Micile secrete ale lui Mugur Isărescu

Cel mai longeviv demnitar. A reusit sa reziste sub toate regimurile si tuturor asalturilor.

Mugurel Constantin Isarescu, guvernatorul BNR, s-a nascut pe 1 august 1949 in Dragasani-Valcea. Este casatorit si are doi copii, Lacramioara si Costin. Din septembrie 1990, ocupa functia de guvernator al Bancii Nationale a Romaniei, functie pe care a parasit-o, provizoriu, pentru a ocupa vreme de un an postul de prim-ministru in ultimul an al regimului Constantinescu.

Traseul pe care l-a urmat Isarescu pana in 1990 a fost specific generatiei pregatite pentru a prelua puterea dupa caderea regimului Ceausescu, el fiind inclus ulterior pe lista de tehnocrati a noii puteri politice.

Practic, pana la sfarsitul lui 1989, Mugurel Isarescu si-a desavarsit pregatirea profesionala in domeniul financiar-bancar. In 1971, el a absolvit Academia de Studii Economice din Bucuresti, specialitatea Relatii Economice Internationale si, in perioada 1971-1990, a fost cercetator la Institutul de Economie Mondiala (IEM) de la Bucuresti, “un apendice” al Securitatii, alaturi de Eugen Dijmarescu, actual viceguvernator la BNR, precum si de Napoleon Pop, care a lucrat in institut inca din 1967. Dupa 1975, Isarescu a fost si cadru didactic universitar la ASE Bucuresti.

Institutul de Economie Mondiala – apendicele Securitatii

Pana in 1990, Institutul de Economie Mondiala (IEM) de la Bucuresti a fost o institutie de acoperire pentru fostul serviciu de informatii externe din cadrul Securitatii (DIE/CIE) si a avut regim de unitate militara. El a fost infiintat si organizat dupa modelul faimosului institut de economie mondiala de la Moscova, condus de nu mai putin faimosul Arbatov. In afara academicianului Costin Murgescu, plasat ca director general, datorita autoritatii profesionale, restul personalului lucra in regim cvasimilitar.

Astfel, generalul Ion Marcu era, concomitent, seful diviziei a II-a (care acoperea geografic toate spatiile externe, mai putin Europa si tarile socialiste) din DIE/CIE (serviciul de informatii externe) si director adjunct al IEM. Institutul unde a lucrat Isarescu vreme de 19 ani era nu numai institutie de acoperire (cu legitimatiile de rigoare ale IEM atat pe nume reale, cat si pe cele legendate), cat si element de tranzit in cadrul biografiilor-legenda ale ofiterilor din centrala trimisi in exterior via scurte stagii in cadrul Ministerului Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale (MCECEI).

In scurtele deplasari de “vizite” si “stadii de cercetare” in Occident sau reuniuni internationale, cei in cauza (cercetatorii din IEM) erau dati in legatura rezidentelor din tarile vizitate si aveau “ordine de misiune” cu sarcinile informativ-operative ce trebuia executate pe durata deplasarii. La intoarcere, se facea analiza rezultatelor, exact ca pentru ofiterii trimisi in misiuni temporare, cu rapoarte etc.

Isarescu, Dijmarescu si Pop, biografii intersectate la ordin

Fosti colegi la Institutul de Economie Mondiala, Mugurel Isarescu, Eugen Dijmarescu si Napoleon Pop au facut parte din corpul special de activisti/propagandisti ai CC al PCR folositi pentru “instruirea” activului de partid central si din teritoriu. Criteriile promovarii in IEM pentru Isarescu au fost diferite fata de cele folosite pentru Dijmarescu. Isarescu a fost promovat in activul de partid pe criteriul “sange proaspat”.

Dijmarescu insa asa cum s-a vazut imediat dupa 1989 avea relatii de familie (inclusiv politica) cu vechea garda ideologica a PCR, gen Valter Roman & co. De aici si aerul de superioritate al lui Dijmarescu in raport cu “provincialul” Mugurel, adica raportul aristocrat-plebeu in ierarhia sociala din fostul regim comunist. Pana in 1990, Eugen Dijmarescu a ocupat pozitii ierarhic superioare lui Isarescu in cadrul IEM, inclusiv prin pozitia de secretar PCR pe institut. Ulterior, ca “senior”, a fost vexat de faptul ca Isarescu a fost numit guvernator al BNR, socotindu-se nedreptatit, chiar daca el insusi a ocupat functii de viceprim-ministru, ministru si ministru secretar de stat, inclusiv pozitia de vicepresedinte al Senatului.

Intre cei doi a fost o oarecare rivalitate mocnita, ce a culminat cu plecarea lui Dijmarescu (foto dreapta) in Japonia, ca ambasador, plecare perceputa ca un exil politic avand in vedere ambitiile sale. Ulterior, in timp ce pozitia lui Isarescu s-a consolidat, Dijmarescu a intrat in penumbra, obtinand cu efort pozitia de viceguvernator al BNR, adica de “subaltern” al colegului sau rival.
Napoleon Pop a tinut si el aproape de cei doi, in buna traditie a ambitiilor politice nutrite de fostii membri ai grupului “Trocadero”.

Intrat in IEM in 1967, Napoleon Pop a ocupat functii importante in cadrul apendicelui DIE/CIE, el fiind seful sectorului “tari cu economie de piata” (1977-1980), seful Oficiului de Informare Documentara pentru Comertul Exterior din IEM (1981-1989), director stiintific al IEM si director al Centrului de Informare Economica (1989-1990).

Din 1990, Napoleon Pop (foto stanga) a intrat direct in guvern, ca secretar de stat la Ministerul Comertului si Turismului (1990-1992), apoi a fost seful Departamentului pentru Integrare Europeana (1993-1994), presedinte-director general la World Trade Center Bucuresti (1994-1996), ministru consilier la Ambasada Romaniei la Washington (1996-1998) si, apoi, din nou la World Trade Center pana in 2000. In legislatura 2000-2004, Napoleon Pop a fost deputat PNL, inlocuindu-l pe Theodor Stolojan. Astazi, Pop este din nou alaturi de Dijmarescu si Isarescu, ocupand functia de membru in Consiliul de administratie al BNR.

Osanale in pas cu vremea

Pana in 1990, Mugurel Isarescu n-a scapat nici el de tributul platit “sultanului” Ceausescu. El a incercat sa se evidentieze in fata conducerii superioare de partid si de stat fie prin aprobarea la scena deschisa a politicii de reducere a cursei inarmarilor, fie prin infierarea politicii dobanzilor practicate de imperialistii americani. Astfel, in “Era socialista” din august 1986, Mugurel Isarescu anunta, cu respect: “Este larg cunoscuta si apreciata in randurile opiniei publice de peste hotare conceptia tovarasului Nicolae Ceausescu privind necesitatea obiectiva a reducerii uriaselor cheltuieli militare, ce constituie baza materiala a cursei inarmarilor si cerinta stringenta a demararii procesului dezarmarii, avand in prim-plan dezarmarea nucleara…” .

Textul era, evident, un material de “serviciu”, deoarece la “Era socialista” nu se publica decat pe baza de ordin si cu aprobarea directa a sefului sectiei de propaganda a CC al PCR. De asemenea, in “Scinteia” din 5 februarie 1986, acelasi Mugurel Isarescu arata: “Un rol preponderent in deteriorarea situatiei economice si financiare a tarilor in curs de dezvoltare l-a avut politica dobanzilor inalte practicate de tarile occidentale, in special de SUA, incepand cu 1979”. O saptamana mai tarziu, in “Scinteia” din 11 februarie 1986, Isarescu semnala din nou raul produs tarilor in curs de dezvoltare de catre imperialisti, concluzionand: “Sint date si fapte care releva realismul aprecierilor din cuvintarea tovarasului Nicolae Ceausescu, potrivit carora inrautatirea considerabila a situatiei economice a tarilor in curs de dezvoltare este tocmai rezultatul politicii deliberate de exploatare si asuprire promovate de marile monopoluri”.

Este de inteles de ce, cativa ani mai tarziu, Mugur Isarescu a fost nevoit sa petreaca sase luni in SUA (a se citi trimis in “misiune”) pentru “dezintoxicare” asistata de personal calificat.

Secretar II la ambasada din Washington

In februarie 1990, Mugur Isarescu este trimis de Ministerul Afacerilor Externe la Ambasada Romaniei de la Washington, unde a ocupat vreme de sase luni postul de secretar II. Reamintim ca, cel putin pana in 1990, functia de “secretar II” era, de fapt, un grad diplomatic acordat prin “traditie” ofiterilor sub acoperire, daca acestia indeplineau conditia de varsta minimala. Conform unui cunoscut diplomat cu vechime in bransa, majoritatea omologilor din MAE rareori egalau in conditii identice acest grad, si, de aceea, cand la o ambasada ajungea cate un nou-venit cu functia de secretar II, angajatii ce proveneau din MAE “clipeau semnificativ din ochi”, ceea ce echivala, de fapt, cu deconspirarea automata a ofiterului. Evident, jocuri nevinovate… Desi activitatea depusa de Isarescu in capitala SUA a ramas invaluita in mister, cata vreme, oficial, nu avea o pregatire diplomatica, la revenirea in tara a fost numit guvernator si presedinte al Consiliului de administratie al Bancii Nationale.

Trecerea brusca de la functia de secretar II la aceea de guvernator al Bancii Nationale, in conditiile in care ocuparea pozitiei de guvernator presupune, de regula, ani lungi de experienta in domeniu, intelepciune si un dezvoltat simt al responsabilitatii se poate explica in cazul lui Isarescu prin antecedentele sale de la IEM, cu conexiunile presupuse de acesta, precum si prin nevoia regimului Iliescu de a avea cat mai repede un om de incredere in fruntea celei mai importante institutii financiare a tarii.

Isarescu si “averea dracului”

Dupa numirea in functia de guvernator al BNR, Mugur Isarescu primeste insarcinarea de a conduce “Comisia guvernamentala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai”. Este posibil ca la numirea sa in functia de guvernator al BNR sa se fi tinut cont si de preluarea controlului asupra comisiei amintite, spinoasa problema a fondurilor deturnate, dand deja destula bataie de cap noului regim politic de la Bucuresti.

Comisia, infiintata in august 1990, a fost condusa initial de catre Ion Anghel care, dupa doua luni, a fost trimis ambasador in Olanda si a lasat, astfel, locul liber pentru Isarescu. Mai trebuie cunoscut faptul ca Ion Anghel a fost in legatura DIE/CIE mai bine de 25 de ani, deci era om “de incredere”, mai ales dupa ce a stat, mai multi ani, ca insarcinat cu afaceri in Cipru si, conform unor surse, a participat chiar la infiintarea firmei “Crescent”.

Cum Anghel era jurist, si nu finantist, chiar daca era in tema cu problema conturilor, a fost necesar ca la conducerea acelei comisii sa fie numit cineva aflat intr-o inalta pozitie institutionala, dar si specialist in finante, ca sa poata transa profesionist chestiunea conturilor. De altfel, Mugur Isarescu nu era familiarizat in detaliu cu operatiunile AVS, el ocupandu-se, mai degraba, cu indeplinirea directivelor de ordin general la capitolul “ingroparea anchetei”. Dupa cum se stie deja, comisia condusa de Isarescu n-a ajuns la rezultate concrete, preocuparea fundamentala a membrilor ei fiind aceea de a adanci si mai mult misterul in jurul fondurilor deturnate de apropiatii fostului dictator. Comisia Isarescu a consemnat totusi aspecte interesante despre persoane implicate in posibile deturnari de fonduri, motiv pentru care activitatea ei a fost, practic, blocata de reprezentantii puterii.

Una dintre concluziile comisiei, confirmata de documente, a fost urmatoarea: “Din verificarile efectuate pana in prezent de experti din Romania si din strainatate, rezulta ca firma “Crescent” si reprezentanta acesteia ar fi avut o pozitie privilegiata intre anii 1984 si 1989 si a realizat importante beneficii din activitatea comerciala cu firme romanesti si, in special, cu ICE Dunarea (firma a Securitatii – n.n.), existand indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare”. Intr-un material aparut in presa, dar neasumat public printr-o semnatura, s-a afirmat ca Isarescu ar fi frecventat, pana in 1990, acelasi cerc de prieteni cu Dan Voiculescu, absolvent si el al ASE (1974) si, ulterior, cadru didactic universitar al aceleiasi institutii, cerc din care ar fi facut parte, printre altii, Gabriela Crainiceanu (nora fostului presedinte al BRCE, un fost protector al lui Isarescu), Dumitru Goiciu (fost ofiter CIE) si Mihai Croitoru (fost ofiter CIE si sef de cabinet al ministrului comertului exterior si al cooperarii economice internationale).

Legatura dintre cei doi ar fi fost facuta de Mihai Croitoru, cumnatul lui Isarescu, care s-ar fi aflat si in relatii apropiate cu unul dintre proprietarii de fatada ai “Crescent Commercial & Maritimme” Ltd., John Edgington. Croitoru, retras in 1978 de la Ambasada Romaniei din Londra, a revenit in diplomatie in ianuarie 1990, cand a fost numit prim-colaborator (ministru – consilier) al ambasadorului Virgil Constantinescu, iar in 1994 a fost numit ambasador la Oslo.

Grupul “Un viitor pentru Romania”

In 1992, Mugur Isarescu a participat la infiintarea grupului “Un viitor pentru Romania” (GUVPR), ce aduna laolalta persoane care constituisera, pe vremuri, grupul “Trocadero” sau care proveneau din diverse institutii precum ADIRI sau Institutul de Economie Mondiala. Conform lui Iosif Boda, grupul UVPR a aparut “in contextul in care FSN se rupea ca partid, in primavara anului 1992”. Printre membrii grupului se aflau Vasile Secares, Vladimir Pasti, Mugur Isarescu, Adrian Nastase, Adrian Severin, Victor Babiuc, Ioan Mircea Pascu, Liviu Muresan, Dan Mircea Popescu, Cornel Codita, Dorel Sandor etc. Dupa ruperea FSN, grupul a devenit, conform lui Iosif Boda, “un fel de placa turnanta de inalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”, el transformandu-se, apoi, sub conducerea lui Vasile Secares, in fundatia GUVPR.

Marul lui Mugur si al Elenei Isarescu

Incepand din luna septembrie 1990, odata cu ocuparea functiei de guvernator al BNR, Mugur Isarescu a avut unul dintre cele mai mari salarii din Romania. Anul trecut, de exemplu, Isarescu a castigat, ca guvernator al BNR, 2,977 miliarde lei (aproximativ 73.400 de euro), adica 248,1 de milioane lei lunar. La acestia s-au adaugat inca 111,8 milioane lei de la Academia Romana, plus alte 62 milioane de lei de la ASE.

El mai detine 1,44 miliarde lei, 16.952 dolari si 16.531 euro – in banci romanesti, bijuterii in valoare de 25.000 de euro, tablouri si icoane estimate la 20.000 de euro, vesela de argint de 4.000 de euro si o colectie numismatica evaluata la 15.000 de euro. In paralel, Isarescu are de achitat, la BCR Leasing, doua credite de leasing auto contractate in 2002 si 2005 si care se ridica la 16.192 de euro, respectiv 45.646 de euro. Are un autoturism marca Eagle din 1993 si o barca cu motor Delta, cumparata anul trecut.

La capitolul imobile, Mugur si Elena Isarescu sunt proprietarii a trei locuinte si doua terenuri intravilane situate in Gruiu-Ilfov. Cele doua terenuri au o suprafata de 14.610,9 mp si o valoare totala de impozitare de 792.000 lei. Locuintele sunt reprezentate de un apartament cu o suprafata de 192 mp, din 1992, situat in strada Aurel Vlaicu din Bucuresti si evaluat la 1,8 miliarde lei, o vila situata in Gruiu-Ilfov, cu o suprafata de 260 mp si o valoare de 4,9 miliarde lei, precum si o casa de vacanta de 85 mp, evaluata la 300 milioane lei si situata in Dragasani-Valcea.

Apartamentul din Bucuresti detinut de Mugur Isarescu a fost inclus in celebrul raport “Apartamentul” al fostului sef al corpului de control al primului-ministru, Valerian Stan. Isarescu era vizat pentru ca, in 1990, i se repartizase abuziv, din fondul de stat, un apartament de sapte camere pentru doar trei persoane si, in plus, in 1992, acesta primise aprobarea sa-l cumpere la un pret modic.

Mugur Isarescu a infiintat, in 2003, societatea Mar SRL cu sediul in str. Traian din Dragasani-Valcea, o firma cu profil agricol. In decembrie 2004, administratorul acestei firme era chiar Mugur Isarescu, el figurand, atunci, la Registrul comertului, ca unic asociat al societatii. Dupa acea data, guvernatorul Bancii Nationale a renuntat la functia de administrator, dar si la un pachet de 30% din partile sociale ale firmei pe care le-a cedat sotiei sale, conform declaratiei de avere a oficialului BNR.

Tatal octogenar al guvernatorului, in afaceri cu Heinrich Schorsch

In 1992, Constantin Isarescu, tatal lui Mugur, a participat la infiintarea societatii HCS Comptrans SRL cu sediul in Aleea Castanilor din Ramnicu-Valcea. Actionarii firmei erau Constantin Isarescu (15%), Corneliu Barbu (34%) si HCS Romtrade SRL (51%), ce apartinea omului de afaceri german Heinrich Schorsch.

Firma a fost implicata, in 1993, intr-un scandal mediatic, deoarece a construit o benzinarie pe un teren care ar fi fost obtinut abuziv, cu sprijinul unor functionari locali. Dincolo de aceasta, a atras atentia ciudata asociere dintre tatal guvernatorului, atunci in varsta de 80 de ani, si miliardarul german Schorsch – direct implicat in afaceri de zeci de milioane de dolari cu Banca Nationala a Romaniei.

Schorsch, detinatorul firmei Handels Contur Schorsch (HCS) GmbH din Germania, devenise asociatul lui Constantin Isarescu dupa ce, conform unor rapoarte ale Curtii de Conturi a Romaniei, el fusese favorizat de catre guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, in detrimentul unor firme romanesti, la importul de materiale pentru fabricarea monedelor si bancnotelor. Astfel, conform raportului, numai in 1992, prin firma HCS GmbH s-au efectuat importuri pentru baterea de moneda de 24,1 milioane de marci germane.

Printr-o alta firma a miliardarului german, HCS Romtrade SRL, cea care avea sa controleze societatea la care Constantin Isarescu era asociat, Schorsch a intermediat cumpararea unor autoturisme pentru BNR. De asemenea, se spune in raportul Curtii de Conturi, “prin HCS – Germania s-au achizitionat din import mijloace de transport valori care nu corespund normelor proprii de securitate pentru transport valori si au consumuri ridicate de carburanti, cum este cazul a sase autodube blindate tip GMC de 3,5 tone si una de tip Ford de 3,5 tone. Retine atentia ca achizitionarea acestor mijloace de transport si a inca trei autodube de tip Volkswagen de 0,5 tone, precum si a unui autoturism de tip Opel Vectra s-a facut in 1991 si fara ca aceste importuri sa fie aprobate de catre Consiliul de administratie al bancii, asa cum prevede legea”. Ulterior, in 1996, Heinrich Schorsch a participat la infiintarea Bancii Comerciale West Bank SA, societate la care detinea atunci, impreuna cu sotia, 10% din capitalul social.

Prim-ministru cu aprobarea nevestei?

Din 1990, Mugur Isarescu se afla in fruntea Bancii Nationale, post pe care l-a parasit, provizoriu, la sfarsitul anului 1999 cand, dupa ce a primit asigurari ca nu-si va pierde locul de la BNR, a acceptat sa-l inlocuiasca pe fostul sau coleg de liceu, Radu Vasile, in functia de prim-ministru. Conform lui Radu Vasile, “Isarescu e exemplul cel mai stralucit de longevitate politica intr-un post important. E un om care, in materie de supravietuire, l-a intrecut pana si pe Iliescu, caci in vreme ce Iliescu a murit spre a reinvia, Isarescu a trait tot timpul, privind cum premierii cad, cum guvernele se schimba si cum partidele cresc, ajung la apogeu si pier.

Este cel mai bun alergator de cursa lunga din istoria postdecembrista a Romaniei si asta, culmea, desi este un om fara stofa de politician”. Totusi, secretele mentinerii lui Isarescu la carma BNR n-au fost inca lamurite, cu atat mai mult cu cat nici chiar incercarile disperate ale lui Florin Georgescu de a-i lua locul n-au fost incununate de succes, acesta din urma fiind, cum se stie, preferatul cuplului Iliescu/Vacaroiu si, in plus, vicepresedintele PSD si seful comisiei parlamentare de buget, finante, banci in legislatura trecuta.

Radu Vasile a mai dezvaluit si faptul ca Isarescu a acceptat postul de prim-ministru “numai dupa ce primise asigurari de la Constantinescu ca scurta lui aventura politica nu ii punea in pericol functia de guvernator al Bancii Nationale”. Astfel, pe 13 decembrie 1999, in jurul pranzului, Mugur Isarescu ar fi acceptat functia de prim-ministru, iar in dupa-amiaza aceleiasi zile s-ar fi razgandit brusc, afirmand ca sotia sa, Elena, nu este de acord ca el sa plece de la Banca Nationala. Pentru a transa problema, Emil Constantinescu i-a invitat in aceeasi noapte, acasa, pe sotii Isarescu.

Purtatorul de cuvant de la Cotroceni avea sa descrie astfel acea noapte de pomina: “La 12.00 noaptea, luam cunostinta de acest adevar: doamna nu vrea. El, Isarescu, a vrut pe la pranz, dar seara a venit ea acasa si nu vrea. La banca, el are inca sase ani si salariu de cinci ori mai mare. Poate copiii ei vor fi terfeliti ca ai presedintelui (…). Presedintele il invita pe Isarescu acasa cu sotia, sa o preseze. (…) Mugur Isarescu vrea sa stie daca i se poate prezerva locul in fruntea bancii. – Da, zice repede presedintele. (…) La unu noaptea avem prim-ministru.

In acest context, una dintre primele masuri luate de Isarescu a fost demiterea lui Ovidiu Grecea din fruntea Departamentului de Control al Guvernului, un personaj care “a fluierat in biserica” fara sa stie exact cu cine se confrunta sau, mai bine zis, cine sta in spatele lui Mugurel Isarescu.

Una dintre explicatiile gasite atunci, pentru aceasta demitere, a fost aceea ca Isarescu nu-i putuse ierta lui Grecea observatiile facute pe tema complicitatii si a responsabilitatii conducerii BNR in marile falimente bancare de pana atunci. Dupa pierderea planificata a alegerilor, Isarescu a revenit, asa cum se stabilise, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr. 10-11, august 2005

Țeparul Călin Armen, strategul escrocheriei MTS Leasing, este «prins» in rețeaua mafiei rusești

calin Armen

La sfarsitul lunii iunie 2005, cand afacerea MTS Leasing a intrat in colaps, conducerea MTS anunta ca unul dintre consilierii financiari ai companiei, Calin Armen, a sustras peste 200.000 de euro din fondurile companiei si a disparut in Germania. Surprinzator insa, conform unui comunicat al MTS Leasing GmbH, Armen nu fusese un angajat al acestei companii, fiind de presupus ca el era consilierul personal al presedintelui MTS Leasing, Theobald Sebastian Metzen.

Unul dintre membrii familiei Metzen, Benedict, a declarat presei ca ideea afacerii MTS Leasing i-a apartinut de fapt lui Calin Armen, care a lucrat de la inceput in firma si care ar fi stat si la baza declansarii scandalului din presa cu privire la dezastrul MTS. Tot Benedict Metzen a afirmat ca tatal sau, Theobald, n-ar fi cunoscut trecutul infractional al lui Armen si a avut deplina incredere in acesta. 

Afirmatiile lui Benedict Metzen trebuie tratate insa cu multa atentie, nefiind exclus ca fuga lui Armen sa faca parte dintr-un scenariu cunoscut patronilor MTS care, dupa ce si-au facut plinul din fondurile avansate de catre clienti, s-au gandit poate ca, pentru a o sterge nemteste cu banii deja incasati, au nevoie de un motiv credibil in fata autoritatilor. Ce motiv mai credibil puteau inventa, decat trimiterea la inaintare a unui personaj care avea deja, in Romania, renumele unui escroc? Pe de alta parte, daca Armen ar fi escrocat intr-adevar firma MTS, este de presupus ca, macar de data asta, el nu s-ar fi ascuns tocmai in Germania, locul de unde provin patronii companiei, ci ar fi ales o alta destinatie. Or, asa cum vom vedea, «punctul de comanda» al lui Armen a fost si a ramas Germania si e greu de crezut ca, pentru cateva sute de mii de euro, el putea sa-i puna in pericol pe membrii retelei din care face parte, prin atragerea atentiei autoritatilor germane asupra acestora. E de presupus asadar ca Armen n-a fost decat un pion de sacrificiu in aceasta afacere, el fiind in cardasie cu patronii germani, actiunea de discreditare a lui Armen avand menirea de a pasa vinovatia in alta parte.
Mortul Goutchian Armen a inviat la Bucuresti
Nascut pe 2 mai 1968 in Tbilisi (Gruzia), Goutchian Armen Eduardovici a copilarit in cartierul moscovit Solntsevskaya, un adevarat cuib al mafiei moscovite si locul de unde provine cunoscuta organizatie de crima organizata ce poarta acelasi nume. Conform unor surse, Armen Goutchian s-a refugiat in Romania deoarece a fost implicat intr-o escrocherie de proportii ce a vizat fraudarea unui fond de pensii al rusilor prin intermediul grupului rus de investitii MMM. Afacerea a fost, la vremea respectiva, o mare teapa financiara consemnata in Rusia. Pentru a scapa de cei pe care-i escrocase, Armen a fost declarat mort si a parasit tara cu destinatia Romania. Din motive de protectie, el si-a schimbat apoi numele in Calin Armen, dupa casatoria cu romanca Georgeta Calin.
Intr-o prima faza a lansarii lui pe scena mafiei autohtone, Armen s-a afisat indeosebi la «Intercontinental», unde cheltuia cu destula usurinta sume mari de bani, cu iz de «canepa» rafinata, vanduta prin Grozavesti, pentru a epata si a «testa» piata. Si-a facut curand prieteni cu care, ulterior, a inceput sa imagineze modalitati de tepuire a fraierilor. A patruns in medii dintre cele mai diverse si a castigat increderea unor persoane precum Emil Botea (presedintele de atunci al cooperativei de credit Banca Populara Romana), cu care a demarat afaceri de anvergura, Fatih Kesser, Constantin Iancu si Gheorghe Comanescu etc. Unul dintre acestia, turcul Fatih Kesser, acuzat ca ar fi comandat asasinarea la Bucuresti a unui conational, se plangea ca a fost tepuit fara retineri de Calin Armen cu aproximativ 100.000 de dolari, motiv pentru care Armen a fost obligat sa se ascunda o vreme, sau sa anunte ca s-a ascuns, conform obiceiului, in Germania.
Morisca Armen-Botea
boteaUna dintre afacerile de succes ale lui Armen pe piata tepelor autohtone a fost Compania Populara de Leasing (CPL) infiintata in 1999, cu sediul la aceeasi adresa cu cooperativa de Credit Banca Populara Romana (BPR). Actionarii CPL erau Georgeta Calin (sotia lui Armen), Mihaela Botea (sotia lui Emil Botea, presedintele de atunci al BPR), Dragos Mihai Garjabu (fost director BPR) si firmele Interbrok SA, Compania Internationala de Asigurari (CIA) si BPR. Calin Armen figura, discret, pe lista administratorilor CPL.
Firma Interbrok, infiintata in 1998 la aceeasi adresa cu BPR, ii avea ca actionari pe sotia lui Botea, BPR si CIA, iar, aceasta din urma, pe sotii Botea, Dragos Garjabu si, evident, Interbrok. Dupa infiintarea, un an mai tarziu, a CPL, compania devine actionar intr-o alta firma, Flash Adv Trade SRL, societate administrata de Calin Armen. O morisca facuta special pentru a pierde urma banilor.
Numai modul de constituire al acestor societati era suficient pentru a atrage atentia, chiar si unui caprar din Politia romana, ca intentiile actionarilor unei asemenea increngaturi nu sunt deloc ortodoxe. Ulterior, dupa ce a tras cateva tepe, firma lui Botea&Armen si-a schimbat numele in „Eurofinance Leasing”.
Ca sa-si impresioneze partenerii, Armen dadea de inteles ca este mason, el finantand chiar revista «Forumul Masonic».
Tot el se mai lauda, prin diverse medii, si cu faptul ca este prieten cu Khairully Kabzhanov din Parlamentul de la Astana, capitala Kazahstanului, fost inalt functionar in conducerea serviciilor secrete din acest stat si fost asistent al presedintelui republicii; Kabzhanov avea sa fie asasinat (ucis in bataie) pe 22 ianuarie anul acesta, la Almata, de catre un grup de patru ucigasi platiti.
La fel, Armen se lauda ca are relatii si intalniri cu diplomati «galonati» de la ambasada rusa de la Bucuresti. De asemenea, el isi facuse si utiliza carti de vizita din care rezulta ca este consilier al Comisiei economice a Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei. Printre firmele tepuite de CPL amintim doar «Trans-Bus» din Buzau si Complex «Savoy» Mamaia, prejudiciate cu peste 4,3 miliarde lei.
Tarziu, in 2003, Calin Armen a fost trimis in judecata in stare de arest pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Dupa cateva luni petrecute in arest, Armen a fost eliberat si s-a refugiat din nou, in Germania. Tepele amintite nu erau insa decat operatiuni banale pentru teparul scolit la Moscova care, astfel, se antrena sa nu-si iasa din mana. 
Intermediar pentru fosti ofiteri KGB si GRU
Cu cativa ani in urma, Emil Botea, presedintele cooperativei de credit Banca Populara Romana, dar si presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Unirea, a fortat preluarea bancii de catre BPR ca s-o poata vinde ulterior unui grup de afaceristi proveniti din fosta Uniune Sovietica. Miscarea a fost facuta prin intermediul lui Calin Armen, numit director de relatii externe al BPR. Au fost purtate atunci negocieri cu reprezentantii unor grupuri de interese rusesti, conduse de fosti ofiteri de informatii din KGB si GRU, precum si de fosti demnitari sovietici.
Printre acestia sunt Anatol Bakajef – domiciliat in Germania, fost general KGB si patron al uneia dintre firmele rusesti (Eltana) cu corespondent in Romania, Vitali Kozliakov – fiul unui fost general KGB, fost ministru in Ucraina si director al unui institut de metale rare, Alexei Voskoboy – fost consilier al ministrului de externe al Rusiei (Ivan Ivanov) si presedinte al Asociatiei Industriasilor din Rusia, si Anatoly Patron – presedintele bancii rusesti «Commercial Bank for Investments and Tehnologies», infiintata in Singapore si cu sediul la Moscova, presedinte al Nova Bank (fosta Banca Unirea).
De mentionat faptul ca gruparile rusesti cu care s-a intersectat si romanul Emil Botea la inceputul anilor 2000 au un «punct de comanda» bine consolidat in Germania, locul in care Calin Armen era obligat sa se ascunda dupa fiecare din tepele trase in Romania. Tot Germania este si locul unde avea sa se puna la cale, cativa ani mai incolo, afacerea MTS Leasing, ultima dintre ingineriile financiare ale specialistului in «leasing-tepe» Calin Armen.

schema kgb

Hayssam, folosit in reteaua Metzen-Bakajef?
Patronul MTS Leasing nu este nici pe departe «credulul» zugravit de fiul sau, Benedict. Conform unor informatii obtinute de colegii de la CRJI (Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie), Theobald Metzen impreuna cu Calin Armen, Anatol Bakajef (fost ofiter superior in serviciile secrete sovietice) si alti oameni de afaceri rusi ar fi pus la cale in urma cu doi ani, la Bucuresti, „exportul catre Kinshasa in Congo al unui transport de rachete, export intermediat de la Bucuresti de catre Omar Hayssam”. Rolul lui Hayssam ar fi fost acela de a asigura, in conditiile in care Congo se afla sub embargo, «obtinerea unui end-user curat, din afara tarilor aflate sub embargo». De asemenea, rachetele trimise in Congo ar fi provenit din Olanda. O alta informatie ar fi si aceea ca Theobald Metzen ar fi oferit spre vanzare, pe diferite site-uri de internet, osmiu 187, substanta folosita si in domeniul industriei militare.
Informatia are un mare grad de credibilitate daca o asociem cu o alta, obtinuta cu cativa ani in urma dintr-o sursa specifica, conform careia Calin Armen, Anatol Bakajef si Vitali Kozliakov ar fi incercat, fara succes, sa depoziteze in banci din Romania metale rare, intre care si osmiu, pana la infiintarea in tara noastra a unei firme specializate in comert cu metale rare.
Trebuie spus insa ca traficul cu osmiu 187 a fost atent monitorizat de occidentali si este posibil ca, in cazul in care informatia colegilor de la CRJI este adevarata, sa avem de-a face cu o operatiune speciala, bazata pe o intelegere est-vest, prin care s-a urmarit depistarea celor care vor sa cumpere un astfel de produs. E greu de presupus ca membrii unei retele ce includea si fosti inalti ofiteri rusi s-ar fi expus pe Internet cu o asemenea oferta cunoscand faptul ca atat rusii, cat si americanii convenisera sa se sprijine reciproc in programul de neproliferare a armelor nucleare. Totusi, atragerea lui Theobald Metzen intr-o afacere de acest tip, chiar daca si ca „momeala”, presupune ca acesta face deja parte din reteaua oamenilor de afaceri rusi si nu este nici pe departe „credulul” invocat de fiul sau Benedict.
Asta cu atat mai mult, cu cat, inainte de 1990, Theobald Metzen a calatorit suficient de mult in fostele state sovietice, ocupandu-se (oficial) de «managementul diferitelor proiecte», el intrand ulterior in relatii de afaceri cu cateva dintre aceste state.
Afacerile lui Metzen
Theobald Metzen si-a construit si el, in Germania, o mica retea de afaceri in care, la vedere, si-a implicat membrii familiei. Nascut in 28.06.1933, Theobald Sebastian Metzen are doi copii, Matthias si Benedict. Cel putin pana la inceputul anilor 1990, Metzen a fost implicat, conform unor surse, in diferite proiecte ce aveau girul ONU si a calatorit in tari din Africa si fosta Uniune Sovietica. Firmele sale de familie sunt Metzen und Partners Consultants GmbH (1988), MTS Investition und Handel GmbH (1994), MTS Leasing GmbH (2003) si, partial, Human Resources AG. Ultima dintre acestea a stat la baza infiintarii in Romania a unei alte firme, Diering Engineering, atrasa ca partener in afacerea MTS Leasing. Prima dintre firmele lui Metzen, Metzen und Partners Consultants GmbH, are ca obiect de activitate import-export de produse alimentare pe relatia Kazahstan – Rusia.
MTS Leasing GmbH a fost infiintata in 24.11.2003 prin asocierea dintre MTS Investition und Handel GmbH si Simolly Properties Ltd din Limassol-Cipru, societatea cipriota retragandu-se, in octombrie 2004, din afacere. In Romania, MTS Leasing a deschis o reprezentanta cu filiale in mai multe localitati si, ca urmare a unei publicitati agresive, a reusit atragerea a peste 700 de clienti care au varsat deja, in conturile deschise la Frankfurter Volksbank, cateva zeci de milioane de euro.
Pentru credibilitate, clientii au primit indicatia sa foloseasca drept intermediar pentru livrarea avansului Banca Volksbank Romania SA care, cu exceptia cuvantului „Volksbank” (banca populara) din denumire, nu are nici o legatura cu banca din Germania. Este posibil ca si acest aspect sa faca parte din planul de escrocare bine pus la punct de strategii MTS Leasing.
Dan  Badea, material aparut in cotidianul GARDIANUL din 03.08.2005