Micile secrete ale lui Ovidiu Tender

Un personaj controversat, venit de la Timisoara, a reusit sa formeze un imperiu in industria energetica. Un imperiu care asta zi se clatina serios.

Ovidiu Tender (foto:www.neuerweg.ro )
Ovidiu Tender (foto:www.neuerweg.ro )

Magnatul Ovidiu Lucian Tender face parte din categoria acelor oameni de afaceri care si-au consolidat averea din exploatarea la maximum a relatiilor la varf stabilite in serviciile secrete, Parlament, ministere si Presedintie. Deoarece marile sale afaceri s-au derulat in perioada 2000-2004, ani in care provincialul Tender a preluat controlul unor firme strategice la nivel national, dar si ani care au acoperit ultimul mandat prezidential al protectorului sau, Ion Iliescu, era de asteptat ca, dupa schimbarea puterii, omul de afaceri timisorean sa raspunda unor intrebari incomode cu privire la anumite tranzactii financiare oculte.

Acesta este si motivul pentru care, astazi, Ovidiu Tender se afla in atentia Parchetului National Anticoruptie, el fiind cercetat in dosarul RAFO si invinuit pentru inselaciune, delapidare, evaziune fiscala, bancruta frauduloasa, spalare de bani si asociere in vederea comiterii de infractiuni. Pentru un fost sef de restaurant, care nu s-a sfiit sa cumpere tot ce i-a cazut sub ochi, acuzatiile de mai sus nu reprezinta mare lucru, cu atat mai mult cu cat, asa cum a declarat in mai multe randuri, Tender se considera nevinovat si pare ca nu intelege ce i se intampla. Pe 19 august, procurorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie i-au interzis lui Ovidiu Tender sa paraseasca tara in urmatoarele 30 de zile.

Micul, berea si ciorba de burta – prima afacere

Desi a absolvit Institutul de Mine din Petrosani, Ovidiu Tender si-a pus in sertar diploma de inginer minier si, atras de mirajul banilor, a preferat sa lucreze ca sef de unitate la hotelul Victoria din Jimbolia. Atunci, ca si astazi, micul, berea si ciorba de burta, bine servite, aduceau fericire oricarui carciumar. Ca sef de unitate, Ovidiu Tender a avut in acea perioada relatii foarte bune cu militienii si securistii locali, el fiind, conform declaratiilor unor surse pensionate, si un important “valutist” din zona.

Ulterior, in 1990, Tender a devenit sef de unitate la fostul hotel al PCR din Timisoara, unde a ramas pana cand acesta a fost trecut din patrimoniul OJT in cel al Consiliului Judetean. Pe la mijlocul lui 1990, si-a deschis prima afacere privata care, sub acoperirea unei activitati minore de turism, masca, de fapt, micul trafic de frontiera in care se implicase Ovidiu Tender. Oficial, Tender inchiriase cateva autocare din Iugoslavia, cu care transporta persoane in tara vecina. Afacerea a prosperat si, spre sfarsitul anului, Tender avea deja propriile sale mijloace de transport.

Bingo Tender

In 1991, Tender a initiat prima afacere care avea sa-i aduca respectul urbei. Alaturi de un alt afacerist local, Vasile Balan, Tender a preluat in locatie de gestiune restaurantul Palace din centrul orasului Timisoara si a infiintat societatea Palace SRL. Aici, a lansat primul “Bingo” din Romania, prin infiintarea societatii Corobing SRL, in acelasi sediu cu restaurantul Palace. Noua firma a fost constituita cu aportul societatii spaniole Eleval Electronicos Valencia SA, care detinea 61,27% din capitalul social.

Spaniolii au investit in aceasta afacere peste 174.000 de dolari, iar Tender, care detinea 16,7%, a participat cu 2,9 milioane lei. Succesul afacerii a fost garantat cata vreme ea a fost protejata la cel mai inalt nivel, iar plata impozitelor catre stat era, la acea data, o raritate. Si in acest caz, surse (pensionate) din serviciile de informatii sustin ca un oarecare colonel Bujor din SRI, detasat de Magureanu la Timisoara, colecta sume de bani, pentru patrie sau reprezentantii ei de la Bucuresti, din afacerea lui Tender. Mai mult, se pare ca Magureanu, personal, ar fi atras atentia conducerii SRI Timis sa ofere protectie si sprijin, la nevoie, colonelului Bujor in aceasta activitate, dar si in altele care aveau sa urmeze. Zece ani mai incolo, in 2001, profitabila firma a lui Tender si a spaniolilor din Valencia avea, la o cifra de afaceri de 26,2 miliarde lei, un profit de 0 (zero) lei. Cum se stie deja, profitul unei afaceri nu este intotdeauna acelasi cu profitul inscris in hartoagele oficiale de la fisc.

Crescatoria de firme a lui Tender

Alaturi de Palace si Corobing, Tender a mai infiintat, in 1991, alte patru societati : Agroindustriala Km.6 SA, Industria Lanii SA, Agroindustriala Santim Sinandrei SA si Tender SA, ultima dintre acestea avand acelasi sediu cu societatea prin care se derulau profitabilele jocuri de noroc. Au urmat apoi, una dupa alta, societatile Pressing (1993), Sicomas (1994), Fitpol (1994), Grupos Tecnico Gestor (1995), Auramar (1995, Constanta), Soliloto Romania (1997) si Agrosem (1998). In cativa ani, imperiul Tender avea sa se intinda pe o suprafata de peste 100.000 de hectare, fostul carciumar-sef devenind suspect de repede un mare latifundiar al Timisului. Totusi, cata vreme afacerile sale s-au derulat in sfera agriculturii, a serviciilor si a jocurilor de noroc, Tender n-a atras atentia grupurilor de interese deja constituite la nivel national. Dupa ce a intrat insa pe piata petrolului, a gazelor naturale si a energiei, Tender a iesit la lupta deschisa pentru suprematie intr-un domeniu in care, fara sprijin politic, nimeni nu putea si nu poate reusi. Ovidiu Tender s-a bucurat insa de sprijinul sefilor serviciilor de informatii si, in mod special, de protectia lui Ion Iliescu. Acesta este poate si motivul pentru care Tender a fost si unul dintre furnizorii de armament pentru SPP. Actiunile in care avea sa se implice dupa 2000, precum si domeniile extrem de sensibile in care avea sa-si asigure suprematia, dovedesc ca legatura lui cu unul dintre principalele servicii secrete ale Romaniei (SIE) este mai mult decat formala.

Nu mai este un secret faptul ca Virgil Magureanu a implicat ofiteri ai Serviciului Roman de Informatii in operatiunile de contrabanda cu petrol pe relatia cu Iugoslavia, dosarul Jimbolia continand probe concrete in acest sens. In aceste operatiuni speciale, care i-au imbogatit pe multi dintre afaceristii de partid, a fost implicata si societatea Solventul din Timisoara, la care intreprinzatorul Ovidiu Tender detinea deja un pachet de actiuni. Ulterior, in 2004, printr-o inginerie financiara, Tender avea sa preia combinatul Solventul, societate ajunsa in faliment ca urmare a unor datorii de peste 285 de miliarde lei vechi. Conform unor surse care au dorit sa-si pastreze anonimatul, printre cei care au facut afaceri cu combustibili, in perioada embargoului impus Iugoslaviei, a fost si Tender. Inca de atunci, Ovidiu Tender si-a cimentat relatiile cu Octavian Iancu, aflat astazi in lotul penal din dosarul RAFO.

In perioada vizata, VGB Impex SRL, firma lui Octavian Iancu, a facut afaceri destul de profitabile din relatia cu Solventul, afaceri care i-au permis ulterior sa-si indrepte atentia catre zona petroliera din Moldova, controlata politic si financiar de Viorel Hrebenciuc si Corneliu Iacubov. Ulterior, pentru a intra in afacerile cu petrol, a folosit strategia preluarii de creante. El a preluat astfel creantele de peste 300 de miliarde lei pe care Carom le avea la Arpechim Pitesti, intrand astfel in Carom si creantele de 1.500 de miliarde pe care le avea RAFO la Petrom, in speranta ca va putea intra ca actionar si in Petrom, speranta spulberata ulterior de catre ministrul Dan Ioan Popescu.

Dupa 2000, Ovidiu Tender si-a extins rapid influenta fie prin infiintarea de noi firme, fie prin preluarea altora de la Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS, actuala AVAS). In trei ani, el a infiintat inca noua firme in Bucuresti, Timis sau Prahova: Tendercom Invest SA (Ploiesti, 2000), All Tender SA (Bucuresti, 2001), Tender Media SA (Bucuresti, 2001), Rednet Expo SRL (Filipestii de Padure, 2001), Union Express SRL (Bucuresti, 2001), Esparom SA (Timisoara, 2001), Eurofer SA (Timisoara, 2002), Nicole – Centrul de Diagnostic si Tratament (Bucuresti, 2002) si Tender’S SRL (Timisoara, 2002).

Cap de pod pentru Frank Timis

Ovidiu Tender a fost unul dintre principalii sustinatori ai aventurierului Frank Timis (foto dr.), presedintele de atunci al firmei Gabriel Resources, in operatiunea acestuia de exploatare a zacamintelor de aur si argint din Rosia Montana, dar si din alte zone ale Romaniei. Relatia dintre cei doi a inceput, oficial, in 2000, atunci cand Frank Timis s-a speriat de faptul ca dezvaluirile privind trecutul sau de aventurier i-ar putea stirbi reputatia de investitor international in Romania. Episodul privind implicarea sa intr-o operatiune de trafic cu heroina in Australia, precum si alte conexiuni cu afaceri dubioase derulate in alte tari prezentau riscul ca, odata cunoscute de catre autoritatile romane, sa-i incetineasca ascensiunea in zonele pe care tocmai incepuse sa le controleze.

A decis, prin urmare, sa-si atraga de partea sa un aliat puternic si, prin intermediul unor functionari din Ministerul Industriilor, a ajuns la Ovidiu Tender. Desi SRI informase deja autoritatile competente despre reteaua din Romania a lui Frank Timis, care includea inalti functionari de stat si cativa ministri, precum si despre pericolele si inconvenientele presupuse de afacerile declansate de acesta, proiectele lui Timis s-au derulat fara oprelisti. Aceasta, deoarece interesele financiare ale unora dintre guvernanti au prevalat in fata intereselor publice, motiv pentru care informatiile provenite de la una dintre unitatile importante din SRI n-au fost luate in seama.

Mai mult chiar, a fost introdus in schema, ostentativ, Ovidiu Tender, aflat intr-o relatie speciala cu fostul sef al SIE, Ioan Talpes. Curand, relatia dintre Frank Timis si Ovidiu Tender avea sa devina una de tipul subordonat-sef, Tender declarand chiar atunci cand a fost introdus in board-ul director al societatii Gabriel Resources, ca a acceptat functia, deoarece “daca Timis va fi indepartat din firma, atunci trebuie sa ramana un roman acolo”. Patriotismul cazon al lui Tender seamana mai degraba cu un ordin de serviciu decat cu o reala strategie privata de afaceri.

Achizitii strategice: petrolul, aurul si constantenii

Primul pas din strategia achizitiilor strategice ale lui Ovidiu Tender a fost preluarea, spre sfarsitul anului 2000, cu sprijinul direct al presedintelui Aurel Ovezea, a societatii de stat Nuclearmontaj SA, transformata ulterior intr-un grup ce include 11 subsidiare. Prin aceasta societate, Tender a preluat, ulterior, in 2002, de la concernul Kvaerner, Fabrica de Echipamente pentru Centrale Nucleare (FECNE), o alta unitate strategica din domeniul energetic, care produce vase sub presiune, schimbatoare de caldura si constructii metalice grele sudate, destinate centralelor nuclearo-electrice si clasice.

A urmat apoi preluarea de la APAPS, prin Tender SA, a pachetului majoritar de actiuni de la societatea Prospectiuni SA, firma ce detinea monopolul asupra prospectiunilor geologice si geofizice. Aceasta achizitie i-a oferit lui Tender posibilitatea de a cunoaste in amanunt secretele subsolului romanesc si de a actiona in consecinta. Cu asemenea instrumente tehnice si institutionale la indemana, este de inteles de ce tintele lui Ovidiu Tender au devenit petrolul, aurul si constantenii sau, altfel spus, RAFO, Rosia Montana si Centrala Nuclear-Electrica de la Cernavoda. Printre clientii societatii Prospectiuni SA, se afla Guvernul Romaniei, SNP Petrom, SN Romgaz, Shell, Hemco, Regal Petroleum plc., Falcon Oil plc. etc.

Alte achizitii importante ale lui Tender au fost Atlas GIP SA Ploiesti si Vulcan SA. In vreme ce prima dintre aceste firme este cea mai mare companie de carotaj din Romania, societatea Vulcan este cunoscuta ca producator de echipamente destinate instalatiilor energetice, precum si ca principal furnizor de unitati de pompaj pentru extractia petrolului. In 2003, a preluat si societatea UPRUC-CTR SA, firma care a completat astfel, alaturi de Nuclearmontaj, Fecne si Vulcan, Grupul Energetic Tender SA care, alaturi de Grupul Industrial Tender SA (Prospectiuni, Atlas GIP si Fitpol), controleaza rezervele energetice ale Romaniei. De altfel, in urma cu doi ani, ca urmare a descoperirii unui important zacamant de gaz in nordul Moldovei, Tender, impreuna cu Frank Timis, prin societatile Regal Petroleum si Prospectiuni, a obtinut licenta de explorare a gazelor naturale si petrolului in judetul Suceava.

Tender-Magureanu-Stolojan

In anul 2002, Grupul Tender si-a anexat si societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF SA, prin care a preluat controlul celor 26 de sucursale si 142 de agentii ale acesteia, raspandite pe intregul teritoriu al tarii. Ca sediu central pentru ARDAF, magnatul din Timisoara a ales fostul sediu al falimentarei Columna Bank, pentru care a achitat 1,6 milioane dolari. Achizitia n-a mai ridicat semne de intrebare, cata vreme conexiunile Columna-Magureanu si Magureanu-Tender erau deja cunoscute. La sfarsitul anului trecut, Ovidiu Tender a negociat cu Theodor Stolojan (vindecat in mod miraculos la putin timp dupa renuntarea la candidatura pentru functia de presedinte al Romaniei) functia de presedinte al societatii de asigurare ARDAF.

Negocierea a fost abandonata dupa alegerea fostului presedinte al PNL in functia de consilier al presedintelui Traian Basescu. Conform unor surse bine informate, in urma cu cateva saptamani, a avut loc o noua intalnire intre Ovidiu Tender si Theodor Stolojan, la Cotroceni, Tender fiind insotit de Dorin Iacob, una dintre puntile de legatura dintre Virgil Magureanu si Traian Basescu. Daca despre continutul acelei intalniri nu se pot face speculatii, trebuie observat ca, dupa plecarea de la Cotroceni a protectorului Ion Iliescu, lui Tender i-au ramas putine brese de intrare in palatul prezidential.

Dorin Iacob a fost si a ramas unul dintre oamenii de incredere ai lui Magureanu, dupa ce a suferit, pe rand, mai multe transformari: fost militian pana in 1990, Iacob a devenit apoi ofiter SRI (1990-1992), om de afaceri si politician; ca om de afaceri, acesta a contractat prin societatea Bel Ami Invest SA Alba Iulia un imprumut de la defuncta Bancorex si, pentru ca depasea un million de dolari (1,250 milioane dolari), a uitat sa-l mai returneze, creditul fiind preluat de AVAS; ca politician, Dorin Iacob a facut cariera in partidul lul Virgil Magureanu si din 2001, dupa fuziunea cu PD, a intrat cu arme si bagaje in PD, unde a reusit sa fie promovat ca secretar executiv al acestui partid.

Tender pierde pe mana goala a lui Talpes

Daca magnatul Ovidiu Tender se rezuma doar la afaceri onorabile si nu se expunea atat de ostentativ in actiuni si relatii cu fosti si actuali ofiteri ai serviciilor de informatii romanesti si straine, precum si in combinatii cu grupuri financiare de tip mafiot, poate ca ar fi fost scutit de calvarul vizitelor la Parchet sau spitalul Elias. Scandalurile publice in care s-a implicat magnatul au inceput in 2002, data la care grupul Tender se coagulase deja ca un important grup autohton de interese politico-financiare. Sponsorizarea a doua reuniuni ale sefilor serviciilor de informatii din tarile NATO, urmata de celebra combinatie cu Willem Matser, un oficial NATO care s-a dovedit a fi escroc, l-a plasat pe Tender intr-un scandal international de proportii.

Sub acoperirea preluarii unui pachet important (45%) de actiuni din societatea Tender SA, contra sumei de 100 de milioane de dolari, Matser a intrat in posesia unor documente ale firmei lui Tender pe care le-a folosit intr-o operatiune de spalare de bani din Columbia, prin intermediul bancii Santander din Bogota, combinatie mafiota descoperita si anihilata de autoritatile olandeze. Dincolo de elementele senzationale ale scandalului, acesta a dovedit ca Ioan Talpes, cel care l-a introdus pe Tender in combinatia cu Matser si a girat pentru seriozitatea acestuia, a dovedit o superficialitate lipsita de scuze, in relatia cu maruntul functionar al NATO.

Doua palme pe obrazul magnatului Tender

La inceputul acestui an, Ovidiu Tender a fost chemat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a clarifica aspecte privind controversatele operatiuni de evaziune fiscala si spalare de bani de la RAFO Onesti. Astfel, Tender a fost inclus in lotul celor 19 oameni de afaceri cercetati pentru mai multe infractiuni, ca urmare a scandalului RAFO. Printre colegii de dosar ai lui Tender, se afla Corneliu Iacobov, fratii Octavian si Marian Iancu, Toader Gaureanu etc., etc. Ovidiu Tender este cercetat pentru ca ar fi indus in eroare APAPS atat cu ocazia incheierii, cat si a derularii contractului de privatizare a societatii Carom Onesti, ca a incheiat ilegal contracte de cesiune de creanta pe relatia Carom-VGB Oil si ca ar fi incheiat contracte de creditare fictiva ale societatii Tender SA, in scopul de a justifica scoaterea ilegala de bani din conturile acestei firme. Pe langa lovitura primita in dosarul RAFO, sau poate ca o consecinta directa a acesteia, Ovidiu Tender a fost inlaturat cu scandal, luna trecuta, si de la conducerea UGIR 1903. El il inlocuise in aceasta functie, in urma cu cativa ani, pe Dan Ioan Popescu, cel care avea sa-l inlature, la randu-i, pe magnatul timisorean din cursa pentru preluarea Petrom.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.12, septembrie 2005

Reocuparea economică a Ardealului: KURKO, PIONUL UNGARIEI?

Intr-un documentar maghiar despre miliardarul harghitean Kurko Janos, se spune ca ”Ungaria a inceput reocuparea economica” a Ardealului
duna-4742-02063500
* La o emisiune difuzata de postul ungar de televiziune TV2 a fost prezentat un film, preluat de un post romanesc, despre fata nevazuta a Ardealului, in care s-a afirmat ca ”Ungaria a inceput reocuparea economica” a acestei provincii romanesti* Personajul principal al filmului este Kurko Janos, un mecanic anvelopar care ar fi devenit multimilionar in dolari prin ”metode cinstite” si care a cumparat Muntii Ciucului pentru relaxare de frecusul lumii? 

* Kurko Janos, patronul echipei de hochei pe gheata din Miercurea Ciuc, a fost implicat in privatizarea cu cantec a statiunii balneoclimaterice Sovata, el fiind unul dintre reprezentantii capitalului unguresc in Ardeal? 
* Fostul anvelopar are relatii foarte apropiate cu liderii UDMR Frunda Gyorgy si Verestoy Attila, primul dintre acestia fiindu-i avocat la Salina Invest, iar cumnatul celui de-al doilea fiindu-i asociat de afaceri in societatea HART SA* Kurko a fost acuzat de-a lungul anilor de prejudicierea statului roman sau a unor societati private, cu diverse sume de bani, ca urmare a unor inginerii financiare care au insotit mai multe tranzactii in care a fost implicat

La emisiunea lui Frei Tamas, difuzata de postul de televiziune ungar TV2, a fost difuzat, anul trecut, un film care si-a propus sa dezvaluie „fata nevazuta a Ardealului”. Documentarul a fost prezentat recent de catre un post romanesc de televiziune si, ceea ce a atras in mod deosebit atentia, a fost unul dintre actorii principali ai filmului, miliardarul Janos Gyorgy Kurko, „un mecanic (de anvelope) maghiar care a castigat in 10 ani in Ardeal 7 miliarde de HUF.
Autorul filmului prezinta contrastul izbitor intre saracia maghiarilor din Ardeal („mai saraci decat saracii din Ungaria„) si bogatia catorva maghiari („mai bogati decat bogatii Ungariei„), printre acestia din urma fiind amintiti Attila Verestoy, – lider al UDMR, si Janos Kurko – anveloparul miliardar.
Sunt pusi astfel, fata in fata, Bojte Csaba, un calugar franciscan din Deva care povesteste cum, intr-o zi, un copil s-a repezit la el si a inceput sa-i linga mana, „ca un caine”, doar pentru faptul ca mana lui era impregnata cu miros de mancare, si Janos Kurko, miliardarul care a cumparat „la propriu” Muntii Ciucului si declara ca a facut aceasta achizitie „pentru relaxare din frecusul lumii”.
Comentatorul filmului realizat de maghiari prezinta si situatia investitiilor ungare in Ardeal si conchide pe un ton sarcastic: „Nici nu ne-am dat seama, pentru ca aceasta nu este pe prima pagina a ziarelor, dar frumos, pe tacute, Ungaria a inceput reocuparea Ardealului din punct de vedere economic„.
Contactat telefonic, Janos Kurko declara ca toate afacerile lui au fost corecte. In cazul Sovata, el spune ca o comisie parlamentara a analizat privatizarea si a concluzionat ca Salina Invest nu a fost privilegiata. De asemenea, referitor la afacerea Bradul, Kurko spune ca vanzarea celor trei hoteluri a fost hotarata de Adunarea Generala a Actionarilor, si nu de el sau de Zoltan. Dintre reprezentantii UDMR, el nu recunoaste decat relatia de afaceri cu Ferenczy Karoly, cumnatul lui Verestoy Atilla. De asemenea, in afacerea Hart, Kurko declara ca se afla in proces cu vanzatorul, care n-a respectat contractul. ”Cu SIF Transilvania am avut trei procese pe care le-am castigat definitiv. Toate atacurile la adresa mea vin din partea oamenilor lui Csibi Istvan”.”
Patronul Muntilor Ciucului
Janos Kurko, un maghiar de 34 de ani, se lauda, in fata camerei de filmat, cu bogatia lui adunata in ultimii zece ani „pe cai cinstite”. Dupa ce prezinta o lunga panoramare a culmilor inzapezite ale muntilor Ciucului, reporterul ungur il intreaba pe miliardar de ce a trebuit sa-i cumpere. „Pentru ca ceva mai frumos de atat nu exista, acesta este sanatoriul meu„, a raspuns Kurko. „- Pentru recuperare in urma cerbiciei capitalismului?”, a intrebat din nou reporterul. „Da, da, da! – a venit raspunsul. Pentru relaxare din frecusul lumii”.
Este prezentata apoi biografia de succes a lui lui Kurko. Personajul s-a nascut la Sandominic, intr-un mic sat ardelean, iar tatal lui a fost padurar. A lucrat intr-un atelier service Dacia din Miercurea Ciuc iar apoi a lucrat in Budapesta, ca anvelopar. In urma cu unsprezece ani s-a intors din Ungaria si a venit sa-si deschida o benzinarie la marginea orasului Miercurea Ciuc. „Am avut in Sumuleu Ciuc o casa modesta, micuta. Am vandut-o, casa si service-ul, si am cumparat benzinaria care s-a numit OCSI FUEL. OCSI, de la numele meu si FUEL de la benzina. Ulterior, dupa 4 ani am vandut benzinaria cu 2-3 sute de mii de dolari” ? spune Kurko. Dupa aceea a urmat privatizarea. Cu banii de pe benzinarie a cumparat o fabrica de tractoare falimentara, un centru comercial, hotel etc., spune comentatorul. „Am cumparat o intreprindere pentru o suma in care doar parcul auto costa aproximativ cat intreprinderea cu totul” a mai declarat Kurko, pentru a arata cat de benefica a fost privatizarea pentru el. El si-a castigat cinstit miliardele, spune reporterul, pentru ca altfel, daca ar fi fost corupt, dupa propria afirmatie, azi ar fi cu mult mai bogat. „Altfel, de 2-3 ori mai mult as fi putut obtine in acest rastimp, ca sa zic asa, si, zic eu, tot pe cale cinstita” a incheiat Kurko.
Povestea benzinariilor supraevaluate
In filmul prezentat de televiziunea maghiara, prea-cinstitul Kurko spunea ca si-a inceput afacerile de la benzinaria OCSI FUEL pe care a vandut-o cu 2-3 sute de mii de dolari. Afacerea a fost un succes pentru „gumis bacsy”, dar numai dupa ce a recurs la o mica inginerie financiara, depistata doi ani mai tarziu de catre controlorii finaciari din Harghita. Scopul micii inginerii a „cinstitului” Kurko a fost acela de a se sustrage de la plata impozitului pe venit. El a reusit acest lucru cu concursul conducerii sucursalei PECO Harghita.
Astfel, conform unui document elaborat de Directia de Control Financiar Harghita a Curtii de Conturi, in februarie 1998, Janos Kurko, patronul societatii Ocsi Fuel, a incheiat un proces-verbal de negociere cu reprezentanti ai Sucursalei PECO Harghita pentru vanzarea a doua statii de benzina aflate in proprietatea firmei lui Kurka, suma totala fiind de 3,6 miliarde lei. Statiile de benzina erau situate in Miercurea Ciuc, la iesirea din oras, respectiv in Gheorgheni, tot la iesirea din oras, spre Toplita. La o luna dupa ce s-a batut palma cu reprezentantii PECO, Janos Kurko si-a vandut mai intai lui, ca persoana fizica, benzinariile, ulterior vanzandu-le mai departe, catre PECO Harghita. Daca pretul cu care Janos Kurko si-a vandut siesi benzinariile a ramas un mister, pretul cu care le-a vandut mai departe catre PECO Harghita a fost de 3,6 miliarde lei, fiecare benzinarie fiind evaluata la 1,8 miliarde lei. Banii au intrat astfel in contul personal al lui Kurko si nu in contul firmei sale fapt care avea sa-l scuteasca de explicatii date fiscului. Numai ca, in mai 2000, controlorii financiari au constatat ca Janos inselase fiscul, prin neretinerea de catre cumparator a impozitului pe venit (15%) din suma bruta platita in contul lui Kurko, bani care trebuia sa ajunga la bugetul local. Asa se face ca la doi ani de la vanzarea benzinariilor, Kurko datora fiscului 540 de milioane impozit pe venit si 1,23 miliarde reprezentand majorari de intarziere. Evident, de vina nu era Kurko, ci reprezentantii PECO Harghita care „uitasera” sa retina taxele amintite, drept pentru care au fost amendati cu 3 milioane de lei (!). In timpul controlului, Sucursala PECO Harghita a si demarat actiunea in justitie in vederea recuperarii impozitului neretinut, prin inaintarea cererii de chemare in judecata a numitului Kurko Janos Gyorgy” ? se arata in documentul Curtii de Conturi. Merita mentionat aici faptul ca, imediat dupa ce le-a cumparat de la Kurko, conducerea PECO Harghita a demolat cele doua benzinarii, in vederea reconstruirii.
Privatizarea cu cantec de la Sovata
O alta afacere cu cantec, prezentata pe larg in mass-media romanesti a fost privatizarea dubioasa a complexului hotelier Sovata, SC Balneoclimaterica SA. Scandalul a pornit de la faptul ca activele, pe de o parte, scoase la privatizare fusesera lasate sa se deprecieze pentru a fi cumparate ulterior la preturi derizorii, iar, pe de alta parte, firma declarata castigatoare a licitatiei, Salina Invest, fusese infiintata la o saptamana dupa ce in presa a fost publicat anuntul privind aceasta privatizare.
Contractul de privatizare a statiunii Sovata a fost incheiat in mai 2001, dupa o incercare esuata din decembrie 2000, de catre administratorul de atunci al Salina Invest, Janos Kurko. Acesta reprezenta astfel interesele unui grup de investitori unguri care preluasera de la APAPS 82,17% din actiunile societatii Balneoclimaterica SA Sovata.
Tranzactia s-a ridicat la aproximativ 7 milioane de dolari, dar au aparut semnale destul de clare ale aranjarii acestei licitatii. Astfel, dupa ce s-a schimbat subit, in aprilie 2001, comisia de negociere care demarase deja actiunea de privatizare, cele trei societati care ramasera in cursa alaturi de salina Invest, au fost eliminate pe rand, pe motiv ca le lipseau documente din dosarul de participare la negociere. Dupa eliminarea societatilor Turism Nord SRL Bucuresti si Profitee SRL Targu Mures, pe motiv de „lipsa copie act constitutiv” sau „lipsa copie certificat de inregistrare fiscala”, societatea Eximtur SRL a fost eliminata pentru ca, intre timp, ii expirase scrisoarea de garantie bancara si fusese somata ca in 4 ore sa aduca o noua garantie, lucru imposibil de realizat.
Pe de alta parte, societatea Salina Invest, al carei dosar continea in decembrie 2000, conform senatorului Carol Dina, 44 de file, s-a imbogatit subit, cu inca doua file fara ca acest fapt sa fie sesizat. „La data de 17 mai 2001, cand noua comisie de negociere a verificat acest dosar, constata ca el contine 46 de file, fara a se sesiza in legatura cu cele 2 file introduse dupa deschiderea plicurilor. Lipsa filei nr. 45 constituia motiv de eliminare de la negociere. Aceasta fila reprezinta „Declaratia pe proprie raspundere ca societatea nu se afla in reorganizare judiciara sau in faliment”, care, in conformitate cu prevederile art. 3/22 din Hotararea de Guvern nr. 450/1000 este obligatorie pentru admiterea la negociere ?, declara senatorul in plenul parlamentului, pe 27 martie 2002.
In plus, firma administrata de Kurko avea, la infiintare un capital social de 4167 dolari, majorat ulterior la 17.083 dolari. Alte ciudatenii si sesizari postprivatizare au evidentiat alte nereguli. De exemplu, „activul Vila 6 – Stefan a fost vandut cu 52,8 milioane lei catre Salina Invest”, iar societatea Balneoclimaterica SA, la care Salina Invest detine pachetul majoritar de actiuni, a solicitat estimarea valorii de piata a activului, valoarea estimata fiind de 8,138 miliarde lei, rezultand evaluare initiala a pretului de peste 160 de ori mai mica! Pe de alta parte, cand Balneoclimaterica SA a dorit sa gajeze un activ, pentru a obtine un credit de la BRD, a ipotecat hotelul Alunis pentru suma de 30 miliarde lei, desi, la cumparare, acest activ fusese evaluat la 3miliarde lei. Astfel, conform informatiilor vremii, privatizarea Sovata ar fi prejudiciat statul roman cu peste 200 de miliarde lei.Printre actionarii de la Salina Invest sunt lantul hotelier ungar „Danubius Hotels Group” (56,4%) si fondul ungar de investitii Corvinus International Management Rt. (43,5%). De remarcat ca astazi, Kurko Janos nu mai figureaza printre administratorii de la Salina Invest.
Afacerea Bradul ”e a mea”
O alta afacere controversata a lui Janos Kurko a fost preluarea conducerii SCAT Bradul SA din Miercurea Ciuc, o societate care detinea hotelurile Harghita, Bradul si Tarnava. Impreuna cu Simo Zoltan, Janos Kurko a facut parte din consiliul de administratie de la societatea Bradul, ca reprezentanti ai SIF Transilvania, si au vandut ulterior cele trei hoteluri in conditii dubioase. Afacerea a fost semnalata in urma unei plangeri pe care SIF Transilvania a facut-o la adresa lui Kurko, acuzandu-l de un prejudiciu de peste 6 miliarde lei. El ar fi vandut cele trei hoteluri la preturi minime, fara licitatie. Hotelul Harghita ar fi ajuns astfel, in schimbul a 1,9 milioane dolari, la reprezentanti ai guvernului maghiar care l-ar fi pus la dispozitia Fundatiei Sapientia. De remarcat ca in preluarea hotelului Harghita a fost implicat Akos Birtalan, fostul ministru al Turismului. De asemenea, hotelul Bradul a fost vandut societatii Fenyo SRL, care apartinea chiar lui Kurko, suma tranzactiei fiind de aproximativ 620.000 de dolari. Hotelul Tarnava a fost vandut si el, in aprilie 2001, catre societatea SC Hotel Tarnava 2000 SRL, reprezentata de Orban Attila Denes, suma tranzactiei fiind 650.000 de dolari (17,7 miliarde lei).
Tractoarele Hart, cumparate in lipsa
Ultima dintre afacerile cu talc ale lui Kurko este preluarea in urma cu doi ani, alaturi de alte persoane fizice si juridice, a producatorului de tractoare HART din Miercurea Ciuc. Alaturi de Janos Kurko, printre noii actionari s-au regasit Bela Karoly, fostul antrenor al echipei nationale de gimnastica a Romaniei, Ferenczi Karoly, cumnatul parlamentarului UDMR Attila Verestoy si societatea Tristar Exim din Brasov. Conform unor informatii aparute in presa, participarea lui Janios Kurko la licitatia organizata de APAPS a fost pusa sub semnul intrebarii, existand informatii ca el a fost declarat printre castigatori fara sa participe la acea licitatie. „Janos Kurko a devenit cumparator, in calitate de persoana fizica, fara sa participe la licitatie” se arata la pagina 20, pct. 4.2.5, dintr-un proces verbal emis de filiala din Harghita a Curtii de Conturi. Daca asa au stat lucrurile, atunci este usor de priceput de unde i se trage rapida imbogatire a fostului anvelopar Kurko. Daca lucrurile nu au stat astfel, atunci este la fel de usor de inteles cata vreme exceptia confirma regula.
Achizitii unguresti in Ardeal
Pentru a justifica afirmatia privind reocuparea economica de catre unguri a Ardealului, autorul filmului prezinta, inainte de introducerea in scena a lui Janos Kurko, cateva date statistice. Maghiarii au investit in Ardeal 800 de milioane de dolari, adica aproape 200 de miliarde de HUF (forinti) si au infiintat 4000 de intreprinderi. „MOL-ul a investit mai mult de 20 de miliarde de forinti si are mai mult de 70 de statii de benzina pe fostele teritorii maghiare”. La fel, „la Sovata, lantul hotelier Danubius a cumparat trei din cele patru hoteluri si cu aproape 2 miliarde de forinti le-a transformat in hoteluri la standarde internationale”. De asemenea, se afirma in documentar, „sunt sate intregi in muntii Ciucului unde aproape fiecare casa are ca proprietar un budapestan”. Cu toate acestea, spune autorul filmului, in ultimii 15 ani, circa 300.000 de maghiari s-au refugiat din Ardeal si doar putini dintre ei s-au intors in Ungaria, majoritatea plecand in Canada, SUA, Spania si Italia. Astfel, numarul maghiarilor a scazut cu 20% in Ardeal, fenomenul petrecut in ultimul deceniu fiind mai distructiv decat navalirile tatare. „Din istoria mileniului
maghiar al Ardealui, acest deceniu a fost cel mai distructiv, mai rau decat navalirile tatarilor” spune autorul filmului unguresc
 
Frunda Gyorgy, avocatul lui Kurko in ”Salina Invest”
„Cinstea” fostului anvelopar („gumis bacsy”) Kurko nu poate fi pusa la indoiala cata vreme, de-a lungul ultimilor ani, toti cei care s-au indoit de ea au fost chemati in instanta de miliardar. Curajul afaceristului maghiar a fost intarit si de Gyorgy Frunda, protectorul si avocatul sau de la Salina Invest. Relatiile extrem de apropiate dintre Kurko si Frunda au iesit la iveala in urma cu cativa ani, atunci cand parlamentarul UDMR batea cu disperare la portile Oficiului pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor ca sa se intereseze de soarta cinstitului sau client, Janos Kurko. „Recunosc ca m-am interesat la Oficiu cu privire la clientul meu Janos Kurko, pe care il reprezint ca aparator, la firma Salina Invest, insa m-am conformat deciziei luate de ei”, declara presei Gyorgy Frunda. De asemenea, cumnatul lui Verestoy, Ferenczy Karoly a intrat in asociere cu Kurko la preluarea uneia din multele societati privatizate in Ardeal. Un alt apropiat al lui Kurko este Akos Birtalan, fostul ministru UDMR al Turismului.
 

Dan Badea, material aparut in GARDIANUL din 8 septembrie 2005