Micile secrete ale lui Sebastian Vlădescu


Sebastian Vladescu s-a nascut pe 3 aprilie 1958 in Bucuresti. Este unul dintre oamenii de incredere ai primului-ministru Tariceanu. Absolvent, in 1983, al Facultatii de Comert din cadrul ASE Bucuresti, el a lucrat pana in 1990 ca economist la IRVMR Bucuresti, o companie pentru reciclarea si revalorificarea materialelor refolosibile.

Dupa absolvirea facultatii, Vladescu a avut o experienta de cateva luni ca economist la COS Targoviste, “accident” rezolvat prin transferul la intreprinderea bucuresteana. Dupa 1990, Sebastian Vladescu s-a lansat in afaceri si, pana in 1997, a fost actionar si administrator al Gas Prod Com SRL (1990-1992), Comp Banc SRL (1992-1994) si Medist SA (1994-1997).

In ianuarie 1997, Sebastian Vladescu este cooptat printre “specialistii” Conventiei Democrate si este numit secretar de stat la Ministerul Industriei si Comertului, condus de Calin Popescu Tariceanu, care il desemneaza ca reprezentant al acestui minister in negocierile cu FMI si Banca Mondiala. Dupa sase luni insa, ca urmare a scandalului de presa izbucnit in urma includerii pe lista celor 17 societati falimentare, propuse spre lichidare, a unei societati profitabile (Romvag SA Caracal), Vladescu este destituit din functie si numit pe postul de consilier al ministrului Tariceanu.

De asemenea, el mai primeste si un post la Eximbank (februarie – august 1997), in Comisia interministeriala de garantii pentru credite. In ianuarie 1998, el migreaza la Ministerul Finantelor unde ocupa, pentru patru luni, functia de consilier al ministrului. In octombrie 1999, dupa o pauza de un an si jumatate, timp in care s-a ingrijit constiincios de afacerile sale, Vladescu revine in ministerul condus de Remes, pe postul de consilier al ministrului. In ianuarie 2000, Vladescu devine secretar de stat la Finante, in guvernul Isarescu, functie in care se mentine pana la schimbarea guvernului.

Revenirea lui ca secretar de stat la Finante ii aduce noi pozitii importante in cateva institutii-cheie precum Eximbank (Comisia de garantii pentru credite externe), AVAB (presedinte al Consiliului de incredere), Camera Auditorilor (presedinte), BCR (membru in Comisia de privatizare) si CEC (membru in Consiliul de administratie). Intr-un raport parlamentar cu privire la falimentarea Bancii Internationale a Religiilor, Sebastian Vladescu este acuzat ca a contribuit, alaturi de alti demnitari, la prabusirea bancii. Lui Vladescu i se reproseaza ca, in aprilie 2000, a cerut societatilor cu capital de stat sa-si retraga depozitele de la BIR si a grabit astfel intrarea in faliment a bancii.

Relatii si interese

Cea mai mare realizare a lui Sebastian Vladescu, in timpul incursiunilor sale sincopate la guvernare, a fost faptul ca l-a cunoscut pe Calin Popescu Tariceanu si a intrat in grupul de interese al acestuia si al lui Dinu Patriciu. De asemenea, el a castigat si increderea lui Mugur Isarescu, precum si a lui Mircea Geoana, prin intermediul lui Ionut Costea, cumnatul acestuia din urma. O pozitie speciala rezervata lui Vladescu a fost in sfera afacerilor petroliere. Astfel, dupa ce a tatonat terenul in septembrie 1997, ca membru in Consiliul de administratie al SNP Petrom, condus de Ion Gh. Popa, Sebastian Vladescu revine dupa cinci ani in acest domeniu.

El este numit, in 2002, membru in consiliile de administratie ale companiilor Petrom Service SA (societatea sindicatului FSLI Petrom condus de Liviu Luca) si Upetrom 1 Mai SA Ploiesti. Daca la Petrom Service a ramas pana in februarie 2003, Vladescu si-a mentinut pozitia in Consiliul de Administratie de la Upetrom pana in 2005, cand a fost numit ministru de finante si a fost obligat sa renunte la aceasta afacere. Interesele petroliere reprezentate de Vladescu in Ploiesti l-au obligat pe primul-ministru Calin Popescu Tariceanu sa-l numeasca pe acesta, in ianuarie 2005, reprezentant al guvernului in Consiliul de administratie al Petrom SA. De asemenea, in aprilie 2005, acelasi Vladescu este numit presedinte al Consiliului de Supraveghere al BCR. Obisnuit sa execute ordinele intocmai si la timp, Sebastian Vladescu este numit astfel, pe 22 august a.c., ministru al finantelor publice, in locul rebelului Ionut Popescu. Numirea in fruntea finantelor publice a lui Vladescu nu poate sa aiba alta justificare in afara puternicelor interese de grup bine reprezentate de Tariceanu.

Atat ca profesionist in finante, cat si ca om de afaceri sau simplu cetatean, Sebastian Vladescu nu era, cum vom vedea, cel mai nimerit pentru o asemenea functie, fapt care confirma ipoteza marionetei ce raspunde exact comenzilor unui grup de interese. De asemenea, din motive politice, el ar fi fost ultimul recomandat pentru o astfel de functie, daca luam in seama dezvaluirile unui lider PNL, consemnate de presa, conform carora Vladescu ar fi spus, cu ceva vreme in urma, ca “PNL este un partid de onanisti”, iar Tariceanu “incapabil sa ia decizii”.

Firmele lui Vladescu, pline de datorii

Ca om de afaceri, Sebastian Vladescu a reusit “performanta” ca toate firmele in care a fost actionar sau/si administrator sa acumuleze datorii imense, unele dintre ele chiar la bugetul de stat. Din 1990 incoace, omul de afaceri Vladescu s-a implicat ca actionar sau administrator in aproximativ 20 de societati comerciale. Conform propriei declaratii de avere, el a recunoscut participatii in doar noua firme: Hemat Rom SRL (26%), Centrul Medical Polimed SRL (29%), Romanian Soft Company SRL (26%), Rapid Credit SRL (1%), P.V.B. Euroconsulting SRL (85%), Boss Constructii si Consultanta SRL (50%), Boss Exim Trading Group SRL (33%), Leader High-Tech SA (18,5%), Clean Up SA (33%) si Climat Change SRL (50%).

Conform verificarilor la Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), ultima dintre aceste firme nu apare pe site-ul acestei institutii, dar Sebastian Vladescu mai apare ca actionar la societatile Antrepriza de Lucrari Publice si Industriale – ALPI SA (25%) si Tipo Trading SRL. De asemenea, o verificare la serviciul Roleg al Registrului Comertului, a evidentiat implicarea trecuta a lui Vladescu, ca actionar, in alte sapte societati: Medist SA, Medist ZL SRL, Topanel SRL, Altipo Construct SA, CVS Constructii si Investitii Imobiliare SRL si Event 4 You SRL. In absenta unei explicatii din partea lui Sebastian Vladescu, care a refuzat orice dialog, precum si in lipsa, din declaratia sa de avere, a consemnarii oricaror informatii privind vanzarea de actiuni in ultimul an, se poate presupune fie ca aceste firme sunt desfiintate, fie in curs de dizolvare, fie ca ministrul a uitat de ele.

Referitor la societatile recunoscute de Vladescu, acestea au acumulat anul trecut datorii totale de 29,9 miliarde lei vechi (2,99 milioane RON), o suma deloc neglijabila chiar si pentru un “specialist” in finante. Cu toate acestea, firmele au avut si profituri care i-au adus lui Vladescu, numai din dividendele pe anul trecut, peste 868 de milioane lei vechi (86.800 RON). Si pentru ca tot suntem aici, trebuie semnalat faptul ca proaspatul ministru de finante nu stie cum se scrie corect acest cuvant care, pentru el, a valorat sute de milioane de lei. Asta, deoarece in declaratia de avere el scrie “divident”, si nu “dividend” (de la frantuzescul “dividende” si latinescul “dividendus”), cum este corect.

Faptul ca nu cunoaste acest termen, cata vreme nu stie sa-l scrie corect, spune destul de multe despre “profesionistul” in finante Vladescu. Mai grav este ca trei dintre firmele lui Vladescu au inregistrat anul acesta datorii la bugetul de stat si au fost consemnate chiar pe site-ul oficial al ministerului condus de datornic. Desi de ordinul milioanelor de lei, existenta acestor datorii spune multe despre modul in care omul de afaceri Vladescu intelege relatia cu fiscul. Daca in cazul societatii Medist SA obligatiile restante la bugetul asigurarilor sociale de stat au fost achitate pe 2 septembrie a.c., deci la doua saptamani dupa ce Vladescu a fost numit ministru de finante, nu acelasi lucru s-a intamplat cu restantele inregistrate de alte doua dintre firmele acestuia, Romanian Soft Company SRL si Altipo Construct SA. In cazul primeia dintre firme, pentru achitarea datoriilor la buget sunt in curs de solutionare cererile de compensare, iar in cazul Altipo s-a transmis instiintarea de plata a restantelor.

Averea ministrului

Oficial, Sebastian Vladescu a declarat ca detine doua terenuri intravilane in Bucuresti, trei apartamente, dintre care doua in Bucuresti (159, 56 mp, respectiv 77,64 mp) si unul in Sinaia (70,78 mp). El a mai declarat, de asemenea, o colectie de ceasuri (IWC, Breitling, Cartier, Longines, Brequet etc.) dobandite dupa 1995 si estimate la circa un miliard de lei, precum si o colectie de tablouri (Ilfoveanu, Sava Hentia, Piliuta) in valoare de 500 de milioane lei. Are in banci 212 milioane lei si peste 13.000 de euro, un credit de 23.000 de euro, pentru apartamentul din Sinaia, si a creditat societatile PVB Euroconsulting, Boss Exim Trading si Boss Constructii si Consultanta SRL cu 1,4 miliarde lei.

Anul trecut, el a obtinut venituri din salarii de 1,49 miliarde lei si din dividende de 868, 2 milioane lei. Sumele respective sunt exprimate in lei vechi, presupunem noi, considerand ca ministrul finantelor, la data de 4.09.2005, cand a semnat declaratia de avere, a uitat ca de la 1 iulie a.c. s-a trecut la leii noi, prin taierea a patru zerouri din cei vechi.

Programe piratate in firma lui Vladescu

O acuzatie extrem de grava, documentata riguros si aflata in atentia organelor de cercetare penala, este aceea de furt intelectual. Astfel, conform documentelor puse la dispozitie de societatea Omnis Group, una dintre firmele lui Sebastian Vladescu ar fi preluat si utilizat ilegal codurile unor programe software, ISIS si ISIS Net. Este vorba despre Romanian Soft Company, firma care, ulterior, prin utilizarea codurilor-sursa, a realizat pachete de programe pe care le-a vandut prin intermediul unei alte societati a lui Vladescu, Medist SA.

O expertiza a Oficiului Roman al Drepturilor de Autor (ORDA) a constatat deja pirateria software pusa in seama firmei lui Vladescu: “Programele pentru calculator ARES.net, CARE.net si Ambulance, realizate de catre SC Romanian Soft Company SRL (RSC), contin parti semnificative copiate din programul ISIS.net, realizat de catre SC Omnis Group SRL”.
Politia a declansat deja cercetari in acest caz, firma Omnis Group acuzand un prejudiciu de aproximativ 7,2 milioane de euro.

De altfel, preluarea soft-urilor este cat se poate de credibila – daca adaugam faptul ca doi dintre fostii angajati ai Omnis Group, care avusesera acces nelimitat la codurile – sursa invocate, au fost angajati la Romanian Soft Company si au realizat programele comercializate ulterior. Culmea, pentru realizarea acestor soft-uri, societatea RSC a beneficiat de 50.000 de euro din fonduri Phare, la putin timp dupa ce Sebastian Vladescu a parasit functia de secretar de stat in Ministerul Finantelor. Firma lui Sebastian Vladescu n-a recunoscut frauda.

Trebuie adaugat ca toate demersurile oficiale ale reprezentantilor firmei Omnis Group pe langa primul-ministru Tariceanu, pentru a li se face dreptate, au ramas fara rezultat, cata vreme acesta l-a numit ministru chiar pe unul dintre actionarii de la RSC cu care, deloc intamplator, Tariceanu avea afaceri comune. Astfel, Calin Popescu Tariceanu si Sebastian Vladescu au detinut, impreuna, actiuni in firmele Antrepriza de Lucrari Publice si Industriale – ALPI SA (cu sediul la domiciliul lui Tariceanu) si Leader High-Tech SA.

Vladescu i-a sustras nevasta finului Boureanu

vladescu si irina boureanu
vladescu si irina boureanu

Anul trecut, Sebastian Vladescu a fost surprins de paparazzi de la revista “Star” in timp ce o conducea pe Irina Boureanu, sotia actualului deputat PNL Cristian Boureanu, la hotelul Hilton. Idila dintre cei doi amanti se consuma in vreme ce sotul Irinei era plecat la o bursa in SUA, iar sotia lui Vladescu nu era prin preajma. Relatia dintre familiile Vladescu si Boureanu se cimentase in 2000, cand sotii Vladescu ii cununasera pe Cristian si Irina Boureanu, iar, un an mai tarziu, fusesera si nasii de botez ai fiicei acestora, Ioana. In aceste conditii, este de inteles de ce Cristian Boureanu, cand s-a intors din SUA si a aflat grozavia, anume ca sotia il insela cu nasul Vladescu, a obtinut divortul, iar custodia copilului i-a fost data sotiei, Irina. Intr-o declaratie publica a lui Boureanu, acesta a spus ca singura interdictie pe care i-a pus-o sotiei “a fost aceea de a nu duce copilul in prezenta lui Sebastian Vladescu”.

Fara a intra in amanuntele acestui caz, putem consemna doar ca divortul dintre finii Boureanu a atras si divortul nasilor, asa incat, la sfarsitul anului trecut, Irina (fosta Boureanu) s-a casatorit cu Sebastian Vladescu. Ulterior insa, dupa cateva luni, cei doi s-au despartit. Este de inteles de ce, singurul care s-a opus, in august 2005, nominalizarii lui Sebastian Vladescu ca ministru al finantelor publice a fost Cristian Boureanu (foto) care, cel putin la capitolul moralitate, stia cate parale face protejatul primului-ministru.

Fosta sotie a lui Vladescu si accidentul mortal din Tulcea

Carmen Vladescu, prima sotie a lui Sebastian Vladescu, a fost implicata, in urma cu trei luni, pe 29 mai 2005, intr-un grav accident de circulatie care s-a produs intre localitatile Cataloi si Nalbant din judetul Tulcea. Aflata la volanul unui jeep Volkswagen Touareg, cu numarul B-16629, proprietatea firmei Medist SA, Carmen Vladescu, conform declaratiilor date ulterior la politie, a incercat sa evite un pieton care i-ar fi aparut brusc in fata masinii si a intrat pe contrasens, unde s-a ciocnit cu o Dacie, a acrosat apoi un alt autoturism si s-a oprit intr-un copac. In urma coliziunii cu primul autoturism, au rezultat un mort si trei raniti, dintre care doi, grav. Conform unor surse din politia tulceana, Carmen Vladescu nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice. Dosarul privind acest accident se afla pe masa politistilor de la biroul de cercetari penale de la IPJ Tulcea, care au declansat urmarirea penala impotriva fostei sotii a actualului ministru de finante, pentru ucidere din culpa si vatamare grava din culpa. Deocamdata, anchetatorii asteapta expertiza tehnica a autoturismelor implicate in accident.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 13, octombrie 2005