Micile secrete ale lui Adriean Videanu

Fotbalul, politica si gena de la primarie. Supranumit regele marmurei din Romania, liderul PD Adriean Videanu este, din aprilie 2005, primarul general al Capitalei. El a pus intotdeauna afacerile mai presus de politica, existand cel putin trei argumente in acest sens: s-a imbogatit folosind atributiile de demnitar, fiind membru al Camerei Deputatilor in toate legislaturile de pana acum, a renuntat la calitatea de deputat atunci cand a fost pus sa aleaga intre politica si afaceri, si a avut relatii destul de avantajoase in plan financiar cu guvernul PSD.

Videanu s-a nascut pe 1 iunie 1962 in comuna Crevenicu din Teleorman, este casatorit cu Miorita Videanu (42 ani) si are doi copii, Diana-Alexandra (14 ani) si Andrei-Valentin (16 ani). Provine dintr-o familie de agricultori, parintii sai (Alexandrina si Dumitru), fiind, multi ani, zarzavagii de varf in Teleorman. Bunicul sau a fost paznic la primarie si se pare ca el le-a transmis urmasilor “gena de primar” cu care a fost contaminat, mai intai, unul dintre verii lui Adriean, Lucian Militaru. Acesta, fost prim-secretar UTC al judetului Teleorman, se afla deja la al doilea mandat de primar in Videle. Adriean avea sa-i urmeze exemplul, la o scara mai mare, abia in aprilie 2005, cand a preluat Primaria Capitalei.

Revenind la trecut, Videanu a absolvit scoala generala din Videle, liceul de matematica-fizica din Magurele si, in 1987, Facultatea Videanu tanarde Transporturi din cadrul Politehnicii Bucuresti, sectia Autovehicule Rutiere (AR). In liceu si, apoi, in facultate, a jucat volei (divizia B) si apoi fotbal de performanta pentru Petrolul Videle (divizia C), alaturi de unul dintre cei doi frati, Marian Videanu. Acesta din urma avea sa ajunga ulterior sofer profesionist.

Celalalt frate, Fanel, a fost atras in afa-cerile cu marmura ale lui Adriean, el ajungand sa faca parte din Consiliul de administratie al Titan Mar SA, condus de viitorul vicepremier din guvernul Tariceanu, Gheorghe Pogea. Afacerile cu marmura aveau sa-i aduca lui Videanu functia de vicepresedinte al Organizatiei Internationale a Marmurarilor.

Miorita, sotia lui Adriean Videanu, nascuta pe 12 august 1963 in comuna Grosu-Teleorman, a fost colega de gimnaziu cu actualul primar general al Capitalei si a absolvit Academia de Stiinte Economice. Cei doi s-au casatorit in 1987, dupa absolvirea facultatii. Incepand din acelasi an, Videanu a fost repartizat la SUT Ploiesti, sectia Videle, unde evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins in functia de sef de sectie.

Cunoscut mai mult ca fotbalist decat ca inginer, Adriean Videanu a fost inscris pe listele FSN din Teleorman. Conform propriilor declaratii, cel care l-a recomandat pentru Parlament a fost Cazimir Ionescu, fost vicepresedinte al CFSN la inceputul lui 1990. Politica avea sa-i schimbe viata, facand din el unul dintre cei mai bogati politicieni.

In mai 1990, Adriean Videanu a fost ales deputat de Teleorman, functie pe care si-a mentinut-o pana in 2003, datorita pozitiei privilegiate din partid pe care a obtinut-o destul de repede. Astfel, in perioada 1993-1996 a fost presedintele organizatiei de tineret a PD, apoi secretar al Biroului Executiv al acestui partid si, in 2001, a fost ales vicepresedinte al partidului condus de Traian Basescu, fiind responsabil cu probleme de ima-gine, relatii cu mass-media si purtator de cuvant al PD. Dupa alegerile generale din 2004, la sfarsitul lunii decembrie, Adriean Videanu a fost numit mi-nistru de stat si vicepremier in guvernul Tariceanu. A demisionat in martie 2005, pentru a candida la functia de primar general al Capitalei si a fost ales cu 53,01% din voturile unui sfert din bucuresteni.

Comert cu bumbac si produse petroliere

Inainte de a intra in afacerile cu marmura, Adriean Videanu si-a facut “mana” in “afaceri de trading”, cum avea sa declare multi ani mai incolo. Concret, a desfasurat activitati de comert cu “bumbac si produse petroliere”. In 1991, Adrian si Miorita Videanu au intrat in Consiliul de administratie al firmei Rocas SA, care apartinea unor prieteni din Albesti-Muscel. Acestia infiintasera societatea cu 150 milioane lei, adica 1,9 milioane dolari, o suma imensa pentru acele vremuri. Societatea Rocas SA, cu obiect de activitate “extractia pietrei pentru constructii”, a intrat in imperiul lui Videanu atunci cand Miorita, sotia acestuia, avea sa detina aproximativ 85% din capitalul social, cu o contributie de peste 1,3 mi-liarde lei.

Miorita Videanu si-a pastrat si locul de cenzor permanent in Consiliul de administratie de la Rocas. O alta afacere a fost demarata in 1993, prin infiintarea firmei Secon SA, in Rosiori de Vede (Teleorman), alaturi de alti patru parteneri: sotii Rodica si Nicolae Lunganu, Victor Robu si Alexandru Mocanu, actualul deputat PD de Teleorman. Atat Videanu, cat si Mocanu au contribuit financiar la capitalul social al Secon cu cate 666 milioane lei, suma care, in 1993, reprezenta echivalentul a 876.948 dolari. Partenerul Alexandru Mocanu, devenit ulterior inlocuitorul lui Videanu in Parlamentul Romaniei (in 2003 si 2005), a detinut functia de director tehnic la Secon pana in 1998, cand s-au deschis noi oportunitati ale afacerii. Cum firma Secon avea ca obiect de activitate “comert cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si al produselor derivate” cea mai buna afacere era atragerea SNP Petrom in acest business, lucru ce avea sa se intample in 1998. Astfel, Videanu, impreuna cu asociatii din Secon SA infiinteaza in 1998, la acelasi sediu din Str. Dunarii 51, societatea Secon Gaz SA.

Asociat persoana juridica, cu 30% din capitalul social, devine SNP Petrom, cu o contributie de peste 600.000 de dolari (5,4 miliarde lei). In noua firma, care se ocupa cu “productia si distributia gazelor”, Videanu a investit peste 470.000 de dolari. Afacerea n-a avut aparent nici un beneficiu pentru Petrom, cata vreme bilanturile ulterioare nu indicau profituri semnificative, iar firma avea sa fie, ulterior, radiata. Nu acelasi lucru se poate spune insa si din perspectiva lui Videanu pentru care business-ul a fost o “tranzactie” de succes. “Secon a luat fiinta printr-o finantare externa: Banque Nationale de Paris, pentru un centru de imbuteliere aragaz. Am functionat ca un fond de investitii: am luat un credit, am facut afacerea si am vandut-o”, declara, anul trecut, Videanu, fara sa spuna care era afacerea si cum a reusit sa convinga conducerea SNP Petrom sa se asocieze cu firma din Rosiori de Vede.

Inginerie imobiliara cu soacra

In majoritatea firmelor infiintate, Adriean Videanu figureaza cu domiciliul in str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6 Bucuresti. La inceputul anului 1990, sotii Videanu locuiau in Videle, pe strada Progresul nr. 8, locuinta care apartinea socrilor sai. In acelasi timp, Videanu locuia in Bucuresti, str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6, pe baza unui contract provizoriu de inchiriere. Conform unei anchete fina-lizate de parlamentari, in 1995, si cunoscuta la acea vreme sub numele “Raportul Apartamentul”, Adriean Videanu, impreuna cu sotia si soacra, a facut in 1993 o ingenioasa inginerie imobiliara care trebuia sa atraga atentia opiniei publice inca de atunci. Astfel, conform documentelor vremii, dupa ce a devenit deputat de Teleorman, Adriean Videanu si-a definitivat contractul de inchiriere pe locuinta din str. Fulga, iar, apoi, in 12 august 1991, a solicitat si i s-a aprobat luarea in spatiu a soacrei sale.

Ulterior, pe 26 mai 1993, sotii Videanu au solicitat (si li s-a aprobat din nou) schimbarea titularului de contract de inchiriere de pe numele sotiei pe numele mamei acesteia. Dupa ce soacra lui Videanu a devenit titulara, ea a cerut, si din nou i s-a aprobat, in februarie 1994, cumpararea de la stat a acelui apartament. In paralel cu operatiunea soacrei, Videanu a demarat, sub haina parlamentara, procedurile pentru obtinerea unei noi locuinte de la stat pentru el si familia lui. Constatandu-se ca Videanu n-a detinut niciodata in proprietate vreo locuinta de la stat, Camera Deputatilor i-a repartizat, pe 10 iunie 1992, un apartament de trei camere in Calea Calarasilor nr. 311. Pe 27 mai 1993, a doua zi dupa ce a schimbat titularul de contract de pe numele sotiei pe numele soacrei in str. Fulga, Adriean Videanu a semnat contractul de inchiriere pentru noua locuinta din Calea Calarasilor. Ulterior, pe 5 octombrie 1993, a cumparat acest apartament, ca orice chirias cinstit. Numai ca, asa cum aveam sa aflam 12 ani mai incolo, din declaratia de avere a primarului general Adriean Videanu, locuinta a fost cumparata, atunci, nu de cel care o primise, ci de sotia lui.

Astfel, in declaratia de avere a lui Videanu, din 1 ianuarie 2006, scrie ca apartamentul nr. 35 din Calea Calarasilor nr. 311 bloc 71 scara 2, repartizat din fondul Camerei Deputatilor a fost cumparat de Miorita Videanu. In acelasi an insa familia Videanu mai cumpara, de la Romconfort, un apartament in Piata Alba Iulia nr. 4 bloc I3 sc. A etaj 9 ap. 45 sector 3 Bucuresti. Si aceasta locuinta este trecuta pe numele Mioritei Videanu, aici fiind si sediul unora dintre firmele de familie (Rocas SA, Equity Invest SA).

Ferma animalelor din Rosiori

O alta afacere demarata de Videanu in 1994 este in domeniul agricol si vizeaza cresterea pasarilor si a animalelor de rasa. Cu un aport la capitalul social de 1,7 miliarde lei, Videanu a infiintat in Rosiori de Vede societatea Pecon SA, al carei obiect de activitate este “cresterea cabalinelor, magarilor si catarilor”, precum si a pasarilor. Societatea a fost inregistrata pe aceeasi adresa cu Secon si Secon Gaz, in str. Dunarii nr. 53 din Rosiori de Vede. In perioada 1999-2004, societatea a avut pierderi anuale de cateva sute de milioane lei, iar in 2004 inregistra, pe langa pierderi, datorii de peste 5,5 miliarde lei cu toate ca, intre timp, cresterea animalelor a fost inlocuita cu cresterea pasarilor. Astazi, Adriean Videanu este in continuare actionar cu 30% la Pecon, actiunile detinute de el fiind trecute si in ultima declaratie de avere. Ceilalti actionari de la ferma lui Videanu sunt aceiasi nelipsiti soti: Florina si Nicolae Lunganu (35%), si Rodica si Alexandru Mocanu (35%).

Afacerea Marmura

Anul 1994 a reprezentat inceputul celei mai importante dintre afacerile lui Videanu, marmura. Ca sa intre intr-o asemenea afacere, avea nevoie de foarte multi bani. Potrivit declaratiilor sale, a inceput aceasta megaafacere cu 30.000 de dolari, pe care i-a acumulat in cei patru ani de “trading”. Langa aceasta suma a adaugat, cu sprijinul dezinteresat al lui Dan Pascariu, presedintele de atunci al Bancii Bucuresti, 350.000 de dolari. Videanu mai spune ca banii i-ar fi fost dati de Pascariu pe incredere. “Am intalnit un bancher care a avut incredere in mine si in planurile mele de afaceri”, povesteste Adriean Videanu azi, la gura sobei, pentru un cotidian central. La acea vreme, interesul pentru preluarea productiei de marmura din Romania era mare. Cum se face ca tocmai Videanu a fost cel ales pentru aceasta afacere? Explicatia sa fie “flerul” lui Pascariu si al celorlalte “proptele” cu nume de fonduri de investitii inregistrate in paradisuri fiscale (Delaware-SUA, Cipru) sau a fost ordin pe linie de partid si de stat? Acesta este unul dintre marile secrete ale lui Videanu. El spune ca s-a descurcat singur, a girat cu casa, a mai avut cativa prieteni care au girat si ei, si asa a pus mana pe creditul necesar pentru dezvoltarea afacerii cu marmura. Liderul tinerilor din PD ar fi tras apoi din greu, trei ani, pentru a pune pe picioare marele business de la Marmosim, preluarea fabricii de marmura din Simeria.

Asadar, in 1994, Videanu a infiintat societatea Titan Mar, firma in care a atras, alaturi de sotie, si cativa apropiati. Firma avea ca obiect de activitate “taierea, fasonarea si finisarea pietrei”, precum si fabricarea de produse abrazive. Pana in 1997, Videanu a reusit sa puna la punct toate itele afacerii si sa obtina finantarea pentru proiectul preluarii Marmosim. Momentul i-a fost favorabil, dupa ce a fost numit se-cretar executiv al Partidului Democrat, iar acest partid a intrat la guvernare. “In 1997, cu sprijinul Fondului Romano-American pentru Investitii, am achizitionat, in urma procesului de privatizare, 70% din actiunile Marmosim SA, cea mai mare fabrica de prelucrare a pietrei naturale din tara noastra. Restul… este istorie”, declara, in august 2004, pentru revista “Constructiv”, Miorita Videanu, director general al companiei Titan Mar – Marmosim.

Inainte de achizitionarea Marmosim, Adriean Videanu a atras in afacere doua fonduri de investitii: RAEF – Romanian American Enterprise Fund (Delaware – SUA) si RIF – Romanian Investment Fund Cyprus Limited (Nicosia-Cipru). Pentru inceput, RAEF a investit 1,6 milioane dolari in proiect. Ulterior, in afacere a intrat si RIF. Avand banii, s-a creat apoi si cadrul legal de preluare. “In 1997 – spunea Adriean Videanu intr-un interviu din “Evenimentul zilei” – a fost o licitatie internationala organizata de FPS, la care firmele romanesti au avut un mare atu: acela ca in caietele de sarcini s-a prevazut ca statul isi pastreaza actiunea nominativa de control. Firmele straine s-au retras inainte de licitatie, a fost o temere la vremea aceea in mediul politic si economic autohton”. Din aceasta declaratie rezulta clar cum au fost descurajati contracandidatii lui Videanu, de fostul Fond al Proprietatii de Stat (actuala AVAS) condus, la vremea aceea, de Radu Sarbu. Chestiunea cu “temerea” este o poveste, ea existand doar in familia Videanu sau in PD, nicidecum in mediul politic si economic autohton.

Dimpotriva, la vremea aceea, dupa castigarea alegerilor de catre CDR a fost o mare deschidere pe toate planurile, iar temerile nu erau decat in interiorul grupurilor de interese autohtone. Cert este ca, in 1998, actiunile Marmosim achizitionate de “Titan Mar” valorau peste 35 miliarde lei (aproximativ patru miloane de dolari). Potrivit sotiei sale, cele doua fonduri au investit in “Titan Mar”, societatea care a prelut “Marmosim”, 5,5 milioane dolari astfel: “RIF a investit 3.952.820 de dolari, iar RAEF, 1.485.511 de dolari”.

In 2000, actionariatul Titan Mar arata astfel: Adriean Videanu – 18,441 %, Miorita Videanu – 38,972 %, Zorica Alexandru Eugen Popescu – 2,459 %, Ioana Nutu – 1,23 %, Tinca Baltatu – 3,074 %, RAEF – 17,912 % si RIF – 17,912 %. La acea data, sotii Videanu detineau, asadar, controlul societatii cu 57,4%.
In 2004 cele doua fonduri ar fi detinut, conform Mioritei Videanu, 64,5% din actiunile Titan Mar, iar familia Videanu 35,2%.

In iulie 2005, insa, familia Videanu detinea controlul total asupra societatii, actionarii fiind Adriean Videanu – 75,41 %, Miorita Videanu – 22,94% si Tinca Baltatu – 1,65%. Cele doua fonduri de investitii au disparut complet, ca si cand n-ar fi existat vreodata. La aceeasi data, administratorul societatii nu era altul decat Gheorghe Pogea, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu. Alaturi de Pogea mai figurau, in Consiliul de administratie, sotia lui Adriean si fratele acestuia, Fanel.

In anul 2000, sotii Videanu au infiintat o noua societate – Microsim SA – pentru exploatarea de la Simeria. Condusa de Gheorghe Pogea, noua firma avea ca actionari societatile Marmosim SA (49, 9173%), Mikro Carb 2000 BT (49, 9173) din Ungaria si persoanele fizice Adriean Videanu (0,05%), Ioan Sebestyen (0,1%) si Alexandru Eugen Zorica Popescu (0,05%). Afacerile s-au extins si, de la preluarea Marmosim pana astazi, fami-lia Videanu a reusit sa exploateze cele mai importante rezerve de marmura din Romania. Celebra marmura de Ruschita i-a adus recunoastere internationala, compania Titan Mar- Marmosim fiind lider in Romania pe piata de profil. “In primele sase luni ale lui 2004 am exportat in Bahrein, Germania, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite, Sultanatul Omanului, Siria, Italia, Belgia. Valoarea acestor exporturi ajunge la aproximativ doua milioane de euro, o valoare relativ egala cu cea a exporturilor efectuate in prima jumatate a anului trecut”, declara, cu mandrie, pentru “Constructiv”, Miorita Videanu. “Pe plan extern, s-a utilizat marmura de Ruschita pentru Palatul Sultanului din Brunei, Sediul BBC din Mannheim, vila din Monte Carlo a pilotului de Formula 1, Michael Schumacher, pentru a enumera doar cateva din cele mai reprezentative”. Pe plan intern, declara Miorita Videanu, “printre obiectivele mari catre care am furnizat si montat material se numara: Aripa Noua a Aeroportului Otopeni, Biblioteca Judeteana Constanta, Casa Capsa, Casino Hotel Marriott, Liga Profesionista de Fotbal, Muzeul de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Palatul Telefoanelor”.

Vanghelie contra Videanu

In campania electorala de anul trecut, pentru Primaria Capitalei, Marian Vanghelie, contracandidatul lui Videanu, l-a acuzat la scena deschisa pe liderul PD ca a primit importante favoruri de la guvernul Adrian Nastase. Este vorba despre trei noi licente (“de concesiune a acti-vitatii miniere”) de exploatare a unor cariere de marmura si travertin in judetul Hunedoara, licente pe care guvernul Nastase le-a aprobat cu dedicatie pentru compania lui Videanu. Hotararea de guvern a fost data pe 28 decembrie 2004, adica exact in ultima zi de activitate a acestuia. Hotararea de guvern a fost semnata de Eugen Bejinariu (prim-ministru interimar), Dan Ioan Popescu, Mihai Tanasescu si Maria Ioana Stratulat, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM). Cele trei noi concesiuni intareau imperiul lui Videanu, noile cariere adaugandu-se, astfel, celor 11 aflate deja in exploatarea companiei Titan Mar – Marmosim.

Vanghelie stia ceva si chiar a facut eforturi sa se faca inteles insa, pentru ca a avut o exprimare mai greoaie, nu i-a convins pe bucuresteni. Daca-l intreba pe Videanu despre apartamentul soacrei din strada Adrian Fulga nr. 6, acum “Marean” Vanghelie ar fi fost, poate, primar general.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 17, februarie 2006

Averea lui Călin Popescu Tăriceanu

Mici secrete057

Premierul României, Calin Popescu Tăriceanu, şi-a dezvoltat, în paralel, cariera de politician şi de om de afaceri. A debutat în politică în 1990, ca deputat PNL, şi în 1991 a participat la înfiinţarea postului de radio “Radio Contact”. Afacerile în care s-a implicat, în ultimii 15 ani, au acoperit diverse domenii, de la media, transporturi rutiere sau lucrări de construcţii, la intermedieri financiare.

Daca în politică a fost permanent în lumina reflectoarelor, ca deputat, ministru, presedinte al PNL si premier, in business a actionat cu prudenta, diversificandu-si participatiile (cu un aport de 20%-30% din capitalul social) la companii din domenii variate. A jucat doar o singura carte in comertul cu automobile, la societatea Automotive, unde a devenit asociat unic, carte care s-a dovedit castigatoare. Insa a intrat intr-un sistem relational care, in timp, s-a dezvoltat in jurul lui, datorita rolului pe care l-a jucat in mediul politic si de afaceri romanesc.

Nume sonore din businessul romanesc si din mediul politic i-au fost sau ii sunt parteneri de afaceri: ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, fostul presedinte al AVAS, Gabriel ZbArcea, presedintele HVB Bank, Dan Pascariu, omul de afaceri Dinu Patriciu, Gabriel Popoviciu, Nicolae Badea, Cristian Burci – un apropiat al lui Miron Mitrea – Cristian Boureanu, suspendat temporar din PNL.

Biografie
Călin Popescu Tăriceanu s-a născut pe 14 ianuarie 1952 în Bucureşti. Este căsătorit, pentru a patra oară (!), şi are doi copii.

În 1976 a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti, specializarea inginer hidrotehnician. A lucrat, în perioada 1976-1977 la Consiliul Naţional al Apelor, filiala Argeş, iar între 1977-1979 ca inginer la Trustul de Construcţii Industriale Bucureşti. În perioada 1980-1991 a fost asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică. În mai 1990 devine deputat de Arad din partea PNL şi membru în Comisia Economică a Camerei Deputaţilor.

Mici secrete050

În iunie 1990 participă la crearea PNL- AT (Aripa Tânără) iar în 1992 a candidat fără succes la Primăria Capitalei. În perioada 1992-1996 este director general la Radio Contact România. De asemenea, din 1993 devine partener asociat la Automotive Trading Services, dealer oficial Citroen pentru România. Este membru fondator dar şi preşedinte al APIA (Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile) în perioada 1994-1997 şi 2001-2003, ulterior devenind preşedinte de onoare APIA.

In perioada 1993-2004 a fost vicepreşedinte al PNL, iar între octombrie 2004-februarie 2005 a fost preşedinte interimar al acestui partid. Din februarie 2005 este preşedintele PNL. În 1996 a devenit deputat de Bucureşti pe listele CDR, iar între 1996-1997 a fost ministru de stat şi ministru al Industriei şi Comerţului în guvernul Ciorbea. În perioada 2000-2004 a fost deputat de Bucureşti şi vicepreşedinte al Comisiei Buget, Finanţe şi Bănci din Camera Deputaţilor. În perioada 2003- martie 2004 a fost administrator la societatea controlată de Dinu Patriciu, Rompetrol Downstream SA. Firma a intrat, de anul trecut, în atenţia Oficiului pentru Prevenirea Spălării Banilor şi a Parchetului, fiind suspectată de implicare în operaţiuni de spălare de bani. Anul trecut, Călin Popescu Tăriceanu avea o avere, estimată de unii, la 15 milioane de euro, deşi în realitate lucrurile nu stau chiar aşa.

TĂRICEANU FIRMĂ CU FIRMĂ

1.Automotive Trading Services (ATS) SRL
Este societatea care se presupune că i-a adus lui Tăriceanu cele mai multe venituri. Firma, profilată pe comerţ cu autovehicule, este unicul dealer autorizat Citroen pentru România. ATS a fost înfiinţată pe 23 septembrie 1992, Tariceanu contribuind la capitalul social cu 400.000 de lei (aproximativ 1300 dolari, la valoarea medie din 1992 de 307,95 lei/dolar cf. BNR), corespunzător celor 33 de procente deţinute.

Istoricul acestei societăţi arată că, de-a lungul anilor, la Registrul Comerţului s-au operat şapte cereri de menţiuni. Astfel, în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu devine asociat unic (100%) la ATS, aportul său la capitalul social fiind, atunci, de 2768 dolari (20 mil. lei).

În aprilie 1998, în urma unei majorări de capital însoţită de cooptarea unui nou acţionar, Tăriceanu revenea la o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33%, cu un aport la capitalul social de 84 milioane lei (9.464,2 dolari, la valoarea medie de 8.875,55 lei/dolar), ceea ce înseamnă un plus de 64 mil lei (7.211 dolari). În firmă se face o infuzie de capital din partea noului partener care, în schimbul acţiunilor primite, contribuie cu 168 milioane lei (18.928,4 $).

Noul asociat, Paneuro Internaţional SRL din Podeni, Târgu Mureş, se retrage însă din societate doi ani mai târziu, pe 17 aprilie 2000, moment în care, ca urmare a unei noi majorări de capital, valoarea acţiunilor lui Tăriceanu ajunge la 252 milioane lei (11.616,7 dolari la valoarea medie de 21.692,74 lei/$). Astfel, Tariceanu cumpără actiunile de la Paneuro International cu 168 milioane lei, adică 7.744,5 dolari. Pe 10 mai 2005, în urma unei noi majorări de capital la ATS, acesta ajunge la 500 milioane lei (23.049,1 dolari), deci cu o contribuţie în plus de 248 mil. lei (8.512 dolari).

Pe 4 decembrie 2001 Tăriceanu face o nouă majorare de capital la ATS, acesta ajungând la 3,5 miliarde lei (120.436,9 dolari). Noua infuzie de capital s-a ridicat astfel la 3 miliarde lei, adică 103.231,6 dolari.

Ultima modificare în acţionariatul de la Automotive Trading Services SRL are loc pe 25 noiembrie 2005, după alegerile generale, când Călin Popescu Tăriceanu vinde 10% din acţiunile societăţii către Valeriu Bogdan Bucurescu, valoarea acestora fiind de 35.000 RON (12.012,2 $ la valoarea de 2,9137 RON/$). Astfel, de la sfârşitul lui 2005, Călin Popescu Tăriceanu mai deţine doar 90% din Automotive Trading Services SRL.

Cu toate acestea, în ultima declaraţie de avere din 31.12.2005, prim ministrul Tăriceanu declară că deţine 100% din ATS, deşi, cum se poate proba prin documentele de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), el înstrăinase deja, cu o lună mai devreme, 10% din aceste acţiuni, menţiune operată deja la ONRC.

În concluzie, de la înfiinţare până în acest moment (ianuarie 2006), contribuţia financiară a lui Tăriceanu la capitalul social al firmei Automotive Trading Services a fost de 128.467 dolari.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la societatea Automotive Trading Services SRL, conform profiturilor nete înregistrate în bilanţurilor oficiale depuse la Registrul Comerţului şi Ministerul Finanţelor, au fost de 2.008.672,3 dolari.

Conform ultimului bilanţ depus de ATS la Ministerul Finanţelor şi publicat pe site-ul acestuia, firma avea în 2004 datorii care se ridicau la 240,5 miliarde lei (7,36 milioane dolari), de aproape trei ori mai mari decât cele înregistrate în 2003. În acelaşi timp, totalul activelor circulante se ridica la 259,2 miliarde lei (7,94 milioane dolari) iar activele imobilizate erau de 30,765 miliarde lei (942.657 dolari).

2. ROMTRUCKS SRL

Societatea, înregistrată în decembrie 1994, are ca obiect de activitate « transporturi rutiere de mărfuri ». La înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu deţinea 20% din capitalul social cu un aport subscris de 200.000 lei (120,8 dolari). În iunie 1998, ca urmare a unei majorări de capital, valoarea acţiunilor deţinute de Tăriceanu este de 400.000 lei (45 dolari). În octombrie 2003, acţionarul Dan Sergiu Celebidache îi vinde lui Tăriceanu 30% din acţiuni, fiecare dintre cei doi ajungând să deţină câte 50% din societate.

Pe 9 ianuarie 2006, la un an de la preluarea mandatului de prim ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu iese din Romtrucks SRL vânzându-şi acţiunile către Dan Sergiu Celebidache (30%) şi Dan Cozmin Săndescu (20%).

Dividendele cuvenite lui Tăriceanu în perioada 1994-2004, au fost de 3980 dolari
Astfel, societatea a înregistrat profituri în anii 1996, 1997, 2000, 2002 şi 2003, în ceilalţi ani consemnând pierderi. Profiturile nete cuvenite lui Tăriceanu au fost repartizate astfel: 1996 – 272.800 lei (88,5 dolari), 1997 – 4.322.400 lei (603 dolari), 2000 – 260.600 lei (12 dolari), 2002- 41.264.600 lei (1248,3 dolari) şi în 2003 de 67.329.800 lei (2028 dolari). Dacă în 2001 societatea avea înregistrate pierderi de 487,6 milioane lei, în 2004 acestea erau de 477,9 milioane lei.

3. PRIMA BROADCASTING GROUP SA

Înfiinţată în septembrie 1991, societatea Radio Contact România SA a lansat postul «Radio Contact», unul dintre primele posturi private de radio din România. La înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu a avut 22% din capitalul social al acestei societăţi (220 părţi sociale), corespunzător unui aport la capital de 275.000 lei (3.596 dolari). În iulie 1993, el deţinea 18% din capitalul social (10.080 ps) echivalentul a 15.113 dolari, celelalte acţiuni fiind deţinute de Radio Contact Bruxelles (74%) şi Giuseppe Rossi (8%). Conform propriilor declaraţii publice, el nu a contribuit financiar la capitalul social, acţiunile fiindu-i oferite gratis de către acţionarul majoritar. În august 1999 are loc prima majorare serioasă de capital, contribuţia lui Tăriceanu fiind de 169.550.000 lei (11.054 dolari), numărul de acţiuni deţinute atunci fiind de 144.000. Pe 30 mai 2000, acţiunile deţinute de Tăriceanu corespundeau unui aport la capitalul social de 360 milioane lei, după o infuzie de capital de 178.748.000 lei (8.239,9 dolari). Urmare a unei tranzacţii de succes, pe 27 noiembrie 2003, Călin Popescu Tăriceanu vinde 143.999 acţiuni (18%) contra unei sume rămase confidenţială, el menţinându-şi însă o acţiune «de control» a cărei valoare era atunci de doar 2500 lei. Cumpărătorul este societatea “European Radio Investment” Ltd Londra (acţionar persoană fizică este Anthony William Ghee – 99%) care preia astfel 99, 9997%. În urma acestei tranzacţii postul de radio îşi schimbă numele în “Kiss FM”. Pe 26 septembrie 2005 Tăriceanu iese din “Prima Broadcasting Group » după ce vinde acţiunea « de control » cu 10.000 de euro.

În jurul tranzacţiei menţionate, prin care controlul oficial al postului de radio Contact a fost preluat de societatea londoneză, iar controlul real de către Cristian Burci, patronul de la Prima TV s-au lansat numeroase speculaţii, toate acreditând ideea că proprietarul real al fostului Radio Contact ar fi Cristian Burci. Pe noi ne interează însă mai puţin proprietarul cât preţul real oferit pentru acţiunile cumpărate de acesta. Astfel, pe 1 martie 2005, SBS Broadcasting a anunţat preluarea controlului televiziunii Prima TV şi a posturilor de radio Kiss FM şi RadioStar contra sumei de 30,3 milioane de euro.

Conform comunicatului, cele două posturi de radio au fost preluate contra sumei de 22,5 milioane de euro. Presupunând că preţul Kiss FM ar fi fost de 11,25 milioane euro, rezultă că valoarea acţiunilor deţinute de Tăriceanu, care reprezentau 18% din total, ar fi fost acum de aproximativ două milioane de euro. Având în vedere însă că tranzacţia din 2005 s-a făcut după rebrandarea celor două posturi de radio, valoarea acestora a crescut cu cel puţin 50%. În aceste condiţii se poate aprecia că valoarea acţiunilor deţinute de Călin Popescu Tăriceanu se situează sub un milion de euro. La vremea respectivă, pe 13.11. 2003, s-a lansat chiar, în presă, cifra de 1,5 milioane dolari ca fiind estimarea pe baza unor « surse din piaţă » a valorii acţiunilor (74%) deţinute de Radio Contact Bruxelles.

Asta ar însemna ca pachetul deţinut de Tăriceanu să fi fost evaluat la 365.000 de euro. Numai că, în piaţă, aceste calcule nu au prea mare relevanţă câtă vreme, spre exemplu, o acţiune de 2500 de lei a fost vândută oficial, de acelaşi Tăriceanu, cu 10.000 de euro, adică cu o valoare de 145.000 de ori mai mare. În lipsa unor date oficiale, tranzacţiile de acest gen fiind greu de controlat, putem avansa cifra de 700.000 de euro, ca medie a celor două estimări prezentate.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la Radio Contact, în perioada 1991-2003, totalizează 205.204.7 dolari.

Mici secrete051

4. Leader High-Tech (LHT) SA

Înfiinţată în septembrie 1998, cu obiectul de activitate “fabricarea calculatoarelor şi a altor echipamente electronice”, societatea a fost dizolvată în 2005. Contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social al LHT a fost de 100 milioane lei (11.266,9 dolari), corespunzător a 10% din acţiuni. În aprilie 1999, ca urmare a unei majorări de capital, Tăriceanu contribuie cu încă 50 milioane lei (3.261 dolari) la capitalul social. În aprilie 2000, capitalul social se reduce aşa încât aportul lui Popescu Tăriceanu scade la 2,5 milioane lei. Pe 22 iulie 2005, prin nepreschimbarea în termenul legal al certificatului de înmatriculare, societatea este dizolvată de drept.

Conform datelor de bilanţ, Lider High-Tech a înregistrat profituri doar în 1998 (1.266.000 lei), 2001 (1.016.000 lei) şi 2002 (1.080.000 lei), acestea fiind nesemnificative pentru a fi luate în calcul. În 2004 societatea avea datorii de 460, 4 milioane lei.
Demn de semnalat este faptul că printre acţionarii societăţii s-a aflat şi Sebastian Vlădescu (18,5%), actualul ministru de finanţe, alături de Nicolae Rotileanu (49%), Ionel Manole (12,5%) şi societatea Medist SA a aceluiaşi Sebastian Vlădescu.

5. ICARE Services SRL – firmă de sertar

Înfiinţată în 1994, cu sediul în strada Jean Louis Calderon nr.4 sector 2 Bucureşti, societatea a funcţionat până în 2005 “în clandestinitate”, câtă vreme nu a depus vreodată bilanţuri la instituţiile în drept. Singura urmă a acestei firme se găseşte doar în declaraţia de avere a premierului Călin Popescu Tăriceanu. Acţionarii de la Icare Services au fost : Călin Popescu Tăriceanu (7,52%), Giuseppe Rossi (5,3%), Andrei Călin Mihăileanu (3,09%), Dana Croitoru (6, 19%), Alexei Florescu (6,19%), Ion Corlan (5,3%) şi societatea franceză Euromat Services (64,48%). Administratorul acestei firme a fost un anume Cyrille Polack din Boulogne-Billancourt, Franţa.

6. SOPAS – Servicii Financiare & Leasing SA

Societatea a fost înfiinţată în 1993, cu sediul în Bucureşti, strada Siriului nr.74-76 şi obiectul principal de activitate «servicii prestate în special întreprinderilor». Capitalul social, la înfiinţare, a fost de un miliard de lei (1.315.772,1 dolari) sumă din care contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu a fost de 3 milioane lei (3.947,3 dolari), corespunzător celor 0,3% din acţiuni. Printre acţionarii de la SOPAS se află nume sonore din afacerile şi politica românească precum George Danielescu (3,61%), Ion Basgan (5,92%), Ioan Andrei Chiliman (0,3%), Marcel Ivan (0,06%), Dan Constantinescu (1,04%), Eugen Bara (0,3%), Victor Babiuc (1,56%), Ovidiu Nicolescu (0,15%). De asemenea, acţionarii persoane juridice sunt Banca Ion }iriac (6,12%), Credit Bank SA (5%), ARI Electronics SRL (2, 79%), Radio Contact România SA (1,49%), Flanco Import Export SRL (6,67%) şi BRRE – Libra Bank SA (9,99%).

Printre administratorii acestei firme, numit în 1999, a fost nu mai puţin celebrul George Danielescu, unul dintre artizanii de la SAFI FMOA.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la SOPAS au fost de 6.587 dolari.

Mici secrete053

7. INTERVAM SA

Societatea a fost înfiinţată în iulie 1994, cu sediul în Calea Victoriei nr 21 şi obiectul de activitate intermedieri financiare, creditare şi servicii prestate în special întreprinderilor. Firma are acelaşi nucleu de acţionari care se regăsesc şi la SOPAS, cu câteva modificări. Spre exemplu, în locul lui Victor Babiuc sau Marcel Ivan, aici apare în schimb Dan Radu Ruşanu (0,95%). De asemenea, ca persoane juridice apar firme celebre precum ELVILA Internaţional (4,9%), FMOA – Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (2,45%), SAFI SA (2,45%), Vimob Impex SRL (50,215%), Publimedia SRL (8%), Radio Contact România SA (4,9%) etc. Printre administratorii societăţii apar nume de finanţişti la fel de celebri precum Dan Radu Ruşanu, Paul Coman sau Doina Popescu.
Călin Popescu Tăriceanu intră în INTERVAM pe 11 aprilie 1995, cu un aport la capitalul social de 24, 5 milioane lei (12.049,4 dolari), corespunzător unui pachet de 2% din acţiuni. La aceeaşi dată devine acţionar persoană juridică şi Radio Contact România SA (5%). În iulie 2000 Tăriceanu îşi dublează aportul la capitalul social (cu echivalentul a 1129,4 dolari), ajungând la 49 milioane lei (4,9%). În acelaşi timp, în societate apare un nou acţionar, Libra Bank, care preia 63,56 din acţiuni de la câteva firme care ies din societate (Elvila International, Vimob Impex, SAFI, şi FMOA). În august 2002, acţiunile deţinute de Tăriceanu se reduc la 1,225 %. O nouă majorare de capital, din aprilie 2005, reduce pachetul de acţiuni al lui Călin Popescu Tăriceanu la 0,74%.

Societatea a înregistrat profituri nesemnificative până în 1997, când acestea s-a ridicat la 248,65 milioane lei. Profituri au mai fost înregistrate în 2000 (1,787 miliarde lei) şi în 2004 (1,243 miliarde lei). Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu au fost aşadar, în 2000, de 57.332.916 lei (2642,9 dolari), iar în 2004 de 15.226.750 lei (466 dolari).

8. TILT & PARTNERS Production România SA

Înfiinţată în februarie 1994, societatea a avut ca obiect de activitate editarea înregistrărilor sonore şi un capital social de 3 milioane de lei. Contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social a fost de 690.000 lei (416,8 dolari), el deţinând 23% din acţiuni. Ceilalţi acţionari au fost Giuseppe Rossi (20%), belgianul Houtmans Pierre (7%) şi societatea belgiană TILT & PARTNERS. În mai 2005 societatea a fost dizolvată prin nepreschimbarea în termen legal a certificatului de înmatriculare.

Dividendele încasate de Tăriceanu în perioada 1994-2005 au fost în valoare de 16.402,3 dolari.
Societatea a înregistrat profituri doar în perioada 1994-1998. În perioada 1999-2004 societatea a înregistrat pierderi de mai multe sute de milioane lei.

9. L.C.S. Cargo Internaţional SRL

Înfiinţată în 1994, societatea LCS a avut ca obiect de activitate «transporturi terestre de călători, ocazionale», iar acţionarii au fost, alături de Călin Popescu Tăriceanu (200.000 lei, adică 121 dolari, corespunzător la 20% din acţiuni), Laura-Delia Irinescu (45%) şi Dan Sergiu Celebidache (35%). Singurul an în care societatea a înregistrat profit a fost 1995 (225.270.000 lei). Dividendele cuvenite lui Tăriceanu, în 1995 au fost de 45.054.000 lei (22.158, 2 dolari). În 2000, societatea a cerut dizolvarea pe motiv că se află în « imposibilitatea realizării obiectului de activitate ». Cu toate acestea, societatea a fost dizolvată în 2005 prin nepreschimbarea în termen legal al certificatului de înmatriculare.

Mici secrete054

10. PUBLI-MEDIA SRL

Societatea a fost înfiinţată în februarie 1995 şi a avut drept obiect principal de activitate “intermedieri în comerţul cu textile, confecţii, încălţăminte şi articole de piele” deşi numele şi activitatea ulterioară a Publi-Media a fost asociat pe bună dreptate cu publicitatea. De la înfiinţare şi până în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu a deţinut 85% din capitalul social, cu un aport de 850.000 lei (418 dolari). În noiembrie 1997 acesta şi-a redus cu 5% numărul de acţiuni, iar, în aprilie 1998, a ajuns să deţină doar 32%. Ceilalţi acţionari au fost, din 1998, Giuseppe Rossi (20%) şi belgianul Pierre Houtmans (48%). În iunie 2005 societatea a fost dizolvată.Conform bilanţurilor depuse la fisc, societatea a înregistrat profituri în primii 3 ani de activitate, ulterior fiind mai degrabă susţinută financiar pentru a acoperi pierderile înregistrate.
Dividendele cuvenite lui Tăriceanu au fost de 160.642,7 dolari.


11. LIBRA BANK SA

Călin Popescu Tăriceanu a participat cu 74 milioane lei (0,592%), adică 24.006 dolari, la înfiinţarea, în ianuarie 1996, a Libra Bank. În mai 2005, când acţiunile deţinute reprezentau 0,148% din capitalul social al băncii, Tăriceanu iese din acţionariatul acesteia. Nu se cunoaşte câştigul obţinut de el din această societate. Printre acţionari s-au aflat, alături de Tăriceanu, majoritatea celor care se regăsesc în societăţile SOPAS şi INTERVAM, la care se adaugă şi alţii precum Viorel Cataramă (4 miliarde lei), Gheorghe Tofan (1,7 miliarde lei) şi Elvila Internaţional (6,9 miliarde lei).

12. Antrepriza de Lucrări Publice şi Industriale – A.L.P.I. SA

Societatea a fost înfiinţată în 1999, cu sediul la domiciliul lui Călin Popescu Tăriceanu din str. Sf. Spiridon nr.6, apt.5, sector 2, Bucureşti. Obiectul de activitate al societăţii a fost «lucrări de construcţii inclusiv lucrări de artă», iar aportul lui Tăriceanu la capitalul social a fost de 25 milioane lei (1630,4 dolari). Printre acţionari se regăsesc Sebastian Vlădescu (18%), Cristian Alexandru Boureanu (13%), Nicolae Drumen (15%), Gabriel Ioan Pivnicov (14%) şi Rossi Giuseppe (5%). De la înfiinţare şi până la dizolvarea din 2004 firma a înregistrat pierderi, cu o singură excepţie : în 2001 a avut un profit de 86 milioane lei.

Mici secrete055

13. CLUBUL VINULUI SRL

Clubul Vinului SRL, infiintata in 11 noiembrie 2004 de trei avocati de la casa de avocatura Popovici&Asociatii, a adunat rapid, sub aceeasi umbrela, cateva zeci de personalitati din politica si afaceri. Contributia lui Calin Popescu Tariceanu la capitalul social al acestei firme a fost de 129 milioane lei (3.952,6 dolari). Obiectul de activitate al firmei este “inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare”. Pe 8 decembrie 2004, la o luna de la infiintare si dupa ce Alianta D.A. a castigat alegerile, in Clubul Vinului au intrat 31 de noi asociati, iar capitalul social a crescut de la 100 de milioane la 5,93 miliarde lei.

Iata cateva dintre personalitatile care au investit, umar la umar, in aceasta afacere: Calin Popescu Tariceanu (2,17%) – prim-ministru al Romaniei, Dinu Patriciu (4,35%) – presedintele Grupului Rompetrol, Dan Corneliu Pascariu (4,35%) – presedinte HVB Bank, Gabriel Aurel Popoviciu (4,35%) – om de afaceri (ginerele lui Ion Dinca, zis “Teleaga”, secretarul Comitetului Central pe probleme de armata si securitate in regimul lui Nicolae Ceausescu), Nicolae Badea (2,17%) – actionar DINAMO, ginerele lui Ion Dinca, Gilda Lazar (2,17%) – Director Corporate Affairs la JTI Romania, Silviu Lucian Boghiu (4,35%) – fost director general Electrica SA, Arpad Zoltan Paszkany (4,35%) – patron CFR Cluj, Gabriel Ionel Zbarcea (2,17%) – fost presedinte AVAS (ianuarie – septembrie 2005) si altii.

Cea mai interesanta prezenta in acest grup este cetateanul american Bogdan Bartolomeu, domiciliat in Washington DC, om de afaceri cu cateva firme in Romania: SDV-SCAC, International SRL, CIB Trans SRL si Avantgos SRL. Bartolomeu este sotul Ilincai Preoteasa, fiica ministrului de externe al Romaniei din perioada 1955-1957 si prima sotie a fostului premier, Adrian Nastase. Adrian Nastase si Ilinca Proteasa au fost casatoriti pentru o scurta perioada, in timpul studentiei. Ulterior, aceasta s-a recasatorit si a emigrat in Statele Unite ale Americii. Atragerea lui Bogdan Bartolomeu in societatea Clubul Vinului SRL poate fi cu noroc pentru grupul de afaceri cimentat cu aceasta ocazie.
De asemenea, printre asociati se afla si cativa cetateni de pretutindeni: Lesly Tedesco – Trieste/Italia, Anthony Trevor Gibbs – Limasol/Cipru, Michael Peter Lloyd – Marea Britanie, Gunsbourg Mark L.J. – Ville de Bruxelles/ Belgia, Fereyre Claude Georges – Elvetia si Vasile Paraschiv – Bruxelles/Belgia.

Concluzie : Din documentele oficiale depuse la Ministerul Finanţelor şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că, în perioada 1991-2005, sumele investite de Călin Popescu Tăriceanu în firmele la care a fost, sau este, acţionar, sunt de 210.078 dolari.
De asemenea, dividendele care i s-au cuvenit de la aceste societăţi, în aceeaşi perioadă, totalizează 2.426.576 dolari.

Cheltuieli
Coşul zilnic. Cheltuielile lui Călin Popescu Tăriceanu cu «coşul zilnic» sunt extrem de dificil de cuantificat datorită stilului de viaţă al acestuia. Decapotabilele de la începutul anilor 90, sau motocicletele Harley Davidson de mai târziu, chiar dacă acestea au fost cumpărate « la mâna a doua », indică cheltuieli lunare de minimum 2000 de euro. Asta înseamnă că în cei 16 ani se poate estima că ele s-au ridicat la cel puţin 384.000 de dolari.
Aport la capitalul social al firmelor în care a fost acţionar : 210.078 dolari.
Achiziţii imobile : vila din Năvodari – 2,8 miliarde lei (96.000 dolari), vila din Ciofliceni-Snagov 3 miliarde lei (103.000 dolari), apartamentul din str. Sf. Spiridon nr.6 – 28,1 milioane lei (9.115 dolari), apartamentul din Calea Plevnei nr.141 – 497.000 dolari şi apartamentul din B-dul 1 Mai nr. 68A – 100.000 dolari.
Achiziţii acţiuni : 81.912 dolari (BRD, SIF 2, SIF3, SIF5, Sicomed şi TLV) şi 153.202 dolari (Rompetrol rafinare Constanţa)
Achiziţii automobile de epocă: 12.000 dolari

Averea declarată : 1.081.052 dolari
Conform ultimei declaraţii de avere a premierului Călin Popescu Tăriceanu, el deţine 3 locuinţe, patru maşini de epocă, patru conturi în bănci şi acţiuni la mai multe societăţi.
Imobile : 216.538 dolari (declarat) / 600.000 dolari (estimat). Tăriceanu deţine din 1998 un apartament de 120 mp situat pe Calea Moşilor nr 113C, cu o valoare de impozitare de 511 milioane lei (17.538 dolari). Valoarea de piaţă a acestui imobil este însă de aproximativ 10 ori mai mare, adică de aproximativ 150.000 de dolari.

Al doilea imobil este o vilă situată în Ciofliceni-Snagov, cu o suprafaţă de 500 mp şi evaluată « preliminar » la 3 miliarde lei (103.000 dolari). Terenul aferent construcţiei are o suprafaţă de 1700 mp. Construcţia vilei, începută în 2002, este finalizată în proporţie de 85%. {i aceasta este subevaluată, valoarea reală fiind de câteva ori mai mare, de cel puţin 300.000 de dolari. În 2004, Călin Popescu Tăriceanu a mai cumpărat o vilă în Năvodari – Constanţa cu o suprafaţă de 136,9 mp şi o valoare de impozitare de 2,8 miliarde lei (96.000 dolari) deşi valoarea reală este de aproximativ 150.000 de dolari.

Autoturisme: 12.000 dolari. Colecţia de maşini de epocă a lui Călin Popescu Tăriceanu este compusă din trei autoturisme Citroen fabricate în 1955,1967 şi 1986, precum şi un FIAT 850 din 1966. Valoarea acestora este mai mult sentimentală. Conform unui expert de la Retromobil, valoarea acestora nu depăşeşte 12.000 de dolari (Citroen 1955 – 7000 dolari, Citroen 1967 – 3000 dolari, Citroen 1982 – 1000 dolari şi FIAT 850 din 1966 – 1000 dolari).

Conturi în bănci: 640.224 dolari. Pe 31 decembrie 2005 conturile deţinute în bănci de Călin Popescu Tăriceanu totalizau 514.815 euro (640.224 dolari, la un raport euro/dolar de 1,2436). Astfel, el deţine într-un cont deschis în 2003, la ING România, 200.000 de euro, şi în trei conturi deschise la HVB România în 1998 sumele de 150.000 de euro, 4,7 miliarde lei şi 43.700 dolari.
Acţiuni: 209.290 dolari. Situaţia acţiunilor deţinute de Tăriceanu şi a valoarii acestora pe 31 decembrie 2005 este, conform declaraţiei personale, următoarea : 2000 acţiuni BRD – 274 mil. lei (9.404 dolari), 3000 acţiuni SIF 2 – 67,5 mil. lei (2.317 dolari), 4000 acţiuni SIF 3 – 84 mil lei (2.883 dolari), 34.500 acţiuni SIF 5 – 886,65 mil lei (30.431 dolari), 86.650 acţiuni Banca Transilvania (TLV) – 1074,46 mil lei (36.877 dolari), 3.500 acţiuni (100%) la Automotive Trading Services SRL – 3,5 mld. lei (120.124 dolari), 25 de acţiuni la ALPI SA (dizolvare) – 25 mil lei (858 dolari), 980 acţiuni la Intervam SA – 49 mil lei (1.682 dolari), 17 acţiuni la ICARE Services SA (dizolvare) – 170.000 lei (6 dolari), 69 acţiuni la TILT & Partners Productions Romania SRL (dizolvare) – 690.000 lei (24 dolari), 20 acţiuni la LCS Cargo International SRL (dizolvare) – 200.000 lei (7 dolari), 10 acţiuni la Romtrucks – 1 mil lei (34 dolari), 8 acţiuni la Publi-Media SRL (dizolvare) – 800.000 lei (27 dolari), 2.500 acţiuni Leader High-Tech (dizolvare) – 2,5 mil lei (86 dolari), 30 acţiuni SOPAS SA – 3 mil lei (103 dolari) şi 129 acţiuni la Clubul Vinului SRL – 129 mil lei (4.427 dolari).

Operaţiuni reflectate în declaraţiile de avere

Operaţiunile financiare care se reflectă în declaraţiile de avere ale lui Călin Popescu Tăriceanu, începând cu 27 mai 2004 sunt următoarele :
2004 :
– cumpără vila din Năvodari : 2,8 miliarde lei (96.000 dolari);

– continuă construcţia vilei din Ciofliceni-Snagov, investind încă 2 miliarde lei (61.281 dolari) ;

– vinde, la sfârşitul anului, cele 10 milioane de acţiuni de la Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC) cu o sumă neprecizată. Acestea au fost cumpărate, pe 9 aprilie 2004, cu 5 miliarde lei (153.202 dolari) şi, pe 27 mai 2004, valorau deja 6,5 miliarde lei. Preţul acţiunilor RRC a crescut până la sfârşitul anului, pe 6 ianuarie 2005 înregistrându-se chiar 1.150 lei/acţiune. Conform declaraţiei de avere din mai 2005, totalul câştigurilor înregistrate anul precedent la bursă a fost de 575,9 milioane lei (17.678 dolari ) ceea ce înseamnă că n-au fost declarate şi câştigurile obţinute din vânzarea acţiunilor RRC fiind exclus ca Tăriceanu să vândă acţiunile RRC sub valoarea de piaţă.
2005 (până pe 17 mai):

– depune în conturi 114.850 euro (142.827 dolari)

– cumpără acţiuni SIF 3 în valoare de 53,2 mil lei (1.826 dolari), acţiuni SIF 5 în valoare de 434,7 mil lei (14.919 dolari), acţiuni SICOMED în valoare de 199,5 mil lei (6847 dolari) şi acţiuni TLV (Banca Transilvania) în valoare de 400 mil lei (13.728 dolari)
2005 (17 mai-31 decembrie)
– cumpără acţiuni BRD în valoare de 274 mil lei (9.404 dolari), acţiuni SIF2 în valoare de 67,5 mil lei (2.317 dolari) şi acţiuni TLV în valoare de 674,46 mil lei (23.148 dolari)
– vinde acţiunea de la Prima Broadcasting Group SA cu 10.000 de euro (12.436 dolari).

Venituri realizate în 2004 din salariu, dividende şi speculaţii bursiere : 135.283 dolari

Călin Popescu Tăriceanu declară că în 2004 a obţinut din salariul de parlamentar 367,94 milioane lei (11.274 dolari, la valoarea din 2004), iar din acţiuni speculative la bursă (BVB) 575,96 milioane lei (17.678 dolari). El a mai obţinut 10.000 de euro (12.436 dolari) prin vânzarea unei acţiuni deţinute la Prima Broadcasting Group SA. A mai încasat, de asemenea, dividende în valoare de 2,735 mld lei (93.895 dolari), cuvenite pentru anul fiscal 2004, de la societatea Automotive Trading Services SRL.

Semne de întrebare şi neconcordanţe

Investiţia la ATS. Anul trecut, într-un interviu acordat în 2004 unui săptămânal bucureştean, Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că la înfiinţarea firmei Automotive Trading Services, a contribuit cu 700.000 de dolari. « Contribuţia mea financiară la înfinţarea firmei ATS a fost de aproximativ 700.000 de dolari, ceea ce însemna o treime din acţiuni » – a spus Tăriceanu. Dacă informaţia este adevărată, atunci actualul prim ministru are o problemă cel puţin de credibilitate. Aceasta deoarece, conform datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la înfiinţarea ATS contribuţia financiară a lui Tăriceanu a fost de 400.000 lei, adică 1300 de dolari.

Afacerea Rompetrol.

În declaraţia de avere a lui Călin Popescu Tăriceanu, din 27 mai 2004, acesta a consemnat cele 10 milioane de acţiuni pe care le-a achiziţionat, în aprilie 2004, de la Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC).

Ulterior, în declaraţia din 16 decembrie 2004, pachetul de acţiuni nu a mai fost consemnat, ceea ce înseamnă că, între timp, acţiunile au fost vândute.

În mod normal, conform legii, suma încasată în schimbul acţiunilor RRC ar fi trebuit să apară într-una din declaraţiile de avere din 2005. În declaraţia de avere din 6 mai 2005 premierul Tăriceanu a consemnat, cu meţiunea “ câştiguri din operaţiuni pe bursa B.V.Bucureşti », suma de 575.965.390. Numai că este greu de crezut că aceşti bani reprezintă câştigul din vânzarea acţiunilor RRC, deoarece la sfrşitul lui 2004, când Tăriceanu a declarat public că a vândut acele acţiuni, preţul acestora a crescut, el ajungând, pe 6 ianuarie 2005, la 1150 de lei/acţiune.

Asta înseamnă că, dacă le-ar fi vândut la sfârşitul lui 2004, câştigul încasat de premier ar fi fost egal cu suma investită, deci de aproape 5 miliarde lei. Ori, conform declaraţiei de avere, câştigul ar fi fost de zece ori mai mic, dacă nu luăm în calcul faptul că, în 2004, premierul a mai tranzacţionat pe bursă şi acţiuni la SIF-uri sau Sicomed. Pe de altă parte, implicarea lui Tăriceanu în afacerea cu acţiunile RRC cade sub incidenţă penală, chiar dacă el a fost audiat în această cauză doar în calitate de martor. Cum se ştie, tranzacţiile bursiere cu acţiuni RRC, desfăşurate în perioada 7-15 aprilie 2004, au intrat nu numai în atenţia CNVM ci şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, în cauză fiind cercetate mai multe persoane din conducerea Rompetrol în frunte cu Dinu Patriciu, acuzaţiile fiind de spălare de bani, manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare, constituirea unui grup infracţional organizat etc.

Tranzacţia efectuată de Tăriceanu, pe 9 aprilie 2004, intră şi ea în acelaşi cerc al suspiciunilor, fostul administrator de la Rompetrol Downstream fiind bănuit că a acţionat « la pont » în această tranzacţie. Este posibil ca secretul din jurul câştigului realizat de Tăriceanu, din această afacere, să aibă o legătură destul de strânsă cu ancheta aflată în curs de derulare, deşi premierul a declarat că a vândut cele 10 milioane de acţiuni după ce a devenit prim ministru pentru a nu fi acuzat de conflict de interese, afirmaţie care nu se susţine prin nici un argument logic.

Afacerea Radio Contact.
Vânzarea acţiunilor deţinute de Călin Popescu Tăriceanu la Radio Contact România, la sfârşitul lui 1993, este la fel de tenebroasă ca şi începutul acesteia. Cum a declarat deja, Călin Popescu Tăriceanu n-a investit nici un leu în afacerea Radio Contact, el fiind ales de investitorul belgian (Radio Contact Bruxelles) ca partener căruia i s-ar fi oferit gratis un pachet de 18 % din societatea Radio Contact România (RCR) SA. Tranzacţia n-a fost însă consemnată în scriptele ONRC, datele oficiale consemnând cu totul altceva, şi anume faptul că la înfiinţarea firmei contribuţia lui Tăriceanu a fost de 275.000 lei, care reprezentau contravaloarea a 22% din capitalul social

Ulterior, în 1993, pachetul deţinut de Tăriceanu s-a micşorat cu trei procente şi a rămas la această valoare până pe 27 noiembrie 2003 când a fost vândut. Suma primită de el în schimbul acestor acţiuni a rămas însă confidenţială şi n-a fost evidenţiată în declararaţia de avere din 2004. Un an şi jumătate mai târziu, în martie 2005, acţiunile Radio Contact împreună cu cele de la Radio Star au fost achiziţionate cu 22,5 milioane de euro. Cum am arătat deja, în altă parte, valoarea pachetului de 18% deţinut de Tăriceanu poate fi estimată, cu lejeritate, la cel puţin un million de euro, bani care nu s-au regăsit în declaraţia de avere din 2004 a lui Tăriceanu. Aceeaşi situaţie ciudată s-a putut observa şi în urma vânzării, în septembrie 2005, a acţiunii “de control” care se mai afla în posesia lui Tăriceanu, la un preţ de 145.000 de ori mai mare decât cel real şi anume 10.000 de euro pentru 2500 de lei.

Răspândirile imobiliare ale lui Tăriceanu

Imobile înstrăinate: 797.000 dolari. Tot în contul lui Călin Popescu Tăriceanu, la capitolul achiziţii, pot fi trecute alte trei imobile pe care acesta le-a înstrăinat sau care au fost înregistrate pe alte nume. Este vorba despre un apartament din str. Sf. Spiridon nr 6 în valoare de aproximativ 170.000 de euro (200.000 de dolari), un alt apartament din B-dul 1 MAI nr 68A, bl.52, scara A etaj 3, apt 7, sector 1 Bucureşti, evaluat la 100.000 dolari şi apartamentul dublu (şase camere) din Calea Plevnei nr 141, situat la etajul 7 şi evaluat la 400.000 de euro ( 497.000 dolari), apartament aflat în proprietatea mamei premierului.

Apartamentul de burlac. Nefiind o publicaţie de scandal nu ne vom referi aici la cele patru neveste ale lui Călin Popescu Tăriceanu. Facem doar observaţia de bun simţ că unul dintre motivele pentru care averea premierului nu prea iese la socoteală şi pare mai mică decât cea care s-ar cuveni, poate avea o strânsă legătură cu repercursiunile în plan material presupuse de acţiunile de divorţ când, de regulă, averea se reduce la jumătate.

Spre exemplu, în 1993 lui Călin Popescu Tăriceanu i s-a repartizat de la primărie un apartament de 3 camere situat într-un imobil din strada Sf. Spiridon nr 6 din Bucureşti în condiţiile în care, la acea dată, era burlac. Apartamentul a făcut obiectul unui scandal destul de serios atunci când s-a descoperit că a fost cumpărat de Tăriceanu la câteva luni după ce imobilul din care făcea parte a fost revendicat de fostul proprietar, Dan Negreanu, un octogenar emigrat în 1979 în SUA. Astfel, pe 18 noiembrie 2006, Călin Popescu Tăriceanu împreună cu Cornelia Popescu Tăriceanu (soţia pe care o avea la acea dată) au cumpărat acel apartament (nr.5) cu 28,1 milioane lei (9.115 dolari). Apartamentul de 164 mp se află astăzi în posesia Corneliei Tăriceanu iar valoarea acestuia depăşeşte 170.000 de euro.
Mici secrete056
Apartamentul duplex de 400.000 de dolari. Presa a mai semnalat deja o altă proprietate a lui Tăriceanu care nu se regăseşte în declaraţia lui de avere. Este vorba de o locuinţă descoperită de colegii de la Jurnalul Naţional pe Calea Plevnei nr.141, locul în care premierul s-a mutat cu familia încă din 2000. Locuinţa, proprietatea mamei premierului, este compusă din două apartamente de 6 camere situate la etajul 7, unul dintre vecinii premierului fiind Cristian Boureanu. Valoarea acestui apartament dublu se ridică la aproximativ 400.000 de euro.
Călin Popescu Tăriceanu a mai figurat cu domiciliul într-un apartament din B-dul 1 Mai nr 68 A sector 1, Bucureşti.

Este vorba despre apartamentul nr.7 din blocul nr. 52, scara A etaj 3, locuinţă care a avut, probabil, aceeaşi soartă cu celelalte. Aici şi-a declarat Tăriceanu domiciliul când a intrat în firmele Romtrucks, SOPAS, Icare Services , LCS Cargo Internaţional sau Publi-Media SRL. Culmea, firma Publi-Media avea sediul în strada Sf. Spiridon (locuinţa cedată ex-soţiei Cornelia) în vreme ce domiciliul lui Tăriceanu era în B-dul 1 MAI nr. 68A. Valoarea acestui apartament poate fi estimată la 100.000 de dolari.
Dan Badea

Revista BILANŢ nr 17, februarie 2006