Mafia si Securitatea Nationala

Conflictul dintre palatele Cotroceni si Victoria a capatat dimensiuni extrem de ingrijoratoare pentru securitatea nationala a Romaniei. Institutii fundamentale ale statului, precum Presedintia si Guvernul, se afla intr-un permanent razboi ale carui consecinte sunt devastatoare pentru intreaga societate, ca sa nu mai vorbim de implicatiile externe, mai ales dupa admiterea Romaniei ca membru cu drepturi depline in Uniunea Europeana. Exista tot mai multe indicii ca in Romania structurile de tip mafiot au capatat suficienta putere pentru a trece la schimbarea raportului de forte cu institutiile de aparare ale statului.

Declansat de presedintele Traian Basescu, ca reactie la ofensiva “grupurilor nelegitime de interese”, in fapt a structurilor mafiote deja coagulate, conflictul dintre palate nu este altceva decat rezultatul razboiului antimafia declansat de Presedintie cu sprijinul serviciilor secrete si al unui corp redus de procurori si politisti.

De cealalta parte a baricadei se afla prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu, un reprezentant al grupului de tip mafiot, incolacit in jurul lui Dan (Dinu – nume de scena) Costache Patriciu si
compus din politicieni corupti sau manipulabili, grup cu care s-au aliat strategic si alte structuri “nelegitime” aflate in atentia procurorilor. Bine reprezentate politic si mediatic, grupurile mafiote au reusit sa castige cateva batalii importante cu Presedintia si viseaza chiar sa obtina suspendarea, pentru 30 de zile, a presedintelui Basescu, o actiune cam greu de pus in practica.

Totusi, in aceste conditii, cand autoritatea presedintelui si a premierului se anuleaza reciproc, se poate spune pe buna dreptate ca Romania este, dincolo de aparente, o tara neguvernata. Din pacate, in acest conflict au fost atrase si serviciile secrete, implicarea lor, de o parte sau de alta, fiind de fapt una dintre marile mize ale conflictului. Asta deoarece, in razboiul anti-mafia, serviciile de informatii au o importanta esentiala.

Teama de forta serviciilor secrete i-a determinat pe aliatii lui Tariceanu sa faca tot posibilul pentru a le scoate de sub influenta presedintelui Basescu sau, in caz de nereusita, sa le reduca din atributii si putere.

Astfel, una dintre cele mai importante batalii castigate de mafie a fost amanarea cu cel putin un an a adoptarii pachetului legislativ privind securitatea nationala. In paralel, grupul Tariceanu si-a pregatit propriile legi ale securitatii, beneficiind de sprijinul unor ageamii parasutati intr-ale legislatiei in domeniu, precum Marius Oprea sau Stejarel Olaru, si spera ca va putea sa opreasca astfel, la portile mafiei, actiunile serviciilor de informatii.

Preocuparea pentru servicii a trezit insa si atentia “moderatilor” din PSD care, in dezacord cu varianta legislativa elaborata de CSAT, dar speriati de aberatiile comise de cuplul Marius Oprea-Stejarel Olaru, au pregatit propria versiune legislativa. Pe de alta parte, dar tot pentru a stopa influenta presedintelui asupra serviciilor secrete, insurgentii au lansat ipoteza desfiintarii Consiliului Suprem de Aparare a tarii, fara a observa ca pentru asta ar trebui schimbata mai intai Constitutia.

In aceste conditii, noua sesiune parlamentara se anunta deja a fi plina de evenimente spectaculoase, pe fondul confruntarii dintre presedinte si acolitii premierului. Pentru a intelege mai bine miza confruntarii, prezentam mai jos culisele bataliei pentru controlul serviciilor secrete.

Varianta PSD a securitatii nationale – pusa pe lista de asteptare

Primul conflict pe tema legilor securitatii nationale a Romaniei a avut loc, in actuala legislatura, intre grupul parlamentar al PSD si grupul de asa-zisi “experti” ai premierului Calin Popescu-Tariceanu, pe de o parte, si a CSAT, pe de alta parte. Astfel, la jumatatea lui 2005, un grup, format din senatorul George Cristian Maior si deputatii Ion Stan, Gabriel Oprea si Eugen Bejenariu, a initiat propuneri legislative concrete cu privire la infiintarea Comunitatii Nationale de Informatii, organizarea si functionarea SRI, SIE si CSAT, autorizarea interceptarii comunicatiilor, statutul ofiterului de informatii, precum si proiectul de lege privind controlul parlamentar asupra SRI.

Toate aceste proiecte au fost insa trecute pe linie moarta. Concret, la nivelul celor doua camere ale Parlamentului s-a luat hotararea ca acest pachet legislativ, al PSD, sa ramana in asteptare pana ce Guvernul va introduce in Parlament, spre dezbatere, propriile proiecte de legi ce vizeaza securitatea nationala. Totusi, blocarea proiectelor legislative ale reprezentantilor PSD a avut, evident, un substrat politic, deoarece viziunea PNL asupra securitatii nationale, ca si viziunea presedintelui, excludea din start directiile propuse de specialistii PSD. Mai mult, atat presedintele Basescu, in calitate de presedinte al CSAT, cat si premierul Tariceanu, in calitate de presedinte al PNL si prieten supus al lui Dan Costache Patriciu, aveau propriile viziuni asupra legislatiei privind securitatea nationala.

Opozitia manifestata de Guvern la proiectele inaintate de PSD a fost extrem de dura. Spre exemplu, in cazul proiectului de lege privind Comunitatea de informatii pentru securitatea nationala a Romaniei, inaintat la Guvern, “expertii” lui Tariceanu au formulat, in 11 pagini, argumente pentru respingerea proiectului de lege. Fara a intra pe fondul acestor “maraieli” guvernamentale, semnate de Tariceanu, trebuie spus ca, in fapt, aceasta a fost o forma oficiala de refuz in cazul unei initiative parlamentare a opozitiei. “Guvernul nu sustine adoptarea propunerii in forma prezentata” – a fost concluzia finala pusa atunci de Tariceanu.

In replica, parlamentarii PSD au conchis urmatoarele: “Guvernul, sub semnatura primului-ministru, nu a transmis un punct de vedere, ci s-a lansat intr-o critica a proiectului, fara just temei, cu intentia nedisimulata de a obstructiona adoptarea legii; este greu de inteles si e de neacceptat ca din partea primului-ministru sa fie transmise Camerei Deputatilor observatii care au ca premise necunoasterea legii si lipsa unei consilieri competente de specialitate in ceea ce priveste domeniul securitatii nationale; superficialitatea cu care a fost examinat proiectul denota o grava lipsa de raspundere fata de problemele securitatii nationale; in absenta pertinentei punctului de vedere al guvernului, proiectul trebuie sa urmeze, in continuare, procedurile de adoptare”.

De atunci, pachetul legislativ al PSD a ramas la index si se va mai putea vorbi despre el dupa ce compilatia legislativa a lui Marius Oprea va ajunge, pentru a fi refacuta de specialisti, in Parlament.

Buna guvernare – atentat la siguranta lui Tariceanu

La sfarsitul anului trecut, echipa de specialisti din Consiliul Suprem de Aparare a tarii, coordonata de consilierul Claudiu Saftoiu, a finalizat pachetul legislativ privind securitatea nationala. Proiectele au ajuns astfel in atentia presei si s-a declansat o dezbatere publica pe tema continutului lor. Din start, ceea ce a atras in primul rand atentia, dar si furia lui Calin Popescu-Tariceanu a fost conceptul de buna guvernare inclus in Strategia de Securitate Nationala a Romaniei.

“Buna guvernare constituie, in prezent, o conditie esentiala a securitatii si prosperitatii, instrumentul prin care democratia trece din planul conceptelor si al teoriilor in planul vietii reale. (…) Buna guvernare evalueaza succesul masurilor ce vizeaza combaterea insecuritatii, inechitatii si saraciei si stabileste corectiile necesare. (…) Experienta trecutului arata ca buna guvernare s-a aflat uneori in pericol, ca urmare a activitatii unor grupuri de interese nelegitime sau forte nedemocratice care – folosind vulnerabilitatile sistemului – au incercat sa influenteze exercitarea puterii in folos propriu ori sa schimbe puterea democratica prin actiuni violente sau anarhice” – se precizeaza in Strategia de Securitate Nationala a Romaniei.

Conceptul nou introdus de echipa supervizata de Traian Basescu a fost perceput de catre Tariceanu si acolitii sai ca o lovitura sub centura, mai ales ca in capitolul alocat acestuia se face vorbire si de grupurile de interese nelegitime, structuri pentru care Guvernul a capatat valente magnetice. Conform documentului, reperele bunei guvernari sunt “administratie publica profesionista si eficienta, justitie democratica si combaterea coruptiei”.
Cum toate acestea, sunt un deziderat greu de atins pentru Guvernul Tariceanu, este de inteles de ce reactia sa publica a fost prompta si vehementa in sensul scoaterii acestui concept din Strategia de Securitate. Inteleasa ca gestionare eficienta a treburilor publice, buna guvernare are, ca opus, guvernarea ineficienta (“efect al deficitului economic si al coruptiei institutionale ce se reflecta in manifestari de clientelism politic, ineficienta a administratiei publice, lipsa de transparenta si de responsabilitate publica, de birocratie excesiva si tendinte autoritariste”), iar aceasta a fost inclusa, in documentul amintit, printre amenintarile la securitatea nationala.

Cu o zi inainte de aprobarea in CSAT a Strategiei de Securitate Nationala, Calin Popescu-Tariceanu a afirmat ca buna guvernare “nu este un concept european, este vorba de asa-numitul concept al bunei guvernari, care se adreseaza in general statelor din lumea a treia. Consider ca nu este aplicabil Romaniei, care, daca ar avea probleme de buna guvernare, nu s-ar afla in situatia ca peste opt luni sa fie primita in UE”. Prin urmare, Tariceanu a cerut scoaterea din randul amenintarilor la securitatea nationala a conceptului de guvernare ineficienta. Evident, presedintele CSAT a refuzat sa-i indeplineasca dorinta.

Pe 17 aprilie 2006, imediat dupa incheierea sedintei CSAT, Traian Basescu a declarat, privitor la solicitarea premierului, urmatoarele: “Sigur, am convingerea ca domnul prim-ministru a avut toata bunavointa, doar consilierii care i-au pregatit materialul n-au stiut ca buna guvernare este un concept al Tratatului Constitutional; se gaseste la articolul 1-50, paragraful 1 din Tratat si este un concept de baza al Constitutiei Europene”.

Varianta cazona a legislatiei de securitate

Publicate pe site-ul Presedintiei, in aprilie 2006, patru dintre legile privind securitatea nationala au creat dispute la scena deschisa intre palatele Cotroceni si Victoria. Pachetul legislativ contine sase proiecte de lege dupa cum urmeaza: Legea privind activitatea de informatii, contrainformatii si securitate, Legea privind statutul profesional si de cariera al ofiterilor de informatii, Legea de organizare si functionare a SRI, Legea de organizare si functionare a SIE, Legea privind apararea nationala si Legea privind sistemul national de management al crizelor. Inainte de a fi aduse la cunostinta opiniei publice, primele patru dintre proiectele de legi amintite au fost secretizate si trimise la comisiile de specialitate din cadrul Parlamentului.

S-a creat atunci un adevarat iures cu privire la oportunitatea secretizarii lor, liberalii cerand desecretizarea si dezbaterea lor in mod public. Tot ei au afirmat ca nu vor vota niciodata aceste legi, ci vor initia altele. Ulterior, dupa desecretizarea acestora, liberalii l-au acuzat pe Basescu tocmai pentru ca le-a desecretizat.

Pe de alta parte, au fost descoperite mai multe prevederi de natura a incalca drepturile constitutionale ale cetateanului sau de a conferi puteri sporite ofiterilor de informatii. Astfel, printre punctele nevralgice supuse dezbaterii se numara dreptul ofiterilor de informatii de a efectua acte premergatoare cu caracter probatoriu pentru inceperea urmaririi penale.

“In conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala, art. 224, ofiterii de informatii anume desemnati pot efectua acte premergatoare cu privire la fapte infractionale ce au legatura cu amenintarile la adresa securitatii nationale” – se arata in art. 62.1 din proiectul de lege privind activitatea de informatii, contrainformatii si securitate. De asemenea, in paragraful 2 al aceluiasi articol este prevazut ca “In situatii iminente, cand nu exista posibilitatea instiintarii organului judiciar competent, ofiterii de informatii pot constata infractiuni flagrante referitoare la acte de pregatire, tentative sau acte de savarsire a atentatelor de terorism”.

La fel, intr-un alt articol, se legifereaza ca “la solicitarea scrisa a procurorului si sub supravegherea acestuia, ofiterii de informatii desemnati potrivit prevederilor art. 62 pot acorda sprijin si asistenta de specialitate organelor de urmarire penala” (art. 63). O alta prevedere, de aceasta data inclusa in Legea SIE, statueaza ca, “In vederea atributiilor ce-i revin, Serviciul de Informatii Externe este autorizat sa foloseasca persoane juridice sub acoperire, sa utilizeze metode specifice, sa creeze, sa achizitioneze, sa detina si sa foloseasca mijloace adecvate, in conditiile legii, pentru obtinerea, verificarea, prelucrarea, protectia, evaluarea, valorificarea si stocarea informatiilor privind securitatea nationala a Romaniei” – (art.11.(1).a). Aceste prevederi, dar si altele, au fost considerate abuzive si au devenit motive suficiente pentru schimbarea intregii legislatii elaborate de CSAT.

Marius Oprea si securitatea premierului

Un element pe cat de pitoresc, pe atat de naucitor este numirea lui Marius Oprea in functia de consilier pe probleme de securitate al primului-ministru. Fost consilier al tristului Emil Constantinescu, Marius Oprea s-a remarcat prin lupta asidua impotriva Securitatii si a fostilor securisti si a crezut ca a devenit specialist in probleme de securitate. I-a convins si pe altii de acest lucru si a fost adus la Palatul Victoria.

Numai ca aici a fost pus in fata unor probleme ce necesita o pregatire pe care el nu a dobandit-o. Mai mult, datorita trecutului sau controversat, Marius Oprea n-a capatat certificatul ORNISS, care i-ar fi dat accesul la documente secrete. Motivul interzicerii accesului lui Oprea la secretele de stat are legatura cu zvonurile privind sustragerea de catre acesta a unor documente secrete sau confidentiale (vezi cazul penal privind sustragerea de documente ce ar proba presupusa implicare a Romaniei, in 1995, in vanzarea de rachete catre Iran sau cel privind asa-zisa implicare a Romaniei in sustinerea financiara a retelei teroristului Ben Laden, sau cel privind reteaua Gelsor si cei patruzeci de securisti) cu care a intrat in contact pe vremea in care slujea la Emil Constantinescu, documente pe care ulterior le-a folosit in scopuri personale, politice sau de gasca. Oficial, i s-a spus ca i s-a refuzat accesul la informatii clasificate pe motive de “lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie”.

Culmea, institutia care l-a caracterizat astfel pe Marius Oprea este tot “in subordinea Guvernului si in coordonarea directa a primului-ministru”. Avand in vedere ca problemele ce privesc securitatea nationala sunt in marea lor majoritate secrete, este greu de inteles care este expertiza pe care o ofera acest personaj premierului. Totusi, confundand Securitatea (fostul DSS) cu Securitatea Nationala, Oprea s-a apucat de refacerea legislatiei in materie, alaturi de Radu Stroe. Ce-a iesit se poate citi pe site-ul Guvernului.

Conform deputatului Ion Stan, secretarul Comisiei SRI din Camera Deputatilor, pachetul legislativ elaborat de Marius Oprea, secondat de Stejarel Olaru, “este, din punct de vedere al continutului, un balast legislativ, elaborat de ageamii si de oameni nestiutori de carte in problema securitatii nationale”.

Securitatea nationala in varianta „balast legislativ” à la Oprea

Dupa ce a primit de la CSAT pachetul legislativ privind securitatea nationala, echipa de “specialisti” Marius Oprea-Radu Stroe-Stejarel Olaru a trecut la elaborarea propriilor fixatii in domeniu. Perla coroanei in materie o constituie asa-zisa “lege a securitatii nationale”.

Conform deputatului Ion Stan (foto), aceasta lege este un exemplu clar de aberatie legislativa.

deputatul-ion-stan

Marius Oprea si Stejarel Olaru, cei doi corifei de la Guvern, au injghebat o lege a securitatii nationale, care este o bazaconie, luand doua capitole dintr-un act normativ facut de Cotroceni. Unul dintre aceste capitole este cel privind amenintarile la securitatea nationala. Din punct de vedere conceptual, al definirii unor termeni, amenintarile la adresa securitatii nationale cuprind, in viziunea celor doi, inclusiv fenomenele astea aleatorii, trasnetele, fulgerele etc.

Daca o sa cititi definitia securitatii nationale, o sa vedeti ca oamenii astia habar nu au despre ce vorbesc. si avem o definitie a securitatii nationale consacrata in legislatia specifica tarilor UE sau in NATO, cum, la fel, avem o definitie in doctrina nationala de informatii care a fost aprobata de CSAT, cu avizul biroului de securitate NATO. De ce n-or fi folosit-o, nu stiu. Apoi, avem in legea asta a lor circa 40 de amenintari care vizeaza securitatea nationala. In legea construita la Cotroceni erau intr-adevar 15 amenintari care vizau lucruri importante.

stejarel-olaru-496408lCuplul Oprea (foto dreapta)Olaru (foto – stanga) n-a inteles ca una este amenintarea si alta este forma de manifestare a amenintarii. Spre exemplu, la amenintarea terorista: aici intra si rapirea de persoane, si prevenirea atacului cu bomba, si bioterorismul etc., iar acestea sunt forme de manifestare ale amenintarii teroriste. La fel, amenintarea la ordinea constitutionala inseamna atentat la valorile supreme prevazute de Constitutie, inseamna sabotaj, etc; una este amenintarea care vizeaza ordinea constitutionala si altele sunt formele de manifestare. Asta n-au inteles cei doi si au enumerat acolo 40 de amenintari.

De asemenea, baietii n-au clar in minte ce trebuie sa contina o lege a securitatii nationale. In primul rand, trebuie sa dea o definitie a termenilor cu care opereaza aceasta lege. N-avem acele definitii sau macar preluarea lor din doctrina nationala de informatii. La unele s-au dat definitii care n-au nimic comun cu literatura de specialitate, cu practica in materie sau cu alinierea noastra din punct de vedere al legii la normele internationale.

Neavand stiinta de carte, ageamii in ale profesiei, baietii au pus astfel pe hartie toate aberatiile” – ne-a declarat deputatul Ion Stan, secretarul Comisiei SRI din Camera Deputatilor.

Modificarile aduse de Marius Oprea & Co la securitatea nationala sunt inedite. Astfel, conform aceleiasi surse, “baietii lui Oprea vor sa preia amenintarile transfrontaliere de la SRI si sa le transfere la Ministerul de Interne; la fel, amenintarile care privesc inalta coruptie nu mai trebuie sa intre in competenta SRI (vezi cazul nefericitului amic al premierului, Dan Costache Patriciu: n.n. C.B.) si, se pare, vor s-o duca la Ministerul Justitiei, desi acesta nu are dezvoltata componenta operativ informativa care sa faca asta; vor sa preia de la SRI Centrul tehnic de siguranta nationala pentru interceptarea comunicatiilor si sa-l transforme intr-o agentie de sine statatoare aflata nu se stie sub controlul carei institutii; vor sa preia Brigada Antiterorista si s-o transfere la MAI; voiau sa preia SPP, sa-l transforme intr-o directie si sa-l duca tot la Interne, dar se pare ca au renuntat la aceasta pretentie dupa ce presedintele a spus ca o sa faca un serviciu de paza si protectie la Cotroceni; in fine, vor sa preia STS si sa-l puna in organigrama Ministerului Comunicatiilor”.

De asemenea, sunt cunoscute si interdictiile operate de cei doi cu privire la posibilitatea SIE sau 0962 de a detine firme sub acoperire (“finantarea activitatilor de informatii, contrainformatii si de protectie din alte surse decat cele de la bugetul de stat este interzisa” – art.13.3, Legea informatiilor, contrainformatiilor si de securitate) sau cu privire la dreptul serviciilor secrete de a recruta sau folosi ofiteri sub acoperire in diverse medii (“este interzisa folosirea ca acoperire a reprezentantilor si personalului puterii legislative, executive si judecatoresti, precum si a organizatiilor mass-media, sindicale, politice sau religioase legal constituite” – art.64.(2)).

Legile astfel elaborate au fost trimise apoi pentru avizare tuturor institutiilor abilitate. Ministrul justitiei, ultimul care a avizat aceste legi, a facut, la randul sau, mai multe observatii cu privire la structurile care realizeaza si permit interceptarile telefonice sau la durata mandatelor de urmarire pentru terorism. La sfarsitul lui octombrie 2006, presedintele Traian Basescu a declarat ca legile comise de tandemul Oprea-Stroe (foto) sunt mai proaste decat cele finalizate de CSAT. “Din cate stiu (legile iesite de la Guvern: n.n.), sunt destul de proaste, vor trebui amendate consistent si probabil vor mai ajunge, o data, la Guvern dupa ce trec prin CSAT, daca nu cumva, aici nu stiu procedura… pleaca in Parlament cu propunerile CSAT. In orice caz, ele trebuie aduse in standardele unei legislatii moderne. Proiectele initiale erau criticabile, trebuiau corectate, trebuia lucrat pe ele. Eu insumi am spus ca as avea 500 de observatii de facut pe ele. E greu de acceptat sa ai legi mai proaste decat cele dinainte” – a declarat Traian Basescu.


Stadiul actual al legislatiei comise de Guvern: la mila presedintelui

Dupa aprobarea in sedinta de Guvern din 25 octombrie 2006, cele cinci proiecte de lege privind securitatea nationala, comise de echipa Marius Oprea-Radu Stroe, au fost trimise de catre Tariceanu presedintelui CSAT, Traian Basescu, pentru avizare. Presedintele le-a inmanat generalului maior Ion Oprisor, secretarul CSAT. Acesta, dupa o atenta analiza, le-a retrimis Guvernului, insotite de o adresa explicativa si o anexa doldora de propuneri din partea CSAT. Astfel, pe 11 ianuarie 2007, prin adresa DSN1/128, Ion Oprisor ii comunica lui Radu Stroe, ministrul-delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului si presedinte (in rezerva) al Comisiei SRI, urmatoarele vesti cu privire la legile securitatii: “Din analiza acestora a rezultat ca cele cinci proiecte de legi sunt marcate de deficiente in ceea ce priveste conceptia de elaborare, aspectele de continut si respectarea normelor de tehnica legislativa.

Proiectele de legi nu sunt avizate de catre toate institutiile sistemului national de securitate a caror activitate o reglementeaza (SRI, SIE, STS, SPP, Ministerul Public etc.). Unele institutii au avizat proiectele de legi cu observatii, dar acestea nu au fost trimise catre Consiliul Suprem de Aparare. De asemenea, observatiile si propunerile Consiliului legislativ nu se regasesc in totalitate in continutul proiectelor de legi. In acest context, nefiind indeplinite toate procedurile necesare supunerii lor spre avizare CSAT, va remitem proiectele de legi si va adresam rugamintea de a dispune grupurilor de lucru care le-au elaborat inserarea observatiilor si propunerilor formulate de membrii Consiliului, avandu-se in vedere, totodata, si cele formulate de Consiliul Legislativ”.

La randul sau, Radu Stroe a replicat, intr-o adresa din 17 ianuarie 2007, in numele colectivului de autori de la Guvern, in felul urmator: “Ne exprimam uimirea in legatura cu faptul ca aceste proiecte de legi, care au fost transmise oficial de catre Guvern, sub semnatura primului-ministru, catre CSAT, in atentia presedintelui Romaniei, sunt restituite Secretariatului General al Guvernului de catre secretarul CSAT fara ca acesta sa le supuna, in prealabil, avizarii CSAT. (…) Este pentru prima data cand proiecte de acte normative transmise de Guvern in vederea avizarii sunt restituite, fara a fi dezbatute in sedinta CSAT, printr-o adresa semnata de secretarul Consiliului”.

Dupa aceasta adresa, dar si ca urmare a acuzatiilor aduse lui Radu Stroe de catre Elena Udrea, pe tema “securitatii” activelor RA-APPS (terenurile de 300 milioane de euro din Moara Vlasiei si din Complexul Expozitional), secretarul general al Guvernului s-a decis sa-si dea demisia din functia guvernamentala si sa se intoarca la privilegiile functiei de sef al Comisiei SRI din Camera Deputatilor.

In ceea ce priveste legislatia privind securitatea nationala, urmatoarea mutare se afla in curtea CSAT, care va trebui sa le introduca pe ordinea de zi si sa le dea un aviz favorabil sau nefavorabil, urmand ca Guvernul sa le trimita la Parlament, daca nu va avea nimic impotriva amendamentelor pe care le va formula Consiliul Suprem de Aparare a tarii.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

Text publicat in săptămânalul PREZENT, 30 ianuarie 2007