Micile secrete ale lui Ioan Rus


Ioan Rus s-a nascut pe 21 februarie 1955 in localitatea Urisor din comuna clujeana Caseiu. Are doi frati, Aurel si Gavril. Este casatorit cu Carmelita Rus si are doi copii. Este absolvent al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Cluj-Napoca (1982). In perioada 1982-1984 a fost inginer la Trustul SMA din Cluj, iar ulterior, pentru un an de zile a trecut ca cercetator la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, urmand cariera universitara.

Pana in 1990 si-a continuat activitatea ca asistent universitar in cadrul aceleiasi institutii. In perioada 1990-1994 a fost sef de lucrari, disciplina “Automobile, tractoare si sisteme de propulsie”, iar in perioada 1995-2002, in calitatea de conferentiar universitar a predat “Calculul si constructia automobilelor”. In 2002 devine profesor universitar si coordonator al aceleiasi discipline.

In paralel cu activitatea didactica, Ioan Rus a intrat in afaceri participand la infiintarea unor firme, sau la administrarea altora. Cea mai importanta dintre ele, RMB Inter Auto SRL (Reprezentanta Mercedes Benz) era controlata, printr-un off-shore, de omul de afaceri Ion Tiriac. Astfel, in 1993, Ioan Rus a devenit directorul general al Reprezentantei Mercedes-Benz Transilvania, functie detinuta pana in anul 2000 si, dupa o pauza de patru ani, reluata in 2004. Rus s-a implicat insa, cum vom vedea, si in alte societati precum Napoca Constructii SA (1991), Autosincron SRL (1991), Elixir Medco SRL (1992), IT Transilvania Invest (1998), Ardtrans Auto SRL(1994), Oil Distribution SRL sau Media Pro Transilvania SA.

El a intrat in PDSR in 1994, anul in care si-a luat si titlul stiintific de doctor inginer in “tehnologia constructiilor de masini”, iar in 15 august 1996 a devenit prefectul judetului Cluj, functie detinuta pana pe 28 decembrie acelasi an. In 1998 a devenit prim-vicepresedinte al PDSR Cluj-Napoca. In iunie 2000 revine in administratia publica, ca presedinte al Consiliului Judetean Cluj, iar din decembrie acelasi an, dupa castigarea alegerilor de catre PSD, devine ministru de interne in guvernul Adrian Nastase. Din octombrie 2001, Ioan Rus este ales presedinte al PSD Cluj, iar, un an mai tarziu, vicepresedinte al PSD.

In perioada septembrie 2003-mai 2004 devine vice prim-ministru. A renuntat la aceasta demnitate pentru a candida, in vara lui 2004, la alegerile pentru functia de primar al municipiului Cluj Napoca. A pierdut insa aceasta cursa in favoarea lui Emil Boc, actualul lider al Partidului Democrat. Pe 30 noiembrie 2002 a obtinut de la Ion Iliescu, la gramada, alaturi de alti membri ai guvernului Adrian Nastase, dar si de alti potentati PSD, distinctia “Ordinul Steaua Romaniei in Grad de Cavaler”.

Liderul Grupului de la Cluj

Datorita pozitiei ocupate in Partidul Social Democrat, dar si a modului in care s-a implicat pentru reformarea acestui partid, Ioan Rus este cunoscut mai degraba ca “lider al Grupului de la Cluj” decat ca “fost ministru de interne”. Forta sa in partid a fost resimtita dureros atat de Ion Iliescu, cat si de secundul sau, Adrian Nastase. “Grupul de la Cluj”, cum s-a intitulat gruparea de politicieni ardeleni din cadrul PSD, este constituit din Ioan Rus, Vasile Dancu (senator, fost ministru al Informatiilor Publice si presedinte al Agentiei de strategii guvernamentale), Vasile Puscas (deputat, negociator sef al Romaniei la Uniunea Europeana), Alexandru Farcas (fost ministru al Integrarii), Ilie Sarbu (senator, fost ministru al Agriculturii), dar si din alti politicieni PSD.

Desi a fost numit de Ion Iliescu “coloana a V-a din PSD”, grupul condus de Ioan Rus a reusit sa schimbe conducerea partidului si sa-l impuna pe Mircea Geoana in locul lui Ion Iliescu. De asemenea, a reusit, partial, sa indeparteze de la conducerea executiva a partidului influenta celuilalt grup aflat pana in 2004 la carma acestei formatiuni politice, grupul de la Bacau, reprezentat de Viorel Hrebenciuc, fratii Sechelariu, Corneliu Iacubov, Dan Matei Agathon si, evident, Miron Mitrea. Schimbarea polaritatii in PSD a facut deja doua victime, prin excluderea de la varful partidului a lui Adrian Nastase si a lui Miron Mitrea. De asemenea, este demn de mentionat ca tot din gruparea reformatoare clujeana face parte si George Cristian Maior, actualul director al SRL. Dealtfel, desi pe alte pozitii politice, sunt de mentionat si alti clujeni precum Cozmin Gusa (fost secretar general al PSD, actual lider al PIN), Lavinia {andru, Emil Boc (presedinte al PD), Daniel Morar (seful PNA), generalul Virgil Ardelean (zis “Vulpea”, seful Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna din MAI), Rares Niculescu (consilierul de imagine al ministrului Vasile Blaga), Andi Boer (seful de cabinet al lui Vasile Blaga), Nelu Pop (seful Politiei de Frontiera) etc. etc.

Afaceri Interne

“Afacerile Interne” au o dubla semnificatie pentru Ioan Rus. Pe de o parte el este vicepresedinte pe acest domeniu in PSD, iar, pe de alta parte, mandatul sau de ministru de interne, din perioada 2000-2004 a fost presarat de mai multe afaceri nebuloase in care s-a putut distinge urma intereselor proprii sau de grup. Dealtfel, daca in spatele fiecarui politician de succes se afla un om de afaceri, atunci in spatele lui Ioan Rus se afla Ion Tiriac. Ca ministru de interne, Rus a avut cateva rezultate notabile, cum sunt anularea in 2002 a vizei pentru romanii care circula in spatiul Schengen, demilitarizarea politiei prin transformarea politistului in functionar public, precum si inceperea descentralizarii administrative, mai ales dupa ce Ministerul de Interne s-a unificat cu cel al Administratiei Publice si a devenit Ministerul Administratiei si Internelor. Pe de alta parte insa, in timpul aceluiasi mandat, ministrul Rus si-a continuat, discret, simtul afacerilor, calitate dobandita dupa sapte ani de administrare a afacerii lui Ion Tiriac din Transilvania. Astfel, el a fost protagonistul mai multor scandaluri publice, toate avand, dincolo de interesele politice care le-au generat, si interese financiare concrete, personale sau de grup. Sunt deja cunoscute marile scandaluri generate de afacerile Bechtel (2,2 miliarde dolari) si EADS (1 miliard dolari), contracte acordate la vremea respectiva prin incredintare directa.

Afacerea parcul industrial

Unul dintre scandalurile importante in care a fost implicat Ioan Rus, care avea sa intre si in atentia PNA, a fost generat de proiectul constructiei Parcului Industrial din Cluj-Napoca, lucrare in care a fost atrasa una dintre firmele lui Ion Tiriac si Ioan Rus, Napoca Constructii SA. Infiintata in 1991, firma Napoca a fost controlata de IT Transilvania Invest cu o participatie de peste 53% din capitalul social. Societatea IT Transilvania Invest SA apartine lui Ion Tiriac in proportie de 96%, ceilalti actionari fiind, in 2001, Ion Alexandru Tiriac (1%), Rodica Tiriac (1%), Ioan Rus (1%) si Mihut Marius Pitigoi (1%). Pana in 2001, unul dintre administratorii de la Napoca Constructii a fost Ioan Rus, iar ulterior locul sau a fost luat de presedintele PSD Cluj, Ştefan Dimitriu.

Ministrul Ioan Rus a fost acuzat, in 2003, ca a beneficiat, prin intermediul firmei Napoca, de fonduri Phare alocate pentru proiectul “Parcul Industrial” din Cluj, proiect care se ridica la 6,2 milioane de euro. Concret, in noiembrie 2002, in urma unei licitatii internationale pentru constructia parcului industrial din Cluj, a fost desemnata castigatoare firma austriaca “Alpine Mayreder Bau” GmbH, societate care, ulterior, a subcontractat o parte a lucrarii catre firma cuplului Tiriac-Rus, in conditiile in care Ioan Rus a fost unul dintre initiatorii si sustinatorii acestui proiect. Dupa scandalul de presa declansat atunci, s-a concluzionat ca afacerea a fost legala, firma in care avea interese ministrul de atunci Ioan Rus fiind aleasa ca subcontractor nu datorita influentei politice, ci datorita faptului ca era “cel mai reprezentativ constructor din judetul Cluj”.

Afacerea Vata

Numele lui Ioan Rus a fost legat si de proiectul “Vata de Jos”, initiat in 1996 de CSAT si care consta in construirea unui “Centru de Telecomunicatii Speciale de rezerva, Pregatire si Recuperare” in localitatea hunedoreana Vata de Jos. Investitia pentru acest proiect, in valoare de peste 70 milioane de dolari, a fost aprobata in 1999, iar la sfarsitul lui 2000, in octombrie, lucrarile de constructii au fost incredintate firmei “Napoca Constructii” SA a lui Ion Tiriac, firma in care avea interese si Ioan Rus. Desi societatea a primit, in doua transe, aproximativ 16 miliarde de lei, lucrarile au fost sistate in mai 2001, dupa ce Ion Iliescu a decis ca investitia este “nerealista”. Nici in acest caz nu s-a putut formula o acuzatie oficiala impotriva lui Ioan Rus, desi o parte din fonduri fusesera alocate dupa ce acesta devenise ministru de interne.

Contracte pe bani publici ale firmei cuplului Tiriac-Rus

Una dintre acuzatiile aduse lui Ioan Rus a fost si aceea ca, prin firma Napoca Constructii SA a beneficiat de contracte finantate din fonduri publice. In campania electorala din 2004, Emil Boc a afirmat ca firma Napoca Constructii a obtinut, in urma unor licitatii, mai multe lucrari finantate din bani publici cum sunt cele pentru Aeroportul international din Cluj, sediul Grupului de Pompieri, blocuri de locuinte pentru tineret in valoare de 217 miliarde lei, blocurile ANL de la Cetatea Fetei (Floresti), renovarea sediului Prefecturii si a Consiliului Judetean, Institutul Oncologic din Cluj, sediul Bibliotecii Judetene etc. Conform acelorasi dezvaluiri, preluate de Mediafax, directorul firmei Napoca era Ştefan Dimitriu, presedintele PSD Cluj, consilier local si presedinte al Camerei de Comert si Industrie Cluj. De asemenea, s-a aratat si implicarea indirecta in aceste afaceri a lui Ioan Rus, care, la obtinerea acestor contracte era ministru al internelor dar si actionar (4%) la IT Transilvania Invest, firma ce detinea controlul societatii Napoca Constructii.

Ale acuzatii i-au fost aduse lui Rus si dupa ce presa a descoperit ca societatea Napoca a castigat licitatii organizate chiar de catre ministerul condus de Ioan Rus. Astfel, este cunoscut cazul lucrarilor de reparatii la sediul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Cluj (fostul sediu al Clujana) si al Directiei Judetene a Arhivelor Nationale. Lucrarea a fost preluata in octombrie 2002 de Napoca Constructii, dupa ce au fost inlaturate din cursa firmele Antrepriza de Constructii Industriale Cluj si “Con Tour Invest”, ultima dintre ele fiind firma fiilor presedintelui Consiliului Judetean Cluj, {erban Gratian, fost administrator la, culmea!, Napoca Constructii.

Firmele lui Ioan Rus

In afara de firmele Napoca Constructii SA si IT Transilvania Invest, Ioan Rus a mai fost implicat si in alte societati. Una dintre firmele sale de baza este Autosincron SRL, societate infiintata in 1991, cu sediul in Calea Turzii nr 152 si obiectul de activitate comert cu autovehcule. Actionarii de la Autosincron au fost: Ioan Rus (55%), Mihut Marius Pitigoi (29%), Ionut Bogdan Ioan (2%), Adrian Ivan (2%), Alexandru Irimie (5%), Dumitru Matis (2%) si Grigore Baciut (5%). Administratorul firmei a fost Mihut Marius Pitigoi. Firma Autosincron comercializeaza autoturisme Ford si Land Rover. Prin intermediul acestei societati, Ioan Rus a infiintat, in 2002, firma Oil Distribution SRL in care pachetul majoritar de actiuni (76%) este detinut de Autosincron SRL. Obiectul de activitate al noii societati este “comercializarea combustibililor solizi lichizi si gazosi”.

O alta societate in care s-a implicat Ioan Rus, alaturi de Ion Tiriac, este RMB Inter Auto SRL, firma ai carei actionari erau (in 2003) Autosincron SRL (40%), Uphall Trading Ltd Cipru (55%) si Mihut Marius Pitigoi (5%). Oficial, multa vreme nu au fost cunoscuti actionarii off-shorului Uphall Trading, dar toate indiciile duc la Ion Tiriac. Dealtfel, in 2005, actiunile detinute de Uphall Trading au fost preluate de un alt off-shore al lui Tiriac, Vitexa Holdings Ltd Cipru. Firma “RMB”, al carei obiect de activitate este comercializarea autoturismelor (Ford, Mercedes-Benz, Chrysler, Mazda), are sediul la aceeasi adresa cu IT Transilvania Invest, Calea Campia Turzii nr.152 din Cluj. Prin intermediul acestei societati Ioan Rus a intrat si in Media Pro Transilvania SA, firma in care RMB Inter Auto SRL detine 15% din actiuni.

Printre actionarii Media Pro Transilvania se numara si Media Pro (30%), Editura Sincron (10%), Seltron (15%) si RTI (20%).
Ioan Rus a mai fost actionar si la societatea O alta societate a lui Rus a fost si Elixir Medco SRL, astazi radiata, firma cu activitate in industria farmaceutica. Actionarii societatii au fost Ioan Vuscan (10%), Ioan Onac (25%), Liviu Onac (5%), Ioan Rus (5%), Gavril Jarca (15%(), Dorut Fechete (15%) si Vasile Cozma (25%). De asemenea, Ioan Rus a mai figurat ca administrator si la societatea, azi radiata, Ardtrans Auto SRL.

Averea lui Ioan Rus

In 1996, cand a devenit prefect al judetului Cluj, Ioan Rus detinea 0,8 hectare de teren, o casa de odihna cu o suprafata de 60 mp si o valoare de impozitare de 285.000 lei, un autoturism Dacia 1400 si un cont de 20 de milioane lei in banca (5180 euro). El a mai declarat si actiuni in valoare de 40 milioane lei la societatea Autosincron SRL.

In 2004, dupa demisia din functia de premier in guvernul Adrian Nastase, Ioan Rus a declarat un tren agricol de 1485 mp din 1996 si un teren forestier de 1500 mp tot din 1996, o vila de 189,33 mp, cu o valoare de impozitare de 1,68 miliarde lei, un autoturism Toyota din 1997, cumparat in 2001, un alt autoturism Dacia Super Nova cumparat in 2002, conturi totale in banci de 4 miliarde lei si 60.160 euro, creante de 1,3 miliarde lei (32.270 euro) si 820 actiuni in valoare de 1,4 miliarde lei la Autosincron SRL. Cum se poate observa, el a reusit sa faca un important salt calitativ, si cantitativ in perioada 1996-2004.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.31, aprilie 2007

Armatele din spatele razboiului dintre palate

armatele razboiului dintre palate1
Aversiunea dintre cei doi inalti functionari de stat din Romania, presedintele Traian Basescu, pe de o parte, si premierul Calin Popescu Tariceanu, pe de alta parte, a declansat in ultimele luni un imens scandal mediatic, din care n-au lipsit nici atacurile indreptate impotriva presei, nici cele orientate impotriva diverselor grupuri de afaceri. In plan social, opozitia dintre cei doi oficiali romani a impartit, practic, tara in doua tabere.

Disputele publice pe marginea neintelegerilor dintre reprezentantii celor doua palate, Cotroceni si Victoria, ajung invariabil la aceeasi concluzie, adesea pripita: combatantii sunt etichetati fie ca sustinatori ai presedintelui Basescu, fie ca adepti ai premierului Tariceanu.

Dar acestea sunt doar sarea si piperul care condimenteaza viata romanului obisnuit. Acuzatiile capata insa o alta importanta atunci cand sunt privite dintr-o anume perspectiva: pe cine protejeaza presedintele si pe cine sustine premierul?

Conflictul deschis dintre palatele Cotroceni si Victoria, fara precedent in istoria recenta a Romaniei, a inceput la doar cateva luni dupa ce Alianta D.A. PNL-PD a castigat alegerile. Startul a fost dat de retinerea si arestarea, pe 27 mai 2005, pentru aproape 24 de ore, a omului de afaceri Dinu Patriciu. Esuarea negocierilor care au insotit apoi declansarea alegerilor anticipate a compromis definitiv relatia dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu.

Presedintele a iesit rapid la atac dezvaluind, fie direct, fie prin intermediul consilierei Elena Udrea-Cocos, existenta unor grupuri „de tip mafiot“, concentrate in jurul premierului. „In acest moment, avem clar un sistem economic partial mafiotizat, care detine controlul pe importante mijloace mass-media si influenteaza populatia, dar si institutii“, declara Basescu in iunie 2005. El lansa, o luna mai tarziu, sintagma „baietii destepti“ din afacerile cu energie pentru ca, in februarie 2006, sa anunte oficial ca „mafia a ajuns pe masa guvernului“.

Cea mai importanta dintre temele lansate de Cotroceni a fost insa aceea a grupurilor „de interese nelegitime“, care influenteaza si decid politica guvernului fie direct, prin intermediul unor ministri, fie indirect, prin intermediul asa-zisilor „moguli media“. Cei trei „moguli media“ identificati selectiv de Basescu, sunt Dinu Patriciu, Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vintu.

Desi cei trei oameni de afaceri sunt tinte mai vechi ale lui Basescu, el i-a gratulat cu apelativul „moguli“ folosindu-se de un material de presa, vechi de cativa ani. „Mi-a placut ca am gasit-o într-o analiza (sintagma „moguli media“ – n.r.), chiar astazi, într-un ziar, cu cei trei moguli, Vintu, Patriciu si Voiculescu, dar ce n-a dus pana la capat analiza respectivului ziar: legatura lor cu politicul. Le-a recunoscut capacitatea de a distruge imaginea cuiva, de a crea imagini virtuale despre cineva, dar nu au facut pasul urmator: sa vada, prin investigatie jurnalistica, ce influenta politica au acesti oameni“, a declarat, in februarie 2007, Traian Basescu.

Evident, „mogulii“ amintiti nu erau singurii din analiza citata, numai ca doar ei corespundeau intereselor pedagogice ale presedintelui Basescu. Mogulii media Ringier, Sarbu, Micula, Adamescu sau Paunescu au fost in mod deliberat ocoliti de ocara prezidentiala, deoarece nu corespundeau portretului-robot al mogulului scapat de sub control. Acelasi mod de operare in preocuparile discursive ale presedintelui Basescu s-a produs si in cazul „grupurilor de interese nelegitime“. Si aici au fost identificate subiectiv doar gruparile percepute drept ostile presedintelui, trecandu-se sub tacere relatiile de afaceri dezvoltate sub umbrela unora dintre apropiatii sai.

Gruparea de la Palatul Victoria

gruparea victoria

Dinu Patriciu

Principalul adversar al lui Traian Basescu este Dinu Patriciu. Desi nu are forta mediatica a lui Dan Voiculescu, un alt adversar autentic al presedintelui, Patriciu are atat mijloacele financiare, cat si hotararea de a i se opune lui Basescu. Om de afaceri controversat, ca urmare a dosarelor penale aflate pe rolul instantelor de judecata, dar si din cauza relatiei cu importanti lideri ai PSD, Dinu Patriciu are un motiv suficient de puternic pentru a-l sustine pe Calin Popescu Tariceanu in conflictul cu Basescu. Dosarul penal in care omul de afaceri a fost acuzat de comiterea mai multor infractiuni a fost finalizat de justitia condusa de Monica Macovei, persoana impusa si sustinuta de Traian Basescu. Cazul Petromidia (Rompetrol) a fost, de fapt, invocat de presedintele Romaniei si in campania electorala din 2004, ocazie cu care l-a amenintat pe Patriciu cu inchisoarea.

Pe de alta parte, Patriciu n-a stat nici el cu mainile in san si a pus umarul la sponsorizarea masiva a lui Mircea Geoana in campania pentru Primaria Capitalei, chiar daca liderul PSD era un outsider. Conflictul este, asadar, vechi si nu putea sa evite urmarile spectaculoase in pozitionarea noului guvern fata de presedinte, in conditiile in care majoritatea liderilor PNL, in frunte cu Tariceanu, se aflasera pe statele de plata ale Rompetrol.

De altfel, dupa cum se stie deja, decizia premierului Tariceanu de a nu mai organiza alegeri anticipate in 2005, asa cum se stabilise la nivelul Aliantei D.A., a fost luata dupa o intalnire, dezvaluita ulterior, dintre acesta si Dinu Patriciu. Acesta este unul dintre motivele pentru care Traian Basescu a insistat ulterior in atacurile sale, directe sau voalate, la adresa lui Patriciu.

Ca acuzatiile au fost pe alocuri fortate se poate deduce si din plasarea lui Dinu Patriciu printre „mogulii media“, in conditiile in care omul de afaceri a devenit patron de presa abia spre sfarsitul anului trecut si nu detinea, in realitate, la acea data, forta mediatica a lui Adrian Sarbu, Ringier, Dan Voiculescu, sau Sorin Ovidiu Vintu.

Afacerile lui Patriciu

Dinu Patriciu s-a implicat direct, ca actionar, in doar cateva firme inregistrate in Romania: Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Agrochim Impex SRL, Praxis SRL, Rompetrol Distributie SA, Trustul de presa Ziua (Ziua SRL, Editura Ziua SRL, Ana Maria Press SRL) si, mai recent, Adevarul SA.

El a figurat insa, ca administrator, in mai multe societati: Grupul Rompetrol (Rompetrol Quality Control SRL, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Rompetrol Rafinare SA si Rompetrol Downstream SA), Administrator SA, Sanex SA, Praxis SRL si Alpha Constructii Imobiliare SA. De asemenea, prin societatea Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Patriciu este implicat in firmele SGD Services SRL, Artis Design SA, Fitofarma SA, SG International SA si Alpha Construct SA.

De-a lungul anilor, a participat direct si la infiintarea altor societati: Compania de Constructii Phoenix Alpha SA (1992, impreuna cu societatea franceza Phoenix SA), Alpha International Construct SA (1993, alaturi de germanul Robert Perlitz), Hein Romania SA (1997, alaturi de Hein GmbH din Germania) si Baneasa Investitii Imobiliare SA (1997, impreuna cu firma Hein GmbH).

Pe de alta parte, fratele sau, Valeriu Romulus Serban Patriciu, este actionar in sapte societati din Romania: Deutsch-Rumanische Immobilien SA, Tele Distribution SRL, Expres Cargo SRL, Industrial Park SRL, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Alpha Construct SA si Agrochim Impex SRL. Cea mai importanta dintre afacerile lui Dinu Patriciu, dar si cea mai controversata, este preluarea rafinariei Petromidia din Constanta.

Pentru a intra in posesia rafinariei, Patriciu a facut eforturi deosebite atat pe plan politic, cat si financiar, infiintand mai multe societati in strainatate, indeosebi in paradisuri fiscale sau in state cu o fiscalitate destul de permisiva. El a cumparat, de asemenea, de pe Rasdaq, mai multe actiuni la Rompetrol SA, societatea ce detinea rafinaria, si n-a renuntat sa spere nici-cand, intr-o prima faza, Petromidia a fost preluata de societatea turca Akmaya.

O datorie de stat rezolvata de guvernul Nastase

La sfarsitul anului 2000, dupa ce firma Akmaya a fost obligata sa renunte la pachetul majoritar de la Rompetrol (69,9%), acesta este preluat de grupul reprezentat de Dinu Patriciu, The Rompetrol Grup BV Olanda. Pentru a ascunde numele investitorilor implicati, dar si pentru a beneficia de inlesniri fiscale, societatea amintita era controlata printr-un off-shore, Romanian Oil and Gas Investments SARL din Luxemburg.

Numele unuia dintre investitori a iesit la iveala mult mai tarziu, abia cand acesta si-a vandut actiunile detinute. Este vorba despre Sorin Marin (foto) care a participat, alaturi de Dinu Patriciu, la operatiunea de preluare de pe piata bursiera a unui pachet important de actiuni Rompetrol, indeosebi prin firma comuna SG International.

Pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a trecut, de fapt, prin mai multe societati, inainte de a fi concentrat la Rompetrol Group BV Olanda. In 2001, Sorin Marin si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol si au fost introduse in joc alte entitati, precum Romånia and Moldova Direct Fund si East Capital Investments BV. In aprilie 2005, Grupul Rompetrol a rascumparat pachetul de actiuni de 25,1% din capitalul social detinut pana atunci de catre OMV.

Tot atunci, grupul Rompetrol era controlat de The Rompetrol Group NV – Olanda, detinut, la randul sau, de Rompetrol Holding SA Elvetia, ai carui actionari erau Dinu Patriciu (80%) si americanul Phil Stephenson (20%). Stephenson era vicepresedintele firmei olandeze si raspundea de tranzactiile internationale si de relatiile cu investitorii, iar Dinu Patriciu a fost presedintele Consiliului de administratie. Grupul Rompetrol este compus din 12 societati: Rompetrol SA, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Petrochemicals SRL, Rompetrol Downstream SA, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Romoil SA, Rominserv SA, Ecomaster-Servicii Ecologice SA, Palplast SA, Rompetrol Moldova si Rompetrol Bulgaria.

Prin Rompetrol, Dinu Patriciu a preluat Rafinaria Vega din Ploiesti si, pentru o perioada, cu sprijinul lui Radu Sarbu, administrarea societatii Conpet SA, care asigura intreaga infrastructura a sistemului national de transport prin conducte al titeiului. Dupa ce, in 2003, Rompetrol acumulase o datorie la bugetul de stat de aproximativ 603 milioane de dolari, spre sfarsitul acelui an, guvernul Adrian Nastase a hotarat transformarea acelei datorii in obligatiuni de stat, cu posibilitatea rascumpararii in sapte ani.

In septembrie 2006, dupa un an de tatonari din partea procurorilor, s-a finalizat rechizitoriul in dosarul privind delapidarea sumei de 85 milioane de dolari (creanta Libia) si manipularea pietei de capital, prin scoaterea la vanzare, in 7 aprilie 2004, a actiunilor Rompetrol Rafinare Constanta. In acest dosar, omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de mai multe infractiuni: delapidare, spalare de bani, manipularea pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare, initierea sau constituirea unui grup infractional organizat etc.

Mici secrete027

Liviu Luca, spionii si afacerea 8%

Numele lui Liviu Luca (foto) a fost des invocat de presa in conflictul dintre Basescu si Tariceanu, ca urmare a intentiei lui Luca de a prelua, in numele salariatilor Petrom, a pachetului de 8% din actiunile societatii. Posibilitatea achizitionarii, de catre salariatii Petrom, a unui pachet de 8% din actiuni a fost prevazuta in contractul de privatizare a societatii, incheiat intre MEC si OMV in iunie 2004.

Deoarece numarul salariatilor Petrom era, la inceputul lui 2005, de peste 55.000, s-a hotarat ca in numele acestora sa actioneze o singura persoana, Liviu Luca, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere (FSLI) Petrom. Pentru aceasta, trebuia ca legea prin care fusese aprobat contractul de privatizare a Petrom (Legea nr. 555/2004) sa fie completata cu un act normativ cu putere de lege, care sa permita unei singure persoane sa actioneze in numele celorlalte, legea initiala prevazand doar posibilitatea achizitionarii de actiuni pentru fiecare dintre salariati, in nume propriu.

Actiunile salariatilor, o buna afacere

Liviu Luca a inteles rapid miza afacerii, si anume diferenta uriasa intre pretul de achizitie al pachetului de actiuni (2.158 lei/actiune) si valoarea lor de piata din perioada incheierii tranzactiei (3.700 lei actiune in 8 iunie 2005). Pentru a perfecta afacerea, Luca a obtinut, mai intai in aprilie 2005, imputernicirea din partea PAS Petrom pentru a actiona in numele salariatilor, iar ulterior a gasit si sursa de finantare pentru aceasta importanta achizitie.

Cum se stie deja, liderul FSLI a intrat in contact cu gruparea condusa de bulgarul Stamen Stantchev si, pe 24 mai 2005, a incheiat o intelegere prin care PAS Petrom a acordat exclusivitate pentru activitatea de consultanta si finantare (imprumut de 235 milioane de euro garantat cu pachetul de actiuni), in vederea preluarii pachetului de 8% din actiunile Petrom, consortiului format din Credit Suisse First Boston Europe Ltd. Londra (CFSB) si firma J&T Private Equity N.V. Olanda (in fapt, o companie prin intermediul careia urma sa se transmita comisionul de „consultanta“ pentru gruparea Stantchev).

Afacerea a intrat, asadar, in sfera de preocupare a lui Stantchev, bulgarul urmand sa se ocupe de toate demersurile elaborarii si promovarii actului normativ in Guvernul Romaniei. Beneficiind de relatia apropiata cu ministrul Ioan Codrut Seres, precum si cu alti inalti demnitari din MEC, Stamen Stantchev a reusit sa-l convinga pe ministru de importanta afacerii si sa-l determine sa introduca „pe masa guvernului“ proiectul de act normativ favorabil PAS Petrom.

Parchetul a monitorizat activitatea lui Seres

Deloc intamplator insa, toata operatiunea a fost atent monitorizata de Parchet, cu sprijinul serviciilor secrete. Au aparut astfel detalii semnificative despre „lobby-ul“ practicat de bulgarul Stantchev pe langa Codrut Seres, dar si despre greutatile intampinate de acesta in obtinerea semnaturilor, pe proiectul de act normativ, din partea anumitor colegi de cabinet.

Intr-o convorbire telefonica din 5 iunie 2005, Stamen Stantchev il informa pe colegul sau de la Credit Suisse First Boston, Michal Susak, ca i-a inmanat lui Codrut Seres proiectul si ca mai are nevoie de patru semnaturi pentru a fi dus la guvern. „Miercuri (Ioan Codrut Seres – n.r.), se va intalni cu L (Liviu Luca – n.r.) si ii va solicita sprijinul, deoarece are nevoie de patru semnaturi pentru a o duce (proiectul de ordonanta -n.r.) in guvern. (…) O sa ma intalnesc marti cu L si voi vorbi cu el despre intalnirea pe care o va avea el. (…) Joi, documentele vor fi puse in miscare pentru colectarea de semnaturi… A spus ca va face tot posibilul pentru ca saptamana viitoare sa treaca de guvern“ – se mentioneaza in stenograma acestei convorbiri, document aflat la dosarul „spionilor“.

Proiectul de act normativ a fost pus in discutie prima data pe 29 iunie 2005, numai ca s-a lasat cu scandal. Iata ce ii marturisea telefonic, in seara de 29 iunie, ora 22:11, Ioan Codrut Seres lui Stamen Stantchev: „A fost un scandal. Unii ministri au spus ca aceasta ordonanta este imorala si murdara si nu vor sa fie partasi la asa ceva. Asa ca am fost un pic rusinat. Prin urmare, ar trebui ca (Liviu Luca – n.r.) sa-si rezolve problema mai intai (aceea de a obtine semnaturile de la ministrii justitiei si finantelor publice, precum si pe cea de la ministrul de stat Gheorghe Seculici- n.r.). Pentru ca pana azi nu m-am simtit prost in nicio sedinta de guvern. Si azi, nu stiu pentru cine si pentru ce am fost… Am avut doua intalniri cu el (Liviu Luca – n.r.) si i-am spus sa-si rezolve problema. Nu a reusit sa faca asta. Asa ca nu voi fi eu cel care sa mai puna aceeasi problema in guvern. Nici nu se mai discuta“.

Stantchev a reusit sa-l convinga insa pe ministrul Seres sa sustina in continuare cauza, spunandu-i ca „de fapt, nu trebuie sa-l sustii, trebuie sa-l prezinti. Treaba ta nu este sa sustii, ci sa prezinti“.

Seres a acceptat sa revina asupra hotararii, nu inainte de a-i repeta lui Stantchev sentimentul resimtit al neputintei de la Palatul Victoria: „M-am facut de c…t azi in guvern. Din, stai ca-ti spun, din patru, sase, sapte, din opt acte normative, asta a fost singurul care nu mi-a trecut“.

Desi ulterior s-a implicat in afacere si Nagy Zsolt, care a promis ca va face si el lobby pe langa ministrii incapatanati, proiectul de act normativ a fost respins si in Sedinta de Guvern din 12 iulie 2006. Odiseea ordonantei a fost astfel blocata, iar cei implicati se afla sub lupa procurorilor sau a instantelor de judecata.

p30

Dan Voiculescu

Controversatul Dan Voiculescu este unul dintre criticii cei mai inversunati ai lui Traian Basescu si are motive destul de puternice sa doreasca inlaturarea presedintelui din fruntea statului. Presedinte al Partidului Conservator, Dan Voiculescu a fost cooptat la guvernare dupa ce presedintele Basescu l-a convins sa faca acest lucru.

La cateva zile insa dupa castigarea alegerilor si reconfigurarea politica, pe 6 ianuarie 2005, acelasi Basescu a numit partidul condus de Voiculescu „solutia imorala“ a guvernului Tariceanu si l-a determinat, astfel, pe acesta sa-si radicalizeze pozitia fata de Cotroceni. Pe de alta parte, Voiculescu a devenit rapid si partizanul schimbarii din functie a ministrului Monica Macovei, ca urmare a gravelor probleme cu care se confrunta in justitie, alaturi de fiica sa, Camelia, dar si de cei doi fosti ministri conservatori propulsati in guvernul Tariceanu, George Copos si Ioan Codrut Seres.

Desi a folosit toate mijloacele care i-au stat la dispozitie pentru schimbarea din functie a ministrului Macovei, inclusiv initierea motiunii de cenzura in cadrul Senatului Romaniei, Voiculescu nu si-a atins scopul imediat, dar a contribuit la escaladarea conflictului atat cu Partidul Democrat, cat si cu presedintele Traian Basescu.

Unul dintre mijloacele folosite in batalia politica a fost si este puternicul trust de presa controlat de familia Voiculescu, trust care include posturile de televiziune Antena si cotidianul „Jurnalul National“. In cazul sau, notiunea de mogul media este perfect justificata, unul dintre posturile sale de televiziune gazduind constant cele mai dure atacuri mediatice la adresa presedintelui.

Problemele din justitie ale lui Dan Voiculescu au debutat prin implicarea fiicei sale, Camelia Voiculescu (foto), in dosarul penal al lui Dinu Patriciu privind manipularea pietei de capital prin tranzactionaea la bursa, pe 7 aprilie 2004, a actiunilor Rompetrol Rafinare Constanta.

Camelia-Voiculescu-si-Dan-Voiculescu

La 17 minute de la deschiderea sedintei de tranzactionare, prin consilierul Sorin Pantis (pe atunci, director general executiv al grupului Grivco SA), Camelia Rodica Voiculescu a achizitionat 480 milioane de actiuni RRC la pretul de 250 lei/actiune.

Societatea de la care a cumparat actiunile a fost Saltville Limited, firma reprezentata de americanul Colin Richard Hart. Ulterior, actiunile au fost vandute cu un profit considerabil. Deoarece Sorin Pantis si-a asumat paternitatea operatiunii, el a devenit invinuit in dosarul cauzei, iar Camelia Voiculescu a fost citata doar in calitate de martor.

Un al doilea dosar penal, in care, de aceasta data, Dan Voiculescu este implicat alaturi de fiica sa, a fost anuntat recent de seful DNA, Daniel Morar. Este vorba despre un dosar disjuns din dosarul in care George Copos, fost vicepremier in guvernul Tariceanu pana in iunie 2006, a fost acuzat de evaziune fiscala. De aceasta data, Dan si Camelia Voiculescu sunt cercetati pentru spalare de bani, procurorii afirmand ca prin conturile personale ale acestora, precum si prin conturile firmei Grivco SA, a fost spalata o suma de aproximativ un milion de dolari, bani proveniti din vanzarea catre Loteria Nationala a celor 38 de spatii comerciale detinute de una dintre societatile lui George Copos. Oficial, solutia de incepere a urmaririi penale pentru Dan si Camelia Voiculescu a fost anuntata pe 30 martie 2007 si a fost insotita de reactii dure din partea presedintelui Partidului Conservator, care l-a acuzat pe seful DNA ca face politie politica la comanda lui Traian Basescu. El s-a declarat, de asemenea, nevinovat in fata noilor acuzatii. „Familia Voiculescu nu va face niciodata nimic ilegal, iar domnul procuror }ulus vrea sa o implice pe Camelia mea in lupta politica. Ea este la fel de curata ca si mine. (…) Ii somez sa-mi lase familia in pace! Daca nu o vor face, va fi scandalul secolului!“, a afirmat Voiculescu in cadrul unei conferinte de presa din 6 aprilie 2007. Dosarul de informator ajuns la justitie

Odiseea lui Voiculescu in justitie nu se opreste aici. Astfel, tot justitia este cea care trebuie sa decida daca Voiculescu, alias „Felix“, a facut sau nu politie politica asa cum a hotarat, in urma cu mai multe luni, Colegiul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS).

p32

Sub umbrela de la Cotroceni

gruparea cotroceni

Grupul Golden Blitz si asfaltul

Primul dintre grupurile de interese nelegitime asociat Cotroceniului este reprezentat de patronii restaurantului Golden Blitz, Dan Besciu si Sorin Vulpescu. Atentia asupra acestora a fost atrasa de vizitele dese pe care presedintele Basescu le-a facut, in calitate de client, la restaurantul mentionat. Presa a descoperit ca patronii de la Golden Blitz, actionari si la societatea „Euro Construct Trading 98“, au fost si sunt clientii unor contracte importante cu Primaria Capitalei inca din timpul mandatului de primar general detinut de Traian Basescu, valoarea acestora crescand insa dupa ce fostul primar a devenit presedintele Romaniei. Pe de alta parte, a fost descoperita si legatura dintre Elena Udrea, sefa de cabinet a lui Traian Basescu, si aceasta grupare. Sotul Elenei Udrea, Dorin Cocos, fusese asociat cu cei doi in societatea West Tour 98 SRL, firma care, chiar daca nu a functionat, reprezinta proba legaturii de afaceri si de interese dintre acestia.
Omul de afaceri Dorin Cocos a intrat in atentia presei din cauza sotiei sale, Elena Udrea, fosta sefa de cabinet a lui Traian Basescu. Considerat de unii drept veriga de legatura dintre patronii de la Golden Blitz si Traian Basescu, Dorin Cocos pare a fi, in realitate, o victima a actiunilor politice ale sotiei sale. Radiografia afacerilor sale, prezentate pe larg in numarul 30 al revistei „Bilant“, arata ca Dorin Cocos este, mai degraba, un apropiat al cercurilor de interese din PSD, aripa Bittner-Petrache, persoane alaturi de care a infiintat numeroase societati.

In ceea ce priveste firma grupului Besciu-Vulpescu, Euro Construct Trading, specializata in asfaltarea si reabilitarea drumurilor, ea a fost destul de vitregita in vremea guvernarii PSD, obtinand pe relatia cu Ministerul Transporturilor, in perioada 2002-2004, doar cate un contract anual, in valoare de, cel mult, doua miliarde de lei. „Regii asfaltului“ la acea data erau bacauanii Dorinel Umbrarescu si Costel Casuneanu. Printre lucrarile preluate totusi de catre Euro Construct Trading 98, pot fi amintite contractele primite de la Consiliul Judetean Vrancea, pentru refacerea unor drumuri judetene, dar si proiectul pentru refacerea in regim de urgenta a podului de peste raul Arges, ce leaga Giurgiu de Oltenita. De asemenea, in 2004, firma patronilor de la Golden Blitz a beneficiat de 22 de contracte incheiate cu Primaria Capitalei pentru reabilitarea mai multor bulevarde sau strazi importante (Calea Dorobantilor, bd. Unirii, bd. Dimitrie Pompei, bd. Ferdinand I, bd. Octavian Goga, bd. Nicolae Grigorescu etc.). Dupa preluarea mandatului prezidential de catre Traian Basescu, cifra de afaceri a firmei grupului Besciu-Vulpescu a cunoscut un salt spectaculos, primind, in primul an al guvernarii Tariceanu, numai de la Ministerul Transporturilor, noua contracte in valoare de peste 510 de miliarde de lei vechi.

Incurajarea firmelor apropiate de Cotroceni

Dintre contractele primite in 2005, sase au fost obtinute in urma unor licitatii, iar trei ca urmare a negocierii cu o singura sursa. Tot in 2005, firma Euro Construct Trading 98 a castigat licitatia pentru repararea Autostrazii Bucuresti-Pitesti, un contract in valoare de 4,2 milioane de euro. Anul urmator, in 2006, aceeasi firma a castigat, in consortiu cu UMB Spedition si Com-Axa (firme ale lui Dorinel Umbrarescu – foto stanga) si Pa&Co (firma lui Costel Casuneanu), licitatia pentru un tronson din autostrada Bucuresti-Brasov, portiunea Moara Vlasiei-Ploiesti. Suma licitata de consortiul mentionat a fost de 200 milioane de euro, foarte apropiata de cea pe care isi putea permite sa o plateasca Ministerul Transporturilor (210 milioane de euro) pentru aceasta lucrare, dar cu mult mai mica decat a celorlalti competitori. Afacerea a fost insa demascata recent de premierul Tariceanu, care a sugerat ca licitatia a fost castigata in urma interventiei presedintelui Traian Basescu, pentru sustinerea firmelor autohtone in proiectele de infrastructura. „Vreau sa va citez din discursul presedintelui la investirea ministrului transporturilor: «Va trebui sa gasiti formula prin care sa consolidati agentii economici romani, constructorii in mod deosebit, sa-i invitati sa se asocieze in asa fel incat, prin cifra de afaceri pe care au realizat-o anul trecut, anul acesta sa poata intra in competitii pe care pana acum s-au obisnuit sa le castige firmele straine». Va readuc aminte ca dupa aceasta interventie s-a modificat caietul de sarcini la asfaltarea sau reparatia autostrazii Bucuresti-Pitesti si, surpriza, poate va aduceti aminte cine a castigat: firma cu restaurantul!“, a afirmat Tariceanu la inceputul acestui an. Contractelor mentionate li s-au adaugat si cele privind deszapezirea unor drumuri nationale. Astfel, numai pentru iarna trecuta valoarea contractului incheiat intre Euro Construct si Compania Nationala a Drumurilor (CNADNR), in 4 decembrie 2006, a fost de 8,9 milioane de euro.

Regii asfaltului: Umbrarescu si Casuneanu

Cunoscut mai degraba sub titulatura de „rege al asfaltului“, Dorinel Umbrarescu a fost si el semnalat, in cateva randuri, drept unul dintre protejatii lui Traian Basescu. Insusi Basescu a declarat recent ca a intervenit, in 2005, pe langa ministrul transporturilor, Gheorghe Dobre, ca sa deblocheze sumele restante fata de firmele lui Dorinel Umbrarescu. „Am insistat pana a iesit hotararea de guvern (HG 726/2005 – n.r.) care a autorizat un mod de plata, cu bilete la ordin, platibile in timp, dar oamenii au putut sa-si plateasca datoria la stat, sa-si reia ciclul de functionare normal. (…) Era firma lui Umbrarescu, celebrul „rege al asfaltului“. Avea neincasati 1.600 de miliarde lei la 1 ianuarie 2005. Ar fi fost o nebunie sa distrugi o asemenea firma neplatind-o. Alaturi de firma aceasta, mai sunt inca multe alte firme de constructii care aveau lucrari facute, receptionate, recunoscute a fi facute si neplatite“, a declarat Basescu recent, intr-un interviu. Declaratia a fost facuta dupa aparitia rezolutiei prin care presedintele cerea ministrului transporturilor „analiza si rezolvare legala“, pe un memoriu al omului de afaceri Dumitru Bucsaru, persoana ce avea de recuperat de la minister peste 100 de miliarde de lei. Pe de alta parte, premierul Tariceanu a afirmat ca Dorinel Umbrarescu i-ar fi fost impus ministrului Gheorghe Dobre chiar de catre presedintele Basescu. Tariceanu a reprodus chiar dialogul pe care l-ar fi avut, in 2005, Dobre cu Umbrarescu: „Sa traiti, m-am prezentat la dumneavoastra!“ – ar fi zis Umbrarescu. „Da, mi-a spus presedintele Basescu sa am grija de tine!“- i-ar fi raspuns ministrul Gheorghe Dobre. Evident, dialogul a fost citat de premier, „pe surse“, el nepunand la dispozitia presei stenograma acestei discutii. Conform lui Dorinel Umbrarescu, el nu ar fi avut contacte cu presedintia decat in timpul inundatiilor. „Singurul contact cu presedintia a fost cel legat de digul de la Timisoara, pe care m-am oferit sa-l fac, situatie consumata in perioada inundatiilor din Banat“, a spus Umbrarescu. Este, prin urmare, posibil ca atunci sa fi avut loc dialogul amintit de Tariceanu. O alta asociere care se face intre Umbrarescu si Traian Basescu se refera la participarea firmelor Spedition UMB si Com Axa, in consortiu cu firmele lui Besciu si Casuneanu, la constructia tronsonului Moara Vlasiei-Ploiesti din cadrul autostrazii Bucuresti-Brasov. Convins ca lucrarea a fost abuziv acordata acestui consortiu, Tariceanu l-a desemnat pe seful Corpului de Control al Guvernului, Cristian David (actualul ministru al administratiei si internelor), sa verifice conditiile in care s-a perfectat afacerea. Evident, prima concluzie a fost ca pentru favorizarea firmei patronilor de la Golden Blitz, ministrul Berceanu ar fi schimbat in mod „ilegal“ conditiile din caietul de sarcini, ceea ce pune sub semnul intrebarii castigarea licitatiei de catre cei mentionati.

p29

O afacere de pe vremea primarului Basescu

Alaturi de Umbrarescu, presa a semnalat si prezenta, in tabara Cotroceni, a omului de afaceri originar din Oituz-Bacau, Costel Casuneanu. Motivul a fost prezenta acestuia pe lista castigatorilor licitatiei pentru o portiune din autostrada Bucuresti-Brasov, precum si mai vechile sale legaturi de afaceri cu Traian Basescu, din vremea in care acesta din urma era primarul general al Capitalei. In august 2000, Traian Basescu a cumparat, de la un oarecare Nicolae Peticila, un teren de 3.700 mp, in str. Aleea Privighetorilor din Baneasa, cu 1,48 miliarde lei, adica 13 dolari/mp, in conditiile in care pretul zonei se apropia de 100 dolari/mp. In acelasi timp cu Basescu, si in prelungirea terenului achizitionat de acesta, omul de afaceri Costel Casuneanu a cumparat si el un teren de aceleasi dimensiuni, dar la un pret de trei ori mai mare, adica aproximativ 5 miliarde lei vechi. O luna mai tarziu, pe 10 septembrie 2000, Traian Basescu cumpara de la Costel Casuneanu un autoturism Mercedes-Benz S500 din 1997, cu 13.000 dolari. Limuzina fusese inmatriculata in Romania cu cateva zile inainte de tranzactie si valora cu mult mai mult decat a platit Basescu. Conform dezvaluirilor de presa, omul de afaceri din Oituz, posesor al unui parc auto de aproape 100 de TIR-uri, beneficiase, pe vremea cand Basescu era ministru al transporturilor, de mai multe licente de transport. Cercul afacerii terenului din Baneasa se inchide in octombrie 2002, cand Traian Basescu vinde terenul din Aleea Privighetorilor la un pret de opt ori mai mare decat cel cu care il achizitionase, adica 12 miliarde lei vechi. In mod ciudat, generosul cumparator al terenului din Baneasa este o doamna (Gabriela Blaj) din Oituz, locul de nastere al lui Costel Casuneanu. Suspiciunile legate de aceasta afacere au alimentat ipoteza unei relatii speciale dintre Traian Basescu si omul de afaceri Casuneanu.

p31

Dumitru Bucsaru si pretul umflat al succesului

Interventia presedintelui Traian Basescu pe langa ministrul Gheorghe Dobre, in favozarea restituirii sumelor restante pe care le avea Ministerul Transporturilor fata de omul de afaceri Dumitru Bucsaru, a fost adusa in atentia opiniei publice la inceputul acestui an. Concret, prin memoriul adresat presedintiei, Bucsaru reclama nerecuperarea sumei de 110 miliarde lei vechi in urma contractelor derulate in anii anteriori cu Ministerul Transporturilor. Ceea ce n-a stiut presedintele Basescu este faptul ca majoritatea contractelor incheiate cu Bucsaru au fost insotite de mari tepe trase institutiilor partenere si indeosebi CFR-ului condus de celebrul Mihai Neculaiciuc. Mai multe astfel de contracte s-au aflat, si inca se mai afla, in atentia procurorilor. Originar din Urziceni-Ialomita, Dumitru Bucsaru este exemplul clasic al omului de afaceri care s-a dezvoltat pe baza creditelor in cascada, obtinute de la banci cu capital de stat, si a contractelor incheiate, tot cu statul, si finalizate prin umflarea la maximum a devizelor.

p33

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 32, aprilie 2007