Micile secrete ale lui Codruţ Şereş


In perioada 1993 – 1999, Seres a lucrat in Ministerul Apararii Nationale, fiind absolvent al Academiei Tehnice Militare (ATM). Desi a parasit armata, cu gradul de capitan, Codrut Seres a ramas colaborator al ATM, fiind, in plus, si consultant in afaceri pentru anumite persoane fizice. Ascensiunea politica a lui Codrut Seres a inceput in anul 2001, o data cu intrarea in Partidul Conservator (PC), pe cand lucra inca in Grupul Grivco, ce apartine presedintelui PC.

In plan politic, Codrut Seres a avut o ascensiune extrem de rapida. Dupa ce, in 2001, a devenit membru al partidului condus de Dan Voiculescu (PUR, pe atunci), el a trecut succesiv prin functiile de sef al Departamentului profesional de dezvoltare proiecte (2002), secretar general (2003) si vicepresedinte al PUR (2004).

Tot in 2004 (aprilie), Codrut Seres a fost desemnat candidatul acestui partid pentru functia de presedinte al Romaniei, candidatura la care s-a renuntat, cateva luni mai tarziu, ca urmare a noii aliante cu PSD si a deciziei de a sustine candidatura lui Adrian Nastase. Dupa alegerile din 2004, a devenit senator de Maramures din partea PUR si, la formarea guvernului Tariceanu, a fost desemnat ministru al economiei si comertului. In decembrie 2006, dupa ce o comisie prezidentiala a decis aprobarea cererii procurorului general de incepere a urmaririi penale impotriva lui Codrut Seres, acesta a fost inlocuit cu Varujan Vosganian, miscare insotita de iesirea Partidului Conservator (fost PUR) de la guvernare. Codrut Seres si-a recapatat insa fotoliul de senator in Parlamentul Romaniei.

Viata de familie
Codrut Seres si-a refacut recent viata de familie, el fiind casatorit pentru a doua oara. In 1995 s-a casatorit cu Adina Zugravu, de profesie inginer textilist. Are cu aceasta o fetita, Anca, nascuta in ianuarie 1996. La inceputul lui 2004, datorita „divergentelor de opinie asupra vietii“, sotii Seres au divortat, singura relatie care a mai ramas intre ei fiind Anca, fetita pentru care Codrut achita lunar pensia alimentara. In noiembrie 2004, a cunoscut-o, in Baia Mare, pe Lorina Pop, de care s-a indragostit, dupa cum se spune el, „la prima vedere“. Ulterior, tatal Lorinei, omul de afaceri baimarean Ioan Pop, a devenit consilierul personal al lui Seres. Pe 2 septembrie 2006, Codrut si Lorina s-au casatorit, ceremonia „civila“ consumandu-se cu mare fast la Snagov, pe unul dintre fostele iahturi ale lui Ceausescu. Nasul de cununie a fost controversatul om de afaceri ploiestean Sebastian Aurelian Ghita, patronul grupului de firme Asesoft. De la nunta n-a lipsit nasul spiritual al lui Seres, Dan Voiculescu. Darul de nunta, consemnat oficial in declaratia de avere, a fost de 55.400 de euro, 10.700 dolari si 21.700 lei.

Relatii si jocuri periculoase cu „spioni“

Daca am da crezare procurorilor care-l cerceteaza in „dosarul spionilor de la MEC“, Codrut Seres ar fi un tradator. Conform rezolutiei procurorilor DIICOT, prezentate instantei de la Inalta Curte de Casatie si Justitie la sfarsitul anului trecut (20 decembrie 2006), ministrul Codrut Seres ar fi obtinut si transmis grupului de spionaj coordonat de Stamen Stantchev date si informatii secrete din domeniul economic si comercial de natura a periclita securitatea statului. Acuzatia formulata impotriva sa, de tradare prin transmitere de secrete, este cea mai grava dintre cele care i se puteau aduce, daca tinem cont ca el este si absolventul unei institutii militare.

Acelasi lucru se poate spune si despre Stamen Stantchev, bulgarul acuzat de „spionaj in forma continuata“, cel care ar fi, in acceptia acelorasi procurori, coordonatorul retelei de spionaj economic in care ar fi fost atras ministrul Codrut Seres. Intamplator sau nu, bulgarul Stantchev, ca si Codrut Seres, este si el absolvent al unei institutii militare, din Sofia, specializarea inginer arme. Acuzatiile, bazate si pe rezultatul a mii de ore de filaj si interceptare din partea serviciilor speciale, au fost insotite de scurgerea, mai mult decat suspecta, catre presa, a unor fragmente relevante din stenogramele unor discutii telefonice purtate de ministrul Codrut Seres cu Stamen Stantchev, sau de catre acesta din urma cu alti membri ai „retelei“. Cea mai interesanta dintre discutiile „scurse“ catre presa pare a fi acea dintre Seres si Stantchev, din seara de 29 iunie 2005, data la care tocmai fusese respinsa in guvern ordonanta privind pachetul de 8% din actiunile Petrom cuvenite salariatilor reprezentati de liderul sindical Liviu Luca; actul normativ realizat de consilierul Stamen Stantchev fusese prezentat in guvern de ministrul Codrut Seres. In discutia telefonica mentionata, dupa ce, mai devreme, Seres afirmase ca nu va mai promova inca o data textul proiectului de ordonanta, Stantchev i-a spus acestuia: „Treaba ta nu este sa sustii, ci sa prezinti“. Rupta din context, expresia poate fi pe cat de sugestiva, pe atat de incriminatoare intr-o ecuatie a tradarii. Daca a fost sau nu tradare, doar instanta poate decide. Indiferent de solutia finala insa, el a fost atras, cu siguranta, intr-un joc extrem de periculos. Ca si cand nu ar fi fost de ajuns, numele sau a fost agatat si in dosarul „baietilor destepti“ de la Hidroelectrica, pe baza unei rezolutii a DIICOT de la inceputul lunii aprilie. Seres este acuzat astfel, alaturi de alte opt persoane, de complot si subminarea economiei nationale.

Solicitandu-i un punct de vedere cu privire la acuzatiile care i se aduc in cele doua dosare penale, Codrut Seres ne-a declarat: „La primul dosar „baietii destepti“ m-au „rezolvat“ pentru ca am incercat sa fac curat in piata de energie, incurcandu-le socotelile si facandu-i sa piarda bani. Al doilea dosar este consecinta prezentarii publice a biletelului Alro si a dezvaluirii ca dl. Basescu m-a sunat de trei ori pentru a interveni in favoarea Alro.

Apreciez invinuirile ca fiind denigratoare, mincinoase, fara dovezi, facute sa atraga atentia publica asupra faptului ca se face „reforma“ in justitie; sunt convins ca voi dovedi ca sunt nevinovat. In primul dosar sunt invinuit de fapt, ca la privatizarea Electrica Muntenia Sud, comisia de negociere a obtinut cu 100 milioane de euro mai mult de la cumparator, firma Enel (pretul final fiind de 820 milioane euro, pentru 76% din actiuni, mai mult decat s-a obtinut pentru toate celelalte distributii de electricitate, mai mult decat s-a luat pentru distributiile de gaze naturale sau mai mult decat s-a luat pentru Petrom). Ca sa glumim, as fi inteles sa ma invinuiasca firma Enel (statul italian), si nu procurorii romani.

A doua invinuire priveste vanzarea a 8% din actiunile Petrom catre salariati, proiectul de act normativ fiind expus pe site-ul MEC si fiind intens dezbatut in 2005 si in 2006 in presa, intre sindicate si MEC etc. Actul normativ era finalizat in octombrie 2006, eu ajungand atunci la o solutie legala cu Ministerul Justitiei. In al doilea dosar sunt invinuit pentru faptele din perioada 2002-2004 ale unor angajati ai Hidroelectrica (unii nici macar nu mai erau angajati in 2005, cand am preluat mandatul de ministru). Acesta este pretul pe care il platesc pentru ca am refuzat sa fiu aservit PD“.

Nasul si socrul surprinsi la mierea din borcanul MEC

Codrut Seres a mai fost, teoretic, neinspirat si in momentul in care si-a ales nasul de cununie la casatoria cu baimareanca Lorina Pop. Nasul Ghita, cum l-a numit presa pe omul de afaceri Sebastian Aurelian Ghita, patronul grupului de firme Asesoft, avea o mare calitate si doua defecte pe masura.

„Calitatea“ sa recunoscuta era pozitia buna ocupata in topul milionarilor, iar „defectele“ erau, primul, trecutul pigmentat cu numeroasele „tepe“ comise in afaceri cu institutii bugetare din Prahova, precum si dosarele penale din perioada 2001-2004, si al doilea, contractele incheiate cu MEC sau cu institutii subordonate in perioada 2005-2006. Conform dezvaluirilor presei, Sebastian Ghita a primit, pe relatia cu ministerul condus de Seres, cel putin cinci contracte ce totalizeaza peste 1,5 milioane de euro.

Socrul Ioan

Au existat speculatii insa si cu privire la favorizarea lui Ioan Pop, cel care avea sa-i devina socru in septembrie 2006. Astfel, socrul Ioan a devenit, in 2005, consilierul personal al ministrului Seres. Din acesta postura, el a fost desemnat in consiliile de administratie ale unor societati din subordinea MEC, precum Santierul naval Daewoo Mangalia sau Transgold SA (fosta Aurul SA).

In paralel, Ioan Pop a mai fost cooptat, conform presei maramuresene, si in consiliile de administratie de la firmele Martexin, Trans Euro Hotel, MCB, EcoNord si Bentonita SA. Liderul democratilor maramureseni, Mircea Man, a facut chiar un scandal prelungit pe plan local, cu privire la prezenta socrului Ioan in conducerea societatii aflate in subordinea Remin SA, Econord.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 32, mai 2007