Mafia lui Vanghelie: Interlopii vor să pună mâna pe serviciile de informaţii şi protecţie (I)

 

Vanghelie - BOND (foto: semperfidelis.ro)
Vanghelie – BOND (foto: semperfidelis.ro)

Schimbarea anunţată deja a lui Dan Nica, ministrul administraţiei şi internelor, readuce în atenţie marile jocuri de culise declanşate la începutul anului de către Marian Vanghelie, liderul interlopilor care doresc (şi au mari şanse) să controleze direct câteva servicii speciale: DGIPI, DGA, STS şi SPP.

Cum se ştie deja, schimbarea precipitată, de la începutul acestui an, a miniştrilor Oprea şi Dragnea s-a datorat bătăliei pentru controlul DGIPI, serviciul secret al MAI, de către cuplul Vanghelie-Hrebenciuc.

Scandalul numirii unui reprezentant cunoscut al interlopilor, în fruntea MAI, a fost evitat în ultimul moment de către PSD. Este vorba despre încercarea lui Vanghelie de a-l plasa la vârful ministerului pe generalul rezervist din SPP Cătălin Voicu, un parlamentar cu foarte multe „bube” şi cu periculoase conexiuni în lumea interlopă.

Interlopii lui Vanghelie atacă grupat la vârful MAI

Asupra lui Liviu Dragnea s-au făcut presiuni directe din partea lui Marian Vanghelie şi a lui Dumitru Iliescu (foto stânga), cel din urmă fiind unul dintre protectorii lui Cătălin Voicu. Implicarea lui Dumitru Iliescu (fost director al SPP în perioada 1990-1996) este justificată de legătura sa directă atât cu Voicu (fostul său subaltern de la SPP şi, ulterior, partener de afaceri) cât şi cu comisarul şef Ionel Georgescu, propus atunci la conducerea DGIPI.

Dincolo de orice alte legături directe, Iliescu şi Georgescu sunt amândoi din Strehaia, judeţul Mehedinţi. Pe de altă parte, Dumitru Iliescu n-ar fi străin de promovarea fostului poliţist de la Rutieră, Ionel Georgescu, personaj care a deţinut o poziţie importantă în DNA (în cadrul poliţiei judiciare) şi care ocupa atunci funcţia de adjunct al şefului Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA).

Şi celălălt membru al grupului Vanghelie, propus pentru funcţia de secretar de stat în MAI, generalul Mincu Silvestru, are un punct comun extrem de interesant cu Cătălin Voicu sau Dumitru Iliescu, acesta fiind reprezentat de … fraţii Cămătaru.

Relaţia Cămătarilor cu membrii grupului Vanghelie este, de altfel, de notorietate. La fel, tot de notorietate este apartenenţa grupului „Vanghelie” la celebrul “serviciu de informaţii” al PSD de la sfârşitul anilor 1990 (cum a fost numit de presa vremii), “Grupul Internaţional de Pază şi Protecţie” (GIPP) SRL .

Echipa de sforari condusă de primarul Sectorului 5 a făcut însă o gafă de proporţii prin insistenţa cu care a susţinut  impunerea lui Cătălin Voicu (foto dreapta, alături de Vanghelie, în stânga imaginii) la conducerea MAI. Nu s-a luat în calcul verificarea, obligatorie de altfel, a trecutului lui Cătălin Voicu. O scurtă documentare asupra acestuia a scos în evidenţă informaţii ce vizau implicarea lui în acţiuni de trafic de influenţă şi de favorizare a unor oameni de afaceri apropiaţi. Culmea, majoritatea acestor informaţii au transpirat din surse MAI, chiar din interiorul serviciului pe care grupul Vanghelie dorea şi doreşte să-l controleze.

Au apărut, în acest fel, motive serioase care l-au determinat pe Voicu să renunţe rapid la pretenţia de a mai ocupa personal funcţia de şef al MAI. Faptul că a renunţat, în ultimul moment la acest post, e o dovadă că l-a avertizat cineva să mai stea „o tură”. Pe de altă parte, o scurtă ocheadă aruncată mai atent peste „gardul” lui Voicu l-a obligat chiar şi pe Vanghelie să „roşească” şi să renunţe la a-l mai susţine, fapt care nu l-a oprit însă din asediul asupra MAI. Şi s-a văzut cum.

OPREA_e93
Gabriel Oprea

Astfel, ministrul numit atunci la interne, Gabriel Oprea, a fost schimbat pentru că l-a numit pe Virgil Ardelean („Vulpea”) la comanda DGIPI, iar Liviu Dragnea (foto stanga) pentru că nu l-a numit în locul „Vulpii” pe Ionel Georgescu, pionul echipei Vanghelie.

Am pierdut doi miniştri din cauza bomboanei otrăvite DGIPI. Liviu Dragnea a demisionat din cauza serviciului secret de la MAI, iar Dan Nica nu poate fi fericit cu asemenea bombă în buzunar la DGIPI„, a afirmat Miron Mitrea.

Ionel Georgescu
Ionel Georgescu

Mai departe, după venirea lui Nica în fruntea MAI, el l-a numit rapid pe Ionel Georgescu (foto stânga) în fruntea DGA (Direcţia Generală Anticorupţie) pentru că dacă nu controlezi direct informaţiile care intră în sistem, le poţi controla pe acelea care ar putea să ducă la deconspirarea „cârtiţelor” ce se află pe ştatul de plată al interlopilor. Şi aici nu este vorba numai despre poliţişti corupţi, adică despre şmecherii cu grade, ci şi despre cei din prefecturi, primării şi consilii judeţene.

Aşadar, faptul că Vanghelie şi Hrebenciuc au făcut tot posibilul să controleze Ministerul Administraţiei şi Internelor e cert. Dealtfel, în mare parte au şi reuşit. Ei şi-au plantat oameni cheie în funcţii importante. Intenţia celor doi lideri PSD a fost demascată însă, chiar şi din interiorul propriului  partid, de către Miron Mitrea:

Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie au ţinut neapărat să ia Ministerul de Interne, Viorel vorbind mereu despre Doi ş’un sfert, despre DGIPI. Argumentul era nevoia PSD de a avea un serviciu de informaţii, să avem informaţii, să ştim ce se întâmplă. Am spus atunci, spun şi acum chiar dacă îi supăr: era vorba de un grup care voia să controleze anumite dosare care se produc acolo. Ceea ce s-a întâmplat întotdeauna în România. Totdeauna partidele şi-au dorit să controleze viaţa politică prin modul în care se manevrează dosare. Vă spune un om trimis în judecată pe astfel de jocuri de dosare. Chiar dacă eu eram într-o asemenea situaţie, şi ei nu erau” a mai dezvăluit Mitrea, pentru Hotnews.

Cornel Şerban, cel numit, totuşi, în fruntea DGIPI şi-a „rupt gâtul” rapid, el fiind chiar la data numirii în atenţia procurorilor DNA. I-a urmat apoi Gelu Drăjneanu (foto dreapta), unul dintre procurorii implicaţi în instrumentarea dosarului Cămătarii, personaj acuzat atunci de a fi „sifonat” informaţii către lumea interlopă, dar care a negat vehement o astfel de posibilitate.

Cu toate acestea, există tot mai multe semnale că Vanghelie a preluat, discret, controlul DGIPI (fosta „Doi şi un Sfert”), adică perla coroanei, iar apoi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) din cadrul MAI.

Bătălia pentru preluarea SPP, STS şi pedepsirea generalului Pahonţu

A devenit deja o certitudine pentru oricine priveşte cu atenţie la ultimele
„ghiduşii” publice ale aceluiaşi cuplu cu preocupări diversioniste că reţeaua dirijată de ei intenţionează să preia controlul altor două structuri extrem de utile în bătălia politică din toamnă, dar şi de mai târziu.

Motivul raptului pus la cale este evident: pe de o parte, blocarea “scurgerii” de informaţii, către preşedintele României, despre demnitarii arondaţi mafiei PSD-PNL şi izolarea totală a acestuia în perspectiva campaniei electorale din noiembrie, iar, pe de altă parte, obţinerea accesului la informaţii confidenţiale şi/sau compromiţătoare despre demnitarii de stat şi despre înalţii funcţionari publici. Prin urmare, structurile vizate sunt Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) şi

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS).

Scenariul pus la cale de către grupul interlopilor reprezentat de cei doi politicieni are următoarele coordonate:

1.Crearea cadrului propice pentru promovarea în parlament a unor proiecte de lege ce vizează „confiscarea” serviciilor secrete vizate (SPP, STS) de către MAI; iniţiativa legislativă ar putea fi a senatorului Cătălin Voicu ( supranumit Naşul, omul de casă al generalului Dumitru Iliescu, fostul şef al SPP, şi al lui Marian Vanghelie) sau a unui alt aderent la grupul de tip mafiot reprezentat de acesta.
Proiectele de lege astfel promovate ar trece destul de uşor, cu voturile PNL şi PSD;

2.Trecerea SPP la Jandarmi – unde controlul este deţinut de finul lui Cătălin Voicu, Gheorghe Rizea (foto stânga)- şi a STS la DGIPI (fosta „Doi şi un sfert”)- controlată de Drăjneanu.

Gheorghe Rizea
Gheorghe Rizea

Una dintre mizele importante ale preluării SPP este „capul” directorului actual al serviciului, Lucian Pahonţu (foto dreapta). Acesta este vizat deoarece, după preluarea conducerii acestei instituţii a blocat scurgerile de informaţii despre demnitari, înspre interlopi şi a stricat marile jocuri ale unor paraziţi cu grade din cadrul SPP, printre cei obligaţi să-şi ia tălpăşiţa fiind chiar Gheorghe Rizea, şeful de azi al ..Brigăzii de Intervenţia a Jandarmeriei, fin al lui Voicu, fost consiler al lui Hrebenciuc, iar apoi al ministrului Nica.

şi

3.Modificarea componenţei CSAT prin introducerea în această structură a foştilor preşedinţi (Iliescu, Constantinescu) şi prim-miniştri (Roman,Văcăroiu, Năstase Ciorbea, Radu Vasile, Tăriceanu) ceea ce ar schimba complet raportul de forţe în favoarea PSD-PNL.

Perdele de fum
manipulare

Pentru a justifica necesitatea trecerii celor două servicii secrete sub controlul cuplului Vanghelie-Hrebenciuc, au  fost declanşate deja perdele de fum prin declaraţii publice, fără suport probator, cu privire la implicarea SPP şi STS în operaţiuni de poliţie politică.

Se invocă astfel, de către Viorel Hrebenciuc, în mod cu totul fals că, pe de o parte, SPP ar fi fost implicat în acţiuni de poliţie politică (“urmărirea lui Geoană”), iar, pe de altă parte, că STS ar fi fost şi el implicat în interceptarea discuţiilor din comisia Udrea.

(va urma)

Dan Badea

Alianţa Bugetarilor este o creaţie a strategilor lui Mircea Geoană, cu sprijinul lui Liviu Luca (II)

pact cnslr psd

Aşa cum am arătat în prima parte a acestui material, Alianţa Bugetarilor este o construcţie politică ce “duhneşte” a PSD. Federaţiile sindicale, atrase în combinaţia puturoasă de câţiva lideri ai CNSLR Frăţia precum Marius Nistor, Vasile Marica şi Marius Petcu, sunt, în majoritate, masă de manevră a sforarilor din PSD. Interesele electorale majore ale lui Mircea Geoană, semnatarul ultimului “pact cu sindicaliştii” amintiţi, vor fi cu atât mai bine slujite cu cât gălăgia făcută de gorniştii CNSLR va fi mai mare. Anul trecut, Geoană le-a oferit partenerilor săi “socialişti” locuri în consiliile judeţene, iar anul acesta s-ar putea să le fi promis, eu ştiu?, locuri de parcare la sediul partidului. Astăzi voi prezenta câteva noi argumente care întăresc afirmaţia din titlu.

1. Marius Nistor, un sindicalist bine dresat

 
Aşadar, tot în prima parte a materialului am descris, pe scurt, campania de PR aplicată cu succes de Realitatea TV unui individ monoton şi mărginit ca un şir convergent dar şi zgomotos ca o mobră din anii ‘80. Individul, dresat să sară la gâtul guvernului cum aude comanda “Băsescu”, se numeşte Marius Nistor. E vicepreşedinte al CNSLR Fraţia şi spune că nu e subordonatul prim-vicepreşedintelui Liviu Luca, sau al preşedintelui Marius Petcu, ca şi când Frăţia ar fi Falansterul de la Scăieni. Parazitul ăsta debusolat care, când ţi-e lumea mai dragă, zbiară de–ţi sperie copiii aflaţi întâmplător în vecinătatea televizorului, e plătit de la buget să reprezinte interesele profesorilor şi nu pe ale lui Geoană sau ale mafiei PSD.

Despre acest “epsilon-pe-doi” se ştiu puţine lucruri deoarece liderii sindicali sunt cei mai introvertiţi dintre bugetari poate şi pentru că, în cazul celor mai mulţi dintre ei, azi îi vezi urlând în portavoce, iar mâine observi cum le creşte vila în fundul curţii. 
Profesoraşul din Orăştie ajunge boier sindical la Bucureşti

Preşedinte executiv al federaţiei “Spiru Haret”, Marius Nistor s-a specializat şi el în meseria de lider sindical. S-a dovedit deja că

Marius Ovidiu Nistor, alias Epsilon Pe Doi
Marius Ovidiu Nistor, alias Epsilon Pe Doi

este mai profitabil să zbieri la televizor, decât să predai fizica într-o sală de clasă. Prin urmare, au trecut mulţi ani de când, degrevat de norma didactică, n-a mai intrat într-o sală de clasă ca profesor, spun unii. Venit tocmai de la Orăştie, Marius Nistor a avut o evoluţie mai mult decât “onorabilă”, el reuşind ca în zece ani să se titularizeze ca profesor în capitală şi, ca bonus, să-şi titularizeze şi soţia. Profesorul din Orăştie cucerea, astfel, Capitala. Era începutul pentru că, spun alţii, “nu se ştie din ce “moştenire” şi-a cumpărat un apartament în Bucureşti, Mitsubishi Pajero şi un Renault Megane cu care se plimbă zilnic”. El a fost reperat, la volanul unui Mitsubishi Pajero în vecinătatea unui hypermarket, de un „fraier” care chiar predă fizica într-o sală de clasă.

Şi-a degrevat şi nevasta, dar şi-a destituit subalterna pentru că a pus întrebări
Iată, mai jos, un alt episod despre modul cum acţionează acest individ, la salariul căruia contribui şi eu cu taxe şi impozite, episod postat de un alt lider sindical, Liviu Marian Pop, pe site-ul forum.portal.edu.ro. Textul vizează o mai veche intervenţie pentru, evident!, nevasta liderului Nistor.

“Pentru că tot vorbim de imoralitate nu putem să nu aducem aminte şi de cazul soţiei liderului de sindicat Marius Nistor. La stabilirea degrevărilor pentru anul în curs (2007) acesta a hotărât să o treacă pe lista cu liderii care sunt scutiţi de orele la catedră şi pe soţia lui, Ionela Nistor. Nu ştim exact care sunt motivele acestei alegeri, sau dacă membrii simpli de sindicat au fost de acord, însă din informaţiile primite până acum, soţia liderului de sindicat nu are activitate sindicală. O fi fost degrevată doar pentru că este soţie de preşedinte executiv? Cert este că în momentul în care adjuncta domnului Nistor de la sindicatul bucureştean, condus de acesta, a început să pună întrebări legate de această situaţie precum şi de modul în care se cheltuie banii sindicatului, ea a fost destituită pe loc. Este vorba despre o lideră care, exclusiv prin activitatea sa a adus peste 1000 de membri în acest sindicat (Spiru Haret). De altfel, majoritatea acestora au părăsit sindicatul condus de Nistor după ce au aflat cele întâmplate. Din păcate mai sunt încă mulţi cei ce nu cunosc adevărul şi sunt în continuare folosiţi ca monedă de schimb pentru bunăstarea unor lideri de teapa lui Isvoranu şi Nistor” – se afirmă într-un material postat de Liviu Marian Pop de la FSLI.

Cu sprijinul lui Vanghelie şi-a cocoţat soţia în fruntea unui Colegiu Tehnic din sectorul 5
Referitor la soţia liderului, doamna Ionela Nistor, dânsa tocmai a devenit director la o instituţie şcolară din parcela administrată de un PSD-ist care este. Iată ce spune un alt “fraier” din subordinea liderului gălăgios: ”Anul acesta “şi-a aranjat” soţia ca director la Colegiul Tehnic Energetic din Sectorul 5 cu ajutorul domnului Vanghelie şi a celei pentru care a garantat, Ecaterina Andronescu. Sunt curios dacă toate acestea puteau fi rezolvate ca simplu profesor în condiţiile în care mai are şi doi copii la liceu”. Personal, eu unul sunt convins că e imposibil să realizezi atâtea, doar ca profesor, în Capitală. Ca lider sindical însă, nimic nu este imposibil.

 Marius Nistor: „Ar trebui să ne întrebăm: domnul Dan Badea a cui “creaţie” este?”
Cele de mai sus conturează o anumită imagine a lui Marius Nistor, individul acela vocal aflat în subordinea lui Liviu Luca şi, mai departe, a lui Marius Petcu – preşedintele CNSLR Frăţia, adică acea instituţie care face sex neprotejat cu PSD.

Dan Badea
Dan Badea

Într-o recentă epistolă, pe care mi-a trimis-o ca un fel de drept la replică, Marius Nistor a încercat să mă convingă, între câteva şarje de scuipaţi, că acţiunea Alianţei Bugetarilor este una justificată şi că doar aceia care “duhnesc a portocaliu” cred altceva. (Pentru a-i da satisfacţie sindicalistului, am imbracat un tricou portocaliu, dar nu am simţit nimic deosebit, cu excepţia unei senzaţii de confort…mătăsos al pielii. Cred că secretul nu stă în culoare, cât în compoziţia texturii .)

După ce afirmă că el nu e subordonatul cuplului Luca-Petcu, aşa cum arătasem eu în materialul precedent, “epsilon-pe-doi” îmi recunoaşte totuşi, ca un instruit ce este, expertiza în depistarea infiltraţilor cazoni din mediile sindicale.

Dan Badea are limbajul unui domeniu de activitate care presupune subordonarea, ascultarea fără crâcnire a ordinelor superiorilor şi înregimentarea într-o ierarhie bine definită”. Sigur că da. Doar am fost atâţia ani supranumit “mâncător de securişti”.

Prefata vol Averea Presedintelui (pag.1)
Prefata vol Averea Presedintelui (pag.1)

Culmea, unul dintre cei care mi-au recunoscut public această calitate este chiar un conţăran din Orăştie al sindicalistului dresat şi îl cheamă aproape la fel: NistorESCU. Cornel Nistorescu. În prefaţa semnată de el în 1998 la cartea mea, „Averea Preşedintelui.Conturile Ceauşescu„, pe vremea în care încă nu fusese părăsit de talent, mi-a recunoscut „ştiinţa” de a-i depista pe securişti, sau pe infiltraţi în „instituţiile noii democraţii” (vezi facsimil stânga sus şi detaliu dreapta jos).

fragment prefata
fragment prefata
În final, sindicalistul lui Luca îşi pune marile întrebări ale existenţei sale de parazit plătit de la bugetul de stat: “Ar trebui să ne întrebăm: domnul Dan Badea a cui “creaţie” este? Căci materialul său, dincolo de acuzaţii nefondate, pseudo-raţionamente construite cu false premise, “duhneşte a portocaliu”. În slujba cui mai sunteţi, domnule Dan Badea?”. Ce-l întreb eu şi ce-mi răspunde el, sau pentru ce-l plătesc eu şi cu ce se ocupă el!?…

Poate că lui Nistor nu i-ar strica deloc, după cum sugera şi Florin Călinescu, să mai intre şi într-o sală de clasă ca profesor, dacă o mai ţine minte ceva şi, dacă nu, să pună mâna pe carte, să înlocuiască furia cu ceva mai apropiat de meserie, cu o Transformare Furierint_{-infty }^{infty } exp(ikx) delta(x-x_0) dx = exp (ikx_0),, ceva, fie ea în “R la n”, fie “pentru măsuri Radon”, cu condiţia să mai ştii să rezolvi măcar o integrală (o fi înţelegând ceva, berbecul?).

2. Isvoranu, un pensionar cu reacţie întârziată

Referitor la pensionabilul Isvoranu, sărmanul, îşi completează şi el pensia cum poate. Este de aceea tot atât de atent la comenzi pe cât sunt subordonaţii lui Vanghelie la mici, bere şi pungi cu salam. Reproduc aici o îngrijorare mai veche, din 2007, a unor profesori din federaţia condusă de tandemul Isvoranu-Nistor.

“Potrivit actualelor reglementări liderii de sindicat (de la sindicatele de peste 2.000 de membri) sunt scutiţi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării de a ţine ore. Astfel, ei primesc salariul de la minister fără a mai presta activitatea didactica. Mai mult, aceştia sunt plătiţi cu salariul întreg pentru a striga împotriva celor de la care işi iau salariul. În plus, pe toata perioada cât sunt lideri catedra lor este rezervată, neputând fi scoasă la concurs. Mai precis pe locul liderului de sindicat poate fi încadrat doar un suplinitor. În acest fel Statul plăteşte pentru norma respectivă de două ori, odată pe liderul sindical degrevat de normă şi încă un salariu pentru profesorul care suplineşte.

Revenind la cazul liderului de sindicat Gheorghe Izvoranu, acesta, cu toate că trebuia să iasă la pensie, a solicitat Inspectoratului Şcolar al Judeţului Iaşi continuarea cu încă un an a activităţii didactice. În conformitate cu legea pot primi prelungire cadrele didactice cu rezultate deosebite în activitatea didactică şi care sunt absolut necesare şcolii tocmai pentru valoarea activităţii didactice efectiv prestată. Care activitate didactică, în cazul Isvoranu, nu ştim, pentru că acesta oricum nu a mai luat loc la catedră de ani buni de zile. Trebuie să menţionăm că la sindicat nu există vârstă de pensionare. Astfel, domnul Izvoranu putea liniştit să ocupe funţia de preşedinte şi după pensionare.

Şi atunci ne întrebăm cum poate învăţământul românesc să fie reformat dacă partenerii sociali se acoperă reciproc?! Cum mai poate domnul Izvoranu să mai apere interesele membrilor lui de sindicat în condiţiile în care a dat mâna cu reprezentanţii inspectoratului şcolar pentru a primi salariul şi de la scoală, peste cel de la sindicat, pentru încă un an ?!”

3. Liviu Marian Pop a candidat, ca primar(ul), din partea ApR şi PNL


FSLI, un alt sindicat care dansează pe muzica internaţionalei PSD-iste, în tandem cu federaţia lui Isvoranu, are şi el, la vârf, un sindicalist care, odată, a cochetat oficial  cu politica.
Liviu Marian Pop, azi secretar general al FSLI, a candidat din partea APR (2000) şi PNL (2004) la funcţia de primar al localităţii Vişeu de Jos. N-a fost ales primar dar a devenit, în ambele rânduri, consilier local, funcţie la care a renunţat înainte de termen. În plus, aflu dintr-o depeșă de la faţa locului, că “din banii sindicatului a construit un hotel la Ocna Şugatag în care a investit până acum peste 40 de miliarde de lei vechi, în acelaşi timp „răsărindu-i” în curtea proprie din Vişeu o superbă vilă. De asemenea, cu toate că el stă mai mult la Bucureşti, sindicatul judeţean din Maramureş a închiriat pentru familia lui un apartament în Baia Mare”.

Hotelul Eurosind
Hotelul Eurosind

Hotelul Eurosind (foto stânga) din staţiunea balneo-climaterică Ocna Şugatag este o construcţie impunătoare , un refugiu acceptabil pentru sindicaliştii din SLIMM (Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş). Dl Pop a făcut parte, alături de câțiva specialiști în construcții, din comisia de cinci persoane care s-a ocupat de finalizarea proiectului.

Locul unde-si spala fundurile mizerabile smecherii lui Pop. Liviu Marian Pop
Locul unde-si spala fundurile mizerabile smecherii lui Pop. Liviu Marian Pop

Dotat cu 24 de camere confortabile, cu restaurant, centru de conferinţe, piscină (bazin exterior cu apă sărată – foto sus) etc., „refugiul” „Eurosind” e un vis pentru membrii săi. Iată că deşi sindicaliştii se plâng de salariile mici, dar sigure şi vioaie, ei îşi permit şi astfel de ghiduşii de un milion de euro.

Cât priveşte vila din Vişeul de Jos, care i-a „răsărit” în fundul curţii, în paralel cu Eurosind, Pop spune ca vila a fost începută prin 1992 şi continuată cu sprijinul unui frate mai avut, revenit după câţiva ani de muncă peste hotare. Asta daca-l crezi le Pop, pentru ca un astfel de individ, dornic sa parvina cu orice pret, e greu de crezut!

În fine, apartamentul din Baia Mare este unul de serviciu şi i-a fost pus, într-adevăr, la dispoziţie de către SLIMM, ca asa se face cu domnii sindicalisti, după ce sindicatul l-a primit de la Primărie, în 2005, ca locuinţă socială.

Oricum, observ că e palpitant să fii sindicalist. Mai ales în FSLI, federaţie condusă de un fost subordonat al eternului şi fascinantului tov. Cozmâncă. Adică de Aurel Cornea, specialist în turism.

4. Ginerele lui Aurel Cornea şi Micky Şpagă

Aurel Cornea, un subordonat (na, ca iar mi-a scăpat porumbelul) “turistic” al lui Cozmâncă, până în 1989, e şi el apropiat de politicieni. Ginerele lui, Claudiu Florică, a fost un protejat de bază al lui Şerban Mihăilescu, alias Micky Şpagă, dacă ne-am lua după dezvăluirile de presă.

Protecţia lui Micky i-ar fi adus lui Florică, ginerele sindicalistului Aurel Cornea (foto stânga, la Vanghelionul din 2008), un contract preferenţial (fără licitaţie) de 54,5 milioane dolari pentru licensarea administraţiei publice, în cadrul informatizării acesteia decise pe vremea lui Adrian Năstase şi continuate în guvernarea Tăriceanu.

Ginerică a intrat în afacere în calitatea lui de preşedinte al reprezentanţei Fujitsu Siemens Computers. Din toată povestea semnată de Cornel Ivanciuc, reţinem un fragment interesant despre afacere, politică şi tata socru.

Picture 002

Circa 3,5 milioane de dolari au fost palpate, din aşa-zisa donaţie de licenţe pentru învăţământul mediu şi universitar. Totul a fost făcut din bani publici, fără licitaţie. Se bănuie că Mircea Miclea a cumpărat liniştea sindicatelor din învăţământ, la pachet cu produsele livrate prin Claudiu Florică. Florică este ginerele lui Cornea, liderul Sindicatelor Libere din Învăţământ. Claudiu Florică a ameninţat că dacă Fujitsu Siemens şi partenerii săi nu vor fi incluşi în proiectele MEC, îi dă drumul lui socru-său din cuşcă să pună de o grevă în învăţământ, ce n-a văzut Parisul. Cel puţin, aşa se aude pe culoarele culiselor.” – a dezvăluit colegul Ivanciuc”, în urmă cu câţiva ani.

Aurel Cornea este şi unul dintre directorii SIND România, o companie destul de profitabilă care controlează fostul portofoliu hotelier al UGSR, cu o capacitate de aproximativ 20.000 de camere. Acţionarii companiei sunt CNSLR Frăţia, Cartel Alfa, BNS şi CSDR.

5. Un mic trădător cu adeziune

Cu două zile în urmă, în şedinţa PSD sector 5, un lider sindical a primit botezul oficial al partidului. Teodor Axioti, “comandantul” profesorilor afiliati FSLI din sectorul lui Vanghelie, a semnat adeziunea de membru al PSD care este.

(„Un aşa-zis jurnalist de investigaţii”, „traseist” etc etc…)

©Dan Badea

Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!

Nistorescu Razboivoiculescu costumCampania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag,  indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul vărsat la comun.

În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.

 Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam „sarcini” pe ambele „fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia „om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. „Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am „fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).

ORDIN semnat de Nistorescu: "TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!". Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!
ORDIN semnat de Nistorescu: „TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!”. Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!

Făceam parte din plutonul de execuţie al „mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.

Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.

L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a „hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.

Coperta cartii mele, Averea Presedintelui
Coperta cartii mele, Averea Presedintelui

Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.

Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind „execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000.  O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, „Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.

În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea „civică” numită ad-hoc „Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.

Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.

A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.

"ziarist independent" tinut intre dinti
„ziarist independent” tinut intre dinti

A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de „campanie” intitulat „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat „Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist„, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost „un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.

Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut „barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.

Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu

foto_rotaruTocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire  la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.

Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de „periculos”.

Astăzi el nu mai are decât valoare „istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.

„Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ

Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur.
Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA

O „greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. „Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.

De la „Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu

Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)

rotaru12

că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost „Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior „DUNĂREA”.

Document oficial de infiintare al Crescent - Cypru
Document oficial de infiintare al Crescent – Cypru
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea

Pentru cei care au uitat reamintim că „ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv „Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în „visteria” ţării. Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107. Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul „noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.

Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există 

O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa „Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet, în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.

Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu

În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de „Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este „Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA„, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : „Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), „Grivco SRL” (49, 1213 % ), „Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), „Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), „Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la „Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.

După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune „Antena 1”, cotidianul „Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei „Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. „Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv „a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la „Intact”-ul lui Voiculescu.

Faptul că la puţin timp de la „reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 un prim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al „secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de analizat „mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează „întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este „intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative.

DAN BADEA

Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria

Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). Daca Voiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.

Referitor la traseul textului prezentat mai sus, după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în „amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.

Tot maior aţi rămas?„, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria „Mr. Cornel Nistorescu”. „Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!„- mi-a răspuns.

M-a atacat apoi frontal: „Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?„…

Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?„- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul (vezi facsimil, jos) de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. „Uită-l şi ocupă-te de ăsta!„, mi-a mai zis. Documentul provenea din arhiva comercială, deci nu operativă, a ICE Dunărea.

document sie_dunarea

M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a  cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. „Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul „Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!„. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.

Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul „Deschideţi arhiva ICE Dunărea„, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!

deschideti dosarul dunarea

Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.

image-2007-12-3-2048540-41-emil-constantinescu-dezlantuie-impotriva-societatii-civile

harnagea ant 3

harnagea ant 3

Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.

S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei.

© Dan Badea

Cătălin Harnagea şi învăţăturile unor foşti directori CIA către Traian Băsescu (Update)

Tema „izolării totale, în plan extern” a preşedintelui Traian Băsescu a fost reluată azi, la televiziunea lui Voiculescu, printr-o nouă „mărturie”. Rolul papagalului de serviciu a fost preluat, de la Guşă, de către Harnagea. Cătălin Harnagea.

Mesajul anti-Băsescu, adus de rusofilul Guşă pe „cotorul” de la Moscova este, astfel, întărit prin ultimele „învăţături” sosite tocmai de la Washington printr-un cetăţean din preajma lui Patriciu.

Deşi atât Guşă cât şi Harnagea pretind a fi fost, în acelaşi scop, la Washington, cei doi nu s-au „călcat pe picioare” şi au avut grijă să susţină amândoi aceeaşi predică. De asemenea, deşi vizita lui Harnagea în SUA a fost făcută înaintea vizitei lui Guşă la Moscova, cel dintâi a aşteptat, politicos, cu bonul de ordine la brăcinar, să-i vină rândul să sufle în ventilatorul Antena 3.

Două vorbe despre cetăţeanul Harnagea…

Înainte de a-i prezenta „învăţăturile”, să spunem câteva cuvinte despre personaj (foto dreapta, deghizat). Fost ziarist, fost subordonat al lui PM Băcanu, iar apoi al lui Ciorbea, Harnagea devine consilier prezidenţial al lui Emil Constantinescu iar în 1997 este numit şef al SIE, post în care rămâne până la începutul anului 2001. Participă intens la campania anti-PSD din 2000, inclusiv cu documente scoase – nu se ştie de cine – din SIE şi plasate pe „piaţă”.

(Autodenunţ: Un astfel de document a ajuns şi la mine prin 2000, pe când eram la Evenimentul Zilei, documentul fiind oferit „în barter”, adică în schimbul…nepublicării unei dezvăluiri despre generalul Constantin Rotaru, prim-adjunctul SIE. Samsarul care a coordonat afacerea a fost, evident, Cornel Nistorescu, cel care era atunci extrem de interesat să-l protejeze pe prim-adjunctul amicului său Harnagea. Documentul primit la schimb îl viza pe…Dan Voiculescu şi relaţia Crescent-Dunărea. El a fost, dealtfel, publicat de mine ulterior. Harnagea i-a mai servit, însă, şi pe alţii, cum aveam să aflu ulterior, cu aceeaşi mărinimie...)

Este, de aceea, extrem de credibilă afirmaţia lansată de Ioan Talpeş, conform căreia dosarul lăsat de el la SIE, în 1997, referitor la Petromidia şi „creanţa Libia”, avea să rămână ascuns. Ulterior, după ieşirea din SIE, în Rompetrolul lui Patriciu avea să apară însă chiar Harnagea, la braţ cu Dorin Marian.

Intrarea în afaceri a celor doi sforari ai administraţiei Constantinescu s-a făcut în tandem, ei înfiinţând împreună câteva societăţi care aveau să-i procopsească. Au ieşit, ulterior, din relaţia văzută cu Patriciu, dar au ţinut mereu aproape de miliardar.

Harnagea s-a evidenţiat însă prin celebra snoavă lansată de Băcanu, fostul  lui şef, conform căreia Sorin Ovidiu Vîntu ar fi pus la cale asasinarea acestuia. Fostul şef al SIE urma să fie asasinat, chipurile, cu un scuter, de un individ pe nume Mailat, căruia i s-ar fi oferit pentru operaţiune 70.000 de dolari. Din motive necunoscute însă, atentatul nu a mai avut loc. S-a râs mult la vremea respectivă pe această temă, dar Harnagea a căpătat astfel notorietate.

Acesta poate fi motivul pentru care, cu câteva săptămâni în urmă Cătălin Harnagea a făcut o vizită privată, în calitatea lui de cetăţean român, în SUA şi, în aceeaşi calitate, dublată de nostalgiile din SIE, s-a întâlnit cu doi dintre foştii directori ai CIA, Porter Goss (2004-2006, foto stânga) şi Geoge Tenet (1997-2004, foto dreapta).

S-a mai întâlnit el şi cu alţii, pe drum, dar asta ţine de o altă postare. Întâlnirea a stat, de fapt, sub semnul Stratfor, o agenţie de intelligence…ca oricare alta.

Învăţăturile Stratfor şi ale foştilor directori CIA către Băsescu, transmise prin medium-ul Cătălin

Ce a fost mandatat să afle Harnagea? Că Traian Băsescu, secondat, pe alocuri, de Mircea Geoană, i-a sâcâit atât de tare pe americani cu dorinţa lui de a vizita SUA că a fost nevoie de intervenţia hotărâtă a ambasadorului Gitenstein pentru a tranşa chestiunea: nici o vizită în anul electoral! Intervenţiile lui Băsescu s-ar fi făcut pe anumite canale speciale, altele decât cele diplomatice, folosite de obicei pentru probleme de siguranţă naţională.

Bucureştiul a primit din primăvară un răspuns foarte clar, că anul acesta nici unul dintre candidaţi nu că nu este primit, dar nu este indicat să se întâlnească cu primii trei oameni din statul american, cu preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul de stat şi asta nu fiindcă America sau Statele Unite nu priveşte România ca un partener extrem de apropiat şi un partener strategic şi important.

Semnalele au fost date, dar se pare că aici n-au fost înţelese cum trebuiau şi s-au făcut presiuni şi pe alte canale, nu pe cele normale, diplomatice. Canale speciale, intrând pe canale care ţin de conlucrarea unor instituţii româneşti cu instituţii din Statele Unite, pe partea de siguranţă naţională. Nu e vorba de SIE, sau de un alt serviciu, e vorba de canale care sunt deschise, în general şi pentru asemenea mesaje, nu este obligatoriu să le foloseşti doar pentru mesaje care ţin de partea operativă comună… Vorbim de canale care sunt în cadrul unor instituţii ale statului din România, care au fost folosite pentru a cere şi a încerca să rezolve o problemă care era deja rezolvată de la început…

N-au fost presiuni într-un sens… nenormal, au fost nişte întrebări dar care au venit foarte des. Şi anume: poate preşedintele să viziteze Statele Unite? am putea să rezolvăm anumite întâlniri? şamd. Lucruri care se fac, v-am spus, pe canalele respective speciale se fac, se pun asemenea întrebări. Ceea ce a deranjat foarte tare este că aceste semnale au fost după ce s-au dat răspunsurile extrem de tranşante, au existat în continuare.

Tranşarea de către ambasadorul american a acestei probleme, aici, la Bucureşti, a fost exact rezultatul acestor intervenţii, să le spun, dese şi destul de vehemente.

Din trei candidaţi, doi au făcut presiuni, dar se pare că al doilea a înţeles şi probabil că va avea întâlniri dar la un nivel care se permite în acest moment. E vorba de Mircea Geoană. Domnul Antonescu, după câte ştiu, nu are de gând să facă vizite foarte lungi. Nu cred că se va duce în Statele Unite fiindcă în primul rând şi probabil, rezultatul alegerilor va ţine de impresia creată în ţară”.

Nu ştiu cât de reală este povestea spusă de Harnagea, dar îmi amintesc faptul că în campania electorală din 2000 Dorin Marian a folosit o întreagă reţea de astfel de „canale” pentru a răspândi, în interes electoral, în SUA, dosarul de căpitan de securitate al unui politician român apropiat atunci de Ion Iliescu şi aflat, azi, culmea!, în aceeaşi vecinătate mărinimoasă a lui Patriciu.

Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.

S-a încercat atunci compromiterea politicianului, dar „canalele” au ripostat mai vehement decât Gitenstein, iar Dorin Marian (foto dreapta– în spatele blondei-alături de Patriciu – centru- şi Omar Hayssam – cu bluza verde; instantaneul a fost surprins într-un bazar din…Sudan) s-a întors apoi la Bucureşti cu coada între picioare. Politicianul vizat a aflat, atunci, ce i se pregătise şi mare mi-a fost mirarea când, peste ani, l-am văzut în aceeaşi barcă alături de şmecheraşul detractor.

Ca să fie în ton cu „fratele” său Guşă, Harnagea a mai dat un semnal: Guşă are dreptate cu Moscova lui!

Contează foarte mult (o relaţie foarte bună cu Moscova), mai ales că în acest moment Washingtonul este extrem de interesat ca să aibă o relaţie bună şi de lungă durată cu Moscova, iar ceea ce ar putea crea şi ar putea face România, ar putea să fie un suport pentru noua operă pe care o creează cei de la Washington, în privinţa relaţiei cu Moscova şi în privinţa unor ţări din Orientul Apropiat.

Semnalul nu este însă pentru Traian Băsescu, scos din cărţi dacă ne-am lua după tonomatele lui Patriciu, Voiculescu sau Vîntu, ci pentru Crin, Mircea, sau Sorin.

„Tot ce se întâmplă în jurul nostru în aceste zile, inclusiv renunţarea scutului antirachetă în Polonia şi Cehia şi întreaga politică pe care americanii o fac acum cu Moscova ţine foarte mult şi de viitorul începând din noiembrie sau decembrie care se va schimba sau nu în Bucureşti„.

De ce fapte mai este acuzat Băsescu, de către detectivii lui Harnagea de la Stratfor? Ei bine, este acuzat că nu ştie să comunice şi că, atunci când totuşi o face, te sperie. Un exemplu în acest sens este „comunicarea” din zilele ultimului conflict sângeros de la Chişinău: Băsescu ar fi cerut intervenţia militară străină împotriva comuniştilor lui Voronin.

„Şeful statului nu întotdeauna a ştiut să comunice ceea ce ar fi trebuit, ceea ce se aştepta de la el. Un singur exemplu mi-au dat cei de la Stratfor, care pentru mine a fost extrem de interesant, şi anume ştiau, şi aici au făcut comparaţie, ştiau declaraţia preşedintelui, dacă o mai ţineţi minte în momentul conflictului de la Chişinău. Şi a fost o declaraţie care cred că s-a comentat de dl Stan la Antena 3, care a trecut puţin neobservată, că declarativ preşedintele, practic, a susţinut o intervenţie armată în Moldova. Asemenea intervenţii, ca mesaj, nu sunt normale”.

UPDATE: Cristian Diaconescu e inteligent, deci Harnagea minte
Cătălin Harnagea, din graba de a executa întocmai şi la timp ordinul patronului său, îl contrazice chiar şi pe Cristian Diaconescu, ministrul român de externe. Când spune că „partea română” a fost avertizată încă „din primăvară”, de către americani, cu privire la interdicţia aplicată „candidaţilor” români la preşedinţie de a vizita Washingtonul, la vârf, el intra în contradicţie cu ministrul Diaconescu. Asta pentru că, pe 15 iunie a.c., la emisiunea Zig-Zag, Cristian Diaconescu s-a arătat optimist cu privire la posibila vizită a preşedintelui Traian Băsescu la Washington.

Iată cum a fost consemnată, atunci, de Ziare.com, acestă declaraţie:

„In privinta unei eventuale vizite a presedintelui Traian Basescu la Washington, Diaconescu s-a aratat optimist. „Speranta noastra este ca va avea loc. Vreau sa va spun ca la trei zile dupa ce m-am intors de la Washington, SUA, Departamentul de Stat ne-a anuntat in legatura cu noul ambasador. Sigur am tinut discret acest lucru, pana cand se face comunicarea din partea Departamentului de Stat, dar vreau sa va spun ca noi, inaintea altor state cu traditie in spatiul euro-atlantic, am primit acest semnal”,a mai spus Diaconescu.

Acesta a mai explicat ca intentia pentru vizita presedintelui Basescu fusese anuntata de mai multa vreme iar ministrul roman de Externe a avut la Washington o misiune mult mai complexa.

„Am dorit sa vedem nivelul de acceptabilitate in acest moment, nu numai in legatura cu vizita presedintelui, in legatura cu proiectele americane la Marea Neagra, in legatura cu coridoarele energetice, in legatura cu parteneriatul strategic intre Romania si SUA. A fost o chestiune de tatonare. Era o noua administratie si doream sa stim cum stam in relatia cu aceasta noua administratie”, a declarat Diaconescu.

Declaraţia lui Diaconescu a fost făcută după întâlnirea pe care a avut-o cu Hilary Clinton, şeful Departamentului de Stat (foto).

Dacă „semnalul” primit de ministru a fost dătător de „speranţă”, atunci la ce se referă Harnagea? Să ştie mai bine băieţii lui Friedman, din Stratfor, ce a discutat H. Clinton cu Diaconescu? Mă îndoiesc. Opinia mea e că papagalul de serviciu pe ventilatorul A3, Cătălin, bate câmpii. Diaconescu este suficient de inteligent ca să interpreteze corect un semnal, atunci când îl primeşte.

Concluzia, provizorie, evident, este că Patriciu joacă tare. La fel ca şi Voiculescu. Ei nici nu prea mai au alternative. Dacă iese Băsescu, ei…intră. Fiecare cu gaşca lui, dar în celule separate.

PS: Intr-o viitoare postare voi prezenta pe larg culisele şi elementele „barter”-ului încheiat între Nistorescu (directorul EvZ) şi Harnagea (directorul SIE), în prima jumătate a lui 2000.

Voi prezenta atât textul despre generalul SIE Constantin Rotaru, blocat prin intervenţia directă din partea lui Harnagea, cât şi documentul primit la schimb de la SIE, via Nistorescu,  şi care muta accentul de pe Costantin Rotaru pe Dan Voiculescu. „Evenimentul Zilei”, la acea dată era angajat politic de partea Convenţiei Democrate şi a lui Emil Constantinescu, la ordinele căruia declanşase, de fapt, operaţiunea „Deschideţi Dosarul ICE DUNĂREA”

©Dan Badea

Cozmin Guşă şi diversiunea “cotorul pierdut”, sau rătăcirile unui impostor de profesie

Cozmin Guşă a lansat, zilele trecute, o nouă diversiune anti-Băsescu, în scopul de a demonstra că nu numai americanii nu-l mai vor la Cotroceni pe actualul Preşedinte, dar nici ruşii ideologii de la Kremlin. Deşi diversiunea are mai degrabă un efect contrar celui pe care şi l-au propus autorii, ea merită privită cu atenţie pentru a observa mai bine tehnica manipulării.

Ca să lanseze diversiunea amintită, Guşă a folosit unul dintre instrumentele puse la dispoziţie de Sorin Vîntu, anume Academia Caţavencu. Mai întâi el a făcut în aşa fel ca unul dintre jurnaliştii de la revista lui Vîntu să intre în posesia “cotorului” unui bilet de avion folosit la întoarcerea sa de la Moscova, datat 11 septembrie. Trecem peste faptul că nu se precizează nicăieri anul în care a fost emis acel bilet, jurnalistul mergând „la sigur” că anul este 2009(!).

Totuşi, e absurd să creadă cineva că Guşă şi-a aruncat la gunoi tichetul de călătorie Moscova-Bucureşti, care a fost recuperat de un binevoitor, şi care, la rându-i, s-a dus cu el rapid la revista mogulului. De ce ar fi fost cineva interesat de faptul că Guşă, un fost traseist politic trecut în “rezervă” şi cu afinităţi cunoscute pentru ruşi, ar fi vizitat Moscova?

gusa moscova

Un român care susţine interesele Rusiei în România, culmea!, împotriva intereselor româneşti (vezi alianţa cu Serghei Baburin), se numeşte “trădător” sau, după caz, “agent dublu” (atunci când are ordin să facă asta), iar vizita acestuia la Moscova este firească, deci nu constituie un subiect de presă. Ei bine, tocmai firescul unei astfel de situaţii l-a determinat pe Guşă să regizeze povestea cu “cotorul pierdut” la coşul de gunoi, un pretext credibil pentru a lansa o nouă declaraţie publică diversionistă.

Făcătura, însă, pute de la o poştă. Mesajul transmis de aventurierul şi papagalul de serviciu al mafiei româno-ruse, este acesta: Băsescu nu mai trebuie să fie ales preşedinte al României. Adică nimic nou, pentru că această dorinţă a mafioţilor reiese din aproape fiecare ştire prezentată pe posturile tv ale mogulilor Vîntu şi Voiculescu.

Pentru a fi credibil, Guşă lansează o nouă dezinformare menită să-i justifice demersul. “Dacă Traian Băsescu nu va mai conduce România în 2010, în mod clar South Stream va trece şi prin România şi România va intra pe circuitele de gaze naturale” afirmă impostorul. “Informaţia” plasată de Guşă naivului de la Caţavencu este o preluare, în regie proprie, a declaraţiei făcute, cu două săptămâni înainte, pentru Hotnews, de purtătorul de cuvânt al Gazprom, Serghei Kuprianov.

Cel mai interesant, în declaraţia regizată a impostorului, este motivul “central” al vizitei sale la Moscova: obţinerea de informaţii! “Mă informez!”- a afirmat el. Ca şi când ar fi un veritabil om de afaceri, sau un politician de vârf, Cozmin Guşă declară, pentru revista lui SOV: “Am făcut la Moscova cam acelaşi lucru pe care l-am făcut la Washington şi acelaşi lucru pe care l-am făcut în 2004 atât la Washington, cât şi la Moscova. 2004 – an electoral, dacă nu aţi remarcat!”.

Aşadar, Marele Guşă sugerează că a mers cu misie la Moscova, cum, la fel, ar fi mers şi la Washington. Dacă în 2004 era, totuşi, reprezentantul unui partid important, deci ar fi avut ce căuta în cele două capitale, acum el este un no name, un amărât de lobby-ist, deci nu putea face „acelaşi lucru” pe care l-a făcut cu cinci ani înainte. El are un renume atât de prost încât nici măcar Geoană nu-l recunoaşte ca şi consilier. Impostorul, care-l imită aici pe Silviu Brucan, îşi dă, evident, o importanţă uriaşă, câtă vreme nivelul lui de “penetrare” la Moscova sau Washington este unul nesemnificativ.

Contactele lui Guşă sunt la nivelul drojdiei societăţii ruse sau americane. “Guşă nu are contacte de nivel nici la Moscova şi nici la Washington. Asta e sigură 100%. E de râsul lumii o astfel de ipoteză…Poate bâjbâie, aşa, pe la subsol, dar el din asta trăieşte!” susţine un cunoscător fin (şi autorizat) al acestui tip de relaţii.

Guşă s-a lăudat într-adevăr în urmă cu câţiva ani, pe când era politician de doi bani, că realizează o alianţă cu şovinistul Serghei Baburin, liderul formaţiunii ruseşti “Puterea Poporului”, un susţinător al mafiei transnistrene şi al refacerii sferei de influenţă a fostei Uniuni Sovietice. Nu se ştie însă ce s-a ales de înţelegerea dintre “partidul” (un fel de-a spune) lui Guşă şi mafioţii ruşi. Cert este că ea a fost, chiar şi ca simplă ipoteză de lucru, o idee pe cât de toxică, pe atât de antinaţională.

Serghei Baburin
Serghei Baburin

E posibil însă ca Guşă să fi urmărit, mai degrabă, apărarea intereselor mafiote din Transnistria ale patronilor lui . E posibil şi ca el să reprezinte, aşa cum s-a afirmat în presă, interesele FSB-ului, continuatorul instituţionalizat al KGB-ului. Relaţia lui (ne)“ortodoxă” cu ruşii pe care i-a cunoscut  îl priveşte, cu condiţia să i-o destăinuie soţiei, lui Virgil Măgureanu, sau generalului Constantin Rotaru. Atunci însă când foloseşte această relaţie pentru a-i manipula pe români, Guşă devine impostor. Adică se dă drept altcineva. Cum s-a tot dat în ultimii ani şi românii l-au mirosit şi l-au trimis pe centura politicii, alături de restul partidului, adică de chestia aia care vorbeşte mult şi prost.

În fine, revenind la culisele diversiunii, se poate spune că ea a fost desăvârşită prin invitarea acestuia la televiziunea lui Voiculescu. Acolo, în direct, Guşă a prezentat din nou teoria anti-Băsescu, aşa cum i-a fost comandată de tovarăşii de campanie. El nu putea apărea la Realitatea TV pentru că impostura ar fi fost prea uşor de observat. La fel ca şi Sorin Roşca Stănescu, Cozmin Guşă are sarcina să combată “independent”. Şi pentru că am amintit de SRS, povestea “cotorului pierdut”, ca şi a mesajului despre Băsescu transmis, chipurile, de siloviki lui Putin, a fost publicată şi pe site-ul acestuia.

Astfel, Băsescu a mai câştigat câteva sute de susţinători, dar nu din “prostime” că, vorba lui Guşă, nu lor li se adresează mesajul “Moscovei”…

©Dan Badea

Sistemul ticăloşit din Justiţie se perpetuează şi prin cuplul Gheorghe Buta (ÎCCJ) – Virgil Andreieş (CSM)

Gheorghe Buta
Gheorghe Buta

Un magistrat care a avut anul trecut venituri salariale de 2,4 miliarde

Virgil Andreiasi
Virgil Andreiasi

lei vechi, dar care a fost „umilit” de o soţie cu un câştig de peste 14 miliarde de lei, tocmai a fost promovat de un prieten drag în fruntea secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Este posibil ca aceasta să fie singura modalitate prin care judecătorul „rupt în fund” să-şi spele ruşinea faţă de nevastă…Magistratul se numeşte Gheorghe Buta (foto stânga), iar prietenul său drag este Virgil Andreieş, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

monabaniJustiţia de tip Pivniceru (foto stânga), adică blondă, cu salariu nesimţit,cu accent transnistrean şi cu glas dogit, ne fascinează tot mai tare. Deşi nu lucrează pentru că, pe de o parte, magistraţii cu salarii nesimţit de mari vor unele ultra-nesimţit de mari, iar, pe de altă parte, mafia de la vârful justiţiei a intrat în criză la gândul că Traian Băsescu ar mai putea obţine încă un mandat de cinci ani, justiţia de clan reacţionează şi îşi ia măsuri de precauţie. Ştie că va veni momentul să lucreze şi şmecherii din sistem se repoziţionează. Iată, spre exemplu, cazul Buta -Andreieş (foto dreapta), un cuplu de magistraţi care s-au sprijinit şi promovat unul pe celălalt de la un capăt la altul. Povestea e, într-adevăr, fascinantă.

Facsimil: Venituri de judecător român, cu „garnitură” cu tot: el 2,4 miliarde, ea (nevastă-sa) 14,2 miliarde!

buta3

Virgil Andreieş, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a declarat, ieri, că Gheorghe Buta, prietenul şi protectorul său, a fost numit şeful Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). El a înlocuit-o astfel pe celebra judecătoare Eugenia Lohan, cea supranumită „Lohan SRL” datorită unor soluţii date fără nici o legătură cu Justiţia, ci doar cu interesele de clan. Prin numirea lui Buta în locul lui Lohan justiţia bate pasul pe loc pentru menţinerea aceluiaşi „sistem ticăloşit”, Gheorghe Buta fiind şi el un personaj cunoscut pentru implicarea sa în reglarea unor interese de clan. Aşadar, „Buta SA” o înlocuieşte pe „Lohan SRL”.

După ce, zilele trecute, în fruntea Înaltei Curţi a fost căţărată, interimar, Lidia Bărbulescu – cea care în urmă cu câţiva ani, în calitate de membru al CSM, a făcut presiuni şi a modificat regulile unor concursuri pentru ca fiică-sa să poată obţine un post în aceeaşi instituţie – acum e plasat, de către aceeaşi grupare, tot într-o foarte înaltă poziţie din organigrama ÎCCJ, judecătorul Gheorghe Buta, binefăcătorul lui Andreieş. Deşi pare de domeniul SF, sistemul relaţional de tip mafiot funcţioneaza ca uns la vârful justiţiei.

Lidia Barbulescu
Lidia Barbulescu

Dacă Lidia Bărbulescu e cunoscută ca un cal breaz, iar delegarea ei în fruntea ÎCCJ este, sper, provizorie, despre Gheorghe Buta se ştiu mai puţine lucruri. Considerat un bun profesionist de către unii, el a fost chiar printre favoriţii PSD pentru ocuparea ultimului post de ministru al Justiţiei. Motivul real al acestei preferinţe
pare a fi însă altul decât profesionalismul sau vechimea acestuia de aproape 30 de ani în justiţie. Este vorba, mai degrabă, de sistemul relaţional din care face parte, alături de alţi confraţi, şi care menţine controlul asupra structurii de tip mafiot în care este prinsă justiţia română.
Pentru a înţelege cine e Gheorghe Buta este suficient să reamintim scandalul declanşat în urmă cu doi ani la vârful justiţiei, după ce DNA a luat de guler nişte magistraţi şarlatani, surprinşi în flagrant în timp ce falsificau nişte concursuri pentru conducerea unor instanţe. Atunci, Uniunea Naţională a Judecătorilor şi organizaţia Freedom House atrăgeau atenţia cu privire la unele nereguli grave comise cu ocazia organizării concursurilor pentru ocuparea unor funcţii de conducere la instanţe din Bucureşti, Cluj şi Dolj.

GULI1
Erau semnalate grave incompatibilităţi între membrii comisiilor de examinare şi candidaţi, 

îndeosebi la Cluj şi Dolj, sesizările venind la scurt timp după lovitura dată de DNA unor magistraţi constituiţi într-o adevărată reţea de crimă organizată şi care, în schimbul unor sume consistente de bani îşi cumpărau funcţiile de la vârful unor instanţe. Este vorba despre reţeaua constiuită din magistraţii Sterian Guli (foto STÂNGA), Eugen Cojocaru, Gabriela Ghiţă, Dumitru Gheorghe şi Gheorghe Cerbureanu.

De această dată însă, printre suspecţii vizaţi de incompatibilităţi flagrante dar – culmea! – acceptate de către CSM, această umbrelă protectoare a jocurilor de culise din cadrul sistemului ticăloşit, erau Virgil Andreieş (actualul şef al CSM) şi Gheorghe Buta, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, complicele şi protectorul lui Andreieş.

Cum am mai arătat cu altă ocazie, sistemul de ocupare a funcţiilor din justiţie, care a permis tipul de fraudă documentată în 2007 de către DNA, a fost introdus în iunie 2005 în scopul de a înlătura sistemul arbitrar de dinainte, când pentru numire era suficientă propunerea venită din partea şefilor ierarhici. Evident, că doar trăim în România, infractorii în robă de magistrat au găsit rapid calea prin care să fenteze din nou sistemul şi să permită, pe mai departe, implicarea şefilor ierarhici în numirea şefuleţilor de la parchete sau instanţe. Calea este una extrem de simplă: introducerea şefilor ierarhici în comisiile de examinare pentru a influenţa de acolo rezultatele concursurilor.

Concursuri aranjate de examinatori

Concursul supus atenţiei este cel organizat de CSM, pentru conducerea unor instanţe, în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007. Personajele centrale implicate în reţeaua de tip clientelar a judecătorilor sunt Gheorghe Buta (ÎCCJ), Viorel Virgil Andreieş (preşedinte Curtea de Apel Cluj), Valentin Mitea (vicepreşedinte CA Cluj), Adrian Bordea (ÎCCJ) şi Constantin Diaconu (preşedinte Tribunalul Dolj), iar modul de operare şi interconexiunile dintre ei vor fi prezentate mai jos.

Cum se ştie, judecătorul Gheorghe Buta de la ÎCCJ a fost prezent la toate concursurile organizate atunci . El a fost preşedinte al Curţii de Apel din Cluj şi membru în fostul CSM. Cum o parte din membrii fostului CSM se regăseau şi în noua formaţie (Dan Lupaşcu şi Cristian Deliorga), avem o explicaţie a numirii sale în aceste comisii. La fel, locul lui Buta în Cluj a fost lăsat unui prieten, Viorel Virgil Andreieş, actualul şef al CSM, un personaj care, spun unii, nu prea ştie ce e acela un examen adevărat pe post. Cei doi sunt din aceeaşi localitate (Bistriţa Năsăud), au fost colegi de instanţă (Tribunalul Bistriţa Năsăud, Curtea de Apel Cluj) şi prieteni, Andreieş fiind în 2007 preşedinte al Curţii de Apel din Cluj, post lăsat „moştenire“ după ce „şeful“ a plecat la Bucureşti.

Evident, „moştenirea“ s-a menţinut apoi prin introducerea lui Buta, de către CSM, în comisia de examinare a lui Andreieş. Ulterior, cum se ştie, însuşi Andrieş avea să intre în CSM.

Conform unor surse din justiţie, s-a ajuns ca nimeni să nu poată fi numit şef în cele patru judeţe arondate Curţii de Apel din Cluj fără acceptul cuplului Buta-Andreieş, cum, la fel, nimeni nu ajunge şef în cele şase judeţe din raza Curţii de Apel Bucureşti fără acceptul lui Dan Lupaşcu (foto dreapta, alături de Andreieş). Menţionăm că una dintre metodele folosite pentru a influenţa rezultatul concursului este micşorarea notelor la oral, pentru contracandidaţii favoritului, singura probă care nu poate fi contestată.

Comisia de examinare – instrumentul mafiei

Tehnic, pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor de conducere la instanţe şi desfăşurat în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, comisia de examinare s-a compus din doi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), doi de la curţile de apel şi trei specialişti în management şi organizare instituţională, conform Legii 303/2004. Membrii comisiei de examinare au fost desemnaţi de CSM pe 18 octombrie 2007, printr-o Hotărâre (708) care nu a fost făcută publică, deşi acest document trebuia publicat, inclusiv pe pagina de Internet a CSM, în maximum 30 de zile de la data în care a fost luată hotărârea.

Tot atunci, când s-au decis membrii comisiei, se ştiau deja şi candidaţii pentru posturile scoase la concurs deoarece, potrivit calendarului postat de INM şi aprobat de CSM, ultima zi de depunere a candidaturilor fusese 12 octombrie 2007. Prin urmare, CSM ar fi trebuit ca pe 18 octombrie să desemneze membri în comisie astfel încât să evite orice conflict de interese sau suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate a acestora. În realitate însă, sunt destule aspecte care dovedesc că anumiţi membri din comisii au fost desemnaţi tocmai pentru a se asigura promovarea în funcţii de conducere a unor persoane agreate.

Filiera reprezentanţilor ÎCCJ

Pentru comisia de examinare, INM făcuse iniţial următoarele propuneri, toţi fiind judecători: pentru titulari au fost propuşi Florin Costiniu (propus şi ca preşedinte al comisiei) şi Adrian Bordea, iar pentru supleanţi Gheorghe Buta, Ion Ionescu şi Mihaela Tăbârca. În mod surprinzător însă, pe 18 octombrie 2007, CSM i-a numit titulari pe judecătorii Gheorghe Buta şi Adrian Bordea. Cum vom vedea însă, aceste numiri nu au fost deloc întâmplătoare. Cum de a ajuns judecătorul Buta să-i ia locul lui Costiniu este o poveste interesantă şi duce la filiera pe care, deocamdată, o vom numi „Andreieş-Buta“. Astfel, cel propus pentru funcţia de preşedinte al Comisiei, judecătorul Florin Costiniu, a anunţat pe 4 octombrie că în perioada 28 noiembrie – 4 decembrie este plecat din ţară. Nu ştim de ce a făcut totuşi această precizare. Cert este că în şedinţa CSM din 18 octombrie se sugerează că dacă tot e plecat Costiniu din ţară, atunci ar fi mai bine să fie numit ca titular Buta.

Buta – şeful perfect al clanului său

Toţi au fost de acord, făcându-se că nu observă faptul că acest concurs se desfăşoară în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007, iar Costiniu urma să plece la 3 zile după încheierea sa. Aşadar, prin înţelepciunea sa, CSM-ul a găsit portiţa să-l introducă pe Buta în Comisie.

Cine este însă judecătorul Gheorghe Buta?
Dincolo de impresionanta sa declaraţie de avere, din care rezultă cu certitudine că este un judecător extrem de bogat, Buta este un răsfăţat al funcţiilor de conducere. Un şef „perfect“. Astfel, el a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud (1990-1998), vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj (noiembrie 1998 – februarie 1999) şi preşedintele Curţii de Apel Cluj (februarie 1999 – iunie 2004). A fost, cum altfel?, şi membru în CSM în perioada 2003 – 2005.

Sub conducerea lui Buta, Andreieş este adus în iunie 1999 de la Tribunalul Bistriţa la Curtea de Apel Cluj, unde ajunge direct, la propunerea şefului ierarhic, judecător inspector, apoi preşedinte de secţie penală (iulie 2001 – iulie 2003), apoi vicepreşedinte (iulie 2003 – iulie 2004). După numirea lui Buta la ÎCCJ chiar de către CSM-ul în care era membru, Andreieş este numit preşedinte la CA Cluj, pentru perioada 15.07.2004- 15.07.2008, de către acelaşi CSM în care Buta era membru.

Colac peste pupăză, în ianuarie 2005, Andreieş ajunge el însuşi membru în CSM, iar, apoi, chiar preşedintele acestei structuri. Dacă relaţia dintre judecătorii Buta şi Andreieş este clară, legătura lui Buta cu judecătorul Adrian Bordea este şi ea de notorietate. Astfel, Bordea este la ÎCCJ din 2001, iar în ianuarie 2006 el a fost ales membru în colegiul de conducere al acestei instanţe. Cum se ştie, în toamna lui 2005, Buta a devenit coleg de colegiu cu Bordea. Mai mult, cei doi sunt şi colegi de secţie, ambii făcând parte din secţia comercială a ÎCCJ. Prin urmare, pentru un eventual „aranjament“ la concursul din Cluj, Andreieş putea conta pe Buta şi Bordea.

Neamurile lui Buta, rotiţe în sistem

Ca un amănunt esenţial privind sentimentul de clan al lui Buta, reamintim aici faptul că alte patru dintre neamurile sale sunt angajate în acelaşi sistem binefăcător al justiţiei. Astfel, soţia Mariana Buta este notar public, fiul Paul George Buta este consilier juridic la Asociaţia de Drept a Proprietăţii Intelectuale, sora Elena Cârlig este judecător la Curtea de Apel Braşov, iar nepoata Daniela Iorga este notar public. Mai mult, două prietene foarte apropiate ale lui Buta, una de la Curtea de Apel Cluj şi cealaltă de la Tribunalul Bistriţa, au ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind votate de Andreieş, după ce Buta a ajuns acolo.

Maşina de făcut bani BUTA SA sau SRL

Buta1

 

buta2

Aşa se face că averea judecătorului Buta este corespunzătoare unui şef preocupat de altceva decât de problemele justiţiei. Înşirăm aici doar partea văzută a acestei averi: un teren agricol de 3,8 hectare, deţinut împreună cu sora sa, Elena Cârlig, un teren de 2.900 mp situat în Bistriţa şi cumpărat in 2006, jumătate (după partaj) dintr-o vilă de 138 mp situată în Cluj Napoca, un alt apartament de 116 mp în Bucureşti, jumătate dintr-o vilă de 120 mp situată în Săulia de Câmpie – Mureş, aproximativ o treime dintr-o casă din Făgăraş, un autoturism Renault, 3,73 miliarde lei vechi în bănci, precum şi acţiuni la societăţile Ario SA Bistriţa, Carbochim SA Cluj, Teraplast SA Bistriţa, Şantierul Naval Constanţa, Banca Românească SA, Rombat SA Bistriţa, Sofert SA Bacău şi Comelf SA Bistriţa.

buta3

Anul trecut, judecătorul Gheorghe Buta a câştigat din salariu şi „restanţe” 232.560 lei (2,32 miliarde lei vechi!), iar soţia sa, din activităţi notariale, incredibila sumă de 1.425.379 lei (14,25 miliarde lei vechi!). La aceste sume astronomice s-au adăugat dividende de 28.500 lei plus peste 20.000 lei din drepturi de autor şi alte prestaţii.


Nereguli cu privire la reprezentanţii curţilor de apel

Revenind la comisia de examinare, iniţial INM făcuse următoarele propuneri: ca titulari Cezar Hâncu (preşedinte al CA Suceava) şi Valentin Mitea (vicepreşedinte CA Cluj), iar ca supleanţi, Diana Ungureanu (CA Piteşti) şi Constantin Diaconu (preşedinte Tribunalul Dolj). Ca şi în cazul celor de la ÎCCJ, şi aici CSM-ul preferă un supleant, pentru că aşa funcţionează morişca. Astfel, pe 18 octombrie, CSM-ul îi numeşte ca titulari pe Valentin Mitea si Constantin Diaconu. Primul dintre aceştia, judecătorul Mitea, este şi el un apropiat al cuplului Buta- Andreieş.

Mitea este vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj, numit de către CSM în octombrie 2005, pentru o perioadă de trei ani. Din CSM-ul care l-a numit pe Mitea făcea parte şi Andrieş, preşedintele CA Cluj. Chiar dacă numirea s-a făcut prin concursul din septembrie – octombrie 2005, în comisia de examinare a figurat, cum altfel?, judecătorul Gheorghe Buta. Morişca a funcţionat din nou. Aşadar, Buta din Cluj a fost votat de prietenul Andreieş din CSM, dar şi din Cluj, ca să-i dea notă mare lui Mitea de la Cluj. Curat murdar, coană Justiţico!

Filiera Buta-Diaconu

Aşa cum rezultă din datele publice, atât de pe Internet cât şi din CV-ul oficial, judecătorul Constantin Diaconu (foto stânga) nu a activat nicio zi la vreo curte de apel. Ori, conform legii, din comisie trebuie să facă parte judecători de la curţile de apel, nu cu grad de curte de apel. Diaconu a fost numit preşedinte la Tribunalul Dolj prin Hotărârea CSM nr.120/13.04.2006, pentru perioada mai 2006- mai 2009. Din comisia de examinare la acel concurs, la care a obţinut doar 6,57 ca notă la proiect, concurs desfăşurat în perioada 4 – 26 martie 2006, a făcut parte acelaşi nelipsit Buta.

Scandalul generat pe fondul neregulilor din timpul examenului a generat contestaţii inclusiv de la cei care fuseseră admişi la concurs şi a dus la emiterea unei noi hotărari CSM cu privire la organizarea concursului (Hotărârea 320 din 27 aprilie 2007). La următorul concurs, Buta nu a mai fost desemnat în comisie, dar în rest a participat în comisia de examinare la toate concursurile în care au existat concurenţi de la Cluj. Cât despre competenţele manageriale ale lui Diaconu, iată ce declara un judecător din „turma“ păstorită de acesta: „Judecătoria Craiova este un dezastru, haosul pluteşte la orice colţ sub toate aspectele, iar Tribunalul Dolj mai are puţin şi cade, clădirea este o paragină, iar colectivul un butoi cu pulbere. Dezorganizarea şi dezinteresul (sau, mă rog interesul pentru orice altceva decât instanţele) sunt trăsăturile lui definitorii ca şef“.

Aşadar, ca o primă concluzie, în comisie se aflau Buta şi alţi doi judecători (Diaconu şi Mitea) pe care Buta îi examinase la concursurile anterioare, deci „tributari“ acestuia; nu mai vorbim şi de judecătorul Bordea, colegul lui Buta. Ceilalţi membri ai comisiei, însărcinaţi cu „managementul şi organizarea instituţională“, au fost Liviu Ilieş, Ion Popa şi Viorel Voineag. Care e interesul ca anumiţi judecători să fie acum în comisiile de examinare? Pai, „alegerea“ judecătorilor care urmau să ocupe posturile scoase la concurs din raza Curţii de Apel Cluj şi a Tribunalului Dolj. Una dintre modalităţi este, cum am mai spus, influenţarea notei la examenul oral (care nu poate fi contestată de concurenţi, vezi art. 15 alin 5 din Regulamentul de concurs), iar o alta, deja descoperită la „procurori“, poate fi chiar „livrarea“ subiectelor de examen.

Grupul de interese al robelor din Cluj

În Cluj, cuplul Buta-Mitea a decis aşadar care vor fi colaboratorii apropiaţi ai prietenului Andreieş, preşedintele Curţii de Apel. S-au scos posturi la concurs pentru Tribunalul Cluj (concurenţi: Cristi Vasilică Danileţ şi Sorina Siserman) şi Tribunalul Bistriţa Năsăud (Marian Nicolae), Judecătoria Tg. Lăpuş (fără concurenţi), Judecătoria Zalău (fără concurenţi). După „examen“, câştigătorii erau cei care trebuiau să fie: Siserman, pentru postul de preşedinte al Tribunalului Cluj, şi Nicolae, pentru preşedinţia Tribunalului Bistriţa Năsăud. Cine sunt însă cei doi fericiţi câştigători şi de ce există suspiciuni uriaşe cu privire la ei? Primul dintre ei, Sorina Siserman, este preşedintele în funcţie al Tribunalului Cluj, numită prin Hotărârea CSM nr.47/2003, pentru perioada 20.12.2003-20.12.2007. În CSM-ul care a numit-o era membru Gheorghe Buta, şeful de atunci al Curţii de Apel Cluj. După numire, ea a devenit deci subordonata directă a lui Buta.

După plecarea acestuia la ÎCCJ, în iunie 2004, Siserman devine subordonata lui Andrieş (devenit la rându-i preşedinte al Curţii de Apel Cluj) secondat din noiembrie 2005 de judecătorul Mitea (devenit vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj). Cel de-al doilea, Marian Nicolae, este preşedinte al Tribunalului Bistriţa Năsăud, delegat pentru 90 de zile, începând cu 01.09.2007, prin Hotărârea CSM nr. 347/2007. La baza acestei delegări a stat propunerea formulată chiar de preşedintele Curţii de Apel Cluj, Andreieş. De menţionat că Nicolae a fost anterior preşedinte al Judecătoriei Năsăud (1990- 1996), adică în subordinea lui Buta care în perioada 1990-1998, a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud! După aceea, Buta a plecat la Curtea de Apel Cluj şi în locul lui, ca preşedinte la Tribunalul Bistriţa Năsăud a rămas chiar Marian Nicolae, din decembrie 1998 până în prezent).

Nicolae a fost, aşadar, în subordinea lui Buta când acesta era preşedinte al Curţii de Apel Cluj, iar după plecarea lui Buta la ÎCCJ, Nicolae rămâne în subordinea lui Andreieş, secondat de Mitea. Terminându-i-se mandatul, a fost menţinut în delegaţie.

În concluzie, Buta i-a ales pe colaboratorii lui Andreieş. De fapt, i-a confirmat în funcţii pe oamenii puşi de el la conducerea Tribunalului Cluj şi a Tribunalului Bistriţa Năsăud. În acelaşi timp, Mitea, celălalt membru interesat al comisiei, şi-a confirmat şi el colaboratorii.

Ulterior, Andreieş a fost promovat, cum se ştie, şeful CSM. Care, cu onor, îl promovează acum pe binefăcător în fruntea Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De aici pînă la vârful Înaltei Instanţe nu mai este decât un mic pas.

© Dan Badea

O laudă, cu tâlc, de la Sorin Roşca Stănescu: „Un amestec exploziv numit Dan Badea”

Dinu-Patriciu-Rosca-Stanescu-Traian-Basescu1

Sorin Rosca Stănescu mă uimeşte din nou. Diversionist de mare clasă, el fiind, de departe, cel dintâi manipulator din presa română, SRS publică astăzi pe site-ul său un text despre mine şi acest blog. Un text de câteva rânduri în care, aparent, mă laudă şi îsi invită amicii să urmărească blogul meu. Iată-l:

Un ziarist vertical si un blog de mare forta. Iata un amestec exploziv. A fost atat de deranjant pentru politicienii vremii, incat i-au facut tot ce se putea pentru a-l marginaliza. Manipulandu-i, in acest sens, chiar si pe unii jurnalisti. Ceea ce posteaza astazi pe site Dan Badea se cuvine sa intre in atentia celor care nu se feresc de marile adevaruri. Motiv pentru care atrag atentia asupra adresei blog-ului sau: http://badeadan.blogspot.com

Nota lui Roşca, intitulată “Un amestec exploziv numit Dan Badea”, nu este însă, nici pe departe, o laudă.

rosca blog1

Cum să lauzi pe cineva care, cel putin speculativ, a demonstrat că eşti plătit (de ruşi) pentru a susţine politica Moscovei şi, deci, pentru a-l ataca pe Traian Băsescu?

Cum să-i faci reclamă, tu, luptător declarat anti-Băsescu, unuia care consideră că Traian Băsescu este suficient de catâr ca să nu facă înţelegeri cu mafioţii şi mogulii pe care-i reprezinţi?

lovin

Ultimele mele postări referitoare la Sorin Roşca Stănescu au fost destul de dure la adresa lui şi m-aş fi aşteptat la o reacţie pe măsură. Care nu a venit.

Culmea, au mai fost şi alţi jurnalişti cu experienţă, unul dintre ei fiind Tiberiu Lovin, pe blogul său (foto dreapta), care au remarcat argumentele folosite de mine pentru justificarea demersurilor filo-ruse ale lui Roşca Stănescu.

Titlul Notei m-a dus cu gândul, mai întâi, la ultima diversiune(azi demontată deja) a lui Roşca, cea privind vapoarele cu explozibili aduse de Mircea Băsescu din Tailanda şi retrimise apoi, peste mări, în beneficiul “teroriştilor”.

Ce-o fi vrând să spună, prin “amestec exploziv”?- m-am întrebat. Nu cumva o sa lanseze povestea că “amestecul exploziv” aflat pe vasul sosit în portul Constanţa a fost, de fapt…Dan Badea? Care apoi a fost ascuns în depozitul nepoatei Preşedintelui? Şi care, tocmai de aceea, e un susţinător al lui Băsescu?

Lăsând gluma deoparte, mărturisesc faptul că nu am înţeles, iniţial, de ce mă laudă Roşca. Orice s-ar spune, el nu este tâmpit. Tot parcursul său de până acum o dovedeşte. Nu este nici masochist, pentru că niciodata nu i-a plăcut să ia pumni în cap, ba chiar, mai degrabă, preferă să moară cu tine de gât. În fine, el nu este nici ziarist de investigaţii, pentru că a alterat toate subiectele abordate până acum, de la Iliescu-KGB, la Băsescu-terorişti. În schimb, cum spuneam, este un profesionist al diversiunii. Şi atunci, în aceste condiţii, ce vrea Roşca de la mine, m-am întrebat?

blog rosca 2

Aveam să înţeleg câteva minute mai încolo, după ce Nota publicată pe site-ul său s-a transformat în …delaţiune, printr-o singură trăsătură de condei: trimiterea din finalul notei nu mai era la blogul meu, ci la un anume articol de pe acest blog (vezi foto stânga, ultimul rând). 

Este vorba despre o analiză mai veche făcută de mine pentru revista Bilanţ şi intitulată Averea lui Traian Băsescu. Aşadar, nu blogul meu era interesant, ci materialul în care demonstram că, luat la bani mărunţi, Traian Băsescu nu poate justifica nişte venituri.

basescu-cowboylarge1

De ce o fi recurs la o adevărată parabolă, doar pentru a-şi trimite admiratorii la o mai veche analiză de-a mea, mi-e greu să pricep. Textul meu era public, din el s-au alimentat toţi detractorii preşedintelui Băsescu (cel mai recent fiind Marius Oprea, în cartea  – aflată în lucru – despre trecutul Preşedintelui), prin urmare SRS putea să-mi ceară acordul să-l preia, cu citarea sursei, şi i-l dădeam.

M-aş fi aştepat, totuşi, ca pe blogul său, Sorin Roşca Stănescu să publice, în primul rând ultimele materiale postate de mine şi care-l vizează direct: “Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu sute de mii de dolari. Acum boicotează vizita lui Băsescu în SUA” şi “Diversionistul Sorin Roşca Stănescu, între banii de la Vagit Alekperov şi “Banda celor 10 spioni CIA””. N-a făcut-o. Ca şi mine, l-a ales pe Băsescu. Este şi motivul pentru care l-am trecut în blogroll.

Morala

Când te laudă Sorin Roşca Stănescu ai grijă că, de fapt, îl atacă pe Traian Băsescu!

© Dan Badea

Alianţa Bugetarilor este o creaţie a strategilor lui Mircea Geoană, cu sprijinul lui Liviu Luca

Alianţa Bugetarilor este o creaţie a PSD.
nastase petcu

Folosind ca nucleu Alianţa Naţională a sindicatelor Bugetarilor “SED LEX”, condusă de Vasile Marica, strategii lui Mircea Geoană au atras în noua “alianţă” alte câteva federaţii sindicale conduse de apropiaţi ai PSD.

Este vorba, în primul rând de Federaţia Sindicatelor din Învăţământ „Spiru Haret”, condusă de Gheorghe Isvoranu şi de Federaţia Sanitas a lui Marius Petcu.

Prima dintre ele, „Spiru Haret”, îl are ca preşedinte executiv pe Marius Nistor, creaţia de dată recentă a lui Liviu Luca prin intermediul postului Realitatea TV.
După ce a fost promovat, anul trecut, ca vicepreşedinte al CNSLR Frăţia, Marius Nistor a beneficiat de o excelentă campanie de imagine, el devenind unul dintre invitaţii permanenţi ai postului Realitatea TV, deţinut de şeful său direct de la confederaţie, Liviu Luca, şi de şeful şefului său, Sorin Ovidiu Vîntu.
vantu luca
Prezenţa continuă pe sticla televizorului, schimbarea look-ului şi a tonalităţii, au avut scopul de a-l transforma într-un nou lider sindical care să coaguleze, la timpul potrivit, o nouă structură capabilă a fi folosită împotriva guvernului. Ceea ce s-a şi realizat.Dresajul n-a fost însă complet, dovadă că acesta încă se mai trezeşte zbierând în timpul discuţiilor, dar pentru un reprezentant al clasei muncitoare din CNSLR Frăţia, e tocmai bun. Marius Nistor este, astfel, varianta masculină a Monei Pivniceru.

Reţinem, deci, că Marius Nistor, ca vicepreşedinte al CNSLR Fraţia, este subordonatul direct al binefăcătorului său, Liviu Luca (prim-vicepreşedinte al CNSLR) şi al lui Marius Petcu (preşedintele CNSLR).

A doua Federaţie care s-a alăturat bugetarilor lui Marica din SED LEX, este “Sanitas”-ul condus chiar de Marius Petcu, cel care a semnat parteneriatul cu liderul PSD, Mircea Geoană, în calitate de preşedinte al CNSLR. De menţionat că, tot anul trecut, Petcu şi-a lansat nevasta la vârful CNSLR, ca vicepreşedinte, ea deţinând şi funcţia de secretar general al Sanitas.

alianta-00001alianta-00002

Revenind la SED LEX, nucleul de la care s-a pornit pentru înfiinţarea structurii anti-guvernamentale, ea este condusă de Vasile Marica promovat, ce coincidenţă!, tot anul trecut, în funcţia de vicepreşedinte al aceleiaşi structuri sindicale a PSD, CNSLR Fraţia.

SED LEX aduce direct, în noua Alianţă, patru federaţii sindicale disciplinate, după cum urmează: Federaţia Naţională a Sindicatelor din Finanţe, Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţia Locală, Federaţia Naţională a Sindicatelor din Muncă şi Solidaritate Socială şi Federaţia Naţională a Statisticienilor din România.

La toate acestea s-au mai adăugat încă două federaţii surori (PUBLISIND şi Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor), Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, Federaţia Naţională a Sindicatelor „ALMA MATER” şi F.S.L.I.-ul lui Aurel Cornea. Cum se poate constata cu ochiul liber, primele trei structuri au aceleaşi interese şi aceeaşi culoare cu suratele din SED LEX şi sunt “smulse” din Cartel Alfa, o mutare denunţată deja de Bogdan Hossu drept o încercare de spagere a unităţii sindicale.

Ultimele membre ale plutonului PSD, “Alma Mater” (afiliată BNS) şi “FSLI” (afiliată CSDR) au ajuns în alianţă datorită incapacităţii liderilor acestora, Răzvan Bobulescu şi Aurel Cornea, de a accepta esenţa noii legi a salarizării unice. Ajustarea salariilor aberante ale universitarilor, în raport cu celelalte trepte şi titluri didactice, e o măsură ce nu poate fi acceptată de sindicaliştii cu pretenţii intelectuale.

geoana

În concluzie, o radiografie a componenţei “Alianţei Bugetarilor” arată că, majoritatea membrilor acesteia aparţine CNSLR Frăţia, cea care a semnat oficial, anul trecut, parteneriatul cu PSD.

Dealtfel, CNSLR Frăţia a fost aliatul natural al PSD dintotdeauna, mulţi dintre liderii săi fiind apoi cooptaţi în PSD: Miron Mitrea, Marian Sârbu, Ioan Rădoi, Pavel Todoran, Ioan Andrei sau Dumitru Chiriţă.

Cozile de topor folosite în realizarea Alianţei Bugetarilor sunt Marius Nistor, Vasile Marica şi Marius Petcu. Deasupra lor stă Liviu Luca, prim vicepreşedintele CNSLR Fraţia dar şi mogulaşul care, prin cotidianele ZIUA şi Gardianul, precum şi prin postul de televiziune Realitatea TV asigură logistica necesară asigurării scopului propus.

Aşa se face că, de sub fustele roşii ale invenţiei PSD se iţeşte capul nesigur al liderului de mucava, Geoană. Mircea Geoană.

©Dan Badea

Bonus 

Deoarece confederaţia lui Vasile Marica a fost nucleul în jurul căruia au ajuns să graviteze şi alte colective „muncitoreşti”, merită amintit de unde provine acest „sindicalist” cu manifestări de mafiot care a ajuns să conducă, de-a valma, portari, poliţişti, vameşi, femei se serviciu şi universitari. Cum, cel mai bine se lucrează cu materialul clientului, reproduc, mai jos, una dintre discuţiile purtate de Vasile Marica, lider al sindicatului vameşilor pe atunci, cu un anumit interlocutor din breaslă. După limbajul din stenogramă, se poate deduce cam ce fel de preocupări, dar şi ce fel de construcţie intelectuală avea/are acest sindicalist de tip Hoffa.

Stenograma incriminatoare:

Am cheltuit si ultimele resurse ale mele SA PLATESC PRESA!„Interlocutor: Ba, ce faci, ma?

Vasile Marica: Buna, mai. Nu inteleg…

I.: Pai, cum poate sa inteleaga? Dobitocul asta m-a lasat… si auzea, era langa mine, intelegi, vorba aia, e baiatul nostru…

Marica: Aaaa, am inteles! Hai sa-ti dau o masa, ceva. (…) Stateau cu capul asa spre „Baia Mare” si vorbeau cu mine, fugeau in colturi. Stiam ca le-ai aranjat (n.n. – examenul), stiam cum, pe ce filiera, dar nu m-am bagat. Un pic de respect. Iar acuma sa-i scoata pe oameni din sindicat (…). Macar un telefon sa dea, mai…

I.: Nu te… nu are cum.

Marica: Bai, eu am doi ani de zile de cand am stat cum am stat si ei au produs, intelegi? Au produs, mi-au scos lumea din sindicat. Sunt prietenii tai, n-am nimic, dar…

I.: Hai. mai (…) e al meu.

Marica: Eu ti-am zis, am cheltuit ultimele resurse ale mele sa platesc presa. Sa platesc toate, sa pot sa fac sa ajung aici, sa-l f… in gura pe asta. Ca l-am f… in gura pana la urma. Cat e el de tare si… a fost si conjunctura de asa natura, dar l-am f… in gura. FARA MINE NU SE FACEA, daca nu eram eu, „Sageata Albastra”.

I.: Dar astia cel putin nu sunt aia raii, sunt altii care… ei iti dai seama ce-or sa faca…

Marica: Eu nu mai sunt prost. Am trait doi ani de cumpana in viata si nu mai sunt prost sa ma duca fiecare cu vorba. Eu stiu cat produce si cum produce. Sa aiba grija – si noi suntem pe fata pamantului si nu sunt singuri. De acum trebuie sa imparta…

I.: Da, mai, e clar…

Marica: Indiferent cine e la putere, trebuie sa imparta… ca, daca nu, le vine randul! Dai in mine, dai in fabrici si uzine…

I.: La partid…

Marica: Stiu totul despre dl director, sa ti-l bag in carti?

I.: Acolo am tot!

TREBUIE SA-MI RECUPEREZ INVESTITIA SI SA SCOT MAI
MULT!

Marica: Pai, trebuie sa mi le dai.

I.: Am totul, dar nu le am la mine, ti le dau prin fax.

Marica: Mai, nene, nu poti asa. Eu mi-am tocit nervii atata…

I.: Stiu, ma…

Marica: Si ii dadeau lui asta la cotizatii ca sa ma omoare. Acasa nevasta-mea a nascut fortat ca mi-a amenintat-o cu telefoane… cutare, in fata la fiecare apartament al vecinilor mei au spus ca sunt derbedeu, ca sunt golan, la parinti acasa. Adica am trecut prin momente grele… Eu, una ca trebuie sa-mi recuperez investitia si doi – sa scot mai mult… Daca nu joaca cum trebuie de acuma si cum spun eu – ti-l fac varza. Ii fac si cu stupefiante, cu de toate ii fac. Care-i problema? Sunt organizat, ma. Am facut-o pe naivul si pe prostul, dar nu mai merge. Gata! De acuma am dat drumul la gaste!

I.: Da’ asta nu-i al lui?

Marica: Cine?

I.: Care e acuma…

Marica: Pe mine nu ma intereseaza al cui e. Tu crezi ca ma intereseaza al cui e? Tu crezi ca mai conteaza cine e asta? (n.r. – este vorba de noul director al DSV, Teodor Tanasescu). Ma apuc de ei iar. Tu crezi ca mai e vreunul care sa se puna cu mine acuma, in clipa asta? Dracii il ia. Trebuie sa produca. Poate el sa produca? Daca nu produce zilnic, a doua zi l-am facut. A doua zi l-am facut, ca stiu tot. Stai sa vezi ce stiu de la Nadlac (…). De-aia nici nu vorbesc despre ei, pe aia ii cacalesc!

I.: Aia m-au facut pe mine la inceput…

Marica: Daca imi dai tot despre ei, saptamana asta fac conferinta de presa, cu Giurgiu, cu Nadlac, cu astea. Saptamana viitoare e serial, ma bag peste ei, da-mi tot. Unde stau, ce case au. Tot!

I.: Nu vii pe zona?

Marica: Aici, la Bucuresti, fac tot. Intai dau ciocane de la Bucuresti si apoi vin si-n zone si pun, am facut hotarare de consiliu, toti liderii mei vorbim aceeasi limba. Dau ciocane, primesc materialul, fac conferinta de presa si fiecare il citeste. Nu se poate, ma, suntem organizati. Asta a fost un balaur mare, balaur mare-mare.

I.: Cu Tanasescu (n.n. – actualul director general al DSV) se intelegea bine.

Marica: Cu lovelele se intelegeau.

I.: Pai si cum l-a lasat asa…?

…………..

I.: Dar el ce era cand eram noi?…

Marica: Era vames la Gara de Nord.

I.: Si el e vicepresedinte pe Bucuresti la PSD?

Marica: Nu ma intereseaza, mi se rupe-n paispe mie. Daca vreau sa fac cariera nu am decat o singura solutie: sa dau in toata lumea si sa ma ridic cu imaginea asta pozitiva pe care mi-am facut-o. Dau in cine trebuie… in cine nu…! „Realitatea TV” e a mea. Acuma, cat de cat il am si pe Voiculescu, ma duc si la Antena 1.Liviu Luca, care e frate cu DIP-ul.

„CAT DAU? JUMATATE DIN CAT FAC…”

I.: Cum facem cu astia?

Marica: Tu faci acolo, dar… am datorii mari.

I.: Ce sa le spun?

Marica: Am datorii mari, nu ma intereseaza, tu faci acolo. Cat dau?

I.: Jumatate din cat fac…

Marica: Ce inseamna jumatate?

I.: Depinde de vama.

Marica: Care-i marja? Cat?

I.: La una 1500, o data 2000.

Marica: Pe tura, pe ce?

I.: Pe vama.

Marica: Pe vama?

I.: Da, pe vama.

Marica: Bai, sa stea linistiti acolo.

……..

Marica: Ajungeau la Adi. Daca ii mai da ceva ii omor si pe ei. Acum ii suni. Ba, lui ala nu-i mai dati nici un chior. DACA II MAI DA CINEVA VREUN CHIOR IL OMOR. Eu ii apar, Dinu vroia sa-i dea pe toti afara… si am mai cheltuit si doua sute de mii de PARA ca sa am loc acolo. Deci da-i, mai, da ceva lu’ ala sa uite… nu-i mai da nimic. (…)

………

Marica: Nici nu mi-ai dat sa-l rad.

I.: Am sa-ti dau.

Marica: Da-mi si ti-l fac varza.

……….
Jigodie…ala trebuie luat gatul!

Marica: Deci de asta te-am chemat, asta am vrut sa-ti spun.

I.: De Stefi, de Gabi, pot sa ma bag si pentru Nicu.
Marica: Care Nicu?
I.: Campeanu. Care e la Moravita, dar acuma e la Turnu.
Marica: Jigodie… eu am referinte negative despre el. Ala trebuie luat gatul. Du-te si spune-i sa refaca sindicatul acolo, altfel ii iau gatul. Ii dau termen pana saptamana viitoare.
I.: El e la Turnu, ala e la Varsand, asa ca…
Marica: Lasa, ma, da telefon, ce… daca nu, il impusc in gat. Bai, vorbim serios sau… ii dai termen pana saptamana viitoare, joi, daca nu ii dau la cap.
I.: Deci Stefi, Gabi, Emil – si-l pun si pe el sau…
Marica: Cine garanteaza pentru el? Pe astia doi ii cunosc…
I.: Eu am lucrat 20 de ani cu el.
Marica: Ma, garantezi tu pentru el? Nu vorbesti in numele meu. Sa nu aud numele meu pe acolo ca ma deranjeaza.
I.: Nu! Cu astia imi permit…

Marica: Spui, ba… la partid, mergem la partid cu lovele si cu asta-basta. Baiatul la Moravita, daca pana joi nu face, il bag cu materialele de constructii care a facut trafic si cu ce a facut in gara…( ROMANIA LIBERA, 20 februarie 2002, pag. 1)

Declaraţia de avere a Monei Pivniceru, absolventa Facultăţii de Sporuri

Mona Pivniceru, preşedintele Asociaţiei Magistraţilor obraznici din România, ţipă pe toate ecranele, într-o limbă tot mai greu de priceput, că magistraţii sunt nedreptăţiţi de sistem. E vorba, evident, de sistemul care s-a perpetuat peste regimuri şi graţie mafiei din justiţie, a magistraţilor corupţi, beţivi, turnători sau lacomi, a celor aflaţi mână în mână cu micii sau marii infractori, a impostorilor în robe care, pentru a promova în grad şi funcţie, şi-au măsluit examenele şi s-au mituit unii pe alţii ca să nu se mai ştie cine şi când a început.

Justiţiabilii au aflat recent că toţi magistraţii au absolvit nu numai facultatea de drept ci şi pe aceea de SPORURI. Lista acestor stimulente financiare este destul de generoasă.

Iată câteva dintre sporurile obţinute de indivizii care nu sunt capabili să asigure dreptul cetăţeanului la o judecată corectă şi imparţială: spor anticorupţie, spor pentru vechime în muncă, spor de specializare, spor de periculozitate, spor de confidentialitate, spor de risc si suprasolicitare, spor de fidelitate, spor de permanenta, tichete de masă, prima de concediu, suplimentul postului, coeficienti de multiplicare, stimulente etc etc.

În vreme ce nesătuii ăştia primesc saci de sporuri, noi, ceilalţi, primim şuturi în fund, sau sporuri de şuturi in fund.

Aşa se face că muieruşca blondă judecătoarea Pivniceru, care ţipă dogit spune pe ecranele televizoarelor că preşedintele Băsescu jigneşte magistraţii numindu-i aşa cum sunt, corupţi adicătelea, sau se opune acordării sporurilor din motive de criză, are venituri care nu se pot compara, nici pe departe, cu acelea ale unui intelectual „rupt în fund”.

Femeiuşca asta rea de muscă Judecătorea, incapabilă să vorbească limba română (ea spune „prezident”, in loc de presedinte, ca are doua doctorate!), a câştigat în 2007 un salariu de 166.000 lei (adică 1,66 miliarde lei vechi) numai de la Curtea de Apel şi de la Tribunalul Iaşi, başca 57.860 lei de la Facultatea de Drept din aceeaşi localitate, adică 186,55 milioane lei vechi lunar. Am mai spus deja, într-o postare mai veche: comparativ cu veniturile unui medic, profesor sau ale unuia din orice altă categorie profesională, salariul doamnei Mona e NESIMŢIRE în stare pură.

Astăzi am decis să-i public declaraţia de avere din 2008, deoarece am citit pe site-ul televiziunii lui SOV că aceasta nu figurează… „pe site-uri oficiale„. Cum Vîntu a investit foarte mulţi bani în angajaţi lipsiţi d eprofesionalism proşti, cum să-i poţi controla altfel?, e clar că ei nu ştiu elemente de bază ale meseriei. Pentru ei, dar şi pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu tainele căutării informaţiilor publice, prezint mai jos ultima declaraţie de avere a Monei, muierea blondă de la televizor – în timpul liber, şi judecătoare la Curtea de Apel Iaşi – în restul timpului (dacă-i mai rămâne şi timp de muncă). Anul trecut, salariul judecătoarei vorbitoare de moldovenească a scăzut la 1,33 miliarde lei (la care s-au mai adăugat, din alte prestări, vreo 200 de milioane lei), cam cât câştigă un profesor tânăr în vreo zece ani.

mona-00001

mona-00002

mona-00003

Diversionistul Sorin Roşca Stănescu, între banii de la Vagit Alekperov şi „Banda celor zece spioni CIA”

Diversiunea lui Sorin Roşca Stănescu, referitoare la implicarea preşedintelui Traian Băsescu, via fratele său Mircea, într-o operaţiune de trafic de armament şi de finanţare a unor organizaţii „teroriste”, a fost demontată astăzi, punct cu punct, de către jurnaliştii Liviu Iolu şi Mihai Munteanu în cotidianul Evenimentul Zilei.

munteanu evz1

Deşi întreaga poveste aruncată pe piaţă de fostul turnător H15 conţinea suficiente afirmaţii contradictorii, iar acuzaţiile centrale nu erau însoţite de documente, era nevoie, pentru cei care nu pot desluşi singuri iţele unor astfel de operaţiuni de intoxicare, de probe concrete. Probe care au fost obţinute de jurnaliştii menţionaţi.

Iată, mai jos, extrase din Evenimentul Zilei, câteva dintre afirmaţiile făcute de diversionistul H15 şi contrazise de documentele ziariştilor:

Ce susţine Roşca-Stănescu: Înalţi funcţionari ai Romarm, societate subordonată Ministerului Economiei, se fac vinovaţi de participarea la un grup de crimă organizată. În complicitate cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Băsescu, şi locotenentul-colonel (r) Cornel Purcărea, înalţii funcţionari din Romarm se află în legătură cu cetăţeanul belgian de origine libaneză Bakri Imad Abdul Reda, urmărit de Interpol pentru ac ti vităţi cu caracter terorist.

Ce a aflat EVZ: Cornel Purcărea şi Bakri Imad Abdul Reda se cunosc, dar conexinea provine colateral, dintr-o afacere cu cereale, în care Mircea Băsescu nu are im plicaţii. Interpol îl viza pe cetăţeanul libanez pentru o tranzacţie comercială, nu pentru activităţi teroriste. 

Ce susţine Roşca-Stănescu: Bakri Imad Abdul Reda este şi acţionar al firmei Romagro Cereal, unde a deţinut participaţii şi Cornel Purcărea. Acesta din urmă acţiona ca reprezentant al Romagro Cereal chiar şi atunci când, formal, nu mai avea nicio legătură cu societatea.

Ce a aflat EVZ: Bakri Imad este acţionar al Romagro Cereal SRL, dar firma se află în divizare deoarece Cornel Purcărea şi libanezul nu s-au înţeles în 2004 asupra profilului firmei. Libanezul nu voia ca societatea să acţioneze ca producător de cereale, ci doar ca importator-exportator.

Ce susţine Roşca-Stănescu: În 2008, înainte ca Interpol să ceară autorităţilor române urmărirea lui Bakri Imad Abdul Reda, Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Vâcea (SCCOV) a descoperit un straniu surplus de gestiune la uzina mecanică din Băbeni, unitate unde Romarm distrugea muniţia adusă, prin contract, din afara graniţelor.

Ce a aflat EVZ: Dosarul în cauză se află la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea din luna martie a.c., iar explozibilul provine din trun transport făcut în 2008, dar nu din surse externe, ci de la unităţi militare de lângă Bucureşti. În cazul muniţiei din Taiwan, transportul s-a făcut în acest an, sursa fiind externă. Deci, sunt două cazuri diferite.

Ce susţine SRS: Materialele explozibile, provenind din Thailanda, au fost descărcate la Constanţa de către fratele preşedintelui Traian Băsescu, Mircea Băsescu, acesta fiind însărcinat şi cu reurcarea lor pe vapoare.

Ce a aflat EVZ: Muniţia expirată provine din Taiwan, nu din Thailanda. În depozitele firmei Ice Age SRL din Zona Liberă Agigea, au fost depozitate timp de o lună cele 105 containere cu muniţie expirată. În acţionariatul firmei figurează Raluca Băsescu (50%), fiica lui Mircea Băsescu. Cel din urmă a fost contactat de Cornel Purcărea, care căuta spaţiu de depozitare. 

Ce susţine SRS: De comerciarizarea lor la export s-a ocupat firma Romagro Cereal, condusă de locotenentul- colonel Cornel Purcărea. În trecut, acesta a lucrat în serviciul secret al Armatei, fiind specializat în probleme africane. Muni ţia reexportată de Romagro Cereal a fost vândută către UNITA Angola.

Ce a aflat EVZ: Formaţiunea rebelă armată UNITA Angola s-a desfiinţat în 2000, la scurt timp după uciderea liderului ei, Jonas Savimbi. Din scheletul ei s-a format un partid politic, fără ramificaţie militară. Firma care a importat muniţia expirată a fost Oxo Network Corporation, condusă de Pucărea, nu Romagro. Este vorba exclusiv de import, nu de export, aşa cum susţine Roşca Stănescu.

07facsimil

Mai mult decât atât, Corneliu Purcărea le-a declarat celor doi jurnalişti că, în urmă cu patru ani, a fost şantajat de trimişii lui Roşca Stănescu şi obligat să cotizeze la „ZIUA” cu 40-50.000 de euro, dar că ar fi dat doar 10.000 de euro (foto SUS, document publicat de EvZ).

Banii, obţinuţi de trimişii celui supranumit „Naşul”, au fost daţi, oficial, pentru „publicitate”, numai că aceasta nu ar fi apărut în ziarul condus de SRS.

Pe de altă parte, aşa cum am arătat în materialul postat, în urmă cu mai multe zile, pe acest blog, SRS a dezvoltat, de-a lungul anilor, o relaţie specială cu ruşii interesaţi de preluarea controlului politico-economic într-o ţară ce avea să pătrundă în NATO şi să se integreze în Uniunea Europeană.

Reacţia lui Roşca Stănescu nu s-a lăsat aşteptată, el  atacându-i, în stilul caracteristic, pe autorii materialului de presă, acuzându-i că au însăilat informaţii primite de la un serviciu secret, fără să specifice dacă este vorba despre SVR sau FSB.

„Am citit mizeria publicata. Pentru orice jurnalist si, probabil, pentru orice cititor, e limpede ca ea nu constituie rezultatul unei investigatii jurnalistice. Au fost pur si simplu insailate informatii primite de la un serviciu secret. Dar nici acel serviciu secret, aflat in slujba lui Basescu, nu si-a putut permite sa nege in intregime evidenta. “Evenimentului Zilei” i-au trebuit 14 zile pentru a ma ataca. La cerere. Voi raspunde, luandu-mi si eu un timp necesar” – a scris H15 pe site-ul său.

Tot astăzi, însă, a venit şi diagnosticul din partea Comisiei SRI care se poate traduce cam aşa: „Roşca Stănescu bate câmpii!”. Concret, în urma audierilor din cadrul Comisiei parlamentare de control al SRI, preşedintele Cezar Preda a afirmat nu există un caz Băsescu, iar directorul SRI, George Cristian Maior, a spus şi el că nu există nici o legătură între transportul de muniţie vizat şi terorism.

„Suntem o autoritate naţională in domeniul prevenirii terorismului, suntem abilitaţi prin lege, suntem parte a unei comunităţi mai largi din UE şi NATO şi am arătat comisiei că am avut o cunoaştere adâncă în legatură cu toate aspectele semnalate legate de aşa-zisa „conexiune” între acest transport special şi zone ale terorismului, demonstrând că nu există nicio legatura între el şi terorism– a declarat şeful SRI.

Scopul lui Roşca Stănescu a fost, parţial, atins.

Exemplul dat de mine, cu banii primiţi (evident, tot pentru „publicitate” în ziar)de la preşedintele LUKOIL, faptă recunoscută de SRS, este ilustrativ pentru modul de lucru al acestuia, dar şi pentru identificarea celor care stau în spatele lui. Cum am arătat deja, scopul fundamental al dezinformării lansate de Roşca Stănescu a fost compromiterea, în plan internaţional, îndeosebi pe relaţia cu SUA, a preşedintelui Traian Băsescu. Concret, deşi negocierile pentru o vizită a preşedintelui Băsescu la Washington erau destul de avansate, acesta a anunţat public, la câteva zile de la escaladarea scandalului „Băsescu-terorişti”, că vizita nu va mai avea loc. Iată fragmentul cheie din discursul, recent, al preşedintelui Traian Băsescu:

„Însă, şi la noi, şi la partenerul american au fost; la noi vor fi alegeri. Noi avem deja pregătită lista obiectivelor comune spre a fi discutate cu partea americană atunci când lucrurile vor fi stabilite din punct de vedere al realizării unei întâlniri la vârf. Obiectivele au fost însă comunicate prin Departamentul de Stat, dar şi prin ambasada de aici. Sunt în analiză la Washington şi vom vedea care va fi lista a ceea ce ne propunem în comun în perioada anilor următori. Probabil că acest lucru va putea fi definitivat şi tranşat după ce se produc alegerile prezidenţiale şi în România

Scopul diversionistului fusese atins.

Scenariul pus la cale de Roşca Stănescu a fost însă mult mai bine elaborat decât l-ar fi dus pe el capul. Ipoteza lansată pe acest blog, cum că în spatele lui Sorin Roşca Stănescu se află marile interese ruseşti poate fi întărită şi de alte două întâmplări pe care, la data postării anterioare, nu le luasem în calcul.

Datele despre implicarea unuia dintre membrii familiei Băsescu (Mircea) într-o operaţiune comercială monitorizată de DGIPI au apărut la începutul acestui an, iar scurgerea lor către grupul diversionist din care face parte Rosca Stănescu a fost aproape instantanee.Prin urmare, acestea au putut fi obţinute cel mai târziu în februarie 2009. Mai departe, după obţinerea informaţiei privind apariţia numelei Băsescu într-o operaţiune cu produse speciale, SRS şi comandamentul din care face parte (alături de Cozmin Guşă, cunoscuta curea de transmisie a ruşilor, primul care a confirmat „adevărul” celor spuse de SRS) au gândit pas cu pas lansarea diversiunii în mass media.

Diversiunea „Banda celor zece spioni CIA”

banda2

Mai întâi s-au asigurat că, deşi evidentă, nu se va putea face legătura dintre ei şi interesele ruseşti. Ce dovadă mai clară puteau avea, că în spatele lor nu sunt ruşii, decât o confirmare a acestui fapt chiar de la autoritatea în materie, adică… Serviciul Român de Informaţii? Cum o asemenea dovadă nu putea fi obţinută, au recurs la un şiretlic specific KGB: plastografia.

Băieţii din spatele lui Roşca Stănescu au obţinut o astfel de „confirmare” contrafăcută de mai multă vreme (la puţin timp după ce Vagit Alekperov, suspectat a fi fost general al KGB, îi dăduse lui SRS, la Intercontinental, cei peste 800.000 de dolari), din care rezultă, nici mai mult nici mai puţin, că Sorin Roşca Stănescu ar fi fost documentat de lucrătorii din SRI ca făcând parte dintr-o reţea de spionaj coordonată de Pacepa şi finanţată din fonduri ale CIA.

Este vorba despre o Notă-Raport, datată 1999, în care se face vorbire despre zece personalităţi ale vremii (politicieni, ziarişti şi foşti ofiţeri de informaţii) angrenate într-o vastă operaţiune de atac mediatic asupra principalelor instituţii ale statului român. Alături de Roşca Stănescu, printre „spioni” mai apar Mircea Răceanu, Radu Ioanid, Adrian Severin, Dan Pavel, Cornel Dumitrescu, Dan Cristian Turturică şi subsemnatul, Dan Badea.

SRI pag 1_1

Coordonatorii retelei ar fi fost, conform documentului, IM Pacepa şi Liviu Turcu. Înarmat cu „dovada”, Sorin Roşca Stănescu a publicat-o pe 30 martie a.c. în cotidianul ZIUA şi a însoţit-o de un editorial menit să abată atenţia de la scopul real urmărit prin acea „dezvăluire”.

SRI pag 3_1

Fiind inclus şi eu pe acea listă, ca agent de influenţă în coordonarea lui Liviu Turcu, am cerut rapid un drept la replică. Eram convins că documentul publicat era realizat de foşti ofiţeri ai SRI şi nu mi-a trecut prin cap că este vorba despre o plastografie a rusofilului SRS, făcută pe baza unui amestec de informaţii reale cu altele false. Deşi mi s-a promis că mi se va da dreptul la replică, directorul cotidianului Ziua a întârziat publicarea protestului meu, suficient de mult ca efectul dezvăluirii să  nu fie alterat. Replica a apărut după vreo săptămână, iar justificarea întârzierii a fost aceea că s-a aşteptat şi un punct de vedere de la SRI care nu a recunoscut autenticitatea documentului şi nici paternitatea acestuia. De menţionat că fostul director al SRI Costin Georgescu a declarat chiar atunci că documentul publicat de SRS este „o prostie”, fapt care nu i-a împiedicat pe manipulatori să-l publice.Deşi am o vastă experienţă în munca de investigaţii, nu am înţeles atunci care putea fi scopul dezvăluirii, cu toate că, la prima vedere parea a fi doar un atac diversionist la adresa SRI. Ei bine, nu a fost numai atât. Era şi un certificat de „bună purtare” al manipulatorului, bun de invocat mai târziu, în campanie.

Precauţie tactică: Refugiul pe blog
Al doilea pas fundamental făcut de Roşca Stănescu, a fost să rupă legăturile vizibile cu Sorin Vântu şi Liviu Luca, aşa încât declanşarea atacului la preşedintele României să pară a fi gestul unui nebun singular al autorului. Astfel, două luni mai încolo, Sorin Roşca Stănescu a rupt definitiv legăturile contractuale cu Ziua, dându-şi demisia în mai 2009. La puţin timp şi-a lansat şi site-ul personal, adică haznaua în şi din care avea să-şi etaleze diversiunile. De la lansarea site-ului, dincolo de un banner postat pe pagina online a ziarului ZIUA, SRS i-a făcut o publicitate continuă în acest cotidian, editorialele sale fiind însoţie de trimiteri repetate la locul unde avea să-şi mute producţiile SF.

Măsura de a nu-i implica direct pe moguli în găzduirea diversiunilor lui SRS a fost bine gândită deoarece, pe de o parte, ei nu pot fi făcuţi responsabili pentru lansarea invenţiilor lui Stănescu, iar, pe de altă parte, este mult mai credibil să preiei şi să dezbaţi ştirea, decât să fabrici. Mass media mogulilor a avut însă un rol fundamental în răspândirea informaţiilor false ale lui SRS şi în manipularea opiniei publice interne şi internaţionale. A avut şi are în continuare, chiar dacă diversiunea turnătorului H15, sau Deleanu, sau Naşul, sau Ivan a fost deja demontată.

Răul a fost făcut, iar instituţii fundamentale în stat precum Preşedinţia, CSAT, Parlament şi SRI au fost atrase în caruselul dement al unui mogulaş acoperit, infiltrat printre ziarişti.

Reiau, mai jos celelalte piese, prezentate deja, ale dominoului rusesc în care stă agăţat Naşu Ivan Stănescu.

Maica Rusia

Dincolo de interesele pecuniare, bătrânul turnător Roşca Stănescu are şi alte motive de “nebunie”.

                                                                                     Foto: Putin salutând veteranii din FSB/KGB

Unul ţine de instinctul de conservare: dacă Băsescu va fi reales, există riscul ca învinuitul din dosarul Rompetrol să înfunde puşcăria, deoarece îi va fi greu să-i mai ameninţe cu succes pe oamenii legii; prin urmare dă din gură, mâini şi picioare, ca epilepticul, că poate îl crede cineva şi nu mai pune ştampila de vot pe acest candidat .

Al doilea interes e cel evident, electoral, uşor de înţeles dacă socotim grupările mafiote şi forţele politice interne aflate în conflict.

Există însă şi o a treia explicaţie a resorturilor ascunse care au dus la lansarea acestei diversiuni şi ea porneşte de la atacarea şi încercarea de compromitere a instituţiei fundamentale în stat, Preşedinţia.

Nu e deloc greu de priceput că a spune despre Preşedintele României că e implicat în operaţiuni teroriste, într-un context precum cel actual, e o chestiune de o gravitate extremă şi ţine de atacul la securitatea naţională.

Să asociezi numele preşedintelui unui stat membru NATO cu al unui terorist căutat de Interpol, e un deziderat perfect pentru politica externă a Rusiei.

Întrebarea este: a bătut însă, Roşca Stănescu, palma cu ruşii? Probabil, dar nu direct, deoarece dacă ar fi făcut-o personal primea şi el măcar un document probator, care să-i confirme implicarea lui Mircea Băsescu în primirea şi trimiterea peste mări şi ţări a celor cinci vapoare cu muniţie, document plastografiat cu atenţie în laboratoarele serviciului rus de spionaj, SVR (Sluzhba Vneshnez Razvedki).

Interesele comune SRS-SVR sunt evidente şi ele sunt mai mult decât o simplă coincidenţă.

Primul care a sărit în apărarea şi susţinerea elucubraţiilor debitate de SRS a fost “rusnacul” Cozmin Guşă, un alt individ cu relaţii şi simpatii recunoscute printre silovikii lui Putin.

Pe de altă parte, cum se ştie deja, SRS s-a implicat direct, ca acţionar şi “comandant” în agenţia de “ştiri” “Rusia la zi”, alături de rusofilul Mircea Popa, cel care, prin 1989, a cerut azil politic la şefii lui de la Moscova, iar în 2001 a devenit „asistentul politic al scretarului general al PSD”, Cozmin Guşă.

UPDATE: Relaţia dintre Mircea Popa şi Roşca Stănescu, de la sfârşitul anilor ’80, a fost extrem de ciudată, Popa afirmând că Sorin Roşca Stănescu l-a chestionat în legătură cu un eventual refugiu la Moscova. Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani pentru România Liberă, rusofilul Mircea Popa (foto dreapta) a făcut o declaraţie surprinzătoare cu privire la trecutul lui Sorin Roşca Stănescu: „Cu Roşca s-a întâmplat ceva, fiindcă el şi-a predat carnetul de partid şi a venit la mine să mă întrebe dacă am pe cineva legat de Moscova, fiindcă se simţea în pericol. După aceea am făcut samizdatul împreună, dar el a fost cel care l-a oprit, spunându-mi că sunt probleme. Puţin după aceea am fost dat afară de la Cinema Mioriţa, unde lucram. Ce să se fi întâmplat cu fostul turnător al Securităţii care, după ce a fost abandonat oficial de către ofiţerul de securitate îşi căuta sprijinul la Moscova? Şi de ce amicul său sugerează, fără a o recunoaşte însă, că abandonatul Roşca l-a turnat şi pe el la Securitate? Să nu recunoască pentru că, după 2004, i-a dat şi lui o pâine la agenţia „Rusia la zi”? Indiferent de răspunsuri, reţinem că Sorin Roşca Stănescu căuta încă de la sfârşitul anilor 80 un culcuş în braţele KGB-ului.
Înainte de a pune bomboana pe coliva intereselor care l-au obligat pe turnătorul H15 să comită literatură SF pe blogul lui, să ne reamintim că în 2007, când s-a declanşat scandalul care a dus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, Sorin Roşca Stănescu a fost aproape la fel de activ ca şi azi. La fel a fost şi rusofilul Cozmin Guşă, electrizat de vizita la Palatul Victoria a celebrului mason rus Alexander Kondiakov.

Suspendarea preşedintelui Băsescu a fost orchestrată atunci, cu sprijinul structurii de tip mafiot din parlament, de către aceleaşi forţe ruseşti.

Conform lui Ioan Talpeş, fost şef al SIE dar şi al administraţiei prezidenţiale a lui Ion Iliescu, rusul Kondyakov (foto dreapta) ar fi reprezentat o grupare interpusă între România şi Rusia şi ale cărei interese erau/sunt altele decât ale celor două state. „Există o filieră pe linia Bucureşti-Moscova care s-a interpus la Chişinău şi în împrejurimile Kremlinului. (…) Au încercat să se impună ca un fel de manşon de control şi de relaţie între Moscova şi Bucureşti. Aici trebuie vazută inclusiv dezvoltarea spre România a unor influenţe economice, care trec toate prin Moldova. Aceste grupări promoscovite din Moldova au blocat o relaţie normală dintre Rusia şi România, clar in defavoarea României” – a declarat Talpeş.

Despre emisarul Kondyakov, Mare secretar al Marii Loje Masonice Ruse, dar şi consultant pe probleme de informaţii al lui Putin, a făcut atunci şi Traian Băsescu o declaraţie de presă: „priviţi cu multă atenţie afirmaţiile făcute de fostul şef al SIE, Ioan Talpeş. Este interesant, de asemenea, dacă a fost vreo vizită a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua-trei zile înainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate politicienii cu care s-a întalnit pot spune mai multe”.

Politicienii n-au spus mai multe, dar vizita masonului rus a influenţat doar votul frăţiorilor masoni din parlament dar nu şi pe cel al votanţilor de la referendum.

Revenind, nu degeaba a lansat atunci Băsescu expresia “tonomatele pe ruble”. Asta pentru că manipularea declanşată, atunci, prin mass media, a dus la sacrificarea rapidă a unor jurnalişti.

Iată, spre exemplu ce apărea pe site-ul Civic Media. “Simptomatic, atacurile la adresa libertăţii de expresie a unor jurnalişti independenţi din presa română, majoritatea avute în timpul şi după Referendumul anti-prezidenţial de anul trecut, au de a face cu Rusia. Victor Roncea a reuşit să reziste şi să câştige în confruntarea cu directorului ziarului ZIUA, Sorin Roşca Stănescu, dupa ce acesta a încercat să-l demită ca urmare a susţinerii preşedintelui Traian Băsescu şi a demascării relaţiilor directe cu Moscova ale autorilor loviturii de stat mascate în Referendum. În aceeaşi perioadă a fost îndepărtat de la COTIDIANUL de către Doru Buşcu şi analistul politic Cătălin Avramescu, tot in urma unor editoriale în care demonstra intervenţia subterană a Moscovei în afacerile de la Bucureşti.

Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu peste 800.000 de dolari

Nu în ultimul rând, turnătorul de ieri şi de azi a primit bani frumoşi de la ruşi, ceea ce vine să confirme ipoteza privind implicarea stăpânilor lui de la Moscova în atacul disperat asupra preşedintelui României.

Dovada acestei afirmaţii vine chiar de la turnător. Dacă pentru un act “patriotic” prin care îşi turna un “prieten” la fosta securitate, Roşca Stănescu, alias H15, primea 500 de lei (deh, fondul de premiere al informatorilor era redus, că nu toţi turnau contra cost), iată că pentru promovarea intereselor ruseşti în România, acelaşi turnător avea să primească un sac de bani. Asta nu pentru că ruşii l-ar preţui mai mult, ci din motive strategice, ca investiţie pentru viitor. Şi confirmarea faptului că ruşii nu s-au înşelat investind pe vremuri în posibilităţile “publicitare” ale turnătorului Roşca Stănescu o avem chiar zilele acestea, prin pleaşca făcută cadou propagandei ruseşti.

Astfel, încercând să-şi justifice milioanele de euro de care dispune, Roşca Stănescu a făcut, anul trecut, următoarea declaraţie publică: “Chiar înainte de căderea lui Iliescu, Lukoil a venit în România. Noi (ZIUA) aveam pe atunci numai contracte mici de publicitate. Dar, probabil că au intuit care este potenţialul ziarului. Aşa încât patronul rus al LUKOIL a ocupat un întreg etaj la Intercontinental şi m-a invitat la discuţii. Am băut vodcă cu el la 11 dimineaţa. Şi mi-a propus un contract. Am negociat 830.000 de dolari. A fost uluitor! Nu câştigasem atâţia bani niciodată!”.

Declaraţia, care are valoarea unui autodenunţ, este, într-adevăr uluitoare.

Să recunoşti că Vagit Alekperov (vezi foto, în dreapta lui Putin), un oligarh suspectat a fi fost agent acoperit al KGB sau GRU şi care a fost ministru al Uniunii Sovietice şi apoi al Rusiei, a băut vodcă împreună cu tine, un fost turnător recunoscut al Securităţii, şi ţi-a dat peste 800.000 de dolari doar ca să-i faci publicitate în gazeta pe care o conduci împreună cu Patriciu, e un act de mare curaj.

De ce un reprezentant de bază al serviciilor ruse de spionaj, precum preşedintele Lukoil, l-o fi invitat la o vodcă tocmai pe Roşca Stănescu, un duşman declarat, chipurile, al KGB-ului, e o întrebare al cărei răspuns nu poate fi găsit decât în rapoartele SVR-ului.

Cum să-ţi vină ideea să promovezi firma KGB-ului într-un ziar anti-KGB? – e o altă întrebare cu răspuns la arhive.

Mai remarcăm doar că declaraţia a fost făcută anul trecut, la un an după ce şi naşul “Naşului” Roşca Stănescu, adică Dinu Patriciu, a transferat, tot sub pălăria rusească, pachetul majoritar al companiei Rompetrol.

În urma acestei afaceri, naşul Naşului a încasat, conform presei, peste 1,5 miliarde de euro.

Sumă frumuşică, dacă ne gândim că Patriciu era un neica nimeni în 1990, iar Petromidia o fi moştenit-o, probabil, de la neamurile lui cu cefe roşii.

Turnătorul urmăreşte anularea vizitei lui Traian Băsescu în SUA

Ar mai fi însă un motiv demn de luat în calcul pentru care atacul lui Sorin Roşca Stănescu la adresa preşedintelui României este atât de dur şi e făcut, atipic!, înainte de declanşarea campaniei electorale.

basescu-obama1

După cum se ştie, în urmă cu două luni, ministrul de externe Cristian Diaconescu a vizitat Statele Unite şi, la întoarcere, a declarat că făcut toate demersurile pentru a pregăti, pentru această toamnă, vizita oficială în SUA a lui Traian Băsescu. “Speranţa noastră este că va avea loc” – a spus Diaconescu. Faptul că Diaconescu este încă ministru de externe e o dovadă că vizita va avea loc. Cum o astfel de vizită i-ar aduce un câştig de imagine destul de consistent lui Traian Băsescu, forţele politice anti-Băsescu de la Bucureşti şi Moscova fac tot posibilul să o anuleze. Operaţiunea declanşată prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu, care a lansat, din burta lui de turnător lihnit, acuzaţiile de terorism la adresa Preşedintelui, poate avea aşadar un scop imediat şi extrem de important: împiedicarea vizitei programate a Preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

© Dan Badea