Nicuşor Constantinescu, „parazitul” care a amanetat judeţul Constanţa

Nicusor Constantinescu si Mazare
Nicusor Constantinescu si Radu Mazare – şmecherii PSD ai judeţului

Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu (foto, alaturi de complicele lui în tunuri şi ţepe), este primul înalt funcţionar public din România care a amanetat un întreg judeţ, în străinătate, pentru două decenii.

Deşi pare incredibil, el a pus în practică celebrul refren al trupei „Paraziţii”, modificând doar un singur cuvânt: în loc de România, el a pus Constanţa. „Dac-aş fi pentru-o zi preşedinte/ Ţineţi minte, aş lăsa Constanţa amanet, fără cuvinte/Dac-aş fi pentru-o zi preşedinte/V-aş amaneta pe toţi şi nu m-aţi prinde”, a fredonat individul care a fost surprins, la un moment dat, adormit la volanul autoturismului său, în timp ce aştepta, beat turtă, schimbarea culorii semaforului.

Nota1_arhiva Dan Badea

 

Nota2_arhiva Dan Badea

„Amanetarea” judeţului Constanţa s-a făcut în 2006, pentru un credit de doar 8,6 milioane de euro. În schimbul acestei sume, contractate de la societatea austriacă Dexia Kommunalkredit Bank AG, „Consiliul judeţean Constanţa (CJC) se obligă să pună la dispoziţia băncii, drept garanţie, pentru 20 de ani, veniturile proprii ale CJC rezultate din cotele eşalonate din impozitul pe venit, taxe şi impozite locale plătite de populaţie şi de societăţile comerciale şi din alte surse prevăzute de legea în vigoare”. Asta înseamnă că în caz de neplată la termen a unei rate, CJC rămâne fără nici un ban, întregul buget local fiind „amanetat”. Prejudiciul total al afacerii mafiote aflate în spatele acestui credit se ridică însă la suma de peste 23 de milioane USD. Iată, pe scurt, despre ce este vorba.

L-a înjurat pe Scheele şi a anulat finanţarea de 6 milioane de euro

politic_scheele

În 2003, preşedintele de atunci al CJC, Stelian Duţu , a demarat un proiect privind construcţia unui pavilion expoziţional la Constanţa. Proiectul, în valoare de 6,3 milioane de euro, finanţat din fonduri Phare (nerambursabile), a obţinut acordul Guvernului României şi al Comisiei Europene care a şi avansat prima tranşă de bani pentru demararea lui. Este vorba despre 1,2 milioane euro, CJC investind şi el de la buget 400.000 de euro.

Reteaua mafiota Mazare-Constantinescu-Strutsnitski
Reteaua mafiota Mazare-Constantinescu-Strutinski
Reţeaua de tip mafiot a grupării Mazăre-Constantinescu

În aprilie 2004, şeful delegaţiei permanete a CE în România, Jonathan Scheele (foto dreapta), s-a deplasat la Constanţa pentru a verifica stadiul lucrării, dar aici a fost luat peste picior de noul preşedinte al CJC, Nicuşor Constantinescu, şi de primarul Constanţei, Radu Mazăre. „Delegaţia de la Bucureşti este plină de hoţi”, au afirmat atunci edilii Constanţei. Nemulţumit de stadiul lucrării precum şi de modul în care s-au cheltuit banii, Scheele i s-a plâns apoi, inutil, premierului Năstase.

Nicuşor Constantinescu, noul preşedinte al CJC a decis rapid oprirea lucrărilor care, conform contractului, trebuiau finalizate în doi ani. Astfel, el a reziliat personal contractul de construcţie al Pavilionului Expoziţional, fapt ce a atras hotărârea CE de anulare a finanţării nerambursabile şi, în consecinţă, restituirea contravalorii de circa 2,3 milioane euro cheltuiţi până la data respectivă.

26 de miliarde la amicul Boeru

Gheorghe Boeru
Gheorghe Boeru

Imediat după anularea contractului, Constantinescu şi-a contactat un partener de afaceri, pe Gheorghe Boeru, patronul societăţii Romair Consulting SRL Bucureşti, pe care l-a rugat să găsească o finanţare pentru suma necesară a fi returnată CE şi pentru cea necesară finalizării lucrărilor începute la Pavilion. Fără aprobarea CJC, preşedintele Nicuşor Constantinescu a încheiat un contract de prestări servicii (consultanţă) cu firma lui Gheorghe Boeru, Romair Consulting, în valoare de peste 26 miliarde de lei.

Deşi contractul de prestări servicii (elaborarea documentaţiei de licitaţie şi încheierea contractului de împrumut) era făcut pentru 36 luni, el a fost finalizat în doar 6 luni, ceea ce înseamnă că afacerea era deja premeditată. Astfel, în schimbul banilor, amicul Boeru a găsit finanţarea tocmai în Austria, la societatea pe acţiuni Dexia Kommunalkredit Bank AG. Creditul acordat de banca austriacă a fost de 8,6 milioane de euro şi a fost garantat cu întreg bugetul Consiliului Judeţean Constanţa pe 20 de ani. La suma împrumutată se adaugă, evident, dobânzile şi comisioanele aferente. Afacerea a fost pusă la cale de Nicuşor Constantinescu, fără avizele comisiilor de specialitate, doar în baza expunerii de motive semnate de el.

„Parazitul” a fost trimis de către DNA în faţa instanţei

constantinescu_santier

Prejudiciul acestei măsuri discreţionare, luate de „parazitul” din fruntea CJC, s-ar putea ridica la peste 23 de milioane USD. Astfel, conform unui calcul făcut de anchetatori, suma amintită constă din „valoarea contractului de prestare de servicii de consultanţă (24 miliarde lei), creditul rambursabil (8,6 milioane euro plus dobânzi şi comisioane), creditul nerambursabil cheltuit (2,3 milioane euro), la care se adaugă beneficiul nerealizat (anularea creditului nerambursabil de 6,3 milioane de euro)”. În plus există perspectiva majorării taxelor şi impozitelor locale precum şi „imaginea de monopol în beneficiul unor interese de grup mafiot”.

„Tunul” de mai sus, specific grupării Mazăre-Constantinescu, a intrat, din fericire, în atenţia DNA, preşedintele CJC fiind deja trimis în judecată pentru infracţiunile constatate de anchetatori.

 

Dan Badea

Sorin Ovidiu Vîntu şi-a lansat copiii în afaceri de pe platforma GELSOR

 Ionut si Ioana Vintu (foto: evz.ro)

Ionut si Ioana Vintu (foto: evz.ro)

Magnatul Sorin Ovidiu Vîntu şi-a lansat copiii în afaceri după o reţetă pe care a experimentat-o chiar el în urmă cu douăzeci de ani. Ionuţ Codrin Vîntu şi Ioana Vîntu au trecut astfel, începând din aprilie 2009, la munca de jos, fără a mai ţine cont de sofisticatele studii făcute prin strainătate.

Deşi pare de necrezut, singurul băiat al multimiliardarului Sorin Vîntu, urmaşul acestuia, intră în afaceri la nivel de chioşc. La fel ca taică-său. Numai că, de această dată, pentru succesul proprietarului de tarabă, adică a lui Vîntu junior, s-a folosit o uriaşă maşinărie de propagandă cum s-a dovedit a fi grupul Realitatea-Caţavencu.

Exotic Smoothie

Pe 14 aprilie 2009, Ionuţ Codrin Vîntu a înfiinţat două societăţi cu sediul în Splaiul Unirii nr.6, exact în locul în care în urmă cu peste un deceniu era adăpostit Gelsor, societatea implicată în scandalul FNI.

Prima dintre firme se numeşte Exotic Smoothie SRL în care Ionuţ Codrin Vîntu deţine 80% din capitalul social, partenerul său cu 20% fiind un anume Matei Laurenţiu Vişan. Societatea are ca obiect de activitate „comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi produselor din tutun efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe”, adică…munca de jos. Să faci studiile în Anglia şi să ajungi gestionar la chioşc, e o formulă interesantă pentru succesul în afaceri.

Dealtfel, conform unor informaţii neconfirmate oficial, una dintre societăţile copiilor lui SOV ar fi fost implicată în afacerea chioşcurilor din B.dul Aviatorilor, acelea din mijlocul cărora Realitatea Tv a lansat celebrele „linguriţe de criză”.

aviatorilor

Anul trecut, imperiul media al lui Sorin Vîntu s-a implicat plenar în mediatizarea aşa-zisului „Târg Vintage” de pe Aviatorilor, dar şi a celorlalte târguri care i-au urmat, fie că era vorba despre antichităţi, fie de carte. Pentru publicitatea manifestărilor comerciale au fost folosite Realitatea TV, Radio Guerilla, Revista 24 Fun, Realitatea FM, Realitatea.net, cotidianul.ro etc. etc. Dacă ar fi existat Gelsor, Vîntu l-ar fi folosit şi pe el în mediatizare, atât de mare importanţă i s-a acordat evenimentului. Ulterior, produsele expuse la aceleaşi chioşcuri au fost bine reflectate în programele de ştiri ale Realităţii TV, ca şi când bulendrele expuse acolo scoteau România din criză.

Exotic_Mangalia_Ionut Vintu

Că firma lui Vîntu junior deserveşte clientul la tarabă, sau că îşi propune asta cu tot dinadinsul, este un fapt fără dubii. Astfel, acţionarii societăţii Exotic Smoothie SRL au făcut chiar, în acest scop,  o menţiune specială la Registrul Comerţulu al cărei conţinut este următorul: „înfiinţarea unui punct de lucru cu activitate pe platforma betonată în suprafata de 12.m.p., amenajată pe terenul situat în Mangalia-staţiunea Neptun, judeţul Constanţa, începând cu data de 11.05.2009 până la data 10.05.2012″. Suprafaţa indică un chioşc, iar un anunţ de angajare publicat pe internet (foto dreapta) ne lămureşte şi asupra activităţii desfăşurate acolo: comerţ cu sucuri naturale. Bun băiat!

A doua dintre afacerile lui Vîntu junior, născută tot în fostul sediu Gelsor, este Primo Baby International SRL, societate aflată azi într-o temporară întrerupere de activitate. Ionuţ Vîntu este aici acţionar unic şi administrator, iar firma se ocupă cu „intermedieri în comerţul cu textile, confecţii din blană , încălţăminte şi articole din piele”. Interesantă afacere, nobil scopul: să îmbraci şi să încalţi poporul cu dare de mână (blană, piele etc), în vreme de criză! Nu ştim dacă şi această societate s-a implicat în circul ambulant de pe B.dul Aviatorilor, dar ne va spune, cu siguranţă, primarul Chiliman dacă a fost ceva în neregulă.

Ca element de noutate, chiar revoluţionar!, în stilul de a face afaceri al familiei Vîntu, este de remarcat faptul că în cazul firmei Primo Baby International este, coincidenţă de nume, pentru prima oară după scandalul FNI când un membru al familiei Vîntu apare ca administrator într-o firmă. Asta deoarece una dintre calităţile fundamentale ale lui SOV a fost aceea a neimplicării sale oficiale în conducerea firmelor pe care le-a controlat. Aşa se face că, fără semnătură de administrator, anchetatorii atraşi de combinaţiile specifice ale acţionarului majoritar nu au putut să-l agaţe, oricât de mult s-au străduit. Juniorul pare a fi, sub acest aspect, altfel decât bătrânul speculant.

Fiica lui Vîntu combinată cu şeful IT de la Realitatea Tv

Ioana Vintu
Ioana Vintu (pe scaun)

ricky

Ioana Vîntu (foto stanga, pe scaun), fiica din prima căsătorie a lui Sorin Ovidiu Vîntu, ne-a făcut şi ea o surpriză de proporţii asociindu-se cu unul dintre angajaţii tatălui ei de la Realitatea TV.

Ea a înfiinţat astfel, tot anul trecut, la Bucureşti, societatea Online Business Consulting SRL. Contrar zicalei conform căreia nu e bine să pui toate ouăle în acelaşi coş, şi această firmă a fost plasată tot în fostul sediu al Gelsor. Interesant este însă co-acţiuonarul Ioanei Vîntu din Online Business. El se numeşte Richeard Constantin Tufeanu şi deţine 30% din afacere, restul revenindu-i Ioanei. Richeard Tufeanu este însă cunoscut în trustul Realitatea-Caţavencu sub numele de Ricky şi este directorul IT al acestui trust.

Online Business Consulting

Tot anul trecut, pe vremea scandalului generat de raportul Oxford Analitica, atunci când patronul trustului Realitatea Tv a fost acuzat, pe bună dreptate, că foloseşte instrumentele mass media deţinute în campania de demolare a lui Traian Băsescu, Sorin Vîntu a declarat că trustul nu-i mai aparţine. El s-a ascuns atunci, pentru prima oară, în spatele copiilor săi. „Nu e cazul să comentez această informaţie. Nu eu, ci copiii mei sunt proprietarii trustului de presă Realitatea-Caţavencu. Iar ei nu au nici cel mai mic interes politic”.

Contactat telefonic pentru a-i cere punctul de vedere cu privire la cele de mai sus, Sorin Ovidiu Vîntu n-a aşteptat nici măcar să afle despre ce anume este vorba şi a spus, ca poetul, doar atât: „Nu am nici un punct de vedere/ Mulţumesc, la revedere!„.

Voiam să verific, la sursă, dacă informaţiile privind implicarea copiilor săi în afacerea din Aviatorilor sunt reale sau nu.

Stăpânul de ziarişti, cumpăraţi la 1000 de euro kg „în viu”, a închis telefonul imediat ce a aflat că este inoportunat de altcineva decât sclavii lui de la Realitatea, sau de pe blogurile care îi prezintă oficial, sub formă de scurte interviuri, dezinformările bine puse la punct.

Dan Badea

Roşca Stănescu, emisarul diversionist din Asia de Sud-Est

Reluarea dezinformării lansate anul trecut de Sorin Roşca Stănescu, privind implicarea lui Mircea Băsescu într-o operaţiune inventată cu trafic de muniţie către Angola, are un tâlc ce poate fi desluşit de oricine cunoaşte următoarele aserţiuni:

1. Povestea a fost inventată cap-coadă de Sorin Roşca Stănescu, personaj care a devenit multimilionar în euro prin campanii mincinoase de acelaşi tip; tot Roşca Stănescu a lansat pe blogul personal dezinformarea amintită, ţinta fiind fratele lui Mircea Băsescu, Traian.

2. După ce Traian Băsescu a câştigat alegerile, Sorin Roşca Stănescu a plecat pentru o perioadă mai lungă de timp, într-o vacanţă în sud-estul Asiei, el recunoscând chiar, pe 30 decembrie 2009, că a străbătut Vietnamul de la nord la sud.

3. În nord-estul Vietnamului se află Taiwan, iar în sud Indonezia.
srs_asia de sud est

4. În capitala Indoneziei se află reţinut Nicolae Popa, interfaţa oficială a lui Sorin Ovidiu Vîntu în afacerile FNI şi BID. Nicolae Popa era, la data vizitei lui SRS, reţinut de autorităţile indoneziene.

5. În capitala Taiwan-ului, Tai-Pei, se află revista Next în care a apărut, ieri, rezumatul materialului publicat de Sorin Roşca Stănescu pe blogul său.

taiwan

6. Sorin Roşca Stănescu a fost unul dintre oamenii de bază ai lui Sorin Ovidiu Vîntu în campania de tip mafiot îndreptată împotriva preşedintelui şi candidatului Traian Băsescu, dar şi a instituţiilor fundamentale ale statului român.

7. Sorin Roşca Stănescu a intervenit ieri la Antena 3 şi a declarat că urmăreşte şi el cu interes ceea ce se întâmplă în Taiwan, dar că „nu are informaţii privind exportarea armelor în Taiwan”. Pentru prima dată în viaţa lui, SRS pare neinformat şi face pe prostul.

8. Traian Băsescu, ţinta dezinormării lansate de SRS, este noul preşedinte al României, Sorin Roşca Stănescu este inculpat în dosarul Patriciu, iar Sorin Vîntu este disperat de potenţialele dezvăluiri ale lui Nicolae Popa.

vantu catuse

9. Cu un preşedinte jucător, Justiţia va fi obligată, cel puţin în următorii cinci ani, să se ocupe şi de „clienţi” de tip SRS şi SOV.

10. Sorin Ovidiu Vîntu îşi permite să cumpere un ziarist de la orice revistă din Taiwan, iar Sorin Roşca Stănescu ştie cum se face asta.

Concluzia este evidentă pentru oricine a absolvit liceul.

© Dan Badea

Căşuneanu a primit un milion de euro exact când i se citea materialul de urmărire penală

Apariţie surpriză în afacerea Căşuneanu-Voicu: „paravanul” Mişu Popescu , consilierul ministrului transporturilor Ludovic Orban

Dincolo de inculpaţii cunoscuţi, precum Căşuneanu, Locic sau Florin Costiniu, afacerea anchetată de procurorii anticorupţie scoate în prim plan un alt personaj dubios aflat de mai multe ori în atenţia presei, şi chiar a DNA, pentru presupuse fapte de corupţie.

misu (1)

Mihai-Gabriel-Popescu-p

Este vorba despre celebrul Mihai Gabriel Popescu (foto stânga şi dreapta – dupa ce a devenit şmecher ), alias Mişu Popescu sau Mişu Pricopsitu. Deţinător al unei averi fabuloase pentru un funcţionar de stat, care include şi două locuinţe în Miami, Mişu Popescu n-a prea lăsat urme vizibile în operaţiunile sale politico-financiare. Conform investigaţiilor noastre însă, el este unul dintre cei care, la fel ca şi Cătălin Voicu, a folosit cel puţin un paravan pentru a beneficia de sumele uriaşe alocate de CNADR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) patronilor unor companii agreate.

Cazul Căşuneanu-Voicu

casuneanu
Senatorul PSD Cătălin Voicu a fost acuzat deja la jumătatea lunii trecute, de către procurorii DNA, pentru două infracţiuni de trafic de influenţă. În schimbul unor mari sume de bani, el a intervenit la judecătorul Florin Costiniu, preşedintele Secţiei Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a obţine, în două litigii aflate pe rolul acestei instanţe, soluţii favorabile pentru oamenii de afaceri Costel Căşuneanu şi Marius Locic. Toţi cei patru sunt, astăzi, inculpaţi.

Catalin Voicu
Catalin Voicu

În ceea ce priveşte cazul Căşuneanu, implicarea lui Cătălin Voicu este extrem de interesantă. Dincolo de sumele de bani folosite pentru mituirea sa şi, mai departe, a judecătorului Costiniu care, se spune, trebuia să-i capaciteze şi pe magistraţii implicaţi direct în dosarele vizate, descoperim şi alt tip de complicităţi.

proces Umbrarescu_PA CO

Deşi anchetatorii n-au oferit prea multe informaţii legate de acest caz, surse din apropierea acestora au afirmat că miza o constituie rezolvarea favorabilă a unui recurs făcut de Căşuneanu după ce pierduse o licitaţie organizată de CNADR. Indiferent însă de cauza aflată în cercetarea DNA, atrage atenţia în mod deosebit consorţiul cu care Costel Căşuneanu s-a prezentat la licitaţia contestată ulterior. Astfel, alături de firma sa, PA&CO International SRL, au fost atrase alte două societăţi: GECOR SRL şi Guard Security International SRL.

Gecor – firma paravan a lui Cătălin Voicu

Firma Gecor SRL, abonată la contracte de milioane de euro cu statul, a aparţinut oficial, vreme de aproape patru ani (2004-2007), lui Cătălin Voicu. Evident, în acte figura mama acestuia, Voicu Gherghina, azi în vârstă de 72 de ani. Paravanele folosite aici au fost însă soţii Cusă Gheorghe şi Ioana, unul dintre ei ieşind din acţionariat pe perioada în care a fost găzduită, în acte, mama interlopului Voicu. Cei doi soţi sunt, fireşte, finii lui Cătălin Voicu. Conexând aceste date cu acelea din dosarul cercetat de DNA, constatăm că Voicu avea, dincolo de şpaga aferentă, şi interese de afaceri în acest caz.

Guard Security – paravanul lui Mişu Popescu

Ceea ce surprinde în cazul Căşuneanu-Voicu-Costiniu, este implicarea în afacere a fostului consilier al lui Ludovic Orban, Mişu Popescu. Cum se ştie, Mişu Popescu a ocupat funcţia de consilier al ministrului Transporturilor în perioada 2007-septembrie 2008. Cu un trecut extrem de controversat, mai ales după ce a deţinut mai multă vreme funcţia de director general al Hotelului Bucureşti din Capitală, fostul ţărănist a intrat în afaceri şi, ulterior, după 2000, în PNL. Presa a prezentat deja averea individului, care se ridică la mai multe milioane de euro şi din care fac parte şi două apartamente plasate în Miami-Florida, dar şi un avion nerecunoscut însă de afacerist.

Odată ajuns consilier al ministrului Ludovic Orban (foto dreapta), Mişu Pricopsitu a devenit şi membru în Consiliul de Administraţie al CNADR, adică exact locul de unde pornesc sutele de milioane de euro, anual, pentru afacerile regilor asfaltului. Pentru a nu intra direct în combinaţie cu Căşuneanu, cu atât mai mult cu cât presa a semnalat deja o relaţie neprincipială a sa cu regele asfaltului, el şi l-a plasat în asocierea cu Pa&Co pe unul dintre paravanele folosite şi în trecut. Este vorba despre un anume Vlad Cristian, patronul societăţii de “investigaţii şi protecţie” Guard Security International SRL. Firma acestuia a participat în consorţiu, alături de PA&Co şi Gecor la licitaţiile organizate de CNADR în toamna lui 2008-2009.

Paravanul lui Mişu Popescu, Vlad Cristian, este un vechi asociat al acestuia în cel puţin trei firme, astăzi fiind în funcţiune doar una dintre ele. Astfel, cei doi au fost tovarăşi în societăţile Terra RT Impex SRL şi Euronetwork SRL, azi figurând asociaţi doar în Global Economic Phone SRL. Paravanul Vlad Cristian este exact “veriga lipsă” a relaţiei consilierului lui Orban cu afaceristul Căşuneanu şi nu numai.

Pricopsitu şi-a făcut “intrare” şi la Romstrade

Nelu Iordache (stânga)
Nelu Iordache (stânga)

Paravanul lui Pricopsitu a intrat însă şi în combinaţie cu un alt rege al drumurilor (terestre şi aeriene), Nelu Iordache (foto stânga, discutând cu ministrul Orban), adică patronul Romstrade şi al Blue Air. Firma Romstrade apare ca acţionar persoană juridică (33,3%) în Compania Stingeri şi Intervenţii SA în care Vlad Cristian (“paravanul”) figurează şi el ca acţionar. Compania Romstrade a primit şi ea, se ştie, contracte de zeci de milioane de euro de la CNADR, locul în care a poposit Mişu Pricopsitu. Ca un element de culoare, printre acţionarii firmei amintite figurează şi fiica generalului maior Aurel Udor, fostul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti.
Aşadar, ca o primă concluzie, deşi anchetatorii au luat în calcul elemente ale unor infracţiuni flagrante care, însoţite de dovezi, duc la întocmirea unui rechizitoriu, n-ar strica să-şi arunce un ochi şi pe noile conexiuni descoperite de noi în spatele afacerilor cu asfalt, zăpadă şi… nisipuri din Miami.

Căşuneanu a primit un milion de euro exact când i se citea materialul de urmărire penală

act aditional 7

Pe 21 decembrie 2009, exact când procurorii îi spuneau de ce va fi trimis în faţa unei instanţe de judecată şi de ce ar fi cazul să nu părăsească domiciliul din cartea de identitate, CNADR îl miluia pe afacerist cu un contract de aproape un milion de euro (965.007 euro) plus TVA pentru lucrări pe centura Ploieşti Vest.

Este vorba despre un act adiţional (nr. 7, foto sus) la un contract în valoare de 23,4 milioane de euro, câştigat pe vremea lui Mişu Pricopsitu, contract care, ulterior, prin mai multe acte adiţionale, s-a “umflat” şi a ajuns la 34 milioane de euro.

Dan Badea

 

Derbedeii şi Mungioaica (II)

 

Elena-Udrea

PARLAMENT CURAT
Când am scris despre ong-işti l-am omis, din neatenţie, pe cel mai pervers dintre ei, pe derbedeul de lux al societăţii „civile” româneşti.  Numele său este…Tatiana Alina Pippidi, cea cunoscută în anumite medii şi sub numele de Alina Mungiu-Pippidi.

Pentru că a ţinut recent capul de afiş al presei diversioniste, din România şi din străinătate, nevasta lui Pippidi merită câteva rânduri lămuritoare pe acest blog.

În ultima decadă a lui decembrie, mungioaica a pus la  cale un atac mediatic de proporţii la adresa ministrului  Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea (foto sus). Nu era primul, de acest tip, mungioaica fiind un denigrator constant al Elenei. De această dată însă, ea a mers în tandem cu nişte jurnalişti care scriu la comandă, sau după ureche, pentru diverse publicaţii occidentale.

Bojan Pancevski
Bojan Pancevski

E vorba despre specimene ce poartă nume precum Valentina Pop, Bojan Pancevski (foto stânga, cel care tastează, nu cel cu zgardă, care linge) sau Von Christoph B. Schiltz. Cei trei jurnalişti „urechişti” sunt corepondenţi la Bruxelles şi preiau unul de la altul orice prostie, fără o minimă verificare. Ultimul dintre ei a fost chiar bursier al fundaţiei liberale Neumann, după ce s-a jucat o vreme de-a misionarul la o şcoală privată unde se propăduia cuvântul divin.

TRUCAJUL cu Elena Udrea
TRUCAJUL cu Elena Udrea

Cum astfel de rebuturi profesionale (cand scrii după ureche nu poţi fi decât un rebut!)  sunt peste tot, nu e de mirare că declaraţiile aberante ale mungioaicei au fost preluate şi amplificate în publicaţii deservite precum EUobserver, The Sunday TimesDie Welt sau agenţia UPI. În Die Welt, graţie misionarului dinţos, a apărut chiar şi un trucaj cu Elena Udrea (vezi foto dreapta), derbedeii de la această publicaţie nefiind mai prejos decât ciutacii noştri.

E pur si simplu scandalos sa o imputernicesti pe doamna Udrea cu administrarea fondurilor de dezvoltare europene„, a afirmat mungioaica, fără să spună dacă ar fi preferat, în schimb, o împuternicire pentru bărbatu-său Pippidi, pentru Hrebenciuc sau, de ce nu, chiar pentru ea însăşi, că doar e o femeie de afaceri plină de succes. Afirmaţiile nedocumentate lansate de mungioaică sau preluate fără discernământ din mass media româneşti de „paraşutele”  citate mai sus, au fost împrăştiate în ţară, în ultimele zile ale lui 2009, de către ventilatoarele media ale lui Vîntu şi Voiculescu într-un desfrâu generalizat care nu se mai termină. Asta fără ca măcar să ceară un punct de vedere din partea Elenei Udrea, sau să-i dea acesteia dreptul la replică.

Alina_Muingiu_Mungiu_Pipi_di_Cristian_Pirvulescu_666

De ce s-a produs acest atac mediatic la adresa ministrului român? Dacă motivele mafioţilor Vîntu sau Voiculescu sunt cunoscute, ale mungioaicei sunt şi ele destul de vizibile. Pe de o parte e vorba de frustrare (mungioaica nu uită scoaterea de pe listele PDL Iaşi, în urma atacului declanşat la adresa Elenei Băsescu, la ultimele alegeri europarlamentare) , pe de alta de lăcomie (vor primi şi alţii fonduri europene, nu numai fundaţiile familiei Pippidi) şi, nu în ultimul rând, de interese din partea celor care-i plătesc serviciile (mungioaica a fost întotdeauna dependentă de fonduri externe).

Cum a ajuns Alina Mungiu-Pippidi o vedetă a societăţii civile?

Mai întâi a fugit de la Socola, pe unde trecuse ca medic psihiatru.

Apoi a avut fantezii sexuale cu Iisus Hristos, le-a transpus într-o piesă de teatru (Evangheliştii) şi, culmea!, a primit pentru asta premiul Uniter pentru cea mai bună piesă de teatru din 1992. Iată, mai jos, un comentariu făcut după punerea în scenă a piesei mungioaicei:

„Toate personajele masculine gravitează în jurul unicului personaj feminin, o prostituată (foto dreapta) prezentată drept „preoteasa zeiţei Artemis” şi asimilată, în subtext, cu Maria Magdalena (cu care Povestitorul-Iisus întreţine o perversă relaţie erotică: „Ai simţit natura divină din mădularul lui dumnezeiesc?”, întreabă sofistul; iar femeia răspunde: „Dimpotrivă… Atingerea lui e aproape imaterială. E un amant cu totul incapabil, dar un om fascinant…”). În scena spălării cu lacrimi a picioarelor lui Iisus, prefăcută de regizor într-un abominabil show erotic, Maria Magdalena începe de la tălpi şi termină între coapsele acestuia
Episoadele evanghelice sunt maimuţărite pe rând, de la naşterea până la judecata lui Iisus, Maica Domnului fiind batjocorită cu predilecţie: „Din câte am auzit, a fost o târfă!”, exclamă Pavel. Atunci când unul dintre „evanghelişti” pune ironic întrebarea: „Cum, o fecioară să dea naştere unui prunc?”, în fundal – ca „găselniţă” regizorală – apare mama lui Iisus despuiată, provocând un fel de hilaritate libidinoasă, în care autoare şi regizor se întâlnesc în acelaşi duh profanator” (Răzvan Codrescu, www.rostonline.org/rost/ian2006/mungiu.shtml)

evanghelistii alina mungiuTatiana Alina Mungiu s-a căsătorit, un an mai încolo, cu un bărbat mai bătrân cu 16 ani decât ea, şi şi-a asigurat astfel viitorul „academic”, bărbatul fiind istoricul Andrei Pippidi, cel cu vocea de fetiţă, adică piţigăiată (foto dreapta).
A înfiinţat apoi „Societatea Academică Română„, o asociaţie de subvenţionaţi prin care, cum vom vedea, s-au supt la greu fonduri europene. Mungioaica a primit apoi, la TVR, în 1997, şefia departamentului emisiunilor informative (DEI) unde avea fir direct cu Zoe Petre şi Emil Constantinescu.
În 1998, după ce declanşase doar scandaluri, părăsea Televiziunea Română nu înainte de a o „ciufuli” pe Lucia Hossu Longin într-o încercare disperată de a prelua controlul total al TVR. Mungioaica a demisionat după ce a acuzat-o pe Longin, printr-o emisiune realizată de departamentul (DEI) condus de ea şi de Anca Toader, că ar fi fost propagandista regimului Ceauşescu. S-a refugiat apoi pe la diverse instituţii, asociaţii şi fundaţii din ţară sau de aiurea.

Elena Basescu

A ieşit la suprafaţă în forţă, la începutul anului trecut, atunci când, propusă pe listele PDL Iaşi pentru un post de europarlamentar, a declanşat atacul împotriva Elenei Băsescu pe motiv că fiica preşedintelui Băsescu nu poate candida pe aceeaşi listă cu nevasta lui Pippidi. Atacul nu era, de altfel, decât un pretext pentru a-l lovi pe Traian Băsescu. Cum să vorbeşti de o candidatură pe principii de „integritate”, tocmai tu care ai progresat pe principii de…nevastă? Asta n-a fost însă tot.

I s-a pus apoi pata pe Elena Udrea. Frumoasă, deşteaptă (ma refer la Elena, nu la Tatiana), deci bună de „luat de păr”. Nu ştiu dacă asta are legătură cu faptul că un tânăr jurnalist (St.L.) pe care l-a cam „chinuit” cât a fost şefă la TVR, folosindu-l inclusiv pe post de şofer personal, este acum consilier al ministrului Udrea iar nevasta lui Pippidi are vreun regret din treaba asta…Mungioaica e oricum imprevizibilă şi colegii ei „academicienii” ştiu poate mai bine ce-o fi în capul ei. Cert e că atunci când faci o paralelă între Adrian Năstase şi Elena Udrea, de tipul celei încercate de mungioaică, e semn că ai o „big problem” pe care doar un medic psihiatru o poate descâlci.
Deocamdată, spune ea, e profesor prin Germania unde nu prea e clar cu ce se ocupă politoloaga specialistă în „naţionalism”, retrasă de ceva timp de la SNSPA.

Câteva rânduri, acum, despre afacerea vieţii ei de politoloagă stipendiată.

Adânc infiltrată în societatea civilă românească, graţie unei asociaţii (SAR) prin intermediul căreia a supt la greu din fonduri publice româneşti sau străine, mungioaica a făcut cea mai mare afacere a vieţii atunci când, cum am mai spus, s-a măritat cu Andrei Pippidi. Pentru că nu a putut intra altfel în lumea academică, ea şi-a înfiinţat apoi propria sinecură academică, numită pompos, pentru inducerea în eroare a fraierilor cu bani din exteriorul României, Societatea Academică din România. Adică S.A.R. E vorba, evident, de o asociaţie şi nu de o instituţie academică. De o maşină de făcut bani şi imagine pentru mungioaică (preşedinta SAR) şi apropiaţii ei.

SAR achizitii

Înfiinţată în 1996, asociaţia mungioaicei şi-a propus, printre altele, „să realizeze proiecte şi dezbateri cu caracter academic„, adică, traduse din limbajul academic, asta înseamnă, doar pentru perioada 2005-2007, exact 3,5 milioane de lei (830.000 euro). Bani frumoşi pentru ea şi cei câţiva angajaţi. Şi aici vorbim doar de banii încasaţi pentru contracte de cercetare din fonduri publice (1,49 mil lei) şi din fonduri private (2,0 mil. lei), obţinute în anii menţionaţi, fără să  mai socotim şi alte fonduri.

Asociaţia de bloc a mungioacei este, în plus, finanţată şi de la bugetul de stat, prin Academia Română. Cei care s-au obişnuit cu discursurile şi luările de poziţie ale nevestei lui Pippidi nu ştiu, aşadar, că toate astea sunt plătite din greu de către diverşi sponsori generoşi, interesaţi de prezentarea unei anumite imagini a realităţilor româneşti.

SAR srl

Ca să-şi mişte cum trebuie banii, mungioaica şi-a înfiinţat şi o căpuşă pentru asociaţie, un SRL cu acelaşi nume, adică S.A.R. Consult & Management SRL, firmă în care ea deţine 50% din capitalul social, iar Sorin Ioniţă (directorul economic al asociaţiei SAR şi fost administrator al firmei SAR, până în martie 2008) deţine şi el tot 50%. În martie 2008, când Sorin Ioniţă a predat ştafeta de administrator al firmei către Alexandra Buzatu, mungioaica şi-a introdus în obiectul de activitate al SRL-ului posibilitatea de a desfăşura activităţi comerciale în străinătate, că doar acolo sunt banii şi fondurile structurale. („Activitatile societatii comerciale sau parte din ele se pot desfasura in strainatate, in favoarea persoanelor fizice sau juridice romane si/sau straine, iar incasarile de orice fel se pot face in lei si/sau valuta„- a adăugat academicianca de asociaţie).

Să fie vreo legătură între atacurile furibunde ale femeii de afaceri Tatiana Alina Pippidi şi faptul că fonduri de 3,7 miliarde de euro vor fi gestionate de un minister la care ea nu prea are trecere pentru că în fruntea lui se află Elena Udrea?

deletant1Totul e posibil, dacă privim mai atent la modul în care s-a hrănit şi se hrăneşte nesătula preşedintă a asociaţiei SAR şi co-patroană a firmei SAR. Cum s-a văzut, mungioaica nu a lăsat, niciodată, nimic la întâmplare, sau netaxat. Toate rapoartele SAR (asociaţia) sunt contra-cost, deci toate afirmaţiile sunt plătite. Prin urmare, societatea civilă pe care o tot reprezintă „academicianca” de asociaţie e un loc de muncă extrem de confortabil pentru membrii SAR. Să faci un raport pe care să iei zeci, sau sute de mii de euro, e visul oricărui ong-ist. Sau, să iei din presă anumite dezvăluiri, să le pui una după alta, să le plasezi într-un proiect şi să le contabilitzezi apoi în euro, pe nota de plată a unui sponsor extern, e şi asta tot o afacere academică.

Coen Stork

…La fel cum a fost IRIR-ul, locul din care s-au hrănit cu informaţii de prin arhivele româneşti, alături de olandezul Coen Stork (dreapta) sau englezul Dennis Deletant (stânga), şi alţi reprezentanţi mai puţin cunoscuţi ai serviciilor secrete interesate de urmele proaspete, sau mai vechi, lăsate peste tot…

Cum spuneam, va fi un an greu, poate şi pentru că acum vor fi aruncaţi în joc şi derbedeii…acoperiţi, de tipul mungioaicei, sau cei asemenea paraziţilor intestinali de tip tapalagă. Îi asigur însă pe derbedei că se vor regăsi, aici, pe acest blog, cu toţii.

Dan Badea

P.S. Referitor la articolul „La moartea unui clovn, scris de mungioaică la patru zile după moartea lui George

Pruteanu, şi în care afirma că acesta nu a fost nici măcar jurnalist, vreau să fac o precizare. Am fost coleg de redacţie atât cu George Pruteanu, cât şi cu Alina Mungiu, deci îi cunosc destul de bine pe amândoi. Un amănunt face însă diferenţa între ei.

Când am ajuns eu, în 1990, la săptămânalul Expres, Pruteanu era secretar general de redacţie şi a pus titlul unuia dintre cele mai importante materiale de presă scrise atunci de mine: „Foşnetul sinistru al bancnotelor„. Titlul pus de el era pentru un material în care arătam cum, la adăpostul „revoluţiei”, anumiţi indivizi furau sume imense de bani şi obiecte de valoare din clădirile abandonate de nomenclaturişti. Rapiditatea cu care George Pruteanu surprindea, în cuvinte cât mai puţine, esenţa oricărei spuneri, era semnul unei mobilităţi intelectuale deosebite, ceea ce făcea diferenţa dintre el şi oricare altul. Nu mai vorbesc aici despre lucrul cu verbul, sau despre dansul cu limba română.

În colţul opus, aveam o provincială al cărei pronunţat accent moldovenesc îmi zgâria urechea precum creta pe o tablă bine ştersă. Mungioaica, pripăşită trei ani mai târziu la Expres, ca redactor şef, nu a fost capabilă să producă însă nimic mai bun nici chiar decât acel titlu pus de George. Mai mult, nici măcar nu pricepea chestiuni elementare de logică investigativă.

Spre exemplu, am obţinut la un moment dat copia unei note telefonice prin care, în decembrie 1989, i se ordona lui Vladimir Beliş, directorul Institutului de Medicină Legală, să nu autopsieze cadavrele rezultate în urma tragerilor cu arme de foc. I-am arătat documentul mungioaicei, i-am explicat ce presupunea un astfel de ordin şi n-a priceput nimic. I-am spus atunci că singura legătură care se putea face, de către anchetatori, între victimă şi cel care a tras, era aceea dintre glonţ şi arma folosită, iar ordinul de neautopsiere a cadavrelor era, de fapt, ordinul prin care se îngropau, odată cu victimele, toate aceste dovezi. Fusese vorba, deci, de o premeditare, iar cel care dăduse ordinul, Cherecheanu, trebuia trecut pe lista complicilor cu autorii crimelor din decembrie 1989. Mungioaica, redactorul şef, trântită ca o plăcintă în redacţia Expres,  n-a înţeles nimic. Asta m-a determinat să plasez documentul la Evenimentul Zilei, unde a şi apărut ulterior. Chiar şi numai din acest motiv, a spune despre Pruteanu că a fost un ratat, când pe tine te cheamă Tatiana Alina Pippidi, mi se pare o blasfemie la fel de mare ca aceea în care sugerezi că Maria Magdalena a făcut sex oral cu Iisus Hristos.

Dan Badea

Derbedeii şi Mungioaica (I)

Am tot ezitat, zilele trecute, să scriu câteva cuvinte despre derbedeii care s-au înghesuit să ocupe spaţiul public în ultimele zile ale lui 2009.

Două articole mizerabile (aici şi aici) semnate de o „paraşută” frustrată şi apărute pe 1 şi 3 ianuarie a. c., în Evenimentul Zilei, mi-au confirmat însă temerea că ei ne vor invada şi anul ăsta vieţile, alături de proşti, paraşute şi manipulatori bine plătiţi.

Încăpăţânarea cu care se reiau vechile teme de atac (EBA, Elena Udrea, Ridzi, Boc) folosite de mafioţii PSD-PNL în războiul anti-Băsescu este fie semnul imbecilităţii, fie al frustrării, fie al calculului politic. E, aşadar, ceva nesănătos şi merită amendat.

jurnaliştii
mogulii1
Despre derbedeii din presă, am tot scris pe acest blog, fie că le-am spus tonomate, fie moguli. Din fericire, ei au fost relativ uşor de identificat deoarece au fost grupaţi, cu generozitate, în trusturile Realitatea-Catavencu şi Intact. În frunte cu Sorin Vîntu şi Dan Voiculescu, şi coborând pe aceste vrejuri, i-am găsit agăţaţi pe toţi cei care din prostie sau interes, dar întotdeauna contra unor mari sume de bani, au încălcat regulile profesiei de jurnalist şi au dezinformat continuu opinia publică.
Rosca Nistorescu Hurezeanu

 

tonomat ciutacu

Cele mai faimoase exemplare din zona pestilenţială a presei sunt,

pe canalul Vintu,

Emil Hurezeanu, Cornel Nistorescu, Adrian Ursu, Răzvan Dumitrescu, Corina Drăgotescu, Doru Buşcu, Cosmin Prelipceanu, Laura Chiriac, Alecu Racoviceanu, Dan Bucura, Lidia Mitchievici, Cristian Tudor Popescu, respectiv,

pe canalul Voiculescu,

Mircea Badea, Victor Ciutacu, Mihai Gâdea, Andrei Bădin, Gabriela Vrânceanu Firea, Radu Tudor, Dana Grecu şi Valentin Stan. Lor li s-au alăturat şantajiştii Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, excluşi deja din breaslă.

Cei de mai sus reprezintă, in corpore, limita sub care nu se mai poate coborî pe scara valorică a profesiei de jurnalist, mizeria care se depune, de regulă, pe tălpile oricărui lucrător onest din mass media.

liderii de sindicat

Am scris şi despre derbedeii din fruntea sindicatelor (aici, aici, aici şi aici). Unul dintre ei, epsilon pe doi, a fost fabricat special de echipa lui Sorin Vîntu pentru a-i manipula pe bizonii cu un IQ inferior. El a ţinut, dealtfel, cu zbieretele specifice, capul de afiş al televiziunii lui Vîntu, la începutul acestui an. Un altul, Gheorghe Isvoranu, disperat că va fi scos din fruntea bucatelor, prin pensionare, a vociferat şi el în ultimele zile ale anului trecut, doar o impresiona pe cineva. Isvoranu ăsta, care a depăşit de multă vreme limita de pensionare, riscă să-şi piardă privilegiile şi face totul să mai sugă la ţâţa lui tat’su, că la derbedeii de acest tip funcţia în sindicat pare a fi moştenită genetic.Toate aranjamentele acestor manipulatori de profesie, de la cei cumpăraţi de Sorin Vîntu şi plasaţi strategic în consiliul de administraţie al RTv, la cei cumpăraţi direct de mafia PSD, au eşuat prin  realegerea lui Traian Băsescu, dar ei vor fi utili în continuare, pentru hărţuirea guvernului Boc.


societatea „civilă”
Perversul MIRCEA TOMA, cu "societatea civilă" fluturând în VÎNT
Perversul MIRCEA TOMA, cu „societatea civilă” fluturând în VÎNT
Cei mai interesanţi dintre derbedei, deoarece nu ştii niciodată cine-i plăteşte mai bine, sunt anumiţi ONG-işti care s-au remarcat prin activitatea lor pusă exclusiv în slujba mafiei PSD-PNL. Am scris şi despre ei (aici) în momentul în care au depăşit orice limită a bunului simţ. I-am amintit deja pe celebrii diversionişti Cristian Pârvulescu, Victor Alistar, Mircea Toma şi Georgiana Iorgulescu, derbedei de opinie implicaţi activ, unii chiar şi „pasiv”, în atacul fără precedent declanşat asupra instituţiilor fundamentale ale statului român.

Finanţaţi de Soroş, de guverne şi instituţii străine de toate tipurile, dar şi de mogulii Vîntu Voiculescu sau Patriciu, cei amintiţi au suferit şi ei aceeaşi mare decepţie în faţa consecinţei de bază a votului popular. Asta nu înseamnă însă că ei nu-şi merită arginţii pentru care au transpirat împotriva intereselor naţionale.

Când am scris despre ong-işti l-am omis, din neatenţie, pe cel mai pervers dintre ei, pe derbedeul de lux al societăţii „civile” româneşti. Numele său este…Tatiana Alina Pippidi, cea cunoscută în anumite medii şi sub numele de Alina Mungiu-Pippidi. Pentru că a ţinut recent capul de afiş al presei diversioniste, din România şi din străinătate, nevasta lui Pippidi merită câteva rânduri lămuritoare pe acest blog.

(Urmează MUNGIOAICA)

Dan Badea