Naşterea universului virtual al lui Rosca Stanescu

st1:*{behavior:url(#ieooui) }

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

– Patriciu a lansat astăzi o nouă maşinărie de dezinformare: corectnews –
Sorin_Rosca_Stanescu_Ziua_KGB1(2)
După ce a eşuat cu palma virtuală a lui Traian Băsescu, născută din pixellul albăstriu, Dinu Patriciu a decis că spaţiul virtual care i-a permis să lanseze făcătura din ultima campanie electorală merită controlat cu mai multă atenţie. Dacă Voiculescu sau Vîntu şi-au implicat până şi fiicele în bătălia pentru manipularea din spaţiul virtual, el, care e mai bogat decât amândoi, de ce n-ar face-o? Ca să arate că e primul şi pe net, Patriciu şi-a înfiinţat aşadar o firmă al cărei nume te lasă fără replică: naşterea universului virtual serele. Adică Virtual Big Bang SRL.
Pentru ca manipularea virtuală să fie maximă el s-a asociat însă nu cu fiică-sa, ci cu finu-său, Sorin Roşca Stănescu, marele maestru al dezinformării prin mass-media. Patriciu a venit în asociere cu exact 120 lei, adică 60% din capitalul social al lui Big Bang. Firma controlată direct de mogul şi care a participat la înfiinţarea Virtual Big Bang SRL se numeşte ARCH Industries Holding B.V şi are sediul în Amsterdam-Olanda, Strawinskylaan 3105 Atrium 7HG 1077ZX.
Cel de-al doilea fondator al universului “nou născut” al dezinformării este ANS News SRL, societate al cărei acţionar unic este soţia lui SRS, Steluţa Roşca Stănescu.  Patriciu şi Roşca Stănescu, inculpaţi deja pentru calitatea lor de membri fondatori ai unui grup infracţional de crimă organizată, revin, aşadar, în acelaşi tandem care a făcut posibilă cea mai mizerabilă gazetă de dezinformare din România, cotidianul ZIUA.

Cum am mai spus deja în altă parte, Comandantul Sorin Roşca Stănescu, supranumit Naşul, a declanşat şi întreţinut în „Ziua” cele mai mizerabile campanii din presa românească, bazate pe fals şi minciună, de la Iliescu-KGB (făcătura prin care a fost inventat Igor Botnariciuc, un aşa-zis martor al racolării de către KGB a lui Ion Iliescu), la “subofiţerul Petre Olaru sub hipnoză” şi, apoi, la Băsescu-Hezbollah (făcătura cu aşa-zisa implicare a lui Mircea Băsescu în trafic de armament pe relaţia Hezbollah). Dealtfel, cine ia colecţia ziarului „Ziua” şi-i întreabă pe toţi cei terfeliţi, la comandă, despre adevărul celor scrise acolo, va putea scrie tratate despre manipulare, diversiune şi minciună. Atacurile interesate la adresa unor ţinte indicate de sponsorii generoşi, că nimeni nu minte fără motiv, dovedesc faptul că SRS a părăsit de multă vreme profesiunea de jurnalist, devenind un manipulator-şef, un diversionist prin excelenţă. În paralel a devenit, evident, şi cel mai bogat dintre foştii jurnalişti, el ajungând să controleze astăzi, împreună cu nişte acoliţi, zona şi lacul Snagov din vecinătatea Capitalei.

Dan Badea

Moldova îşi va administra singură antibioticul, pe 28 noiembrie?

(Foto: Sergiu Ţurcanu)
(Foto: Sergiu Ţurcanu)

Alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova, de pe 28 noiembrie, reprezintă o nouă şansă pe care o au românii de peste Prut de a scăpa de comuniştii ce menţin Basarabia în acelaşi stadiu de gubernie rusească din urmă cu câteva decenii. Deşi sondajele de opinie arată că partidul KGB-istului Voronin conduce cu cinci procente alaiul politic viu colorat de la Chişinău, basarabenii ar putea da peste cap planurile ruşilor, deja destul de iritaţi în ultima vreme. O ţară în care comuniştii încă menţin sub ocupaţie bisericile, pe motiv că Iisus Hristos a fost primul comunist din istorie, iar şeful securităţii (SIS) e cel mai evlavios dintre creştini, în care trimişii Moscovei susţin că ruşii au stat la baza formării poporului român, sau că limba română are un alt nume, o ţară în care se înregistrează cel mai mic venit pe cap de locuitor din Europa, o astfel de ţară este una care trebuie să meargă la doctor, sau să-şi administreze singură „antibioticul” pe 28 noiembrie.

2675_stop-dictaturii-comuniste

Până atunci, cei care se mai îndoiesc de necesitatea orientării Republicii Moldova către viitorul european ar face bine să parcurgă, chiar şi în diagonală, radiografia câtorva dintre problemele grave cu care se confruntă societatea moldovenească. Este vorba despre educaţie, cooperarea cu România, limba română, istoria românilor, ortodoxie şi conflictul politic dintre mitropolii, dar şi despre nivelul de trai la care s-a ajuns ca urmare a opţiunii pro-comuniste a majorităţii. Iată, mai jos, o radiografie a problemelor amintite.

I. Sistemul educaţional din Republica Moldova
Sistemul educaţional din Republica Moldova este grevat de o legislaţie învechită şi deficitară, dar reformarea sa nu este o prioritate pentru alianţa partidelor democratice şi întâmpină rezistenţă din partea comuniştilor.
Problemele sistemului educaţional
pionieri sovietici
În ultimii 15 ani, sistemul educaţional din Republica Moldova a parcurs mai multe reforme ale doctrinei, structurii, curriculei scrise, cea predată şi cea învăţată, conceptelor şi metodelor de evaluare, administrării şi finanţării învăţământului. În 2005 Republica Moldova a aderat şi la Procesul de la Bologna, însă decizia nu a fost urmată de măsuri care să asigure racordarea procesului educaţional la cerinţele europene.
Structura învăţământului este complicată, în prezent funcţionând pe următoarele paliere: învăţământ preşcolar; învăţământul primar (clasele I-IV); învăţământul gimnazial (clasele V-IX); învăţământul secundar general şi profesional (mediu de cultură generală – clasele X-XI; liceal, clasele X-XII; mediu de specialitate/ învăţământul liceal în colegii; secundar profesional/ pentru absolvenţii de gimnazii); învăţământ secundar profesional (pentru absolvenţii de şcoli medii de cultură generală şi ai liceelor); învăţământ mediu de specialitate; învăţământ superior; doctorat; post-doctorat.
Sistemul actual de educaţie din Republica Moldova se bazează pe o legislaţie deficitară, fiind reglementat de Legea învăţământului din 1995 şi de numeroase acte normative al căror conţinut este, deseori, contradictoriu.
Nivelul preuniversitar se confruntă cu probleme legate de conţinuturile curriculare, structura ariilor disciplinare şi organizarea sesiunilor de bacalaureat. La acestea se adaugă formaţia sovietică a numeroase cadre didactice, practicile nedemocratice şi corupte la evaluarea şcolară, precum şi relaţiile “prea strânse” cu sistemul educaţional din spaţiul CSI.
Un alt aspect deficitar este ponderea specialiştilor tineri şi cea a persoanelor cu grad didactic unu (superior), în contextul în care “maturizarea” corpului didactic nu a fost însoţită de creşterea calificării acestuia. În acest sens, s-ar impune implementarea unui sistem profesional unitar de formare a cadrelor.
În Programul de activitate a Guvernului pentru 2009 – 2013, problema educaţiei nu figurează la capitolul “Priorităţi”, fiind abordată în partea finală a documentului, deşi, în campania electorală din iulie 2009, PLDM milita pentru “decretarea învăţământului drept prioritate naţională absolută”.
Iniţiative de reformă
La 21 aprilie, autorităţile au lansat în dezbatere publică proiectul noului Cod al Educaţiei, la elaborarea căruia, potrivit ministrului educaţiei Leonid Bujor, s-au avut în vedere, pe de o parte, aspiraţiile privind integrarea în spaţiul european, iar pe de altă parte finanţarea insuficientă a sistemului de învăţământ, accesul redus al unor categorii sociale la educaţia de calitate, tendinţele demografice de reducere a contingentului de elevi, formarea continuă şi plasarea în câmpul muncii a cadrelor didactice.
Iniţiativa legislativă a fost mediatizată de presă, care a evidenţiat aspectele de noutate ale proiectului, respectiv: liceele vocaţional-tehnice, învăţământul dual (după modelul german), introducerea celui de-al treilea ciclu în învăţământul superior (doctoratul), finanţarea cu minimum 8% din PIB a sistemului de învăţământ, precum şi drepturile cadrelor didactice (protecţie socială şi salarizare peste media economiei naţionale).
Propunerile legislative au fost însă receptate critic de către mai mulţi membri ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei (ASM), care au atenţionat că documentul contravine actualului Cod al Ştiinţei şi Inovării şi au considerat că ar reprezenta “un derapaj anticonstituţional” şi “un demers de subordonare politică a membrilor ASM”, în timp ce crearea unor noi instituţii de evaluare şi reglementare, în locul celor existente în cadrul Academiei, ar urmări “satisfacerea intereselor oculte ale unui grup de businessmeni din sistemul de învăţământ superior”.
Nici autorităţile locale nu susţin proiectul, acuzând faptul că le sunt atribuite numeroase competenţe în domeniul educaţiei, inclusiv de ordin financiar, precum şi discrepanţele faţă de legislaţia privind administraţia publică.
Un alt aspect controversat al politicii educaţionale a Guvernului este proiectul “Strategiei de optimizare a instituţiilor de învăţământ” (într-un interval de 4 ani), ministrul Leonid Bujor atrăgând atenţia preşedinţilor de raioane că, din cele 4.884 de licee existente, doar o treime corespund standardelor de formare a claselor, iar în ultimii doi ani au fost înfiinţate 44 de noi astfel de unităţi, care nu întrunesc numărul necesar de elevi şi că, până în 2011, vor fi reorganizate circa 500 de şcoli medii, în cadrul proiectului “Educaţie de calitate în mediu rural din Republica Moldova”, finanţat de Banca Mondială.
Opozanţii
Opozanţii direcţi ai acestei măsuri sunt preşedinţii de raioane, care motivează, în general, că “momentul ales nu este potrivit, deoarece instituţiile de învăţământ nu dispun de spaţii de cazare şi mijloace de transport”, în timp ce unii propun crearea de licee raionale sau regionale şi reorganizarea liceelor din localităţi în gimnazii.
Nemulţumirile în cauză, amplificate de alegaţii privind reducerea burselor studenţilor cu 100 de lei şi “închiderea tuturor şcolilor cu predare în limba rusă”, au fost speculate de PCRM în cadrul unui marş de protest organizat sub genericul “Acţiunea socială”, ce a avut loc la Soroca, la 28 aprilie 2010.
Subiectul a revenit în atenţia comuniştilor odată cu apropierea alegerilor anticipate, Igor Dodon acuzând Guvernul de subfinanţarea învăţământului şi reducerea numărului locurilor bugetate pentru studenţi, evidenţiind, în antiteză, promisiunile electorale ale partidelor liberal-democrate.
Oricum, scandalurile politice care au ridicat problema politizării reformei educaţionale au continuat. Anunţul de la 1 iulie privind aderarea la PLDM a 9 rectori a fost interpretat de către deputatul comunist Grigore Petrenco drept “o tentativă de politizare a sistemului de învăţământ”, în timp ce Ion Ceban, fost viceministru al Educaţiei şi Tineretului în guvernarea PCRM, a apreciat că, în acest mod, “va dispărea autonomia universitară”.
Adeziunile la PLDM au continuat însă, la finele lunii septembrie 2010, circa 40 de lectori, profesori şi conferenţiari universitari, directori de şcoli, licee şi colegii anunţând că s-au înscris în organizaţia extra-teritorială a partidului. În paralel, între cei 1.300 de tineri care au intrat în PLDM s-au numărat studenţi la Academia de Studii Economice, Universitatea de Stat, Universitatea Tehnică, Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău, Universitatea Pedagogică de Stat (ai căror rectori au devenit membri la 1 iulie) şi elevi de la liceele “G. Asachi” şi “L. Deleanu”.
II. Parteneriatul dintre România şi Republica Moldova în domeniul învăţământului
Parteneriatul dintre România şi Republica Moldova în domeniul învăţământului a înregistrat progrese după înlocuirea comuniştilor la guvernare, mai ales în privinţa învăţământului superior.
Miniştrii Daniel Funeriu şi Leonid Bujor
Miniştrii Daniel Funeriu şi Leonid Bujor
Principalul partener al Republicii Moldova în domeniul învăţământului este România, unde învaţă, în prezent, aproximativ 14.000 de elevi şi studenţi basarabeni.

Necesitatea dezvoltării relaţiilor de colaborare dintre instituţiile de profil ale celor două ţări a fost adusă în discuţie, cu ocazia vizitei preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău (27-28.01.2010), de către rectorul Universităţii de Stat “B.P.Haşdeu” din Cahul, Andrei Popa. El a propus, în numele Consiliului Rectorilor, deschiderea de extensii universitare româneşti şi organizarea de stagii de pregătire pentru cadrele universitare din Republica Moldova, în vederea cunoaşterii modelelor de predare din România şi a modului de implementare a Procesului de la Bologna.

În martie, la Bucureşti au fost semnate Acordul interministerial de colaborare şi Protocolul dintre Guvernele României şi Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice.
În baza acestora, în anul de studii 2010-2011, România a acordat 950 de locuri în instituţiile preuniversitare şi 1.100 în învăţământul superior (ciclul 1), 50 de locuri la masterat şi câte 25 la rezidenţiat şi doctorat (ciclul 2), 300 luni-burse pentru stagiile de perfecţionare a cadrelor didactice şi 200 luni-mobilităţi (practică studenţească), precum şi locuri gratuite în taberele de odihnă pentru 2000 de elevi şi studenţi, în perioada vacanţelor.
Începând cu anul de studii 2010-2011, au fost deschise şi 3 extensii universitare româneşti, aparţinând: Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi – la Universitatea de Stat “B.P. Haşdeu” din Cahul; Universităţii din Petroşani – la Universitatea Tehnică din Chişinău; Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – la Universitatea “Alecu Russo” din Bălţi.
La întâlnirea de lucru a celor doi miniştri ai educaţiei, Leonid Bujor şi Daniel Funeriu, oficialul român a evidenţiat disponibilitatea Ministerului Educaţiei de la Bucureşti de a organiza programe de perfecţionare a cadrelor didactice care predau “Limba şi Literatura română” şi “Istoria” şi a acorda asistenţa şi expertiza necesară pentru susţinerea procesului de reformă a sistemului de învăţământ, în cadrul demersurilor de integrare europeană a ţării.
Problema recunoaşterii diplomelor elevilor, liceenilor, studenţilor, masteranzilor sau doctoranzilor din Republica Moldova atât în România, cât şi în Uniunea Europeană, conform sistemului Bologna, a fost soluţionată la 26.08.2010, prin semnarea Protocolului de modificare a Acordului interguvernamental dintre România şi Republica Moldova.
În cadrul programului “Preluarea expertizei universităţilor româneşti în predarea cursurilor de integrare europeană”, 4 instituţii de învăţământ superior din România (Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale din cadrul Universităţii Oradea, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi) oferă consultanţă universităţilor de peste Prut, în vederea introducerii şi dezvoltării unor programe de Studii Europene şi Relaţii Internaţionale.
Pe 4 august 2010, Ministerul Educaţiei de la Chişinău şi compania “Siveco România” S.A. au semnat un acord de colaborare în vederea accelerării procesului de informatizare a învăţământului preuniversitar. Proiectul-pilot cuprinde 20 de licee din 15 raioane şi municipiile Chişinău şi Bălţi, cărora le-au fost puse la dispoziţie 150 de lecţii interactive, la 4 discipline (matematică, fizică, biologie şi chimie), iar compania românească a instruit 80 de profesori în utilizarea platformei “eLearning Ael”.
 III Istoria românilor şi folosirea limbii române în învăţământul din Republica Moldova
În pofida promisiunilor electorale, nu s-au făcut progrese nici în reintroducerea „Istoriei românilor”, nici în privinţa recunoaşterii identităţii dintre limba română şi cea “moldovenească”.
„Istoria românilor”
romania_mare_1928
În pofida promisiunilor făcute de premierul Vlad Filat în octombrie 2009, privind înlocuirea cursului introdus de guvernarea comunistă cu “Istoria românilor”, singurele modificări în predarea materiei au fost eliminarea a două dintre manuale – pentru clasele a IX-a şi a XII-a – considerate “excesiv de politizate”. În locul acestora, Ministerul Educaţiei a aprobat utilizarea manualelor “Istoria românilor” şi “Istoria universală” (introduse în 1990), excluse în ultimii 3 ani ai guvernării PCRM.
597660966
În aprilie a.c., preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, Sergiu Musteaţă, a propus redactarea de manuale alternative, conform practicii din statele democratice, şi a estimat că, pe parcursul acestui an, în urma reevaluării curriculumului şcolar, Ministerul Educaţiei va demara elaborarea noilor manuale, astfel încât la baza acestora să stea “adevărul ştiinţific”, principiu agreat şi de Academia de Stiinţe, care, potrivit preşedintelui Gheorghe Duca, a formulat, în anii trecuţi, numeroase obiecţii cu privire la corectitudinea manualelor din perioada guvernării comuniste.
Procesul s-a dovedit a fi însă destul de greoi, ministrul Leonid Bujor declarând, în luna august a.c., că ministerul nu a aprobat manualele pentru disciplina “Istorie”, motiv pentru care va fi creat un “grup de elaborare a concepţiei de predare a acestei discipline”, care va ţine cont de propunerile profesorilor la curriculum propus.
Într-un articol din februarie, “Timpul” a apreciat că actuala guvernare nu va înregistra progrese reale în privinţa studierii “Istoriei românilor” în condiţiile menţinerii în funcţii a mai multor foşti înalţi funcţionari ai Ministerului Educaţiei din perioada comunistă, respectiv: Victor Tvircun, fost ministru, devenit director al Institutului de Integrare Europeană din cadrul ASM; Valentin Crudu, fost viceministru, în prezent şeful Direcţiei ministeriale de învăţământ preşcolar, primar şi secundar general; Galina Gavriliţă, rămasă pe funcţia de responsabil cu predarea “Istoriei” în cadrul ministerului.
În octombrie 2009, intenţia premierului de a repara abuzurile comise de către autorităţile comuniste a întâmpinat opoziţie atât din partea liderului PDM, Marian Lupu, cât şi a PCRM şi a reprezentantului diplomatic al Moscovei.
Într-un interviu în exclusivitate pentru agenţia “Omega”, Marian Lupu a opinat că “trebuie să se ţină cont de caracterul policultural al societăţii”, unde “majoritatea absolută a populaţiei se identifică drept moldoveni”, poziţia sa fiind susţinută de deputatul Grigore Petrenco.
Ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, a acuzat faptul că manualul de “Istoria românilor” ar fi bazat pe ”rusofobie şi stereotipuri antiruse, în timp ce imperiul rus a stat la baza formării statului român”.
Victor Stepaniuc, fost vicepremier PCRM, a susţinut că, în timp ce “Istoria integrată” ar corespunde Recomandării nr. 15/ 2001 a Consiliului Europei şi “ţine cont de perioadele în care populaţia a avut un parcurs diferit de restul teritoriului României, similar situaţiei Germaniei şi Austriei”, “Istoria românilor” ar fi un manual “cu adevărat politizat, care promovează ideologia statului vecin”, respectiv “românizează Republica Moldova”. Din aceste motive, a precizat el, o eventuală decizie de reintroducere a cursului în şcoli va fi atacată la Consiliul Europei.
Limba română
Nici în privinţa recunoaşterii identităţii dintre limba română şi cea “moldovenească” nu au apărut progrese reale. 
limba romana
Academia de Ştiinţe de la Chişinău şi Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova au solicitat alinierea oficială la normele ortografice existente în România. Mediile comuniste au catalogat propunerea drept “un alt gest al guvernului AIE de înrobire a ţării de către România”.
Problema predării Limbii şi Literaturii române a fost abordată în mediile academice şi didactice din Republica Moldova în contextul discuţiilor privind instituirea la nivel constituţional a limbii române ca limbă de stat şi al reformei învăţământului (modificarea curriculei şcolare).
Autorii noului curriculum (apreciat de către unii profesori ca fiind mai accesibil elevilor) au precizat că, în activitatea lor, apelează la Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi, ca model internaţional.
În contextul vehiculării intenţiei de amendare a Constituţiei pentru declararea limbii române ca limbă de stat şi eliminarea prevederii referitoare la “statutul special al limbii ruse”, cea mai mare opoziţie faţă de perspectiva de a învăţa în limba română au manifestat etnicii ruşi.
Participanţii la conferinţa anuală a cetăţenilor Federaţiei Ruse care locuiesc în Republica Moldova au criticat lipsa condiţiilor adecvate de studiere a limbii române de către rusofoni, invocând faptul că Guvernele de la Chişinău nu au elaborat programe şi nu au pregătit profesori în acest scop.
Reacţiile de nemulţumire s-au intensificat în septembrie şi octombrie, Liga Studenţilor Ruşi din Republica Moldova (condusă de Igor Tuleanţev) organizând, la 17.09 şi 06.10.2010, manifestaţii de protest la Universitatea Tehnică, sub pretextul demersurilor conducerii instituţiei de a desfiinţa unele grupe de limbă rusă. Cu aceste ocazii, Igor Tuleanţev a acuzat “constrângerea tinerilor ruşi de a studia în limba română şi nu în limba de stat – ‘limba moldovenească’ “.
IV Ortodoxia în Republica Moldova
Din punct de vedere religios, Rep. Moldova, ţară ortodoxă, se confruntă cu o problemă majoră: conflictul dintre Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Moscovei şi Mitropolia Basarabiei, pendinte de Patriarhia Română.
În Moldova, unde 91,6 % din populaţie este creştin-ortodoxă, iar Biserica se bucură de cea mai mare încredere în rândul populaţiei (82%), o miză majoră o reprezintă subordonarea ecleziastică, pentru că ortodocşii din Republica Moldova sunt împărţiţi în trei mitropolii diferite, dintre care două rivale: cea a Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor (subordonată Patriarhiei Române, cu 23% dintre credincioşi), cu cea a Chişinăului şi Întregii Moldove (subordonată Patriarhiei Moscovei şi a Întregii Rusii, cu 60% dintre credincioşi), cărora li se adaugă cea a Creştinilor Ortodocşi Staroveri (lipoveni, creştini ortodocşi ruşi de rit vechi).
Mitropolia Moldovei
La nivelul percepţiei publice, Biserica Ortodoxă din Moldova este echivalată eronat cu Mitropolia Moldovei, din cauza protecţiei îndelungate de care aceasta a beneficiat din partea autorităţilor de stat, îndeosebi în perioada guvernării comuniste (2001 – 2009), care a readus teoria ”moldovenismului” la rang de politică de stat.
Patriarhia rusă consideră că Republica Moldova este parte a teritoriului său canonic, iar Mitropolia Moldovei a apărut  în 1989, când Patriarhul Moscovei l-a numit episcop al Chişinăului şi al Moldovei pe Nikolai Vasilievici Kantarian, sub numele Vladimir. În anul următor, acesta a fost ridicat la treapta de arhiepiscop al Chişinăului, iar în 1992 a devenit Mitropolit al Moldovei.
Conflictul a început în 1940, când, după intrarea armatei sovietice în Basarabia, Mitropolia Basarabiei a fost desfiinţată, bisericile şi mânăstirile devastate, iar preoţii şi călugării ucişi sau deportaţi. În locul ei a fost organizată o Episcopie sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, dar BOR nu a recunoscut niciodată desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chişinău.
Mitropolia Basarabiei
Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1992 de către BOR, iar mitropolit locţiitor a fost numit Petru Păduraru, episcop de Bălţi. Structurii canonice i-a fost refuzat avizul favorabil al Guvernului Republicii Moldova şi au urmat nenumărate piedici oficiale pe plan intern pentru obţinerea recunoaşterii oficiale de către acest stat, perioadă în care Mitropolia Basarabiei a fost acuzată că „a declanşat războiul din Transnistria”, „subminează autoritatea statului şi statalitatea ţării”, reprezintă ”o agentură străină” şi ”este unealta României”.
Mitropolia Basarabiei a avut însă câştig de cauză la CEDO, instanţă care în decembrie 2001 a decis că autorităţile de la Chişinău au încălcat articolele 9 şi 13 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi trebuie să plătească 20.000 de euro ca despăgubiri morale Mitropoliei Basarabiei.
După ce Mitropolia Basarabiei a intrat în legalitate, a urmat o nouă etapă în lupta cu Guvernul, pentru recunoaşterea ca succesoare a Mitropoliei Basarabiei dinainte de 1944, pentru că Executivul a declarat Mitropolia Moldovei ca ”succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei”, statuând că actuala Mitropolie a Basarabiei ”ar putea fi doar succesoarea istorică, canonică şi spirituală a structurii omonime”; aşa că Mitropolia Basarabiei a iniţiat un nou dosar la CEDO, pentru a cere succesiunea de drept.
Autoritatea Mitropoliei Basarabiei este contestată şi de clericii şi politicienii din regiunea separatistă Transnistria, care susţin că singura autoritate religioasă abilitată să funcţioneze în Republica Moldova ar fi Mitropolia Moldovei.
De exemplu, în 2009, Eparhia de Tiraspol şi Dubăsari arăta, într-un articol, că „Mitropolia Moldovei este parte a Bisericii Ruse Unite„, ale cărei parohii trebuie să se afle „sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei”, şi că “o parte a naţionaliştilor proromâni din Republica Moldova ar fi vrut să vadă sub influenţa Bucureştiului aceste parohii”.
Şi Dmitri Soin, liderul Mişcării Internaţionale de Tineret “Prorîv!”, a apreciat că „singurul garant al specificului moldovenesc” trebuie să fie Biserica Ortodoxă Rusă, pentru “salvarea statalităţii moldoveneşti contemporane, ameninţată de românismul agresiv promovat de autorităţile de la Bucureşti”.
În aprilie 2009, în timpul manifestaţiilor anticomuniste de la Chişinău, ziaristul Vladimir Bucarski din Tiraspol a postat pe portalul rus de ştiri „materik.ru” un material intitulat „Puci antirus în Moldova”, în care a acuzat că membrii Opoziţiei din Republica Moldova ”sunt adepţii creării unei mitropolii locale sub jurisdicţia Patriarhiei Române”.
Apoi, acesta a semnat, pe site-ul publicaţiei “Russki Obozrevatel”, un articol intitulat „Rusia – România/ Este posibil un compromis?„, în cuprinsul căruia a subliniat că “Moldova este teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei”, iar “activitatea Mitropoliei necanonice a Basarabiei, din cadrul Patriarhiei României, care are în subordine mai mult de o sută de parohii”, are rolul de a promova interesele României la est de Prut.
O poziţie similară exprimase, pe site-ul agenţiei ortodoxe de ştiri “Russkaia Linia”, jurnalistul Igor Druz, conform căreia reactivarea, de către Biserica Ortodoxă Română, a eparhiilor din Republica Moldova ”reprezintă un act de expansiune a naţionaliştilor români”.
În 2010, Patriarhul rus Kiril l-a atenţionat pe Vladimir Voronin, preşedintele Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), că ”Biserica este datoare să refuze supunerea faţă de stat, ghidându-se după directivele din partea Patriarhiei ruse”. Încurajat de afirmaţiile patriarhului rus, şi mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi Întregii Moldove a lansat mai multe atacuri la adresa conducerii ţării.
La scurt timp, Patriarhul Kiril a avut o întrevedere cu liderul Partidului Democrat din Republica Moldova (PDM), Marian Lupu, care a dat asigurări că relaţiile dintre Republica Moldova şi Rusia „se vor consolida pe viitor”, Chişinăul nedorind să aprofundeze colaborarea cu UE „în detrimentul relaţiilor cu Moscova”.
Din perspectiva analistului Denis Cenuşă, abordarea, în cadrul ambelor întâlniri, a relaţiei dintre societate şi biserică se circumscrie interesului manifestat de patriarh faţă de creşterea rolului bisericii ruse, care „riscă să fie afectat de apropierea dintre Chişinău şi Bucureşti„.
Potrivit unui articol publicat, la începutul anului, pe site-ul propriu, Mitropolia Basarabiei şi-a manifestat nemulţumirea faţă de apropierea politicienilor exclusiv de Mitropolia Moldovei şi, într-adevăr, la 14 septembrie 2010, cu ocazia împlinirii a 18 ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei nu a fost prezent nici un oficial din cele două state. De altfel, nici o publicaţie, televiziune sau post de radio laic din Republica Moldova sau din România (cu excepţia ziarului „Flux”) nu a mediatizat evenimentul.
V. Introducerea religiei în şcolile din Republica Moldova
Introducerea religiei în şcolile din Rep. Moldova a fost propusă de fostul şef SIS, Valeriu Pasat, şi de Mitropolia Moldovei (subordonată Rusiei), care apoi l-a susţinut şi politic; partidele din alianţa de guvernare nu au avut o poziţie unitară.
Iniţiatorii 
La 30 iunie 2010, guvernul Republicii Moldova a decis introducerea religiei ca obiect de studiu facultativ în şcoală, după ce, în sondaje, la întrebarea dacă religia ar trebui introdusă ca obiect de studiu în şcoli, 76,4% dintre cetăţenii Republicii Moldova răspunseseră afirmativ.
Propunerea a venit din partea Alianţei naţionale ortodoxe “Suflet pentru Educaţie”(ASE), care cuprinde 28 de organizaţii neguvernamentale, şi a lui Valeriu Pasat, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), actual preşedinte al Partidului Umanist din Republica Moldova.
Valeriu Pasat, lângă mitropolitul Moldovei, Vladimir (Foto Eleonora Lisnic)
Valeriu Pasat, lângă mitropolitul Moldovei, Vladimir (Foto Eleonora Lisnic)
Problema studierii religiei în şcoli a fost adusă în atenţie în noiembrie 2009, când ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, alături de 20 de organizaţii neguvernamentale, a solicitat ministrului educaţiei, Leonid Bujor, introducerea religiei ca disciplină opţională; o lună mai târziu, şi ASE a adresat Ministerului Educaţiei o cerere în acest sens, anexând la petiţie o listă de 5.000 de semnături.
În martie 2010, Valeriu Pasat, a propus, într-o conferinţă de presă, organizarea unui referendum pentru predarea obligatorie a religiei în învăţământul preuniversitar. De altfel, la începutul anului curent, fostul director al SIS a lansat şi primele două volume ale monografiei “Ortodoxia în Moldova. Puterea, biserica, enoriaşii”.
Mitropolia Moldovei şi-a exprimat sprijinul oficial pentru iniţiativă la 18.02.2010, apoi a extins susţinerea pentru Valeriu Pasat şi pe plan politic, ulterior anunţului acestuia privind aderarea la Partidul Umanist şi preluarea funcţiei de preşedinte declarând oficial că sprijină formaţiunea ”de orientare creştin – ortodoxă”, deşi, potrivit canoanelor religioase, implicarea bisericii în politică este interzisă. Poziţia a avut ca rezultat aderarea unor clerici la Partidul Umanist.
O lună mai târziu, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova şi-a manifestat acordul faţă de predarea disciplinei “Bazele ortodoxiei” în învăţământul preuniversitar, “atât de către preoţi, cât şi de către mireni”, iar IPS Vladimir a declarat că părinţii de alte confesiuni religioase vor avea posibilitatea să solicite neparticiparea copiilor lor la aceste cursuri.
La 8 mai 2010, cu ocazia Adunării Generale a clerului Mitropoliei Moldovei şi enoriaşilor (15.000 de participanţi), din piaţa Catedralei din Chişinău, catalogată drept “cea mai mare demonstraţie, din aprilie 2009”, a fost creat un nou grup de iniţiativă, însărcinat cu colectarea a cel puţin 200.000 de semnături pentru iniţierea referendumului, preşedinte fiind ales Valeriu Pasat, iar vicepreşedinte, PS Anatolie, Episcop de Cahul şi Comrat. În aceeaşi zi, grupul de iniţiativă a depus la Comisia Electorală Centrală/ CEC documentele în vederea aprobării colectării de semnături.
Susţinerea acordată proiectului lui Valeriu Pasat a sporit treptat, până la angrenarea clericilor şi enoriaşilor în demonstraţii de sprijin şi promovarea iniţiativei în discuţiile cu oficialii. Astfel, fostul şef de serviciu secret a primit şi sprijinul premierului Vlad Filat, dar şi al altor persoane publice, ca Victor Josu, adversar declarat al Mitropoliei Basarabiei, fost membru al Partidului Social Democrat şi Partidului Renaşterii şi Concilierii şi al doi foşti şefi SIS, Valeriu Pleşca şi Anatol Plugaru.
Oponenţii, neutrii şi nehotărâţii
Pe 15 iunie a.c., în urma unei sesizări depuse de către mai multe ONG-uri, potrivit căreia introducerea religiei în şcoli ar fi neconstituţională, iar înregistrarea la CEC a noului grup de iniţiativă s-ar fi făcut fără respectarea procedurilor legale, Curtea de Apel Chişinău a decis să anuleze hotărârea CEC prin care a fost înregistrat grupul de iniţiativă, blocând astfel iniţierea referendumului. Grupul de iniţiativă a făcut recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care a fost respins (08.07.2010) din motive de procedură.
Premierul Vlad Filat a manifestat deschidere, în cadrul convorbirilor cu ÎPS Vladimir şi cu ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, dar a evitat să se pronunţe în favoarea obligativităţii studierii religiei sau a organizării unui referendum pe această temă. Disponibilitatea “punerii în practică, în scurt timp, a ideii privind studierea religiei în şcoli” a fost exprimată inclusiv în cadrul întâlnirii premierului cu Înalt Preasfinţitul Ilarion, Mitropolit de Volocolamsc, preşedinte al Direcţiei de Relaţii Externe Bisericeşti a Patriarhiei Moscovei.
Ministrul educaţiei, Leonid Bujor (vicepreşedinte al Alianţei “Moldova Noastră”), a adoptat o atitudine rezervată faţă de introducerea religiei ca disciplină obligatorie, susţinând că procesul este dificil în condiţiile “actualei conjuncturi politice”, a “lipsei de finanţare” şi a “procesului anevoios”. Pentru studierea opţională a religiei s-a pronunţat şi preşedintele interimar, Mihai Ghimpu.
Deşi Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) nu a insistat pe această temă, afirmând doar că “susţine introducerea religiei ca disciplină în învăţământ”, Vlad Cubreacov, fost lider al fracţiunii parlamentare între 2004-2009 şi actual consilier al Mitropoliei Basarabiei, a promovat intens poziţia mitropoliei.
Potrivit Mişcării “Acţiunea Europeană” (MAE), introducerea disciplinei “Bazele ortodoxiei” este “prea politizată”, formaţiunea propunând discutarea problemei “la nivel naţional, fără organizarea unui referendum, care necesită cheltuieli ridicate”.
Barometrul Opiniei Publice – mai 2010” a arătat că, în funcţie de preferinţele politice, cei mai mulţi susţinători ai introducerii religiei în şcoli s-au înregistrat în rândul electoratului Partidului Popular Creştin şi Democrat (100%), urmat de Partidul Democrat din Republica Moldova (85%), Partidul Liberal din Republica Moldova (83%), Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (80%), Alianţa Moldova Noastră (77%), Partidul Liberal Democrat din Republica Moldova (74%) şi Partidul Social Democrat (52%).
Mitropolia Basarabiei a susţinut studierea religiei, fără a insista pe caracterul obligatoriu, însă a respins ideea consultării populare, pronunţându-se pentru adoptarea unei hotărâri guvernamentale sau a unei legi de către Parlament.
Din rândul religiilor minoritare, Episcopia Romano – Catolică de Chişinău a fost singura care s-a exprimat favorabil, în vreme ce episcopul Uniunii Bisericilor Baptiste, Ion Miron, pastorul Bisericii Penticostale “Filadelfia”, Romică Huţuţui, şi pastorul Bisericii Creştine Evanghelice “Agape”, Călin Cristi, au considerat că demersul “va discrimina alte confesiuni”.
Organizaţia neguvernamentală “Hyde Park” a lansat pe site-ul http://www.petitieonline.ro, o petiţie (”Nu vrem să fie impusă în şcoală predarea religiei in Republica Moldova!”) pentru strângerea de semnături împotriva studierii obligatorii a religiei, lista urmând a fi înaintată Parlamentului şi Guvernului.
Grupul de Iniţiativă pentru Promovarea Statului Secular/ GIPSS (format din lideri ai 17 ONG-uri din Republica Moldova), a adoptat în mai 2010 o declaraţie în care au denunţat iniţiativa lui Valeriu Pasat, afirmând că este anticonstituţională şi poate conduce la polarizarea societăţii pe criterii religioase şi ideologice, declaraţie semnată de Sergiu Ostaf – Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului; Arcadie Barbăroşie – Institutul de Politici Publice; Cezar Gavriliuc – Centrul de Informare şi Documentare pentru Drepturile Copilului; Antoniţa Fonari – Centrul de Resurse “Tineri şi Liberi”; Daniela Terzi Barbăroşie – Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare; Ecaterina Mardarovici – Clubul politic al femeilor 50/50; Petru Macovei – Asociaţia Presei Independente; Ana Revenco – Fundaţia “La Strada”; Ion Manole – organizaţia “Promo Lex”; Sergiu Neicovcen – Centrul Naţional de Asistenţă şi Informare a ONG Contact; Natalia Camburian – Centrul Naţional pentru Transparenţă şi Drepturile Omului; Liuba Ceban – Asociaţia “Altruism”; Sandu Coica – Consiliul Naţional al Tinerilor din Moldova.
Oricum, mass-media de la Chişinău a remarcat lansarea proiectului concomitent cu o iniţiativă similară în Rusia, viziunea unitară în această problemă la nivelul structurilor ecleziastice din Republica Moldova subordonate Patriarhiei Ruse şi participarea la evenimentul din 8 mai a.c. a episcopului de Tiraspol şi Dubăsari, dar şi legăturile lui Valeriu Pasat cu Moscova.
VI. Republica Moldova are cel mai mic venit pe cap de locuitor din Europa
Din cauza crizei economice mondiale, Moldova sărăceşte, se depopulează şi „pierde trenul”, rămânând tot mai mult în urma Europei.
moldova-ne-doare2
În topul O.N.U. (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), Republica Moldova a coborât în 2009 şase poziţii în ”Raportul Global al Dezvoltării Umane” şi a ajuns pe locul 117 din 182 de ţări, între Vietnam şi Guineea Ecuatorială.
Un alt semnal recent privind nivelul redus de bunăstare a cetăţenilor a lansat raportul “Global Wealth 2010”, elaborat de banca elveţiană “Credit Suisse”, care a plasat Republica Moldova pe ultimul loc între 40 de state europene, cu un venit pe cap de locuitor de 2.500 de dolari.
Dar Republica Moldova nu doar că pierde teren în cursa dezvoltării economice, dar rămâne şi fără populaţie: ”Cartea verde a populaţiei Republicii Moldova” lansată la Chişinău la 13 octombrie estimează că numărul locuitorilor s-ar putea reduce cu un milion de persoane până în 2050, pentru că rata natalităţii a scăzut de la 17,7% în 1990 la 10,9% în 2008, fiind depăşită de indicele mortalităţii (11,8%).
La indicatorul “sărăcie”, Moldova s-a situat pe locul 22 (5,9% din populaţie), din 135 de state luate în calcul, iar speranţa de viaţă s-a redus la 68,3 ani, deşi PIB/ cap de locuitor a urcat de la 2100 de dolari la 2551 de dolari.
Sărăcia a crescut, astfel că fiecare a treia persoană (29%) se află în sărăcie absolută, iar fiecare a şasea persoană (16%), în sărăcie extremă. În mediul rural sărăcia a crescut de la 34,6% la 36,3%, dar în zonele urbane s-a diminuat, în special în municipiile Bălţi şi Chişinău, de la 15,2% la 12,6%.
Principalele cauze ale adâncirii sărăciei au fost micşorarea veniturilor din remitenţe şi a celor obţinute din agricultură. Potrivit statisticilor, cele mai sărace zone sunt sudul, urmat de centrul şi de nordul ţării, unde nivelul sărăciei întrece media ratei sărăciei pe ţară. Datele atestă o diferenţă foarte mare între bunăstarea populaţiei din municipiul Chişinău şi restul populaţiei, în Capitală doar 5% din locuitori având un consum mai mic decât pragul sărăciei. Rata sărăciei variază de la 4,1% în cazul gospodăriilor conduse de persoane cu studii superioare la 46,7% pentru cele unde capul gospodăriei nu are studii medii generale, până la 57% pentru gospodăriile conduse de persoane fără studii.
Salariile din Moldova nu ţin pasul cu preţurile, inflaţia e mare, iar şomajul creşte.
În 2010, dinamica salariilor din Republica Moldova a fost inferioară celei a preţurilor, după cum vedem din datele Biroului Naţional de Statistică de la Chişinău. În ianuarie-august 2010, salariul mediu lunar al lucrătorului din economie a însumat 2.897 lei, cu 7,4% mai mult faţă de cuantumul din 2009: în sfera bugetară, salariul mediu a fost de 2.532 de lei şi a crescut cu 8,3%, iar în sectorul real salariul a înregistrat o majorare de 7,1%, până la 3.107 lei.
Banca Naţională a Moldovei a micşorat prognoza de inflaţie pe anul 2010 cu 2,5 puncte procentuale, până la 8,2%, sub estimările Fondului Monetar Internaţional (9,3%). Pe de altă parte însă, preţurile au crescut cu aproape 8% numai în primul semestru din acest an!
În ianuarie-iulie produsele alimentare s-au scumpit cu 1,4%, cele nealimentare cu 4,4%, iar tarifele la serviciile prestate populaţiei s-au majorat cu 9,3%. De exemplu, numai în iulie a.c., a fost înregistrată majorarea tarifelor la servicii de turism peste hotare (13,6%), transportul feroviar de pasageri interstatal (3,4%) şi serviciile de transport aerian (2%).
În schimb, în timp ce preţurile cresc mai repede decât salariile, numărul moldovenilor cu serviciu scade: în al doilea trimestru din 2010, populaţia economic activă (ocupată plus şomeri) a numărat un milion 319 mii de persoane, în descreştere cu 0,6% faţă de perioada de referinţă a anului trecut.
Modificările în structura populaţiei active au consemnat şi micşorarea ponderii persoanelor ocupate de la 93,9% la 93%, din cauza creşterii numărului şomerilor de la 6,1% la 7%.
Cele mai vulnerabile categorii de persoane expuse sărăciei sunt gospodăriile numeroase (aproape jumătate din populaţie trăieşte în familii alcătuite din mai mult de 4 persoane), cele formate din mai mulţi copii (mai mult de jumătate din gospodăriile cu trei şi mai mulţi copii cade sub incidenţa sărăciei), gospodăriile care se întreţin din veniturile obţinute din activităţi agricole şi persoanele în vârstă, care de obicei, sunt pensionari solitari.
Ce e de făcut? Un punct de pornire l-a sugerat în iunie chiar Ministerul Economiei de la Chişinău, care a concluzionat că, pentru îmbunătăţirea nivelului de trai în Republica Moldova, sunt ”foarte importante” promovarea unor politici de incluziune socială cât mai coerente şi orientarea ajutorului social către cei săraci.
Sprijinul financiar extern pentru Moldova a scăzut în timpul crizei
În 2009 şi 2010 Republica Moldova a primit mai puţin sprijin financiar extern, iar experţii consideră că banii nu au fost directaţi sustenabil.
În 2008 şi 2009, Republica Moldova a beneficiat de asistenţă externă în valoare de 473,3 milioane de dolari, cea mai mare parte, 138,7 milioane de dolari, fiind destinată stabilităţii macroeconomice.
În sectorul social (sănătate, educaţie şi servicii sociale) au fost direcţionate 86,6 milioane de dolari, dar fondurile s-au micşorat anul trecut faţă de 2008, de la 22% la 14%. Sectorul real al economiei şi dezvoltarea regională au primit un suport limitat, iar sumele alocate au scăzut în 2009 faţă de 2008, de la 9% la 7%, respectiv de la 10% la 8%.
Sigiliul domnesc al lui Ştefan cel Mare
Sigiliul domnesc al lui Ştefan cel Mare
În primele 6 luni din acest an, asistenţa externă a totalizat 122,13 milioane de dolari, din care 40,65 milioane de dolari granturi şi 81,48 milioane de dolari credite.
Potrivit datelor Ministerului Economiei, volumul estimat al asistenţei necesare pentru sectorul real al economiei este de circa 476,9 milioane de dolari, din care donatorii externi şi bugetul de stat acoperă doar 16 milioane de dolari.
În studiul intitulat “Asistenţa externă şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova”, experţii Valentin Lozovanu şi Viorel Gîrbu (IDIS “Viitorul”) au atras atenţia asupra lipsei de sustenabilitate a orientării Guvernului şi donatorilor străini asupra nevoilor sociale ale populaţiei, în defavoarea problemelor cu care se confruntă economia.
Recomandările autorilor au vizat: facilitatea accesului firmelor la resurse financiare mai ieftine; dezvoltarea sectorului bancar; o politică de stat coerentă în domeniul investiţiilor străine directe; măsuri protecţioniste pentru piaţa autohtonă şi creşterea rolului intervenţionist al Guvernului în edificarea economiei.