Decembrie 1989: Col. Dumitru Rașină: Ceauşescu – informat încă din noiembrie ’89 că va fi asasinat

Mirela Iacob, patroana Curentul, a cerut eliminarea acestei declarații de pe blogul meu (badeadan.blogspot.ro), pe motiv că publicarea ei încalcă legea dreptului de autor. S-o fi referit la Rășină, sau la cel care a consemnat-o? Dacă știe al cui este scrisul din facsimil discutăm despre dreptul de autor. Dar sotia infractorului Mihai Iacob nu știe nici măcar ce-i acela document de interes public!

Declaratie col Dumitru Rășină – fost șef al Securității Arad – , dată în fata Comisiei Gabrielescu:

Consemnarea declaratiei lui RASINA DUMITRU de catre un membru al Comisiei Gabrielescu
Consemnarea declaratiei lui RASINA DUMITRU, pe 2 iunie 1994, de catre un membru al Comisiei Gabrielescu

”Am ieşit din detenţie la 1 iunie ‘90. Am fost şeful securităţii Arad din 1985 până în 1990. La 15 septembrie ‘85, miercuri, orele 15.30, a avut loc catastrofa de la Brăila când a ars toată fabrica de celofan. Am plecat acolo. Lui Ceauşescu i s-a raportat că a ars doar o legătură de celofan. Noaptea a sunat Ceauşescu, eu i-am spus adevărul. Apoi m-a sunat Bobu care m-a întrebat cine mi-a dat aprobare să-i spun lui Ceauşescu ce am spus. Apoi dimineaţă Vlad mi-a comunicat că sunt mutat la Arad. Aşa am ajuns la Arad. Mi s-a promis că voi fi numit la Dunărea, Iosif Constantin Drăgan mi-a promis că mă ia la «Fiat» (el nu ştia că sunt ofiţer  de securitate – am fost în Italia la un curs ca ofiţer acoperit – ca angajat la Dacia – service).

La 1 iunie ‘89 m-au chemat la Vlad, au spus că voi fi primit la Cabinetul 2 în vederea numirii mele la «Dunărea». Vlad m-a însoţit la Cabinetul 2, Elena Ceauşescu a spus că mă cunoaşte şi doreşte să mă numească la I.C. Dunărea. Dar eu am refuzat spunând că ştiu ce face  «Dunărea» (vindea mărfurile româneşti care nu se puteau vinde pe cale normală) şi n-am vrut să fac acelaşi lucru. Cumnatul lui Postelnicu era director adjunct la «Dunărea». Atunci ea (Elena Ceauşescu) mi-a spus: «Ieşi afară!».
Vlad mi-a spus să plec la Arad că mă trece în rezervă.
Convingerea mea că Vlad, în evenimente, a vrut să preia puterea împreună cu Verdeţ. Prin august ‘90-martie ‘91, am fost chemat la revista «Europa», m-a primit Neacşu – am vrut să spun despre Vlad că n-a dat ordin să se tragă, că a fost alături de revoluţie.

01ceau

Eu am colindat multe ţări, am avut mai multe paşapoarte, am cules informaţii multe pentru industria chimică astfel că l-am refuzat pe Neacşu. Eu ştiu că Vlad timp de 27 de minute a fost prim-ministru, ministru de interne, şeful securităţii în guvernul lui Verdeţ. Vlad era totdeauna carierist, dar laş. Dacă era bărbat se prezenta la televiziune unde a fost chemat, dar nu s-a prezentat.

Ceauşescu știa ce urmeaza

În 11 noiembrie 1989 la Iaşi, Braşov şi Bucureşti s-au ţinut consfătuiri cu şefii judeţeni de securitate. Convocarea era secretă. Erau Vlad, Stamatoiu, Curticeanu. Am fost chemat personal de Vlad la telefonul guvernamental de acasă, fără niciun mijloc de înregistrare – nici creion, nici carnet de notiţe, să mă prezint a doua zi la ora 11 la Braşov, singur, fără şofer. Eram convocaţi toţi şefii de securitate din Transilvania – Banat şi Gorj – era şi Stamatoiu. La Bucureşti erau cei din Oltenia şi Muntenia – la Vlad, iar la Iaşi cei din Moldova – Dobrogea – condusă de gen. Nicolicioiu.
La ora 11.01 gen. Stamatoiu a deschis plicul – a spus că ne va prezenta un material făcut din ordinul lui Ceauşescu. În plicul sigilat erau 6 file cu caractere mari – sus: Cancelaria CC. Se intitula «Notă» şi cuprindea 3 idei:
1. Din informaţiile exterioare şi interne rezultă neîndoielnic că în maxim 3 luni se va întâmpla:
a) lichidarea lui Ceauşescu cu ocazia vizitei în Crimeea sau Moscova;
b) demiterea lui Ceauşescu la o Plenară ce se va organiza într-un loc secret;
c) apariţia unor manifestaţii tip Braşov sau Valea Jiului cu elemente declasate, huliganice care se vor ciocni cu armata.
2. Sarcini pentru aparatul de securitate:
a) şeful securităţii nu dă niciun fel de sarcină subordonaţilor pentru verificarea acestor informaţii, a explicat, să nu se creeze panică).
b) fiecre lucrător să-şi analizeze informatorii şi aşteaptă informaţii de genul de la punct 1,
c) şefii judeţeni vor instrui şefii de birouri să-şi sporească vigilenţa,
d) dacă apar informaţii de genul de la pct. 1 să sune personal pe Stamatoiu,
e) în cazul întâmplării situaţiilor de la pct. 1, securitatea nu se implică în acţiuni de stradă, reprimarea manifestanţilor, ci se rezumă la munca informativă şi va colabora cu primii secretari judeţeni.
Am plecat la Arad şi am ţinut o şedinţă cu ai mei, dar am chemat şi câţiva ofiţeri de miliţie. Pe Sălceanu nu l-am chemat. Prin asta, de fapt, am încălcat dispoziţiile lui Stamatoiu. I-am chemat şi pe miliţieni pt. că reţeaua informatică din mediul rural era la şeful de post din comună.
Când s-a dat starea de necesitate l-am întrebat pe Vlad, ce să fac cu cei doi ofiţeri tineri de securitate din trupele USLA. Mi-a spus să-i las acolo. I-am lăsat  şi i-am retras în 22 decembrie, orele 11. Eu la Arad n-am primit ordin de la Vlad să ne dezarmăm cu toate că în «Europa» colegul meu Petrişor (de la Sibiu) a afirmat acest lucru – deci a minţit. Cu şefii miliţiilor nu se prea putea lucra, din cei 40 din ţară circa 30 se ocupau numai cu numirea şefilor de la Bucureşti. Vlad nu lucra nimica fără aprobarea lui Ceauşescu şi-l verifica şi Postelnicu. Eu eram la judeţ de frontieră, ne-am înarmat în urma teleconferinţei şi n-am primit niciun ordin transmis de la Vlad să ne dezarmăm. Ne-a dezarmat armata – maiorul Micu – în 22 decembrie ‘89.
Vlad n-a fost mereu securist, era lucrător de cadre – punea pe unul şi pe altul să ajungă sus. Ideologul lui a fost col. Vasile de la secţia sinteză – colectivul există şi acum la SRI. Degeaba revista «Europa» îl laudă acuma pe Vlad!

sdfddzgvd
Declaratia lui Rasina Dumitru (2 iunie 1994) – pag 4

 

Când au început evenimentele la Timişoara, m-au sunat să le dau oameni pentru filaj şi tehnică, dar nu le-am dat pt. că n-am avut.
În dosarul meu de cercetare penală sunt o serie de declaraţii neadevărate. La mine s-a găsit fenoftaleină – eu consum aşa ceva pentru digestie.
La Arad, pe 21 decembrie lumea era pe stradă, revoluţia a reuşit acolo.
Pe 21 ora 14 a sosit la Arad un procuror militar de la Oradea, trimis de Macri şi Vlad să ne aresteze pt. că nu am reprimat manifestaţia. Nu m-au arestat. Pe 22 dimineaţa, la ora 7 am raportat la Bucureşti că la Arad nu-i nimic desosebit. La ora 9, pe 22, m-a sunat gen. Macri de la Timişoara că de ce am raportat că nu e nimic în Arad. M-a înjurat şi a spus să-mi aleg singur unde să fiu judecat. Apoi mi-a telefonat Postelnicu, la ora 11, pe 22 decembrie: «tov. colonel, dai drumul la toţi arestaţii». Am spus că nu răspund de ăia. A apărut Vlad la telefon, mi-a spus «Căpcăunule, execută ordinul». I-am spus şi lui că arestaţii nu-s la mine, sunt la Cioflică – să vorbească cu el! Mi-a mai reproşat că manifestanţii au ocupat Poşta şi releul TV de la Şiria.
Locotenentul meu, maiorul Rusu, mi-a spus în 10 decembrie că la Şiria s-a ţinut o şedinţă de generalul Ilie Ceauşescu şi şefi de armată şi am încurcat-o pentru că am fost criticat că de ce am dat informaţii cu privire la grănicerii «călăuză», care câştigau bani grei cu trecerea unor persoane peste graniţă. La Şiria s-au discutat probleme pentru cazul intrării ungurilor în Transilvania – cum s-a vehiculat.

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994

În Arad erau C-tin Radu şi Ilie Matei – la şedinţa comandamentului militar. Radu s-a ridicat şi a spus: «dacă şeful securităţii are pregătită echipa de arestări». M-am ridicat şi am spus că e treaba miliţiei. A spus nu, că generalul Vlad a dat ordin să se pregătească listele A şi B. Listele erau de pe vremea lui Gh. Dej: că în stare de urgenţă cei din lista A trebuie ridicaţi şi aduşi într-o zonă necunoscută, iar cei din lista B – izolaţi aproape de localitate. Am spus că nu aveam listele A şi B. Matei atunci s-a ridicat şi a spus că nu ne facem datoria. Am spus că de la Vlad n-am ordine, am părăsit şedinţa. Am avut doi subalterni care locuiau la Timişoara, au plecat acasă în 15 decembrie urmând să revină în 17 decembrie, Aslan Ana şi Chirilă. M-au sunat pe 17 că nu pot ajunge la ora 8 pentru că în Timişoara se trage în casa lui Tokeş, sunt morţi şi răniţi. Au ajuns pe la ora 12, aparatul era în sală, le-am spus în şedinţă să povestească ce au văzut la Timişoara. Staţia de radio ce am avut-o în portbagajul maşinii mele i-am dat drumul şi am auzit ce se vorbea la Timişoara: «alo, Vulturul, du-te şi ia cele 5 flori». I s-a răspuns: «Tov. general sunt cu Dacia, nu pot lua 5 cadavre cu ea».
Am luat măsuri de organizare a obiectivelor importante în 17 şi 18. Mi s-a raportat că forţele militare din cetate, pompierii din Arad, pompierii de la Ineu au plecat la Timişoara. Auzeam pe staţie, se mai cereau maşini de pompieri. S-a blocat orice acces în oraşul Timişoara. Eu i-am instruit pe cei de la Vinga şi cei de la Lipova. (De la Lipova, muncitorii de la topitorie vroiau să vină în Arad).

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994

De la Vinga mi s-a raportat că vine un tren de la Vâlcea cu luptători. Am spus cum vin, cum să plece. A venit trenul la ora 12 şi a plecat la ora 14. Sălceanu m-a întrebat de ce le-am dat drumul la luptători? Am spus că nu ştiu să fi intrat ungurii în ţară, ce să facă aici? Luptătorilor din tren li s-a spus că ungurii fac prăpăd în Banat! În 21 i-am adus în sediu pe toţi oamenii mei din întreprinderi. Din efectivul de miliţie a judeţului Arad au fost trimişi luptători în IAS-uri şi CAP-urile din jud. Timiş să păstreze ordinea. Ştie Văduva, Jitea, Cioflică. Pe 21 seara, pe la ora 19, am primit o informaţie de la o ofiţereasă, Hârţe, că peste 8.000 de oameni sunt în faţa primăriei şi restaurantele au dat manifestanţilor bere şi vin, contra cost. Manifestanţii erau încercuiţi de cordoane de miliţieni în poziţii de tragere cu TAB-uri funcţionând. Fata era speriată – ea răspunde de Hotel Parc.
Comandantul de la Consiliul Judeţean era condus de prima secretară – care avea 4 ajutoare: şeful miliţiei, şeful inspectoratului, şeful garnizoanei, şeful gărzilor patriotice, Angheloiu – şeful secretarului cu probleme organizatorice. Între acest comandant şi cei de la Timişoara era o foarte bună coordonare şi colaborare. Am luat legătura cu toţi şefii de restaurante să oprească vânzările de băutură. Voicilă a fost somat să se dea jos, nu s-a dat. Maiorul Noghiu mi-a raportat că sunt câţiva străini – bişniţari – între manifestanţi şi traficanţi de benzină: 7 persoane, printre care Ungar Carol – care era în atenţia noastră. Ofiţerul meu l-a adus la mine pe Ungar Carol – în birou eram mai mulţi. Ungar Carol lucra în compartimentul de informaţii externe, ne aducea informaţii din exterior, avea dublă cetăţenie – dar îşi făcea şi comerţul său particular. I-am spus să meargă la Voicilă să-i spună ca manifestaţia să continue paşnic pentru că armata are ordin să tragă şi să nu se consume băutură pentru ca să dea ocazia la provocări.
Dimineaţa am luat legătura la Serviciu – am spus că-i pericol, să nu tragă armata. Peste 10 minute m-a sunat că va scoate preoţii cu lumânări, sfeşnice, şi au şi ieşit preoţii care au început să facă slujbă.
Mai e un moment când m-a sunat omul de la UTA că directorul se opune să iasă oamenii cu 2 coşciuge făcute pentru soţii Ceauşescu. I-am spus să-i lase să iasă. Cel de la gardă, subofiţerul, la ora 7 a dat ordin să se tragă foc de avertisment, dar manifestanţii au continuat drumul. Gen Ţencu, şeful direcţiei «T», a luat legătura cu cpt. Sârbuţ şi i-a spus că se defectase sistemul – să ardă benzile magnetice – pe la 21 noaptea. După fuga lui Ceauşescu au plecat subordonaţii mei cu ce aveau ei prin dulapuri, cu 2 camioane să le ardă în pădure. Nu ştiu de soarta dosarelor informative din fişete – ulterior Ursică mi-a spus că documentele de bază există, că nu sunt probleme.

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 - pag 4
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 – pag 4

Am plecat la 22 din inspectorat, în 22, la spital să-mi fac insulină, am revenit la birou la 3 noaptea – am fost chemat că se trage de la Parc. Chiriţă – ofiţerul de serviciu, mi-a spus că se trage la Aeroport. Am dat telefon, dar Bochi mi-a spus că-i linişte, nu se trage.
Şefa BID-ului (Biroul de Informaţii şi Date) era cumsecade, m-a asigurat că nu sunt probleme la Arad, valorile au rămas, inclusiv valori de patrimoniu, confiscate. S-a lucrat cu trei categorii de reţele informative:
a) cea normală cu care am lucrat noi
b) reţeaua direcţiei a V-a şi a IV-a, cu care s-a lucrat pentru familie, pentru treburi de partid. Ăştia erau în toată ţara – nu răspundea în faţa mea, ci direct la gen. Neagoe şi Vasile: în hoteluri, restaurante, case de vînătoare
c) reţeaua de informaţii externe, 0544 pentru probleme interne – cu ei erau supravegheaţi toţi directorii, miliţienii – etc – lucrau cu indicative – noi îi cam deserveam. Venea agentul din Bucureşti, îmi punea capsă la telefonul meu şi ascultam în Bucureşti. De această reţea ştia numai Stamatoiu. Ăştia ne lucrau pe noi şi cu toată lumea.
În plus agentura secţiei militare – condusă de Ioan Coman, verificau toţi viitorii primi secretari – chiar şi secretarii de comună.
(…) Eu trimiteam săptămânal 10 colete de carne de la Arad pentru foştii mei subalterni şi părinţii lor – pentru că era foamete.

(…) La Arad am făcut probleme care nu au convenit DSS-ului: veneau de la 0544 – măi, ăstuia îi dai paşaport de emigrare, bineînţeles contra cost – la început 8.000 de mărci, apoi a ajuns la 16.000 de mărci. Le ceream după profesie, şi în 2 luni primeau paşaportul. Venea cel de la Bucureşti cu paşaportul în buzunar – îi spunea să vină cu banii, să stabilim când şi cu ce pleci – să nu duci butelia cu tine… etc. Era un pelerinaj la nemţi toată noaptea, le luau cu maşina de la ei: butelia, lada frigorifică, băutură etc.
Erau pe categorii – liste: cu cei cu probleme care crează necazuri: greva foamei, proteste etc.
Văzând, am redactat ordinul «Zărand», m-am dus la Vlad cu cel prin care am oprit orice încasare de valută pentru paşapoartele de emigrare. Am oprit activităţile grupei 0544 de a depista familiile care intenţionau să emigreze. Era după vizita lui Genscher, care a spus că şi aşa statul german plăteşte pentru fiecare german, de ce se mai iau bani oamenilor şi bunuri.
Nemţii primeau 2-3.000 de mărci în plus la ce li se cerea numai să plece mai repede. Le luau: bani pentru Dinamo, pentru viză de flotant etc. etc.
Anul ăsta (1994 – n.n.), pe 2 martie, am fost la Arad şi am auzit că n-ar fi morţi!
Dl. gen. Diaconescu Ghe. – procuror-şef adjunct – a fost şi el în avionul ce a ajuns la Arad în 22 decembrie – ştia ofiţereasa Aslan Alexandra, plus echipa televiziunii armatei. Lista pasagerilor a fost predată gen. Micu.

La ora 18, Voicilă (în 22) m-a chemat la sediu, m-a cooptat în FSN, mi-a spus să fac orice operaţiune – am făcut liste – am plecat pe la ora 21. Eram cu inginerul Toga Romeo dimineaţa, în 23 dec a venit un om, m-a arestat. Noaptea eram lângă revoluţionarul „Buruiană“, se uita la ceas şi spunea ne culcăm jos că se trage! Ne-am culcat şi într-adevăr s-a tras în geam. De unde ştia Buruiană că se trage?!
Maiorul Juncă, ofiţer de-al meu, mi-a spus că în zona lui erau cetăţeni maghiari, nemţi, în vizită la rude, care ar fi tras spre consiliu.
Am dat eu şi un alt ordin «XX» – în legătură cu toţi cetăţenii maghiari din România cu intenţii curate sau ba. Pentru că, cu ocazia zilei de 6 octombrie, au venit foarte mulţi în Arad şi n-au mai plecat. Din ordinul meu «XX» – organele de vamă trebuiau să completeze o fişă – numele, unde merge turistul şi numărul maşinii. Fişele veneau la serviciul 110, selectau cei care veneau des, care contactau militari… etc. Concluzii ce s-au tras: numărul cetăţenilor ce au intrat a crescut cu 15% în perioada iunie – iulie. Iar înainte de 6 octombrie numărul era foarte mare, circa 80 de oameni zilnic. Tineri, necăsătoriţi. Am discutat asta cu Bucureştiul – col. Bordea şi Raţiu.

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 - pag 5
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 – pag 5

Dar ştiu două lucruri: 1) În iulie ‘89, a sosit deghizat, în Arad, şeful trupelor aeriene de desant din Ungaria. A purtat discuţii la dr. Hacsek. Hacsek a chemat pe cei trei antrenori de karate din Arad – unguri – generalul a întrebat câţi unguri sunt în echipele lor – a spus că inspectează Harghita, Covasna, Mureş, Cluj. I-a dat sugestii să scoată toţi românii din aceste echipe şi să stabilească zone de antrenament paramilitare şi că toamna vor primi şi ajutoare fianciare. Hacsek era medic ginecolog. Generalul a lăsat şi ceva valută, 4-5.000 de mărci. Aceste trei casete cu traduceri de limba maghiară, căpitanul Suciu le-a dat generalului Nicolicioiu de la 110.

Generalul Nuţă şi Mihalea au venit cu valuta şi aurul şvabilor din Timişoara, au fost la Cioflică acasă şi de acolo au plecat la Hotel Parc“.

(Col. Răşină Dumitru, 2 iunie 1994, Comisia senatorială de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989)

Dan Badea

Decembrie 1989: Cronologia revoltei populare şi a represiunii armate din 15-22 decembrie 1989

Material aparut in Evenimentul Zilei, in anul 2000, si reluat, apoi, intr-o mizerabila fituica de partid.
Ora 17.30: Sediul Comitetului Judeţean de Partid Timiş este ocupat de luptători din Gărzile Patriotice, la ordinul prim-secretarului Radu Bălan – şeful Consiliului de Apărare al Judeţului Timiş.
 Orele 19.00 – 20.00: Manifestanţii se grupează în mai multe coloane care pornesc, scandând lozinci anti-ceauşiste, în mai multe direcţii: Comitetul Judeţean de Partid, Piaţa Operei, căminele studenţeşti, căminele de muncitori de pe Calea Buziaşului etc. Au loc ciocniri cu forţele de ordine ale MI. Evenimentele din decembrie 1989 au început la Timişoara printr-o acţiune de protest împotriva evacuării pastorului reformat Laszlo Tokes. 
15 decembrie este data la care a expirat ultimul termen acordat lui Tökes pentru evacuarea din locuinţa şi parohia sa de pe strada Timotei Cipariu nr.1 din Timişoara. Anunţaţi din vreme, enoriaşii pastorului s-au adunat, încă de dimineaţă, în faţa locuinţei acestuia, cu gândul de a împiedica evacuarea.
Ora 15.00: Pastorul Tökes cere enoriaşilor, de la fereastră locuinţei, să plece acasă.
Ora 23.00: Tökes este vizitat de primarul Timişoarei, Petru Moţ, însoţit de un activist PCR care îl anunţă că evacuarea a fost anulată. În Piaţa Maria din Timişoara se strânseseră deja câteva sute de oameni. Apar primele huiduieli la adresa reprezentanţilor puterii şi primele manifestări anticeauşiste din partea mulţimii adunate în Piaţa Maria. 
 
16 decembrie
Încă de dimineaţă, enoriaşii lui Laszlo Tökes revin în faţa locuinţei acestuia. Curând li se alătura tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Circulaţia în zona este întreruptă. Apar primele lozinci: „Libertate!”, „Democraţie!”.
Ora 17.00: Manifestaţia devine anticeauşista. Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”.
Ora 18.00: Un pluton de intervenţie (80 cadre ale Miliţiei) şi două-trei maşini de pompieri ajung în Piaţa Maria.
Orele 18.30-19.00: în Piaţa Maria încep ciocnirile dintre scutieri şi manifestanţi.
Orele 20.00 – 21.00: Sunt sparte toate vitrinele magazinelor de pe Bulevardul 6 Martie (Tudor Postelnicu, ministru de interne la acea vreme, avea să declare mulţi ani mai târziu că „spargerea vitrinelor” a fost o misiune executată de militari ai Brigăzii 30 Securitate condusă de col. Ion Bunoaica). La Bucureşti, generalul Iulian Vlad, şeful DSS, îi convoacă pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara.
Ora 21.30: Ministrul apărării naţionale, general-colonel Vasile Milea, ordonă lt.col Zeca Constantin şi col. Rotariu Constantin să scoată în oraş 5 (respectiv 10) patrule, cu un efectiv de 10 militari fiecare, care să supravegheze oraşul. Patrulele aveau să se întoarcă în cazărmi a doua zi, la ora 8.00.
Ora 23.00: Grupa operativă din DSS pleacă spre Timişoara cu un tren special. Din echipa fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – şeful CID (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt.col.Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA etc. La Timişoara încep arestările în rândul demonstranţilor. Ele vor continua până la ora 4.40. Sunt arestaţi peste 180 de oameni.
17 decembrie 
Ora 3.30: La Bucureşti este constituită, la nivelul MApN, o grupă de ofiţeri din Consiliul Politic Superior, Marele Stat Major şi Inspectoratul Muzicilor Militare. Grupa condusă de col. Dumitru Ionescu, din Direcţia Operaţii a MStM, pleacă spre Timişoara pentru a organiza o defilare a unor detaşamente MApN în Timişoara în scopul dezamorsării situaţiei tensionate create acolo. Din grupă mai făcea parte şi col. Ardelean, adjunct al lui Ilie Ceauşescu, din partea Consiliului Politic Superior al Armatei.Ora 4.00: Pastorul Laszlo Tökes este evacuat cu forţa din locuinţă şi transportat la Mineu. La solicitarea lt.col Zeca (comandantul Marii Unităţi Mecanizate), Milea aprobă retragerea patrulelor militare din oraş.
Ora 6.30: La Timişoara soseşte grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri.
Ora 6.45: Generalul Milea ordonă, pentru descurajarea manifestanţilor timişoreni, organizarea unei demonstraţii de forţă a unităţilor MApN prin centrul oraşului. Este vorba despre 500 de militari constituiţipe detaşamente, cu fanfară militară şi drapele de luptă, avånd în frunte comandanţii de unităţi.
Ora 9.00: La Timişoara soseşte grupa condusă de col. Dumitru Ionescu din MStM.Ora 10.00: Începe defilarea prin municipiul Timişoara a unităţilor militare. Patru coloane compuse din peste 500 militari pornesc marşul prin oraş, cu drapel şi fanfară.Timişorenii încep să se adune, în grupuri din ce în ce mai mari, pe străzi. Mii de demonstranţi se îndreaptă spre centrul oraşului scandând lozinci anticeauşiste şi huiduind forţele de intimidare.
Ora 11.00: Generalul Vasile Milea ordonă (răspunzånd cererii lui Radu Bălan) comandantului Marii Unităţi Mecanizate (MU) să intervină cu 200 militari (ulterior cu încă 200) pentru blocarea căilor de acces spre Consiliul Popular Judeţean.
Ora 12.00: Este transmis indicativul „ABC-ANA” – măsuri de pază şi apărare a obiectivelor militare ca urmare a vizitei planificate pentru a doua zi, în Iran, a lui Nicolae Ceauşescu.Ora 13.30: Ministrul apărării naţionale ordonă ca armata să intervină în forţă împotriva demonstranţilor timişoreni: „Situaţia în Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armată. Armata intră în stare de luptă. în judeţul Timiş este stare de necesitate”. Forţele MApN devin, din acest moment, forţe de represiune. Încep ciocnirile cu manifestanţii.Ora 13.45: Generalul Milea ordona scoaterea în oraş a unor coloane de blindate (tancuri şi maşini de luptă).

Ora 13.55: Dă dispoziţii, telefonic, direct comandantului UM 01115 Giroc să scoată 10 tancuri de instrucţie pentru a apăra atåt sediul CPJ cît şi comandamentul MU.Ora 14.00: Este atacat şi devastat, de către manifestanţi, sediul Comitetului Judeţean de Partid.Ora 14.15: Milea transmite primul ordin de „alarma de luptă parţială” către UM 01115 (Giroc).Ora 14.40: La Spitalul Judeţean este adus primul rănit din rândul demonstranţilor. Era împuşcat în gamba.

Ora 15.00 – 15:30: Forţele de ordine recuceresc sediul judeţenei de partid. Se aud primele focuri de armă în Timişoara. Comandamentul MU primeşte comunicări din partea ministrului Milea privind deplasarea spre Timisoara a unor întăriri cu efective din UM01233 Buziaş  (400 militari şi 10 TAB-uri), UM 01140 Lugoj (300 militari şi 12 TAB-uri), UM 01380 Arad (390 militari şi 9 TAB-uri). Din ordinul lui Milea 2 elicoptere de la unitatea din Caransebeş sunt destinate comandamentului MU. Acestea au început să execute zboruri de recunoaştere deasupra municipiului Timişoara, transmiţånd operativ informaţii despre locurile unde existau aglomerări de persoane şi direcţiile de deplasare a coloanelor.

Ora 16.00: În Piaţa Libertăţii militarii deschid foc împotriva manifestanţilor.

Ora 16.30: La Bucureşti începe şedinţa Consiliului Politic Executiv al CC al PCR. Se obţine, formal, aprobarea membrilor CPEx pentru reprimarea de către forţele MApN şi MI a demonstranţilor din Timişoara. La Timişoara, o coloană de tancuri ajunsă pe Calea Girocului este oprită şi blocată de manifestanţi.

Ora 16.38: Soseşte la Timişoara, cu un AN-24, Comandamentul special instituit de Nicolae Ceauşescu şi coordonat de Ion Coman – secretarul CC al PCR pe probleme militare – însoţit de o grupă operativă formată din ofiţeri superiori din MApN şi MI. Grupa operativă este condusă de general Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Florea Cârneanu, Constantin Nuţă – şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct.

Ora 16.42: Printr-o notă telefonică, generalul Milea ordonă măsuri de mobilizare şi ripostă în confruntările cu demonstranţii. „(…) Demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare”.

Ora 17.30: Are loc teleconferinţă în care Ceauşescu da ordinul pentru deschiderea focului împotriva demonstranţilor. Ion Coman, participant la teleconferinţă, îl asigură pe Ceauşescu că au trecut la executarea acestui ordin.Ora 18.00: Generalul ştefan Guşe preia conducerea forţelor aparţinând MApN, forţe aflate deja în dispozitiv de apărare/atac în oraş.

 Ora 18.30: La Timişoara sosesc, cu un avion, Emil Bobu, Nicolae Mihalache şi Ion Cumpănaşu.Ora

18.45: Unităţile militare din Timişoara primesc oficial indicativul „Radu cel Frumos”. Prin urmare, toate efectivele militare primesc armament şi muniţie de război.

Orele 20.00 – 24.00: La podul Decebal se deschide foc împotriva demonstranţilor. Se înregistrează morţi şi răniţi. La fel, pe Calea Aradului, Calea Lipovei, la Catedrala etc. Pe Calea Girocului are loc o adevărată bătălie. Forţele MApN sunt dispuse în toate punctele importante din oraş. Se trage peste tot pe unde se afla concentrate grupuri de demonstranţi.

Ora 23.00: La Timişoara sosesc, cu un avion, Cornel Pacoste – membru supleant CPEx – şi Iosif Szasz – membru CPEx. Ziua se încheie, pentru timişoreni, cu un bilanţ tragic: 63 de morţi şi 224 răniţi. Numărul arestaţilor a ajuns la 900. Pentru cercetarea şi interogarea acestora veniseră de la Bucureşti procurorul general adjunct Gheorghe Diaconescu împreună cu 20 de procurori.


18 decembrie 
Orele 5.30-6.00: Ion Coman îi raportează lui Nicolae Ceauşescu: „La Timişoara situaţia este sub control”.

Ora 7.30: La Timişoara soseşte, cu un avion AN-26, un detaşament de 41 cercetaşi DIA de la UM 01171 Buzău. Cercetaşii sunt cazaţi la Marea Unitate Mecanizată.

Ora 8.30: Nicolae Ceauşescu pleacă într-o „vizită de prietenie” în Iran. îi lăsa la conducere pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Manea Mănescu.

Ora 9.00: Timişoara este în grevă generală. Peste 1.300 de militari cu armament şi tehnică de luptă sunt dislocaţi în diferite puncte din oraş. Generalul Nuţă constituie şi trimite, pentru a acţiona pe străzi, opt dispozitive mixte (patrule mobile) sub conducerea unor ofiţeri de miliţie (D1-D8).

Ora 14.30: La Spitalul Judeţean începe anchetarea abuziva a răniţilor, cu acordul conducerii spitalului.

Până la ora 17.00, cetăţenii Timişoarei încep să se constituie din nou în grupuri şi să se adune în centrul oraşului. Pe Calea Şagului, manifestanţii construiesc baricade din vehicule grele. La Catedrală se deschide foc împotriva manifestanţilor care aveau în mâini lumânări aprinse şi strigau „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!”

Ora 18.30: Generalul Mihai Chiţac ordona folosirea grenadelor cu substanţe toxice împotriva demonstranţilor din faţa Catedralei.

Ora 19.15: În faţa Spitalului Judeţean, un grup numeros de cetăţeni vrea să-şi recupereze morţii. Mulţimea este întâmpinată şi împrăştiată cu grenade lacrimogene.

Ora 23.00: La morgă Spitalului Judeţean, sub comanda colonelului Ghircoiaş, începe operaţiunea de sustragere a cadavrelor. Au fost ridicate 43 de cadavre cu acordul conducerii spitalului şi al procurorului general adjunct Gheorghe Diaconescu. Toate cadavrele fuseseră „incizate” pentru a li se extrage gloanţele. Au fost transportate apoi la Bucureşti, cu o autoizotermă, pentru a fi incinerate. 

19 decembrie 
Ora 7.00: Muncitorii din întreprinderile „6 Martie”, „Elba”, „Solventul” şi „Azur” declanşează acţiuni de protest.Ora 9.00: La Timişoara, generalul şatefan Guşă ordona grupelor de cercetaşi DIA să pătrundă în întreprinderile timişorene pentru a afla starea de spirit şi intenţiile muncitorilor. Doi dintre cercetaşi sunt descoperiţi de muncitori şi predaţi unor ofiţeri de Securitate. Cei doi sunt: lt.-maj. Stelian Buligescu – descoperit în întreprinderea „6 Martie”, şi Viorel Teroiu – descoperit în întreprinderea de autoturisme. Amândoi au fost trimişi înapoi la bază.

Ora 11.00: Prim-secretarul Radu Bălan este reţinut că ostatic de muncitorii de la „Elba”.Ora 12.00: La Comandamentul UM 01024 Timişoara, gen.lt. Ilie Ceauşescu, politrucul şef al Armatei, afirma că tulburările din oraş „sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

Ora 14.00: Generalul Ştefan Guşe, însoţit de un pluton de militari, merge la întreprinderea „Elba” pentru a discuta cu muncitorii. Este huiduit şi se retrage.Ora 17.00: Autoizoterma cu cadavrele de la Timişoara ajunge la Crematoriul „Cenuşă” din Bucureşti.

Ora 18.00: Soseşte la Timişoara un detaşament de paraşutişti de la Caracal. După lăsarea serii se înregistrează alte victime. În 18 şi 19 decembrie s-au înregistrat 7 morţi şi 98 răniţi prin împuşcare. 

20 decembrie  
Orele 7.00-8.00: întreprinderile timişorene se afla în grevă. Muncitorii încep să se organizeze şi să plece, în coloane, spre Piaţa Operei.

 Ora 10.00: La Crematoriul „Cenuşă” din Bucureşti se termină operaţiunea de ardere a cadavrelor aduse de la Timişoara.

Ora 11.00: Generalul ştefan Guşe retrage tehnica de luptă în cazărmi şi interzice uzul de armă.

Ora 11.15: Forţele MI părăsesc dispozitivele fiind copleşite de numărul uriaş al manifestanţilor.

Orele 12.00-13.00: Coloanele de manifestanţi se întâlnesc la Catedrală şi se îndreaptă către Opera şi Consiliul Judeţean.

 Ora 13.00: Manifestanţii ajung în Piaţa Operei. Militarii permit pătrunderea acestora în clădirea Operei. Armata fraternizează cu populaţia. Se constituie Frontul Democratic Roman.

Ora 14.30: La Timişoara sosesc, cu un avion special, primul-ministru Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu.

Ora 15.00: Constantin Dăscălescu primeşte în sediul Comitetul Judeţean de Partid din Timişoara o listă cu revendicări ale manifestanţilor, printre care: „Demisia urgentă în bloc a guvernului şi a preşedintelui Ceauşescu” şi „Alegeri libere”. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu revine de la Teheran. Rămâne timp de două ore în salonul oficial al Aeroportului Otopeni, după care merge la sediul Comitetului Central. Timişoara este primul oraş liber al României.

Ora 17.00: La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu tine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine.Ora 20.30: Nicolae Ceauşescu aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş.

Ora 23.00: Intră în vigoare decretul privind starea de necesitate. Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara. Solicitat să citească din balconul Comitetului Judeţean de Partid decretul de necesitate, Stanculescu se eschivează internându-se, pentru câteva ore, la spitalul din Timişoara. 

21 decembrie  

Ora 3.40: Dascalescu şi Bobu părăsesc Timişoara şi pleacă la Bucureşti.

Orele 7.00-9.00: La Timişoara sosesc câteva garnituri de tren cu detaşamente ale Gărzilor Patriotice înarmate cu bâte. Cei peste 25.000 de luptători din Olt, Vâlcea şi Dolj aveau sarcina să înăbuşe revolta timişorenilor. Ajunşi în Gara Timişoara şi înţelegând despre ce este vorba, luptătorii cu bâte fie s-au întors din drum, fie au fraternizat cu timişorenii.

Ora 9.00: La Timişoara, din balconul Operei se citeşte Proclamaţia Frontului Democrat Roman. Pe străzi sunt peste 200.000 de manifestanţi. Revolta se extinde în întregul judeţ Timiş: Caransebeş, Lugoj, Reşita etc. La Bucureşti, se finalizează realizarea dispozitivelor militare (MI şi MApN) din centrul oraşului pentru asigurarea „bunei desfăşurări” a mitingului programat pentru ora 12.00 în Piaţa Palatului.

Ora 12.00: Începe mitingul din Piaţa Palatului. Ceauşescu apare în balconul Comitetului Central. La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. În Piaţa Palatului se creează o mare busculada urmată de intrarea în panică a manifestanţilor.

  
Ora 12.50: Mitingul este întrerupt şi Ceauşescu se retrage speriat în sediul Comitetului Central.

Orele 13.30 – 14.00: Milea ordonă colonelului Amăriucăi Dorel, comandantul UM 01908, să trimită două companii (circa 300 militari) la Intercontinental. Se formează grupuri de demonstranţi care ocupa carosabilul în zona centrală a Bucureştiului. Forţele de ordine creează baraje la Intercontinental, Universitate, Piaţa Palatului şi străzile adiacente.

Orele 14.00- 16.00: Detaşamente din UM 01210 şi UM 01305 sunt trimise să participe la apărarea sediului CC PCR.

Ora 14:30: Milea transmite prin radio ordinul ca subunităţile de TAB-uri din UM 01305, aflate la Universitate (în deplasare spre Piaţa Palatului) să ocupe dispozitiv de blocare în sprijinul forţelor de ordine de la Universitate.

 Orele 16.30 – 16.45: În faţa Sălii Dalles, un autocamion militar intra în masă de demonstranţi după ce şoferul acestuia, lovit cu o piatră, pierde controlul volanului, accidentând peste 25 de oameni. Sunt ucişi şapte civili şi încă şapte, răniţi grav. Este momentul în care, în Bucureşti, se aud primele rafale de armă.

 Ora 17.30: Generalul Milea ordona unei grupe de transmisionişti să realizeze, în sediul Comitetului Central, un centru de comandă radio al operaţiunilor armate care aveau să urmeze.

Ora 19.00: în Bucureşti începe represiunea împotriva manifestanţilor.

Ora 22.00: Mulţimea scandează lozinci anticeauşiste. Manifestanţii din zona Hotelului Intercontinental ridică o baricadă în fata Restaurantului Dunărea. Tot mai multe forţe armate se concentrează în zona centrală. Se operează arestări din rândul manifestanţilor. 

 Orele 23.00-23.30: Militarii pornesc acţiunea de înlăturare a baricadei şi de reprimare în forţă a demonstranţilor. Mai multe tancuri străpung baricada. Urmează vânătoarea de oameni. Are loc un adevărat măcel. Soldaţii aveau ordin să tragă în plin. Sunt ucişi 49 de manifestanţi şi sunt răniţi 463. De asemenea, 1.245 de oameni sunt arestaţi, mulţi dintre ei fiind maltrataţi de organele de miliţie.

22 decembrie   
Ora 3.00: în centrul Capitalei sunt aduse echipe de muncitori pentru a curăţa şi spală străzile de urmele masacrului.Ora 5.00: Generalul Victor Stănculescu, sosit de la Timişoara, se deplasează la Spitalul Militar unde directorul spitalului, generalul Niculescu, îi pune un picior în ghips.

Ora 7.00: Forţele de ordine se afla în dispozitive. Peste 2.000 de militari, dotaţi cu tancuri şi TAB-uri, ocupa punctele strategice din centrul Bucureştiului.Orele 7.00 – 8.00: Muncitorii de pe marile platforme industriale încep să se organizeze pentru a se îndrepta spre Piaţa Palatului.Ora 9.00: Nicolae Ceauşescu tine o şedinţă în sediul Comitetului Central şi ordonă aducerea unor unităţi de tancuri pentru apărarea sediului. La şedinţa participa şi Vasile Milea.

Ora 9.30: Ministrul Vasile Milea intră în cabinetul lui Corneliu Pârcălăbescu – şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice. După 5-10 minute, Milea este găsit împuşcat în inimă. Moare în Salvarea care îl ducea la Spitalul Elias.

Ora 10.00: Generalul Victor Stănculescu este numit de Nicolae Ceauşescu ministru al apărării naţionale.

Ora 10.10: La posturile de radio se anunţă, prin decret prezidenţial, Stare de Necesitate pe întreg teritoriul României.

Ora 10.20: La radio se anunţă că general-colonel Vasile Milea a fost trădător şi s-a sinucis.

Orele 10.00 – 11.00: în Piaţa Palatului ajung coloane de muncitori din Militari, Pipera, 23 August, Griviţa, Berceni. în fata sediului Comitetului Central sunt peste 100.000 de oameni. Se scandează lozinci anticeauşiste.

Ora 11.30: Nicolae Ceauşescu încearcă să vorbească mulţimii de la balconul Comitetului Central. Este huiduit şi se retrage.

Ora 12.00: Pe acoperişul Comitetului Central aterizează un elicopter condus de Vasile Maluţan.

Ora 12.09: Nicolae Ceauşescu, protejat de gărzile din Direcţia a V-a şi însoţit de Elena Ceauşescu, Manea Mănescu şi Emil Bobu, decolează cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central.

  

Dictatura lui Ceauşescu luase sfârşit.  

Începea lupta pentru succesiune care avea să fie câştigată rapid de Ion Iliescu şi comuniştii reformatori aserviţi Moscovei: LOVITURA DE STAT.

Dan Badea, Evenimentul Zilei