Dragoș Paul Aligică: ”Cred ca (…) se apropie clipa cand va trebui sa ne regrupam in jurul serviciilor de informatii si siguranta nationala”

Profitând de prostia generalizată care a cuprins turma de bizoni a lui Dan Voiculescu, adică partea decerebrată/dezinformată/manipulată a României, doi indivizi din Sibiu, soț și soție, TIR-iști de profesie, au ieșit ieri în mass-media cu o poveste găzduită generos de dușmanii a două dintre  instituțiile importante care mai funcționează în țara asta, adică SRI și Parchet.

jandarm-mort-sibiu-56677800_56677800
Marius Paulic, înjunghiat cu cruzime de cinci ori

Instituțiile care au avut un aport fundamental la dosirea în spatele gratiilor, sau la aducerea în fața instanței a unora dintre marii corupți ai nației lui Voiculescu, sunt acuzate de doi suspecți într-un caz de crimă (Adrian și Melania Rădoaie) că le încalcă drepturile. Cei doi ar avea legătură, presupun anchetatorii, cu uciderea  cu cruzime, prin mai multe lovituri de cuțit, a jandarmului Marius Pauliimagini jandarmic, în timp ce se afla într-o gheretă de pază a Consulatului din Cluj.

Jurnaliștii care au prezentat cazul cu lux de amănunte, dând crezare celor doi suspecți, sunt cel puțin inconștienți. Cum să prinzi un criminal, din punctul de vedere al unui procuror, dacă nu folosești toate tehnicile legale? Este interceptarea ambientala a unor convorbiri, o metodă de lucru, legală, pentru un procuror obligat să rezolve un caz atât de complicat precum uciderea unui jandarm aflat în misiune? Este, desigur. Atunci, în condițiile în care, conform declarațiilor procurorului anchetator, dispozitivul de înregistrare găsit de cei doi tir-iști era plasat după toate regulile codului de procedură penală, de ce au ieșit pe sticla televizoarelor să țipe că SRI-ul, Poliția și Parchetul le încalcă drepturile?

Este o anchetă în derulare, activităţile efectuate, inregistrările, au fost efectuate în condiţiile legii şi, zicem noi, justificate. La momentul potrivit o să facem comunicările de rigoare…Sunt în cercul se suspecţi. Expertiza ADN nu este încă finalizată în cazul lor, se aşteaptă rezultatul”  – a declarat procurorul Ioan Boțoc.

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă, dragă bizon voiculescian, ziarist infantil sau telespectator la antene, că interceptarea s-a făcut cu mandat. Și cum SRI este singura autoritate competentă în materie de interceptări, cum poți să-l acuzi că ți-a pătruns ilegal în intimitate și ți-a încălcat drepturile plasându-ți microfoane sub pat? Cu mandat de la un judecător, SRI putea sa ți le plaseze și în gură, prin dentist, dacă așa cerea procurorul. Prin urmare, unde e încălcarea drepturilor omului invocată de presa cretinizată de la București?

suspecții promovați și căinați de Voiculescu (foto: www.exclusivnews.ro)
Manipulare Antena3: suspecții promovați pe sticlă și căinați de Voiculescu (foto: www.exclusivnews.ro)

Atacul asupra SRI a picat bine pentru capii crimei organizate care încearcă de ani buni să preia controlul acestei instituții fundamentale pentru, culmea!, lupta împotriva marii corupții și a crimei organizate, sarcini atribuite, în condiții normale, Poliției…

Am citit recent despre un test făcut de un intelectual al  pe care-l respect pentru profunzimea analizelor sale. Este vorba despre Dragoș Paul Aligică un tânăr care,  la început, m-a surprins prin ”inconștiența” – credeam eu – cu care abordează o temă tabu în societatea contemporană, adică sprijinirea/regruparea în jurul serviciilor de securitate națională a României. Din fericire, nu există nicio inconștiență în apelul/testul făcut de dl Aligică, atâta timp cât serviciile de informații alături de DNA, Parchet general, Curtea Constituțională, ANI și Președintele (am uitat pe cineva?) au avut rezultate excepționale în lupta împotriva corupției așa încât, spre exemplu, miliardarul Adrian Năstase a ajuns să joace table pe chiștoace cu Vântu la pușcărie!

Cum să țipi că SRI îți încalcă drepturile când, la fel ca jandarmul ucis, se află în exercitarea atribuțiilor și mandatului cu care a fost învestit de lege?

Cât de inconștient să fii  tu, ca jurnalist de televiziune, să dai pe post țipetele suspecților de crimă fără să pui lângă ele, obligatoriu, declarația procurorului de caz?

Mă tem însă că nu e vorba de inconștiență, ci de o reacție a sistemului de crimă organizată care a ajuns să controleze parțial instituții fundamentale în stat, una dintre ele fiind presa română în proporție de peste 90%. E suficient să te uiți la Antene și la dosarele lui Voiculescu, Ioan Niculae, Năstase, Vîntu, Mihai Iacob, Codruț Șereș, Liviu Luca, Decebal Traian Remeș, Ioan Mureșan, Cătălin Voicu etc etc pentru a-ți da seama de eficiența SRI în  colaborare cu magistrații, fie ei procurori sau judecători care au avut curajul și libertatea de a nu face diferența dintre un demnitar și un simplu cetățean.

Iată de ce sunt total de acord cu Dragoș Paul Aligică, al cărui curaj merită consemnat indiferent de reacțiile bizonilor care încă mai confundă SRI cu fosta Securitate. Și o spun eu care am avut parte de mult rau din partea fostei Securități, așa după cum voi demonstra curând, prin publicarea Dosarului de Urmărire Informativă pe care l-am descoperit recent la CNSAS.

Până atunci, preiau aici un fragment important din materialul extrem de interesant publicat de Dragoș Paul Aligică pe platforma contributors.ro 

Dan Badea

Despre serviciile de informatii si de securitate nationala

”Am postat pe facebook urmatoarele:

Dragos Paul Aligică (foto: hotnews.ro)
Dragos Paul Aligică (foto: hotnews.ro)

Dragi prieteni,
In timp a trebuit sa ne regrupam in spatele si sa facem zid in apararea unor institutii esentiale ale Statului NOSTRU: constitutia, presedentia, curtea constitutionala, magistratura

Cred ca din pacate se apropie clipa cand va trebui sa ne regrupam in jurul serviciilor de informatii si siguranta nationala. Stiu. Unii aveti rezerve. Dar nu exista alternativa. Sunt pe acceeasi linie de aparare cu cele de mai sus. Si cred ca au castigat creditul necesar sustinerii din partea partii sanatoase a societatii.

E important sa nu-i lasam singuri daca va fi sa fie…. Sustinerea occidentala nu va fi de ajuns.”

Ceva valuri a facut. Nu cat ma asteptam dar suficent ca sa-mi permita sa iau pulsul temei in mai multe zone si networkuri virtuale. Reactiile au fost anticipabile: de la inevitabilele pusee de prostie vesela sau agresiva la note inteligente si informate; de la reactii sceptice la reactii de sustinere.

Am primit insa si mai multe mesaje private de la buni prieteni. Ele suna cam asa: “Atentie mare, cred ca te-ai expus prea mult cu nota despre serviciile secrete.” Ingrijorarea lor prieteneasca merita un raspuns public căci indirect, tema ridicata de ei, imi permite sa merg la insasi esenta problemei si sa clarific ceva, cred eu, foarte important.

Sa incep cu chestiile minore si personale dar care veti vedea, in final relevante: M-am expus la ce?

1. Reactiile stupide venite de la o anumita categorie de public sunt inevitabile, orice ai spune, cand ai o anumita minima vizibiliate publicistica. E “cost of doing business”. In plus, stiti bine ce sensibil sunt la ele si cati bani dau pe acest segment de public si reactiile sale.

“Te ataca Antenele si hienele lor. Intri pe radarul lor.” Bine ar fi. Dar nu ma ataca ca nu sunt prosti. Ce interes au sa ma ridice la notorietate publica? N-au. Sunt publicist de formatori si pentru formatori de opinie, nu de masa. Au defecte ei dar prosti nu sunt sa ma mute chiar ei cu manuta lor din nisa de formatori in cea de mase.

2. Acuza ca as fi ofiter de informatii. Nu sunt. Dar si daca as fi, nu vad nimic rau in a-ti servi statul, membru NATO si UE, democratie capitalista, din asemenea pozitii. Asa e lumea facuta. Democratia si statul de drept presupun servicii secrete. Cineva trebuie sa o faca si pe asta.

In plus, ca tot suntem la capitolul asta, nu am avut niciodata de a face cu serviciile nici in calitate de colaborator. Poate doar in calitate de filat inainte de 89, datorita legaturilor cu Rohia. Daca am dosar, ce-o fi in el habar nu am si nici nu ma intereseaza. Probabil ca nu ies foarte bine si constructiv din el caci nu am fost abordat niciodata in sens de colaborare desi accidentele vietii m-au dus si la Bucuresti si in SUA in ipostaze care se anuntau foarte productive in sensul respectiv. Dar n-am fost. O singura data am fost tatonat indirect de un reprezentant al unui serviciu care nu e cel ce a mostenit arhiva Rohia. Dar si ei s-au lamurit probabil repede ca materialul clientului nu e ce ar trebui sa fie. Deci asta e.

3. Indiferent de (2), m-am expus la reticente viitoare din partea multora. Am intrat in zone tabu. Bun. Asa cum am mai spus: nu am ambitii politice sau publice, nu vreau sa fac o cariera publica in Romania, nu vreau notorietate, publicistica romaneasca fac cand se intampla sa am momente sau zile mai libere, din pasiune, o umbra de civisim, si din simtamantul ca fiind politolog de cariera, ar fi malpraxis daca nu as interveni in dezbaterea publica in chestiuni asupra carora am, cred, o intelegere profesionista. Cand am de spus ceva, spun.

Bun. Am terminat lista chestiilor superficiale dar, totusi relevante in lumina a ce vreau sa spun mai jos. Acum sa trecem la chestiile importante. De ce am scris pilotul pe facebook si textul de aici?

Am scris materialul pentru ca:

Chiar cred ca in acest moment Romania e pe cale sa colapseze sub greutatea propriei incompetente, coruptii si prostii nationale. Mai sunt doar cativa stalpi de sustinere care mai tin edificiul inca in aer. Am destule indicii profesionale ca serviciile sunt la ora asta unul dintre acesti stalpi. Pare destul de probabil ca dupa cele petrecute la CSM si semnalele date de fenomen, presiunea asupra serviciilor sa creasca. Nu sunt doar presiuni interne. Semnele erau deja clare: Nu iese ditamai seful SRI sa dea interviuri asa de florile marului si de dragul ratingului.

1dec_1

Acum, serviciile au pacate, sunt imperfecte ca si societatea din care se trag dar pare destul de evident ca cel putin o mare parte a lor sunt de partea buna a lucrurilor: NATO, UE, nu Cartelul rusofil si asociatii.

Problema e urmatoarea: Spre deosebire de alte institutii ale statului de drept, intre Servicii si acea parte reformatoare si pro-occidentala a societatii romanesti inca nu s-a creat o punte de incredere. Sigur, e vina serviciilor. Dar acum ce mai conteza?! Fapt e ca un test major in care aliatii naturali vor trebui sa stea umar la umar, pare sa se apropie. N-are rost sa mai dezgropam mortii cum s-a ajuns aici. Ideea e daca mai putem face ceva acum, in al 12-lea ceas. Macar sa reconsideram un pic lucrurile in lumina evidentei si logicii, daca nu altceva si sa fim atitudinal pregatiti daca e sa fie ceva.

De aici si interventia mea. Stiam bine in ce ma bag cand am facut-o. Dar, asa cum reactiile prietenilor mei indica, e o tema atat de sensibila, starneste atat de multe suspiciuni, tabuuri si emotii ca majoritatea publicistilor romani, chiar daca vad bine cum stau lucrurile, prefera sa evite subiectul. Si sunt de inteles. Se tem. Si e normal. Testul meu pe Facebook dovedeste ca prudenta lor e cu totul justificata: au cariere de aparat intr-un mediu toxic si manipulat.

Totusi cineva trebuie sa ridice tema si sa o supuna atentiei, odata si odata. Nu publicului general ci acelei parti de public rational, informat si responsabil. M-am gandit ca daca n-o fac eu, atunci cine sa o faca? Mare reputatie si mare cariera publica n-am de aparat in Romania, cu serviciile n-am colaborat (vezi mai sus), nu depind material de nicio retea din tara, la combat cu tembelii si iresponsabilii din spatiul virtual am mana buna si in plus asa cum ziceam, am si o oarece obligatie profesionala sa zic acestor lucruri pe nume, cum le vad, chiar daca trebuie sa absorb ceva costuri.

Asadar si in concluzie:

Chiar cred ca in acest moment Romania e pe cale sa colapseze sub greutatea propriei incompetente, coruptii si prostii nationale. Mai sunt doar cativa stalpi de sustinere care mai tin edificiul inca in aer. Sunt destule indicii profesionale ca serviciile sunt la ora asta unul dintre acesti stalpi. (…)

Dragoș Paul Aligică

Vezi continuarea aici

 

Patrimoniul sindical a fost furat de la UGSR în baza unei semnături false! (I)

Ștefan Călinescu, președinte UGSR
Ștefan Călinescu, președinte UGSR

Președintele UGSR, Ștefan Călinescu, a reușit, după 23 de ani de luptă cu mafia sindicală din România reprezentată de boierii sindicali Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu, Marius Petcu, Minică Boajă, Baciu Iacob, Liviu Luca & Co să demonstreze pe cale legală că patrimoniul UGSR a fost jefuit de către aceștia, fiind preluat ilegal, pe baza unor documente falsificate și folosit în interes personal de personajele amintite, infractori în fapt dar, pentru că de la comiterea faptelor au trecut peste 20 de ani și a intervenit prescripția, cetățeni onorabili aflați și azi în funcții înalte din sfera sindicală sau politică.

Dovada jafului unui patrimoniu imens, format din zeci de mii de imobile și peste 5 miliarde de lei la nivelul anului 1990, ce aparțineau celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 de sindicate existente în România la nivelul anului 1989, a fost făcută de Departamentul Național Anticorupție, prin procurorul Claudia Roșu, la sesizare personală a președintelui UGSR, Ștefan Călinescu.

Rezoluția procurorului anticorupție face o radiografie pertinentă a modului în care s-a produs jaful, identificând veriga slabă a construcției mafiote începute de Victor Ciorbea în 1990, azi parlamentar național-socialist-liberal-țărănist, prin intermediul luii Minică Boajă trimis la înaintare infracțională.Cum întreaga operațiune de preluare a patrimoniului UGSR s-a făcut printr-un proces verbal de predare-primire, procurorul DNA a demonstrat că acest document a fost falsificat într-un mod ordinar, prin aceea că în locul celui care trebuia să predea patrimoniul (Ștefan Călinescu – reprezentantul Comitetului Național Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România) a semnat o persoană, un anume Ilie Porojan (personaj de poveste), care n-avea nicio calitate de reprezentare. Toate actele emise ulterior ce pleacă de la acest document fals, sunt, așadar, lovite de nulitate.

Patronii sindicali s-au dovedit astfel a fi niște infractori care, ascunși prin parlament și guvern (unul dintre ei a fost chiar prim-ministru al României!) au jefuit fără teamă averea milioanelor de pălmași din întreaga țară. Este cel mai mare furt din istoria recentă a României, depășind FNI-ul de câteva ori.

Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului
Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului

Cele trei mari confederații sindicale (CNSLR , Cartel Alfa și CSI Frăția – care avea să fuzioneze ulterior cu CNSLR), care și-au împărțit averea sindicaliștilor vor fi obligate s-o restituie cu dobânzi constituite probabil din averile foștilor, sau actualilor lideri mafioți.mitrea

Așadar, împotriva propagandei sindicaliste a boierilor sindicali, care au încercat în câteva rânduri, fără succes, să forțeze parlamentul și guvernul să-i facă proprietari pe patrimoniul preluat ilegal de la UGSR, averea sindicaliștilor va trebui să se întoarcă la matcă. Adică la UGSR.

Iată, mai jos, documente ascunse opiniei publice, acte ce demonstrează furtul uriaș comis de niște derbedei iviți din îmbulzeala decembristă: Ciorbea, Mitrea, Hossu, Petcu (singurul priponit – deocamdată), Boajă etc etc.

Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el
Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el

Prin Ziarul Solidaritatea, dar și prin această platformă de investigații, vom prezhossu 1enta toate documentele false întocmite de boierii sindicali, distrugându-le astfel, cărămidă cu cărămidă, întreaga construcție diabolică prin care au furat și exploatat ceva ce nu le-a aparținut niciodată.

În favoarea interesului public şi al adevărului istoric, publicăm aceste documente de o însemnătate deosebită pentru mişcarea sindicală internă şi internaţională, atât în ziarul Solidaritatea, cât și pe acest site. Este vorba despre mai multe  documente rezultate în urma anchetelor desfăşurate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie în cazul fraudării patrimoniului UGSR. 
Așadar,
Cum au început cercetările:
 
rezolutie dosar 95 P2011   000
rezolutie dosar 95 P2011   001
Prin Rezoluţia DNA din 02.05.2011 din Dosaul nr. 95/P/2011, semnată de procurorul Claudia Roşu, se arată că  ”la data de 18.04.2011 a fost înregistrată la instituţia de control plângerea formulată de numitul CĂLINESCU ŞTEFAN, preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la modalitatea de preluare a patrimoniului UGSR de către CNSLR, în anul 1990, petentul susţinând că documentul prin care s-a efectuat în fapt această operaţiune are caracter fals. La plângere au fost ataşate o serie de documente în fotocopie, în susţinerea acesteia.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La 23.01.1990 a fost înregistrată la Judecătoria sector 1 cererea de transformare a Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) în Uniunea Federaţiei Sindicatelor Libere din România (UFSLR), al cărei organ de conducere s-a intitulat Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSL).
Ulterior, la 09.02.1990, UFSLR a solicitat a se lua act de renunţarea la cererea de dobândire a personalităţii juridice, deoarece aceasta era deja dobândită, fiind menţionată, în baza legislaţiei în vigoare, în Statutul UGSR, în art. 19. 
La 16.03.1990, prin sentinţa nr. 782, Judecătoria sector 1 a admis cererea de înscriere ca persoană juridică a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), căreia i-a acordat personalitate juridică.
Conform art. 26 al Statului CNSLR, fondurile băneşti ale acesteia provin şi din patrimoniul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, dobândit de Consiliul CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie.
Notă: În vederea protejării patrimoniului, CNPOSL a blocat toate conturile UGSR. Deoarece sindicatele virau cotizaţiile colectate de la membrii de sindicat, CNPOSL a fost nevoit să deschidă niște subconturi.
 
UGSR solicită premierului Roman să nu divizeze patrimoniul confederaţiei
 
La 3.04.1990, CNPOSL, prin reprezentant CĂLINESCU ŞTEFAN, a adresat o solicitare domnului PETRE ROMAN, prim-ministru al Guvernului României, solicitându-se sprijinul organelor statului în procesul de organizare a sindicatelor, arătându-se, între altele, că o eventuală divizare a patrimoniului fostului CC al UGSR este de competenţa exclusivă a Congresului sindicatelor din România, precum şi că patrimoniul fostului CC al UGSR (în care nu se cuprinde şi patrimoniul organizaţiilor sindicale ş.a), totalizat la 31.12.1989, aproape 5 miliarde de lei, din care circa 4,7 mili-­ arde reprezentau disponibilităţile depozitate în conturile deschise la BNR şi BRCE. 
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”

Prin rezoluţia din 3.04.1990, prim-ministrul a aprobat solicitarea, cu menţiunea „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după Congresul sindicatelor”.

adresa catre PR002

În perioada 28/29.06.1990 a avut loc Congresul CNSLR.
adresa catre PR003
La 04.07.1990 a fost încheiat un proces-verbal între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării/primirii patrimoniului fostului CC al UGSR, inclusiv patrimoniul organizaţiilor sindicale judeţene, pe bază de documente contabile.
În calitate de reprezentant al CNPOSL a fost menţionat CĂLINESCU ŞTEFAN, coordonator, iar în calitate de reprezentant al CNSLR a fost menţionat vicepreşedintele BOAJĂ MINICĂ. 
 
 Semnătura preşedintelui UGSR a fost falsificată!
 
Prin tranzacţia generală din 7.11.1991, CNSLR, CNS CARTEL ALFA şi CSI FRĂŢIA au luat în discuţie partajarea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului CC al UGSR, împărţind fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament şi ale unităţii, stabilindu-se că preluarea efectivă se va face pe bază de inventar. 
În plângerea formulată, CĂLINESCU ŞTEFAN a precizat că semnătura de pe documentul menţionat, din 04.07.1990, nu îi aparţine, fiind executată de numitul POROJAN ILIE, care nu avea calitatea de a reprezenta CNPOSL.
Documentul falsificat de la care a început jefuirea patrimoniului UGSR

 

În declaraţia dată organelor de urmărire penală, numitul POROJAN ILIE a recunoscut că semnătura de pe procesul-verbal îi aparţine, fiind executată la rugămintea numitului BOAJĂ MINICĂ (foto). De asemenea, POROJAN ILIE a precizat că la momentul semnării nu avea nicio calitate în CNPOSL, care să îi confere atribuţii de reprezentare, şi nu a avut niciun mandat scris sau verbal din partea lui CĂLINESCU ŞTEFAN.
POROJAN ILIE a arătat că a cedat rugăminţilor lui BOAJĂ MINICĂ, întrucât exista o stare de incertitudine legată de locul său de muncă, iar BOAJĂ MINICĂ era unul dintre liderii noii mişcări sindicale de după 1989.
Cu ocazia audierii, numitul BOAJĂ MINICĂ  a declarat că nu îşi aminteşte dacă conţinutul înscrisului aflat la dosar este acelaşi cu cel original, că semnătura îi aparţine, dar că nu poate preciza dacă în anul 1990 a semnat acest document sau semnătura de pe fotocopia prezentată a fost preluată de pe alt document. BOAJĂ MINICĂ a mai susţinut că preluarea patrimoniului s-a făcut în baza unor documente financiar-contabile predate de VISALON VALERIU (decedat), care avea funcţia de director în fostul UGSR. 
Având în vedere că problema care se ridică nu este aceea a unui fals material, ci a unui fals prin contrafacerea subscrierii, nu este necesară obţinerea originalului pentru expertizare. Mai mult, actul şi conţinutul acestuia au fost recunoscute ca fiind conforme cu realitatea de către semnatarul POROJAN ILIE.
Înscrisul analizat emană de la o persoană juridică de interes public, astfel cum este calificată de art. 145 C.p., în consecinţă fiind un înscris oficial, conform art. 150 C.p.
 
Se constată şi se recunoaşte săvârşirea infracţiunii de fals material
 
Din cercetările efectuate a rezultat că înscrisul intitulat „proces-verbal încheiat azi, 4.07.1990, între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării-primirii patrimoniului fostului CC al UGSRare caracter fals, fiind falsificat prin contrafacerea subscrierii, respectiv prin semnarea de către o persoană fără calitate de reprezentare, POROJAN ILIE, în locul semnăturii reprezentantului CNPOSL, CĂLINESCU ŞTEFAN.
Sub aspect penal însă, se constată, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data comiterii, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p., a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 22 lit. D C.p., astfel că se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul POROJAN ILIE.
 
Făptuitorii scapă din cauza prescripţiei, dar fapta rămâne!
 
Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 5 C.p., constând în inducerea în eroare a organelor administrative şi a băncilor în care se aflau fondurile băneşti ale CC al UGSR, la nivelul anilor 1990-1991, prin prevalarea de efectele unui document fals (astfel cum am arătat mai sus), în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste de către CNSLR, pricinuindu-se UGSR, care avea calitatea de persoană juridică, o pagubă în cuantum de circa 5 miliarde de lei vechi (conform informării privind fondurile şi activele care constituie patrimoniul UGSR nr. 90/16.03.1990), se va dispune, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOAJĂ MINICĂ, întrucât, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data săvârşirii faptei, a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 lit. a C.p.
 
DNA extinde cercetările şi asupra altor lideri sindicali
Este de menţionat însă că, potrivit unei decizii de speţă (nr. 8328/15.10.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, irevocabilă), „problema patrimoniului fostului UGSR nu a primit o rezolvare legislativă până la momentul actual. În lipsa cadrului legal de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor care au aparţinut fostului UGSR către organizaţiile sindicale, CNSLR-FRĂŢIA nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu”. Tot în această decizie de speţă s-a reţinut că Legea sindicatelor nr. 54/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate al fostului UGSR către CNSLR.
Având în vedere că în prezenta cauză se efectuează cercetări şi cu privire la săvârşirea de către PETCU MARIUS GRIGORE, HOSSU BOGDAN ş.a. a infracţiunilor  prevăzute de art. 254 C.p., raportate la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectele menţionate, astfel cum au fost consemnate în cuprinsul rezoluţiei de disjungere a cercetărilor nr. 14/P/2011 din 11.04.2011.
rezolutie dosar 95 P2011   001
rezolutie dosar 95 P2011   002
rezolutie dosar 95 P2011   003
rezolutie dosar 95 P2011   004
rezolutie dosar 95 P2011   005
rezolutie dosar 95 P2011   006
rezolutie dosar 95 P2011   007
Chiar dacă participanții la falsificare au fost exoneraţi de răspundere deoarece a trecut o perioadă mai mare de timp de la comiterea infracţiunii, fapta rămâne şi demonstrează un singur lucru: patrimoniul UGSR trebuie să revină la cei de la care a fost furat!
Curând vom publica documente incendiare care demonstrează că liderii sindicali au comis falsuri în cascadă pentru a-și însuși ceva ce nu le-a aparținut niciodată: averea a peste 7 milioane de români, adunată pe parcursul unui secol.
(Va urma)


Dan Badea
Director Departament Investigații – ziarul SOLIDARITATEA

”Moșia” vameșului Ungureanu

Ionel Ungureanu, fostul sef al vamii Stânca Costești
Ioan Ungureanu, fostul sef al vamii Stânca Costești
Acțiunile declanșate de organele de urmărire penală, începând cu februarie 2011, împotriva operațiunilor de contrabandă derulate prin vămileromânești, care au zguduit atunci întreg sistemul național decontrol la frontiera de stat (vamă și poliție de frontieră) au fost dateuitării, iar contrabanda a reînflorit cu și mai multă vigoare. Au fost vizate atunci, printre altele vămile din Siret (județul Suceava), Stamora Moravița (județul Timiș), Albița (județul Vaslui), Ploiești (județul Prahova), Halmeu (județul Satul Mare) și Stânca Costești (județul Botoșani). Puțini știu, așadar, că acele acțiuni în forță ale DIICOT, au fost doar un impuls de moment al autorităților și că lucrurile au revenit la starea de ”normalitate” de dinaintea descinderilor. Totodată sunt și mai puțini cei care cunosc aceste lucruri și sunt dispuși să vorbească despre ele. Pentru că o perioadă m-am ocupat de zona Moldovei, am primit anumite informații extrem de interesante de la persoane din interiorul sistemului vamal, mai precis de la ultima dintre vămile înșiruite mai sus: Vama Stânca Costești.
Este vorba despre un punct vamal în care practicile de contrabandă sunt mai vii ca niciodată, iar șeful instituției, Ioan Ungureanu, mutat provizoriu într-o altă locație, ca șef Birou Vamal la Aeroportul Salcia din Suceava, va fi, conform surselor noastre, readus în curând pe același post în care este indispensabil pentru a controla sistemul bine pus la punct de contrabandă organizată și de drenare a banilor publici către partide și politicieni care-l protejează de mulți ani, fonduri ce alimentează economia subterană și se circumscriu, în esență, crimei organizate.
Revenirea lui Ioan Ungureanu în fruntea vămii Stânca Costești, preconizată a avea loc după terminartea concediului prelungit în care se află acesta, ar însemna repunerea pe roate a mașinăriei de făcut bani pentreu partid.
Șoferul contrabandist al vămii, reîncadrat în funcție
Ce știm despre Vama Stânca Costești? Dacă ne-am lua după presa centrală, mai nimic. Aflăm însă, din presa locală că este singura vamă românească în care mărfurile de contrabandă erau introduse în țară inclusiv cu mașina institu

soferul Andrei Corneschi
soferul contrabandist Andrei Corneschi

ției. Deși, în august 2011, jumătate dintre angajații instituției erau urmăriți penal pentru operațiunile de contrabandă ce au făcut obiectul descinderilor DIICOT din acea perioadă, șeful Biroului Vamal Stânca Costești declara atunci că singurul vinovat de contrabandă era șoferul Andrei Corneschi, singurul angajat arestat după ce fusese prins în timp ce transporta țigări cu timbru din Republica Moldova, la Botoșani, chiar cu mașina vămii, șofer ce avea o vechime de 15 ani în acea vamă și până atunci nu primise nicio sancțiune.

Astăzi, Andrei Corneschi, șoferul contrabandist, este reangajat (menținut pe post) la aceeași vamă, de către Ioan Ungureanu, șeful instituției, cel care declara atunci că vina pentru contrabanda descoperită de DIICOT la Stânca Costești este…doar șeferul punctului vamal.
Respins la examenul profesional, dar repus în funcție de instanță
O altă premieră națională din domeniul vamal, petrecută tot la Vama Stânca Costești este aceea că inspectorul vamal Alois Baur, unul dintre oamenii de bază ai șefului instituției, Ioan Ungureanu – cel fără știința căruia nu mișcă nimic într-ale contrabandei în vama respectivă -, deși a picat examenul susținut în iulie 2011, a fost repus pe funcție de o instanță de judecată. Cu toate că este cel mai vechi și mai cercetat vameș, subiect al mai multor dosare penale privind faptele sale asimilate corupției, inspectorul Baur a fost singurul care a pierdut examenul din iulie 2011, dar, sfătuit de șeful său Ungureanu, a contestat procedura de susținere a examenului, iar Curtea de Apel Suceava a decis ca acesta să fie repus în funcţie pe motiv că este competent, iar rezultatul examenului susţinut este irelevant în ceea ce priveşte „cunoştinţele profesionale” ale vameşului.
Decizia Curții de Apel Suceava este incredibilă.
Instanțele au ajuns să decidă cine este prost sau deștept în țara asta, pe motiv de procedură. Pare incredibil, dar lucrurile chiar așa stau. Iată ce se consemnează pe site-ul portal.just.ro, la Curtea de Apel Suceava, în dosarul 909/39/2011 unde reclamantul este inspectorul vamal Baur Alois (singurul respins la examenul din iulie 2011, cu un punctaj de 150 puncte), iar pârâți sunt Autoritatea Națională a Vămilor București (ANV) și ANAF. ” Admite în parte cererea de anulare a examenului organizat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor în perioada 18 – 29 iulie 2011, în sensul că anulează parţial acest examen, doar în ceea ce îl priveşte pe reclamantul Baur Alois. Admite cererea de anulare a Ordinului nr.7126/02.08.2011 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, cerere formulată de reclamantul Baur Alois în contradictoriu cu A.N.V. Anulează Ordinul nr. 7126/02.08.2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor. Dispune reîncadrarea reclamantului Baur Alois în funcţia publică de inspector vamal, grad profesional principal la Biroul Vamal Stanca Costeşti. Obligă pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor să plătească reclamantului Baur Alois o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate de care ar fi beneficiat începând cu data de 08.08.2011 până la data reintegrării efective. Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 1874 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare”.
 anexa portal just
Contrabanda şi evaziunea fiscală
În schimb, în ceea ce priveşte activităţile din vamă, nu s-a schimbat nimic. Conform surselor nostre, contrabanda cu ţigarete, cu alcool, cu produse alimentare şi industriale este în floare. ”Trec şi români şi moldoveni în număr mare prin P.T.F. Stânca-Costeşti (cel mai modern punct de trecere a frontierei din judeţul Botoşani), cu autoturisme, microbuze, autocare, având asupra lor, la vedere sau ascunse prin bagaje, produse din categoriile susmenţionate. Şi le introduc în ţară fără a achita taxele impuse de lege, cu acordul vameşilor şi poliţiştilor de frontieră oferit contra unor sume nici prea mari, nici prea mici. Acestea toate se petrec cu ştiinţa şi sub protecţia lui Ungureanu Ioan” – ni se spune. Dar parcă oricât s-ar trece, tot nu e de-ajuns.
 tigari contrabanda1 tigari ascunse persil tigari ascunse in cannistre _ masina soferuluii Corneschi
Şi în ciuda „bunăvoinţei funcţionarilor vamali” şi contrabandiştii au început să emită pretenţii tot mai mari, ”iar dacă nu sunt lăsaţi să treacă graniţa cu minimum 2000 de pachete de ţigarete la bordul autoturismelor de lux personale, trec înapoi în Republica Moldova supăraţi, cu tot cu marfa de contrabandă (care se impunea a fi confiscată), fără a ţine cont de, ba chiar sfidând, autoritatea vameşilor şi a poliţiştilor de frontieră” – spune un vameș (care a trecut examenul din 2011).
Rețeaua lui Ungureanu
 vama-stanca-11
Întrucât, cel puțin pînă la descinderea DIICOT, afacerile mergeau bine, Ungureanu şi-a apropiat superiori de-ai săi, indiferent de regim, participând la nunţi, cumetrii, botezuri, şedinţe de-ale vameşilor şi partide de pescuit cu oameni „mari”, precum: Dorel Fronea – însuşi vicepreşedintele A.N.A.F., director al A.N.V., Gică Dănilă – botoşănean la origine şi director adjunct în cadrul Direcţiei de Supraveghere, Accize şi Operaţiuni Vamale, Gheorghe Stambelu – director al Direcţiei Resurse Umane, Organizare Generală şi Perfecţionare, şi ultimul dar nu cel din urmă, Ioan Dumitru Boţa – director al Direcţiei Economice, Investiţii şi Administrarea Serviciilor din cadrul A.N.V., indivizi care l-au sprijinit în dese rânduri, unii cu aprobări, alţii cu fonduri şi chiar sfaturi.
Dar demni de menționat ca membri ai rețelei Ungureanu sunt şi şefii mai mici, dar la fel de importanţi, precum suceveanul Dănuţ Bolohan, fost director al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, actualmente director al unei „unităţi de producţie” mai mici, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, respectiv Liliana Ion, în prezent director adjunct al D.R.A.O.V. Iaşi, de numele şi persoana căreia se leagă un imens scandal de corupţie anchetat de Direcţia Naţională Anticorupţie la nivelul anului 2010, privind perioada când aceasta conducea cu mâna-i de fier „regionala”.
Gelu Tofan a devenit morar
 tofan
Gelu Tofan (foto: stiri.botosani.ro)
Interesant este că Ioan Ungureanu nu a reușit să și-l apropie pe actualul șef al ”regionalei”, botoşăneanul Pintilei Ioan, care are alte planuri cu vămile subordonate instituţiei pe care o coordonează, şi anume schimbarea oamenilor aparţinând „foştilor” cu forţe proaspete şi loiale excelenţei sale. Iar şeful B.V.F. Stânca i-a amintit lui Gică Dănilă despre vremurile bune când mergeau la pescuit, ni se spune, iar acesta a reacționat „mârâind” la Ioan Pintilei, care s-a declarat învins pentru moment. Așa se face că, pentru directorul „regionalei”, Ioan Ungureanu e mai mult decât un ghimpe în coastă.
Dar în perioada de la numirea lui Pintilei şi până în prezent, Ungureanu nu a stat cu mâinile în sân ci, ca să-şi demonstreze valoarea, a realizat demersurile necesare redeschiderii tranzitului cu mărfuri prin P.T.F. Stânca-Costeşti, un proiect cerut insistent de omul de afaceri Gelu Tofan, scăpătat după ce firma sa, Tofan Internațional a intrat (în 2009) în insolvență. Tofan deține acum firma „Moara lu’ Tofan” care a obținut o finanțare din fonduri europene de 5 milioane de euro, iar materia primă va fi importată din Republica Moldova. El are nevoie însă ca Vama  Stânca Costești să permită trecerea tirurilor sale cu cereale, solicitâns în acest sens sprijinul camerei de Comerț și Industrie Botoșani. „Au mai fost solicitări şi din partea altor oameni de afaceri, însă doar domnul Tofan a făcut o cerere scrisă şi motivată în acest sens.  El investeşte într-o moară cu o capacitate mare de producţie şi este foarte interesat ca Vama Stânca să fie şi de trafic de mărfuri. Are de trecut prin vamă 150 de tiruri şi ar avea economii importante la transport să nu mai folosească vămile din Sud şi să poată trece direct pe la Stânca. De fapt un astfel de punct vamal cu trafic comercial ar fi benefică pentru toată partea de Nord a României şi a Republicii Moldova”, a declarat pentru presa locală Dorin Romeo Floareş, preşedintele Camerei de Comerţ Botoşani.
În acest sens, dar beneficiind de  de aportul  superiorilor săi menţionaţi anterior, dar și al unei vaste rețele din cadrul sistemului compusă din fostul Prefect de Botoşani, Adrian Constantinescu, președintele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, botoşăneanul Mihai Ţurcanu, ministrul secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Dumitru Daniel Botănoiu, preşedintele Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură (C.C.I.A.) Botoşani, Dorin Romeo Floareş, şeful serviciului Afaceri Europene şi Conducerea Serviciilor Publice Deconcentrate din cadrul Prefecturii Botoşani, Emil Moga, precum şi cu susţinerea lui Gheorghe Tofan, important om de afaceri originar din Botoşani, a lui Bogdan Andronovici-Butur, avocat din municipiul Iaşi, şi Vasile Bîrzoi (zis Lică) din aceeaşi localitate, aceştia din urmă cunoscând persoane influente care ar fi contribuit la materializarea dorinţei sale, Ungureanu a obţinut autorizaţiile necesare pentru redeschiderea tranzitului cu mărfuri prin P.T.F. Stânca Costeşti. Un lucru la fel de bun pentru traficul legal de mărfuri din zonă, cât și pentru contrabandă.
Ungureanu a brevetat modelul Butur, adică al crimei organizate
Iar pentru că un demers de o asemenea importanţă deschide noi portiţe de obţinere a unor foloase materiale substanţiale, în special pentru directorul vămii Stânca şi cunoscând că o vamă cu adevărat importantă are şi comisionari vamali afiliaţi, Ioan Ungureanu a procedat la orientarea actului decizional aflat în competenţa sa, către crearea de noi surse de venit, după cum a învăţat de la „tăticul” Eugen Marian Butur, lucrând cu aceiaşi oameni, în schimb perfecţionând modelul brevetat de cel din urmă.
Astfel, urmând reţeta lui Butur vizând Trans Atlantic SRL Iaşi, şeful vămii Stânca a favorizat firma de comisionariat vamal Romold Comisionar SRL din Iaşi, al cărei reprezentant este Anca Bîrzoi, nepoată a lui Eugen Butur, să deschidă un punct de lucru şi să demareze activitatea în cadrul biroului vamal menţionat.
Aceasta a fost implicată în perioada 2002-2007 alături de fiica lui Butur, actualmente Andronovici-Butur Oana-Roxana, psiholog militar, în activităţi ilegale relevate în mass-media locală la vremea respectivă, în raport cu activitatea Trans Atlantic SRL, condusă şi în prezent de Bîrzoi Anca.
Pentru cei care nu știu, este demn de semnalat că Anca Bîrzoi este nimeni alta decât soţia lui Vasile Bîrzoi (zis Lică), menţionat anterior ca şi cunoştinţă apropiată a lui Ungureanu Ioan, implicat la nivelul anului 2006, alături de omul de afaceri ieşean Ioan Budeanu, într-un caz de evaziune fiscală şi înşelăciune, care, prin legăturile sale, l-a sprijinit pe şeful vămii Stânca în demersurile sale.
Totodată, verişoara Ancăi Bîrzoi şi fiica lui Eugen Butur, Andronovici-Butur Oana-Roxana este soţia avocatului Bogdan Andronovici-Butur, de asemenea menţionat ca apropiat al lui Ungureanu Ioan şi unul dintre cei care l-au sprijinit pe acesta, prin prisma conexiunilor sale la nivelul autorităţilor, în redeschiderea traficului cu mărfuri prin vama Stânca.
În concluzie, totul se dovedeşte a fi o afacere prosperă şi ilegală de familie. E tare ciudat faptul că autorităţile „competente” (D.N.A., D.I.I.C.O.T., S.R.I., D.G.I.P.I.) nu observă aceste lucruri ușor de aflat de un jurnalist pe baza unor surse din interiorul uneia dintre vămile de la capătul țării.
Dacă informația noastră privind revenirea lui Ungureanu la locul faptei, așa cum i-a promis Gheorghe Stambelu de la Resurse Umane (fost lider în federația sindicală a lui Vasile Marica, fost secretar general al ANFP, transferat la vamă de către Gelu Stefan Diaconu, promovat apoi temporar în funcția de director al Directiei Resurse Umane, Organizare Generala si Perfectionare și titularizat fraudulos pe această funcție), este reală, atunci cercul se închide și toată lumea va fi mulțumită, cu excepția contribuabilului tot mai împovărat de taxe și impozite.
Dan Badea

Averea Dracului: O afacere ultrasecreta a regimului Iliescu – Roman si Stolojan (I)

Materialul a fost cenzurat ILEGAL ȘI ABUZIV de compania americană GOOGLE la cererea mincinoasă a conducerii ziarului de șantaj ”CURENTUL” –

CENZURA GOOGLE asupra SITE-urilor mele, este echivalentă cu METODA FOLOSITĂ DE NAZIȘTI pentru ARDEREA CĂRȚILOR INTERZISE!
CENZURA GOOGLE asupra SITE-urilor mele, este echivalentă cu METODA FOLOSITĂ DE NAZIȘTI pentru ARDEREA CĂRȚILOR INTERZISE!
CENZURA GOOGLE asupra SITE-urilor mele este echivalentă cu ARDEREA CĂRȚILOR INTERZISE de către NAZIȘTI!

Ceaușescu nu a avut conturi secrete. Au existat însă conturi secrete pe care le-au preluat, în parte, cei care au devenit miliardarii tranziției.

Asta este concluzia la care am ajuns nu numai eu, ci și alți cercetători care au căutat urmele așa-ziselor conturi ale lui Ceaușescu. Asta nu înseamnă însă că problema conturilor secrete este una rezolvată. Nicicum. Altfel, oameni ca Dan Voiculescu (de care ne vom ocupa separat, pe noua platforma de investigatii pe care ma voi muta ca urmare a hartuirii la care sunt supus de către Mirela și Mihai Iacob, patronii Curentul și cârnățarii lui Vasile Blaga) sau alții din aceeași stirpe a securiștilor ordinari n-ar fi putut progresa într-un an cât alții într-un secol.

Volumul meu, Averea Președintelui (coperta 1) - Editura Nemira, 1998
Volumul meu, Averea Președintelui (coperta 1) – Editura Nemira, 1998

Ieri, pe un post TV al unui tânăr pesedist, cineva și-a permis să preia documente și idei din cartea publicată de mine în urmă cu mai bine de 13 ani, ”Averea Președintelui”, fără ca măcar să citeze sursa. Este, dealtfel, obișnuit ca șmecherii pătrunși prin televiziuni de partid să plagieze orice le pică în mână, după modelul șefului lor suprem, Victor Ponta, prim-plagiatorul României.

Anunțul apariției lucrării mele din 1998
Anunțul apariției lucrării mele din 1998


Pentru că la data apariției cărții mele au fost pubicate niște scurte extrase în presă, le reproduc astăzi, cu titlu de cadou făcut altor documentariști ce acționează la comanda patronului, dar care nu au acces la cartea cumpărată atunci, cu sacii – spun unii – de Dan Voiculescu.

Anuntul apariției lucrării mele în Evenimentul Zilei
Anuntul apariției lucrării mele în Evenimentul Zilei
Iată primul material, apărut în Evenimentul zilei din 28 mai 1998.

„Averea Dracului”: O afacere ultrasecreta a regimului Iliescu – Roman si Stolojan

           
Conducerea Societatii Bancilor Elvetiene a recunoscut existenta unor „depuneri ilegale de valuta de catre fostul dictator roman”
averea dracului evz
Oficial, problema fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre regimul Ceausescu n-a putut fi, pina astazi, rezolvata. Regimul Iliescu a facut tot posibilul pentru a bloca toate informatiile privitoare la ingineriile financiare ale lui Ceausescu si ale finantistilor sai de curte. A retezat, una cite una, toate pistele care duceau la borcanul cu fonduri. A creat comisii speciale pentru cautarea si recuperarea acelor fonduri, iar concluzia oficiala a fost ca nu s-a gasit si, deci, nu s-a recuperat nimic. Desi au existat informatii si chiar dovezi ale unor depozite facute de carausi ai lui Ceausescu in banci straine, din Elvetia sau de aiurea, regimul Iliescu n-a facut, aparent, nimic pentru a finaliza cercetarile si pentru a recupera sume importante pentru bugetul de stat. S-a prefacut a nu fi descoperit si a nu cunoaste filierele de scurgere a valutei din si inspre Romania, desi avea toate instrumentele pentru aflarea adevarului. Cu exceptia sotilor Ceausescu, toti cei angrenati in fraudarea Romaniei erau vii si sprijineau noul regim. Toate documentele se aflau sub control si e absurd sa credem ca, vreme de 7 ani, nu se putea da un raspuns cert problemei fondurilor deturnate. Nu s-a vrut insa clarificarea acestei probleme pentru ca ea era cheia tuturor „tunurilor” financiare din Romania postdecembrista.In 1990 au aparut ca din senin firme si afaceristi romani care aveau sa-si consolideze extrem de rapid pozitiile, multi dispunind din start de ciudate rezerve valutare si avind statutul de fosti ofiteri de Securitate. Nimeni n-a verificat vreodata provenienta fondurilor rulate prin firmele lor. Potentatii regimului comunist, care nu fusesera arestati, se imbogateau parca prea repede pentru acele vremuri.Majoritatea celor implicati in afacerile valutare controlate de Ceausescu prin Securitate scoteau acum, din palarie, firme si firmulite garnisite cu contracte in regula si dolari adevarati. Pe la colturi se iteau sponsorizari dubioase, pentru campaniile electorale ce aveau sa vina, in vreme ce prin cutii postale de aiurea se inghesuiau banci sau firme ce urmau sa fie asmutite peste economia nationala. Vechile filiere valutare ale Securitatii, utilizate din plin dupa decembrie 1989, aveau la capete semnul de acces interzis pentru ochii bezmeticiti ai opiniei publice. Pe ele s-au rulat, cu (si in) siguranta, toate fondurile deturnate de regimul comunist, numai ca miscarea a fost nu in interesul statului roman, ci in interes de gasca, o razbunare tirzie a vechililor si carausilor lui Ceausescu.E singura explicatie ce justifica tacerea incapatinata a regimului Iliescu in privinta asa-ziselor conturi ale lui Ceausescu: s-a facut deja decontarea.In urma cu un an am reusit sa descopar si sa consult documente senzationale, adunate de-a lungul anilor de catre comisiile infiintate de guvernul Roman pentru asa-zisa „cercetare si recuperare a fondurilor deturnate de Nicolae Ceausescu si acolitii sai”. Toate acestea erau dosite intr-o arhiva a Ministerului Apararii Nationale, ultimul loc in care s-ar fi gindit cineva sa le caute. Documentele erau insa descompletate. Ca dupa un jaf. Rezulta totusi din ele ca au existat fonduri deturnate si ca s-au localizat oameni, firme, banci si conturi din strainatate care le-au acoperit.Mai rezulta strategia aproape disperata a guvernului Roman de a bloca cercetarile si incercarile de recuperare oficiala a acestor fonduri.”Evenimentul zilei” dezvaluie, incepind de astazi, urme ale ospatului financiar al celor invitati, in taina, la pomana lui Ceausescu: conturile secrete. In curind, pentru gurmanzi, dar si pentru pofticiosi, „ospatul” va fi tratat pe larg in cartea ce va aparea la inceputul lunii iunie, la Editura NEMIRA, „AVEREA PRESEDINTELUI” de Dan Badea.
 
Istoric al cautarii
Oficial, pentru gasirea conturilor secrete au fost infiintate 3 comisii: Interdepartamentala (Teofil Pop), Guvernamentala ( Mugur Isarescu) si Senatoriala ( Dragos Luchian). Problema a mai fost oarecum cercetata si de o a patra comisie, cea condusa de senatorul Valentin Gabrielescu. Dintre acestea, singura care a deschis niste piste interesante de cercetare a fost Comisia Interdepartamentala. Si asta deoarece a beneficiat de sprijinul unor experti straini.
A. Comisia Interdepartamentala
Comisia a fost infiintata, prin ordin guvernamental, pe 13 ianuarie 1990 si a functionat pina in iulie acelasi an. S-a aflat sub autoritatea Ministerului Justitiei, fiind condusa chiar de catre ministrul Teofil Pop. A fost constituita din reprezentanti ai Ministerului Justitiei, Afacerilor Externe, Apararii, de Interne, Finantelor, Comertului Exterior, Procuraturii Generale, Bancii Romane de Comert Exterior si, putin mai incolo, SRI. Se presupunea atunci ca suma deturnata de Ceausescu si aflata in banci din strainatate era cuprinsa intre 400 de milioane si 5 miliarde de dolari.Investigatiile comisiei au debutat prin verificarea unor intreprinderi romane de comert exterior (I.C.E.) prin intermediul carora se presupunea a fi fost alimentate conturile secrete. Au fost astfel controlate 22 dintre acestea, rezultatele fiind insa nesemnificative. Intreprinderi dubioase ale Securitatii sau Gospodariei de Partid, precum „Dunarea”, „Carpati”,” Terra”,”Argus” au fost gasite „virgine” deoarece controalele au fost fie superficiale, fie lipsite de obiect in urma refuzului unor sefi de a permite accesul la documentele solicitate (bilanturi contabile, dosare comerciale, documente de sinteza). E greu de crezut insa ca acei sefi au refuzat cu adevarat sa prezinte raportul cui trebuia si cind a fost nevoie. Au fost facute demersuri pentru blocarea conturilor din bancile elvetiene, dar si de prin alte banci, in urma aparitiei unor informatii in presa straina referitoare la existenta unor astfel de conturi. Deoarece erau interzise atunci investigatiile in strainatate ale unor experti sau juristi romani, s-a solicitat sprijinul unor experti din Elvetia si Canada. Au fost, astfel, angajate: Casa de avocati din Geneva (Elvetia), condusa de avocat Suzanne Wolfe Martin (perioada 20.02 – 27.05.1990, cu onorariu de 30.000 dolari lunar), si firmele canadiene „Peat Marwick Thorne” (contabilitate juridica) si „Gowling, Stratshi & Henderson” (avocatura) din Toronto, reprezentate de Robert Lindquist, Rod Stamler, Charles Smedmor si Edward Belobaba (perioada 14.03 – 30.06 1990, cu onorariu de 100.000 dolari lunar, plata acestora fiind suportata de catre guvernul canadian). Desi Guy Fontanet nu a fost angajat de guvernul roman, el a fost vizitat, pe 1 mai 1990, la Geneva de insusi vicepremierul Gelu Voican Voiculescu cu care a discutat, evident, despre recuperarea bunurilor Ceausestilor din Elvetia. Acesta este un prim semnal ca s-a mers in paralel cu comisia oficiala condusa de Teofil Pop. Dintre cei care n-aveau nici treaba cu comisia, s-au mai interesat in strainatate de soarta conturilor secrete urmatorii: Victor Atanasie Stanculescu, Lucian Cornescu, Radu Ciuceanu, Mihai Balanescu.
B. Comisia Guvernamentala. Demersuri
Baza juridica a infiintarii si functionarii Comisiei Guvernamentale pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai a fost Hotarirea de Guvern nr. 951/14 august 1990. Desi in hotarirea de infiintare a comisiei erau prevazute a-i fi alocate sediu corespunzator, dotare tehnica, un autoturism si fonduri necesare pentru desfasurarea activitatii (art.16,17), comisia n-a primit nimic, nici macar un telefon, ca sa nu mai vorbim de fax sau, si mai alambicat, fax international! Nu exista dovada mai clara decit aceasta a dezinteresului guvernului Roman in cautarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului! Demersurile cunoscute ale comisiei au fost astfel indreptate doar spre forul tutelar pentru a cersi, pina la autodesfiintare, conditiile promise. O comisie care trebuia sa descopere si sa readuca la buget sume de ordinul sutelor de milioane de dolari, iar dupa unii, de miliarde, n-avea hirtie de xerox pentru multiplicare de documente. Cautarea fondurilor deturnate avea sa inceteze, in fapt, cind Theodor Stolojan avea sa declare public actiunea drept „o aiureala”. El ar fi stat o noapte intreaga sa se gindeasca, ne-a declarat recent un membru al comisiei guvernamentale, daca s-ar fi putut produce o deturnare de fonduri din Romania si, spre dimineata, a ajuns la concluzia ca era imposibil. Deci, „toata aceasta cautare era o aiureala”.
C. COMISIA SENATORIALA
Comisia a fost condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian si a inceput sa lucreze in februarie 1992. Practic, n-a contribuit cu nimic in actiunea descoperirii si recuperarii fondurilor deturnate. Problema raminea deschisa.
Piste de cautare a fondurilor
Portile cunoscute de intrare a fondurilor valutare in Romania, inainte de 22 decembrie 1989, erau Banca Romana de Comert Exterior, filiale ale BNRSR, filialele din Romania ale unor banci straine si „valiza diplomatica”. Toate aceste „porti” au ramas inchise pentru cei care au incercat sa afle cite ceva despre eventuale manipulari nejustificate de fonduri.Controalele facute la BRCE, de exemplu, au fost de suprafata cita vreme nimeni n-a reusit sa clarifice pina astazi rolul acestei banci in deturnarile de fonduri. In anumite conturi deschise aici s-au adunat fonduri din contractele aflate in derulare pe 22 decembrie 1989, sume despre care nu stim nimic. Daca pina atunci valuta colectata ar fi constituit, conform declaratiilor reprezentantilor BRCE, Fondul valutar centralizat al statului, dupa desfiintarea acestui fond ce destinatie s-a dat sumelor colectate ulterior in aceasta banca? De ce a refuzat (si cum putea sa refuze) BRCE sa puna la dispozitia comisiilor de cercetare patronate de guvern documente privind deschiderea unor conturi si operatiuni efectuate la indicatia DSS prin acestea? Aceasta situatie nu era clarificata nici dupa doi ani de cercetari, neputindu-se afla daca sumele incasate in acele conturi reprezentau sau nu drepturile reale cuvenite partii romane.Trebuie spus ca au existat depozite valutare netrecute nici la jumatatea anului 1990 la balanta de plati externe cum, la fel, au existat bilbiieli in raportarea de catre BRCE a disponibilitatilor valutare la 31 dec. 1989, cifrele schimbindu-se aleatoriu, in functie de anotimpuri. Potrivit raportului Comisiei Guvernamentale, ca urmare a nerespectarii „in totalitate de catre BRCE a dispozitiilor guvernului, care impuneau trecerea tuturor disponibilitatilor in valuta ale „unitatilor exceptate” la bugetul statului, in 1991 a fost clarificata situatia unor conturi in valoare de peste 30 milioane de dolari”. Cine si cum a jonglat cu aceste sume? Cine ne asigura ca fonduri ale statului n-au fost rulate in interese de gasca, sau de partid?
Raportul Curtii de Conturi
Daca activitatea BRCE de pina la 22 decembrie 1989 n-a putut fi cunoscuta, pentru ca nimeni nu si-a asumat raspunderea unui control riguros si pertinent in aceasta zona obscura a bancii, exista totusi niste repere ale perioadei care a urmat, repere fixate de Curtea de Conturi a Romaniei, citiva ani mai tirziu. Astfel, in urma unui control al Curtii de Conturi, finalizat in 1996, s-au constatat ciudatenii oarecum penale in activitatea BRCE de dupa 22 decembrie ’89. S-au constatat, printre altele:
1. Nu s-a putut stabili, pe baza de documente, modul de gestionare a „Fondului valutar centralizat al statului” deoarece fondul fusese desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE, in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde dolari SUA.
2. Nu s-a putut verifica daca suma de 153,4 milioane dolari SUA a fost trecuta, potrivit legii, in fondul valutar al tarii. Suma reprezenta disponibilitatile valutare ale fostului Oficiu Economic Central Carpati (in martie 1990).
3. In 1991 BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit „BNR -Fond de stat in valuta”, in care „prin patru operatiuni, a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane dolari SUA, facind datoare in acest fel, BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat, la extern, datorii ale statului.”
4. BNR a acceptat, in februarie 1990, ca in contul sumei de 770,6 milioane dolari SUA din rezerva valutara a statului, pusa temporar la dispozitia BRCE-SA (727,6 mil. $) si a Ministerului Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale (43,0 mil. $), inainte de 1989, sa incaseze contravaloarea acesteia in lei, renuntind la obligatia reintregirii rezervei valutare.De remarcat ca pe 31 decembrie 1989 rezervele valutare ale Romaniei erau de circa 2 miliarde dolari SUA. Acestea au fost rapid epuizate, astfel incit pina la finele lui 1991 creditele externe ale tarii erau de 897 milioane dolari SUA.
Conturile secrete de la Banca Romana de Comert Exterior
Sintagma „conturile lui Ceausescu” acopera cele doua tipuri de conturi, presupuse a fi fost alimentate cu fonduri deturnate de familia Ceausescu din patrimoniul statului, si anume:
a. conturi deschise in strainatate de si pe numele Ceausescu (Elena sau Nicolae)
b. conturi deschise fie pe numele unor colaboratori sau firme reale ori fantoma, fie cu parola, conturi la care aveau acces Nicolae si/sau Elena Ceausescu , dar si cel care le-a deschis.
Pina astazi nu s-au descoperit in banci din strainatate conturi pe numele lui Ceausescu, exceptind cele doua conturi ale lui Valentin Ceausescu in Midlands Bank- Londra (aprox 1000 lire sterline), respectiv Deutsche Bank -Frankfurt, RFG (aprox 1500 DM). E greu de crezut insa ca a existat un cont deschis personal de Nicolae Ceausescu chiar pe numele sau, cind erau atitea posibilitati si motive de a se alege o alta cale. E greu de crezut, dar nu imposibil; in acest caz insa, sumele depuse au fost inmormintate o data cu deponentul, daca nu cumva cheia catre ele o fi fost smulsa la Tirgoviste, in decembrie ’89. Din motivele expuse mai sus, referirile la conturile lui Ceausescu vor viza a doua categorie – conturi deschise prin intermediari care inca mai traiesc. Doar doi au fost impuscati si, cu siguranta, nu i-au luat cu ei si pe colaboratorii de taina. Daca aflam care au fost cei mai de incredere colaboratori ai lui Nicolae si Elena Ceausescu, vom sti cine detine cheia controversatelor conturi.In aceeasi sintagma se includ si conturile presupuse a fi fost deschise la filialele unor banci straine din Romania, conturi despre care bancile in cauza sa nu aiba cunostinta a fi apartinut familiei Ceausescu. Si aici intermediarii din preajma sotilor Ceausescu au de povestit nume, numere, parole, sume si alte indicii. Conturile Securitatii si ale Partidului de la fosta BRCE pot ascunde la fel, sub cine stie ce forme scriptice, baze de alimentare pentru conturile lui Ceausescu.Nu apararea vreunui secret de stat i-a determinat pe „comandantii” BRCE sa refuze colaborarea cu expertii straini si, deci, sa le puna la dispozitie datele solicitate, ci tocmai teama ca nu cumva acesti specialisti sa descopere legatura dintre conturile „la vedere” din BRCE si cele disimulate prin institutiile financiare internationale.
Prezentam mai jos 44 de conturi secrete inregistrate la Banca Romana de Comert Exterior, conturi suspecte de a fi stat la baza marilor deturnari de fonduri din perioada regimului Ceausescu. Pentru ca pina azi situatia acestor conturi n-a fost oficial clarificata, este de presupus ca modul de lucru folosit pina in 1989, a fost preluat si utilizat de noua putere post-decembrista.
Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui
Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui
Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 2)
Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 2)
Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bănci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 3)
Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bănci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 3)
Situația unor conturi (ale SECURITĂȚII) deschise în evidențele BRCE
Situația unor conturi (ale SECURITĂȚII) deschise în evidențele BRCE
CENZURA GOOGLE asupra SITE-urilor mele este echivalentă cu ARDEREA CĂRȚILOR INTERZISE de către NAZIȘTI!
CENZURA GOOGLE asupra SITE-urilor mele este echivalentă cu ARDEREA CĂRȚILOR INTERZISE de către NAZIȘTI!
AȘA ARATĂ (NOUL semn AMERICAN FASCISTOID de Acces Interzis, AL CENZURII) UN FRAGMENT DIN CENZURA GOOGLE. Noua zvastică de peste ocean pusă peste libertatea presei din România.
Răspunsul bancilor elvetiene in legatura cu existenta conturilor familiei Ceausescu
Pe 12 februarie 1990, printr-o adresa purtind antetul MAE, adjunctul ministrului roman de externe, R. Neagu, l-a informat pe Vasile Voloseniuc, presedintele BRCE, despre pozitia principalelor banci elvetiene asupra „depunerii ilegale de valuta de catre fostul dictator roman” comunicindu-i urmatoarele:”Conducerea Societatii Bancilor Elvetiene (SBS) a recunoscut public existenta unor asemenea fonduri.Conducerea Uniunii Bancilor Elvetiene (UBS) nu exclude prezenta de fonduri de acest gen.Creditul Elvetian(CS) a negat categoric existenta unor depuneri din aceasta categorie„.(Adresa nr.7/432).
În băncile elvețiene s-au găsit conturi secrete în care erau depuse sume de bani de reprezentanți ai fostului regim comunist din România
În băncile elvețiene s-au găsit conturi secrete în care erau depuse sume de bani de reprezentanți ai fostului regim comunist din România
Raportul lui Neagu de la Externe catre Voloseniuc – starostele conturilor Securitatii – pare de neinteles cita vreme ministrul justitiei si nu presedintele BRCE conducea investigatiile oficiale. Cu atit mai de neinteles cu cit BRCE avea in burta secretele tuturor tranzactiilor valutare dubioase ale regimului Ceausescu.
Incasarile valutare din emigratie
Toate comisiile au fost de acord ca una dintre sursele de colectare a fondurilor valutare pentru regimul Ceausescu a fost emigratia. Au existat intelegeri la cel mai inalt nivel privind comertul cu oameni impus de Ceausescu partenerilor germani sau evrei. S-au incasat sume imense din acest trafic specific orinduirii sclavagiste, sume asupra carora nu s-a dat nici o explicatie oficiala. Ca si cind n-ar fi existat. Prezentam mai jos citeva informatii care justifica necesitatea clarificarii problemei fondurilor rezultate din traficul amintit.
Incasari germane
Negociator din partea germana a fost, vreme de 22 ani, Dr. Heinz Gunther Huesch, care, dupa o informatie din documentarul canadian „Averea Dracului”, ar fi intermediat aproximativ 200.000 de contracte la pretul de 10-15 000 DM/persoana; Huesch n-a confirmat aceasta suma, dar a afirmat: „Este un acord secret si secretul continua si in prezent(1991-n.n.)”. Suma rezultata din aceasta tranzactie sclavagista ar fi fost de 2-3 miliarde de marci.In urma controlului facut la BRCE in 1990, au fost descoperite dovezi ale vinzarilor de etnici germani, ca urmare a intelegerilor secrete dintre RSR si RFG. Sapte ani mai tirziu, un ministru roman de externe, Adrian Severin, avea sa ceara scuze partii germane pentru faptul ca Ceausescu a exportat, ca pe o marfa, etnici germani. Este de presupus ca Severin cunostea, la acea data, termenii intelegerii secrete romano-germane referitoare la rusinoasa tranzactie, daca si-a permis sa transfere asupra Romaniei intreaga vina a acestui troc, vina care, deocamdata, nu este deloc clara. In 1990, Adrian Severin a avut o intilnire cu grupul de experti canadieni care l-au informat despre piedicile intimpinate in cercetarea anumitor documente de la BRCE, dar si de la alte institutii, cit si despre eventualitatea prelungirii contractului cu guvernul Roman.Problema este in continuare un secret bine pazit de ambele parti. Partea germana nu s-a grabit inca sa faca publice culisele afacerii si gradul ei de implicare nu e deloc confortabil, cel putin in fata contribuabilului german. Daca se va dovedi ca oficialitatile RFG au alimentat conturi personale ale lui Ceausescu, in paralel cu conturile curente deschise la BRCE pentru acest tip de tranzactie, vina afacerii va trebui altfel distribuita.Controlul efectuat la BRCE in 1990, chiar lapidar fiind, a evidentiat aspecte extrem de interesante ale emigratiei etnicilor germani: nume, sume, conturi. Prezentam continutul unei NOTE redactate in urma acestei verificari:”
1. In anul 1989, Departamentul Securitatii Statului a avut deschise la BRCE contul OV-78 (colector) si alte 13 conturi (cu functionare intermitenta) prin care s-au efectuat operatiuni de incasari prin transfer bancar, cecuri si depuneri in numerar la ghiseele BRCE si operatiuni de plati prin transfer pentru fructificarea disponibilitatilor prin plasarea acestora pe depozite renumeratorii la banci din strainatate si alte plati. Din contul OV-78 au fost efectuate in anul 1989 depozite de natura celor aratate insumind 29,2 milioane dolari si 119,5 milioane marci, care s-au incasat la termen, fiind in final cedate si utilizate pentru nevoile balantei de incasari si plati externe.
2. In ceea ce priveste modul de intrare a sumelor in valuta in aceste conturi, pe baza datelor puse la dispozitie de catre BRCE, s-au identificat 13 plati efectuate de COMMERZBANK AG-Neuss din RFG, in suma totala de 134.516.790, 00 marci, fara a se cunoaste ce reprezinta sumele, respectiv, daca acesta este nivelul lor real.(…) Platile s-au efectuat de catre COMMERZBANK AG-Neuss, in baza unor telexuri, din ordinul domnului Huesch, invocindu-se in unele cazuri intelegerea pe care ar fi avut-o acesta cu o persoana din Romania numita Dr. Anghelache. De exemplu, in telexul primit de BRCE de la COMMERZBANK AG-Neuss pe data de 24.08.1989 se precizeaza: „Platim astazi conform intelegerii cu dr. ANGHELACHE si din ordinul domnului Huesch 9.308.000,00 marci RFG. Creditam contul dv. la oficiul nostru din Frankfurt cu suma de 9.308.000 marci RFG”. Din discutiile purtate la BRCE, a rezultat ca aceasta persoana avea gradul de colonel, isi desfasura activitatea in cadrul fostului Departament al Securitatii Statului si ca aceste sume ar reprezenta platile care se efectuau in legatura cu plecarea definitiva in RFG a unor romani de origine germana(…) „.Conturile de la BRCE in care au intrat sumele din ordinul lui Huesch au fost: OV-78, FEROVIARUL, AA, AC. Nu cunoastem insa ca vreuna dintre comisii sa-l fi audiat pe celebrul Anghelache, desi e posibil sa fi fost una si aceeasi persoana cu seful AVS din DIE, col. Constantin Anghelache, cel care i-a succedat in functie lui Octavian Stelian Andronic. Dintr-o informatie furnizata de un fost membru al Comisiei Guvernamentale, dr. Anghelache era anul trecut (1997) stabilit in Elvetia. Toate incercarile de a afla ceva pe aceasta tema s-au izbit de oculta institutie numita Asociatia Fostilor Ofiteri anexata SRI.
Germania a cotizat cu aproape 400 de milioane de marci la contul Gospodariei de Partid
In contul OE Carpati de la BRCE intra, la fiecare inceput de trimestru, suma de 8 milioane DM. Cel care supraveghea alimentarea contului cu aceste sume, Marin Cristache, a afirmat ca nu stia de unde veneau banii. „Pe la mijlocul perioadei 1988-1989, aceasta problema a stopat, banii n-au mai venit. A inceput agitatia pentru a se afla de unde veneau acesti bani, ca sa putem afla daca este vorba de o intirziere sau de stoparea acestei sume, ceea ce a durat saptamini de zile. Banii veneau printr-un circuit de banca extrem de sofisticat. Nu cunosc de unde veneau ei si ce reprezentau.” (C. Sen.)Conform unei declaratii a lui Leon Nas, adjunctul sefului Gospodariei de Partid (1953-1989), suma totala primita de Oficiul Economic „Carpati,” (incepind cu trimestrul IV al anului 1978) de la „Bundesbank,” in transe de cite 8 milioane/trimestrial, a fost de 392 000 000 marci. Declaratia a fost facuta cu ocazia audierii de catre o echipa a Comisiei Guvernamentale, pe 24.10.1990. Dispozitia de a accepta si de a urmari intrarea acestor sume in contul OECC ar fi primit-o de la Nicolae Ceausescu prin Iosif Banc. Un alt personaj implicat: col. Octavian Stelian Andronic
Seful serviciului AVS (Aport Valutar Special) din cadrul Directiei de Informatii Externe a fostei Securitati, col. Octavian Stelian Andronic, audiat de comisia guvernamentala, a spus cite ceva despre natura unor intelegeri cu oficialii germani: „(…) In perioada 1981-1985 am lucrat in cadrul U.M. 0544 in calitate de sef al Compartimentului AVS care avea ca obiect al activitatii aducerea in tara a fondurilor valutare rezultate din succesiuni si alte drepturi ale cetatenilor romani, contabilizarea si transferarea in conturile speciale de la BRCE (TN-73; TN -75; OV-80 etc.) a sumelor rezultate din intelegerile cu RFG si Israel privind emigrarea, executarea de operatiuni de aport valutar fara export de marfuri si obtinerea de comisioane din diferite operatiuni de comert exterior.(…)In cadrul relatiilor cu reprezentantul guvernului RFG, prin care ni se faceau platile, la sfirsitul anului 1983 sau inceputul anului 1984, s-a obtinut suplimentar peste sumele ce ni se datorau, aproximativ 1 milion marci vest-germane. Reprezentantul guvernului RFG a conditionat plata acestei sume pe care a depus-o intr-un cont cu mentiunea A (initiala numelui meu de familie), de cumpararea de pe piata vest-germana a unor produse. S-a prezentat aceasta situatie si s-a decis, cu aprobarea fostului dictator, sa fie folosita pentru cumpararea de aparatura speciala, necesara unitatilor Ministerului de Interne.(…)In cadrul tratativelor duse cu reprezentantul guvernului RFG privind emigrarea, acesta mi-a spus ca ei au oferit guvernului roman un credit de 800 000 000 marci vest-germane cu dobinda redusa, pentru importul din RFG de aparatura si utilaje. Aceasta oferta ar fi fost facuta lui Pungan de catre ministrul de externe vest-german prin anii 1982-1983″.
Diplomatul Kroneck de la Bonn are lista cu platile pentru emigranti
La Comisia Guvernamentala au existat, de asemenea, informatii conform carora partea germana depunea in plus si alte sume decit cele negociate intr-un cont din Elvetia la care avea acces numai familia Ceausescu.Printr-o adresa semnata de Teodor Melescanu in 1991, ministrul justitiei Victor Babiuc era informat astfel:”(…)intr-o discutie, la 21 mai 1991, cu dl.Dumitru Ceausu, director adjunct in Ministerul Afacerilor Externe, dl Friedrich Kroneck, ambasador in Ministerul Afacerilor Externe de la Bonn, a relatat urmatoarele: In perioada 1978-1989, dl. Kroneck, s-a ocupat de derularea intelegerilor secrete romano-germane privind emigrarea in R.F. Germania a etnicilor germani din Romania. Initial, intelegerea a fost convenita intre Ceausescu si cancelarul Helmuth Schmidt, pe termen de 5 ani. Ulterior, intelegerea a fost modificata si prelungita, cu actualul cancelar.Sumele de bani pe care partea germana le platea pentru fiecare etnic german erau depuse la o banca elvetiana din Basel in doua conturi. Unul din conturi era deschis si intreprinderilor romanesti, iar celalalt nu era cunoscut decit de cei ce faceau platile si de oamenii de incredere ai familiei Ceausescu (s.a.)” (Adresa nr. 14/1520). Adresa lui Melescanu poarta mentiunea „Dl. Ianculescu, de trimis imediat la dl. Isarescu, guvernatorul Bancii Nat. care coordoneaza comisia privind banii lui N.C. / 03 iunie 91”. (va urma)
Incasari evreiesti
Se estimeaza ca numarul contractelor negociate de partea romana cu sef-rabinul Moses Rosen a fost 400 000. Daca s-a aplicat acelasi regim de plata ca in cazul etnicilor germani, suma obtinuta in urma acestor contracte ar fi de ordinul miliardelor de dolari (!). S-au gasit foarte putine urme ale acestor plati. Iata insa una dintre putinele descoperite. In conturile Securitatii de la BRCE au fost depuse in 1989, de catre diversi ofiteri, CEC-uri emise de mai multe banci din strainatate. Dintre acestea, raportat la marimea sumelor depuse, se evidentiaza urmatoarele:Bank Leumi- Iasrael / 1.200.000 dolari depusi in contul TN-75 la 20.01.89; Bank Hapoalim-New York / 1.000.000 dolari depusi in cont A.A. la 30.05.89; Bank Leumi Tel- Aviv / 1.000.000 dolari depusi in cont A.A. la 25.08.89; Bank Hapoalim Israel / 1.000.000 dolari in cont A.A. la 16.11.1989.Suzanne Wolfe, angajata de guvernul roman pentru depistarea conturilor lui Ceausescu, a aflat, in urma unei discutii cu Thomas Lachs (director executiv al Bancii Nationale a Austriei) ca banca „Winter Bank” ar detine conturi ale lui Ceausescu. „Aceasta banca, din Viena, este proprietatea unui evreu ortodox, pe nume Moskovitch, prieten cu rabinul Moses Rosen” (Raport asupra activitatii dnei S.W., avocat din Geneva / 5.06.1990). Moscova – mai importanta decit fondurile deturnate
Din discutiile avute de Suzanne Wolfe, in Israel, cu Zvi Barak -directorul general al departamentului financiar al organizatiei „The Jewish Agency for Israel” – si cu prof. Amnon Rubinstein, deputat in parlamentul israelian (CNESET) „a rezultat, in esenta, ca in relatia cu statul Israel s-ar putea „dezlega enigma”, cel putin in parte, insa dialogul va trebui sa fie purtat intr-o „discretie absoluta”, eventual printr-un mandatat special (de ex. prin dna S.Wolfe). S-a afirmat ca, pentru succesul dialogului, daca Romania ar accepta sa transporte evrei sovietici in Israel, ar putea primi in schimb informatii cu efect revelator, inclusiv despre unele legaturi dintre fostul dictator si Arafat sau Khadafi” (Raport asupra activitatii lui Suzanne Wolfe/5.06.1990).Problema acestui schimb de informatii a fost adusa la cunostinta lui Petre Roman, primul-ministru roman de atunci. Astfel, printr-o adresa semnata de Ion M. Anghel, primul presedinte al Comisiei Guvernamentale, Roman era rugat sa aprobe, printre altele, urmatoarele: „Initierea unor contacte cu reprezentantii Ministerului de Interne israelian in legatura cu propunerea acestora de a analiza conditiile unui schimb de informatii referitoare la deturnarea unor sume in valuta de catre dictator si acolitii acestuia. Aceste convorbiri, propuse de dl. Pesach Teitelman – om de afaceri israelian, ar urma sa aiba loc la Tel-Aviv, in prima parte a lunii noiembrie 1990, la o data care va fi comunicata de catre dl. Teitelman la revenirea acestuia in Romania. Propunem ca la aceasta actiune sa participe trei membri ai comisiei, scop in care este necesara aprobarea sumelor de 30 000 lei si 3 000 sekeli”. (Adresa nr.C.G./1001 din 12 oct.1990)
va urma
Dan Badea,
material apărut în Evenimentul zilei din 28 mai 1998

Ziarul SOLIDARITATEA: Patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, abuz şi improvizaţii juridice!

Fraudarea imensului patrimoniu al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) de către boieri sindicali precum Victor Ciorbea (CNSLR), Miron Mitrea (CSI Frăția) și Bogdan Hossu (Cartel Alfa) începând cu 1990, începe să capete noi explicații și confirmări care țin de zona penalului. Conturi de miliarde de lei și peste 20 de mii de imobile, răspândite peste tot prin țară, au fost jefuite de către boierii sindicali care au crezut că li se cuvine, deși ele erau rodul muncii a milioane de membri de sindicat care cotizaseră în ultima jumătate de secol. Despre modul în care s-a produs acest jaf vorbește, în ultimul număr al ziarului SOLIDARITATEA, publicație a UGSR, președintele acestei structuri, Ștefan Călinescu, cel care a reușit să demonstreze, în instanță, continuitatea UGSR.
ugsr f1

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE

Dezvăluirile președintelui UGSR sunt publicate în  cadrul unui interviu semnat de Cristi Godinac, interviu pe care îl prezint mai jos, subiectul fiind extrem de interesantmai ales pentru milioanele de pensionari care au fost jefuiți de niște șmecheri, majoritatea încă aflați în libertate. Din păcate, doar unul dintre ei a fost pus ”la răcoare” pentru șapte ani, dar nu pentru jaful sindical ci pentru o ”banalăluare de mită de doar câteva sute de mii de euro. Nici ceilalți boieri sindicali nu stau mai confortabil, mai ales că, aflăm, DNA, a făcut mari progrese în descâlcirea acestei uriașe fraude (Dan Badea)

Preşedintele Uniunii Generale a Sindicatelor din România – UGSR, Ştefan Călinescu, are o experienţă de 52 de ani în mişcarea sindicală din România. De profesie economist, acesta şi-a dedicat întreaga experienţă pentru consolidarea mişcării sindicale 

din România. La data de 25 decembrie 1989 a fost ales 

preşedintele Comitetului Naţio­nal al UGSR pentru Organizarea Sindicatelor Libere, iar din 1992 până în prezent este preşedintele UGSR, confirmat în această funcţie şi de ultimul congres al organizaţiei ce a avut loc la data de 17 noiembrie 2012, în Bucureşti.   

Stefan Calinescu
Stefan Calinescu
Cristi GODINAC
Cristi GODINAC

De peste 20 de ani încearcă să restabilească adevărul istoric privind continuitatea juridică a mişcării sindicale din România şi să demonstreze modul prin care a fost jefuit patrimoniul celei mai mari şimai importante confederaţii sindicale din istorie, UGSR. În acest interviu-maraton ce va deveni, în mod sigur, un document de importanţă istorică pentru întreaga mişcare sindicală naţională, dar şi internaţională, liderul sindical demască pe unii impostori din mişcarea sindicală şi arată cum patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, uz de fals, abuz şi improvizaţii juridice.

 
Solidaritatea

Confederaţiile nou create nu sunt juridic continuatoare ale UGSR

 
Reporter: Domnule Ştefan Călinescu, sunteţi un militant sindical cu activitate de 52 de  ani  în această structură sindicală, CGM-UGSR, cu o istorie sindicală care şi-a pus prima bornă la Congresul Uniunii Sindicatelor Unite din 13-15 august 1906, fapt remarcat şi la recentul Congres al UGSR din 17 noiembrie 2012. Opinia publică şi, în mod deosebit, generaţia tânără, mai doreşte să cunoască evoluţia organizatorică şi situaţia la zi a patrimoniului UGSR?
 

Ştefan Călinescu: Amploarea istorică a misiunii sindicale din România şi, în special, activitatea organizatorică referitoare la patrimoniul CGM-UGSR suscită o dezbatere şi un interes deosebit din partea celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 sindicate avute în ­­­­evidenţă la sfârşitul anului 1989. Cred că este util ca discuţia noastră să se cantoneze în spaţiul 1990-2013, etapă istorică confuză în activitatea sindicală, care a avut şi continuă să aibă ca obiectiv viziunea unităţii sindicale în plan naţional. În acest context, aş remarca faptul că transformările care s-au produs în ultimii 20 de ani în viaţa economică şi socială, în evoluţia societăţii în ansamblul ei, şi-au pus amprenta şi asupra organizării şi desfăşurării activităţii sindicatelor, producându-se schimbări de care nu s-a ţinut seama în Legea 62/2011 al dialogului social şi a Sindicatelor, privind regimul juridic al patrimoniului UGSR. 

 
Reporter: Ce rol a avut UGSR după evenimentele din 1989?
 
Ştefan Călinescu: UGSR a avut un loc primordial în acea perioadă. Datorită aportului său, în Platforma-Program a Frontului Salvării Naţionale am introdus un capitol separat referitor la organizarea şi activitatea sindicatelor. Chiar îmi aduc aminte că am insistat atunci ca în Îndrumarul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii consiliilor FSN din unităţile economice să se introducă obligativitatea ca din consiliile de administraţie ale acestora să facă parte şi preşedinţii şi secretarii sindicatelor, lucru care s-a şi întâmplat. În plus, mai era prevăzut ca, pe măsura constituirii de sindicate libere în întreprinderi, instituţii şi alte unităţi economico-financiare, acestea să poată adera la Platforma FSN, iar după alegeri să preia atribuţiile consiliilor FSN din aceste unităţi. Toate aceste importante lucruri şi multe altele s-au realizat doar cu contribuţia UGSR.
 
Reporter: Cum s-au constituit juridic sindicatele după 1989?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie avut în vedere că unele sindicate, respectiv federaţii, confederaţii şi structuri teritoriale, s-au constituit fără vreo legătură juridică cu organizaţiile existente în structura UGSR, iar crearea de noi structuri sindicale nu a fost precedată de formalităţi juridice de dizolvare a vechilor structuri şi de lichidare şi distribuire a patrimoniului acestora. Astfel, sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale nou create nu sunt juridic continuatoare şi nici succesoare ale UGSR.
 
UGSR nu a fost niciodată dizolvată sau desfiinţată!
 
Reporter: Recent, a avut loc la Bucureşti Congresul UGSR. Care sunt concluziile desprinse în urma dezbaterii documentelor de către  delegaţi?
 

Ştefan Călinescu: Întrebarea dumneavoastră este legitimă şi cerinţele democraţiei impun responsabilitatea cunoaşterii adevărului de către membrii UGSR, salariaţi, astăzi pensionari, creatori şi totodată proprietarii legitimi ai patrimoniului creat de sindicate până în decembrie 1989. Remarc faptul că recentul Congres al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi documentele adoptate în unanimitate de către delegaţi au relevat evoluţia social-istorică a mişcării sindicale din România, precizând că la Congresul General al Sindicatelor din 13-15 august 1906, prin statut şi rezoluţiile adoptate au fost puse bazele unităţii sindicale naţionale şi, odată cu acestea, patrimoniul sindical devine unitar, este naţional, indivizibil şi netransmisibil în afara structurii unitare a mişcării sindicale. 

În condiţiile istorice cunoscute, în România se constituie în anul 1945, Confederaţia Generală a Muncii (CGM) ca structură naţională unică cu personalitate juridică, în baza sentinţei nr. 43/11 iunie 1945 a Tribunalului Ilfov.
Calitatea de persoană juridică exercitată fără întrerupere de către CGM şi, prin noua denumire, UGSR, dată la Congresul din 16-19 mai 1966, a fost recunoscută în permanenţă de către puterea politică şi de stat, fapt dovedit de actele normative adoptate de Guvern împreună cu UGSR în domeniul economic, social, cultural, educativ, sportiv şi în legislaţia muncii, în perioada 1945-1990. UGSR a fost singura structură socială care nu a fost dizolvată sau desfiinţată şi a acţionat în cadrul CFSN ca sindicatele să constituie un capitol distinct în Platforma-Program a FSN.
În contextul transformărilor social-politice şi economice începute în decembrie 1989, Mişcarea Sindicală Unitară din România UGSR s-a angajat pentru realizarea principiilor democratice şi a reorganizat, la 25 decembrie 1989, conducerea întregii structuri sindicale. 
 
Reporter: Pentru ca opinia publică să înţeleagă exact demersurile dvs., inclusiv pe cele din justiţie, vă rog să detaliaţi legătura dintre UGSR şi CGM. Mulţi confundă UGSR cu Confederaţia Generală a Muncii când, de fapt, ele constituie aceeaşi persoană juridică.
 
Ştefan Călinescu: Menţionez că CGM s-a înfiinţat ca persoană juridică în ianuarie 1945, în temeiul Legii nr. 52/1945, iar prin Sentinţa Civilă nr. 43 din 11 iunie 1945 a fost înscrisă în Registrul special de Confederaţii şi Uniuni cu nr. 7/1945. Pentru înţelegerea faptului că CGM este una şi aceeaşi persoană juridică cu UGSR, trebuie reţinut că întregul ansamblul statutar şi structura organizatorică a mişcării sindicale au la bază Legea 52/1945, ceea ce a determinat ca CGM să funcţioneze în mod unitar prin aceeaşi persoană juridică şi în regimul comunist, schimbându-şi doar denumirea din CGM în UGSR la Congresul sindicatelor din RSR din mai 1966. Prin aceasta, mişcarea sindicală din România revine la denumirea istorică, marcată de Congresul din 13-15 august 1906.
În condiţiile legislaţiei din RPR şi RSR, continuitatea persoanei juridice a CGM s-a exprimat printr-o nouă denumire, respectiv Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), care este folosită în toate actele normative (legi, decrete, HCM), cu atribuţii specifice persoanelor juridice, exercitând fără întrerupere, în perioada 1945-1973, conducerea şi controlul activităţii de asigurări sociale, precum şi gestionarea bugetului naţional al asigurărilor sociale.
Aşa cum se poate constata din prevederile Codului Muncii din 1950 şi, respectiv, 1972, schimbarea denumirii CGM în UGSR, la Congresul din 16-19 mai 1966 nu a determinat încetarea continuităţii persoanei juridice. La niciun congres din această perioadă nu s-a hotărât încetarea, dizolvarea sau desfiinţarea UGSR, atât Legea 52/1945, Decretul 31/1954, cât şi Codul Muncii stabilind 
pentru CGM-UGSR atribuţii social-economice deosebit de importante. Cronologia congreselor şi menţinerea fără întrerupere a sigiliului şi sigla CGM, aprobat la congresul din 1945, confirmă continuitatea statutară şi juridică a unităţii sindicale naţionale sub denumirea de CGM-UGSR ca unică Confederaţie Sindicală Naţională.
În concluzie, PERSOANA JURIDICĂ A MIŞCĂRII SINDICALE NAŢIONALE UNITARE este clar definită de Sentinţa 43 din 11 iunie 1945, respectiv CGM este identitatea juridică a organizaţiei în cadrul căreia congresul general alege Consiliul Central al Sindicatelor, el fiind organul sindical responsabil cu exercitarea drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice conform Decretului 31/1954.
 
La Revoluţie, UGSR şi-a schimbat doar conducerea!
 
Reporter: În aceste condiţii, ce s-a întâmplat după Revoluţie?
Ştefan Călinescu: La 25 decembrie 1989, în condiţiile Legii 52/1945, a statutului şi a cadrului organizatoric existent, a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional al UGSR, care a fost depus la CFSN şi CPUN, organisme ale puterii politice şi legislative care au instaurat o nouă ordine politică şi socială în România, lăsând dreptul de organizare şi funcţionare fără întrerupere a Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR), structură sindicală naţională, singura în România afiliată la Federaţia Sindicală Mondială (FSM) din anul 1945 şi fondatoare a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Urmare a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comitetului Naţional al UGSR depus la CFSN şi CPUN, a încetat organizarea şi funcţionarea în ministere şi unităţi a consiliilor FSN. Prin noua conducere a UGSR, Platforma-Program şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional, care a devenit parte integrantă a statutului, UGSR a continuat realizarea scopului misiunii sindicale din România, respectiv promovarea şi apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, corespunzător prevederilor Constituţiei, legislaţiei în domeniu şi ale Convenţiei 87 a OIM, ratificată şi de România.
Am precizat succint toate aceste date, evidenţiind astfel că persoana juridică CGM – UGSR nu a fost dizolvată sau autodizolvată, nu este radiată din Registrul Special al persoanelor juridice şi funcţionează în prezent în conformitate cu prevederile Convenţiei OIM nr. 87/1948, care reglementează dreptul şi libertatea sindicală, cu Legea 54/2003 cu privire la sindicate şi cu Legea 62/2011 privind dialogul social.
 
În concluzie, CFSN, CPUN şi niciun guvern din România nu putea şi nu are dreptul să dizolve sau să radieze persoana juridică CGM – UGSR. 
 
Pensionarii au aceleaşi drepturi ca şi salariaţii la administrarea patrimoniului UGSR
 
Reporter: Am observat că unii reprezentanţi ai confederaţiilor care s-au constituit după anul 1989 folosesc tot mai des sintagme ca „fostul UGSR“ sau „organizaţie comunistă“. Cum comentaţi aceste „aprecieri“?
 
Ştefan Călinescu: Folosirea unor sintagme ideologice şi politice în definirea identităţii, aprecierea sau analizarea structurilor sindicale se plasează în afara drepturilor şi libertăţilor sindicale şi nu pot produce efecte juridice în dauna Convenţiei OIM nr. 87/1948, privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, ratificate de România prin Decretul nr. 213/1957. Mişcarea sindicală a fost şi este apolitică prin scop şi acţiune, iar pluralismul structural al sindicatelor este determinat de diviziunea muncii şi diversitatea profesională care conturează interese economice, sociale şi profesionale specifice ramurilor de activitate existente în structura economică şi socială la un moment dat. Pluralismul structural al mişcării sindicale nu are nicio legătură cu succesiunea juridică a CGM – UGSR şi nici cu patrimoniul la care aşa-zisele „confederaţii reprezentative“, nu au contribuit, în perioada 1906-1945 şi 1945-1989, la crearea acestuia.
 
Reporter : Cine putea atunci să decidă asupra patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Subliniez faptul că deciziile privind organizarea şi folosirea patrimoniului UGSR sunt de competenţa Congresului UGSR, ce constituie singura instituţie statutară şi juridic legală care poate hotărî, pe baza voinţei membrilor de sindicat, fără prejudecăţi politice şi acuzaţii ideologice fără temei. Adaug aici şi faptul că reprezentanţii organizaţiilor sindicale ale pensionarilor din structura UGSR au dreptul, de asemenea legitim şi legal, de a participa la gestionarea patrimoniului sindical, din singurul motiv că pensionarii sunt cei care, prin cotizaţia de sindicat, au contribuit la constituirea acestui patrimoniu, adevăr recunoscut de Statutul şi Platforma-Program a UGSR, singura confederaţie sindicală care, de altfel, recunoaşte acest lucru.
Patrimoniul CGM-UGSR, concretizat în mijloace financiare şi active exprimate prin bugete şi execuţii bugetare în perioada 1945-2010, este nominalizat în Statutul UGSR ca fiind indivizibil şi netransmisibil. Structura patrimoniului UGSR şi efectivul membrilor de sindicat, 7,5 milioane în 1990, din care în prezent 4,5 milioane sunt pensionari, este dovada materială şi juridică a existenţei şi continuităţii persoanei juridice, a activităţii mişcării sindicale a UGSR, este de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România. De aici derivă recunoaşterea fără rezerve de către UGSR, a dreptului indubitabil al pensionarilor, al organizaţiilor reprezentative ale acestora de a participa la gestionarea patrimoniului sindical.
Patrimoniul UGSR a fost preluat prin fraudă de exponenţii unor confederaţii sindicale
 
Reporter: Revoluţia a prins UGSR cu o avere impresionantă, formată din sume imense de bani – 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari în conturi – , plus nenumărate imobile, hoteluri, vile, case de vacanţă, 400 de apartamente, zeci de sedii judeţene, 55 de case de cultură, 19 cluburi ale sindicatelor, 344 de baze sportive, 37 de garaje, sute de hectare de pământ, tabere de vacanţă, diverse anexe. Ce s-a întâmplat cu o asemenea avere?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte patrimoniul UGSR., subliniez că încălcarea gravă a legislaţiei – cu rea intenţie – şi în primul rând a legislaţiei sindicale de către unele sindicate, federaţii şi confederaţii sindicale organizate după anul 1990, a condus la săvârşirea unor grave abuzuri, în care scop au fost folosite diverse mijloace pentru fraudarea patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România. 
Subliniez că patrimoniul UGSR totaliza, în disponibilităţi băneşti la 31 decembrie 1989, 4,7 miliarde lei. În afara sumelor în lei, în contul curent al UGSR, mai erau evidenţiate aproximativ 2,7 milioane de dolari, precum şi patrimoniul imobiliar administrat de către CC al UGSR. Preluarea, divizarea şi chiar vinderea patrimoniului UGSR, fără temei legal (având la bază falsuri), de către exponenţii aşa-ziselor confederaţii sindicale reprezentative, prin acorduri, tranzacţii, protocoale, convenţii etc., sunt singurele documente prin care s-a acţionat pentru legitimitatea dreptului de proprietate. 
În acest context, ca mijloc de fraudare, furt şi jaf se înscrie protocolul încheiat la 7 decembrie 1990 (vezi facsimil), privind Comunicatul şi Statutul Convenţiei Naţionale Provizorii pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun şi Regulamentul de funcţionare a Consiliului de Administraţie. Respectivul statut nu a fost supus aprobării instanţelor judecătoreşti, prevederile acestuia nu au temei legal şi sunt în totalitate în afara legislaţiei sindicale (vezi facsimil). Patrimoniul UGSR are ca bază materială cotizaţia membrilor organizaţiilor sindicale ale UGSR şi nicidecum contribuţia reprezentanţilor unor „grupări sindicale” apărute după anul 1989. Din acest motiv, patrimoniul sindical al UGSR este în totalitate de esenţă socială, indivizibil şi unitar, netransferabil în afara structurii organizatorice care l-a creat.
003

 

Încă din anul 1990, conducerea UGSR s-a adresat instituţiilor statului 
pentru a ancheta fraudarea patrimoniului. 
 
Reporter: Totuşi, o asemenea fraudă de proporţii nu a fost sancţionată de nimeni? Instituţiile de control ale statului nu au fost sesizate? Şi dacă da, de ce au tăcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Ca urmare a acestor fapte şi pentru soluţionarea situaţiilor create, începând cu anul 1990, Consiliul Naţional al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin reprezentanţii săi legali, s-a adresat instituţiilor abilitate ale statului. Subliniem că UGSR a acţionat în instanţă CNSLR Frăţia pentru anularea procesului-verbal de predare primire a patrimoniului UGSR încheiat, în 04.07.1990 (vezi facsimil), act ce s-a dovedit  a fi fals, fapt  constatat şi de Direcţia Naţională Anticorupţie prin rezoluţiile nr. 95/P/2011, 109/P/2011 şi 197/P/2011.
Interzicerea înstrăinării patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România rezultă din prevederile legale referitoare la patrimoniul sindicatelor, prevederi menţionate în toate legile sindicatelor care au guvernat şi guvernează mişcarea sindicală: Legea nr. 52/1945, Legea nr. 54/1991, Legea Sindicatelor nr. 54/2003, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum şi Art. 99, alin 1 din Constituţia României. Toate aceste legi statuează că patrimoniul sindical este indivizibil şi nu se împarte între membrii organizaţiei sindicale.
 
Reporter: Care a fost modalitatea de fraudare a patrimoniului UGSR? Prin ce inginerii financiare s-a reuşit distrugerea unei averi colosale?
 
Ştefan Călinescu: Efectele acţiunilor rezultate din încălcarea legilor menţionate sunt constatate în activitatea unităţii economice SC SIND ROMÂNIA SRL, care constituie un exemplu de fraudare a patrimoniului UGSR. Fără să posede documente de proprietate, cele patru confederaţii sindicale divid „SIND ROMÂNIA“, pentru interesele proprii ale unor lideri de sindicat, în patru societăţi comerciale. Şi mai grav este faptul că dividendele obţinute nu au fost investite pentru reabilitarea, întreţinerea sau îmbunătăţirea serviciilor la aceste edificii, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Marea majoritate a staţiunilor balneo-climaterice ale UGSR sunt deteriorate şi pregătite pentru falimentarea acestora prin înstrăinare. Trebuie reţinut faptul că acestea au fost construite din cotizaţia sindicală în timp a actualilor pensionari (4,5 milioane), o bună parte dintre aceştia fiind membri ai UGSR şi azi.
 

Reporter: Dar cu casele de cultură ce s-a întâmplat?

 
Ştefan Călinescu: Situaţii cu totul necorespunzătoare se constată şi în modul de folosire a caselor de cultură şi a cluburilor sindicale, care, în cea mai mare parte, nu-şi exercită funcţia de realizare a actului de cultură. Unele dintre acestea au fost deja vândute, se înţelege că în mod ilegal (IMGB, Uzina de Radiatoare, Echipamente Metalice, Obiecte şi Armături Sanitare – UREMOAS – Săcele, Paşcani, Topliţa, Bistriţa şi altele). Exemplul cel mai elocvent al abuzului de putere ni-l oferă dl Adrian Năstase, care avizează realizarea unei structuri administrative peste structurile juridice ale sindicatelor, adoptând HG nr. 81 din 14.10.2004, legitimând Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), ca persoană juridică de drept privat cu utilitate publică, ignorând faptul că UGSR a construit şi este proprietarul legal al caselor de cultură din sistemul sindicatelor.
 
Averea UGSR, jefuită constant de către unii lideri sindicali
 
Reporter:  Concret, vă rog să ne spuneţi ce anume a dispărut din patrimoniul UGSR?
 
Ştefan Călinescu: În procesul de fraudare a patrimoniului se înscrie şi vânzarea a 300 de apartamente, 40 de garaje, 45 de autoturisme, 2 autobuze, vasul de croazieră „Solidaritatea“, sediul din Bucureşti al UGSR (Bd. Regina Elisabeta nr. 45), aflat în litigiu de peste şase ani cu lichidatorul Băncii Nova, care a cumparat 74 la sută din clădire. În final, după cum era şi firesc, UGSR a revenit în instanţă ca proprietar juridic şi de drept al acestui imobil. 
004 f6

De altfel, cele patru confederaţii au obligaţia să facă dovada juridică a punerilor în posesie sau a transferării pentru administrare a patrimoniului sindical de către Congresul UGSR. Aceasta este singura instituţie care poate să mandateze Consiliul Naţional al UGSR ca for competent ce poate administra patrimoniul, şi nicidecum diverse grupări sindicale sau reprezentanţi ai acestora, nelegitimate de organismele statului şi de instanţele juridice.

 
Reporter: Ce alte exemple ne puteţi oferi? Consideraţi că foştii şi actualii lideri de confederaţii vor răspunde vreodată de jefuirea patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Înfiinţarea societăţii „Fracom“, ilegală fiind şi aceasta, atât timp cât s-a făcut prin însuşirea fondurilor UGSR şi înstrăinarea imobilului de cazare şi alimentaţie publică din strada Johann Strauss nr. 1, de către CNSLR-Frăţia; falimentarea acestuia, urmată de o vânzare la fel de ilegală; înfiinţarea „Romalex“, societate agricolă în Zimnicea, judeţul Teleorman care ajunge tot prin falimentare în proprietatea dlui Pavel Todoran, fost preşedinte al CNSLR-Frăţia şi ulterior senator PSD din partea acestei confederaţii; falimentarea societăţii „AERA“, a ansamblului folcloric „Rapsodia Română“ şi a celor lalte 40 de ansambluri judeţene ale sindicatelor, falimentate şi cu patrimoniul înstrăinat, ziarul „Munca“, revista „Munca în sindicate“ etc., sunt câteva exemple de gestionare frauduloasă şi însuşire ilegală, în favoarea noilor structuri sindicale, a 
patrimoniului UGSR.
 
Reporter: A devenit de notorietate înstrăinarea, prin aceleaşi procedee frauduloase a taberei de copii şi tineret de la Navodari, proprietate a UGSR, pentru care preşedinţii celor patru confederaţii sindicale trebuie să răspundă la întrebările: cine a reprezentat aceste confederaţii şi SIND-ul în instanţă? Cine a dispus vânzarea sau înstrăinarea? Cât s-a divizat din active după ce s-a obţinut hotărârea judecătorească de cedare a taberei, care au fost cercurile interesate şi cine a tras foloasele după această manevră ilegală? 
 
Ştefan Călinescu: Din datele pe care le deţinem până la acest moment, peste 60 de hectare au fost acaparate prin frauda care face obiectul cercetărilor în instanţă, iar după soluţionarea prin hotărâri judecătoreşti este de datoria Guvernului României ca, printr-o ordonanţă de urgenţă sau o hotărâre de Guvern să realizeze inevitabilul act de dreptate, astfel încât tabăra de la Năvodari să revină Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
 
Reporter: Dar aceşti lideri sindicali consideră că, de 23 de ani, sunt reprezentativi pentru mişcarea sindicală, conducând organizaţii definite de lege drept reprezentative. Cum comentaţi afirmaţiile acestora?
 
Ştefan Călinescu: În acest larg context, de jefuire a patrimoniului sindical, subliniez faptul că preşedinţii actualelor confederaţii sindicale sunt persoane cu mandate temporare şi care nu pot avea învestitura statutară pentru a dispune asupra dreptului de proprietate al UGSR pe care, de fapt, nu îl au, precum şi să invoce calităţi de acţionar în numele organizaţiei sindicale. Mult invocata reprezentativitate este valabilă în desemnarea reprezentanţilor confederaţiei în cadrul instituţiilor dialogului social, ministere, prefecturi etc. în instituţiile tripartite şi în negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional (dacă va fi reintrodus în lege), DAR NU-ŞI EXTINDE EFECTELE JURIDICE ŞI ASUPRA PATRIMONIULUI UGSR.
Reprezentativitatea exprimă raporturi de funcţionalitate a relaţiilor în democraţia politică a puterii şi nicidecum nu este un atribut juridic, economic, în relaţia de proprietate sau de patrimoniu cu structurile administraţiei de stat sau ale societăţii civile. Patrimoniul CGM-UGSR este proprietate privată de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai MIŞCĂRII SINDICALE UNITARE – Uniunea Generală a Sindicatelor din România.
 
DNA a descoperit că procesul-verbal de preluare a patrimoniului este fals
 
Reporter: Informaţiile pe care le-aţi făcut publice ar trebui, în consecinţă, să provoace cel puţin un tsunami în mişcarea sindicală. Totuşi, repet întrebarea, instituţiile de control ale statului ce au făcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie să avem în vedere că, noile aşa-zise confederaţii „reprezentative” s-au prevalat, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate a patrimoniului UGSR, de procesul-verbal din data de 04.07.1990, identificat de DNA ca fiind un fals. În urma acestui fals s-a trecut la constituirea de grupuri infracţionale organizate, iar prin acorduri, protocoale, convenţii, toate ilegale, au încercat să dea, chipurile, cadrul juridic în baza căruia au luat în proprietate şi în administrare patrimoniul UGSR. De asemenea, în procesul de fraudare a patrimoniului UGSR se înscrie protocolul din 07.12.1990, în baza căruia cincisprezece organizaţii sindicale îşi arogă dreptul de administrare în comun a patrimoniului UGSR.
 
Reporter: În baza unui astfel de acord/protocol s-a ales atunci şi un consiliu de administraţie al convenţiei pentru administrarea patrimoniului sindical, format din reprezentanţii a trei confederaţii: CNSLR, condusă de Victor Ciorbea, CSI Frăţia, condusă de Miron Mitrea, şi  CNS Cartel AFLFA, condusă de Bogdan Hossu. Practic, aceştia au fost artizanii împărţirii patrimoiului UGSR, pe baza unui document demonstrat de instituţiile statului ca fiind un fals?
 
Ştefan Călinescu: Da, aşa este. DNA a demonstrat în anchetele sale că o altă persoană, care de fapt a şi recunoscut fapta, a semnat în locul meu un aşa-zis proces-verbal de predare-primire a patrimoniului UGSR. Fac menţiunea că nici eu, în calitatea mea de preşedinte al Comitetului Naţional UGSR, nu aveam dreptul, conform statutului şi a legislaţiei în vigoare, să semnez aşa ceva! 
În consecinţă, şi Consiliul Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun este ilegal, acesta neavând legitimare statutară şi nici juridică, nefiind înregistrat ca structură sindicală conform legislaţiei în vigoare, fapt confirmat de Judecătoria sectorului 1, precum şi de Guvernul României. Consiliul este, prin definiţie, organul de conducere a unei structuri (organizaţie, asociaţie) care, prin statutul propriu confirmat de justiţie, devine persoana juridică cu drept de reprezentare.Această convenţie şi acest consiliu nu au o relaţie statutară sau juridică cu cei care au creat patrimoniul UGSR, dar prin abuz şi fraudă au sustras mijloace financiare şi active pe care le-au vândut şi nu le pot justifica aşa-zisului organ sindical care administrează convenţia. 
 
Reporter: Şi dacă documentele au fost false, cum a ajuns patrimoniul UGSR doar la confederaţiile reprezentate în consiliul de administraţie?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte condiţiile apariţiei şi scopul acestei structuri subliniem că în ziarul „Realitatea Românească“ apare un comunicat în data de 07.12.1990, în care se precizează că a avut loc sesiunea Convenţiei Naţionale provizorii pentru administrarea patrimoniului sindical comun şi s-a aprobat Statutul de organizare şi funcţionare al convenţiei şi al consiliului de administraţie al acesteia. Totodată, în protocolul încheiat se menţionează distinct la art. 1 că Direcţia economică a caselor de odihnă şi tratament ale sindicatelor, cu întreg patrimoniul său, trece din subordinea UGSR în subordinea convenţiei, fără să precizeze temeiul legal al transferului de proprietate. S-a scăpat din vedere faptul că reglementarea organizării şi funcţionării juridice a structurilor sindicale este dată de lege şi de statutul organizaţiei, nu de convenţii, protocoale şi tot felul de acorduri care au acoperit constituirea  de grupuri infracţionale organizate, care au acţionat pentru furturi şi fraude. Această convenţie precede Procesul-Verbal din 04.07.1990, al cărui scop s-a dovedit a fi trecerea nelegală a patrimoniului UGSR în administrarea unui organ sindical, ales nestatutar la Congresul CNSLR din 28-29 iunie 1990.
 
Reporter: În aceste condiţii, care sunt consecinţele juridice ale anchetei DNA?
 
Ştefan Călinescu: În acest context, în mod repetat, dar de fiecare dată nemotivat, nefondat şi nelegal din cauza respectivului 
„proces-verbal”, unele instanţe judecătoreşti de la Tribunalul şi Curtea de Apel Bucureşti au adoptat decizii subiective, menite să lezeze persoana juridică şi continuitatea statutară a CGM-UGSR, în condiţiile în care documentele probatorii, rezultate din ansamblul constituţional şi legislativ al României, documente ale instituţiilor statului şi nu în ultimul rând prevederile Convenţiei OIM nr. 87, ratificată şi de către Guvernul României, dovedesc indubitabil existenţa istorică, statutară şi juridică, activitatea fără întrerupere a UGSR, precum şi calitatea de proprietar legal al patrimoniului sindical realizat în generaţii, de membrii de sindicat.
005 f7
Înstrăinarea şi fraudarea patrimoniului UGSR de către unii reprezentanţi ai CNSLR-Frăţia, Cartel Alfa, CSDR şi BNS, în baza protocolului din 07.12.1990, este concretizată în hotărâri (se înţelege, ilegale) ale confederaţiilor sindicale în baza cărora, din conturile blocate la BCR şi CEC, au fost sustrase cu documente false mari sume de bani şi în acest context exemplificăm următoarele hotărâri: Proces-verbal din 04.07.1990 şi Protocolul din 07.12.1990 privind înfiinţarea Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun; Hotărârea nr. 35/13.11.1992; Hotărârea nr. 37/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca; Hotărârea nr. 38/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca, avizată financiar de Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu; Hotărârea nr. 39/17.11.1992; Hotărârea nr. 1/15.02.1993, semnată de Boajă Minică, Miron Mitrea şi Liviu Luca şi avizată finaciar de către Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu.
 
UGSR are ca misiune restabilirea adevărului istoric şi reorganizarea mişcării sindicale autentice
 
Reporter: Domnule preşedinte, am vorbit, cred eu, suficient despre patrimoniu, despre lupta dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră pentru aflarea adevărului. Acum, în 2013, după Congresul UGSR din 17 noiembrie 2012, ce îşi propune organizaţia pe care o conduceţi, ce obiective aveţi în vedere?
 
Ştefan Călinescu: Noua conducere aleasă la congres îşi propune, ca misiune de onoare, să restabilească adevărul istoric în ceea ce priveşte munca celor 7,5 milioane de membri cotizanţi pe care i-a avut UGSR în 1989. Iar pentru cei peste 2.800.000 de membri pe care confederaţia îi are în prezent, ne propunem să reorganizăm mişcarea sindicală din România, având la bază principiile unui sindicalism militant autentic. 
 
Reporter: Ce înţelegeţi prin sindicalism militant autentic?
 
Ştefan Călinescu: Înţeleg exact acelaşi lucru pe care l-au înţeles înaintaşii noştri când au înfinţat, în anul 1906, UGSR şi au pus interesele individului pe primul plan, sau ce au înţeles colegii noştri din Polonia atunci când au înfiinţat Solidarnosti. Înţeleg că atât noi, cei care am contribuit la formarea şi dezvoltarea UGSR, cât şi actualii salariaţi, avem 
dreptul să ne cerem drepturile, iar acestea să fie respectate, şi nu călcate în picioare. Numai printr-o schimbare a mentalităţii, putem reuşi. Credem că a trecut vremea negocierilor în genunchi cu Puterea şi că acum avem suficiente resurse să schimbăm vechile mentalităţi. Există zeci, poate sute de lideri de sindicate şi de federaţii şi zeci de mii de membri de sindicat care gândesc ca noi şi care s-au săturat să mai fie manipulaţi, batjocoriţi, insultaţi sau înjuraţi. UGSR este ferestra pe care o deschidem pentru toţi membrii de sindicat! 
 
Interviu realizat de Cristi Godinac 

Material apărut în Ziarul SOLIDARITATEA, nr.2