”NOI SUNTEM NIȘTE HOȚI” a spus un jurnalist RUS, într-un articol referitor la Tezaurul României confiscat de bolșevici și pastrat de urmașii lor

 fragment articol apărut pe siteul www.timpul.md

Fragment dintr-un articol, scris de jurnalistul rus Serghei Mihailovici Golubițki, apărut pe siteul www.timpul.md
Putin multumeste subordonatilor din SVR pentru ca au facut totukl ca sa nu inapoieze ce au furat inaintasii lor, de la Trotki la Stalin si pana la predecesorul sau!
Putin multumeste subordonatilor din SVR pentru ca au facut totul ca sa nu inapoieze ce au furat inaintasii lor, de la Trotki și Stalin, pana la predecesorul sau!

Mi se pare incredibil ca un rus, fie el și jurnalist, să aibă bunul simț și să recunoască public faptul că înaintașii lui au fost niște hoți, de care se desolidarizează în mod public și de care îi este rușine. Mi se pare greu de crezut că un rus poate gandi rațional și se poate exprima, iată, coerent, cu privire la Tezaurul României predat Moscovei în Primul Război Mondial, în două tranșe (decembrie 1916 și iulie 1917), Tezaur pe care apoi sovieticii, care au preluat puterea la Kremlin, au refuzat să-l mai înapoieze României, fiind și astăzi un motiv de dispută deschisă între România și dușmanul ei de la Răsărit, Rusia. Sunt șocat de ceea ce am citit într-un cotidian din Moldova, pentru că n-am crezut că și rușii sunt oameni, la fel ca noi, românii.

Sergey Golubitskiy
Sergey Golubitskiy

Am crezut că sunt o bandă imensă de hoți, o hoardă de siloviki condusă de un dictator numit Putin, care, dacă n-ar fi pierdut partida cu Statele Unite, ar fi recucerit ceea ce înaintașii lui din Tratatul de la Varșovia, deținuseră deja. O hoardă barbară de sălbatici.

Iată însă că un rus, Serghei Mihailovici Golubițki, jurnalist ca și mine, mă contrazice, deși în Rusia astfel de jurnaliști sunt împușcați de subordonații lui Putin fără rezerve, cazul jurnalistei Ana Politkovskaia fiind deja de notorietate, după ce pe 7 octombrie 2006, trupul ei a fost găsit în liftul blocului în care locuia, jurnalista fiind împușcată în cap și în piept cu un Makarov, în dulcele stil clasic al KGB-ului. Ne-a lăsat dezvăluirile despre Rusia lui Putin, o Rusie condusă de un dictator provenit din mijlocul celui mai temut serviciu secret al părții ăsteia de lume, KGB.

Iată că azi, un nou jurnalist, de vârsta mea, are curajul să spună că Rusia a furat de la români, că este o nație de hoți, ceea ce, pentru el este o mare rușine. Te respect pentru asta, Serghei Mihailovici Golubițki, deși n-am crezut că voi ajunge să spun vreodată că respect vreun rus în viață!

Preiau, mai jos, fragmente dintr-un text scris de jurnalistul și scriitorul rus Serghei Mihailovici Golubițki, fragmente care au apărut pe 26 iunie pe siteul timpul.md.

Dan Badea

 

Un jurnalist rus, în premieră, spune adevărul despre tezaurul României de la Moscova: NOI SUNTEM NIȘTE HOȚI!

 (…) Așadar, despre ce alegere a  grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-ați dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titlul postării de astăzi. (…)  Cu alte cuvinte, în ceea ce ține de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului românesc”, care nu permite în niciun chip, sub nicio formă, sub niciun fel interpretări ambigue.

Tezaurul României, text scris de Golubițchi
Tezaurul României, text scris de Golubițchi

Și vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanță principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE.

Suntem urmașii de drept ai unei hoții bolșevice

De ce are această chestiune o importanță principială anume pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki.

fragment articol (timpul.md)
fragment articol (timpul.md)

Doar așa și nicidecum altfel. Și nici un fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nicio tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binelui și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent.

Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea „aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoștința cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putință, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Rețelei Naționale a Oamenilor de Afaceri.

fragment din articolul jurnalistului rus
fragment din articolul jurnalistului rus (http://i-business.ru/blogs/23309)

România decide transmiterea temporară a tezaurului în Rusia

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate:  politica țărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și acum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia. Demersul României a avut consecințe deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensivă, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română. Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la graniță cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp. În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporară, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane în spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.

 29042013 tezaur rusia-63280

La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii. Pentru Rusia procesul-verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentul Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România. Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât și pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.

Tezaurul românesc valorează aproape 3 miliarde de dolari

Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecțiile muzeistice aparținând instituțiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur. Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunțit mod cu putință în procesul-verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția valorii pur istorice a exponatelor de muzeu): 2 miliarde 800 milioane de dolari.

„Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei. În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci, trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronștein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își asuma obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului roman”. Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult și-a răsturnat regii, așteaptă și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: „În toți acești ani, poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

 0310 tezaur-26903

A fost restituit tot, în afara de cele 93 tone de aur

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se și cuvine oricărei țări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești, am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemir. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolșevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligațiunilor de restituire a ceea ce nu-ți aparține. România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceea ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declarațiile publicate în presa sovietică reiese clar și univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.

 

Ambasadorul rus la Bucuresti face pe prostul in chestiunea Tezaurului
Ambasadorul rus la Bucuresti face pe prostul in chestiunea Tezaurului

Și atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice și monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei!

De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere?

La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua – ultima – treaptă a Iadului: pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârteca capetele. Pentru orice creștin nu există o crima mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor. Din păcate însă, nimănui nu-i pasă de „aurul romanesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toata averea sa, e așa, un fleac , „o chestiune istorică” – spune jurnalistul rus.

Serghei Mihailovici Golubițki este un scriitor, filolog, jurnalist și specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diploma roșie) Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 și-a susținut teza de doctor cu tema „Mitologia  socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeași universitate. Poseda limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română. In 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul „Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu  scandalul panamez și terminând cu cazul Enron. Este autor al  cursului multimedia „TeachPro Internet Trading”, care, potrivit  revistei de bursă „Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piața americană. În clasamentul celor „100 de creatori din spațiul postsovietic”, stabilit de „Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, „pentru gândirea creatoare asupra realităților în transformare dinamică”.

Fragmente din articolul lui Serghei Golubțki.

Sursa: http://i-business.ru/ (Rețeaua Națională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)

Material apărut, în 25 iunie 2013, pe siteul http://www.timpul.md

Apararea reputației procurorului arădean Marius Neculcea – un abuz sau o greșeală impardonabilă a CSM?

Un procuror arădean controversat și plin de ”bube” tocmai a câștigat locul doi la concursul pentru ocuparea postului de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În cel mai nefericit caz, pentru justițiabili, el va deveni adjunctul acestei instituții respectabile din vestul țării. Recent, el a obținut chiar și un certificat de bună purtare de la CSM, fiind virginizat după ce s-a prostituat participând, printre altele, la compromiterea unui procuror DNA, prin falsificarea unor stenograme și interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice ale unui cetățean apropiat de procurorul DNA, anume finul acestuia.

Marius NECULCEA, magistrat virginizat de CSM
Marius NECULCEA, magistrat virginizat de CSM

După ce, anul trecut Inspecția Judiciară a CSM a arătat în mod concret implicarea echipei de procurori conduși de Marius Neculcea, în operațiunea de compromitere a procurorului DNA, anul acesta, același CSM o întoarce ca la Ploiești contrazicându-se într-un mod care te revoltă în așa hal încât ai pleca în bejenie.

confirmare pressalert.ro – Inspectia judiciara mai 2012

Pe lângă toate acestea, surse din Arad, apropiate lui Neculcea povestesc întîmplări care, dacă ar fi verificate cu atenție, ar arunca în aer justiția arădeană. Individul este implicat în atâtea combinații încât te apucă groaza gândindu-te că s-ar putea să încapi pe mâna unui astfel de procuror și, nevinovat fiind, dar sărăntoc, să înfunzi pușcăria pentru că așa vrea mușchii lui de calibru 122 de mm. Mușchi de obuzier. În textul de mai jos am adunat câteva dintre informațiile sau ”legendele” cunoscute lumea magistraților arădeni, o lume în cadrul căreia nu te poți ascunde, oricât ai încerca, pentru că trebuie să te aștepți oricând să vină cineva și să-și șoptească, discret, sau sa-ți urle, în ureche, un ”ȘTIU CE-AI FĂCUT!”…

”Apararea reputației lui Neculcea” o contradicție în termeni!

Marius Neculcea, fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, un magistrat care a coordonat în urmă cu doi ani activitatea de compromitere a unui procuror din cadrul Serviciului Teritorial Timișoara al DNA, Dumitru-Lucian Dolcu, iar ulterior s-a implicat direct în mai multe acte grave de trafic de influență, conform informațiilor furnizate de surse din cadrul corpului de magistrați arădeni, a fost scos, recent, basma curată de Plenul CSM.

În urma apariției pe un site arădean (www.pressalert.ro)  a unui articol  în care se amintea faptul că magistratul Neculcea a participat cu personalul din dotare la compromiterea procurorului DNA Dolcu, informație preluată și de un post tv., Marius Neculcea a cerut Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) apărarea reputației profesionale, deși implicarea echipei conduse de el în operațiunea Dolcu a fost confirmată anul trecut chiar de către Serviciul de inspecție judiciară pentru procurori din cadrul CSM, printr-un document oficial.

Culmea, documentul în care este incriminată implicarea echipei Neculcea a fost realizat în cadrul unei alte anchete ce viza apărarea reputației procurorului DNA pe a cărui compromitere se mizase printr-o operațiune de o gravitate excepțională, în care fuseseră implicați magistrați din subordinea lui Neculcea și câțiva ziariști de la publicația lui Nistorescu (cotidianul.ro) și de la Adevărul (Anca Bărbură), pe post de răspândaci.

articolul mincinos din Adevărul
Articolul mincinos din Adevărul
dialoguri care nu au nicio legatura cu procurorul DNA (fragmente din articol Adevarul)
Dialoguri care nu au nicio legatura cu procurorul DNA (fragmente din articol Adevarul)
Comunicat DNA - dezinformare presa
Comunicat DNA – dezinformare presa

Documentul în care era incriminată deschis activitatea lui Neculcea se numește ”R A P O R T cu privire la rezultatul verificărilor efectuate urmare a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulate de către domnul Dolcu Dumitru-Lucian, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara” și poartă nr. 2887/IJ/930/SIP/2011.

 Page-1

Ce se întâmplase de fapt și cum a ajuns CSM ca la diferență de numai un an de zile să elibereze două rapoarte care se bat cap în cap?

Răspunsul nu poate fi decât unul politic deoarece, tehnic, este imposibil de admis și iată de ce.

 

 Contrabanda cu țigări ca justificare pentru interceptarea ilegală a finului unui procuror DNA

La începutul anului 2011, la un filtru organizat în județul Arad, într-un autoturism au fost descoperite 2000 de pachete de țigări de contrabandă, aduse din Serbia. Cazul a fost preluat spre soluționare, pe 20 ianuarie 2011, la cererea prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, Marius Neculcea, la nivelul acestei unități de parchet pe motiv că ”existau indicii de săvârşire a infracţiunii de spălarea banilor” (Raport CSM din mai 2012).

După acea dată a început circul compromiterii organizate și gratuite a procurorului DNA Dumitru-Lucian Dolcu de la Secția Teritorială Timșoara a DNA, soția sa fiind asociat la una dintre firmele implicate – spun autoritățile judiciare – în acțiunea de contrabandă.

Procurorul Lucian Dolcu
Procurorul Lucian Dolcu – victima prim-procurorului Marius Neculcea și a hingherilor de presă dezinformați si incapabili să mai verifice o informatie

Operațiunea a început prin punerea sub ascultare a telefonului finului procurorului Dumitru- Lucian Dolcu, care nu avea absolut nicio legătură cu acțiunea de contrabandă de țigări, procurorul care s-a ocupat de caz pretinzând că numărul de telefon al finului procurorului aparține unuia dintre contrabandiști. Sigur, autoritățile implicate au aflat rapid al cui este numărl de telefon ascultat, dar au preferat să tacă și să-l asculte, printr-o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, modificând chiar și stenogramele din care să rezulte că finul procurorului (PVLȘ) este contrabandistul cercetat care avea discuții cu procurorul DNA Dolcu. O discuție între fin și naș a devenit pentru echipa de ”profesioniști de doi bani” a prim-procurorului Neculcea, o convorbire între doi infractori periculoși. Deși pare incredibil, informațiile sunt confirmate de unul dintre procurorii de la Inspecția judiciară a CSM, în mai 2012, după ce presa locală (pressalert.ro) semnalase continuu fărădelegea infractorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

În ziua de 19 ianuarie 2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus prin ordonanţă, cu titlu provizoriu, autorizarea pe 48 ore, a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi două numere de telefon mobil, despre care s-a menţionat că există indicii că erau utilizate de către învinuitul L.S.A.”, iar ” prin referatul din data de 21 ianuarie 2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat instanţei de judecată confirmarea ordonanţei procurorului din data de 19 ianuarie 2011, precum şi autorizarea pe mai departe a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi cele utilizate L.S.A”.

Page-4

Ei bine, unul dintre aceste numere, aparținea finului procurorului Dolcu, Popescu Vicea Lorian Ștefan (P.V.L.Ș).

Conform procurorului-inspector de la Inspecția judiciară a CSM, pe acest număr de telefon a fost cerută, așadar, prelungirea termenului de interceptare după ce existau suficiente indicii că numărul de telefon nu aparține cotrabandistului L.S.A, ci finului procurorului DNA.

Iată ce a consemnat procurorul de la CSM în mai 2012, informații care ar fi trebuit să-l scoată pentru totdeauna din magistratură pe prim procurorul Marius Neculcea.

Începând cu data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare au avut suficiente elemente pentru a stabili că de la unul din posturile telefonice iniţiază şi primeşte apeluri exclusiv P.V.L.Ş.„LORI” (finul procurorurlui DNA – nota mea DB) iar nu L.S.A (contrabandistul – nota mea)

Astfel:

– pe data de 21 ianuarie 2011, când bărbatul „LORI” contactează şi discută cu „JOCO”;

– pe data de 24 ianuarie, când L.S.-A. ia legătura cu un domn, „P. V.L. Ş.”;

unele convorbiri conţineau elemente de identificare a interlocutorilor: de exemplu, dincolo de diferenţele semnificative de voce, în convorbirea purtată pe data de 20 ianuarie ora 13:59:04 Dolcu Dumitru-Lucian răspunde ”Da, Lory” deşi s-a consemnat ”Da, Boby”; în convorbirea din data de 21 ianuarie ora 13:27:04 Dolcu Dumitru-Lucian îşi întreabă interlocutorul dacă ”A. vine?”, iar A. era la vremea respectivă prietena lui Popescu Vicea Lorian Ştefan, nu a lui L.S.A. (a se vedea şi nota de relaţii dată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian);

– nu în ultimul rând, dacă s-ar fi făcut verificări la operatorul de telefonie Vodafone s-ar fi putut constata că nr. telefonic de la care a fost apelat/a apelat procurorul Dolcu Dumitru-Lucian este alocat, prin contract, persoanei fizice P.V.L.Ş. nu lui L.S.A. ori societăţii comerciale D.G.SRL Arad.

Un argument în plus este dat de faptul că pe data de 17 februarie 2011, însuşi procurorul a întocmit referatul prin care solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a ”convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor posturi telefonice,  utilizator P.V.L.Ş....”.

fragment din cadrull Raportului Inspectiei judiciare din cadrul CSM (mai 2012)
fragment din cadrul Raportului Inspectiei judiciare din cadrul CSM (mai 2012)

Faţă de argumentele mai sus arătate, se poate susţine că începând din data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare deţineau suficiente date că de la unul din posturile telefonice iniţia apeluri şi răspundea exclusiv P.V.L.Ş. nu L.S.A..

Se impune precizarea că notele de redare au rămas la dosarul de urmărire penală cu menţiunea că discuţiile au fost purtate între învinuitul L.S.A. şi procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

În plus, faţă de notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, la dosarul cauzei au fost depuse de către organele judiciare fişele – extras de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cuprinzând datele personale de identificare ale procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi ale soţiei acestuia D.D.P. (vol. I dosar de instanţă). Dacă am putea găsi o oarecare justificare a prezenţei acestor fişe la dosarul cauzei în ceea ce priveşte persoanele cercetate ori care au legătură cu acestea (de ex. părinţii unui învinuit, D.D.P. pentru că era unul dintre asociaţii societăţii comerciale unde deţinea părţi sociale şi învinuitul L.S.A.) ori a fişei-extras de la O.N.R.C. privind societatea comercială G.D.S.R.L. Arad, nu acelaşi lucru se poate spune despre fişa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian care nu avea nicio calitate procesuală.

Cu privire la acele aspecte din activitatea procurorilor ce ar putea constitui indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de articolul 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, respectiv „exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune”, Inspecţia Judicară s-a sesizat din oficiu, urmând a fi efectuate verificări”.

i
fragment din Raportul Inspectie Judiciare (mai 2012) din cadrul CSM

Tot atunci s-a concluzionat că se impune apărarea reputației procurorului DNA Dumitru Lucian Dolcu.

Page-13

Fabrica de diplome false de la Universitatea de Vest ”Goldiș”

Nouă luni mai târziu însă, presa a consemnat cazul unei ample descinderi în forță a procurorilor, polițiștilor DGA și jandarmilor la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, operațiune condusă de Parchetul General care viza destructurarea unei rețele de trafic de diplome, valoarea unei astfel de hârtii fiind de 500 de euro.

fragmentul subliniat a fost combătut, chipurile, de CSM, deși fiecare cuvânt este bine pus
Fragmentul subliniat a fost combătut, chipurile, de CSM, deși fiecare cuvânt este la locul său

Ei bine, cu această ocazie, pe site-ul pressalert.ro s-a reamintit faptul că în conducerea Universității era, cine oare?, chiar magistratul Marius Neculcea.

Printre cei care fac parte din consiliul de conducere al Facultății de Științe Juridice se află și procurorul Marius Neculcea, fostul șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, în mandatul căruia a fost instrumentat celebrul dosar “Executați-l pe procurorul Dolcu”. Abuzurile săvârșite de subordonații lui Neculcea, prin falsificarea interceptărilor telefonice, sunt anchetate acum de Consiliul Superior al Magistraturii.  – informa, pe 6 februarie 2013 pressalert.ro, caz preluat și de Antena 3, a doua zi dimineață.

Cum Marius Neculcea era implicat nu numai în compromiterea procurorului DNA dar, conform surselor mele din Arad, și în asigurarea trecerii unor examene contra unei sume de câteva sute de euro, bani încasați prin intermediul unui coleg mai tânăr de-al său, studenții de la ”Goldiș” cunoscând foarte bine filiera Neculcea, el s-a simțit vizat și a cerut deîndată CSM să-i repereze onoarea, cunoscut fiind că atacul este cea mai bună apărare.

Culmea justiției de pe Dîmbovița a fost atinsă luna aceasta, pe 10 iunie 2013, când, printr-un comunicat de presă, CSM comite unul dintre cele mai rușinoase/hilare acte din arhiva sa.

Astfel, răspunzând solicitării de apărare a reputației  profesionale a magistratului Neculcea (solicitare făcută, strategic, abia în 2013, nu atunci când Inspecția judiciară a CSM îl făcea praf și pulbere, iar Tribunalul Arad și apoi Curtea de Apel Timișoara au confirmat că dosarul fusese instrumentat în mod ilegal de Parchetul condus de Marius Neculcea, cazul fiind de competența DIICOT, deci dosarul ”Executați-l pe procurorul Dolcu!” a fost restituit procurorilor), Plenul CSM – varianta 2013, a dat publicității un comunicat menit parcă să transforme o prostituată de pe centură într-o virgină din Palatul de Cleștar, sau invers că în România valorile sunt inversate, deci se citește pe dos.

Cert este că onoarea magistratului care, în aprilie 2013, se înscrisese în cursa pentru ocuparea postului de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, era musai să fie spălată, altfel neștiindu-se dacă va fi validat în cazul în care ”controversatul” din Arad ar fi câștigat concursul.

Iată așadar ce spune acum, printre altele, CSM:

(…)”În urma verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, au rezultat următoarele:

– În articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L. (fapt confirmat deja, cum am arătat, de Raportul unui procuror inspector al aceleiași instituții, în mai 2012)

– De asemenea, s-a afirmat că procurorul şi subordonaţii acestuia, sunt cercetaţi disciplinar de către Inspecţia Judiciară. (am citat mai sus că la acea dată, Inspecția judiciară tocmai asta decisese).

– Sub aceste aspecte, inspectorii judiciari au evidenţiat că, prin rezoluţia nr. 700/IJ/230/SIP/2012 din 31.10.2012 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea cauzei privind activitatea procurorilor din cadrul PT Arad, întrucât nu existau indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată prin Lg. nr. 24/2012” – spun cei de la CSM.

Dar indicii pentru săvîrșirea altor infracțiuni, cum ar fi ascultarea/interceptarea ilegală a telefoanelor existau?

Sau instrumentarea ilegală și abuzivă a unui dosar doar pentru că așa vor mușchii umflați ai lui Neculcea nu e un indiciu de infracțiune prevăzută în Codul penal al României?

Prin urmare, zice CSM, ascultarea ilegală a unui telefon, falsificarea stenogramelor convorbirilor purtate și plasarea lor către presă, pentru compromiterea procurorului DNA Dolcu, nu erau indicii privind săvărșirea unei ilegalități, nici chiar a unei abateri disciplinare, dintr-acelea care se finalizează cu mustrare sau avertisment.

Trăim așadar în plin KAFKA!

Mai departe.

De asemenea, inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză”, CSM răspunzând unei întrebări pe care n-a pus-o nimeni câtă vreme nu de cercetarea unui procuror DNA era vorba, ci de compromiterea sa, fapt despre care Inspecția judiciară nu spune nimic.

Prin urmare, concluzionează CSMiștii, ”reţinând această împrejurare şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă”. Și așa a fost.

Finalul comunicatului Plenului CSM este apoteotic

Luând în considerare toate aspectele, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că afirmaţiile din cuprinsul articolului de presă şi dezbaterile televizate, prin natura lor şi impactul asupra opiniei publice, au adus atingere reputaţiei profesionale a domnului Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Plenul Consiliului a decis că cererea domnului procuror Marius Neculcea, de apărare a reputaţiei profesionale este întemeiată şi a procedat la admiterea acesteia”.

 Page-1

Page-2
Comunicatul CSM din 10 iunie 2013

Iată și reacția la comunicatul CSM al celor de la www.pressalert.ro

CSM falsifică informaţiile publicate de PRESSALERT.ro ca să-i apere reputaţia profesională a procurorului Marius Neculce

csm falsifica...

Consiliul Superior al Magistraturii a publicat, ieri, un comunicat de presă plin de informaţii mincinoase prin care anunţă că-i apără reputaţia profesională procurorului arădean Marius Neculcea, fostul şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Cererea a fost făcută “ ca urmare a publicării articolului „Amplă operaţiune la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, a procurorilor şi a DGA. Vezi cine sunt profesorii vizaţi”, postat pe site-ul www.pressalert.ro, la data de 6.02.2013 şi dezvoltarea acestuia în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată pe postul “TV Antena 3”, la data de 7.02.2013″.

Constatările Inspecţiei Judiciare încep cu o minciună, afirmându-se că “în articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L”. În realitate, în textul publicat nu s-a spus că dosarul îl privea pe procurorul Lucian Dolcu, de la DNA, ci că, în mod ilegal, au fost falsificate interceptările dintr-un dosar pentru a-l compromite pe acesta şi i-a fost lăsată fişa sa şi a soţiei de la Evidenţa Populaţiei în dosarul ajuns în instanţă, deşi nu aveau nici o calitate în dosar. Ba mai mult la afirmaţiile importante au fost puse linkuri către articolele publicate anterior, în care erau detaliate toate informaţiile, care până acum nu au fost sub nici o formă contestate de procurorul Neculce. 

Pornind de la această manipulare, CSM A anunţat că “ inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză. Reţinând această împrejurarea şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă”. Niciodată, PRESSALERT.ro nu a publicat niciodată informaţia că procurorii de la Arad l-ar fi anchetat pe procurorul DNA, ci că au încercat să-l discreteze, între cele două afirmaţii fiind o diferenţă enormă. În plus, printr-o sentinţă definitivă, dosarul în care s-au falsificat înregistrări telefonice şi la care am făcut referire a fost retrimis procurorilor arădeni, două instanţe constatând faptul că magistraţii care l-au instrumentat nu au avut competenţă, aceasta fiind a DIICOT.

De asemenea, în comunicatul CSM s-a afirmat că la ora redactării articolului, verificările în privinţa celor doi procurori erau încheiate, nefiind constatată nici o abatere.

În concluzie, “inspectorii  judiciari au apreciat că prin afirmaţiile, eronate din cuprinsul articolului de presă şi a dezbaterilor televizate, referitoare la persoana procurorului şi a independenţei şi imparţialităţii sale s-a indus, în mod indirect, ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar. (…) De asemenea, inspectorii au concluzionat că afirmaţiile sunt de natură să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la probitatea profesională, independenţa şi imparţialitatea procurorului şi au apreciat că a fost adusă atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei. ”.

Apărarea reputaţiei unui procuror de către CSM, folosindu-se informaţii false şi manipulări reprezintă, într-adevăr, un atac la credibilitatea Justiţiei.  PRESSALERT.ro va cere oficial Consilului Superior al Magistraturii retractarea informaţiilor false care au fost făcute prin intermediul comunicatului de presă, considerând că reprezintă o tentativă de îngrădire a libertăţii presei prin manipulare şi dezinformare, în caz contrar rezervându-şi dreptul de a acţiona conform normelor legale în vigoare.

 

Procurorul Marius Neculcea a fost astfel spălat și, în plus, i s-a cusut și ”himenul” cu ață gută, dintr-aceea groasă, rezistentă, folosită la prinderea peștilor răpitori din apele tulburi.

Numai că procurorul virginizat recent de CSM are bube așa de mari că nu se știe dacă există alifie pentru un tratament în libertate.

Surse arădene de toată isprava, magistrați cu vechi ștate în împărțirea corectă a dreptății, spun mult mai multe despre procurorul Marius Neculcea, un sforar de primă mână, spun ei, în zona de vest a țării.

Trafic de influență în cazul infractorului Gheorghe Bozgan, fost coleg la Oravița și exclus din magistratură în 1994

Deși presa nu a consemnat decât sporadic anumite mișcări de culise în sensul traficului de influență practicat de procurorul Marius Neculcea, în urmă cu patru ani el a intervenit pe lângă subalternul său, procurorul Florin Roman, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru a-i da SUP (Scoatere de sub Urmărire Penală – nr. 218/P/2007) unui vechi infractor arădean, Gheorghe Bozgan, fost coleg de-al lui de pe vremea în care erau amândoi magistrați în Oravița, devenit apoi infractor de drept comun.

Astfel, prietenul lui Neculcea de pe vremuri, a fost cercetat penal la începutul anilor 2000, pentru practicarea fără drept a profesiei de avocat, și a fost apoi condamnat în două rânduri, prima oară în 2007, la un an închisoare, iar a doua oară în 2009, la șase luni închisoare, pentru falsificarea probelor mijloacelor de probă în procese civile în care se implicase ca recuperator de creanțe fictive prin executări imobiliare.

Sigur, infractorul Bozgan care, când nu stă pe forumuri să comenteze despre apărarea legii, se recomandă ca fiind recuperator de creanțe, el înregistrându-se ca Persoană Fizică Autorizată (PFA) cu autorizația nr. 009127/13.11.2003 primită de la Primăria din Arad, activitatea sa infracțională fiind cunoscută în județ, dar faptul că are protecție la nivel înalt îl scutește de griji după ce și-a asigurat cazierul corespunzător pregătirii sale.

Cum spuneam Marius Neculcea, prin intermediul procurorului Roman, l-a scos pe 23 februarie 2009, din clenciul unui dosar penal în care era cercetat, alături de alții ca el, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, cumplicitate la uz de fals și instigare la fals în înscrisuri, plus mărturie mincinoasă, infracțiuni de care nu putea scăpa fără sprijinul fostului său coleg Neculcea, șeful procurorului care-l cerceta penal. A existat totuși o plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului (Florin Trăiănuţ Roman) de netrimitere în judecată (cf. art.278 ind.1 C.p.p.) din partea unui anume Dragoș Radu Dabîca. Un an mai târziu, pe 8 februarie 2010, instanța a pronunțat următoarea soluție:

În baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit. c Cod procedură penală admite în parte plângerea formulată de petenta Dabîca Elisabeta, împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 218/P/2007 din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, confirmată prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 159/II/2/2009 din 06.05.2009. Desfiinţează rezoluţia şi ordonanţa de mai sus sub aspectul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală faţă de inculpatul Bozgan Gheorghe, şi faţă de învinuiţii Farcaş Mihai, şi Farcaş Elena Letiţia, ambii învinuiţi fără antecedente penale . Pune în mişcare acţiunea penală şi împotriva inculpaţilor Farcaş Mihai şi Farcaş Elena Letiţia, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. şi ped. de art.215 alin. 1-3, Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art.290 alin. 1 Cod penal şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal. Reţine cauza spre judecare faţă de inculpaţii Bozgan Gheorghe, Farcaş Mihai şi Farcaş Elena Letiţia( toti cu datele de mai sus), pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 1-3, Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal. Respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta Dabîca Elisabeta impotriva rezoluţiei şi ordonanţei cu nr. de mai sus doar în privinţa soluţiei de scoatere de sub urmărire penală faţă de învinuita Dumbrava Simona-Nicoleta pe care o menţine. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Dată în şedinţa publică din 08 februarie 2010. Formuleaza declaratie de abtinere.”

Conform surselor, plângerea făcută de partea vătămată împotriva rezoluției amintite, l-a scos din minți pe Gheorghe Bozgan care la termenul din 25 octombrie 2010, l-a jignit pe procurorul de ședință, Silvia Tudor, care a cerut apoi arestarea lui Bozgan. Prim procurorul Marius Neculcea și-a apărat însă, din nou, fostul coleg magistrat/infractor convingându-și subordonata să renunțe după ce a încercat chiar să-i ia dosarul și s-o promoveze. Rămâne de văzut însă ce se ascunde în spatele acestei protecții, pentru că nu poți apăra un infractor doar pe motiv că, odată, ți-a fost coleg de magistratură.

Euroicii lui Neculcea și braconajul din Lipova

Pentru a vedea la ce nivel de influență s-a pretat acest magistrat cu onoarea reperată de noul CSM, aflăm că în perioada în care magistratul Florentin Vlad era președintele judecătoriei Arad (2006-2010), procurorul Neculcea ar fi acceptat rugămintea acestuia ca, în schimbul unor atenții euroice consistente, să-i facă să dispară din penal pe doi braconieri Florin și Dumitru Șchiop, cercetați de Parchetul Lipova pentru braconaj și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. N-a fost simplu, dar nici imposibil. Marius Neculcea a făcut în așa fel încât să obțină transferul dosarului de la Lipova la Arad, aici i l-a repartizat procurorului Denise Diana Marți căreia i-a impus SUP-ul de rigoare. Cum au existat martori care au depus deja declarații împotriva celor doi Șchiopu, procurorul i-a sfătuit pe cei doi cum să procedeze pentru a-I convinge pe martori să renunțe la declarații pentru că neexistând martori, nu exista braconaj. Ceea ce s-a și petrecut pe 19 februarie 2010, data la care procurorul Denisa Diana Marți i-a scos pe cei doi braconieri ( Toma Dumitru Șchiop și Mihai Florin Șchiop) de sub urmărire penală. Cum aceștia erau acuzați de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a trebuit să se intervină și la cel ce răspunde de acest domeniu, adică Viorel Eugen Turla, șeful Serviciului Arme, Explozibili și Substanțe Toxice din cadrul IPJ Arad, intervenția făcând-o același judecător Florentin Vlad, care a rezolvat astfel cazul braconajului cinegetic din Lipova. Ce relație era între judecător și braconieri asta rămâne de ghicit.

Dau SUP la ”braconaj cinegetic”, dai minim la ”dare de mită”

Cum întrajutorarea este prezentă chiar și în vestul țării, prim procurorul Marius Neculcea a apelat și el, când a fost cazul, la judecătorul Florentin Vlad, pentru eliberarea unui mituitor (este vorba despre Laurențiu Cîrpaci, prins în flagrant când dădea mită și arestat preventiv) al cărui avocat era Adelin Vlai, fiul unui fost coleg de-al lui Marius Neculcea (fostul procuror George Vlai). Judecat în libertate, inculpatul Laurențiu Cîrpaci avea să primească o pedeapsă modică, de doar șase luni închisoare, tot ca urmare a intervenției lui Marius Neculcea, se spune, pe lângă judecătoarea Camelia Lucaciuc care avea o dublă calitate: era nevasta președintelui Tribunalului, dar și președintele completului de judecată din Tribunalul Arad.

Cirpaci dare de mita

Cât i-a ieșit prim-procurorului din asta doar el știe. El și avocatul lui Cîrpaci. Sentința, pronunțată pe 30 noiembrie 2010, a fost, pe scurt, următoarea: Conform  ”art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la 7 alin. 2 din Legea nr.78/2000 şi aplicarea art.3201 Cod procedură penală condamnă inculpatul la 6 luni inchisoare cu art. 81 Cp.; – Constată încetată măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă de procuror prin ordonanţa din 27.10.2010. – Confiscă de la inculpat suma de 100 euro sumă consemnată la Banca Intenssa San Paolo Arad conform foii de vărsământ seria CR 199103468909/27.10.2010. – art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 930 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat”.

Și cu asta, basta. Să tot faci justiție în România!

Același procuror Marius Neculcea a pus o vorbă bună, pe lângă procurorul Florica Babuțău,  și pentru soții Bodîrlău (Iuliana și Tuțu), într-un caz penal de cumpărare a peste 40 de titluri de proprietate false pentru niște terenuri, procurorul dându-le NUP celor doi soți, unul dintre ei, Tuțu, fiind fost ofițer în cadrul Serviciului Cercetări Penale al IPJ Arad, prieten de-al procurorului Marius Neculcea. Sigur, oficial, NUP-ul s-a dat pe motiv că ”nu s-a putut face dovada participării la comiterea faptelor”, dar există cineva căreia procurorul Florica Babuțău i s-a confesat că s-ar putea să aibă probleme dând acea soluție. Uite că are.

Dottore Neculcea!

Și ca să închei pe un ton la modă astăzi, aflu, cu stupoare, deși mi-e greu să cred, că procurorul Marius Neculcea ar avea ceva în comun cu premierul Victor Ponta. Ceva foarte important.

Poate fi o poveste, sau poate fi un adevăr. Rămâne de văzut.

Spuneam la început că procurorul Neculcea Marius este cadru didactic la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” unde studenții știu cum să-l impresioneze ca să-i treacă la examene. Ei bine, procurorul este conferențiar, deci doctor în științe juridice. Conferențiar doctor, așadar.

Prin Arad circulă o legendă despre doctoratul lui Neculcea, la fel cum a circulat prin București cea despre doctoratul lui Ponta, amândoi fiind procurori șmecheri.

Dacă Ponta a plagiat pe față, fără să-i pese de nimeni, Neculcea ar fi procedat altfel.

Legenda spune că el ar fi plagiat proiectul unei lucrări juridice care fusese făcut de un cunoscut avocat, proiect pe care l-ar semnat și el fără reținere, dar numai după ce s-ar fi asigurat că avocatul nu va crâcni. Mai precis, Marius Neculcea l-ar fi surprins pe avocat într-o postură suficient de șantajabilă, ca să tacă pe veci, imortalizând scena cu ajutorul camerei video a unui telefon mobil. Dumnezeul plagiatorilor i-ar fi pus mâna în cap lui Marius Neculcea tocmai în Baia Mare, la un hotel unde s-a chefuit cu ocazia finalului sesiunii de examene din anul 2008.

Legendă? Greu de crezut dacă ai ajuns cu lectura până aici!

Mai nou, procurorul Marius Neculcea s-a calificat pe locul II (nota 9,14) la concursul pentru șefia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmând să fie adjunctul Procurorului general, Ion Brașoveanu, cel care a obținut nota 9.60 la acest concurs.

Dacă n-ar fi atât de controversat și n-ar avea atât de multe bube în cap, ar fi un magistrat mai bun decât fostul lui amic de la Orșova, Bozgan. Ar putea avea totuși o șansă, câtă vreme tocmai și-a reperat onoarea cu ocazia noului CSM.

Sunt curios cum și-o va spăla acum,  pentru că magistrații vorbesc, iar unii dintre ei, destui chiar, sunt și onorabili și nu acceptă să fie conduși de ”controversați”, chiar dacă vremurile sunt așa de strâmbe, iar CSM-ul atât de schimbător!…

Dan Badea

 

 

Iată mai jos cele trei documente emise de CSM, care se bat cap în cap:

 

Nr. 2887/IJ/930/SIP/2011

 

R A P O R T

cu privire la rezultatul verificărilor efectuate urmare a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulate de către domnul Dolcu Dumitru-Lucian,

procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara

 

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii pe data de 25 octombrie 2011, dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara, a solicitat apărarea reputaţiei profesionale în temeiul art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, art. 30 alin.1 şi 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată pe motiv că titlul şi conţinutul articolului publicat pe data de 25 octombrie 2011 atât în ediţia scrisă cât şi în ediţia electronică a cotidianului „Adevărul” au adus o gravă atingere reputaţiei sale profesionale.

În cererea formulată, procurorul arată că următoarele afirmaţii ale articolului sunt de natură să-i afecteze reputaţia profesională:

– „ Procurorul Lucian Dolcu (39 de ani) discuta prieteneşte cu traficanţii”,

„Numele lui Lucian Dolcu, de la Direcţia Naţională Anticorupţie Timişoara, apare într-un dosar de trafic de ţigări. Din discuţii reiese că procurorul este omul de încredere al contrabandiştilor”;

„Potrivit rechizitoriului procurorilor arădeni, în acest dosar apar nume grele: un procuror DNA şi soţia acestuia, ambii asociaţi cu Sorin Lăutaş, şeful traficanţilor”;

– „Potrivit Registrului Comerţului Arad, asociata lui Sorin Lăutaş, liderul grupării de contrabandişti, este Dana Petruţa Dolcu, soţia procurorului, care deţine 25% din G.D.SRl Arad. Nici Lucian Dolcu, care din decembrie 2010 activează în cadrul DNA Timişoara, nu pare să fie străin de afacerile ilegale desfăşurate atât în Arad, cât şi în Timiş, de Sorin Lăutaş, asociatul soţiei sale”;

– „În interceptările din dosarul trimis în instanţă apar discuţii între Sorin Lăutaş şi procurorul Lucian Dolcu. Într-una dintre aceste discuţii, Dolcu se arată nemulţumit de modul în care Lucian Raizi Iftime, unul dintre furnizorii grupării conduse de Lăutaş, a căzut în capcana poliţiştilor, în data de 19 ianuarie”.

A. Expunerea faptelor

În ediţia electronică a ziarului „Adevărul” din data de 24 octombrie 2011, sub semnătura jurnalistei Anca Bărbură, a fost publicat articolul intitulat „Procuror DNA, prins cu mafia la telefon”. Acelaşi articol a fost publicat şi în ediţia scrisă a aceluiaşi ziar din data de 25 octombrie 2011. În conţinutul articolului jurnalista face afirmaţiile mai sus prezentate la adresa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi redă pasaje din notele de redare a unor convorbiri telefonice aflate la dosarul cauzei, menţionând că au fost purtate de procurorul Dolcu şi învinuitul L.S.A.. În acelaşi timp jurnalista arată că Lucian Dolcu a refuzat să le ofere reporterilor „Adevărul” detalii despre dosar, declarând însă că ”este o eroare întrucât nu purtase nicio discuţie cu niciunul dintre inculpaţi”.

În legătură cu acest articol procurorul Dolcu Dumitru-Lucian a arătat faptul că nu a discutat cu învinuitul L.S.A., iar convorbirile interceptate şi înregistrate au fost purtate cu finul său, P.V.L.Ş., căruia i se spune ”LORI”, care nu are nicio calitate procesuală în dosarul penal în care este cercetat L.S.A. şi care deţine încă din anul 1999, fără întrerupere, nr. telefonic pe care l-a apelat. Totodată, procurorul consideră că jurnalista A.B.a interpretat tendenţios şi denigrator notele de redare în care s-a menţionat din eroare că ar fi dicutat cu învinuitul L.S.A., făcând afirmaţii categorice şi explicite cu privire la presupusele legături strânse ale sale cu traficanţii de ţigări, cu privire la faptul că ar fi avut cunoştinţă despre activităţile infracţionale ale acestor persoane şi că ar fi asociat cu unul dintre inculpaţi într-o societate comercială în care se spălau bani proveniţi din contrabandă.

B. În urma sesizării şi a verificărilor efectuate, au rezultat următoarele:

Pe data de 19 ianuarie 2011, în jurul orei 1500, o echipă mixtă formată din agent de poliţie şi subofiţer de jandarmi, au oprit în trafic autoturismul marca Mercedes GL 320 cu nr. de înmatriculare AR …., la volanul căruia se afla L.S.A.. Cu această ocazie în autoturism au fost găsite 2000 pachete de ţigări marca FAST timbrate necorespunzător (cu timbru de Serbia), referitor la care conducătorul a precizat că sunt ale sale, le cumpărase în aceeaşi zi din zona P.V. din mun. Timişoara de la un anumit ”Ivan”  şi urma să le folosească în scop personal.

Având în vedere aceste împrejurări, în aceeaşi zi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Arad – Serviciul Investigaţii Fraude s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiţii L.S.A., I.-R. L. S. şi R. S. sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, ambele modificate prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. unic …./P/2011.

Prin rezoluţia din 19 ianuarie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de L.S.A., I.-R. L. S. şi R. S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, ambele modificate prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, măsura fiind confirmată prin rezoluţia procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Tot în ziua de 19 ianuarie 2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus prin ordonanţă, cu titlu provizoriu, autorizarea pe 48 ore, a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi două numere de telefon mobil, despre care s-a menţionat că există indicii că erau utilizate de către învinuitul L.S.A..

Prin rezoluţia nr…../II/6/2011 din 20 ianuarie 2011, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de activităţi procesuale care urmau a fi efectuate, precum şi faptul că existau indicii de săvârşire a infracţiunii de spălarea banilor, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a dispus preluarea cauzei la nivelul acestei unităţi de parchet.

Prin referatul din data de 21 ianuarie 2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat instanţei de judecată confirmarea ordonanţei procurorului din data de 19 ianuarie 2011, precum şi autorizarea pe mai departe a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi cele utilizate L.S.A.. Totodată, procurorul a solicitat şi interceptarea şi înregistrarea audio-video atât în mediu ambiental cât şi la punctul de lucru al SC G. D.SRL Arad, atât a întâlnirilor şi discuţiilor purtate de acesta cu orice alte persoane cu care s-ar putea întâlni, cât şi a întâlnirilor şi discuţiilor purtate de către ceilalţi asociaţi în cadrul societăţii sus menţionate, administrate de învinuit, respectiv a numiţilor P.-V. L. Ş., D. D.-P. şi I. M., începând cu data de 21 ianuarie 2011.

Tribunalul Arad, prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu pe data de 21 ianuarie 2011, a admis propunerea procurorului şi a dispus ca atare, fiind emisă autorizaţia nr. 2, ce a fost pusă în executare cu sprijinul tehnic al organelor cu atribuţii, fiind întocmite note de redare, anexe la notele de procesare a sunetului.

Relativ la discuţiile invocate în articolul publicat în ziarul „Adevărul” ca fiind purtate între procurorul Dolcu Dumitru-Lucian şi învinuitul L.S.-A. am stabilit că acestea au avut la bază notele de redare întocmite în zilele de 20 şi 21 ianuarie 2011. În aceste note s-a menţionat faptul că de la unul din posturile telefonice apelează şi răspunde învinuitul L.S.A.. De exemplu, în nota în care a fost redată convorbirea din data de 20.01.2011 ora 19.04.16, ca fiind purtată între ”Lăutaş Sorin Adrian” şi ”Lucian Dolcu” apare fragmentul redat şi în ziar: „- Mult mai nasoale, ce am anticipat aseară cu deşteptul ăsta, s-a întâmplat. Şi ne afectează şi pe mine şi pe tine şi pe zimbri, direct, direct; şi chiar nu, cum să-ţi spun, chiar nu sunt responsabil pentru prostiile lui, nu pot să-i cer să, dacă el nu se gândeşte la el, la binele lui, nu pot să-i cer să se gândească la binele meu, dar eu trebuie să mă gândesc la binele meu, că nu vreau să-mi fie asociat numele cu … şi să avem toţi de suferit din caza imbecilităţilor lui”.

Tot astfel, în nota în care a fost redată convorbirea din data de 20.01.2011 ora 13.59.04, ca fiind purtată între ”Lăutaş Sorin Adrian” şi ”Lucian Dolcu” apare alt fragmentul redat şi în ziar cu menţiunea „Într-o altă discuţie dintre Lăutaş şi Dolcu cei doi glumesc pe seama celor care le interceptează convorbirile” şi anume: „L.S.A.: Alo, bună ziua! L.D.: Da, Boby! L.S.A.: Alo, bună ziua! Cooperativa de ascultări şi interceptări? L.D.: Nu, greşeală. L.S.A.: A, a prietenilor atunci care analizează ce-au ascultat. L.D.: Probabil. L.S.A.: Mâine, fii atent, fata mea are până la unu jumătate examen, adică până la unu, am zis să plecăm la unu jumătate. L.D. No, bine. L.S.A.: Să-ţi spun din timp dacă ai ceva aranjamente. L.D.: Nu, n-am”.

Trebuie menţionat faptul că, anterior articolului din ziarul ”Adevărul”, în ediţia electronică din data de 17 octombrie a ziarului ”Cotidianul”, sub semnătura jurnalistului S.M., a fost publicat articolul intitulat ”Soţia unui procuror DNA, asociată în firma unui suspect de trafic de ţigări”. Ulterior, pe data de 4 noiembrie 2011, acelaşi jurnalist publica în ziarul ”Cotidianul” articolul intitulat ”Secrete DNA pe telefoanele traficanţilor de ţigări” în care erau prezentate în facsimil două dintre notele întocmite, respectiv nota de redare a convorbirii din data de 19 ianuarie ora 19:04:16 şi nota de redare a convorbirii din data de 21 ianuarie 2011 ora 12:13:03.

Referitor la modalitatea în care jurnaliştii au avut acces la notele de redare aflate la dosarul de urmărire penală, dat fiind că primele articole în care se făcea referire la ele, respectiv cel din „Adevărul” din 24 octombrie şi cel din „Cotidianul” din 4 noiembrie, au fost publicate după data sesizării instanţei de judecată cu rechizitoriul nr. …/P/2011 din 29 septembrie al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători a efectuat verificări în acest sens, ocazie cu care s-a stabilit că la dosarul cauzei aflate pe rolul Tribunalului Arad există două cereri de studiu formulate de către jurnaliştii A. B. de la „Adevărul” (pe data de 26 octombrie 2011) şi D.B. de la PRESSALERT.ro (pe data de 1 noiembrie 2011). De asemenea a mai rezultat că Tribunalul Arad nu a eliberat către jurnalişti nici un fel de copii de pe înscrisurile aflate la dosar şi că s-a acordat o atenţie sporită pentru ca acestea să nu fie fotografiate cu telefoane mobile sau cu alte aparate foto.

Din studiul dosarului la Curtea de Apel Timişoara a rezultat că toate notele de redare se aflau la dosarul de urmărire penală. Totodată, s-a stabilit ca acestea s-au aflat tot timpul la dosarul de urmărire penală în condiţiile în care procurorul care efectua urmărirea penală (cercetările fiind extinse cu privire la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni) a întocmit pe data de 21 ianuarie 2011 procesul-verbal intitulat ”proces-verbal de redare în formă scrisă a imaginilor şi convorbirilor purtate în mediu ambiental” (cu toate că au fost redate convorbiri purtate telefonic, nu în mediu ambiental); în plus, deşi procesul verbal a fost întocmit chiar de către procuror, a fost inserată şi menţiunea ”Certificat pentru autencitate. Procuror”. În acest proces verbal nu se regăsesc redate convorbirile mai sus menţionate. Practic, niciuna dintre convorbirile despre care în notele de redare se făcea menţiune că ar fi fost purtate între ”L.S.A.” şi ”Lucian Dolcu” nu au fost menţionate în procesul verbal întocmit de procuror, pentru că au fost apreciate ca nefiind relevante în cauză. Avem în vedere menţiunea de la sfârşitul procesului verbal potrivit căreia: ”La acesta (procesul verbal –n.n.) se anexează suportul optic conţinând …  şi alte convorbiri şi note care nu prezintă interes deosebit cauzei”. În procesul verbal sunt redate însă convorbiri telefonice purtate de la alt nr. de telefon de către învinuitul L.S.A. cu alte persoane, niciuna însă cu procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

Cu toate că în actele întomite de către procuror în zilele de 19 şi 21 ianuarie 2011, însuşite de către instanţa de judecată, se menţionează că învinuitul L.S.A. utilizează două numere de telefon, în nota de redare întocmită pe data de 26 ianuarie 2011, este redată convorbirea din data de 24 ianuarie 2011 ora 18:37:41 purtată de ”L.S.A. de la unul din posturile telefonice cu un domn aflat la celălalt post telefonic (P.V.L. Ş.)”, iar în nota de redare întocmită pe data de 21 ianuarie 2011, este redată convorbirea din data de 21 ianuarie 2011 ora 12:13:03 când de la un post telefonic ”L.S.A.” un bărbat „LORI” contactează un post telefonic şi discută cu un alt bărbat „JOCO”.

Pe de altă parte, în referatul întocmit de procuror pe data de 17 februarie 2011, la pct. I se solicită Tribunalului Arad reînnoirea Autorizaţiei nr. 2 din data de 21 ianuarie, iar la pct. II se solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor două posturi telefonice … utilizator P.V. L. Ş..

În urma verificărilor directe efectuate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad s-au constatat diferenţe ale vocilor persoanelor care au utilizat constant cele două posturi telefonice.

Începând cu data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare au avut suficiente elemente pentru a stabili că de la unul din posturile telefonic iniţiază şi primeşte apeluri exclusiv P.V.L.Ş.„LORI” iar nu L.S.A.. Astfel:

– pe data de 21 ianuarie 2011, când bărbatul „LORI” contactează şi discută cu „JOCO”;

– pe data de 24 ianuarie, când L.S.-A. ia legătura cu un domn, „P. V.L. Ş.”;

– unele convorbiri conţineau elemente de identificare a interlocutorilor: de exemplu, dincolo de diferenţele semnificative de voce, în convorbirea purtată pe data de 20 ianuarie ora 13:59:04 Dolcu Dumitru-Lucian răspunde ”Da, Lory” deşi s-a consemnat ”Da, Boby”; în convorbirea din data de 21 ianuarie ora 13:27:04 Dolcu Dumitru-Lucian îşi întreabă interlocutorul dacă ”A. vine?”, iar A. era la vremea respectivă prietena lui Popescu Vicea Lorian Ştefan, nu a lui L.S.A. (a se vedea şi nota de relaţii dată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian);

– nu în ultimul rând, dacă s-ar fi făcut verificări la operatorul de telefonie Vodafone s-ar fi putut constata că nr. telefonic de la care a fost apelat/a apelat procurorul Dolcu Dumitru-Lucian este alocat, prin contract, persoanei fizice P.V.L.Ş. nu lui L.S.A. ori societăţii comerciale D.G.SRL Arad.

Un argument în plus este dat de faptul că pe data de 17 februarie 2011, însuşi procurorul a întocmit referatul prin care solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a ”convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor posturi telefonice,  utilizator P.V.L.Ş….”.

Faţă de argumentele mai sus arătate, se poate susţine că începând din data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare deţineau suficiente date că de la unul din posturile telefonice iniţia apeluri şi răspundea exclusiv P.V.L.Ş. nu L.S.A..

Se impune precizarea că notele de redare au rămas la dosarul de urmărire penală cu menţiunea că discuţiile au fost purtate între învinuitul L.S.A. şi procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

În plus, faţă de notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, la dosarul cauzei au fost depuse de către organele judiciare fişele – extras de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cuprinzând datele personale de identificare ale procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi ale soţiei acestuia D.D.P. (vol. I dosar de instanţă). Dacă am putea găsi o oarecare justificare a prezenţei acestor fişe la dosarul cauzei în ceea ce priveşte persoanele cercetate ori care au legătură cu acestea (de ex. părinţii unui învinuit, D.D.P. pentru că era unul dintre asociaţii societăţii comerciale unde deţinea părţi sociale şi învinuitul L.S.A.) ori a fişei-extras de la O.N.R.C. privind societatea comercială G.D.S.R.L. Arad, nu acelaşi lucru se poate spune despre fişa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian care nu avea nicio calitate procesuală.

Cu privire la acele aspecte din activitatea procurorilor ce ar putea constitui indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de articolul 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, respectiv „exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune”, Inspecţia Judicară s-a sesizat din oficiu, urmând a fi efectuate verificări.

 

*       *       *

 

Analiza de faţă presupune, în primul rând o evaluare a raportului dintre două drepturi consacrate constituţional, respectiv dreptul la libera exprimare şi dreptul la propria imagine, fiind cunoscut faptul că interesul informării publicului interferează cu obligaţia jurnalistului de a nu aduce atingere imaginii, reputaţiei şi drepturilor altor persoane.

Potrivit art. 30 alin.(1) din Constituţia României, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.

Articolul 10 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului consacră libertatea de exprimare, arătând că orice persoană are dreptul la liberă exprimare şi că acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Dreptul la propria imagine este un drept fundamental, complementar al dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, astfel cum este reglementat în articolul 26 din Constituţia României. Potrivit ar. 30 alin.(6) din Constituţie libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

În vederea garantării acestui drept, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat în anul 1993 Rezoluţia nr. 1003 cu privire la etica ziaristică. Potrivit art. 3, principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincţie clară între ştiri şi păreri, evitându-se orice confuzie între acestea. Ştirile sunt informaţii, adică fapte şi date, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăţi de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariştilor.

Pornind de la rolul esenţial pe care îl joacă presa într-o societate democratică, Curtea de la Strasburg a reamintit că presa nu trebuie să depăşească anumite limite, privind în special protecţia reputaţiei şi a drepturilor altora, cu toate că acesteia îi revine sarcina de a comunica, cu respectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor sale, informaţii şi idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se referă la funcţionarea puterii judecătoreşti. Presa reprezintă într-adevăr unul dintre mijloacele de care dispun responsabilii politici şi opinia publică pentru a se asigura că judecătorii se achită de înaltele lor responsabilităţi conform scopului constitutiv al misiunii care le este încredinţată. Desigur, acţiunea instanţelor, care sunt garante ale justiţiei şi care au o misiune fundamentală într-un stat de drept, are nevoie de încrederea publicului. Astfel, este necesară protejarea acesteia împotriva atacurilor lipsite de temei, mai ales atunci când obligaţia de reţinere interzice magistraţilor să acţioneze[1].

În speţa supusă analizei, conţinutul unor discuţii redate în notele în care s-a menţionat că procurorul Dolcu Dumitru-Lucian vorbea cu învinuitul L.S.A., ar fi putut fi de natură să constituie o ştire, fiind consacrat faptul că presa are sarcina de a comunica informaţii şi idei legate de cauzele aflate pe rolul instanţelor, deoarece administrarea justiţiei serveşte colectivităţii în ansamblul ei şi necesită cooperarea unui public bine informat[2]. Cu toate acestea, modul tendenţios de prezentare a ideilor, precum şi aprecierile personale şi judecăţile de valoare ale jurnalistului, unele chiar fără susţinere în dosarul cauzei, au afectat imaginea publică a procurorului.

Reputaţia este o rezultantă şi în acelaşi timp componentă a imaginii publice, noţiune prin care înţelegem stima, respectul, consideraţia, dezaprobarea faţă de o persoană ca urmare a reflectării unor anumite însuşiri (cum ar fi de pildă de ordin personal, politic, profesional, funcţional, autoritar, instituţional etc.) în mentalul colectiv. Uneori reputaţia este un element esenţial al imaginii profesionale cum ar fi imaginea de medic, imaginea de procuror, imaginea de profesor, imaginea de demnitar etc. Ca urmare, se poate vorbi de o imagine favorabilă sau de o imagine nefavorabilă ori de imagine dezirabilă sau indezirabilă în funcţie de consecinţele acesteia sub toate aspectele. În funcţie de caracterul informaţiilor ce stau la baza imaginii aceeaşi entitate poate avea imagini diferite după cum informaţiile sunt diferite, complete sau incomplete, exacte, inexacte etc.

Reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii profesionale şi morale de care trebuie să dea dovadă fiecare procuror şi include atitudinea de ansamblu pe care magistratul o adoptă în relaţiile cu colegii, justiţiabilii, avocaţii şi persoanele cu care intră în contact, în exercitarea profesiei.

Totodată, se află în strânsă legătură cu independenţa, imparţialitatea şi integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare procuror în exercitarea profesiei.

Reputaţia profesională conferă magistratului credibilitate şi siguranţă în exercitarea profesiei, autoritate în examinarea opiniilor, cu precădere a celor profesionale şi totodată, reprezintă imaginea pe care magistratul o creează în conştiinţa colectivă despre modul în care îşi exercită profesia.

Este evident că în situaţia în care se creează o imagine publică nefavorabilă în privinţa reputaţiei profesionale a procurorilor o cerere de apărare a reputaţiei este întemeiată.

Considerăm că atât titlul articolului cât şi aprecierile din conţinutul articolului publicat de jurnalista A.B.în ziarul „Adevărul” din 25 octombrie 2011, chiar dacă a avut la bază documente din dosarul de urmărire penală, au afectat imaginea publică şi reputaţia profesională a domnului procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara.

 

Faţă de cele ce preced,

În baza art. 19 alin. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii,

 

P R O P U N

 

1. Admiterea cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara

2. Emiterea unui comunicat de presă.


INSPECTOR


[1] Hotărârea din 29.03.2011 pronunţată în cauza Cornelia Popa împotriva României, publicată în M. Of. nr. 13 din 6 ian. 2012

[2] Hotărârea din 26.04.1979 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

 ******

001 002 003 004 005 006 007 008 009

******

         COMUNICAT DE PRESĂ

privind admiterea de către Plenul CSM  a cererii de apărare a reputaţiei profesionale

a domnului Marius Neculcea – Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad – ca urmare a

publicării unui articol de presă pe site-ul www.pressalert.ro

 

10 iunie 2013 

 

În şedinţa din data de 4 iunie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat rezultatele verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulată de domnul Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Cererea de apărare a reputaţiei profesionale a fost formulată decătre procurorul Marius Neculcea, ca urmare a publicării articolului Amplă operaţiune la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, a procurorilor şi a DGA. Vezi cine sunt profesorii vizaţi”, postat pe site-ul www.pressalert.ro, la data de 6.02.2013 şi dezvoltarea acestuia în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată pe postul “TV Antena 3”, la data de 7.02.2013.

În urma verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, au rezultat următoarele:

În articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L.

De asemenea, s-a afirmat că procurorul şi subordonaţii acestuia, sunt cercetaţi disciplinar de către Inspecţia Judiciară.

Sub aceste aspecte, inspectorii judiciari au evidenţiat că, prin rezoluţia nr. 700/IJ/230/SIP/2012 din 31.10.2012 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea cauzei privind activitatea procurorilor din cadrul PT Arad, întrucât nu existau indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată prin Lg. nr. 24/2012.

De asemenea, inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză. Reţinând această împrejurarea şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă.

Inspectorii judiciari au apreciat că, prin afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată de “Antena 3”, a depăşit limitele admisibile ale libertăţii de exprimare, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi 6 din Constituţia României, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile însă, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”.

Dreptul la liberă exprimare nu poate fi exercitat cu încălcarea principiului independenţei judecătorului şi supunerii lui numai legii, astfel cum este statuat prin dispoziţiile art. 124 din Constituţie şi  art. 2 alin. (3) din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării  autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, CEDO, în cauza „Braford contra Danemarca” a decis că „interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora”.

În cauza „Pager şi Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”.

Potrivit art. 30 din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Consiliul are dreptul şi obligaţia de a apăra magistraţii împotriva oricărui act care le-ar afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Principiile independenţei şi imparţialităţii magistraţilor sunt consfinţite de art. 124 alin. 3 din Constituţia României, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor precum şi în art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, adoptată la Congresul VIII al O.N.U. la pct. 4 prevede că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

Inspectorii  judiciari au apreciat că prin afirmaţiile, eronate din cuprinsul articolului de presă şi a dezbaterilor televizate, referitoare la persoana procurorului şi a independenţei şi imparţialităţii sale s-a indus, în mod indirect, ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar.

De asemenea, inspectorii au concluzionat că afirmaţiile sunt de natură să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la probitatea profesională, independenţa şi imparţialitatea procurorului şi au apreciat că a fost adusă atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei.

   Luând în considerare toate aspectele, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că afirmaţiile din cuprinsul articolului de presă şi dezbaterile televizate, prin natura lor şi impactul asupra opiniei publice, au adus atingere reputaţiei profesionale a domnului Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Plenul Consiliului a decis că cererea domnului procuror Marius Neculcea, de apărare a reputaţiei profesionale este întemeiată şi a procedat la admiterea acesteia

PLENUL CONSILIULUI  SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

 

 

 

Lilian Zamfiroiu, fostul Redactor Șef al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ, amicul lui Țîrlea și Ani Matei – foști șei ai UASCR – va fi propus ca președinte al ICR

Rotirea Cadrelor și Restaurația – necesitatea înțeleasă și impusă de șmecherașii de Dâmbovița, Moscova și Budapesta

O stire AGERPRES m-a bulversat, practic, obligându-mă să reacționez imediat cum am citit-o.

Georgică Severin, fost ziarist prahovean și traseist politic, o panaramă ajunsă în Parlamentul României la fel ca majoritatea USL, a anunțat că propunerea USL, o încrucișare între partidul kgb-istului Ion Ilici Iliescu (PSD), al turnătorului dovedit al Securității, Dan Voiculescu (PC) și al subordonatului său, repetentul Crin Antonescu (PNL), este Lilian Zamfiroiu, ”diplomat de carieră” și, de șapte ani, adjunctul ambasadorului român la UNESCO!

Știind cine-i Lilian Zamfiroiu, am încremenit.

Dovada că Lilian Zamfiroiu era redactor șef al revistei Universitatea Comuinistă în 1985. Cei care vor merge la Biblioteca Academiei vor găsi exemplarele revistei si vor vedea și cu ce se ocupa marele diplomat de astăzi, un politruc trecut mai întâi pe la Armată, apoi antrenat la Externe de comuniștii  care ne-au sufocat! Omolșogul său, de la Convingeri Comuniste era unul Dan Deliu, securist.
Dovada că Lilian Zamfiroiu era redactor șef al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ în 1985. Cei care vor merge la Biblioteca Academiei vor găsi exemplarele revistei si vor vedea și cu ce se ocupa ”marele diplomat” de astăzi, un politruc trecut mai întâi pe la Armată, apoi antrenat la Externe de comuniștii care ne-au sufocat! Omologul său, de la Convingeri Comuniste, era unul Paul Nancă – convertit ulterior la muzica și secondat de un securist, Dan Deliu.
Lilian Zamfiroiu, propus de USL pentru functia de presedinte al Institutului Cultural Român
Lilian Zamfiroiu, propus de USL pentru functia de presedinte al Institutului Cultural Român

La jumătatea anilor 80 (84-87), Lilian Zamfiroiu a fost REDACTOR ȘEF al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ. Era cel care aplica politica UASCR în presa universitară a Capitalei. Avea, adică, linie directă cu Marius Eduard Țîrlea (ginerele unuia dintre frații Ceaușescu, divortat apoi, după revoluție, cel care, ulterior, avea să devină partenerul lui Virgil Măgureanu în afacerea Columna Bank – marea țeapă de milioane de dolari a anilor 90) și cu celebra CLĂTICI, cenzorul-șef al revistelor studențești.

Revistele studențești (Universitatea Comunistă, Convingeri Comuniste și Viața Studențească) urmau linia politică a UTC, prin intermediul prelungirii sale din lumea studențească, UASCR (Uniunea Studenților Comuniști din România), adică rezerva de cadre a UTC care, la rândul său era rezerva de cadre a PCR.

Ce a anunțat, așadar, traseistul Georgică Severin?

„Propunerea pe care o voi supune audierii mâine în comisiile reunite, evident după ce va trece prin Biroul Permanent ca propunere a USL, este domnul Lilian Zamfiroiu, diplomat de carieră, de şapte ani este adjunctul ambasadorului nostru la UNESCO, deci are o vastă experienţă în zona cultural-internaţional-diplomatică, motive pentru care ni s-a părut nouă că este cel mai apropiat de criteriile pe care trebuie să le îndeplinească în momentul de faţă preşedintele ICR. Este propunerea USL ce va fi înaintată marţi Biroului Permanent al Senatului după care vom audia candidatul şi îl vom supune aprobării plenului Senatului probabil miercuri, bineînţeles dacă va trece de audieri” – a spus Georgică Severin

iar apoi

„De data aceasta, având în vedere şi ce s-a întâmplat în legătură cu ultimii doi preşedinţi, ne-am gândit să o luăm invers. Nu am căutat în primul rând un om, ci ne-am gândit la fişa postului, la ceea ce aşteaptă ţara de la ICR, la rolul acestei instituţii şi la îmbunătăţirea cadrului de colaborare cu toţi reprezentanţii semnificativi ai culturii române şi, totodată, îmbunătăţirea colaborării cu Ministerul Afacerilor Externe. Pornind de la aceste idei, am încercat să gândim un portret robot de preşedinte şi primul rând ceea ce ni s-a părut necesar a fost ca el să nu fie implicat direct în această zonă culturală, în sensul de a putea fi acuzat de vreun partizanat. Ne-a interesat să fie un om cu foarte bune contacte externe, în special pe zona culturală, un om care cunoaşte această zonă. În al treilea rând, ne-a interesat foarte mult să fie un om care colaborează, lucrează cu MAE tocmai pentru a putea elimina asperităţile care s-au demonstrat clar în timpul ultimei conduceri a ICR„, a explicat preşedintele Comisiei pentru cultură şi media de la Senat – se afirmă în știrea AGERPRES

Se pare că un ”colaborator” pe Externe mai bun decât Lilian al nostru, nu e altul! Așa rezultă din ce spune Severin!

Așadar, Lilian, a devenit mare diplomat! Măi să fie!

Iată și ce parcurs (oficial) interesant a avut el:

șef de ziar  comunist

cadru didactic

inspector scolar

Ministerul Apărării Naționale (Relații Publice, 4 animăi să fie!) –

MAE (secretar 1 – cum o fi ajuns direct secretar 1, doar ministrul afacerilor externe din anul 2001, adică Mircea Geoană, știe!) –

coordonator al Arhivelor Diplomatice ale MAE (HOPA!!!!) – motiv suficient de bun pentru a pune cap la cap niște documente secrete până atunci, ce vizau relația România-Italia și de a-și da doctoratul pe acest subiect (”Relații diplomatice româno-italiene, 1919-1940!” – ca să vezi cultură!)-

și, în fine, este numit adjunctul ambasadorului român la UNESCO!!!

Prezentarea colectiei de texte a lui Lilian Zamfiroiu, degrabă făcătoare de doctorat pentru autor!
Prezentarea colectiei de texte a lui Lilian Zamfiroiu, degrabă făuritoare de doctorat pentru autor!

Iată-l acum pe Lilian, cu mari găuri în CV-ul oficial, pentru că el a fost și ziarist mai multă vreme la un ziar din Râmnicu Vâlcea (Curierul de Vîlcea), MARE DIPLOMAT de carieră, chipurile (care carieră Lilian?), gata să preia ICR-ul.

Sigur, după opinia mea (mutarea lui pentru 4 ani la MApN și apoi plasarea strategică ca secretar 1 și, HOP în arhivele MAE) el este mult mai dubios chiar și decât domnul acela din Cluj, i-am uitat numele, care a distrus învățământul românesc, care a tras tunuri după tunuri la Cluj, rectorul lui pește, politruc de prima mână în jocul de poker al lui Crin Antonescu și Dan Voiculescu. Marga. Andrei Marga, fost ministru la Educație, Externe, fost președinte la ICR, fost turnător la Securitate. Un om de o calitate morală execrabilă, care și-a pus nepoata secretar general la ICR, după ce o avusese consilieră la MAE. Nu mai vorbim aici de nevastă-sa și funcțiile ei la Universitatea Babeș- Bolyai pe care a tot condus-o ca rector vreme de 15 ani! Aaa, să nu uit: Marga a fost și el, în perioada studenției, omologul din Cluj a lui Țîrlea de la UASCR, adică șeful Uniunii Studenților Comuniști din Cluj. Asta ca să nu mai existe îndoieli cu privire la cine conduce azi România: comuniști și foști securiști care, încurajați de șarpele cu ochelari, Virgil Măgureanu, au preluat puterea economică a țării.

Că e vorba despre RESTAURAȚIE se poate observa și plecând, vorba lui Georgică Severin, pe vrej în sus. Dacă Lilian Zamfiroiu a fost adjunctul ambasadorului UNESCO vreme de 7 ani, cine credeți că a fost Secretarul General???

Un alt comunist de soi din linia a II-a, bine ascuns de ochii presei românești, celebrul activist UASCR, ANI MATEI, ultimul dintre șefii UASCR, politruc comunist veritabil, demn urmaș al lui Țîrlea cel preluat de Măgureanu pentru afacerile private. Culmea, politrucul Ani MATEI, un bun prieten al lui Lilian Zamfiroiu, a fost numit la UNESCO de către guvernul PSD-PD-L, pe 1 aprilie 2009.

ani Matei
Politrucul comunist ANI MATEI
Nicolae Manolescu e șef, iar politrucul comunist Ani Matei - secretar general. Mai răsfirați de-atât chiar nu se putea! Remus Pricopie a fost readus, pentru necesitățile Androneascăi, în țară, și pus ministru la Educație. Rezerva de cadre e limitată!
Nicolae Manolescu e șef, iar politrucul comunist Ani Matei – secretar general. Mai răsfirați de-atât chiar nu se putea! Remus Pricopie a fost readus, pentru necesitățile Androneascăi, în țară, și pus ministru la Educație. Rezerva de cadre e limitată!

Cine este, de fapt, Ani Matei, ajuns la UNESCO, alături de Lilian Zamfiroiu, primul, șef, al doilea, subaltern pe vremuri!

Ani Matei a fost titularizat pe postul de director general al Directiei de invatamint superior din Ministerul Educatiei. Cine este Ani Matei? Ultima pozitie ocupata este aceea de prorector al Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA). A candidat la inceputul anului 2005 pentru functia de rector, ca reprezentant al „vechii garzi” din SNSPA, apropiata de Vasile Secares („eternul” rector de pina atunci, cu mai multe mandate). A pierdut in favoarea Mihaelei Vlasceanu, multumindu-se cu pozitia de prorector. Inainte a predat la Facultatea de Administratie Publica, al carei actual decan este sotia sa, Lucica Matei, si a fost director adjunct al Institutului National de Administratie, pe vremea guvernului Adrian Nastase, perioada in care INA a trecut printr-un mare scandal financiar. Vorbim, asadar, despre un personal bine conectat si cu o cariera publica de succes.Cei cu memorie mai lunga stiu insa si alte lucruri despre Ani Matei. Acesta a fost membru al secretariatului CC al Uniunii Tineretului Comunist si presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania in perioada neagra a ceausismului 1985-1989. I-a prins ca prim-secretari ai UTC pe Nicu Ceausescu (1983-1987) si Ioan Toma (1987-1989)” scria în urmă cu cinci ani Adrian Cioflâncă, actual membru al Colegiul CNSAS

și tot el, mai încolo,

”Dupa ce a activat in comitetul municipal PCR din Bucuresti, Ani Matei a fost propulsat la mijlocul anilor ’80 in fruntea UASCR si in Secretariatul UTC, condus pe atunci de „delfinul” Nicu Ceausescu, virtualul mostenitor al conducerii PCR. Pentru a accede in grupul restrins de la virful UTC, in Politburo-ul Uniunii, era nevoie de relatii bune cu Nicu Ceausescu si de conformism politic fara rest, „calitati” pe care, de buna seama, Ani Matei le-a demonstrat. Stau dovada stenogramele sedintelor Secretariatului UTC, aflate in fondul UTC de la ANIC. Din pacate, documentele Uniunii de dupa 1982 nu sint prelucrate arhivistic si nu pot fi inca studiate sistematic. Dar cele pe care le-am consultat sint suficiente pentru a-l arata pe Ani Matei implicat sistematic si activ in cultul personalitatii lui Ceausescu. In sedinte, Ani Matei furnizeaza mii de studenti pentru manifestatii dedicate lui Ceausescu si recomanda sa fie urmarite „orientarile si indicatiile transmite de tovarasul Nicolae Ceausescu”. In acea vreme, rolul UTC si UASCR fusese redus la functia ancilara de pirghii organizatorice in angrenajul monstruos al cultului personalitatii si de instrumente de control social. Organizatiile de tineret erau parte din complicatul aparat conceput de PCR pentru indoctrinarea si controlarea intregii populatii, precum si pentru umilirea acesteia prin implicarea in cultul personalitatii. Ani Matei s-a numarat printre cei care s-au aflat la virful acestui sistem si ar trebui sa poarte responsabilitatea pentru aceasta.Or, din ceea ce vedem dupa 1989, Ani Matei a facut fata fara probleme schimbarii de regim, convertindu-se cu succes si urmind nestingherit o cariera publica. Asemeni foarte multor fosti activisti, a trecut printr-un proces de „academizare” – despre care vorbeste Mihai Dinu Gheorghiu in cartea sa recenta, „Intelectualii in cimpul puterii” – si reconversie profesionala si politica, raminind in prim planul vietii publice si ocupind pozitii importante in noul aranjament post-decembrist. Faptul ca Ani Matei si sotia sa au activat in SNSPA este cit se poate de semnificativ, aceasta universitate fiind, asa cum se stie, mostenitoare a Academiei „Stefan Gheorghiu”.” – mai scria isoricul și actualul membru al CNSAS, Adrian Cioflâncă.

Așadar, iată unde sunt băieții: RĂSFIRAȚI PRIN LUME, la comanda ”Mai Răsfirați, Băieți, Mai Răsfirați!” – de care-mi amintesc de pe vremea în care eram ziarist la EXPRES și aveam chiar o rubrică purtând acest titlu.

Iată-i că s-au răsfirat!

Din păcate însă, răspund din nou la comenzi și revin, unul câte unul, LA UNITATE, de prin cotloanele în care ”s-au răsfirat” atâta amar de vreme!

Biată Românie, amărât popor care votezi ca prostul satului în proporție de peste 70%, meriți să fii condus de de cei mai mari hoți de pe Dâmbovița!

 

Așa s-a ajuns ca, la vârf, să fie promovată non-valoarea, hoția, impostura, plagiatul, corupția și prostia.

Milioane de români adevărați au murit pentru țara asta, mulți mor în continuare pe fronturi deschise sau nevăzute, în timp ce o mână de șmecheri, mereu aceeași, se rotește la putere, în aceleași cercuri concentrice, PRECUM PĂSĂRILE DE PRADĂ, în deșert, deasupra unui rătăcit ce va fi curând doborât de sete!

Este ROTIREA CADRELOR.

Iată de ce Institutul Cultural Român nu poate fi condus de un intelectual recunoscut pentru valoarea sa intrinsecă. Un intelectual care să impună respect doar prin simpla rostire a numelui său. Să impună respect și valoare, promovând România adevărată, cea care refuză, din neștiință, să-și scoată grumazul de sub cizma șmecherașilor de Dîmbovița, încurajați și sprijiniți de șmecherașii de Budapesta și de șmecherașii de Moscova…

Succes Lilian Zamfiroiu! ”Patria”, ce-0i fi înțelegând tu prin asta!?, îți va fi recunoscătoare!…

Dan Badea

Parolat: Madame Blogary a luat sifilis de la ”tinichigiul” Mirel Axinte sau/și de la Câinele Vasile, Nedormitu etc.

Acest conținut este protejat prin parolă. Pentru a-l vizualiza vă rugăm să introduceți parola mai jos:

Mareșalul Ion Antonescu: OSTAȘI, VĂ ORDON: TRECEȚI PRUTUL! Zdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte!… (22 iunie ora 2 dimineața!)

Armata română defilează la Chișinău
Armata română defilează la Chișinău, iulie 1941
Maresalul Antonescu dând onorul
Maresalul Ion Antonescu dând onorul (foto Hisoria.ro)

Dictatorul Carol al II-lea, respectiv fiul său, regele Mihai, au cedat teritorii importante ale României, în iunie-septembrie 1940, respectiv 30 decembrie 1947, fără să tragă un singur foc de armă împotriva inamicului sovietic, sau în propriile țeste.

regele-Mihai-si-regele-Carol-al-II-lea-in-1940
Dictatorul Carol al II-lea și fiul său, Mihai I, în 1940
Romani impuscati de catre rusi
Români impușcați de către ruși
Bunicul Badea Gh Ion (1938) in uniforma cuzista - ucis de rusi în 1943, pe frontul de est
Bunicul Badea Gh Ion (1938) in uniforma cuzista – ucis de rusi în 1943, pe Frontul de est (nu i s-a găsit corpul)
Bunicul Badea Gh Ion, la începutul lui 1943 (ultima fotografie in viața), an în care avea să fie ucis de sovietici, pe frontul de est
Bunicul Badea Gh Ion, la începutul lui 1943 (ultima fotografie in viața), an în care avea să fie ucis de sovietici, pe frontul de est (nu i s-a găsit corpul)

Ulterior istoricii, majoritatea politruci (precum Cioroianu sau turnătorul Alex Stoenescu) s-au întrecut în a-l acuza pe Mareșal că n-a fost un erou, iar alții că ar ar fi fost un criminal. Eu personal cred că a fost un erou și nu mă interesează ce spun alții. A făcut și greșeli, pentru că a preluat România după ce fusese transformată într-o dictatură, iar capul mafiei era însuși trădătorul Carol al II-lea, dar a avut curajul să mizeze totul pe o carte: ori reîntregirea ori moartea! Și a pierdut până la urmă fiind trădat de fiul lui Carol al II-lea, Mihai I de Hohenzolern, cel care avea să primească pentru asta ordinl Stalin și un binemeritat șut în cur pe 30 decembrie 1947, neavând curajul să-și tragă un glonte în cap ca alternativă la predarea României, în perioada 23 august 1944-30 decembrie 1947, către Stalin. Pentru asta poporul rus îi este cel mai bun prieten, invitându-l chiar la sindrofia de 9 mai 2010 (el fiind singurul oficial român – cât de român este s-a văzut în 1947!), cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la căderea fascismului.

„Popor ingrat, nu meriţi nici cenuşa mea“! – ar fi spus Mareșalul Antonescu în finalul procesului său regizat de staliniști în 1946. (apud turnătorul securității și istoricul Alex Mihai Stoenescu)

Câtă dreptate a avut Mareșalul! Un popor care avea să voteze cu sovieticii reprezentați de Ion Ilici Iliescu, în mai 1990, după aproape cinci decenii de comunism, iar apoi, în 2012, cu o alianță a infractorilor români condusă din umbră de turnătorul Dan Voiculescu, numită USL, este o confirmare, peste ani că, în proporție de 80%, suntem un popor care nu merităm nici măcar cenușa Mareșalului.

Asa arăta România (galben) în septembrie 1940 după ce a fost ciopârțită - fără a se trage un singur foc de armă împotriva inamicilor - de sovietici, unguri și bulgari cu acordul Germaniei naziste
Asa arăta România (galben) în septembrie 1940 după ce a fost ciopârțită – fără a se trage un singur foc de armă împotriva inamicilor – de sovietici, unguri și bulgari cu acordul Germaniei naziste

Dacă erau patrioți (termen absurd folosit pentru niște alogeni) n-aveau voie să cedeze o singură palmă de pământ românesc fără luptă. Or ei au făcut-o, motiv pentru care, după opinia mea au fost și au rămas niște trădători și niște lași. Tată și fiu. Pe cât de mari au fost Carol I și Ferdinand, alogeni și ei,  pe atât de mici au fost succesorii lor.

Presa vremii (Universul)
Presa vremii (Universul) – foto Historia.ro

Cel care a încercat și a reușit să spele rușinea cedării fără luptă (ca urmare a ultimatumului și a dictatelor consecutive pactului Hitler-Stalin) către Uniunea sovietică a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, către Ungaria a nordului Transilvaniei și către Bulgaria a Dobrogei de Sud, a fost Mareșalul Ion Antonescu, hulit pe nedrept de unii, lăudat pe bună dreptate de alții pentru curajul de a lupta pentru reîntregirea României ciopârțite în 1940.

În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, la ora 2, Mareșalul Ion Antonescu a dat Armatei române celebrul ordin ”Ostași, vă ordon: TRECEȚI PRUTUL!”, declanșând ofensiva pentru eliberarea Basarabiei ocupate cu un mai devreme, de dușmanul sovietic, în cel mai rușinos mod posibil pentru o nație, adică fără ca românii – aflați, cum spuneam, sub dictatura unui trădător laș, numit Carol al II-lea – să tragă un singur foc de armă împotriva inamicului.

Iată ordinul dat atunci de Mareșal:

Ordinul de zi către armată al generalului Ion Antonescu, conducătorul statului roman,  22 iunie 1941:

“Ostaşi, v-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.

Ostasi, va ordon: treceti Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Ostaşi, plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte! Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc.

Ostaşi, veţi lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică şi glorioasă armată a lumii. Îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi să vă dovediţi mândria, camarazilor noştri. Ei luptă pe pamântul moldovean, pentru graniţele noastre şi pentru dreptatea lumii. Fiţi vrednici de cinstea pe care v-au facut-o istoria, armata Marelui Reich şi neîntrecutul ei comandant, Adolf Hitler.

Ostaşi, înainte! Să luptaţi pentru gloria neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu. Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor nostri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgânii cotropitori.Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere neamul, regele şi generalul vostru.

Ostaşi, izbânda va fi a noastră. La luptă! Cu Dumnezeu înainte!”

La o lună de zile după acest ordin, Basarabia era eliberată!…

…În 1946, după un proces stalinist, Mareșalul Antonescu, fostl șef al statului, a fost executat prin împușcare! Culmea, cei care au tras au fot români, dar nu soldați ai armatei române, așa cum a cerut Mareșalul, ci gardieni!. Românii deveneau, la ordinul dușmanului rus, călăii propriilor eroi. Ulterior românii aveau să tot împuște români vreme de aproape trei decenii! Sunt doar o parte dintre cei care ”nu merită nici măcar cenușa Mareșalului”….

***

Iată cum îl caracteriza pe Mareșalul Antonescu, în septembrie 1942,cel mai mare jurnalist român din perioada interbelică, Pamfil Șeicaru, patronul Curentul:

„La 6 septembrie 1940, în momentul când omul providenţial, Mareşalul Antonescu, lua în mâini destinele României, pe al cărui tron se urca tânărul nostru rege Mihai I, ţara se părea cu hotarele sfâşiate, neîncrederea, teama, descurajarea străbăteau sufletele tuturor şi toţi ne întrebam ce altă nenorocire vor aduce zilele următoare. Cu mulţimea refugiaţilor tălăzuindu-se pe drumuri, cu autorităţile evacuate, cu ştiri îngrijorătoare venite din locurile pierdute, populaţia şi pământul ţării era imaginea unui stat trăindu-şi ultimele zile.  […]

Sub regimul Mareşalului Antonescu, hoţia şi jaful au fost înfrânate, hărnicia şi cinstea s-au răspândit. În finanţele ţării s-a pus ordine, într-atât încât am avut excedente, tocmai când de aşteptat ar fi fost să nu le avem. Cheltuielile inutile au fost suprimate şi mareşalul a fost primul care a dat exemplul, punând la dispoziţia ţării fondurile ce-i erau atribuite.

Ca armata să poată spune pe câmpul de luptă ceea ce spune acum, ea a trebuit reorganizată, reînarmată şi reinstruită. Totul s-a făcut sub supravegherea Mareşalului, care şi-a găsit, în apropierea armatei, vechea şi nobila sa pasiune de militar. Iar când războiul a izbucnit şi Mareşalul a dat soldaţilor ordinul să treacă Prutul, acest ordin nu a fost un act simbolic, ci unul efectiv, fiindcă însuşi Mareşalul, aflat pe front, şi-a condus armatele peste Prut. […]

Cei doi ani de regim ai Mareşalului Antonescu apar ca ani de renaştere a naţiunii. În plin război şi în plină ridicare, intrăm în al treilea an al noii noastre istorii. Intrăm cu credinţa în viitorul nostru şi cu credinţa în misiunea istorică a Mareşalului Antonescu, sub a cărui conducere ţara şi-a regăsit sufletul“.

Fragmente din Pamfil Şeicaru, „Misiunea istorică a Mareşalului Antonescu“, articol publicat în „Curentul“, 7 septembrie 1942

 

Iată mai jos un material interesant despre eliberarea teritoriilor ocupate de sovietici, semnat de Manuel Stănescu, în Historia.ro din iunie 2010,

Antonescu: „Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!” –

Faţa nevăzută a „războiului sfânt”

 

historia

”La ora 2, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Armata Română primeşte de la generalul Ion Antonescu legendarul ordin: „Ostaşi, treceţi Prutul!“ Un moment care desparte două tragedii naţionale: pierderea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord prin ultimatumul din 1940 şi cucerirea României de către Armata Roşie în 1944.

România a intrat „de facto” în cel de-al Doilea Război Mondial o dată cu ultimatumurile Uniunii Sovietice din 26 şi 28 iunie 1940, care au dus la pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, prima parte a unei drame în trei acte, jucată în vara aceluiaşi an. Cedarea fără luptă, în pofida asigurărilor repetate ale înaltelor oficialităţi de la Bucureşti că graniţele vor fi apărate cu orice sacrificii, a pus armata Română într-o situaţie umilitoare, cu consecinţe în timp poate mai tragice decât orice înfrângere militară.

După  preluarea puterii în septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a declarat fără echivoc: „Noi ne-am aşezat pe Axa Roma-Berlin. Mergem sută în sută şi cu cea mai mare cinste în această direcţie. Am pornit aşa, nu ne mai uităm la dreapta sau la stânga”. Nu şi-a ascuns intenţiile de a lupta chiar şi cu arma în mână pentru eliberarea acestor teritorii în cazul unui conflict (previzibil) dintre Germania şi Uniunea Sovietică.

Evenimentele s-au precipitat după aderarea României la Pactul Tripartit (23 noiembrie 1940). Istoricii sunt în general de acord că Antonescu a avut cunoştinţă de intenţiile germane în ceea ce priveşte Uniunea Sovietică încă din decembrie 1940, cu alte cuvinte, la scurt timp după ce Adolf Hitler semnase, la 18 decembrie,  Directiva nr. 21 (ipoteza „Barbarossa”, planul de invazie a Rusiei în primăvara anului 1941), prin intermediul şefului Misiunii Militare Germane, generalul Erik Hansen. Până în primăvara anului 1941, factorii de decizie de la Berlin au fost convinşi de imposibilitatea folosirii armatei române pentru acţiuni ofensive de amploare, bazându-se în principal pe un raport amplu al generalului Arthur Hauffe, şeful statului major al Misiunii Militare Germane în România, transmis Înaltului Comandament al Armatei de uscat în februarie 1941, care considera că doar diviziile instruite de germani pot fi folosite în acţiuni ofensive de mică amploare.

În luna mai a anului 1941 a fost transferat în România comandamentul Armatei 11 germane (general Eugen von Schobert). La insistenţele generalului Antonescu de a fi înştiinţat de data declanşării operaţiunilor cu cel puţin două săptămâni înainte pentru a avea timpul necesar mobilizării, la 9 iunie, la Predeal, ministrul Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, i-a înmânat un petic de hârtie pe care scrisese: 22 iunie.

Detaliile colaborării militare româno-germane au fost pe deplin aduse la cunoştinţa generalului Antonescu la 12 iunie, în cadrul întrevederii cu Hitler de la München şi la 18 iunie, prin scrisoarea trimisă de cancelarul german Conducătorului statului român. Două armate române (3 şi 4, având în compunere 23 de mari unităţi) împreună cu Armata 11 germană formau un grup de armate a cărui comandă era atribuită, din raţiuni politice evidente dar în mod formal, generalului Antonescu. Cunoscută sub denumirea de „Grupul de armate general Antonescu”, această structură se subordona Grupului de Armate „Sud”, comandate de feldmareşalul Gerd von Rundstedt.

Angajarea României în război, la 22 iunie 1941, a vizat refacerea integrităţii teritoriale pe frontiera de est, iar motivele participării româneşti la război nu au coincis de fel cu cele germane.

Forţa combativă a armatei

La  declanşarea operaţiunilor militare forţa combativă a armatei nu era fundamental schimbată faţă de anul precedent. Conform recensământului din 6 aprilie 1941, România avea o populaţie de 13.535.757 de locuitori, din care partea masculină reprezenta 49,3%, respectiv 6.674.757 de persoane. Potrivit calculelor specialiştilor, potenţialul mobilizabil se cifra la circa 2.200.000 persoane, ceea ce reprezenta  32,9% din populaţie şi 16,2% din total. În planul de mobilizare pe anul 1941, în vigoare la 22 iunie, efectivul total de militari se ridica la 1.139.604 militari, din care 39.476 ofiţeri, 57.003 subofiţeri şi 1.043.126 trupă. Planul de mobilizare cuprindea Marele Cartier General, trei comandamente de armată, 11 de corp de armată, 214 formaţiuni operative, 24 formaţiuni de servicii operative, 41 de comandamente, unităţi şi formaţiuni de zonă interioară.

Aeronautica (aviaţia şi artileria antiaeriană) dispunea de 50 de escadrile, dintre care 17 de vânătoare, 15 de bombardament, 7 de observaţie, 6 de legătură şi altele. Totalul avioanelor era de 1.061, dintre care 440 erau pentru şcoală şi instrucţie. Principala forţă a aeronauticii române care a acţionat în campania anului 1941 a fost Gruparea aeriană de luptă, ce avea 253 de avioane, dintre care 205 operative.
Marina (compusă din Divizia de Mare şi Divizia de Dunăre) avea 39 de nave de luptă mai importante, dintre care 22 maritime şi 17 fluviale: patru distrugătoare, submarinul Delfinul, trei vedete torpiloare, trei puitoare de mine etc.

Carenţele de înzestrare erau dublate de cele privind pregătirea cadrelor (în special a celor de rezervă), a instruirii unor contingente datorită restricţiilor bugetare din perioada crizei economice. Serviciile armatei se confruntau cu mari neajunsuri. După formula reputatului istoric Petre Otu, „ceea ce armata română nu a putut plăti cu bani a plătit, mai târziu, cu sânge”.

Transformări ale organismului militar românesc (iunie 1940 – iunie 1941)

Rapturile teritoriale din vara anului 1940 au dus la pierderea unor importante aliniamente defensive, coloana vertebrală a sistemului militar naţional – râul Nistru, Carpaţii Orientali, „porţile” Someşului şi Mureşului, Munţii Apuseni. Au afectat, de asemenea, potenţialul demografic-militar al ţării, disponibilul de mobilizare scăzând cu peste 1/3, de la 3,5 milioane de persoane în 1937, la 2,2 milioane în 1941. În consecinţă, au scăzut şi efectivele contingentelor anuale care se încorporau. Pierderile în oameni au fost completate de cele în materiale din teritoriile cedate: clădiri, fortificaţii, instalaţii, armament, echipament de tot felul. Poziţiile geostrategice pierdute au însemnat o lungire a frontierelor de apărat, pe fondul scăderii populaţiei. Peste toate acestea se instaurase o stare morală dezastruoasă, prin prisma cedărilor fără luptă ale unor teritorii-simbol ale ţării. Poziţia militară a României în plan european s-a diminuat până aproape de dispariţie.

Venit la putere la 6 septembrie 1940, Ion Antonescu şi-a propus un program de reforme militare, concretizat în formula „o armată mică, dar puternică” şi care, printre altele, prevedea: reducerea cadrului de pace şi de mobilizare la resursele demografice şi materiale după rapturile teritoriale, adecvarea structurilor organizatorice la resursele financiare ale statului, dotarea marilor unităţi cu mijloace moderne de luptă (blindate, armament antitanc şi antiaerian, motorizare etc.); desfiinţarea tuturor comandamentelor care nu aveau întrebuinţare în război; crearea unor mari unităţi omogene care să dispună de o bună mobilitate în câmp tactic; perfecţionarea programului de formare a cadrelor şi instruire a trupelor în acord cu doctrina germană şi multe altele. În paralel, a procedat la desconcentrarea trupelor şi la înapoierea rechiziţiilor.

La 16 octombrie 1940 s-au desfiinţat Ministerul Aerului şi Marinei şi Ministerul Înzestrării Armatei (create în 1936 şi, respectiv, 1938). S-a constituit un singur minister, Ministerul Apărării Naţionale, cu patru subsecretariate de stat – al Armatei de Uscat, al Aerului, al Marinei şi al Înzestrării Armatei. Marele Stat Major a fost degrevat de sarcinile administrative şi însărcinat cu pregătirea operativ-strategică a armatei, elaborarea planurilor de operaţii, pregătirea cadrelor şi instruirea trupei.

În locul generalului Florea Ţenescu, trecut în rezervă (împreună cu alţi zece generali), Ion Antonescu l-a numit în fruntea Marelui Stat Major pe generalul Alexandru Ioaniţiu. Au fost desfiinţate comandamentele unor grupuri de armate, armate, corpuri de armată şi mari unităţi.  S-au organizat diviziile de infanterie, revenindu-se la sistemul ternar,  iar diviziile de cavalerie, greoaie şi slab înarmate, au fost transformate în brigăzi, structură mai uşor de condus. Brigada 1 moto-mecanizată, singura mare unitate de acest tip, a fost transformată, în ianuarie 1941, în Divizia 1 blindată, deşi avea în compunere doar un regiment de tancuri. Înzestrarea, în condiţiile în care finanţele ţării ciuntite treceau printr-o situaţie grea, a fost probabil cea mai dificilă problemă, Antonescu încercând să sporească sumele alocate dotării, în perioada septembrie 1940-mai 1941 armata primind fonduri în valoare de 20.504.999.906 lei, din care pentru înzestrare, 13.225.954.

Nu atât banii, cât sursele de aprovizionare constituiau o problemă, principalul furnizor (Germania) abordând o politică reticentă pe fondul propriei nevoi de înzestrare pentru război. Cooperarea româno-germană s-a extins şi în domeniul pregătirii cadrelor şi instruirii trupelor. După sosirea Misiunii Militare Germane în România (octombrie 1940) s-au constituit centre de instrucţie pe arme, cu scopul de a forma „după procedeele germane instructori şi comandanţi de subunităţi şi unităţi până la batalion inclusiv”. De asemenea, trei mari unităţi de infanterie (5,6,13 infanterie) şi Divizia blindată s-au instruit în comun cu unităţi germane, ele fiind considerate „divizii model”. Consilierii germani au fost detaşaţi la Şcoala Superioară de Război pentru prelegeri, aplicaţii tactice şi exerciţii demonstrative necesare pentru familiarizarea cu exigenţele câmpului de luptă a viitorilor ofiţeri.

Operaţiuni militare pe Frontul de Est (iunie-iulie 1941)

Grupul de armate „general Antonescu”, compus din armatele 3 şi 4 române şi 11 germană, avea în subordine 10 comandamente de corp de armată (7 române şi 3 germane), 3 brigăzi de munte române, 4 brigăzi de cavalerie române, 2 brigăzi de fortificaţii române şi alte unităţi eterogene. Acţiunile de luptă au fost sprijinite de Flota 4 aeriană germană şi de Gruparea Aeriană de Luptă română, compusă din 3 flotile de aviaţie de bombardament, 1 flotilă de aviaţie de vânătoare, 1 flotilă de hidroaviaţie, escadrile de recunoaştere, legătură şi observaţie. În zona de operaţii se găseau 4 grupuri de artilerie antiaeriană cu 12 divizioane. Marina militară română dispunea de 39 de nave de luptă mai importante, din care 22 la Marea Neagră şi 17 pe Dunăre. Efectivele totale ale armatei române angajate în luptă însumau 473.102 de militari, pe arme 402.747 armata de uscat, 56.176 aeronautica şi 14.180 marina.

În faţa forţelor germano-române se găsea Frontul de Sud sovietic, constituit din armatele 9 (la sud) şi 18 (la nord), având 8 corpuri de armată (dintre care 3 corpuri mecanizate şi un corp de cavalerie) cu circa 20-24 de mari unităţi.

Conform concepţiei operative a Înaltului Comandament german, la flancul sudic al frontului sovieto-german, în Galiţia, pe direcţia Lvov-Kiev, urma să treacă la ofensivă Grupul de armate „Sud” al feldmareşalului Gerd von Rundstetd, de pe un aliniament de plecare aflat cu circa 100 km mai spre vest. În consecinţă, Grupul de armate „General Antonescu” a primit misiunea iniţială de a fixa, în perioada 22 iunie – 1 iulie, forţele sovietice din faţă şi a crea capete de pod dincolo de Prut („aşteptarea strategică” sau „bătălia aşteptării”). Ulterior, pe măsura progresului forţelor germane, urmau să treacă la ofensivă şi trupele de pe frontul român. Străpungerea apărării inamice cădea în sarcina Armatei 11 germane pe direcţia generală Iaşi, Moghilev, distanţa cea mai scurtă spre Nistru, pentru a tăia în două dispozitivul sovietic. La flancul stâng al Armatei 11, în Bucovina, urma să treacă la ofensivă Armata 3 română, iar în flancul drept, în centrul şi sudul Basarabiei, Armata 4.

Succesul Armatei 3 în Bucovina

Armata 3 română  (condusă de general Petre Dumitrescu) avea la dispoziţie Corpul de munte 1,2 şi 4 mixtă munte, cu un total de 18 batalioane vânători de munte, Divizia 7 infanterie, Brigada 8 cavalerie, trei batalioane mitraliere divizioane, două divizioane de artilerie grea şi alte subunităţi de arme, printre care şi trei escadrile de aviaţie de recunoaştere şi observare.

Concepţia operaţiei prevedea o lovitură principală cu Divizia 7 infanterie, Brigada 2 mixtă munte şi Brigada 8 cavalerie pe direcţia Mihăileni, Noua Suliţă, Hotin şi o lovitură secundară cu brigăzile 1 şi 4 mixtă munte şi un detaşament independent pe direcţia Vicovul de Jos, Storojineţ, Cernăuţi, Hotin. În perioada „aşteptării strategice” (22 iunie – 1 iulie 1941) trupele au desfăşurat acţiuni cu caracter local, incursiuni şi recunoaşteri în dispozitivul inamic. Ofensiva propriu-zisă s-a declanşat la 3 iulie 1941. La 5 iulie, după lupte îndârjite, a fost eliberat Cernăuţiul printr-o manevră dublu învăluitoare a brigăzilor 1 şi 4 mixtă munte.

Continuând acţiunile de luptă, la 8 iulie ostaşii Brigăzii 2 munte au eliberat oraşul Hotin, punând punct campaniei Armatei 3 române de  eliberare a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa. Operaţiunea s-a desfăşurat într-o zonă largă de circa 130 km şi adâncă de aproximativ 70 km, având durata de 6 zile şi un ritm mediu de 12 km în 24 de ore. Terenul accidentat şi precipitaţiile abundente care au mărit debitele de apă au constituit tot atâtea obstacole pentru trupele de infanterie, cavalerie şi vânători.

Concomitent cu acţiunile ofensive pentru eliberarea Hotinului, grosul forţelor Armatei 3 au primit ordin să se deplaseze cât mai repede spre est, paralel cu fluviul, pentru a ajunge la Nistru în zona Moghilev. După ajungerea la Nistru, Armata 3 a primit misiunea de a forţa apărarea inamicului pe fluviu şi să străpungă linia fortificată „Stalin”, în condiţiile în care, la 8 iulie, luptele pentru eliberarea Basarabiei erau departe de a fi încheiate, iar realizarea unor capete de pod la est de fluviu ar fi pus bazele dezvoltării ulterioare a ofensivei.

Luptele de forţare a Nistrului, care avea, în fâşia respectivă, o lăţime de circa 300 m, s-au declanşat la 17 iulie 1941, unităţile realizând capete de pod consolidate prin lupte crâncene în zilele următoare, până la 20 iulie. În zona de acţiune a Corpului de munte şi a Corpului de cavalerie s-a realizat câte un cap de pod cu o dezvoltare de 8-15 km şi adâncime de 7-8 km. Din aceste capete de pod, la 21 iulie  Armata 3 română a trecut la ofensivă spre Bug.

Problemele Armatei 4 la Prut

Armata 4 română,  subordonată grupului de armate „General Antonescu” şi compusă din corpurile 3,5 şi 11 armată (10 divizii, 1 brigadă de cavalerie, 2 brigăzi de fortificaţii şi alte unităţi de diferite arme, sprijinite de Gruparea Aeriană de Luptă) a primit misiunea iniţială de a fixa trupele inamice din sectorul de front, pentru a trece la ofensivă după ce atacul Armatei 11 germană ar fi progresat. Cu începere de la 2 iulie s-a trecut la forţarea Prutului succesiv cu diviziile 35 infanterie, 15 infanterie (la 4 iulie) şi Divizia 1 Gardă.

Până la 7 iulie capetele de pod au fost lărgite, dar în data de 8 iulie Divizia 35 infanterie a suferit o grea înfrângere în masivul Corneşti, considerat cheia strategică a Basarabiei. Corpul 3 armată a încetat ofensiva, în zilele de 11 şi 12 iulie ducând lupte grele în apărare. La 14 iulie ofensiva a fost reluată o dată cu intervenţia Corpului 54 armată german, printr-o manevră dublu învăluitoare (Corpul 54 atacând pe la nord de masivul Corneşti iar Corpul 3 armată român pe la sud). La 16 iulie Divizia 1 blindată română şi 72 infanterie germană au eliberat oraşul Chişinău.

După restructurarea de comandament din noaptea de 17 spre 18 iulie – în urma căruia în locul Grupului de armate „General Antonescu” s-au constituit Frontul de „Nord” şi Frontul de „Sud”, acesta din urmă aflat sub comanda generalului Antonescu – corpurile 3 şi 5 din compunerea Armatei 4 au trecut în urmărirea ­inamicului. La 21 iulie subunităţi de infanterie aparţinând Diviziei 10 infanterie (Corpul 2 armată) au trecut Dunărea pe la Ismail, înaintând spre Cetatea Albă. La 26 iulie 1941, întreaga Basarabie fusese eliberată, în comunicatul Marelui Cartier General român precizându-se: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti din răsărit s-a terminat. Din Carpaţi până la mare suntem stăpâni pe hotarele străbune”.

Armata 11 germană (sub conducerera generalului Eugen von Schobert) avea în compunere corpurile 11, 30 şi 54 germane cu 8 divizii de infanterie şi următoarele forţe române: comandamentul Corpului 4 armată, Corpul de cavalerie cu brigăzile 5 şi 6 cavalerie (până la 15 iulie), 5 divizii de infanterie şi Divizia 1 blindată.

În perioada „aşteptării strategice”, pentru a fixa forţele sovietice din faţă şi a identifica tăria dispozitivelor de apărare ale inamicului s-au desfăşurat acţiuni cu caracter local, realizându-se, în zona de acţiune a forţelor germane, cinci capete de pod. Ulterior, misiunea era de a forţa Prutul între Comarna şi Bădragi, după care să dezvolte acţiunile pe direcţia generală Iaşi, Moghilev, pentru a ajunge în scurt timp pe Nistru şi a realiza capete de pod la est de fluviu. În dimineaţa zilei de 2 iulie, orele 3 dimineaţa, trupele Armatei 11 au declanşat ofensiva, fiind puternic sprijinite de artilerie şi aviaţie. Până la sfârşitul zilei capetele de pod au fost lărgite de la adâncimi de 4-10 km la 15-20 km, iar în zilele următoare ofensiva a continuat către Nistru.

Unităţi germane din Corpul 11 armată ajutate de Divizia 1 blindată română au respins, la 4 iulie, un puternic contraatac al inamicului în flancul stâng, iar în dimineaţa zilei de 7 iulie, un detaşament înaintat al Corpului a pus stăpânire, prin surprindere, pe podul de peste Nistru de la Otaci-Moghilev. Având în subordine inclusiv Divizia 6 infanterie română, Corpul 11 a forţat Nistrul la 17 iulie la sud-est de Moghilev şi a dus lupte grele pentru cucerirea cazematelor de pe malul stâng al fluviului, respingând toate contraatacurile inamicului care vizau lichidarea capului de pod.

Corpul 30 armată german a continuat înaintarea pe direcţia Bălţi şi a eliberat oraşul la 7 iulie, cu Divizia 170 germană şi Divizia 14 infanterie română. Către 12-15 iulie, diviziile Corpului au ajuns la Nistru, după ce Divizia 13 infanterie română eliberase Soroca (12 iulie). La 18 iulie, Corpul 30 armată a forţat Nistrul cu diviziile 170 şi 198 infanterie germane, realizând un cap de pod, care în seara zilei avea o dezvoltare frontală de circa 17 km şi o adâncime de 4-6 km.

După trecerea Prutului şi înfrângerea Diviziei 35 infanterie română în masivul Corneşti, la 8 iulie, Corpul 54 armată german (având în subordine diviziile 50 şi 72 infanterie germane şi divizia 5 infanterie şi 1 blindate române) a primit misiunea de a manevra pe la nord rezistenţele inamice din masivul Corneşti (circa 3 divizii) în cooperare cu Divizia 15 infanterie română ce trebuia să învăluie pe la sud. Luptele declanşate în dimineaţa zilei de 14 iulie s-au desfăşurat favorabil, astfel că până în seara zilei de 16 iulie masivul a fost cucerit şi oraşul Chişinău eliberat (de unităţi ale diviziilor 1 blindată română şi 72 infanterie germană).

La 21 iulie, Corpul 54 armată german a forţat Nistrul în zona Dubăsari cu diviziile 50 şi 72 infanterie germană şi a realizat (până la 25 iulie) un cap de pod cu o dezvoltare frontală de 25 km şi o adâncime de 4,6 km. Din capetele de pod realizate la est de Nistru, Armata 11 germană a dezvoltat ofensiva cu Corpurile 11 şi 30 armată pe direcţia Moghilev, Balta, iar cu Corpul 54 armată pe direcţia Dubăsari, Nikolaev (la gurile Bugului), având la stânga Armata 3 română. Diviziile române care au fost în subordinea Armatei 11 germană au trecut apoi în subordinea Armatei 4 române şi au participat la operaţiunea ofensivă de la Odessa.

În cele 33 de zile de luptă trupele române au angajat peste 450.000 de militari, pierzând 24.396 (5.011 morţi, 14.898 răniţi şi 4.487 dispăruţi). Din cauza lipsei de experienţă a trupelor române, insuficienta lor dotare şi a rezistenţei îndârjite a trupelor sovietice, media zilnică a pierderilor (697) a fost mai mare decât cea din întreaga Campanie din Est (540 în fiecare din cele 1.159 zile) şi din Vest (648 în fiecare din cele 262 de zile) luate separat, precum şi pe durata întregului război (559 militari în cele 1.421 de zile).

Dincolo de Nistru

La 27 iulie  1941, cancelarul german Adolf Hitler i-a cerut Conducătorului statului român continuarea acţiunii militare şi dincolo de Nistru, justificând prin buna desfăşurare a operaţiilor militare la flancul de sud al frontului. În răspunsul pe care i l-a dat Führer-ului la 31 iulie, Antonescu a fost ferm, declarând că „va merge până la capăt”, că „nu pune nici un fel de condiţii şi nu discută cu nimic această cooperare pe un nou teritoriu” şi că are „deplină încredere în justiţia pe care Führer-ul cancelar Adolf Hitler o va face poporului român”, aluzie directă la sprijinul pe care spera să-l obţină la sfârşitul războiului pentru recuperarea teritoriului de nord-vest al Transilvaniei, atribuit Ungariei prin arbitrajul germano-italian de la Viena din vara anului 1940.

La 5 septembrie 1941, în şedinţa Consiliului de Miniştri, Antonescu făcea o analiză a motivelor pentru care nu ezitase să ia o asemenea decizie: „În circumstanţele internaţionale de azi, pe cine ne putem sprijini în situaţia noastră? Pe germani. Nu ne sprijinim pe Germania, suntem sfârtecaţi. Şi în lupta pe care o purtăm, puteam eu, când se băteau germanii cu ruşii, după ce am luat Basarabia, puteam să mă opresc? Sau să fi făcut cum spun unii: Să fi aşteptat că ne-ar fi dat-o la pace englezii. Puteam să stau cu braţele încrucişate când germanii se băteau cu ruşii şi să aştept să ni se dea Basarabia de către englezi? Şi dacă am pornit la luptă fără Germania nu am fi luat Basarabia. Bravura soldatului român? Priceperea generalului Antonescu? Sunt mofturi. Putea să fie generalul Antonescu de un miliard de ori mai priceput şi soldatul român de un miliard de ori mai brav, Basarabia şi Bucovina nu le-am fi luat de la ruşi. Şi după ce le-am luat  cu ajutorul armatei germane puteam să mă opresc la Nistru? Puteam eu să spun: Eu mi-am luat partea mea, mă opresc aici. Ca doi ţărani, care pun ce au împreună ca să-şi are locul şi după ce unul şi-a arat să-i spună celuilalt: Eu nu te mai ajut  pentru că eu mi-am făcut treaba mea. Dar aceasta nu o fac nici doi ţărani. Şi cum mi se poate pretinde să fac eu aceasta pe plan militar? Ar însemna să dezonorez şi armata şi poporul român pe veci. Ar fi fost o dezonoare pentru noi să mă fi dus până la Nistru şi să le fi spus nemţilor apoi: La revedere!”.

Antonescu a rămas ferm în a-şi susţine punctul de vedere inclusiv în timpul procesului, declarând la 6 mai 1946: „Când o ţară se angajează într-un război, armata acestei ţări trebuie să meargă până în fundul pământului pentru ca să distrugă forţele inamice, să câştige războiul… Şi răspunsul cel mai bun care vi-l dau este că, atunci când s-a intrat în a doua fază a războiului, pentru cucerirea Transilvaniei de nord, armatele române nu s-au oprit la frontieră, au mers până în inima Europei”. Acest argument este întotdeauna uitat astăzi. De ce se critică vehement trecerea Nistrului, iar trecerea Tisei niciodată? Cu atât mai mult cu cât România a fost declarată stat învins în urma Tratatului de Pace de la Paris din 1947.

Dacă faptul că armata română a ajuns până în Austria (trecând prin Ungaria şi Cehoslovacia) în urma unei campanii la sfârşitul căreia nu i-a fost recunoscută cobeligeranţa nu e pus sub semnul întrebării, de ce se contestă atât de vehement campania din Est? De ce dincolo de Nistru am „cucerit” alături de armata germană, iar la vest de Tisa am „eliberat” în alianţă cu Armata Roşie? Manipularea istoriei din interese politice şi ideologice nu ţine doar de trecut…

Dacă argumentele strategice invocate de generalul Antonescu erau greu de contestat atunci ca şi acum, cele referitoare la loialitatea faţă de un aliat care contribuise decisiv, inclusiv cu jertfă de sânge, pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, au fost şi sunt anacronice pentru un popor dispus întotdeauna să adopte o atitudine „pragmatică”, cu rezultate dezastruoase în cele din urmă”. (Material preluat din Historia. ro, iunie 2010)

Dan Badea

Șeful corupt al DNA Slobozia, arestat recent pentru luare de mită, era un șpăgar cunoscut dar protejat ani întregi de conducerea centrală a DNA

MOTTO:Anticorupția din Ialomița funcționează ca moara din Ograda a familiei procurorului Dumitru Cristudor: vii cu sacul, ai mălai; nu vii, ai dosar penal”. (Dan Badea, articolul ”Procurorul-morar de la DNA” – GARDIANUL din 24.07.2008)

– În urmă cu cinci ani, pe 24 iulie 2008, am publicat într-un cotidian central (Gardianul) o anchetă cu titlul ”Procurorul-morar de la DNA” în care aduceam dovezi despre corupția și ilegalitățile grave comise de magistratul Dumitru Cristudor – șeful Serviciului Teritorial Slobozia al DNA. Conducerea DNA București însă, la vârful căreia se afla Daniel Morar, l-a apărat și susținut, deși probele coruperii lui ”Cristudor de Slobozia” erau evidente. 

Două săptămâni mai târziu, pe 5 august 2008, ”Jurnalul național” a publicat și el o anchetă, pe aceeași temă, amintind, în plus de relația dintre procurorul CRISTUDOR și unul dintre evazioniștii acuzați,  astăzi, de autoritățile germane, pentru o evaziune fiscală de peste 2 milioane de euro.

Cel mai corupt dintre anticorupții DNA, procurorul-șef Dumitru Cristudor din Slobozia
Cel mai corupt dintre anticorupții DNA, procurorul-șef Dumitru Cristudor din Slobozia

Concret, se arăta că fiul procurorului CRISTUDOR era angajatul evazionistului Taifas, la firma din Germania! Cum arhiva cotidianului GARDIANUL a dispărut de pe net, ca urmare a falimentului acestuia, organele judiciare germane au descoperit, la o simplă căutare pe Google, articolul din Jurnalul Național și au înțeles că șeful DNA Slobozia, căruia îi ceruseră ajutorul instituțional și logistic, prin comisie rogatorie, era mai mult decât dubios, mai ales că germanii  bănuiau o scurgere de informații în cadrul anchetei derulate de ei în România. De aici până la arestarea lui Cristudor nu mai era decât o chestiune de timp, autoritățile române lucrând în paralel la documentarea infracțiunilor comise de șmecherul din fruntea DNA Ialomița…

Dumitru CRISTUDOR, un magistrat corupt din Ialomița roșie a PSD, ajuns, tocmai de aceea, șeful Biroului Teritorial Slobozia al DNA, a fost arestat pe 13 iunie pentru că, în schimbul unei șpăgi de câteva mii de lei – atât de lacom devenise șeful anticorupție ialomițean – prevenise trei români căutați de poliția germană, care-i cerceta într-un dosar de evaziune fiscală, oferindu-le informații care i-au ajutat să distrugă probe (documente și obiecte) compromițătoare și să dispară din țară înainte ca autoritățile să declanșeze perchiziții – dispuse de polițiștii germani – la domiciliile lor.

Magistratul Cristudor ar fi primit, prin intermediari, pentru asta, spun anchetatorii, materiale de construcție în valoare de exact 5354 lei, pentru un imobil ce aparținea uneia dintre firmele fiului său.

El nu era însă la prima luare de mită, fiind cunoscut de ani întregi ca un procuror șpăgar care lucra nu pentru cetățeni, ci pentru notabilitățile PSD ale județului și pentru familia lui cu cefe roșii: nevastă, cumnat, fiu și alte neamuri.

Presa a scris hectare întregi de articole despre hoțiile lui Cristudor, dar șefii lui de la București, în frunte cu Daniel Morar, l-au protejat deși știau despre ilegalitățile comise de acest magistrat.

De această dată însă, pentru că la mijloc au fost autoritățile germane, corupții autohtoni n-au mai putut să-l acopere pe colegul din provincie și l-au săltat ca ăe ultimul dintre mafioți. Când e vorba de propriul scaun, nimeni nu mai protejează un corupt cunoscut. Așa se face că magistratul Cristudor a fost lăsat din brațe de SISTEM și i s-a aplicat legea. Adică a fost arestat.

Înainte de a arăta ce știau autoritățile române, de ani buni, despre magistratul corupt Cristudor, să revedem comunicatul DNA din 13 iunie a.c., emis după reținerea pentru 24 de ore a cunoscutului magistrat ialomițean corupt până-n dinți:

”În perioada 11 februarie 2013 până în prezent, inculpatul Cristudor Dumitru, în calitatea sa de procuror, împreună cu învinuiții Taifas Daniel Vasile și Andronache Monica, a sprijinit trei persoane cercetate pentru evaziune fiscală, într-un dosar aflat pe rolul autorităților judiciare germane, astfel încât persoanele respective să distrugă și să ascundă documente și obiecte compromițătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, zădărnicind astfel urmărirea penală și, implicit, lipsind de finalitate activitățile de percheziție dispuse de autoritățile judiciare germane pe teritoriul României. Sprijinul de care au beneficiat cele trei persoane cercetate de autoritățile germane pentru evaziune fiscală a constat în înștiințarea cu privire la data efectuării perchezițiilor domiciliare, procurarea unor sume de bani pentru a părăsi teritoriul țării, suportarea costurilor asistenței juridice.
La data de 23 mai și 1 iunie 2013, în schimbul efectuării unor acte contrare îndatoririlor de serviciu și anume neadoptarea unor măsuri de protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03.06.2013 – 05.06.2013, magistratul Cristudor Dumitru a primit de la Taifas Daniel Vasile, cu ajutorul lui Andronache Monica, materiale de construcție și amenajarea spațiului, în valoare totală de 5.354 lei, bunuri utilizate pentru amenajarea unui imobil aparținând unei societăți comerciale la care asociat este fiul magistratului. (…)

La data de 13 iunie 2013, procurorii au dispus reţinerea inculpatului CRISTUDOR DUMITRU pe un termen de 24 de ore, urmând a fi prezentat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu propunere de arestare preventivă pentru 29 de zile.” – se spune în COMUNICATUL DNA

Iată ce scriam eu, în urmă cu cinci ani, despre acest magistrat, într-o anchetă publicată în cotidianul GARDIANUL

Procurorul-morar de la DNA. Prefectul-haiduc, în conflict deschis cu anchetatorul-arendaș

Dan Badea (GARDIANUL, 24-07-2008)

DNA Ialomita a devenit, de mai multi ani, un instrument de santaj si imbogatire pentru latifundiarii PSD. Aceasta pare a fi concluzia recentului scandal izbucnit intre fostul prefect de Ialomita din perioada 2005-2007, Cazacu Marinica, si seful Biroului Teritorial Slobozia al DNA, Dumitru Cristudor. Presa locala a semnalat, de-a lungul anilor, nenumaratele abuzuri comise de procurorul Cristudor prin modul discretionar in care a invatat sa aplice legea.

act aditional cristudor radaFolosindu-si sotia si cumnatul ca paravan in afaceri, seful DNA Ialomita a fost acuzat in mai multe rânduri ca a dat solutii de neincepere a urmaririi penale pentru persoane care, ulterior, incheiau diverse contracte cu firmele sale de familie. Pe de alta parte, cei care ii incurcau afacerile, lui sau protectorilor sai, erau trimisi in fata instantei. Este exact cazul fostului prefect de Ialomita, Cazacu Marinica, trimis recent in judecata de Cristudor pentru abuz in serviciu. Motivul este ca fostul prefect a indraznit sa dea peste cap afacerile cu terenuri agricole ale unor latifundiari locali, nevasta procurorului fiind ea insasi implicata intr-o afacere cu un teren de 1.000 de hectare. Mai mult, procurorul afacerist este acuzat si de luare de mita.

Fostul prefect ialomițean, Cazacu Marinică
Fostul prefect ialomițean, Cazacu Marinică, a cerut de multa vreme (fără efect) demiterea și chiar arestarea coruptului procuror CRISTUDOR

Dupa ce a devenit prefectul judetului Ialomita, Cazacu Marinica a facut imprudenta sa semnaleze conducerii centrale a DNA, printr-o adresa oficiala, “implicarea in afaceri ilegale” a sefului anticoruptilor ialomiteni, Dumitru Cristudor. Adresa a fost insotita, conform declaratiilor prefectului Cazacu, de cinci dosare “din care reieseau foarte clar abuzurile savarsite de procuror la adresa celor cercetati”.

Prefectul a intrat, din acel moment, in colimatorul procurorului vizat. Ulterior, prefectul Cazacu a mai comis un “delict” grav impotriva neamurilor procurorului si a latifundiarilor PSD: a schimbat destinatia a 6.000 de hectare de teren agricol aflat sub controlul acestora si l-a pus l-a dispozitia comisiilor locale pentru aplicarea Legii fondului funciar. Altfel spus, a luat de la baroni si a dat la tarani. Deloc intamplator, 1.000 de hectare de teren se afla in arenda neamurilor procurorului, adica a sotiei si a cumnatului. Pentru ca a incurcat socotelile maharilor locali, prefectul s-a ales recent cu un dosar penal din care procurorul Cristudor a lasat sa se scurga informatii catre presa si adversarii politici ai fostului prefect, chiar in timpul ultimei campanii electorale. Ramane de vazut insa, in instanta, daca dosarul a fost facut cu profesionalism sau cu neamurile si stabii locali. Exista deja mari semne de indoiala cu privire la profesionalismul “anticoruptului” Cristudor de Slobozia.

Anticorupție cu AER CONDIȚIONAT de șpagă
Anticorupție cu AER CONDIȚIONAT de șpagă

Afacerea Universitatea Iasi

Povestea celor 6.000 de hectare de teren, “confiscate” de prefectul Cazacu, a facut deja deliciul presei ialomitene. In fapt, terenul fusese atribuit in 2001, ca urmare a unor cereri mai vechi de revendicare, Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Iasi. Institutia respectiva, care revendicase o suprafata totala de teren de peste 12.000 de hectare in comunele Vladeni si Facaieni (fosta balta de la Vladeni), a beneficiat de concursul conducerii PSD a judetului Ialomita pentru a primi titluri de proprietate in alte zone extrem de favorabile. Cererea de revendicare venita din partea Universitatii Iasi s-a transformat intr-o afacere extrem de profitabila pentru capii judetului Ialomita.

Astfel, in septembrie 2001, ei au pus abuziv in posesie institutia ieseana cu 6.000 de hectare teren pe alte amplasamente decat cele aprobate initial. Operatiunea a fost consemnata intr-un proces-verbal incheiat pe 10 septembrie 2001 in care se afirma ca partile au convenit “reconstituirea pentru universitate a dreptului de proprietate pentru o suprafata de 6.000 de hectare in urmatoarele localitati: 2.000 ha de la SC Agroindustriala Urziceni, 2.000 ha de la SC Agromixta Ograda si 2.000 ha de la SC Horticons Fetesti”. Semnatarii documentului au fost prof univ. Ioan Avarvarei (Universitatea Iasi) si, din partea prefecturii Ialomita, subprefectul Aexandru Stiuca, presedintele Consiliului Judetean Gheorghe Savu si ing Nelu Badea (Agroindustriala Urziceni).

Conform declaratiilor facute in sedinta comisiei judetene de fond funciar, afacerea a fost supervizata de la Bucuresti de Octav Cozmanca: “Toata aceasta problema a fost rezolvata la MAP in prezenta domnului ministru Cozmanca”. Interesul capilor judetului in aceasta afacere a fost preluarea ulterioara, chiar de catre ei, a terenurilor cu care avea sa fie improprietarita de forma universitatea. In aceeasi sedinta, subprefectul Stiuca a afirmat ca a existat o intelegere cu Universitatea ca terenurile sa fie exploatate de societati alese de capii judetului. “La acest capitol, s-a pus o conditie – si a fost acceptata pana la urma, de aceea nu hotaram acum la ce societati, pentru ca s-a impus Universitatii Iasi… sa incheiem intelegere ca activitatile sa le realizam cu societatile noastre – pentru ca la intalnirea aceasta venise rectorul) si cu un domn care urma sa preia imediat, si dl prefect (Marian Balan-n.n.) a fost de parere ca aceasta nominalizare a societatilor comerciale, de la care se ia cele 6 mii ha, sa fie stabilita ulterior in raport cu conditia pusa de noi, de administrare cu societatile ialomitene”. Dupa aprobarea in comisie, prefectul Marian Balan, a emis hotararea care a legalizat tranzactia. Ulterior, si prefectul Balan si presedintele Consiliului Judetean, Gheorghe Savu, au devenit latifundiari si s-au bucurat, dupa puteri, inclusiv de parti din terenurile Universitatii Iasi. Evident, alaturi de neamurile procurorului Cristudor.

Arendasii de la partid

Primii care au intrat cu plugul pe mosia reconstituita abuziv in Baragan a Universitatii Iasi au fost fiul presedintelui Consiliului Judetean Ialomita, Gheorghe Savu, si consilierul judetean PSD Petre Gaidanov. Savu jr a semnat, in noiembrie 2002, din partea Agropan Oyl Urziceni un contract de preluare in arenda a 664,7 hectare, din care 51 ha de vie, oferind in schimb 400 kg grau la hectar in conditiile in care arenda minima era de cel putin 700 kg grau la hectar. Cel de-al doilea contract, semnat cu “Legumicultorul” activistului Gaidanov, i-a pus la dispozitie acestuia din urma, in arenda, terenul din zona Fetesti. Cel mai in castig a iesit insa Gheorghe Savu care in februarie 2004 a schimbat un teren de 21, 9 ha din extravilanul municipiului Urziceni (cumparat special pentru acest schimb) cu un teren de 17,19 ha din extravilanul comunei Manasia, ce apartinea Universitatii Iasi, evaluat la aceeasi suma de 165 milioane lei. Castigul lui Savu consta in aceea ca a dat un teren agricol pe unul deja cultivat cu vita-de-vie.

Procurorul-morar si malaiul din Ograda

Anticoruptia din Ialomita functioneaza ca moara din Ograda a familiei procurorului Dumitru Cristudor: vii cu sacul, ai malai; nu vii, ai dosar penal. Cam asa se traduce activitatea din ultimii ani a sefului anticoruptiei (un fel de-a spune) ialomitene. In mod aparent inexplicabil, procurorul Cristudor a dat niste solutii controversate in dosare celebre precum cazul omului de afaceri Radu Vasile, al sefului CJI Gheorghe Savu, al fostului prefect Marian Balan, al politistului Prodan etc. etc. Metoda brevetata de procurorul “anticoruptie” din Slobozia pare a fi conditionarea NUP-ului de cotizarea la pusculita familiei. Spunem “pare a fi” pentru ca poate fi si o simpla coincidenta aceea cand dai NUP (Neinceperea Urmaririi Penale) unor potentati locali sau zonali, iar apoi iti trimiti nevasta sau cumnatul sa faca afaceri cu fericitii proprietari de NUP. In cazul lui Cristudor exista cel putin doua astfel de “coincidente” flagrante si, deci, la limita inferioara a penalului.

Moara din OGRADA, ajunsă în proprietatea familiei procurorului anticorupție CRISTUDOR
Moara din OGRADA, ajunsă în proprietatea familiei procurorului anticorupție CRISTUDOR

I-a dat SUP si i-a luat moara

Radu Vasile este un om de afaceri din Urziceni care, dupa ce a fost cercetat in mai multe dosare penale pentru evaziune fiscala, a primit SUP (scoatere de sub urmarire penala) din partea procurorului Cristudor. Una dintre afacerile pentru care politia a propus inceperea urmaririi penale a lui Radu Vasile viza modul in care acesta, printr-o firma de familie (Prod Pan Urziceni), a preluat 34,4% din actiunile societatii Morarit Panificatie SA.

Dupa verdictul favorabil dat de procurorul Cristudor, unul dintre activele preluate de firma lui Radu Vasile (controlata prin fiul sau), moara de la Ograda, a trecut, printr-o “inginerie financiara”, in proprietatea cumnatului procurorului Cristudor, Viorel Tatuta. La acea data, firma cumnatului (Rola Impex) avea sediul exact in apartamentul procurorului, adica pe strada Vasile Alecsandri din Slobozia.

1.000 hectare pentru neamuri

DNA Slobozia a facut tot ce era omeneste posibil ca sa-i spele de pacate pe fostul sef al Consiliului judetean Ialomita, Gheorghe Savu, si pe fostul prefect PSD Marian Balan. Dosarul, musamalizat conform presei locale, se refera la vanzarea de catre CJI Ialomita, condus de Savu, a doua spatii comerciale si a cabanei Misleanu catre Fundatia “Ialomita 2000” (condusa tot de Savu), precum si de sponsorizarea acestei fundatii de catre firme care, in schimb, aveau sa primeasca contracte de lucrari publice in judet. Cazul a fost clasat de DNA Slobozia in august 2005. Evident, vanzarea imobilelor s-a facut prin incalcarea legii si la preturi subevaluate. Dupa ce procurorii ialomiteni Ciobanu si Cristudor au avut grija sa-l “spele” pe Savu, in cazul Misleanu i-au gasit tapi ispasitori pe subordonatii acestuia. Referitor la vanzarea catre fundatia lui Savu a celor doua spatii comerciale de catre societatea Urban SA unde, cum altfel?, Savu era membru in Consiliul de Administratie, procurorii au adoptat aceeasi tactica a “spalarii”. Alaturi de Gheorghe Savu, in vizorul DNA s-a aflat si prefectul de atunci, Marian Balan, membru al aceleiasi fundatii PSD. In acest sens, un alt caz musamalizat de procurorii DNA Ialomita si anexat dosarului anterior se referea la o afacere facuta in 2002-2003 de fiul lui Gheorghe Savu, Cristinel, care a preluat un siloz de la o societate controlata de prefectul Marian Balan si l-a plasat apoi firmei unor cetateni arabi, cu un profit de 14 miliarde de lei.

Firma cetatenilor arabi, Agricover Buzau, era chiar chiriasa silozului, dar afacerea n-a putut fi perfectata decat prin intermedierea facuta de capii judetului. Si odrasla lui Savu si prefectul Balan au iesit basma curata. Numai ca, ce coincidenta!, dupa ce a scapat de “suspiciunile” DNA Slobozia, fostul prefect Balan a intrat in afaceri cu firmele de familie ale procurorului Cristudor, Rola Impex si Romagra.

In octombrie 2006, intre firma cumnatului procurorului, “Rola Impex”, si “Sparcom”, firma fostului prefect de Ialomita Marian Balan, se incheie prima asociere in participatiune pentru exploatarea unei suprafete de 200 hectare teren agricol. Firma fostului prefect intra in asociere cu terenul arabil, iar firma (cumnatului) procurorului, cu seminte de grau si ingrasaminte. Administrarea afacerii cadea in sarcina firmei cumnatului procurorului Cristudor. Cinci luni mai tarziu, in martie 2007, are loc o noua asociere intre firma fostului prefect si cealalta firma a familiei Cristudor, “Romagra”. De aceasta data fostul prefect Balan pune la bataie, in acelasi scop, 300 de hectare de teren in zona Tandarei, iar firma sotiei procurorului Cristudor aduce samanta, ingrasamintele si tehnica de lucru. Noul contract a fost incheiat, ca si cel anterior, pe o durata de patru ani.

La mai putin de doua saptamani de la asociere, firma fostului prefect Balan isi majoreaza “participatia” la aceasta afacere cu inca 500 de hectare. Asadar, fostul prefect Balan a pus la dispozitia firmelor de familie ale procurorului Cristudor 1.000 de hectare de teren arabil pentru exploatare agricola.

Contraatacul lui Cristudor

Dosarul penal intocmit recent de procurorul Cristudor, prin care l-a trimis in judecata pe fostul prefect Cazacu Marinica pentru abuz in serviciu si “determinarea la savarsirea fara vinovatie a infractiunii de fals intelectual (…)”. Alaturi de el a fost trimisa in judecata si fosta sefa a Oficiului Judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ialomita, Elena Braila. Conform comunicatului oficial al lui Cristudor, “prin neindeplinirea cu stiinta a atributiilor de serviciu si nerespectarea dispozitiilor legale privind aplicarea Legilor fondului funciar, inculpatii au determinat punerea in posesie, pe terenuri apartinand Administratiei Domeniilor Statului (A.D.S.), a unor persoane neindreptatite, in detrimentul altor persoane fizice. Inculpatii au actionat astfel pentru ca terenurile respective, cu potential de valorificare ulterioara la preturi mari, sa revina unui grup de persoane aflate in relatii apropiate de rudenie sau afaceri cu inculpatii”. Concret, dupa ce a transferat cele 6.000 de hectare din custodia maharilor ialomiteni catre consiliile locale pentru a fi atribuite, prin punere in posesie, catre solicitanti, fostul prefect este acuzat ca ar fi dirijat personal atribuirea acestora catre un grup de acoliti. Altfel spus, procurorul Cristudor ar fi descoperit ca peste 225 de hectare de teren din zona Manasia-Urziceni ar fi fost atribuite unor persoane neindreptatite, care apoi le-au vandut unor altor persoane din sfera de influenta a fostului dusman de clasa, care l-a turnat la Bucuresti in 2005, ex-prefectul Cazacu. Acelasi procuror mai zice, in actul de acuzare, ca primarii din Urziceni si Manasia, cei care au decis, de fapt, punerea in posesie, ar fi semnat ca primarii, adica “fara vinovatie”, la solicitarea fostului prefect.

Obraznic, procurorul Cristudor a cerut CSM să-i repereze onoarea pătată de presă. Șmecherul avea nevoie de certificat de bună purtare!
Obraznic, procurorul Cristudor a cerut CSM să-i repereze onoarea pătată de presă. Șmecherul avea nevoie de certificat de bună purtare!

Acuzat de luare de mita

Fostul prefect Cazacu, strans cu usa de procurorul Cristudor s-a autodenuntat recent ca i-a dat mita sefului anticoruptilor din Ialomita. Mita a constat intr-un generator electric pe care familia procurorului a refuzat in mai multe randuri sa-l inapoieze proprietarului.In luna august a anului trecut eram in concediu cand acesta m-a sunat si mi-a cerut sa-i dau un generator. Eram atunci in ancheta si am fost de acord sa i-l dau, pentru ca nu puteam sa-l refuz pe procurorul care ma ancheta, dupa care nu mi l-a mai inapoiat. La cateva luni i-am cerut generatorul si m-a amanat. M-a tot dus cu vorba cateva luni. Am înteles atunci ca lucrurile s-au complicat si i-am cerut imperativ sa-mi înapoieze generatorul” – a declarat fostul prefect Cazacu, adaugand ca a primit inapoi generatorul „la pachet” cu decizia lui Cristudor de a-l trimite in judecata.

Afacerile de familie ale procurorului

Procurorul Cristudor nu are, oficial, nici o firma. Are insa sotia sa, Rada, si fratele ei Viorel Tatuta. Cei doi frati au infiintat impreuna doua societati. Prima dintre ele este Romagra Impex SRL infiintata in 2006 cu sediul in Ograda si obiect de activitate “cultivarea cerealelor, porumbului si a altor plante”. Cei doi frati detin cate 50% din capitalul social, administratorul societatii fiind sotia procurorului, Rada Cristudor. A doua dintre firme este KFAR V&M Imob SRL, infiintata tot in 2006 si cu sediul in aceeasi localitate, firma care se ocupa cu “agentii imobiliare”. Firma apartine lui Viorel Tatuta (50%) si Maria Brencu (50%) si este administrata de aceeasi Rada Cristudor. In paralel, cumnatul procurorului a mai infiintat trei societati, Rola Impex SRL (100%), Flavimar SRL si Andra Imex SRL, ultimele doua fiind dizolvate.

Afacerile importante ale familiei sunt facute insa prin societatile Rola Impex si Romagra Impex, firme cu care familia procurorului a preluat arendarea celor 1000 de hectare de teren puse “la bataie “ de fostul prefect PSD, Marian Balan. Prefect care a fost scos basma curata dintr-un dosar “rezolvat” favorabil de procurorii DNA Slobozia. Pe de alta parte, desi sotia procurorului Cristudor are afaceri de mare anvergura, acestea nu sunt consemnate in declaratia de avere a magistratului ialomitean, de pe site-ul CSM, data la sfarsitul lui 2006, ultimul document de acest fel publicat de catre procurorul DNA.

Desi firma sotiei a fost infiintata la doua zile dupa ce procurorul si-a depus declaratia de avere, el era obligat de lege (chestia aia pe care este chemat s-o aplice) sa-si reactualizeze declaratia si sa includa si veniturile sotiei. N-a facut-o si e pasibil de interventia Agentiei Nationale de Integritate. A inclus totusi, in ultima declaratie de avere un teren intravilan de 1400 mp din Breaza cumparat in 1998, de Rada Cristudor, impreuna cu Eliza Balan, despre care presa ialomiteana a dezvaluit ca este sotia fostului prefect PSD Marian Balan. In 2006, sotia procurorului a mai cumparat un intravilan in Slobozia, de 585 mp, semn ca a fost un an fructuos. Pentru orice eventualitate, procurorul a contractat in acelasi an un credit de 10.000 de euro la BCR, gajand cu apartamentul trecut pe numele sotiei. Oficial, asadar, procurorul este destul de modest.

Procurorul Cristudor ne-a raspuns la intrebari prin Biroul de Presa

Răspunsul primit în iulie 2008, la întrebările mele, de la procurorul corupt Dumitru Cristudor, via Biroul de Informare și Relații Publice al DNA.
Răspunsul primit în iulie 2008, la întrebările mele, de la procurorul corupt Dumitru Cristudor, via Biroul de Informare și Relații Publice al DNA.

Am adresat, prin intermediul Biroului de presa al DNA un set de intrebari pentru procurorul Dumitru Cristudor. Prezentam mai jos intrebarile noastre si raspunsurile primite.

Rep: Cum comentati acuzatia de luare de mita care v-a fost adusa de fostul prefect de Ialomita, Cazacu Marinica, de la care – in timp ce se afla sub ancheta dvs. – ati fi imprumutat un generator electric pe care ati refuzat vreme de mai multe luni sa-l inapoiati?

Dumitru Cristudor: Marinica Cazacu, în timpul desfasurarii anchetei instrumentate de Biroul teritorial Slobozia al D.N.A., în care fusese cercetat sub aspectul infractiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, determinarea la savârsirea fara vinovatie a infractiunii de fals intelectual, în scopul ascunderii activitatii infractionale si realizarii obtinerii de avantaje patrimoniale pentru alte persoane, ancheta finalizata la data de 10 iunie 2008 prin trimiterea sa în judecata, a depus la DNA doua cereri de recuzare si un denunt împotriva procurorului Dumitru Cristudor care instrumenta dosarul respectiv. Cererile au fost respinse ca fiind neîntemeiate, iar denuntul face obiectul unor verificari, potrivit legii.

Rep.: Cum explicati relatia de afaceri pe care sotia dvs. o deruleaza inca din 1998 cu sotia fostului prefect Marian Balan, personaj anchetat de DNA Slobozia?

D.C.: Domnul Marian Balan nu este anchetat de Biroul Teritorial Slobozia al D.N.A. Sotia mea nu are niciun fel de relatii de afaceri cu sotia domnului Marian Balan.

Rep: Va rugam sa ne precizati de ce nu figureaza in declaratia dvs. de avere firma la care sotia dvs. este asociata cu Viorel Tatuta (cumnatul dvs.), cum la fel nu apar castigurile sau pierderile aferente contractelor pentru arendarea celor 1000 de hectare de teren agricol puse la dispozitia familiei dvs de catre fostul prefect de Ialomita, Marian Balan. Daca aceste afaceri sunt facute ulterior datei la care ati depus ultima declaratie de avere, precizati de ce nu ati facut rectificarile in termenul legal.

D.C.: Ultima declaratie de avere a fost data si depusa la 21 mai 2008. Conform legii, situatia financiara (câstigurile si pierderile aferente contractelor) a societatii comerciale la care sotia mea este asociat nu face obiectul declaratiei de avere, ci doar veniturile realizate de sotia mea, individual. Terenurile la care faceti referire nu au fost puse la dispozitia familiei, prin urmare familia mea nu obtine venituri de pe urma acestora.

Rep: Cum comentati acuzatia conform careia conditionati rezultatul unor anchete penale de avantaje materiale ulterioare. Avem in vedere cazul omului de afaceri Radu Vasile de la care, dupa ce ati avut o relatie procuror-anchetat, firma cumnatului dvs. a cumparat (printr-o “inginerie financiara” – conform presei locale) moara de la Ograda – Ialomita?

D.C.: Aspectele reclamate au facut obiectul unei anchete penale, rezultatul fiind ca acuzatiile sunt nefondate.

Dan Badea (articol apărut în cotidianul GARDIANUL din 28.07.2008)

***

Iată, mai jos, făcut cinci ani mai târziu, Referatul prin care se  motivează în fața instanței, cererea de arestare preventivă pentru 29 de zilea a magistratului Dumitru CRISTUDOR, acuzat de luare de mită și de favorizare a infractorului:

Referatul de propunere a arestării preventive pentru 29 de zile a procurorului corupt Dumitru Cristudor (14 iunie 2013)
Referatul de propunere a arestării preventive pentru 29 de zile a procurorului corupt Dumitru Cristudor (14 iunie 2013) – pag.1
Referatul de propunere a arestării preventive pentru 29 de zile a procurorului corupt Dumitru Cristudor
Referatul de propunere a arestării preventive pentru 29 de zile a procurorului corupt Dumitru Cristudor -pag.2

Dosar nr.169/P/2013

R E F E R A T

 cu propunere de luare a masurii arestarii preventive

14.06.2013

(…) – procuror în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia de combatere a corupției.

Examinând actele de urmarire penala efectuate în dosarul cu numarul de mai sus privind pe inculpatul Cristudor Dumitru – procuror Șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și învinuiții Taifas Daniel Vasile și Andronache Monica,

CONSTAT URMATOARELE:

În dosarul penal 169/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție –Secția de Combatere de Infracțiunilor de Corupție, prin rezoluția nr. 169/P/2013 din data de 12.06.2013, ora 08:00, s-a dispus începerea urmaririi penale fața de:

Cristudor Dumitru sub aspectul savârșirii infractiunilor de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 254 alin. 1 C. pen raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C.p. rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.

Taifas Daniel Vasile sub aspectul savârsirii infractiunilor de dare de mita, fapta prev. si ped. de art. 255 alin. 1 C. pen raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C.p. rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.

Andronache Monica sub aspectul savârsirii complicitații la infracțiunea de luare de mita, prev. .i ped. de art. 26 C.pen raportat la art. 254 alin.1 C.pen raportat la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, a complicitații la infracțiunea de dare de mita, prev. și ped. art. 26 C.pen raportat la art. 255 alin1 C.pen raportat la art. 7 alin.2 din Legea 78/2000 și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 al. 1 C.p. rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.

În fapt, s-au retinut urmatoarele:

La data de 05.06.2013, procurorii din cadrul D.N.A s-au sesizat din oficiu cu privire la savârșirea infracțiunilor de dare și luare de mita – de catre inculpatul Cristudor Dumitru – procuror șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, și învinuiții Taifas Daniel-Vasile, om de afaceri cunoscut în județul Ialomița și Andronache Monica, persoana de încredere a învinuitului Taifas Daniel Vasile.

Pentru formularea actului de sesizare s-au reținut urmatoarele:

La data de 11 februarie 2013, Serviciul de Cooperare Internaționala, Informare ți Relații Publice din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (în continuare D.N.A.) a transmis spre competenta executare Biroului Teritorial Slobozia, copia cererii de comisie rogatorie internaționala pasiva nr. 601 AR 1370/12 formulata la data de 07 ianuarie 2013 de Parchetul Muhlhausen, Germania, care efectueaza cercetari în cauza penala privind pe M.G., B.T., E. S. R., C. V. O. și U. N., cercetați sub aspectul savârșirii infracțiunii de evaziune fiscala prin care s-a cauzat un prejudiciu total de 2.366.100 euro.

Inculpatul Cristudor Dumitru ocupa funcția de șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul D.N.A de la data de 17.06.2010 potrivit hotarârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 214/17.06.2010, având gradul profesional corespunzator Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, la data de 18 februarie 2013, procurorul (…) din cadrul D.N.A. – Biroul Teritorial Slobozia, în executarea solicitarii de comisie rogatorie internaționala a întocmit un proces-verbal ce cuprindea rezultatul investigațiilor solicitate de autoritațile judiciare germane. Printre altele, verificarile au privit stabilirea cu exactitate a identitații numiților M.G., B.T. .i C.V.O., precum și certificarea situației juridice a societaților comerciale S.C. (…) S.R.L. Slobozia, S.C. (…) S.R.L. .i S.C. (….) S.R.L.

La începutul lunii martie 2013, învinuitul Taifas Daniel Vasile a fost informat de procurorul Cristudor Dumitru cu privire la interesul autoritaților germane în ce privește anumite societați comerciale pe care în trecut le-a controlat prin intermediul numiților M.G., B.T. și C.V.O., precum și de intenția acestora de a efectua percheziții domiciliare la mai multe adrese din municipiul Slobozia.

Aceste aspecte reies din conținutul unei convorbiri telefonice purtate de învinuitul Taifas Daniel Vasile cu numitul (…), la data de 07.03.2013, ocazie cu care îi relateaza acestuia cu lux de amanunte(nume de persoane, denumire societați comerciale, intenția de a se efectua percheziții) conținutul cererii de comisie rogatorie formulate de autoritațile germane: „ Deci ei îl cauta pe (…) în week-end, pe ala care-am umblat eu între 2002-2006. Acuma ei au trimis o hârtie prin care cer în felul urmator, i-a învinuit pe un, o fosta angajata de-a mea care –a fost pe-o firma care-am avut-o și (…), administrator, dar culmea, a fost administrator dupa 2005 septembrie când s-a terminat activitatea în Germania… pe (…), mai cauta o firma din Târgoviște care-a avut tot sediu în (…). Din punctul meu de vedere ei fac legatura ca toate firmele alea au fost în (…), da ? Și c-au fost conduse de (…) ori ca eu am fost locotenentu’ lui (…), cam asa este. De mine si de Radu, eu nu spun decât atâta ca noi am avut firma (…) si nimic altceva…..Ei au cerut decât adresele acelor învinuiți ”.

Faptul ca învinuitul Taifas Daniel Vasile, avea cunostinta în detaliu de datele concrete de care autoritatile germane aveau nevoie pentru finalizarea cercetarilor, reiese din cuprinsul unui alt pasaj al convorbirii purtate la aceiasi data cu același interlocutor: „s-a facut comisie rogatorie hârtia a venit la D.N.A. Slobozia … în care le spunea clar: Sa ne dați adresele, ca pâna pe 15 martie vrem sa venim sa facem o percheziție. Așa suna adresa, ….dorim adresele urmatorilor indivizi. Învinuit B. T. administrator firma (…), M.G. administrator firma (…) și C. V. administrator (…) Și a cerut și adresele unde au fost înainte firmele și cine sta acolo”. Probabil disperat de eventualitatea demararii unor proceduri intempestive de verificare a afacerilor pe care acesta le desfașoara, mai cu seama cele de pe teritoriul Germaniei, învinuitul Taifas Daniel Vasile i-a solicitat martorului (…) sa faca demersuri pentru a-și activa informatorii din cadrul Ministerului de Externe:

Da, ideea e ca informația vine prin Externe și când ajung la Externe sa știm,….vine Externe – Justiție … și trecând peste un milion automat îi da lu` D.N.A….competența este de peste un milion e la D.N.A știi ?”(n.n. evident, cei doi interlocutori, în mod disimulat discuta despre competența Direcției Naționale Anticorupție și despre posibilitatea ca o eventuala procedura judiciara sa fie demarata prin intermediul acestei instituții).

Eforturile învinuitului Taifas Daniel Vasile de a fi la curent cu orice acțiune, mai mult sau mai puțin conspirata, ce ar fi putut avea ca efect punere sa sub învinuire au fost susținute nu numai de inculpatul Cristudor Dumitru ci se pare și de alți funcționari: „Deci joi a venit o adresa, acum am aflat și eu, acum o ora, cu privire la mine, la (…), cu date despre noi, despre societațile pe care le avem, daca am bagat în insolvența anumite societați, daca am avut probleme din punct de vedere fiscal cu autoritațile din România…despre (…), (n.n. partener de afaceri în Germania a învinuitului Taifas Daniel Vasile) daca are vreun obiectiv în România, daca sunt informații aici în România….Adresa n-a venit la ei, a venit la aștia ai lor, D.I.I.C.O.T., având biroul în cadru cu ei…”(convorbire telefonica între Taifas Daniel Vasile și (…) din data de 14.04.2013, ora 13:07:31).

Începând cu data de 03.06.2013, pe raza municipiului Slobozia au fost demarate activitațile procedurale de efectuare a mai multor percheziții domiciliare la domiciliile numiților BT, C.V .i M.G.. Din partea autoritaților germane au participat investigatorii (…) si (…).

Din cuprinsul comunicațiilor efectuate în intervalul 29.05.2013 – 06.06.2013 reiese fara putere de tagada ca, prin intermediul inculpatei Andronache Monica, învinuitul Taifas Daniel Vasile, în urma valorificarii informațiilor divulgate de inculpatul Cristudor Dumitru a coordonat material și psihologic, atitudinea persoanelor ce urmau a fi percheziționate, totul pentru a evita stabilirea unei relaționari infracționale între persoanele percheziționate și Taifas Daniel Vasile.

Astfel, la data de 29.05.2013, inculpatul Cristudor Dumitru l-a apelat telefonic pe învinuitul Taifas Daniel și i-a solicitat un set de informații cu privire la martorii C.V., M.G. și B. T., persoane vizate de percheziție.

Cristudor Dumitru: (…)unde lucreaza ?

Taifas Daniel Vasile: Acum ? E angajat pe MEG, la Sibiu e angajat. Pe MEG Sibiu.

Cristudor Dumitru: Nu, dar el acuma unde este ?

Taifas Daniel Vasile: E în oraș.

Cristudor Dumitru: Cealalta (…) e la banca, nu ?

Taifas Daniel Vasile: Da, da (…).

Cristudor Dumitru: Dar, asta ce face acolo la – cum îl cheama ? Brâncoveni ? Nu știi ?

Taifas Daniel Vasile: Gabi ?

Cristudor Dumitru: Nu, B(…) sau cum îl cheama.

Taifas Daniel Vasile: Nu știu. Habar n-am. Nu știu ce-i pe Brâncoveni, nu știu.

Cristudor Dumitru: Dar soția lui (…)?

Taifas Daniel Vasile: Acasa.

Cristudor Dumitru: Bine șefu`!

Apreciem ca scopul evident al discuției a fost înca o data, daca mai era nevoie, atenționarea învinuitului Taifas Daniel Vasile cu privire la activitațile procedurale ce urmau a se desfașura în perioada 03.06 – 05.06. 2013 pe raza orașului Slobozia. Altfel, ce rost ar fi avut solicitarea de date cu privire la persoanele cautate de autoritațile judiciare germane chiar de la învinuitul Taifas Daniel Vasile, organizatorul întregii activitați infracționale.

Urmare a discuției cu inculpatul Cristudor Dumitru, învinuitul Taifas Daniel Vasile a demarat, prin intermediul inculpatei, Andronache Monica, demersurile de calmare a persoanelor ce urmau a fi percheziționate dupa cum urmeaza:

Cu privire la martora M. G.

Învinuita Andronache Monica, la dispoziția învinuitului Taifas Daniel Vasile, a procurat suma de 1.500 euro („mâine dimineața sa cumperi 1500 euro și mai departe știi tu ce ai de facut cu ei”) necesara pentru deplasarea pe teritoriul Italiei a martorei M. G.:

Andronache Monica: Și sa-mi spuneți …ca mi-ați zis ca știu ce sa fac cu aia. Pentru duminica seara ?

Taifas Daniel Vasile: Nu. Pentru mâine.

Andronache Monica: Ce trebuia sa fac duminica seara trebuie sa fac mâine.

Taifas Daniel Vasile: Nu ! Mâine schimbi aia o mie jumatate și suni persoana respectiva. Care a venit la tine, ți-a lasat ceva și alte cele. Ai înțeles ?

Andronache Monica: Am înțeles, da !

Taifas Daniel Vasile: Iar ce-i duminica seara e separat. E altceva.(convorbire din data de 31.05.2013, ora 19:48:27)

………………………………………………………………………………

Taifas Daniel Vasile: Deci banuții sunt pentru aia mica.

Andronache Monica:Am înțeles !

Taifas Daniel Vasile: Îi schimbi. O suni… și îi spui deci atâta, poate sa țina telefonul sa raspunda luni sau marți sau sa-l țina închis, ea hotaraște. Da ?

Andronache Monica: Da.

Taifas Daniel Vasile: Deci la munca sa știe aia ca-i plecata în Italia și

poate sa și raspunda la telefon sa spuna ca-i în concediu plecata.

(convorbire din data de 01.06.2013, ora 08:56:05)

Confirmarea remiterii sumei de 1.500 euro catre M. G. vine în data de 01.06.2013, în urma unor S.M.S.- uri repetate între aceasta și Andronache Monica:

Andronache Monica: „Pot sa trec pe la tine ?”

M. G.: „Da sunt aici.”

Andronache Monica: „Te sun când sunt în parcare la (…).”

M. G.:„Ok.”

Andronache Monica: „Sunt în parcare la (…)”

Andronache Monica: „Am rezolvat cu G.”

(SMS/uri din data de 01.06.2013, în intervalul orar 12:22:31 – 13:22:31 )

 Cu privire la martorul C. V.

Aceeași inculpata, Andronache Monica a avut ca sarcina din partea învinuitului Taifas Daniel Vasile sa îi comunice lui C. V. ca urmeaza sa fie percheziționat însa „nu trebuie sa se streseze, sa nu faca valuri, eventual sa vorbeasca cu (…) (n.n. soția lui C. V.) dar sa nu faca nici ea valuri dupa aceea în ora..”(convorbire din data de 01.06.2013, ora 08:56:05).

Conform planului prestabilit, duminica, 02.06.2013, învinuita Andronache Monica i-a comunicat în jurul orelor 18:00 învinuitului Taifas Daniel Vasile ca „ am vorbit cu V(…)”, aspect ce l-a nemulțumit pe acesta din urma întrucât martorul C. V. trebuia anunțat „pe la 10 noaptea”, probabil pentru a nu putea pâna dimineața sa pericliteze modul teatral în care urmau a se desfașura perchezițiile domiciliare:

Taifas Daniel Vasile: „ Trebuia sa-i spui mai târziu, ca acum o sa-și faca o gramada de gânduri. Nu știi cu cine o sa mai vorbeasca.”

La scurt timp, învinuita Andronache Monica l-a apelat din nou pe învinuitul Taifas Daniel Vasile și i-a comunicat ca „V(…) este jos”(n.n. anterior C. V. îi solicitase inculpatei sa coboare în fața blocului întrucât dorea sa o mai întrebe ceva) și a întrebat-o „ce sa faca ?, unde sa plece ?”, motiv pentru care Taifas Daniel Vasile s-a vazut obligat sa mai puna o data la punct lucrurile: „Luni dimineața la 7 se duce la birou….Nu pleaca nicaieri…. Sa plece de acasa. În caz ca vine cineva, o suna pe doamna avocat care este la(…) și așteapta telefon de la el și merg împreuna… Nu pleaca nicaieri. Pleaca decât de acasa, la 7 dimineața, sa se duca la birou. Nu face nimic altceva. Îi spui: Nu te mai stresa, O sa înțelegi mai multe dupa ce o sa vezi.” (convorbire din data de 02.06.2013, ora 19:08:56).

Relevant din conținutul acestei convorbiri telefonice este faptul ca învinuitul Taifas Daniel Vasile cunoștea în detaliu modul în care urma sa aiba loc percheziția la domiciliul lui C. V. altfel nu i-ar fi recomandat acestuia sa plece de acasa la 7 dimineața în condițiile în care de regula perchezițiile se efectueaza de regula începând cu ora 06:00.

La scurt timp dupa finalizarea activitaților procedurale aferente percheziției domiciliare și audierii martorul C. V. a apelat-o pe învinuita Andronache Monica relatându-i ca „au gasit un singur c….ț de act care era cu (…) de prin 2006, dar nesemnat”. La rândul sau, Andronache Monica a transmis urmatorul mesaj catre învinuitul Taifas Daniel Vasile: „am vb cu dna, totul a ieșit foarte bine, nu trebuie sa va faceți griji, nu vrea sa vorbim despre asta la tel. Probabil tel dânsei este deja ascultat”. Dupa aproximativ o ora și jumatate învinuitul Taifas Daniel Vasile i-a transmis inculpatei Andronache Monica sa faca toate demersurile pentru ca avocatul (…) sa participe și ziua urmatoare la procedurile („și la tot ce este”) îndreptate împotriva lui B. T. Ulterior, s-a probat ca nu a mai fost necesara prezența avocatei(…), întrucât potrivit spuselor învinuitei Andronache Monica: „a sunat-o șefu` și a zis ca nu e nevoie”.

În dimineața zilei de 04.06.2013, martora M. G. l-a apelat telefonic pe martorul (…) caruia i-a comunicat ca a fost sunata de domnul Cristudor caruia i-a spus ca este în concediu. M. G. s-a aratat a fi îngrijorata întrucât inculpatul Cristudor Dumitru îi învederase ca va mai reveni cu un telefon însa, (…) a liniștit-o îndrumând-o sa spuna același lucru și anume ca este plecata în concediu și nu avea de unde se știe ca va fi chemata de organele de urmarire penala. La scurt timp, (…) l-a contactat pe învinuitul Taifas Daniel Vasile caruia i-a relatat discuțiile purtate cu M. G. precum și faptul ca aceasta a reușit sa se eschiveze spunând ca este plecata în afara țarii. (convorbire din data de 04.06.2013, ora 11:19:24).

Totuși, neliniștita, M. G. a transmis un SMS catre Andronache Monica cu urmatorul conținut: „Mona m-a sunat Cristudor și am zis ca sunt în concediu mi-a zis ca revine cu un tel la mine, ma poți suna ?”. Prudenta, Andronache Monica, i-a transmis martorei M.G. doua SMS-uri atragându-i atenția sa fie mai conspirata în discuții întrucât le sunt interceptate convorbirile telefonice: „tel sunt ascultate, inclusiv al tau….te sun, nu pomeni numele lui, vb mai codificat”. De altfel, una dintre preocuparile constante ale inculpatei Andronache Monica era procurarea atât pentru sine cât și pentru învinuitul Taifas Daniel Vasile de terminale și cartele telefonice (SMS-uri trimise de Andronache Monica lui Taifas Daniel Vasile la data de 04.06.2013 „toate tel sunt „dragute” inclusiv al dvs”, „asta mi s-a spus”, Taifas Daniel Vasile: „Îți iei complet. Complet pachetul, Sa-ți iei ceva nou și sa-mi dai un beep”).

Starea de neliniște a martorei M.G. a continuat pe toata durata zilei de 04.06.2013, în mod repetat, aceasta exprimându-și atât fața de (…) cât și fața de Andronache Monica temerea de a nu i se întâmpla ceva, dorința de a i se comunica mai multe lucruri întrucât avea impresia ca i se ascunde ceva și nu își dorea sa fie pusa în fața faptului împlinit. Prin urmare, mesajele acesteia au ajuns și la cunoștința lui Taifas Daniel Vasile care i-a recomandat „mai bine sa stea liniștita acolo”, asta în condițiile în care preocuparea principala a învinuitului era „ce a fost la (…) ?”(n.n. rezultatul percheziției domiciliare efectuate la B.T.), motiv pentru care i-a solicitat inculpatei Andronache Monica obținerea unor informații suplimentare de la avocatul (…)

Martorii M.G., C. V. și B.T. au confirmat în integralitate împrejurarile de fapt prezentate anterior dupa cum urmeaza:

Declarație martor B.T.:

înainte cu o saptamâna de efectuarea percheziției la domiciliul sau din data de 04.06.2013, a fost contactat de martorul (…) care i-a cerut sa se întâlneasca în aceeasi zi pentru a-i transmite ceva. Cu ocazia acelei întâlniri, (…) i-a spus ca învinuitul Taifas Daniel Vasile are ceva „belele” în Germania si în acest sens s-ar putea sa aiba si acesta astfel de probleme, întrucât în urma cu câtiva ani martorul a detinut societatea S.C. (…) S.R.L. în Germania. Tot în cadrul acelei întâlniri, (…), i-a mai precizat faptul ca este posibil ca si el sa fie „controlat, cautat de catre autoritatile din Germania”, acesta din urma întelegând din discuție chiar si posibilitatea efectuarii unei perchezitii la domiciliul acestuia.

Declarație martor M. G.:

Învinuitul Taifas Daniel Vasile a fost cel care m-a determinat sa accept ocuparea acestei functiei de administrator la (…) întrucât mai detinea o societate care desfasura aceeasi activitate si cred ca nu putea fi administrator la ambele societati. Nu m-am ocupat niciodata de activitatea societatii din Germania. Pe Andronache Monica o cunosc întrucât lucreaza ca si contabil la SC (…) SRL, societate detinuta de Taifas Daniel Vasile. Cu o saptamâna anterior datei de 04.06.2013, Andronache Monica mi-a

comunicat ca va avea loc o perchezitie la mine acasa si ca ar fi mai bine sa plec în afara tarii pentru a nu participa la perchezitie. Am întrebat-o pe Monica ce rol am eu si de ce trebuie sa plec. Andronache Monica mi-a spus ca vor veni din Germania niste persoane în legatura cu un control pe care îl fac referitor la S.C. (…) SRL si activitatea desfasurata de aceasta societate în perioada 2004 – 2005. Am întrebat-o pe Monica ce legatura am eu cu acest control, iar aceasta mi-a spus ca este o procedura care trebuie urmata si ca trebuie sa vina acasa sa caute documente. Nu detineam la locuinta mea documente privitoare la activitatea S.C. (…) SRL. Monica mi-a spus ca îmi va asigura banii necesari deplasarii si ramânerii în Italia pe o perioada de 7 zile.

La data de 01.06.2013, Andronache Monica mi-a transmis mai multe mesaje de tip SMS, dorind sa se întâlneasca cu mine, sens în care, în aceeasi zi, mi-a înmânat suma de 1.500 euro, în parcarea (…) din localitatea Slobozia. Cu aceeasi ocazie, Andronache Monica mi-a recomandat sa-mi cumpar o cartela telefonica întrucât nu ar fi bine sa vorbesc de pe numarul meu de telefon. Am facut acest lucru si i-am trimis Monicai un mesaj cu noul numar de telefon.

În dimineata zilei de 04.06.2013, în jurul orelor 10:00– 11:00, am fost apelata telefonic de procurorul Cristudor Dumitru de la D.N.A. Slobozia care m-a întrebat unde sunt întrucât la domiciliul meu urma sa aiba loc o perchezitie.

I-am spus procurorului Cristudor Dumitru ca sunt plecata în Italia. Acesta m-a întrebat daca are altcineva o cheie de la apartamentul meu, pentru a evita spargerea usii. I-am raspuns ca sora mea detine o cheie. În acest sens, am sunat-o pe sora mea, (…), functionar bancar la (…) Slobozia, pentru a se deplasa la locuinta mea si a permite procurorului si celorlalti anchetatori sa patrunda în locuinta. Sora mea a facut acest lucru, a participat la perchezitie, primind si un proces – verbal întocmit cu acea ocazie.

În aceeasi, zi, 04.06.2013, l-am sunat si pe numitul (…) pe care îl cunosc de mai multi ani, lucrând la una din firmele acestuia, si i-am relatat ca am fost cautata de la D.N.A. pentru efectuarea unei perchezitii. (…) m-a linistit si mi-a spus ca aceasta este procedura care trebuie urmata si ca nu e vina mea ca ma aflu plecata în strainatate.

Nu-mi amintesc cu exactitate daca, înainte de 04.06.2013, mi-a spus si (…) ca urmeaza sa fie efectuata o perchezitie la locuinta mea. În perioada cât m-am aflat în Italia si aveam cunostinta ca domiciliul meu urmeaza sa fie perchezitionat am fost nelinistita, motiv pentru care am încercat sa aflu de la Andronache Monica mai multe amanunte, întrucât mie nu-mi spunea nimeni nimic.

Am revenit din Italia în data de 08.06.2013. În aceeasi zi am cautat-o pe Andronache Monica, am mers la domiciliul acesteia, iar ea mi-a spus sa stau linistita, aceasta a fost procedura si ca totul va fi bine. Cu aceeasi ocazie, Andronache Monica mi-a spus ca ma poate ajuta cu un avocat care sa ma însoteasca la audierile ce urmau sa aiba loc în data de 11.06.2013, la sediul D.N.A. Slobozia.

Andronache Monica mi-a spus ca va discuta cu avocata (…) si ca ne vom întâlni marti, 11.06.2013, la Restaurantul(…), cu putin timp înainte de a merge la DNA.

La data stabilita de comun acord cu procurorul Cristudor Dumitru m-am deplasat alaturi de doamna avocat la sediul DNA unde i-am relatat procurorului ca nu am nimic de declarat, întrucât nu am cunostinta despre dosarul respectiv si despre ceea ce se întâmpla”.

Declarație martor C. V.:

la sugestia învinuitului Taifas Daniel Vasile, a acceptat sa ocupe functia de administrator al societatilor S.C. (…) SRL si (…) S.R.L., situatie în urma careia împotriva sa s-a început urmarirea penala de catre autoritatile germane; la data de 02.06.2013, la solicitarea învinuitei Andronache Monica, s-a întâlnit cu aceasta, ocazie cu care învinuita i-a transmis ca Taifas Daniel-Vasile îi sugereaza sa plece într-o mini-vacanta, întrucât „se poate întâmpla ceva”, aspect refuzat de C. V. Urmare celor auzite, martorul a intuit ca Andronache Monica aflase de posibilitatea demararii unor activitati judiciare de la Taifas Daniel Vasile. Învinuita Andronache Monica i-a spus sa achizitioneze o cartela telefonica noua, lucru pe care l-a facut, comunicându-i ulterior acesteia numarul de apel.

Martorul C. V. a mai declarat ca, la data de 03.06.2013, locuinta sa a fost perchezitionata, la aceasta activitate fiind asistat de av. (…), persoana recomandata de Andronache Monica si despre care aceasta îi spusese ca se afla în Slobozia.

(…)

Astfel, la data de 07.06.2013, la Biroul de legatura din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-au prezentat domnii (…) si (…), investigatori germani si domnul(…), traducator autorizat pentru limbile germana si engleza, posesor al autorizatiei (…), eliberata de Ministerul Justitiei.

Prin intermediul traducatorului autorizat, investigatorii germani au comunicat ofițerului de poliție judiciara (…) aspectele constatate cu propriile simțuri cu ocazia activitaților procedurale desfașurate pe raza municipiului Slobozia, ofițerul întocmind un raport în acest sens, din cuprinsul caruia redam pasajele relevante:

„ În data de 03 iunie 2013 aveau programata o perchezitie la domiciliul lui C. V. În dimineata zilei de 3 iunie, s-au deplasat la sediul D.N.A. Slobozia însotiti de comisarul de politie (…). Când au ajuns la sediul DNA, procurorul Cristudor se afla deja acolo, nu în biroul sau, ci la etaj în camera de audieri.

Alaturi de domnul Cristudor se mai aflau alti doi ofiteri de politie judiciara care nu le-au fost prezentati si pe care nu i-au salutat întrucât au crezut ca sunt învinuitii din dosar. Ofiterul de politie (…) a încercat sa-l contacteze pe C. V., dar acesta avea telefonul închis. Din acest motiv (…) a apelat la sotia lui C. V. care lucreaza la un cabinet medical în Slobozia (n.n. anterior într-o convorbire din 29.05.2013 inculpatul Cristudor Dumitru îl întrebase pe Taifas Daniel Vasile daca soția lui C. V. lucreaza la (…)). Nu au fost de fata la discutiile pe care (…) le avea cu interlocutorii, ci doar li se prezenta rezultatul discutiilor. El vorbea la telefon pe hol. La un moment dat C. a aparut în camera de audiere cu (…).

I-a fost adusa la cunostinta lui C. V. învinuirea, continutul dosarului si îsi amintesc ca la un moment dat domnul Cristudor i-a spus lui C. V. ca îsi poate suna si avocatul. Nu s-a terminat procedura de aducere la cunostinta a învinuirii lui C. si în aproximativ 10-15 minute a aparut avocata (…) (n.n potrivit planului pregatit de învinuitul Taifas Daniel Vasile, avocatul (…) se afla „la (…) și aștepta sa fie sunata pentru a participa la percheziție).

În timp i-au fost prezentate si avocatei (…) circumstantele dosarului, s-a hotarât sa se deplaseze la locuinta lui C. V., întrucât stabilisera cu ceilalti colegi din Germania sa se înceapa perchezitiile la aceeasi ora 9:45, ora Germaniei, respectiv 10:45 ora României.

Au mai precizat ca doamna avocat (…) a fost întrebata daca va fi împuternicita de C. V. pentru urmarirea penala ce se desfasoara în Germania, iar aceasta a spus ca nu are împuternicire decât pentru perchezitie si audiere în Slobozia (n.n învinuitul Taifas Daniel Vasile îi pusese în vedere martorei (…) sa participe ca aparator ales și la percheziția ce urma sa se desfașoare la B.T. în data de 04.06.2013). Au discutat cu domrnul Cristudor cu privire la câti martori asistenti erau necesari întrucât legislatia germana permite enuntarea la martori. Initial domnul Cristudor a spus ca un martor ar putea fi chiar avocata (…) însa mai era nevoie de înca unul.

S-a început procedura perchezitiei si la un moment dat au sesizat ca pe o canapea erau asezati doi barbati. Au întrebat, bineînteles prin intermediul traducatorului, o persoana din preajma lor cine sunt acestia si li s-a spus ca sunt martorii asistenti. Atunci, la acel moment, au facut legatura cu faptul ca pe cei doi barbati îi vazusera în fata blocului lui C. V., asteptându-i. Numai ofiterul (…) cauta prin locuinta, desi mai erau doi ofiteri de politie si domnul Cristudor.

Domnul (…) desfacea si citea documentele iar domnul Cristudor, la rândul sau, le lectura pe cele mai importante. Au fost gasite la perchezitie, mai multe documente, respectiv corespondenta purtata între firmele (…) si (…) Impex. Li s-a parut ciudat faptul ca V. C. traieste într-un apartament modest în Slobozia desi (…) a avut cifra de afaceri de milioane de euro iar C. V. e acuzat de savârsirea infractiunii de evaziune fiscala cu un prejudiciu de circa 2 milioane euro, prejudiciul exact urmând a fi stabilit ulterior.

Colegii lor din München au efectuat o perchezitie la data de 03.06.2013 la sediul firmei (…) din München, str. (…), însa au gasit doar documente referitoare la firmele actuale detinute de d-l Taifas Daniel dar nu si referitoare la firmele sale anterioare. A fost audiat responsabilul imobilului, al carui nume de familie este (…) si prenumele ceva care începe cu litera M ….. (n.n într-o convorbire telefonica din data de 03.06.2013 cu (…), Taifas Daniel Vasile confirma efectuarea percheziției la Munchen ).

Au mai precizat ca, din spusele traducatorului, au înteles ca procurorul Cristudor i s-a adresat lui C. cu apelativul „Vio”, aspect ce i s-a parut ciudat acestuia, motiv pentru care le-a comunicat si lor. Domnul(…), fiind de fata, a confirmat acest aspect.

Desi înainte de perchezitie domnul C. spusese ca va da declaratii, întrucât nu are de-a face nimic cu aceste lucruri, în acest moment s-a razgândit, si colegii germani cred ca a fost influentat de avocata(…). Domnul C. a spus ca întelege sa se prevaleze de dreptul la tacere. Dupa ce avocata (…) i-a spus ceva în limba româna, C. s-a exprimat categoric în sensul ca nu va face nici acum nici ulterior nicio declaratie.

Desi de dimineata parea foarte nelinistit, dupa efectuarea perchezitiei, a devenit mai rezervat, introvertit, raspunzând monosilabic. Impresia colegilor germani este ca era aparent frustrat de situatia în care se afla. I-a fost comunicat lui C. V. ca este în interesul sau sa dea o declaratie si nu este în interesul sau sa nu declare nimic, însa acesta nu a spus nimic. Inspectorii germani sunt constienti de faptul ca C. este un om de paie si ca persoanele din spatele afacerii sunt în fapt Taifas Daniel si U. N. G.

C. a fost întrebat înainte de audiere daca mai detine o alta locuinta în Germania iar acesta a raspuns ca a renuntat la locuinta din HammSachsenschleife la începutul anului 2013. Fiind întrebat daca era o locuinta normala, C. a spus ca era o cazare comuna. Fiind întrebat ce a lucrat Hamm, C. a spus ca a lucrat la o firma de prelucrare a carnii, la banda si la cântar. Întrebat fiind daca a fost sef de echipa el a spus ca a fost simplu muncitor.

Dupa terminarea aducerii la cunostinta a învinuirii si exprimarea refuzului lui C. V. de a face declaratii, avocata (…) si C. au plecat, dupa ce, în prealabil, toti au semnat procesul-verbal de perchezitie. Apoi ei si procurorul Cristudor au ramas sa puna la punct strategia pentru zilele urmatoare. Atunci domnul Cristudor le-a comunicat ca avocata (…) a solicitat sa asiste la toate activitatile ulterioare, desi, în mod normal, nu avea cunostinta despre ceea ce urma sa mai fie întreprins. În mod normal nu avea de unde cunoaste durata sederii lor în Slobozia.

La un moment dat, domnul Cristudor le-a spus ca d-l(…), care trebuia audiat miercuri, ar fi avut un accident si trebuia operat. Miercuri, domnul Cristudor le-a spus ca d-l (…) e internat în spital si a fost operat de hernie si ca nu a fost victima unui accident de circulatie, asa cum au crezut ei initial..

Pentru marti erau programate doua activitati, respectiv perchezitii la locuintele lui B.T. si M. G., procurorul Cristudor sugerând ca prima activitate sa fie perchezitia la M.G. întrucât aceasta lucreaza la o banca iar B. este somer si trebuie sa se prezinte periodic la politie, astfel ca poate fi mai usor gasit. Au fost de acord cu aceasta sugestie. Dupa aproximativ 30 de minute, domnul Cristudor s-a razgândit si a spus ca vor perchezitiona prima data locuinta lui B., motivând ca acesta este somer si poate parasi locuinta de dimineata, iar M. poate fi gasita la orice ora.

Marti de dimineata, în timp ce dânsii luau micul-dejun la hotelul unde erau cazati, domnul (…) a fost salutat, în limba engleza, de catre cele doua persoane care asistasera în calitate de martori asistenti la perchezitia efectuata la domiciliul lui C.

În aceasta zi, dânsii s-au prezentat la ora stabilita la sediul D.N.A. Slobozia, ocazie cu care au constatat ca d-l B. si avocatul sau se aflau deja acolo, desi cu o zi înainte C. V. fusese adus dupa momentul sosirii colegilor germani la sediul D.N.A.

I-a fost adus la cunostinta domnului B. continutul dosarului, drepturile si obligatiile procesuale. Împreuna cu ofiterul (…) si cu traducatorul s-au deplasat la locuinta lui B. Perchezitia a început la ora 09:05 iar la ora 10:10 s-a încheiat. Nu s-a gasit nimic relevant cu ocazia perchezitiei. Domnul B. a permis sa fie accesat computerul sau, unde, de asemenea, nu s-a identificat nimic relevant la o cautare sumara dupa un simplu criteriu de cautare, respectiv „(…)”.

Ulterior s-au deplasat la sediul D.N.A. unde a fost începuta audierea lui B., asistat de avocat(…), care i-a recomandat acestuia sa nu dea declaratii. Au sesizat ca d-l (…)a lasat pe un birou pentru d-l Cristudor doua carti scrise de dânsul si cu autograf. Investigatorii germani mi-au înmânat cartea de vizita a avocatului(…), pe care au primit-o de la acesta. Anexez la raport aceasta carte de vizita.

Apoi d-l Cristudor le-a povestit ca s-a încercat contactarea doamnei M.G. însa nu au gasit-o nici acasa nici pe telefonul mobil. S-a luat legatura la banca unde lucreaza, de unde au aflat ca se afla în concediu si ca va reveni peste 6 zile.

Domnul Cristudor ne-a explicat ca d-na M. este originara din alt loc din ara si nu are rude sau cunostinte în Slobozia. Un functionar bancar a comunicat ca d-na M. se afla în Italia, de unde se va întoarce sâmbata. D-l Cristudor a propus ca perchezitia sa aiba loc în momentul în care se întoarce d-na M. din concediu. Colegii germani i-au spus ca nu sunt de acord cu aceasta si ca ar trebui sa încerce sa se gaseasca o alta cheie cu care sa se patrunda în locuinta. I-au spus d-lui Cristudor sa apeleze la un serviciu de lacatusarie care deschide usa cu daune minime, iar d-l Cristudor a spus ca i-a comunicat telefonic d-nei M. ca se va patrunde în locuinta cu forta, ocazie cu care aceasta i-a comunicat ca mai exista chei de la locuinta atât la sora ei cât si la o prietena.

Au plecat la locuinta lui M.G. si, în acelasi timp, au fost informate si cele doua femei sa se prezinte cu cheile de rezerva. Când au ajuns la locuinta lui M.G. acolo se aflau d-l Cristudor, prietena d-nei (…)si alti doi ofiteri de politie, iar dupa putin timp s-a prezentat si sora d-nei(…), care împreuna cu prietena au participat ca martori asistenti la perchezitie.

Au patruns în locuinta, o garsoniera mica unde nu s-a gasit niciun document cu privire la firma(…). A fost gasit în locuinta un laptop pentru care d-l Cristudor a cerut acceptul telefonic de la d-na M. sa efectueze o cautare sumara în memoria acestuia. Aceasta a fost de acord si, în urma cautarii, a fost identificat un fisier referitor la firma (…)din perioada de interes pentru ancheta, motiv pentru care laptop-ul a fost sigilat si ridicat.

Au revenit la sediul DNA, au semnat procesul-verbal de perchezitie domiciliara si au stabilit sa se veda miercuri la aceeasi ora când vor afla daca d-l (…) poate fi audiat.

Miercuri dimineata s-au întors la 08:30 la sediul DNA Slobozia, unde d-l Cristudor sau d-l (…) le-a comunicat ca d-l (…) nu poate fi audiat întrucât a fost deja operat iar spitalul va confirma acest lucru. Au întrebat daca nu poate fi audiat în spital si li s-a raspuns ca d-l (…)este foarte slabit.

Având în vedere numarul mare de coincidente, presupunerea colegilor germani este ca exista posibilitatea existentei unei scurgeri de informatii în acest caz.

Marti, 04.06.2013, când au ajuns la hotel în Slobozia, au cautat pe Google, dupa criteriul „Daniel Vasile Taifas”, iar motorul de cautare le-a recomandat sa caute dupa criteriul „Taifas Daniel Vasile”. Motivul cautarii l-a constituit dorinta lor de a afla în ce conditii locuieste Taifas, întrucât persoanele perchezitionate detin locuinte modeste si în acest fel sa afle unde au ajuns banii din evaziunea fiscala.

Primul rezultat raportat de motorul de cautare Google a fost acest articol din ziarul Jurnalul cu titlul Piatra de moara din ograda lui Morar în care se face referire la faptul ca exista legaturi suspecte între Taifas si fiul sefului DNA Slobozia.”

În schimbul efectuarii unor acte contrare îndatoririlor de serviciu si anume neadoptarea unor masuri de protecție minimale care sa asigure conspirativitatea activitaților de percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritațile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03.06.2013 – 05.06.2013, procurorul Cristudor Dumitru a primit la data de 23.05.2013 de la învinuitul Taifas Daniel Vasile, cu ajutorul numitei Andronache Monica, doua mașini de piatra pentru amenajarea gradinii în valoare de aproximativ 2.000 lei iar la data de 01.06.2013, zece pomi thuya în valoare de aproximativ 3.354 lei, bunuri utilizate pentru amenajarea imobilului situat pe (…), aparâinând S.C. (…)S.R.L., societate la care asociat este numitul(…), fiul lui Cristudor Dumitru. Primirea bunurilor de catre inculpatul Cristudor Dumitru rezulta fara putere de tagada din conținutul

convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpații Taifas Daniel Vasile și Andronache Monica precum și din înscrisurile atașate la dosarul cauzei anume, factura emisa de S.C. (…)S.R.L. catre S.C. (…) SRL la data de 01.06.2013.

Astfel, martorul(…), angajat al (…) a confirmat ca la data de 01.06.2013, a încarcat 10 pomi thuya de la magazinul din orașul Pantelimon, pe care trebuia sa îi transporte la firma (…) din Slobozia. În localitate au luat legatura cu învinuita Andronache Monica(„doamna contabila”) care i-a spus ca cei 10 thuya nu sunt pentru restaurant, apoi a sunat o persoana si i-a solicitat sa se deplaseze la o statie de alimentare carburanti(…), aflata la iesirea spre Constanta. Aici dupa câteva minute au fost abordați de un barbat, care se deplasase cu un autoturism marca(…), și care i-a întrebat daca sunt de la firma(…). Împreuna s-au deplasat înspre Constanta aproximativ 1500-2000 m, pâna la imobilul unde trebuiau plantați cei 10 pomi. Aici, întrucât persoana care îi așteptase nu cunoștea detalii privitoare la lucrarea de amenajare ce trebuia efectuata a fost apelata telefonic o alta persoana care a stabilit detaliile. Aspectele descrise de martorul anterior menționat sunt confirmate de conținutul convorbirilor telefonice purtate între Andronache

Monica, Taifas Daniel Vasile și Cristudor Dumitru. De asemenea, factura nr. (…) din data de 01.06.2013 emisa de S.C. (…)S.R.L. atesta achitarea contravalorii bunurilor în cuantum de 3354 Ron de catre S.C. (…) S.R.L., societate la care asociat unic este Taifas Daniel Vasile iar persoana împuternicita Andronache Monica.

Martorul(…), angajat în calitate de conducator auto în cadrul firmei fratelui sau (…) SRL, a declarat ca, în urma cu aproximativ o luna, învinuitul Taifas Daniel-Vasile i-a cerut doua camioane de piatra, sort 8-16, care sa fie livrate la o adresa situata cu putin înainte de intrarea în Slobozia, pe partea stânga pe sensul de mers catre oras.

Numitul (…) a trimis un angajat al firmei care a efectuat cele doua transporturi, indicându-i acestuia adresa de livrare, asa cum îi fusese precizata de numitul Taifas.

Martorul a declarat ca a stabilit cu învinuitul Taifas Daniel-Vasile ca plata pentru cele doua masini va fi facuta prin virament bancar de catre firma acestuia, al carei nume nu l-a putut preciza, însa SC (…) SRL nu a emis factura pâna la data efectuarii audierii.

Numitul (…)a mai precizat faptul ca valoarea celor doua masini de piatra este de 2790 lei, depunând la dosarul cauei și factura emisa de (…) SRL catre (…) S.R.L., societate la care calitatea de asociați o au învinuiții Taifas Daniel Vasile și Andronache Monica.

La data de 13.06.2013, în baza autorizatiei de perchezitie(…), emisa de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Penala, s-a efectuat o perchezitie domiciliara la imobilul situat în Mun. Slobozia, (…), jud. Ialomita, apartinând S.C. (…)., la care asociati sunt Cristudor Alexandru, fiul inculpatului Cristudor Dumitru si(…).

Cu ocazia efectuarii activitatii, au fost identificati 10 pomi ornamentali – thuya – plantati în curtea imobilului. De asemenea, a fost identificata o suprafata de aproximativ 2000 m.p. acoperita cu piatra concasata.

Având în vedere cele expuse mai sus, apreciem ca exista probe și indicii temeinice cu privire la savârșirea infracțiunilor de luare de mita, prev. de art. 254 alin.1 C.pen raportat la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 al. 1 C.p. rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000 savârsite de catre inculpatul Cristudor Dumitru, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Probatiunea administrata în cauza se compune din:

(mijloace de proba)

Declaratiile inculpatului:

Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, Cristudor Dumitru a încercat sa prezinte propria varianta, mincinoasa, a modului în care au decurs lucrurile cu privire la „solicitudinea„ de care a dat dovada în fața autoritaților germane și modalitatea de primire a foloaselor de la învinuitul Taifas Daniel Vasile.

Prin ordonanța 169/P/2013 din data de 13.06.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale fața de Cristudor Dumitru pentru savârșirea infracțiunilor de luare de mita și favorizarea infractorului.

Prin hotarârea nr.235/12.06.2013 Consiliul Superior al Magistraturii – Sectia pentru procurori a încuviintat luarea masurii preventive a reținerii fața de procurorul Cristudor Dumitru.

Prin hotarârea nr.236/12.06.2013 Consiliul Superior al Magistraturii – Sectia pentru procurori încuviintat luarea masurii preventive a arestarii fața de procurorul Cristudor Dumitru.

Prin ordonanta 169/P/2013 din data de 13.06.2013 s-a dispus retinerea inculpatului Cristudor Dumitru pentru o perioada de 24 de ore de la 13.06.2013, ora 17:45 pâna la 14.06.2013, ora 17:45.

Având în vedere probatoriul administrat, pâna în prezent, asa cum a fost expus în cele care preced, apreciem ca în prezenta cauza exista probe si indicii temeinice, conform prevederilor art. 148 alin. 1, art. 1491 rap. la art. 143 si art. 681 din Codul de procedura penala, conform si cu art. 5 par. 3 din C.E.D.O., privind existenta unor motive verosimile de a banui ca inculpatul Cristudor Dumitru a savârsit o fapta antisociala, cu caracter grav, lasarea lui în libertate având potentialul de a periclita ordinea publica.

Pe de alta parte, în raport cu probatoriul aflat la dosar, consideram ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 148 lit. f din Codul de procedura penala, pentru a se dispune, masura arestarii preventive a inculpatului Cristudor Dumitru.

Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat sa ofere un set minim de fapte si informatii care sa convinga un observator obiectiv (judecator) cu privire la existenta indiciilor temeinice ca s-a savârsit o infractiune. Acest aspect nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii înca din momentul arestarii (cauzele Brogan si Murray c/a Regatului Unit) tocmai pentru ca nici o persoana sa nu fie lipsita de libertatea sa în mod arbitrar. (cauza Amuur c/a Frantei).

Arestarea preventiva a inculpatului Cristudor Dumitru .i, se circumscrie dispozitiilor art. 143 Cod procedura penala, adica exista indicii si probe ca acesta a savârsit o fapta antisociala prevazuta de legea penala si fundamentata pe mijloacele de proba enumerate anterior.

Indiciile si probele enunțate anterior contureaza fara echivoc starea de fapt retinuta în privinta inculpatului si care a fost expusa anterior.

Potrivit art. 148 alin. 1 Cod procedura penala masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt întrunite prevazute în art. 143 si exista vreunul dintre cazurile reglementate de art. 148 Cod procedura penala.

Subzista si conditiile reglementate de art. 148 lit. f Cod procedura penala, ce implica îndeplinirea cumulativa a doua conditii, astfel ca faptele pentru care este cercetat inculpatul Cristudor Dumitru, prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, pericol care rezida din natura si gravitatea infractiunilor comise, urmarile acestora si rezonanta sociala negativa produsa în comunitate.

Desi pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social – ca trasatura esentiala a infractiunii – totusi acestea prezinta puncte de interferenta astfel ca practica judiciara a conturat punctul de vedere majoritar ca pericolul concret pentru ordinea publica se apreciaza atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât si de datele referitoare la fapte, adica natura si gravitatea infractiunii comise si rezonanta sociala negativa produsa în comunitate ca urmare a savârsirii acesteia.

Ca urmare a derularii activitatii infractionale a inculpatului Cristudor Dumitru în virtutea functiei publice pe care o detine, cea de procuror – șef al unei structuri teritoriale a Direcției Naționale Anticorupție, s-a adus atingere nu numai imaginii institutiei pe care, la nivel local, acesta o conduce si o reprezinta, ci si o denaturare grava a profilului magistratului în sistemul judiciar românesc, magistratii fiind o categorie aparte în rândul celor care înfaptuiesc actul de justitie, trebuind sa dea dovada de o înalta tinuta morala ce presupune abtinerea de la comportamentele infractionale, constituind în mod neîndoielnic adevarate repere în societatea româneasca. Cu atât mai mult, procurorul Cristudor Dumitru, în calitate de procuror ce activa în cadrul unei structuri ce are ca deziderat principal lupta împotriva corupției, trebuia sa dovedeasca o probitate morala cu mult peste standardele obișnuite și totodata sa se abțina chiar și de la cele mai insignifiante apropieri interumane care ar fi putut naște în sarcina sa o banuiala ca de fapt se afla nu de partea legii ci de cea a infractorilor.

Un alt aspect ce contureaza starea infracționala a procurorului Cristudor Dumitru .i necesita, în opinia noastra, eliminarea din societate pentru o perioada de timp este nonșalan.a cu care a reușit sa compromita o activitate judiciara, pe care partenerii europeni, de la care avem pretenția, în alte circumstanțe, sa ne acorde ajutorul în ce privește cooperarea internaționala în materie penala, au venit sa o desfașoare în România, practic nefacând altceva decât sa îi induca și mențina pe aceștia într-o stare de ridicol cu ocazia fiecarei activitați judiciare desfașurate în Slobozia.(…).

Mai mult pericolul social este prezent si rezida și din modul în care inculpatul a actionat, din lipsa de responsabilitate de care a dat dovada prin posibilitatea declanșarii unui conflict interinstituțional între organele de ancheta germane și Direcția Naționala Anticorupție.

Fata de considerentele aratate, apreciez ca luarea masurii arestarii preventive, fata de inculpatul Cristudor Dumitru este necesara în interesul urmaririi penale si, în consecinta, în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f, art. 1491 rap. la art. 143 si art. 681 din Codul de procedura penala, conform si cu art. 5 par. 3 din C.E.D.O.,

P R O P U N :

Arestarea preventiva, pentru o perioada de 29 de zile, începând cu data de 14.06.2013 si pâna la data de 12.07.2013, a inculpatului:

1. CRISTUDOR DUMITRU(…), procuror șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție, pentru savârsirea infractiunilor de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 254 alin. 1 C. pen raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C.p. rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.(fiind îndeplinite condițiile prevazute de art. 148 alin.1 lit. f C.p.p)

PROCUROR(…)

din Referatul de propunere a arestării preventive pentru 29 de zile a procurorului corupt Dumitru Cristudor

din Referatul de propunere a arestării preventive pentru 29 de zile a procurorului corupt Dumitru Cristudor
din Referatul de propunere a arestării preventive pentru 29 de zile a procurorului corupt Dumitru Cristudor – pag 25

 Dan Badea

Conducerea Radioului Public (pusă de USL) și cotidianul.ro (pus de Nistorescu) continuă denigrarea FRJ MediaSind și a Federației Internaționale a Jurnaliștilor

COMUNICAT MEDIASIND:

„FRJ MediaSind condamnă campania de denigrare orchestrată de către conducerea Radioului public împotriva sa şi a Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor

Comitetul Executiv al Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind condamnă campania de denigrare orchestrată de către conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) prin propria reţea de informare şi prin publicaţia on-lineCotidianul.ro împotriva Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ) şi a FRJ MediaSind.

Ovidiu Miculescu
Ovidiu Miculescu, unul dintre detractori, îndeplinind, râzând, formalitatea trecerii prin fața unei comisii parlamentare, înainte de a prelua conducerea Radioului Public
Cornel Nistorescu, pe vremea în care Cotidianul era util pentru că apărea pe...hârtie, deci slujea interesele cetățenilor constipați
Cornel Nistorescu, al doilea detractor profesionist, pe vremea în care Cotidianul era util pentru că apărea pe…hârtie, deci slujea interesele cetățenilor cu probleme

Acuzaţiile false prezentate în cadrul propriilor programe de ştiri ale SRR împotriva FIJ şi FRJ MediaSind privind ridicarea acreditărilor de presă  a două angajate trimise de  către conducerea radioului la  Congresul  mondial al jurnaliştilor fără a prezenta şi poziţia oficială a acestei organizaţii şi a dreptului la replică a FRJ MediaSind, precum şi publicarea, sub pseudonim, a mai multor articole calomnioase, rasiste, xenofobe şidiscriminatorii la adresa organizaţiilor jurnaliştilor de cătreCotidianul.ro, ne determină să facem următoarele precizări:

1.    FRJ MediaSind nu are nicio legătură cu vreun partid politic sau cu vreun serviciu secret, aşa cum se menţionează într-un articol din Cotidianul.ro. Dimpotrivă, FRJ Mediasind este organizaţia care militează pentru depolitizarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi este organizaţia care a depus şi a susţinut, sprijinită de FEJ la Parlamentul European, petiţia împotriva introducerii vulnerabilităţii presei în cadrul strategiei naţionale de apărare.

De asemenea, FRJ MediaSind este organizaţia care susţine demersurile Active Watch privind interzicerea la nivel european a infiltrării redacţiilor cu agenţi ai serviciilor secrete. (vezi http://www.mediasind.ro/despre-noi

şi

http://www.mediasind.ro/comunicate-1/deciziefaraprecedentlacongresulfijambasadeleromanieivorfiasaltatedeprotestelejurnalistilordinpeste100tari)

2.  La Congresul FIJ de la Dublin, ce a avut loc în perioada 4-7 iunie 2013, angajatele SRR Cerasela Rădulescu şiNicoleta Balaci au încălcat în mod flagrant deontologia profesională, motiv pentru care oficialii FIJ au decis să le retragă  acreditările. Peste tot în lume, un jurnalist este trimis la un eveniment pentru a relata corect faptele, nu să provoace scandal,să ameninţe cu greva foamei sau să denigreze organizatorii şi membrii săi afiliaţi. Totodată, nefiind membre ale FIJ şi nici mandatate de către vreo organizaţie afiliată FIJ, pretenţiile celor două reprezentante ale Radioului public de a beneficia gratuit de statutul de delegat erau nejustificate. Astfel, pentru a evita situaţii penibile, administraţia SRR, pe lângă asigurarea cheltuielilor de avion şi cazare, trebuia să le ofere şi bani pentru masă.

De fapt, cele două angajate sunt susţinătoarele preşedintelui–director general al SRR, Ovidiu Miculescu (foto), în conflictul său cu proprii angajaţi şi cu reprezentantul ales al acestora în Consiliul de Administraţie, Adrian Moise.

Cerasela Rădulescu este platită în continuare din banii SRR, fapt ce îi permite ca împreună cu soţul ei, Bogdan George Rădulescu, să locuiască în continuare la Bruxelles, deşi au pierdut definitiv procesul cu radioul pentru anularea deciziilor de concediere.  Potrivit informaţiilor noastre, Bogdan George Rădulescu, fiind şi colaborator al publicaţiei Cotidianul.ro, este autorul real al articolelor denigratoare la adresa FIJ şi FRJ MediaSind, publicate în respectivul ziar.Menţionăm că pentru abateri de la deontologia profesională, până în prezent acesta a fost concediat de la mai multe instituţii de media, printre care menţionăm cotidianul Ziua, Antena 3 şi SRR. (http://www.mediaddict.ro/antena-3-anunta-despartirea-de-bogdan-george-radulescu-correspondent-la-bruxelles/)

Nicoleta Balaci este liderul unui sindicat cu câţiva membri din SRR, fiind una dintre persoanele obediente care l-au însoţit şi susţinut pe directorul Ovidiu Miculescu la audierile din Comisia de abuzuri din Camera Deputaţilor. Totodată, Nicoleta Balaci este şi singurul martor din partea administraţiei SRR în procesul  privind spargerea sediului şi confiscarea documentelor, ștampilei și cotizaţiei  Sindicatului  Unit al Salariaţilor din Radio România, condus de Adrian Moise.

3. Iniţial, în data de 6 iunie 2013, prin reprezentantul  Serviciului Relaţii Internaţionale, SRR şi-a cerut  « scuze pentru evenimentele care au avut loc la Congresul IFJ din Dublin cu jurnalistele noastre » , anunţ citit și în plenul Congresului de către oficiali. Ulterior, în data de 8 iunie a.c., după Congres, pentru a crea diversiuni şi scandal pe plan naţional și internaţional,  Departamentul de Comunicare și Marketing al SRR a semnat un comunicat prin care protestează față de anularea  acreditărilor celor două angajate. Documentul a fost  difuzat pe propriile posturile de radio şi în reţeaua online. Prin acest comunicat, conducerea SRR a transmis către public acuzaţii nefondate la adresa FIJ, FRJ MediaSind şi a reprezentantului României la Congresul mondial al jurnaliştilor. Deşi am solicitat oficial dreptul la replică, conducerea SRR a refuzat să publice şi punctele de vedere ale FIJ şi FRJ MediaSind.

4. Moţiunile împotriva abuzurilor din Societatea Română de Radiodifuziune au fost votate cu unanimitate la Congresul Federaţiei Europene a Jurnaliştilor ce a avut loc în perioada 13-15 mai 2013 la Verviers, Belgia şi la Congresul Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor din 4-7 iunie 2013 din Dublin, Irlanda. Acest fapt este probat de înregistrările audio-video deţinute de oficialii FIJ, FEJ şi FRJ MediaSind şi de procesele verbale ale şedinţelor. Toate moţiunile votate sunt postate ulterior pe site-urile organizaţiilor. Alături de votul în unanimitate al moțiunii FRJ MediaSind, atât delegaţii Congresului FEJ cât şi cei ai Congresului  FIJ au semnat şi o petiţie privind susţinerea preşedintelui Sindicatului Unit al Salariaţilor din SRR, Adrian Moise.

De când a fost declanşat conflictul, preşedinţii FEJ şi FIJ, liderii principalelor  organizaţii profesionale şi sindicale din România au protestat împotriva abuzurilor administraţiei conduse de Ovidiu Miculescu faţă de angajaţii SRR şi a reprezentantului acestora în Consiliul de Administraţie, iar Organizaţia Internaţională a Muncii, care cercetează în acest moment cazul, a cerut deja explicaţii oficiale autorităţilor române prin intermediul Ministerului de Externe:

http://www.mediasind.ro/comunicate1/organizatiainternationalaamunciiseimplicainstopareailegalitatilordinradioulpublic

–  http://www.mediasind.ro/comunicate-1/federatiaeuropeanaajurnalistilorsustineanchetareaabuzurilorconduceriiradiouluipublicdecatreparlamentulromaniei

–          http://www.mediasind.ro/comunicate-1/sindicateledinsrrsrtvsianpagerpressalariatiidinediturisitipografiimonitoruloficialsidinculturaazirgdssicomitetulsectorialmass-mediaprotesteazaimpotrivaabuzurilordinradioulpublic

–          http://www.mediasind.ro/comunicate-1/presedintelefijjimboumelhavasustinerevendicarilejurnalistilorromaniinfatainstitutiilorinternationale

–          http://www.mediasind.ro/comunicate-1/congresuljurnalistiloreuropeniavotatinunanimitatemotiuneaimpotrivaabuzurilordinsocietatearomanaderadiodifuziune

–          http://www.mediasind.ro/comunicate-1/administratiamiculescucheltuieaproximativ150000europentrusupraveghereaangajatilordinradioulpublic

–          http://www.mediasind.ro/news/activewatchdesfiinteazaregulamentulmiculescudinradioulpublic

–          http://www.mediasind.ro/news/reportervirtualrounsenatorpsdiicereluipontasa-sidemitaamiculceconduceradioulpublic

–          http://www.activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/activewatch-cere-parlamentului-sa-declanseze-urgent-o-ancheta-despre-situatia-din-radioul-public/

5.   În legătură cu alte acuzaţii absurde, menţionăm că preţul unei legitimaţii internaţionale de presă  include  cheltuieli pentru confecţionarea ei şi cotizaţia către FIJ şi FEJ. În România  acesta este de aproximativ 50 de euro pentru doi ani, adică în jur de doi euro pe lună. Cunatumul său variază de la ţară la ţară, în funcţie de numărul de membri cotizanţi şi de hotărârile interne ale organizaţiilor afiliate. De altfel, această sumă este  plătită doar de către persoanele care doresc legitimaţii de presă internaţionale.

6. Alegerile de la Congresul FIJ nu au fost fraudate, iar FRJ MediaSind a primit atâtea mandate de  vot câte prevede Statutul organizaţiei pentru membrii cotizanţi înregistraţi. Este adevărat că a existat un incident generat de o neatenţie a  secretariatului la împărţirea cartoanelor de vot, gasindu-se cinci voturi în plus la alegerea preşedintelui FIJ. Această problemă a fost tranşată prin vot deschis, după cum este prezentat şi pe site-ul oficial al organizaţiei :

http://www.ifj.org/en/articles/ifj-congress-confirms-election-of-president

Având în vedere acuzaţiile false, rasiste, xenofobe, calomnioase şi discriminatorii la adresa acestor organizaţii importante şi reprezentative ale jurnaliştilor din lume şi din România, FRJ MediaSind va acţiona în instanţă conducereaSRR, conducerea publicaţiei Cotidianul.ro şi pe autorii  acestei campanii murdare de denigrare, solicitând daune semnificative pentru gravele prejudicii de imagine create organizaţiei şi partenerilor externi.

FRJ MediaSind nu se va lăsa intimidată de metodelele securiste folosite de conducerea SRR şi va continua demersurile deschise în justiţie şi la instituţiile internaţionale. Împreună cu FIJ şi FEJ, FRJ MediaSind va continua protestele demarate la ambasadele României din străinătate împotriva abuzurilor preşedintelui-director general al SRR, Ovidiu Miculescu şi a acoliţilor săi, faţă de salariaţii instituţiei publice de presă şi faţă de liderul de sindicat”.

Comitetul Executiv al FRJ MediaSind

București, 18 iunie 2013

 

Hrebenciuc și Zgonea, cu Rusia în suflet la Parlament, sfidând milioane de eroi români care au murit cu sufletul sfâșiat de glonțul, baioneta sau tortura rușilor în ultimele două secole

Remember de Ziua Rusiei: În octombrie 1944, la întâlnirea dintre Churchill și Stalin de la Moscova s-a stabilit că influența Uniunii Sovietice în România va fi de 90%. Și a fost totală aproape două decenii…Urma influența brutelor comuniste bine antrenate de sovietici.

Moscova, oct 1944: Documentul pe care s-a consemnat influenta Rusiei în România
”CU RUSIA ADÂNC ÎNFIPTĂ ÎN SUFLET ȘI ÎN ȚARĂ”: Moscova, oct 1944: Documentul pe care s-a consemnat influenta Rusiei în România. Conform istoricului Mihai Retegan Decizia Foreign Office fusese luată cu doi ani înainte, în 31 decembrie 1942!

 

Valeriu Zgonea
Valeriu Zgonea

Valeriu  Zgonea, un neica nimeni ajuns președinte de Cameră,  are Rusia adânc fixată în sufletul lui de CFR-ist făcut la seral, chiar daca la școlile prin care a trecut, ca trenul prin gară, i s-a spus ca este o diferența fatală de ecartament intre liniile ferate românești și cele rusești

Și mai are Rusia în suflet Hrebenciuc, un alt animal politic care vinde si cumpara orice este de vânzare, inclusiv țări sau gogosi cu gaura.

Fragment din Viorel Hrebenciuc

Fragment din Viorel Hrebenciuc

Cei doi au organizat ieri, la Camera Deputaților, o expoziție de fotografii intitulată ”Cu Rusia în suflet”, azi fiind Ziua Rusiei. În vreme ce Victor Ponta se întâlnea la Berlin pentru exact patru minute cu cancelarul german Angela Merkel, pentru a primi iertarea pentru lovitura de stat de anul trecut și binecuvântarea Occidentului pentru politica de coabitare cu Băsescu, strategul și sforarul PSD, Viorel Hrebenciuc, se întâlnea la București cu ambasadorul Rusiei. Motivul aveam să-l aflăm de la Agerpres, care a consemnat o declarație a hrebenciucului ce va intra în istoria trădării naționale a României:

”trebuie să vă spun că generaţii întregi chiar au Rusia în suflet şi să ştiţi că nu exagerez” – a zis Viorel HREBENCIUC.

Într-adevăr, generații întregi de români au murit cu Rusia în suflet, când Rusia avea forma baionetei, a glonțului în ceafă TRAS DE LA 3 CM sau a glonțului în inimă, a obuzului, a cuțitului înfipt în spate, a ocnelor și închisorilor în care s-au prăpădit.

Execuția Mareșalului Ion Antonescu
Mareșalul Ion Antonescu în fața plutonului de execuție, ascultând, demn, pentru ultima oară, sentința de condamnare la moarte prin împușcare
Maresalul Ion Antonescu în fața plutonului de execuție, strigând, cu pălăria ridicată, după ce s-a dat comanda ”FOC!, ”TRĂIASCĂ ROMÂNIA!!!”
Maresalul Ion Antonescu în fața plutonului de execuție, strigând, cu pălăria ridicată, după ce s-a dat comanda ”FOC!, ”TRĂIASCĂ ROMÂNIA!!!”. Iată cum a consemnat un martor acea scenă: ”era seara, pe la ora șase, când a fost executat. Dorința lui de a fi împușcat de noi, de soldați, i-a fost respinsă și a fost împușcat de gardieni. După prima rafală, a salutat și a căzut. Apoi s-a ridicat și le-a cerut să tragă din nou pentru că nu este mort. Atunci, șeful gardienilor l-a împușcat în cap, dar tot nu a murit și iarăși a tras în el…”

Generații întregi au Rusia în suflet, hrebenciucule, dar sunt generații de eroi care nu pot vizita expoziția voastră de fotografii de la Camera Deputaților.

Bunicul meu a murit la fel, tot cu Rusia în suflet dar și în cătarea armei, în războiul de pe Frontul de Est, după ce Mareșalul a ordonat ”Români, treceți Prutul!”.

Bunicul (mort pe frontul de Est) și străbunicul Badea
BUNICUL meu BADEA G. ION (mort pe frontul de Est)  și străbunicul Badea Gheorghe

Nimeni, niciodată, nu i-a găsit rămășițele pământești pentru a i le îngropa creștinește, motiv pentru care și eu am rămas cu Rusia bunicului meu în suflet și în cătare.

11 august 1943: Fruntașului T.R. Badea G. Ion din Regimentul 4 Dorobanți, pentru fapte de arme săvârșite în războiul contra Rusiei Sovietice
11 august 1943: ”Fruntașului T.R. Badea G. Ion din Regimentul 4 Dorobanți, pentru fapte de arme săvârșite în războiul contra Rusiei Sovietice”

Așadar, Rusia, cel mai mare dușman al românilor este și în sufletul nostru, al supraviețuitorilor comunismului pe care ni l-a impus, dar nu în sensul dat de Hrebenciuc, iar dacă ei au adus-o ca s-o agățe în cui, ca pe icoană, în Camera Deputaților, e semn rău și miroase tare urât. Miroase a trădare, iar mirosul ajunge pâna aici, în camera în care scriu acum, deși afară plouă iar Camera Deputaților se află la exact 3 km de mine, în linie de tragere…

Hrebenciuc cu Rusia în suflet
Trădătorul Viorel Hrebenciuc, cu Rusia în suflet 

Poate pentru mulţi pare neuzual numele expoziţiei, ‘Cu Rusia în suflet, dar trebuie să vă spun că generaţii întregi chiar au Rusia în suflet şi să ştiţi că nu exagerez. Ideea preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, s-a materializat într-o expoziţie de fotografii despre Federaţia Rusă iar asta spune foarte multe despre pragmatismul preşedintelui Camerei şi al celor care guvernează astăzi, iar când spun pragmatism mă gândesc la faptul că trăim exact în această perioadă momentul când dinamizarea relaţiilor dintre România şi Rusia devin o realitate„, a spus Hrebenciuc, conform AGERPRES, la deschiderea expoziţiei de fotografie „Cu Rusia în suflet” organizată de Camera Deputaţilor şi Ambasada Federaţiei Ruse, la Palatul Parlamentului.

Conform aceleiași surse, ”el a adăugat că a avut o discuţie cu oficialii ruşi în care s-au reiterat o serie de paşi care vor fi făcuţi în perioada următoare. „Vecinătatea marii Rusii a dus la interferenţe între cele două popoare, atât în domeniul cultural cât şi în cel economic, domenii ce nu pot fi neglijate, deşi avem ani întregi în urmă în care relaţiile economice dintre cele două ţări au un singur sens – gazul rusesc spre România şi mai puţin produse româneşti spre Rusia. Este o situaţie pe care noi o putem remedia în perioada următoare, pentru că există voinţa să remediem aceste lucruri„, a precizat vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, adică Hrebenciuc. Viorel Hrebenciuc.

Nu mi-a plăcut niciodată Adrian Păunescu, pentru că a fost un  măscărici, un profitor și un poet de curte al lui Ceaușescu, dar tocmai pentru că i-a fost coleg lui Hrebenciuc și unul dintre cei care au murit, la fel, tot cu Rusia în suflet, dar și cu dorul Basarabiei, reamintesc aici unul dintre poemele sale dedicat parcă lui Hrebenciuc, Zgonea sau ”regretatului” Ovidiu Mușetescu (mort și el cu Rusia în suflet, sau cu o parte din ea in buzunar), cel care le-a pus pe tavă rușilor, la ordinul lui Năstase, majoritatea mamuților industriali din metalurgie, siderurgie, industria aluminiului etc.etc. Se numește ”Trădătorilor de țară

E un poem care spune multe despre expoziția organizată de Zgonea și Hrebenciuc, expoziție al cărei titlu este o sfidare la adresa milioanelor de români morți pe fronturile de răsărit în războaiele din ultimele două secole, în Siberia, închisori sau la Canal. Generații care au murit cu Rusia adânc și dureros înfiptă, ca o țepușă uriașă, în suflet.

Iată-l:

tradatorilor de tara

 

Dan Badea

Numindu-l pe Murgeanu consilier de stat la Cancelaria Președintelui, Băsescu ”și-a băgat mortul în”…palat!

Traian Băsescu l-a numit, zilele trecute, în înalta funcție de consilier de stat la Cancelaria Președintelui pe Răzvan Murgeanu, fost secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, dar și marioneta și ”sursa” lui Himalaya, patronul de la Curentul.

Murgeanu. Gheorghe Razvan Murgeanu, cu ochi albastri ca ai lui Himalaya.
Murgeanu. Gheorghe Razvan Murgeanu, cu ochi albastri ca ai lui Himalaya. (foto Romania libera)
MIHAI IACOB, zis HYMALAYA, zis PETROLISTUL, zis VIERMELE (răspunde și la numele de PISI) (fragment foto: Facebook, pagina finului său Mihai Belu)
MIHAI IACOB, zis Himalaya, zis Petrolistul, zis VIERMELE (răspunde și la numele de PISI)
(fragment foto: Facebook, pagina finului său Mihai Belu)

Nu știu dacă este vorba despre o lipsă de informare a Președintelui din partea celor în drept, de o toană a acestuia sau pur și simplu de prostie asumată numind într-o asemenea funcție un individ aflat în atenția organelor de cercetare penală pentru implicare în fraudarea de fonduri europene prin/de către primarul PDL al localității Negrești-Vaslui, locul în care avea să candideze fără succes, la ultimele alegeri parlamentare, pentru un post de parlamentar.

Fostul secretar de stat Murgeanu, deși este unul dintre demnitarii responsabili pentru o teapă de aproximativ 27 miliarde lei vechi, n-a reușit să obțină nici măcar 1800 de voturi de la alegătorii din circumscripția pe care i-o pregătise bunul său prieten și partener de afaceri, Mihai Iacob, zis Himalaya (zis Petrolistul , zis Viermele, zis PISI…). Culmea, locul în care a candidat Murgeanu este chiar locul de naștere al lui Himalaya, ceea ce înseamnă că patronul de la Curentul n-a fost îm stare să mobilizeze cu ziarul lui de șantaj și trafic de influență nici măcar 2000 de moldoveni ca să-l voteze pe domnul de la București, bine plasat, pentru a o compromite, în coasta Elenei Udrea.

Mai mult, cum Mihai Iacob este unul dintre oamenii de bază ai lui Vasile Blaga ar fi absurd să credem că marioneta lui, ajuns acum consilier la Cotroceni, ar fi de o altă orientare.

Personal nu mai înțeleg nimic din logica de marinar a lui Traian Băsescu, motiv pentru care nu mai dau doi bani pe deciziile sale.

Nu știa el cu ce se ocupa Murgeanu la MDRT? Nu aflase despre traficul de influență făcut de Murgeanu, la insistențele lui Mihai Iacob – Himalaya, pentru convingerea unor reprezentanți ai administrației centrale și locale (miniștri, primari etc) să cotizeze la partid sau la Iacob, pe persoană juridică (firma Emisfere – controlată și condusă oficial de Mirela Iacob, firma prin care se încasa publicitatea pentru ziarul Curentul)?

Prostul tău o să ne facă mari probleme!” – i-a spus la un moment dat Răzvan Murgeanu lui Mihai Iacob (patronul real al ziarului Curentul), referindu-se la Ioan COZMA, primarul bisericos al orașului Negrești-Vaslui, primarul bisericos al orașului Negrești-Vaslui, în fundul căruia s-au îndesat mai multe milioane de lei din fonduri europene sau de la bugetul de stat, bani pierduți pentru totdeauna câtă vreme DIICOT-ul și DNA-ul (Iași, dar și Central) au îngropat, sau doar tărăgănează dosarele penale în care sunt implicați cei trei: primarul Ioan Cozma,

ex-primarul din Negresti-Vaslui, Ioan COZMA
ex-primarul din Negresti-Vaslui, Ioan COZMA

sforarul Mihai Iacob și demnitarul de stat Murgeanu. Gheorghe Răzvan Murgeanu.

Grav este faptul că nimeni nu a fost capabil să-i atragă atenția lui Traian Băsescu despre ceea ce am tot dezvăluit eu pe acest site, sau pe blogul Adevăruri necesare prin Investigații la cheie (badeadan.blogspot.com) – desființat la cererea Mirelei Iacob tocmai pentru a ascunde aceste manevre penale făcute alături de Murgeanu sau de alți politicieni din PDL, îndeosebi de cei din zona Moldovei, unul dintre ei fiind parlamentarul Dan Marian, o altă marionetă de notorietate a lui Himalaya.

Patronii CURENTUL, mai bogați cu fiecare ”lovitură” de presă în boașele politicienilor sau oamenilor de afaceri care nu cotizează. Datorită credinței în sfântul Blaga, după țeapa de peste 135 miliarde lei trasă RAFO la începutul anilor 2000, moșia lor tot crește pe zi ce trece (deși el e, la vedere, șomer), cei doi deținând o vilă pe Lotrului (zona 1 Mai), un vapor de cinci stele în Tulcea (fostul vapor al lui Ceaușescu), o reședință la Nisa/Franța, pe Coasta de Azur, limuzine de lux ce depășesc 200.000 de euro etc etc...     (Foto: Facebook - pagina oficială, deci publică, a lui Mihai Belu, finul celor doi)(Foto: Facebook, pagina oficiala a lui Mihai Belu, finul celor doi)
Patronii CURENTUL, mai bogați cu fiecare ”lovitură” de presă. Datorită credinței în sfântul Blaga, după țeapa de peste 135 miliarde lei trasă RAFO la începutul anilor 2000, moșia lor tot crește pe zi ce trece (deși el e, la vedere, șomer), cei doi deținând o vilă pe Lotrului (zona 1 Mai), un vapor de cinci stele în Tulcea (fostul vapor al lui Ceaușescu), o reședință la Nisa/Franța, pe Coasta de Azur, limuzine de lux ce depășesc 200.000 de euro etc etc…
(Foto: Facebook – pagina oficială, deci publică, a lui Mihai Belu, finul celor doi)

Este vorba, în pimul rând, despre materialul ”Sesizare către DIICOT și DNA: Șantaj, taxă de protecție de 50.000 de euro și hărțuire prin presă la Curentul familiei Iacob”, în care am dezvăluit cu documente una dintre metodele de șantaj folosite de soții Iacob, dar și traficul de influență prin care au indus în eroare, ca pe fraieri, organe de urmărire penală sau funcționari publici.

”Mihai Iacob, patronul din umbră al cotidianului Curentul, l-a șantajat și hărțuit prin presă pe omul de afaceri vasluian Emil Savin, patronul societății Transmir SRL Murgeni, pentru că a refuzat să-i plătească taxa de protecție fixată la 50.000 de euro anual, prezentată oficial sub forma unui contract de publicitate în ziarul Curentul, încheiat cu firmă de familie, Emisfere SRL, patronată de soția lui, Mirela Iacob, cea care deține și firma ce editează ziarul Curentul, Dramiral Media Group SRL” – scriam eu pe 13 februarie 2013.

Primarul din Bârlad, Constantin Constantinescu, este unul dintre cei care au rezistat șantajului de presă declanșat de Mihai Iacob, sprijinit logistic de Răzvan Murgeanu (vezi cazul AICI), cel din urmă blocând pentru aproape un an de zile finanțarea unor lucrări extrem de importante pentru locuitorii orașului. Miza suspendării lucrărilor a fost refuzul primarului Constantinescu de a trece la PDL. Ulterior, când instituțiile de control (DLAF și DNA) au decretat că suspiciunile de fraudă lansate prin ziarul de șantaj Curentul sunt nefondate, iar primarul și celelalte persoane implicate aiurea, au fost scoase de sub urmărire penală, lucrările au fost reluate. Primarul a anunțat apoi în mod public că îi va da în judecată pe impostori (Mihai Iacob și autorul articolelor de presă – redactorul șef al publicației Curentul).

Asta venea după o altă dezvăluire, ”Mihai Iacob, printr-o campanie mediatică mizerabilă, l-a intoxicat pe șeful DIICOT, Codruț Olaru”, făcută pe 3 decembrie 2012, în care arătam cum același Mihai Iacob reușise, prin trafic de influență, să-l convingă pe Emil Boc să-i dea primarului din Negrești, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, 2,6 milioane lei pentru achitarea unei datorii înregistrate la MDRT,, datorie ce fusese deja eșalonată cu ajutorul lui Murgeanu.

Hoțiilelui Ioan Cozma, primarul-marionetă al lui Mihai Iacob din Negrești (primarul nu ieșea din cuvântul lui Himalaya) sunt cunoscute de autoritățile locale și centrale din Vaslui, dar cum Vasluiul este departe de București, era imposibil ca ele să ajungă la urechile lui Traian Băsescu, el însuși șantajat, pe vremuri, în 2005, de Mihai Iacob.

Pentru cei care au uitat,  reamintesc celebrul comunicat de presă de la începutul mandatului de președinte al lui Traian Băsescu (3 februarie 2005), în care acesta, referindu-se la Mihai Iacob  (care se lăudase ”prin târg” că e protejat de Președinte, in timp ce-l soma cu obrăznicia șmecherului de Jilava să-i spună dacă-l susține sau nu pe SOV, sau grupul Bittner-Petrache) a afirmat că nu protejează grupuri de tip mafiot, deci nici pe el și trupa de trompetiști de la Curentul(!). Iată fragmentul din comunicatul de presă respectiv:

”(…)Șeful statului a semnalat ca directorul unui cotidian il soma ieri să confirme zvonuri care il vizau pe seful statului, in timp ce acelasi director de ziar “foloseste abuziv numele preşedintelui României, umpland oraşul că este liber, pentru că s-a înţeles cu Băsescu”. “Vă garantez că nici unul nu se va înţelege cu mine şi nu va fi liber dacă a încălcat legea. Preocupările mele sunt cu totul altele decât cele pe care le presupun grupuri de tip mafiot pe care vreau să le distrug şi nu să le protejez, grupuri de interese, grupuri administrative, grupuri de oameni politici”, a spus presedintele Basescu” – Comunicat de presă din 3 februarie 2005.

Iată și adresa ”șmecherului” (cuvântul este des folosit de Mihai Iacob, mai ales când se enervează și te întreabă, brusc: ”ești șmecher? ești șmecher, bă??!”) de la Curentul care l-a deranjat pe Președintele Băsescu:

Faxul ultimativ trimis de Mihai Iacob președintelui Traian Băsescu, pe 2 februarie 2005
Faxul ultimativ trimis de Mihai Iacob președintelui Traian Băsescu, pe 2 februarie 2005

Astăzi aflu, așadar, cu stupoare, că omul lui Mihai Iacob (care era dușmanul numărul 1 al Elenei Udrea) a devenit consilier de stat la Cancelaria Președintelui, nemaințelegând nimic…

Comunicatul de presă privind numirea lui Murgeanu la Cotroceni
Comunicatul de presă privind numirea lui Murgeanu la Cotroceni
(foto Mediafax)
Traian Basescu (foto Mediafax)

Colac peste pupăză, în timp ce Băsescu se unește, oficial, cu omul lui Blaga și al șantajistului Iacob, deci cu dușmanul lui Udrea, aceasta din urmă anunță că divorțează de Cocoș!

Dacă mai adaug și faptul că Mihai Iacob ”m-a executat”, ca ziarist, furându-mi laptopul de serviciu și obligându-mă să demisionez de la Curentul, după ce, luându-i apărarea lui Traian Băsescu într-o ședință de redacție, am fost acuzat că sunt omul Elenei Udrea, numirea lui Murgeanu la Cancelaria Președintelui pare și mai ciudată!

Sigur, spun asta pentru ca mă gândesc că dacă printre membrii Guvernului și ai Parlamentului României sunt destui indivizi penali, aveam pretenția, ca fost basist ordinar, astfel de penali să nu existe și la Cotroceni. O pretenție absurdă, după cum se poate constata de către oricine și după cum se va constata, până la urmă, chiar și de către DNA care nu poate ține la nesfârșit, în sertare, dosarul privind implicarea lui Răzvan Murgeanu și Mihai Iacob în afacerea din Negrești!

Dan Badea

 

 

Astăzi, la Tribunalul București, rulează piesa ”Cum am țepuit Petromservice cu 83 de milioane de euro!”, în regia lui Liviu Luca, după un scenariu de Sorin Ovidiu Vîntu

UPDATE: Niciunul dintre inculpații din dosarul Petromservice nu s-a prezentat astăzi în fața instanței, care a fixat un nou termen pentru data de 8 iulie. Sorin Ovidiu Vîntu nu s-a refăcut, probabil, după sejurul de la Jilava, iar Liviu Luca și subordonații lui încearcă să se pună de acord cu ceea ce vor spune când vor da, totuși, ochii cu judecătorul.Sorin Ovidiu Vîntu și Octavian Țurcan - beneficiarii finali ai fondurilor sustrase de la Petromservice

Sorin Ovidiu Vîntu și Octavian Țurcan – beneficiarii finali ai fondurilor sustrase de la Petromservice

Hoția e prea mare pentru a mai putea fi dosită, iar infractorii prea cunoscuți pentru a mai fi trecuți cu vederea. Luca, spre exemplu are de dat socoteală și în alte cauze că nici el nu mai știe unde să absenteze mai întâi. Spre exemplu, el a mai fost trimis în judecată, anul trecut, de către procurorii anticorupție, după ce i-a țepuit din nou pe sindicaliști, aprobând în calitate de prim-vicepreședinte al CNSLR Frația, externalizarea pentru 9 ani a serviciilor de turism sindical (făcut până atunci prin firma Sind Tour Trading SRL) către Tour Mirinvest SRL Timișoara, o firmă falimentară. Țeapa a fost de 732.000 de euro, doar ”la prima strigare”, până au intrat procurorii DNA în acțiune și au stopat afacerea. Pe de altă parte, în fraudarea Petromservice, au mai fost atrase și alte grupări coordonate de aceiași capi Luca si SOV. Este vorba, spre exemplu de gruparea Eftime& Kiss Laszlo Gyorgy, trimisă în instanță pentru un prejudiciu de aproximativ 6,5 milioane de euro, ca să nu mai vorbim de celebra returnare ilegală de TVA în valoare de 62 milioane de euro, aprobată de Vosganian. Pentru fraudarea Petromservice avea să fie trimisă în judecată inclusiv firma lui Arin Stănescu (pentru încercarea de a scoate ilegal din conturile PSV Company SA aproximativ 7 milioane de euro), RVA Insolvency, desemnată drept administrator judiciar al actualei PSV Company aflate în insolvență! Sunt, așadar, mulți cei care și-au prins ghiarele în butoiul cu miere numit PETROMSERVICE și care vor ocupa, când le va veni vremea, celule din Jilava sau Rahova. Este una dintre explicațiile pentru care, zilele acestea se tot bate monedă pe suprapopularea penitenciarelor, pregătindu-se introducerea pușcăriei la domiciliu. Adică infractorii cu gulere albe, la cot cu tâlharii de rând, să nu mai fie private de libertate și aruncate în spatele gratiilor, ci să stea acasă, sau în urbea lor și să planteze flori, sau să joace table în pauza dintre alte două noi delapidări/tâlhării/spălări de bani etc.

Delapidarea și falimentarea fostei societăți comerciale Petromservice (actuala PSV Company) de către gruparea de crimă organizată condusă de Sorin Ovidiu Vîntu și Liviu Luca, instrumentată de procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, finalizată cu rechizitoriu și trimiterea în judecată a 12 inculpați, se află astăzi la al paisprezecelea termen, pe rolul Tribunalului București.

Vîntu și Luca: Doi artiști, triști, buni regizori și scenariști (foto: Romania libera)
Vîntu și Luca: Doi artiști, triști, buni regizori și scenariști
(foto: Romania libera)

 

Domeniul sindicalistului Liviu Luca de la Păulești (foto: www.stiri.com.ro)
Domeniul sindicalistului Liviu Luca de la Păulești (foto: www.stiri.com.ro)

Prejudiciul adus Petromservice de către Vântu, Lucu și locotenenții lor depășește 83 de milioane de euro, în condițiile în care societatea prăduită avea, la intrarea în insolvență (2009), datorii de 410,8 milioane lei (aproape 100 milioane de euro), iar la Asociația Salariaților SNP Petrom SA circa 56 milioane lei. Conform procurorilor criminaliști, beneficiarii finali ai fraudei coordonate de cei doi stăpâni ai Petromservice, Liviu Luca și Sorin Vîntu, au fost Sorin Ovidiu Vîntu și Octavian Țurcan, un locotenent al acestuia.

Schema prin care s-a produs fraudarea Petromservice a fost devoalată, la vremea respectivă, de procurori, inculpații folosindu-se de aproximativ 22 de companii offshore înființate special pentru această operațiune criminală.

Cazul aflat astăzi pe rolul unei instanțe a Tribunalului București este doar unul dintre cele care au fost puse la cale de aceeași grupare infracțională, pentru a devaliza Petromservice, după ce în contul acesteia intraseră, în anul 2007, aproximativ 325 milioane de euro (1, 212 miliarde lei) din vânzarea de către Liviu Luca (patronul offshorului ce controla Petromservice) a serviciilor petroliere ale societății Petromservice SA către SC OMV Petrom SA.

Dosarul delapidării Petromservice a fost înregistrat la Tribunalul București pe 13 septembrie 2012, dată la care Parchetul de pe lângă ÎCCJ a făcut, prin intermediul unui comunicat de presă, un rezumat al schemei aplicate de Vîntu și Luca  pentru furtul celor peste 83 milioane de euro, anunțând trimiterea în judecată sub acuzația de delapidare a grupării criminale conduse de Luca și SOV.

Conform comunicatului amintit, ”procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică  din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor VÎNTU SORIN OVIDIU, LUCA LIVIU, ŢURCAN OCTAVIAN, MIHAI SORIN, BOHÂLŢEANU IOAN, NEGRUTZI BOGDAN RADU, ŞUPEALĂ GHEORGHE, RINO RAICHOVICH GRAZIANO, ANAGNASTOPOL ZIZI, RÂMBOACĂ MIHAI VIOREL, RÂMBOACĂ RĂZVAN FLORIN ŞI BRAŞOVEANU DANIELA LĂCRĂMIOARA sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare şi spălare a banilor, reţinându-se un prejudiciu produs părţii vătămate S.C. PETROMSERVICE S.A. de 83.518.369,96 euro, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză”.

Astfel, spun procurorii, în anul 2005, Liviu Luca a devenit, în mod indirect, acționarul majoritar al Petromservice, prin achiziția a 49,35% din acțiunile societății, realizată prin intermediul companiei ELBAHOLD LTD (înmatriculată în Cipru), ”la care inculpatul avea calitatea de beneficiar real în sensul prevăzut de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi de Directiva 2005/60/CE”.

În acest mod, Liviu Luca ”a controlat activitatea ulterioară desfăşurată de S.C. PETROMSERVICE S.A., prin exercitarea dreptului de vot al ELBAHOLD LTD în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, ceea ce i-a permis desemnarea unor persoane apropiate în funcţiile de membri ai Consiliului de Administraţie, director general şi director financiar .

Din probele cauzei, a rezultat că inculpatul LUCA LIVIU era ajutat la administrarea companiei de către inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU, care a finanţat preluarea pachetului de acţiuni. Un rol important în administrarea S.C. PETROMSERVICE S.A. avea şi inculpatul ŢURCAN OCTAVIAN, persoană apropiată de VÎNTU SORIN OVIDIU, care intermedia relaţia inculpaţilor cu companiile înmatriculate în Cipru pe care le controlau şi cu băncile din această ţară”. Octavian Țurcan este deja cunoscut ca un locotenent fidel al lui Vîntu, dacă nu cumva el mai are și alt stăpân mult mai la est de Chișinău.

Cum spuneam, în cursul anului 2007, S.C. PETROMSERVICE S.A. a vândut  activitatea de servicii petroliere, în schimbul căreia a primit suma totală de aproximativ 325 milioane euro. Întrucât, în aceeaşi perioadă, împotriva societăţii erau în curs de desfăşurare numeroase proceduri de executare silită pentru drepturile salariale restante obţinute de către angajaţi prin intermediul unor hotărâri judecătoreşti, inculpatul LUCA LIVIU a hotărât ca lichidităţile societăţii să fie transferate în patrimoniul unor companii controlate de VÎNTU SORIN OVIDIU, pentru a evita ca aceste sume să ajungă în posesia salariaţilor sau să fie distribuite ca dividende acţionarilor minoritari.

Probele administrate au relevat că, în acest scop, inculpatul a conceput, cu ajutorul inculpaţilor VÎNTU SORIN OVIDIU şi ŢURCAN OCTAVIAN un plan pentru a transfera sumele aflate în conturile S.C. PETROMSERVICE S.A. în conturile unor societăţi off shore controlate de inculpaţi, sub pretextul achiziţiei unor acţiuni cotate la bur – specialitatea lui SOV.

Astfel, spun procurorii, în temeiul probatoriului administrat, a rezultat ca în perioada 2008 – 2009, inculpaţii LUCA LIVIU, în calitate de acţionar majoritar, MIHAI SORIN, BOHÂLŢEANU IOAN, NEGRUTZI BOGDAN, ŞUPEALĂ GHEORGHE, RINO RAICHOVICH, în calitate de membri ai Consiliului de Administraţie, şi ANAGNASTOPOL ZIZI, în calitate de director financiar al S.C. PETROMSERVICE S.A., au dispus încheierea mai multor contracte prin care partea vătămată a achiziţionat acţiuni cotate la bursă emise de 7 societăţi din Republica Moldova, la un preţ de aproximativ 9 ori mai mare decât valoarea la care aceste acţiuni erau tranzacţionate în aceeaşi perioadă la Bursa de Valori a Moldovei. Scopul urmărit prin aceste tranzacţii a fost ca sumele să ajungă în patrimoniul inculpaţilor VÎNTU SORIN OVIDIU şi ŢURCAN OCTAVIAN.

În acest mod, S.C. PETROMSERVICE S.A. a plătit suma totală de 94.325.439,75 de euro pentru acţiuni, pe care le-ar fi putut cumpăra în schimbul sumei de 10.807.069,79 euro dacă ar fi realizat achiziţia direct de pe bursă.

Acţiunile erau achiziţionate de pe bursă de către inculpaţii VÎNTU SORIN OVIDIU şi ŢURCAN OCTAVIAN, folosind sume avansate de către partea vătămată, şi erau revândute după câteva zile către S.C. PETROMSERVICE S.A. la preţuri care erau majorate uneori de 50 de ori. Probele cauzei au relevat că aceste achiziţii nu erau utile pentru activitatea părţii vătămate, ci au reprezentat doar un mijloc de a trafica activele părţii vătămate în interesul altor persoane.

Contractele au fost încheiate cu puţin timp înainte de intrarea companiei în insolvenţă, în condiţiile în care inculpaţii cunoşteau că datoriile către salariaţi nu pot fi achitate şi că insolvenţa este iminentă.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpaţii VÎNTU SORIN OVIDIU şi ŢURCAN OCTAVIAN au contribuit la traficarea bunurilor din patrimoniul părţii vătămate prin conceperea mecanismului financiar folosit, punerea la dispoziţie a companiilor străine care au intermediat achiziţiile, identificarea societăţilor moldoveneşti ale căror acţiuni urmau să fie achiziţionate şi realizarea formalităţilor pe care le presupuneau tranzacţiile. Toate companiile care au intermediat achiziţiile de acţiuni erau controlate de inculpaţii VÎNTU SORIN OVIDIU şi ŢURCAN OCTAVIAN, care aveau calitatea de beneficiari reali ai acestor societăţi, potrivit datelor rezultate din cauză.

În acest mod, continuă procurorii,  inculpaţii LUCA LIVIU, VÎNTU SORIN OVIDIU şi ŢURCAN OCTAVIAN controlau atât cumpărătorul, cât şi vânzătorii acţiunilor, ceea ce le-a permis să stabilească arbitrar preţul plătit şi să transfere sumele de bani din patrimoniul S.C. PETROMSERVICE S.A. în patrimoniile proprii (conturile personale ale lui VÎNTU SORIN OVIDIU sau conturi ale unor societăţi controlate de inculpaţii VÎNTU SORIN OVIDIU, LUCA LIVIU  şi ŢURCAN OCTAVIAN).

Transferul s-a realizat prin operaţiuni repetate, care au avut scopul de a ascunde originea sumelor de bani şi de a le reintroduce în circuitul comercial în România după ce au fost reciclate sub aparenţa unor finanţări acordate către persoanele juridice române controlate indirect de VÎNTU SORIN OVIDIU, în special S.C. IMOBILIAR NETWORK S.A. şi S.C. REALITATEA MEDIA S.A.

Banii au fost transferaţi prin operaţiuni de tip suveică, în regim repetat structurat pe mai multe verigi, în cadrul cărora aceleaşi sume au fost reciclate de mai multe ori prin transferuri repetate între companiile controlate de inculpaţi. În unele situaţii, aceeaşi sumă a fost transferată de 5 ori prin conturile aceloraşi societăţi în decurs de o lună, pentru a crea impresia că s-au efectuat 5 plăţi diferite.

Probele administrate în cauză în faza de urmărire penală au relevat că inculpaţii RÂMBOACĂ MIHAI VIOREL, RÂMBOACĂ RĂZVAN FLORIN şi BRAŞOVEANU DANIELA LĂCRĂMIOARA au contribuit la săvârşirea faptelor descrise prin întocmirea unor rapoarte de evaluare pentru întreprinderile din Republica Moldova cu încălcarea normelor specifice acestei activităţi şi în care au atestat împrejurări nereale pentru a denatura valoarea societăţilor din Republica Moldova.  În acest mod, s-a urmărit ca inculpaţii să nu fie traşi la răspundere penală, urmând ca rapoartele să servească drept o justificare a preţului plătit în eventualitatea unui control ulterior.

Prin falimentarea controlată a societăţii au fost prejudiciaţi indirect salariaţii, care nu şi-au putut valorifica drepturile recunoscute prin hotărâri judecătoreşti şi ceilalţi creditori ai societăţii, care nu îşi pot valorifica creanţele. Conform tabelului definitiv al creanţelor, PSV COMPANY S.A. avea datorii totale de aproximativ 150 de milioane de euro, dintre care aproximativ 98 de milioane de euro către bugetul consolidat al statului.

De asemenea, au fost fraudaţi indirect şi acţionarii minoritari ai S.C. PETROMSERVICE S.A. (aproximativ 72.000 de membri ai Asociaţiei Salariaţilor din SNP PETROM S.A. şi 7.000 de acţionari persoane fizice), care nu au încasat dividendele ce li se cuveneau în urma vânzării serviciilor petroliere şi cărora le-a fost diminuată semnificativ valoarea acţiunilor.

Procurorii au prezentat, schematic, beneficiarii finali ai sumelor sustrase din Petromservice:

Sorin Ovidiu Vîntu și Octavian Țurcan - beneficiarii finali ai fondurilor sustrase de la Petromservice
Sorin Ovidiu Vîntu și Octavian Țurcan – beneficiarii finali ai fondurilor sustrase de la Petromservice

Prin urmare, se spune în comunicatul de presă ce a însoțit trimiterea în judecată a grupării de crimă organizată creată de Vîntu și Luca,  în temeiul probelor administrate în cauză, procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică  din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  au dispus trimiterea în judecata a inculpaţilor:

1. LUCA LIVIU, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

2. MIHAI SORIN, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

3. ŞUPEALĂ GHEORGHE, pentru săvârşirea infracţiunii de  delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

4. NEGRUTZI BOGDAN pentru savarsirea infractiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

5. BOHÂLŢEANU IOAN, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

6. RAICOVICH RINO GRAZIANO pentru savarsirea infractiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

7. ANAGNASTOPOL ZIZI, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

8. VÎNTU SORIN OVIDIU pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 2151 alin. 1, 2 C.pen.  cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi pentru savarsirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a C.pen.;

9. ŢURCAN OCTAVIAN, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 2151 alin. 1, 2 C.pen.  cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi pentru savarsirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

10. RÂMBOACĂ MIHAI VIOREL, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

11. RÎMBOACĂ RĂZVAN FLORIN, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

12. BRAŞOVEANU DANIELA LĂCRĂMIOARA, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 2151 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;

În instrumentarea acestei cauze, procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică  au beneficiat de sprijinul tehnic şi informativ al Serviciului Român de Informaţii şi au colaborat cu Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor”.

Pentru o cunoaștere mai exactă a operațiunii și a tehnicii utilizate concret de Vîntu și Luca  dați CLICK aici:

 

Iată, mai jos, și schemele financiare folosite de Vîntu, Luca și Țurcan, pentru marele tun de la SC PETROMSERVICE SA (actuala PSV Company SA):

001

002

003

004

005

006

Conform Mediafax, în rechizitoriul prin care Vântu, Luca și ceilalți zece inculpați au fost deferiţi justiţiei pentru devalizarea societăţii Petromservice, anchetatorii prezintă o listă a bunurilor mobile şi imobile puse sub sechestru în vederea recuperării prejudiciului creat prin faptele acestora, estimat la peste 80 de milioane de euro.

Partea vătămată PSV Company (fosta Petromservice) s-a constituit parte civilă cu suma de 83.163.165 de euro, prin administratorul judiciar de la acel moment, RVA Insolvency Specialists.

Pentru repararea prejudiciului, notează procurorii, urmează să fie obligaţi la despăgubiri, în solidar, toţi inculpaţii care au participat la săvârşirea infracţiunii de delapidare, în limita sumei la care a contribuit fiecare dintre aceştia, respectiv:

Luca Liviu – 38.252.931,03 de euro

Sorin Mihai – 13.296.140 de euro

Gheorghe Şupeală – 83.518.369,96 euro

Bogdan Negrutzi – 45.265.438,93 euro

Ioan Bohâlţeanu – 74.683.058,95 de euro

Rino Graziano Raicovich – 31.969.298,93 euro

Zizi Anagnastopol – 38.252.931,03 euro

Sorin Ovidiu Vîntu – 83.518.369,96 euro

Octavian Ţurcan – 83.518.369,96 de euro

Mihai Viorel Râmboacă – 45.265.438,93 euro

Răzvan Florin Rîmboacă – 45.265.438,93 euro

Daniel Lăcrămioara Braşoveanu – 45.265.438,93 de euro

Anchetatorii arată,, conform aceleiași surse, că în cauză au fost depuse plângeri şi constituiri de parte civilă de către reprezentanţii a aproximativ 25.000 de persoane, membri ai Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom, în considerarea calităţii de acţionar minoritar pe care asociaţia o are în cadrul PSV Company SA.

Aceştia au arătat, potrivit procurorilor, că prin faptele descrise a fost diminuat patrimoniul părţii vătămate şi, în subsidiar, valoarea acţiunilor deţinute de Asociaţia Salariaţilor din SNP Petrom. Deşi aceste afirmaţii sunt corecte, spun procurorii, persoanele menţionate nu pot avea calitatea de parte civilă în cauză, având în vedere că faptele privesc patrimonii distincte, aparţinând unor persoane distincte.

Interesele patrimoniale ale membrilor asociaţiei au fost afectate în mod indirect şi vor fi reparate tot în mod indirect, prin reîntregirea patrimoniului PSV Company S.A.

„Potrivit art. 25 din Legea 6565/2002, sumele de bani care au făcut obiectul spălării de bani sunt supuse confiscării, în condiţiile prevăzute de art. 118 Cod penal”, susţin procurorii în rechizitoriu, arătând că „aceste prevederi sunt aplicabile cu privire la beneficiarii sumelor provenite din spălarea de bani indicaţi în rechizitoriu, care nu au participat la săvârşirea infracţiunii de delapidare, respectiv – Realitatea Media SA – 14,2 milioane de euro, Imobiliar Network 2002 SA – 6,725 milioane de euro, Demera Investments Ltd – 25,329 milioane de euro, GM Invest SA – 1,3 milioane de euro, Woodgreen Management – 3,68 milioane de euro, Radoway Limited – 487.000 de euro şi SC Profesional Corpconsult SA – 400.000 de euro”.

Având în vedere că aceste persoane nu pot fi obligate la recuperarea prejudiciului produs părţii vătămate, urmează să le fie confiscate sumele dobândite prin săvârşirea faptei de spălare de bani, se mai arată în documentul citat.

Pentru a garanta restituirea prejudiciului produs prin delapidare şi confiscarea sumelor care au făcut obiectul spălării de bani anchetatorii au instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor deţinute de inculpaţi şi de persoanele care au dobândit bunuri prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală.

Astfel, s-a dispus indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a următoarelor bunuri: 54 de imobile din comuna P., jud. Prahova, inclusiv a construcţiilor ridicate de societatea Profesional Construct cu sumele provenite indirect din infracţiune, precum şi a alte trei imobile situate în municipiul Ploieşti şi a unei ambarcaţiuni, aparţinând Liviu Luca, două imobile situate în municipiul Iaşi şi în com. M., jud. Giurgiu, aparţinând Vîntu, 25 de imobile aparţinând societăţii Imobiliar Network 2002 SA, societatea prin intermediul căreia Vîntu deţine proprietăţile imobiliare pe care le controlează, situate în Bucureşti, Bacău, Roman, Ploieşti, Sulina, Vaslui şi Corbeanca.

La instituirea măsurii asigurătorii s-a avut în vedere, pe de o parte, faptul că societatea a dobândit suma de 6.725.000 de euro provenind din infracţiunile de delapidare şi spălare de bani, precum şi faptul că acţiunile societăţii sunt deţinute în mod indirect de Vîntu.

Având în vedere, arată anchetatorii, că acţiunile reprezintă părţi din capitalul social al societăţii, pentru a evita diminuarea acestuia şi implicit a bunurilor împotriva cărora se poate realiza executarea sumelor la care ar putea fi obligat inculpatul, a fost necesară sechestrarea activelor societăţii respectiv patru imobile din Bucureşti şi Voluntari, aparţinând lui Ţurcan, un imobil din Bucureşti, aparţinând lui Sorin Mihai, patru imobile situate în localitatea C., aparţinând lui Şupeală, şapte imobile din Bucureşti şi localitatea P., judeţul Buzău, aparţinând lui Anagnastopol, cinci imobile situate în Bucureşti, aparţinând Mihai Viorel Râmboacă şi un imobil situat în Bucureşti, ce aparţine Dnielei Lăcrămioara Braşoveanu.

Procurorii au pus sechestru, de asemenea, pe numeroase conturi deschise la diverse bănci de inculpaţii din dosar precum şi conturi bancare deschise în Cipru şi în Germania de Luca, Vîntu şi Ţurcan, precum şi de companiile cipriote care au fost folosite pentru intermedierea tranzacţiilor sau care au beneficiat de sumele provenite din spălarea de bani – se afirma într-o știre Mediafax din 13 septembrie 2012.

Cât privește derularea procesului aflat pe rolul instanței Tribunalului București, să sperăm că s-a reușit administrarea probatoriului în acest caz și astăzi se va putea intra pe judecata de fond…

Dan Badea