Șeful Radio România, Ovidiu Miculescu, refuză accesul la informațiile de interes public, motiv pentru care a fost dat în judecată de MediaSind. El a fost adjunctul lui Ponta la Radio 21!

 – INEDIT – Legătura directă dintre Victor Ponta și șeful greu de demis al Radio România, Ovidiu Miculescu: Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI

FUNDAȚIA SECOLUL XXI, condusă de Victor Ponta (președinte) și Ovidiu Miculescu (vicepreședinte) - acționar majoritar la Radio 21
FUNDAȚIA SECOLUL XXI, condusă de Victor Ponta (președinte) și Ovidiu Miculescu (vicepreședinte) – acționar majoritar la Radio 21

Ovidiu Miculescu, despre năravurile securistoide ale căruia am scris aici, continuă să trateze Radioul național ca pe moșia lăsată moștenire de tat’su, neținând cont de faptul că România nu mai este o dictatură ca pe vremea tinereții lui revoluționare, crezând că dacă prietenul Ponta conduce guvernul și majoritatea parlamentară, asta îi permite lui să facă orice abuz îi trece prin cap.

Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!
Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere rânjind înapoi în centrală!

Din fericire, România este guvernată de legi, iar justiția a început să se facă resimțită și de către ”imunitarii” de serviciu ai patriei. Somat să dea răspuns unor întrebări firești legate de instituția publică (bugetară și aflată în subordinea Parlamentului) pe care o conduce, Miculescu a refuzat complet să dea răspunsuri solicitanților. Asta, în pofida faptului că întrebările vizau utilizarea dubioasă a fondurilor publice cu care sunt ”hrăniți” el și fidelii lui din SRR.

Răspunsul unui Președinte Director General al unei instituții publice, Radio România, societate plătită forțat de milioane de români și controlată de Parlament, care uită că nu lucrează la SIE, ci la SRR: Suntem serviciu public autonom de interes național, dar nu suntem instituție publică! Omul ori e ne-deștept, ori încurcă funcțiile deținute și răspunde în numele unui...serviciu care tot refuză să-l retragă din spațiul public.
Răspunsul unui Președinte Director General al unei instituții publice, Radio România, societate plătită forțat de milioane de români și controlată de Parlament, care uită că nu lucrează la SIE, ci la SRR: Suntem serviciu public autonom de interes național, dar nu suntem instituție publică! Omul ori e ne-deștept, ori încurcă funcțiile deținute și răspunde în numele unui…serviciu care tot refuză să-l retragă din spațiul public.

A refuzat să răspundă, de exemplu, cu cât l-a plătit pe mahărul Nistorescu, fost jurnalist și actual om de afaceri, vecin cu Vîntu în Corbeanca(Petrești), șef la cotidianul.ro, site hrănit cu publicitate de gubernia lui Miculescu, în schimbul denigrării unuia dintre sindicaliștii FRJ Mediasind, Adrian Moise, dar și a președintelui Federației Internaționale a Jurnaliștilor, Jim Boumelha.

Adrian Valentin Moise
Adrian Valentin Moise

La fel, a refuzat să răspundă la întrebări privind posibile relații contractuale între SRR și firmele celor doua mimoze trimise în scopuri diversioniste, anti-românești, la Congresul Mondial al Jurnaliștilor din acest an de la Dublin.

Domnul Miculescu spune în esență, în termeni sofisticați, că ‘nu vrea’ mușchii domniei sale să răspundă. Motiv pentru care a fost dat în judecată.

”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”
Cornel Nistorescu, partenerul lui Miculescu și ”Felix”

Că de luni de zile, el întreține un conflict deschis cu liderul de sindicat din SRR, dar și că folosește fondurile instituției în interes privat sau de răzbunare, fără ca instituțiile abilitate ale statului să intervină, asta ar putea avea ca explicație relația apropiată dintre Ovidiu Miculescu și Victor Ponta sau, un alt personaj extrem de intresant din ”Centrală”, Dănuț Ghibernea. Băieții sunt legați ca mărgelele lucitoare pe ață. Unul lângă altul, anul după altul, agățați la gâtul unui Sistem corupt până’n nucleul lui fierbinte.

Linia a II-a a Partidului Comunist și a securiștilor bine conservați e scoasă în față fără jenă, la fel cum, recent, a fost scos din pălărie sărmanul Lilian Zamfiroiu, un ”activist” (sa-i zicem, pentru că n-avem ordinul lui de serviciu) pus șef la ICR fără să aibă dimensiunea de notorietate culturală, sau pregătirea, necesare unui asemenea post.

Revenind la Miculescu, dictatorul din SRR, el a ascuns/omis din CV-ul oficial perioada 2000-2004, ca și când atunci ar fi fost la un stadiu de pregătire strict secret. Se pare însă că nu. Adică n-a fost atunci la stadiu, ci director la Europa FM, un post de radio deținut de grupul Lagardere (Lagardere Active Radio International SA – Franta – 76%), alături de Ovidiu Zegheru – 6%, Danut Marcel Ghibernea – 5%, Cornel Nistorescu – 3%, Petru Berteanu – 3%, Stefan Bogdan Teodorescu – 3%.

Astăzi, situația patronatului Europa FM este alta:

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Deţinătoarea licenţelor audiovizuale este societatea EUROPE DEVELOPPEMENT INTERNATIONAL–R SA, ai cărei acţionari sunt: Lagardere Active Radio International SA (Franţa) – 99,86% şi Lagardere Active Broadcast SA (Monaco, reprezentată de Dl. Alain Lemarchand) – 0,14%. Acţionar unic al Lagardere Active Radio International SA (Franţa) este Lagardere Active Broadcast SA, cu acţionar unic Lagardere Media (acţionari moştenitorii lui Jean-Luc Lagardere, decedat). În aceste condiţii, acţionarii principali ai posturilor EUROPA FM sunt moştenitorii lui Jean-Luc Lagardere.

Pe de altă parte, același Miculescu a coordonat (el spune că în anul 2006) și postul de radio ”Radio XXI”, deținut de o fundație condusă de, aici e aici!, Victor PONTA, secondat de, evident!, OVIDIU MICULESCU!.

Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI
Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI

Este vorba despre FUNDAȚIA SECOLUL XXI.

Acționarii postului de Radio 21 erau, așadar, următorii: Fundatia Secolul XXI – 52,5%, Hullenberg Holland Holding BV – 27,5% si Lagardere Active Radio International SA (parte a grupului international cu acelasi nume detinut de mostenitorii lui Jean-Luc Lagardere) – 20%.

Astăzi, situația la Radio 21 s-a schimbat, acționari principali fiind Michal Lobkowicz și Adam Blecha (patronii societății Corsum Invest SA – Cehia, ce dețin 80% din capitalul social, prin acțiuni la purtător)

Ce concluzie tragem noi de aici? Păi aceeași concluzie pe care o tragea maistrul (instructorul) intelectualilor arestați din ”Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda: ”Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu! El e compus din douã pãrti, partea lemnoasã (…) si partea fieroasã!

Tradus în limbajul nostru, Conducerea SRR aparține Partidului. Ea e compusă din două părți: partea lem-noasă (adică Ovidiu Miculescu) și partea fier-oasă (adică Victor Ponta). Corect?

Acesta este motivul pentru care Miculescu (adică partea lemnoasă a cosorului lui Moceanu) nu poate fi îndepărtat din fruntea SRR! Fără partea lem-noasă, cei din SRR n-ar mai putea executa ”coșuri de nuiele” (cosorul lui Moceanu a fost inventat pentru a face cu el coșuri de nuiele, nu?) pentru partid. Pricepeți ceva?

Suntem în plin Kafka! Sau Eugen Ionescu!

Un tovarăș dovedit, iată!, al lui Ponta, face ce vrea mușchii lui într-o instituție publică, pe banii noștri! De ce? Pentru că e prietenul lui Ponta și tovarăș cu tot felul de ”băieți cu ochi albaștri”, cum e Dănuț Ghibernea (afacerist, fost deputat PSD și fost ambasador al României la Londra – vreme de aproximativ cinci ani – prin anii 93-98) sau alții ca el. Conform unui articol publicat în Evenimentul Zilei, referitor la Ghibernea,

surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE!” – scria Evenimentul Zilei, în articolul ”Cum își împart spionii Capitala”, articol scos din arhiva EvZ, dar ale cărui urme au rămas pe internet.

Coroborat cu activitatea lui Miculescu (doi ani de zile la post în Wasghinton, ca trimis al Antenei 1), a cărui perioadă activă în trustul INTACT SA al securistului Dan Voiculescu, după cum am dezvăluit deja, este aceeași cu a unui cunoscut securist din CIE, col. Constantin Rotaru, devenit apoi general SIE și prim adjunct al Directorului SIE, avem o imagine din care poate rezulta și că Miculescu poate fi chiar partea fie-roasă a cosorului lui Moceanu!

60620948

Relația strânsă dintre premierul României și ”patronul Radio-România” – face imposibilă schimbarea sa, indiferent câte abuzuri face. Dealtfel și soția lui Miculescu are un post extrem de important în aceeași zonă de acțiune (externe), ea fiind ambasadorul României la ONU. Ei bine, cât de nobilă trebuie să fie familia MICULESCU pentru ca membrii ei să dețină aceste funcții? Cine sunt ei și cine le semnează ordinele de misiune, dacă nu Victor Ponta?

Nu în ultimul rând, ce caută Nistorescu – domnul acela scos din turul pantalonilor lui Dan Voiculescu și pus de Vîntu mare șef la cotidianul.ro – în echipa Miculescu-Ponta-Ghibernea? Sigur, Nistorescu deținea și el niște acțiuni la Europa FM, deci era ”în cărți”, cum se spune. Odata, prin 2001, pe când lucram la Evenimentul Zilei condus de Nistorescu, am intrat în biroul lui (obișnuia să mă cheme și să-mi dea ”misiuni” de investigații, cum se spune în limbal lui cazon, că nu degeaba a intrat el în gașca cuplului Vîntu-Voiculescu) și am văzut că-și pusese pe birou un carton pe care scria MR. CORNEL NISTORESCU. După ce am intrat și m-am așezat pe scaun, l-am întrebat, scurt, privindu-l în ochi: ”Tot MAIOR ați rămas, domnule Nistorescu?” – “Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!“- mi-a răspuns. Omul a ieșit din presă și a intrat într-un mare rahat numit Antena 3 și un răhățel mai mic, numit cotidianul.ro. Prin urmare și-a luat măsuri de precauție, crezând că voi găsi vreo hârtie pe undeva.  N-am găsit hârtia, pentru că SIE n-a dat liber la arhive, deci n-o puteam căuta. Dar, personal, n-am nevoie de hârtie pentru a pune degetul pe el și a spune că face parte dintr-o specie mai culpabilă, moral, decât specia securistului. Un securist este un copil pe lângă un nistorescu…

Răspunsul lui Ovidiu Miculescu la întrebările Mediasind referitoare la anumite complicități pe bani publici a fost suficient de obraznic pentru a atrage după sine o plângere penală.

Pentru a afla totuși hoția și complicitățile din Radio România, Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind s-a adresat instanței de judecată invocând nerespectarea Legii informațiilor de interes public de către administrația Miculescu.

Iată, mai jos, comunicatul Mediasind:

Administraţia Miculescu dată în judecată pentru nerespectarea Legii informaţiilor de interes public

Campania de presă conţinând acuzaţii false, rasiste, xenofobe, calomnioase şi discriminatorii (vezi aici) împotriva Federaţiei Europene a Jurnaliştilor, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi a Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind nu rămâne fără urmări jurifice. FRJ MediaSind a acţionat în instanţă conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune reprezentată de Ovidiu Miculescu, preşedinte-director general pentru nerespectarea Legii nr. 544/2001 privind liberul accesul la informaţiile de interes public.

De asemenea, persoanele implicate în campanie, Ovidiu Miculescu, Nicoleta Viorica Balaci, Cerasela Rădulescu, Bogdan Rădulescu şi Casa Serafim SRL reprezentată de Cornel Nistorescu vor fi, de asemenea, deferiţi justiţiei. Procesul va începe în luna octombrie a.c.

INTERVIU - OVIDIU MICULESCU

Având în vedere faptul că există informaţii privind modul prin care conducerea Radioului Public a orchestrat din bani publici campania de denigrare împotriva organizaţiilor jurnaliştilor, FRJ MediaSind a solicitat preşedintelui-director general al SRR, Ovidiu Miculescu, să pună la dispoziţie, conform Legii nr.544/2001, următoarele informaţii de interes public:

1.         Dacă și ce tip de contract/e și în ce cuantum a/au fost încheiat/e între SRR și publicația Cotidianul.ro în ultimul an de zile.

nistorescu

2.         Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL, cu sediul în Mangalia, acționar/administrator Balaci Nicoleta Viorica, realizator SRR, și Dumitru Florin, Redactor șef New Media SRR.

3.         Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC. SEASIDE NEW MEDIA SOLUTIONS SRL, acționari Balaci Georgel, angajat SRR și Dumitru Ramona Mihaela, redactor SRR.

4.         Dacă între Societatea Română de Radiodifuziune și dna. Cerasela Rădulescu existau în perioada 4-7 iunie raporturi de muncă/convenții civile.

Cerasela Rădulescu și Balaci, agentele descoperite ale lui ”Adrian” Miculescu
Cerasela Rădulescu și Nicoleta Balaci

În loc să respecte legea şi să pună la dispoziţie aceste informaţii, Ovidiu Miculescu a transmis un răspuns stupefiant  în care susţine că „Societatea Română de Radiodifuziune nu poate fi considerată o instituţie publică în sensul legii invocate, datorită specificului activităţii sale, chiar dacă pentru realizarea programelor sale foloseşte şi fonduri publice.” De asemenea, folosind aceleaşi argumente, conducerea SRR a refuzat să publice şi dreptul la replică solicitat de FRJ MediaSind.

În acest timp, clasa politică se face că nu observă încălcarea legii de către actuala administraţie din Radioul Public, preferând să menţină în funcţie o conducere abuzivă.

Departament Comunicare FRJ MediaSind

Bucureşti, 31 iulie 2013

 

Dan Badea

Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”), dictatorul de la Radio România, ar trebui retras urgent la centru sau…în centrală!

Adrian Valentin Moise
Adrian Valentin Moise, liderul sindical  care-i stă ca un os de pește, în gât, lui Miculescu
Ovidiu Miculescu (foto Mediafax)
Ovidiu Miculescu – ”patronul” Radio România, moștenit pe linie de partid  (foto Mediafax)

În lumea ideală a investigațiilor există o expresie ce ține de abc-ul meseriei: ”Follow the money” (”urmărește traseul banilor”). În lumea reală a jurnalismului de investigații, când nu ai acces la secretul/circuitul bancar al unei persoane sau al unui grup aflat în atenție, te mulțumești și cu principiul pe care eu îl numesc ”Folow the track record!” (urmărește trecutul).

Ca jurnalist de investigații, dar și ca membru al MediaSind, mă simt obligat să fiu solidar cu ideile apărate de Adrian Valentin Moise (presedintele Sindicatului Unit al Salariaților din SRR și vicepreședinte pe zona radio al FRJ MediaSind), una dintre victimele președintelui Societății Române de Radio (SRR), Ovidiu Miculescu.  Acesta din urmă este un ”domn” care și-a depășit demult fișa postului, s-a transformat într-un mic dictator pe banii statului și, ceea ce este mai grav, a folosit pentru asta influența și, posibil, anumite structuri ale statului chiar  împotriva intereselor de stat, pentru că încălcarea abuzivă, în mod nejustificat, a principiilor constituționale ce fac posibilă libertatea de exprimare a unui jurnalist într-un stat este o încălcare a intereselor acelui stat.

Ovidiu Miculescu a călcat, deci, pe bec. Prin urmare mă simt obligat să-mi pun celebra întrebare formulată de Toma Caragiu și repetată, magistral, de Dem Rădulescu:

CE AVEM NOI AICI?!

Cum e posibil ca, de luni de zile, un scandal de talie internațională din lumea mass-media, generat de stilul dictatorial al unui manager la o societate a statului  (cazul Miculescu vs. Moise), să se amplifice în mod nedorit fără ca instituția autorizată a statului să intervină pentru aplanarea acestui conflict?! Ce interese împiedică o comisie parlamentară să mențină în funcție un dictator ce a depășit demult hotarele profesiei, a legii dar și a bunului simț?

Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!
Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!

Înainte de a prezenta conflictul care l-a făcut celebru și necesită schimbarea lui de urgență din fruntea SRR, voi face câteva considerații și sugestii cu privire la cine ar putea să-l protejeze pe micul dictator din SRR.

Din analiza trecutului domnului Miculescu, rezultă că activitatea acestuia s-a împletit armonios cu aceea a fostului ofițer SIE, Constantin Rotaru, fost ofițer acoperit la ICE Dunărea (în sensul în care ICE Dunărea era o firmă acoperită a Centrului de Informații Externe) și ajuns, apoi, după ce și-a îndeplinit misiunea construirii imperiului media al lui Dan Voiculescu, prim-adjunct al directorului SIE, Harnagea. Asta nu înseamnă neapărat că Miculescu e ofițer SIE, dar nici că nu e. Totuși, ca să fii ofițer SIE, conform normelor, trebuie să fii un om tare deștept, ceea ce nu prea e cazul la grăsunelul Miculescu, un individ al cărui grobianism e de notorietate. Sigur, normele nu se respectă întotdeauna dar…la noblesse oblige!

O să v-o luați de n-o să aveți aer!” – s-a stropșit obraznic ieri pe 24 iulie, grăsunul Miculescu, la președintele Sindicatului Unit al Salariaților din Radio România (SUS-RR), Adrian Moise, amenințându-l direct în cel mai pur stil golănesc!

Așadar,

Întâmplarea face că, luna trecută, un senator din Parlamentul României, Valer Marian, un personaj ciudat, e drept, dar membru pe atunci al Comisiei de Abuzuri, să-l interpeleze pe premierul Victor Ponta și să-i ceară demiterea lui Ovidiu Miculescu, pe care îl suspectează a fi fost ofițer acoperit al fostei Securități și că ar fi continuat să rămână și azi membru al unui serviciu secret, individ care, aflat în fruntea SRR comite abuz după abuz ca și când ar fi pe propria moșie.  Mai mult chiar, senatorul PSD – pe atunci, între timp părăsind partidul – spune că Ovidiu Miculescu s-a lăudat a fi  fost, înainte de numirea sa în funcția de președinte al SRR, consilierul pe probleme de servicii secrete al lui Victor Ponta, președintele PSD, dar și prieten de familie.

Iată un fragment din interpelarea senatorului Valer Marian:

Personal, am avut ocazia să-l cunosc pe Ovidiu Miculescu cu 21 de ani în urmă, respectiv în timpul campaniei pentru alegerile locale din 1992, când a venit la Satu Mare la mama soţiei sale, Simona Miculescu, devenită ulterior consilier pe probleme externe al preşedintelui Ion Iliescu, actualmente ambasadorul României la ONU. L-am întâlnit într-un restaurant unde stătea la masă cu şeful de atunci al SRI Satu Mare, care mi l-a prezentat mie şi unor colegi jurnalişti, dar după câteva schimburi de cuvinte am întrerupt dialogul pentru că manifesta un comportament arogant şi grobian. Întrebându-l pe şeful SRI cine este individul, acesta mi-a răspuns că un coleg de-al său. L-am reîntâlnit pe Miculescu anul trecut, în timpul campaniei pentru alegerile locale, când a venit la Satu  Mare împreună cu dumneavoastră, domnule prim-ministru şi când am aflat că vă este consilier personal. Ulterior am aflat că s-a lăudat unor cunoscuţi din Satu Mare că vă este consilier pe servicii secrete şi că familia sa se numără printre cele 3-4 familii care participă la evenimentele dumneavoastră importante de familie (alături de familia naşului George Maior şi de familia socrului Ilie Sârbu). Toate acestea fac plauzibilă supoziţia Ovidiu Miculescu ar fi fost ofiţer acoperit al Securităţii şi că ar fi actualmente ofiţer acoperit al unui serviciu secret, astfel putându-se explica lipsa informărilor sale de la CNSAS.

Pentru aceste motive, vă solicit, domnule prim-ministru, să  dispuneţi o verificare minuţioasă a activităţii actualului Preşedinte Director-General al SRR şi să-l demiteţi pe numitul Ovidiu Miculescu, cel puţin pentru motive de incompatibilitate evidentă şi de colaborare cu Securitatea, chiar dacă vă este amic şi consilier personal” – spune senatorul Valer Marian în interpelarea sa din 3 iunie 2013.

Dacă luna trecută, senatorul (traseist) Valer Marian sugera aparteneța lui Ovidiu Miculescu la un serviciu secret, ceea ce ar putea explica de ce astăzi, la CNSAS, nu există decât angajamentul său cu Securitatea, dar nu și Notele sale informative (cum se proceda în cazul celor ce semnau angajamentul cu Satana, Dracul sau Securitatea) trecutul acestuia de după 1990 sugerează că serviciul secret invocat de Valer Marian ar putea fi SIE.

De ce SIE și nu SRI? Pentru că o întâmplare ciudată, alta decât ce povestită de Valer Marian se mulează parcă perfect pe pielea grăsunelului.

Trecem peste faptul că soția sa e ambasador la ONU (deci om de bază pe Externe!), și ne întoarcem în timp, în 1994, când Ovidiu Miculescu este angajat în trustul securistului Dan Voiculescu, cel care și-a turnat în modul cel mai ordinar posibil rudele, ca să mânânce și el o bucată de pâine albă.

CV - oficial - Ovidiu Miculescu (pag1)
CV – oficial – Ovidiu Miculescu (pag1)
CV - oficial - Ovidiu Miculescu (pag2). Se observă că, teoretic, îi lipsesc complet din CV 4 ani din viață: 2000-2004!
CV – oficial – Ovidiu Miculescu (pag2). Se observă că, teoretic, îi lipsesc complet din CV 4 ani din viață: 2000-2004!

Conform CV-ului său, Ovidiu Miculescu a avut în cadrul Trustului Intact (al cărui patron oficial era Dan Voiculescu) un traseu identic cu al unui securist celebru al vremii, colonelul SIE- pe atunci – Constantin Rotaru, fost director adjunct la firma acoperită a Securității ICE Dunărea (UM 0107), iar apoi, în perioada 1990-1994 – directorul unei direcții din cadrul Serviciului de Informații Externe.

imagine postată pe site-ul SIE, privind trecutul colonelului - pe atunci - Constantin Rotaru, fostul șef al INTACT SA în aceeași perioadă cu fostul informator ”Adrian” Ovidiu Miculescu
Imagine postată pe site-ul SIE, privind trecutul colonelului – pe atunci – Constantin Rotaru, fostul șef al INTACT SA în aceeași perioadă cu fostul informator ”Adrian” Ovidiu Miculescu. Ulterior, informația a fost ștearsă de pe site-ul SIE.De fapt, Rotaru n-a lucrat niciodată, până în 1990 la Direcția de Prognoză și evaluare economică din CIE, care n-a existat, ci  la ICE DUNĂREA sau UM 0107

În 1994, atât Constantin Rotaru, cât și Ovidiu Miculescu, se transferă fiecare de unde era, la Trustul  Intact.

Fostul (?) ofițer SIE Constantin Rotaru devine Director General al Trustului Intact, iar fostul informator Ovidiu Miculescu, ce ocupa din 1993 funcția de director de imagine în TVR, devine corespondent al Antena 1 la Wasghinton DC, loc unde se afla și soția sa, Simona Miculescu. Devine, așadar, un subordonat al ofițerului SIE Constantin Rotaru (aflat, probabil într-o scurtă ”întrerupere de sarcină” militară). Ulterior, în 1996, Ovidiu Miculescu revine în patrie și ocupă, pana in 1998, funcția de director executiv al postului Antena 1 (parte a grupului Intact), unde a coordonat Consiliul Executiv, statiile locale, casa de productie a Antenei 1 si a companiei de vanzari de publicitate a televiziunii. Așadar, până în 1998, rămâne în Grupul Intact, părăsindu-l apoi pentru a merge la Prima TV a lui Cristian Burci, un alt personaj venit de pe alte meleaguri și interesant pentru serviciile sale. Mass media, desigur. Ei bine, aici intervine coincidența: tot în 1998, șeful cel mare, Constantin Rotaru, părăsește și el, ca la ordin!, Trustul Intact, revenind în SIE și fiind ridicat în grad!

Dan Voiculescu
Dan Voiculescu

Rotaru devine general SIE, iar câteva luni mai încolo devine prim-adjunctul șefului SIE, Constantin Harnagea. Misiunea fusese, probabil, un mare succes! Altfel nu se explică avansarea sa într-o asemenea poziție!!

Așadar, atât Miculescu Ovidiu cât și Rotaru Nicolae, primul un no-name (pe atunci) al doilea un vajnic ofițer SIE, servesc în același timp, aceeași instituție: trustul INTACT al celui ce moștenise mașina de făcut bani a Securității, Crescent, Dan Voiculescu.

Coincidență? Habar n-am! Observ însă că practicile lui Ovidiu Miculescu sunt de tip securist, un senator al României cere verificarea lui în arhivele serviciilor secrete, în vreme ce el, în disprețul legii, conduce cu mână forte, în stil dictatorial, o instituție de stat ce poate fi folosită în scopuri de informare dar și dezinformare sau manipulare a populației, în funcție de ordinul șefului său direct, sau de directivele primite pe linie de partid. Rămâne de văzut.

Cum a informat de fiecare dată MediaSind, abuzurile ”patronului” Radio România Actualități (Societatea Română de Radiodifuziune – SRR), Ovidiu Miculescu, au devenit deja de notorietate, conflictul dintre el și Adrian Valentin Moise, reprezentantul salariaților în Consiliul de Administrație și președintele SUS-RR, fiind un bun prilej de analiză a trecutului acestui grăsunel nervos, bine acoperit cu imunitate de toate culorile în fața stilului dictatorial cu care l-a înzestrat fami(g)lia lui.

 60620948

Înainte de toate, trebuie reafirmat un adevăr simplu dar fundamental pentru înțelegerea mizei aflate în joc și, deci, a motivului care mă determină să-i acord puțină atenție acestui domn: Radioul Public (la fel ca și Televiziunea Națională) este un obiectiv strategic pentru statul român, prin urmare cu utilitate și de interes public. În fruntea sa nu trebuie să ajungă orice ins impus fără niciun criteriu de profesionalism sau rectitudine morală, de un partid sau altul, ci o persoană responsabilă care să impună respect prin propria atitudine/conduită și profesionalismul său recunoscut.

Or, ce avem noi aici? – vorba lui Toma Caragiu.

Avem un personaj scos parcă din analele Securității sau ale PCR. Un ”carnasier” agresiv, care întreține un conflict continuu cu liderul de sindicat din instituție, Adrian Moise, care trimite, pe banii statului (adică ai mei, contribuabilul), două subordonate să monitorizeze și să submineze, printr-o diversiune specific securistă, o întâlnire organizată de jurnaliștii din lumea întreagă în cadrul Congresului Mondial al Jurnaliștilor de la Dublin-Irlanda cu mentiunea ca trimisele nu aveau o acreditare valabila pentru Congres.

Sigur, persoanele ce primiseră misiunea să boicoteze lucările Congresului Mondial al Jurnaliștilor au fost făcute pachet și scoase din incintă cu forța, de femeia de serviciu, Miculescu fiind astfel umilit în capacitatea sa de ”superior” din ”centrala” de la București. Misiunea celor două era, conform Mediasind, aceea de a-l compromite pe reprezentantul României din partea SRR, vicepreședinte al Federației Sindicatelor Jurnaliștilor MediaSind, Adrian Valentin Moise.

 

Jim Boumelha, președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor, alături de Adrian Moise, liderul SUS-RR, concediat abuziv de Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”)
Jim Boumelha, președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor, alături de Adrian Moise, liderul SUS-RR, concediat abuziv de Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”)

De ce trebuia compromis sindicalistul Moise? Pentru că așa voia mușchiul carnasierului Miculescu.

Numai că scandalul iscat de cele două subordonate a fost extrem de neplăcut pentru imaginea breslei, dar și a  României, Miculescu fiind obligat să-și muște buzele și să-și ceară scuze, adică să aleagă varianta B a planului de diversiune gândit de el (singur sau în gașcă, rămâne de văzut).

Cum și de ce s-a ajuns aici?

Iată un scurt istoric al conflictului dintre Ovidiu ”ADRIAN” Miculescu – ”patronul” Radioului Public- și Adrian Moise –  șeful Sindicatului din SRR (SUS RR – Sindicatul Unit al Salariaților din Radio România):

La început n-a fost Cuvântul, cum se spune, ci Scrisul. În cazul nostru, Angajamentul semnat de Ovidiu Miculescu cu Securitatea, document despre care a aflat șeful sindicatului din SRR, Adrian Valentin Moise.

Adeverința CNSAS care confirma că Ovidiu Miculescu a semnat un Angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ ”ADRIAN”!
Adeverința CNSAS care confirma că Ovidiu Miculescu a semnat un Angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ ”ADRIAN”!

Este vorba de o Adeverință (nr.3165/15.11.2011) în care, printre altele, se afirmă:

”domnul MICULESCU Ovidiu este titular al dosarului fond rețea (categoria TURNĂTORI ORDINARI – nota mea Dan Badea) nr. R 94603 (cotă CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 27.03.1987 pentru ”apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participă la activități protocolare”. A semnat un Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ ”ADRIAN”. Direcția de Specialitate nu a identificat informații transmise Securității de către domnul MICULESCU Ovidiu

Mai mult, același neastâmpărat șef al sindicatului din SRR a mai aflat și despre o incompatibilitate în care se afla Ovidiu Miculescu, el fiind, în același timp, în perioada iulie 2010 – iulie 2012, membru al Consiliului de Administrație al SRR și director la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii (SNR).  Adică el centra, el dădea cu  căpățâna! Așa a început conflictul dintre cei doi, informatorul și incompatibilul Miculescu începând hărțuirea sindicalistului tare’n gură, ca orice sindicalist cu vechime de 20 de ani!

 

1. Pe 7 decembrie 2012, șeful de sindicat Adrian Moise a fost, așadar, convocat la o aşa-zisă „comisie de analiză şi verificare”, la care a fost asistat de preşedintele Federaţiei Române a Jurnaliştilor Mediasind, Cristi Godinac, fapt ce l-a deranjat foarte mult pe preşedintele SRR, Miculescu, motiv pentru care acesta a emis ordinul nr. 880/14.12.2012, prin care i-a luat sindicalistului dreptul de semnătură pentru bonurile de intrare în Societatea Română de Radio (SRR). De-aici încolo nu mai intra oricine în sediul Radioului Public să-l prindă, Doamne ferește!, în flagrant pe Miculescu violând, să zicem, antena postului public de radio.

2. Pe 11 februarie 2013, președintele SUS SRR, Adrian Moise a sesizat Agenția  Națională de Integritate cu privire la posibila incompatibilitate în care se afla președintele SRR, Ovidiu Miculescu.

Sesizarea ANI privind incompatibilitatea lui Ovidiu Miculescu, șeful SRR
Sesizarea ANI privind incompatibilitatea lui Ovidiu Miculescu, șeful SRR

 

3. Oficial însă, scandalul public a început pe 27 martie 2013, în Parlamentul European, la o dezbatere privind libertatea presei în România, organizată de eurodeputatele PNL Norica Nicolai și Renate Weber, unde FRJ MediaSind a fost reprezentat de vicepreședintele pe domeniul radio, Adrian Valentin Moise – președintele Sindicatului Unit din SRR.

Dincolo de poziția oficială a MediaSind, prezentată cu acea ocazie printr-un comunicat, vicepreședintele Moise a solicitat depolitizarea conducerilor SRTV și SRR invocând atât pierderile de peste 130 milioane de euro ale SRTV, din ultimii ani, cât și disponibilizarea a peste 600 de salariați. Referitor lșa Radioul Public, sindicalistul Moise a reamintit că, spre exemplu, șeful acestuia, Ovidiu Miculescu, numit pe criterii politice, este „o persoană care a semnat un angajament în 27.03.1987 cu fosta securitate (Dosarul fond de reţea nr. R 94603) prin care acesta se angaja  să se ocupe de „apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participa la activităţi protocolare”. Moise a oferit și date concrete despre acest angajament infamant: La adresa SRR nr. P14606/10/13.12.2010 s-a emis Adeverinţa CNSAS nr. 3165/15.11.2011” (vezi AICI date suplimentare)

4.Pe 4 aprilie, președintele SRR, aflând despre isprava liderului de sindicat Adrian Moise, care a cerut depolitizarea conducerii instituției, dar l-a și demascat ca având un angajament demnat cu fosta Securitate, a convocat o ședință a Consiliului de Administrație al SRR pentru a-l lua la întrebări pe sindicalist. ”În cel mai pur stil  securist, în data de 4 aprilie a.c. a fost convocată şedinţa Consiliului de Administraţie pentru a-l chestiona pe liderul sindical referitor la mandatul pe care acesta l-a primit din partea FRJ MediaSind, în calitate de vicepreşedinte al organizaţiei pe domeniul radio, la dezbaterea organizată de mai mulţi europarlamentari la Bruxelles, pe tema Raportului MCV” – anunța, pe 14 aprilie, printr-un comunicat, MediaSind.

Ulterior, liderul sindical a protestat și ”față de diminuarea ilegală a veniturilor angajaţilor SRR prin nerespectarea Contractului Colectiv de Muncă din Mass-Media”, a sesizat ANI cu privire la incompatibilitatea directoruluii general Miculecu în anumite funcții și a condamnat public angajamentul acestuia, sub numele de informator ADRIAN, semnat în 1987 cu fosta Securitate, în scopul de a-i urmări, culmea!, pe jurnaliști.

Asta i-a pus capac ”neobrăzatului” din fruntea sindicatului!

5. Pe 15 aprilie ”patronul” Radioului Public, Miculescu, a cerut cercetarea disciplinară a sindicalistului Valentin Adrian Moise, inventând acuzații dintre cele mai fantasmagorice.

6. Pe 17 aprilie, liderul de sindicat Adrian Valentin Moise a fost executat. Prin Decizia nr 259/17.04.2013 a Preşedintelui-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu s-a desfăcut contractul individual de muncă al reprezentantului salariaţilor din Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) şi preşedinte al Sindicatului Unit al Salariaţilor-Radio Romania, Adrian Valentin Moise!

7. Pentru că nu s-a mulțumit doar cu concedierea rebelului care l-a demascat public, domnul ”patron” Miculescu, a trecut la alte represalii, pe 22 aprilie violând sediul SUS-RR, prin desigilarea ilegală (în lipsa unei hotărâri judecătorești) a acestuia și schimbarea yalei de la intrare. Acesta este motivul pentru care, astăzi, Ovidiu Miculescu este cercetat penal fiind acuzat de spargerea sediului şi de  confiscarea documentelor Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România. El şi-a recunoscut fapta chiar în faţa Comisiei de Abuzuri a Camerei Deputaţilor, precum şi într-o scrisoare oficială transmisă preşedintelui FIJ, Jim Boumelha, în data de 17 mai a.c.

Ovidiu Miculescu, cercetat penal la sesizarea SUS-RR pentru tulburare de posesie (art 220 CP) și furt (art 208 CP)
Ovidiu Miculescu, cercetat penal la sesizarea SUS-RR pentru tulburare de posesie (art 220 CP) și furt (art 208 CP)

8. Din acest moment, organizațiile sindicale ale jurnaliștilor s-au sesizat și au declanșat acțiuni de protest la adresa abuzurilor președintelui SRR, Octavian Miculescu, numele acestuia devenind sinonim cu al unui satrap de presă, un mic dictator la el pe moșie, un  jupân care taie și spânzură fără să țină cont că  SRR nu e un domeniu primit cadou de la tat-su.

 

9. Două zile mai târziu, pe 24 aprilie, Ovidiu Miculescu a instaurat  teroarea în SRR, interzicând printr-un așa-zis ”Regulament de prezenţă şi comunicare în mediul online” scurgere oricărei informații din interior, deși ”interiorul” era reprezentat de o instituție publică a mass media, constituită din jurnaliști al căror drept la opinie este, astfel, încălcat în mod flagrant. Dealtfel, Mediasind a reacționat imediat, printr-un comunicat de presă, acuzând din nou practicile dictatoriale ale lui Miculescu. ”Având în vedere că Societatea Română de Radiodifuziune este un serviciu public de interes naţional plătit din bani publici, considerăm că aceste prevederi încalcă în mod flagrant Constituţia României, Carta Drepturilor Omului, Legea avertizorului public, Contractul Colectiv de Muncă din Mass-Media şi normele europene din domeniul libertăţii de exprimare. Din acest motiv, FRJ MediaSind cere Consiliului de Administraţie să anuleze hotărârea adoptată, în caz contrar sindicatele afiliate la organizaţie din cadrul SRR vor ataca în justiţie acest Regulament, inclusiv prin plângeri penale pentru abuz în funcţie” – se afirmă într-un comunicat MediaSind. Ce le impunea fostul securist Miculescu, angajaților din SRR? Iată câteva dintre dorințele lui:

„de a nu dezvălui informaţii confidenţiale despre instituţie, şi anume acele informații care sunt de ordin intern şi care prin publicarea lor ar pune SRR într-o situație dezavantajoasă față de competitorii de pe piața liberă;
–  de a se abţine de la comentarii care ar putea să  aducă prejudicii de imagine instituţiei;
–  de a se abţine de la comentarii care ar putea să aducă prejudicii imaginii persoanelor din cadrul SRR.” (asta il viza personal!)
–  este interzis personalului  din cadrul SRR, indiferent de natura raportului juridic cu SRR, să publice pe site-urile personale şi să transmită altor publicaţii online (colaboratori) informaţii care aparţin SRR şi la care au acces în baza statutului de angajat sau colaborator al SRR.”

10. În perioada 13-15 mai a.c, la Verviers, Belgia, în cadrul Congresului Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ) ”s-a votat în unanimitate moţiunea propusă de Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind împotriva abuzurilor conducerii Societății Române de Radiodifuziune asupra Sindicatului Unit al Salariaților din SRR și a liderului acestuia. (…) De asemenea, s-a convenit cu președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor (FIJ), Jim Boumelha, ca în cazul în care autoritățile române refuză în continuare să sancționeze abuzurile administrației conduse de Ovidiu Miculescu, să fie discutate și aprobate noi forme de protest la Congresul FIJ ce va avea loc la Dublin în iunie 2013, proteste care pot  culmina cu pichetarea ambasadelor României în cele peste 100 de state unde FIJ are federații afiliate, pichetarea Parlamentului European, Comisiei Europene și a altor instituții internaționale (vezi aici documentul adoptat).

11. Pe 21 mai 2013, informează MediaSind,  Ovidiu Miculescu a investit 150.000 de euro într-un sistem de supraveghere video și de control acces a salariaților din Radio România. ”Membrii Consiliului de Administraţie, după ce s-au întors de la audierea din cadrul Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaţilor pe tema ilegalităţilor din SRR, au votat, cu excepţia reprezentantului salariaţilor, Adrian Moise, achiziţionarea şi montarea în sediul SRR din str. General Berthelot nr 60-64, sector 1 Bucureşti a unui sistem de supraveghere video şi de control a accesului în Casa Radio. Sistemul are în dotare peste 60 de camere video şi 9 puncte de acces şi costă aproximativ 150 000  euro, inclusiv TVA. De altfel, nu este singura cheltuială importantă a administraţiei radioului public. În ultima perioadă, preşedintele-director general Ovidiu Miculescu s-a deplasat, pe bani publici, în Vietnam, Marea Britanie, Tenerife şi China”.

 

12. La Congresul Federației Internaționale a Jurnaliștilor, organizat la Dublin-Irlanda în perioada 4-7 iunie a.c, s-a votat o ”moțiune de urgență împotriva abuzurilor administraţiei Societăţii Române de Radiodifuziune conduse de Ovidiu Miculescu, preşedinte-director general, faţă de salariaţii instituţiei publice şi a liderului Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România, Adrian Moise”.

S-a cerut, de asemenea reîncadrarea liderului de sindicat, dar s-a consemnat și încercare eșuată, dar penibilă a două diversioniste trimise de Miculescu să perturbe activitatea Congresului prin vociferări și scandal de mahala. Pe 10 iunie, printr-un comunicat public, Comitetul Executiv al FRJ MediaSind a protestat ”împotriva campaniei de denigrare a organizaţiei, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor  şi Federaţiei Europene a Jurnaliştilor declanşate de conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune în propriile programe de ştiri, precum şi pe site-ul unui cotidian central (Cotidianul – nota mea Dan Badea).

instrument basist

Din aceste motive, Comitetul Executiv va acţiona în judecată conducerea  SRR şi publicaţia Cotidianul.ro  pentru grave prejudicii de imagine aduse FRJ MediaSind, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Federaţiei Europene a Jurnaliştilor”.

Articol din Cotidianul.ro în care se face reclamă mascată SRR.
Articol din Cotidianul.ro în care se face reclamă mascată SRR.

13. Printr-o operațiune de dezinformare specifică securiștilor bine antrenați în astfel de acțiuni, Ovidiu Miculescu a plasat în cadrul propriilor materiale ale Radio România, dar și într-o fițuică diversionistă (COTIDIANUL condus de Cornel Nistorescu) materiale denigratoare la adresa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ) şi a FRJ MediaSind, fără a cere și poziția organizațiilor acuzate. Acesta este motivul pentru care Mediasind a răspuns punctual, printr-un comunicat de presă, fiecărei acuzații. (Vezi aici demontarea diversiunii lui ”Adrian” Miculescu).

14. Decăderea morală a directorului fițuicii online Cotidianul, Cornel Nistorescu, protectorul lui Miculescu, este totală. Pe măsură ce a îmbătrânit, creierul frezorului din Cugir s-a degradat mai rapid decât al unui bolnav de Alzhaimer.  Liderii jurnaliștilor din întreaga lume i-au transmis, printre altele,  așadar, fostului director al Evenimentului Zilei și autorul celebrului eseu filosofic ”Nutzi, spaima putzii”, următoarele: ”

”Respingem în totalitate alegaţiile din cuprinsul articolelor dumneavoastră, pe care le considerăm neadevărate, rasiste şi xenofobe, o falsificare a celor petrecute în fapt. Articolele dumneavoastră constituie o pată ruşinoasă pe imaginea jurnalismului românesc şi încalcă toate normele etice şi principiile jurnalismului. Alegaţiile dumneavoastră sunt pasibile de acţionare în justiţie şi am înţeles că FRJ MediaSind a cerut avocaţilor săi să vă cheme în instanţă

”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”
”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”

Iată scrisoarea trimisă diversionistului Nistorescu de către președintele Federației Europene a Jurnaliștilor (Mogens Blicher Bjerregård) și de președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor (Jim Boumelha):

To: Cornel Nistorescu

CEO Cotidianul.ro

Bruxelles, 21 iunie, 2013

 

Stimate Domn,

Vă scriem cu privire la articolele dumneavoastră recente, publicate în Cotidianul.ro. Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi organizaţia sa regională, Federaţia Europeană a Jurnaliştilor sunt organizaţii democratice în cadrul cărora deschiderea şi transparenţa reprezintă elemente fundamentale pentru activitatea şi dezvoltarea noastră.Or tocmai în spiritul acestei deschideri îşi împărtăşesc opiniile delegaţii, liderii şi sindicatele noastre membre, fie că este vorba despre dezvoltarea FIJ sau a FEJ, ori despre chestiuni care se cer abordate în urma congreselor acestor federaţii.

Noi putem avea propriile disensiuni şi discuţii, aşa cum se întâmplă în cazul tuturor celorlalte organizaţii, deoarece acest lucru este intrinsec oricărei dezvoltări organizaţionale. Atunci când acestea survin, noi le gestionăm în plan intern cât mai bine cu putinţă, dar nu putem şi nu dorim să tolerăm ca aceste deosebiri de păreri să fie folosite în mod abuziv şi răstălmăcite în scopul de a discredita FIJ sau FEJ, pe liderii sau pe membrii acestor federaţii, respectiv de a le submina activitatea.

Respingem în totalitate alegaţiile din cuprinsul articolelor dumneavoastră, pe care le considerăm neadevărate, rasiste şi xenofobe, o falsificare a celor petrecute în fapt.

Articolele dumneavoastră ( Aici și Aici ) constituie o pată ruşinoasă pe imaginea jurnalismului românesc şi încalcă toate normele etice şi principiile jurnalismului.

Alegaţiile dumneavoastră sunt pasibile de acţionare în justiţie şi am înţeles că FRJ MediaSind a cerut avocaţilor săi să vă cheme în instanţă.

Din acest motiv nu vom face comentarii suplimentare cu privire la alegaţiile în cauză.

Dorim să afirmăm foarte clar faptul că, situate la polul opus minciunilor abominabile şi al denaturărilor din articolele dumneavoastră, sindicatele membre FIJ şi FEJ susţin în unanimitate campania condusă de FRJ MediaSind în sprijinul membrului său, Adrian Valentin Moise şi cer reîncadrarea în funcţie a acestuia. Acest lucru a fost exprimat în moţiunile adoptate în unanimitate atât la Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor de la Verviers, din luna mai, cât şi la Congresul Mondial al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor din Dublin, de la începutul lunii iunie, precum şi în petiţia semnată de zeci de lideri sindicali.

Solicităm să adresaţi, neîntârziat, scuze Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, sindicatelor sale membre, liderilor şi personalului acesteia.

Cu sinceritate,

Jim Boumelha

Mogens Blicher Bjerregård

Jigodismul unui fost jurnalist este, astfel, confirmat pe plan internațional.

Mai mult, parcă pentru a demonstra care este interesul diversionistului ajuns dintr-un simplu frezor rupt în cur la Cugir, multimilionar în euro la București, pe perioada campaniei de discreditare, Cotidianul.ro a publicat pe prima pagina reclama „Radio România Actualităţi – Nr. 1 în România”, iar primul articol denigrator împotriva organizațiilor jurnaliștilor se află sub sigla Societăţii Române de Radiodifuziune” (vezi aici). Nistorescu nu mai știe de multă vreme ce este aceea deontologie sau atitudine profesioanală în mass media, el devenind un fel de taxator în ”autobuzul” presei diversioniste a lui Vîntu și Dan Voiculescu. Te-ai urcat, plătești biletul, adică taxa care i-a permis lui să-și construiască viloiul din pădurea lui SOV și să-l mobileze cu taxe de protecție verzi pe pereți.

Reclama Radio România pe site-ul cotidianul.ro, singurul site care a participat la dezinformarea lui Ovidiu ”Adrian” Miculescu. Rămâne de aflat cât a fost ”taxa” de protecție încasată de site-ul lui Nistorescu
Reclama Radio România pe site-ul cotidianul.ro, singurul site care a participat la dezinformarea lui Ovidiu ”Adrian” Miculescu. Rămâne de aflat cât a fost ”taxa” de protecție încasată de site-ul lui Nistorescu

Nu știm, deocamdată, câți bani a primit Nistorescu de la bugetul de stat, via”Adrian” Miculescu, pentru articolele calomnioase la adresa reprezentanților presei din lumea întreagă, dar vom afla. Știm cu certitudine doar că banii provin de la fraierii care plătesc taxa radio, adică și de la mine și de la tine.

15. Pe 26 iunie 2013, la finalul unui material publicat pe site-ul MediaSind (Conducerea Radioului Public a trimis la Dublin un administrator de firmă şi un fost angajat, ca să facă scandal la Congresul Mondial al Jurnaliştilor) au fost adresate niște întrebări publice Societății Române de Radio, cu privire la banii plasați pentru marea dezinformare pusă la cale cu Nistorescu.

Cerasela Rădulescu și Balaci, agentele descoperite ale lui ”Adrian” Miculescu
Cerasela Rădulescu și Nicoleta Viorica Balaci

Federația Internațională a Jurnaliștilor a demarat o anchetă pentru a putea transmite opiniei publice din România concluziile privind modul în care reprezentantele Societății Române de Radiodifuziune, Nicoleta Balaci şi Cerasela Rădulescu, s-au implicat în abordarea acestui eveniment.

Deși au fost trimise în calitate de reporteri și nu de delegați la respectivul eveniment, acestea au început să facă scandal, țipând și amenințând cu greva foamei, fiind nemulțumite de prezența reprezentantului FRJ MediaSind la Congresul FIJ. Aceste  fapte  au creat panică și confuzie printre delegații FIJ, precum și grave prejudicii de imagine, atât instituției publice de radio, dar si României. Pentru aceste motive  organizatorii evenimentului au fost obligați să le retragă acreditările.

Conform investigaţiilor făcute de FRJ MediaSind, angajaţii SRR, Nicoleta Balaci si soţul ei Georgel Balaci, împreună cu Florin Dumitru, redactor şef în cadrul SRR şi soţia acestuia, Ramona Dumitru, redactor, deţin împreună două societăţi comerciale, cel puţin una dintre ele având contracte cu Societatea Română de Radiodifuziune (vezi aici). Mai mult, Nicoleta Balaci este chiar administratorul SC. NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL. Precizăm, totodată,  că aceasta este şi martorul principal al administraţiei Miculescu în procesul cu Sindicatul Unit al Salariaţilor Radio România privind spargerea sediului şi confiscarea documentelor organizaţiei, fiind, în acelaşi timp, şi cea mai vocală susţinătoare a preşedintelui director general al SRR, la audierea acestuia din cadrul  Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaţilor.

În ceea ce priveşte cea de-a doua persoană trimisă la Dublin, ni se pare bizară alegerea Ceraselei Rădulescu, deoarece   ea a fost concediată disciplinar de către SRR, conform Sentinţei definitive şi irevocabile a Curţii de Apel Bucureşti din data de 29.11. 2012 (vezi aici). 

Administraţia Radioului public, în loc să sancționeze comportamentul celor doi emisari pe care i-a trimis la Dublin, a publicat un comunicat de presă prin care a protestat față de anularea acreditărilor reprezentantelor sale la eveniment. Este cel puţin absurdă poziţionarea sa, în condiţiile în care, doar cu două zile înainte, aceeaşi administraţie a transmis organizatorilor  « scuze pentru evenimentele care au avut loc la Congresul IFJ din Dublin cu jurnalistele noastre ». Acest mesaj a fost citit în plenul Congresului de către Seamus Dooley, secretarul general al Sindicatului Naţional al Jurnaliştilor din Irlanda, organizatorul evenimentului.

Având în vedere implicarea celor două persoane şi în campania de denigrare cu accente xenofobe, rasiste şi calomnioase la adresa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, Federaţiei Europene a Jurnaliştilor  şi Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind, precum şi suspiciunile privind folosirea banilor publici în finanţarea acestor acţiuni, solicităm conducerii Societăţii Române de Radiodifuziune, în baza Legii nr. 544/2001, să pună la dispoziţie următoarele informaţii de interes public :

– Dacă și ce tip de contract/e și în ce cuantum a/au fost încheiat/e între SRR și publicația Cotidianul.ro în ultimul an de zile? (vezi aici amănunte) 

– Dacă și ce tip de contract/e  a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL, cu sediul în Mangalia, acționar şi administrator Balaci Nicoleta Viorica, realizator SRR, și Dumitru Florin, Redactor șef New Media SRR.

– Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC. SEASIDE NEW MEDIA SOLUTIONS SRL, acționari Balaci Georgel, angajat SRR și Dumitru Ramona Mihaela, redactor SRR. (vezi aici amănunte)

– Dacă între Societatea Română de Radiodifuziune și Cerasela Rădulescu exista, în perioada 4-7 iunie 2013, un  raport de muncă.

În condiţiile în care conducerea SRR nu va da curs cererilor formulate, FRJ MediaSind îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă  administraţia Miculescu.

Comitetul Executiv al FRJ MediaSind, Bucureşti, 26 iunie 2013”.

Prima pagină a raportului FIJ privind incidentul provocat la Dublin de ”agentele” diversioniste ale lui ”Adrian” Miculescu
Prima pagină a raportului FIJ privind incidentul provocat la Dublin de ”agentele” diversioniste ale lui ”Adrian” Miculescu

 

16. Pe 8 iulie, Federația Internațională a Jurnaliștilor a transmis, la București, un Raport ce conține punctul său de vedere cu

privire la diversiunea celor două ”trimise speciale” (la Congresul Mondial al Jurnaliștilor de la Dublin), ale Radioului Public patronat de Ovidiu – ”Adrian ”- Miculescu. Iată fragmente din acest Raport:

„(…) Acestea (Cerasela Rădulescu și Nicoleta Balaci – nota mea) au aplicat pentru obţinerea acreditărilor la Andrew Kennedy, de la Biroul de Presă al FIJ, care a informat biroul de presă irlandez cu privire la cererea lor de acreditare pe 25 mai, 2013. (…)

UNJ (Uniunea Naţională a Jurnaliştilor din Irlanda) a fost direct răspunzătoare de politica de acreditare, iar acest lucru a fost comunicat solicitantelor de catre D-na Helen Taylor pe data de 31 mai, 2013.

Această uniune acordă acreditări lucrătorilor media, cu condiţia ca aceştia să prezinte un card de presă valabil, eliberat de către un membru afiliat FIJ, iar această politică a fost aplicată la Congresul FIJ, din 2013. Andrew Kennedy a comunicat foarte clar solicitantelor faptul că trebuie să prezinte un card de presă valid.

În prima zi oficială a Congresului, le-am rugat pe Cerasela Rădulescu şi pe Nicoleta Balaci să părăsească o sesiune privată a Congresului Mondial. Ele participaseră, de fapt, atât la conferinţa premergătoare Congresului de la Castelul din Dublin, cât şi la ceremonia oficială de deschidere din ziua precedentă, deoarece scrisorile de acreditare nu fuseseră verificate în vederea sesiunii premergătoare Congresului.

Împreună cu un coleg, le-am invitat pe ambele jurnaliste să ne întâlnim în biroul secretariatului FIJ, unde au fost rugate să prezinte un card valid de presă. Nu au putut face acest lucru şi au recunoscut faptul că nu sunt membre de sindicat.

În baza faptului că acestea nu au întrunit criteriile clar stipulate, le-au fost retrase acreditările.

În cadrul discuţiilor noastre, ele şi-au exprimat puncte de vedere tranşante, în termeni peiorativi, la adresa delegatului român la Congres.

Acestea au confirmat faptul că solicitaseră de la biroul de înregistrare adresele de email ale tuturor delegaţilor pentru a-şi putea pune în circulaţie propriile vederi asupra mişcării sindicale din România, şi nu în scop jurnalistic.

A reieşit, astfel, faptul că ele nu au fost prezente în postura de jurnalişti independenţi care să mediatizeze evenimentul într-o manieră imparţială şi obiectivă.

În afara cadrului oficial, acestea s-au comportat într-o manieră inacceptabilă faţă de delegaţi şi faţă de personalul de la Castelul din Dublin. Au adoptat o atitudine brutală şi grosolană faţă de Secretarul General al sindicatului gazdă, Uniunea Naţională a Jurnaliştilor. Nici măcar eu, în calitatea mea de Secretar Irlandez al al  UNJ şi de organizator principal n-am putut părăsi centrul de conferinţe fără să fiu ţinta tonului ridicat. La un moment dat, în încercarea mea de a ieşi din centrul de printare, am fost încolţit de către cele două jurnaliste, care au pretins că vor să-mi ia un interviu în direct, în timp ce încercam să răspund întrebărilor unui delegat. 

Ele au ameninţat că vor intra în greva foamei  înainte de a căuta să­ obţină accesul la o recepţie privată cu vin dintr-o altă locaţie a Castelului din Dublin, the Coach House, recepţie găzduită de către o altă organizaţie, Confederaţia Europeană a Sindicatelor (European Trade Union Confederation –ETUC).

Acest fapt a condus la adoptarea de măsuri suplimentare de securitate în ziua următoare.

Mulţi delegaţi FIJ au considerat comportamentul celor două jurnaliste faţă de delegaţi ca fiind unul inacceptabil.

Membrii personalului angajat de către Biroul Lucrărilor Publice, care administrează Castelul din Dublin, au considerat  că dreptul lor de a fi trataţi cu respect a fost subminat.

La solicitarea mea, accesul în incinta Castelului din Dublin nu a fost restricţionat de către Biroul Lucrărilor Publice, acest acces fiind, însă, ţinta abuzurilor Ceraselei Rădulescu şi ale Nicoletei Balaci.

Drept urmare, colegul meu din FIJ, Andrew Kennedy a primit o scrisoare de scuze din partea unui reprezentant al Radioului Public din Romania: (…)

În aceste condiţii, mă declar dezamăgit de răstălmăcirea evenimentelor în anumite secţiuni ale presei  româneşti.

Prioritatea noastră a constat în a ne asigura că acreditările media se acordă solicitanţilor eligibili.

La întrunirile cu reprezentanţii NUJ, doamnele Radulescu şi Balaci au căutat să se angajeze în dezbateri privitoare la legitimitatea prezenţei delegatului român la Congresul Mondial din 2013. Aceasta nu a constituit subiect pe ordinea de zi  a  NUJ şi  nu  a avut  nimic  de-a face  cu  acreditările media.

Este regretabil  faptul că obiectivele sindicatului gazdă au fost denaturate şi că s-au pierdut atâta timp şi energie pe această temă. (…) Cu sinceritate, Seamus Dooley, Irish Secretary.”

 

17. Pe 24 iulie 2013, în şedinţa  Consiliului de Administraţie al SRR, Ovidiu ”Adrian” Miculescu și-a ieșit din nou din cizme și l-a amenințat pe liderul sindical Adrian Moise, preşedintele Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România, între cei doi având loc următorul dialog:miculescu marga

 
„Ovidiu Miculescu: – Înregistrează? Păi turnătorii nu fac asta?
Adrian Moise: – Cine vorbeşte!
O.M.: – Cum? Măi cetăţene, deci, denunţul calomnios o să vină în faţă, înţelegi!? Şi cu plângerea penală şi cu povestea aia cu CNSAS-ul!  O să v-o luaţi de nu o să aveţi aer! Vă spun eu! 
A.M.: – Domnule Preşedinte vă stă în obicei!
O.M.: – Mama mă-sii! Cum să spun: Ţipi tu pe toate drumurile! O să răspunzi pentru asta, mă! „
MediaSind a prezentat, ieri, printr-un nou comunicat de presă, informații la zi despre conflictul declanșat de nervosul grăsunel din fruntea Radioului Public, cel care împreună cu generalul SIE (rezervist acum și mare om de afaceri) Constantin Rotaru, au pus bazele imperiului mediatic al lui Dan Voiculescu, imperiu al cărui nucleu se află zilele acestea, cu fiica Varanului cu tot, în atenția DNA.
Ovidiu Miculescu
Ovidiu Miculescu
”Aceste ameninţări nu sunt singulare, informează Mediasind. Cu câteva zile înainte, acelaşi preşedinte-director general a transmis o adresă prin care îl ameninţă pe liderul sindical. (vezi aici adresa).
Ovidiu Miculescu este cercetat penal fiind acuzat de spargerea sediului şi de  confiscarea documentelor Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România. Acesta şi-a recunoscut fapta chiar în faţa Comisiei de Abuzuri a Camerei Deputaţilor, precum şi într-o scrisoare oficială transmisă preşedintelui FIJ, Jim Boumelha, în data de 17 mai a.c. (vezi aici documentul).
Totodată, asupra sa se fac cercetări şi de către inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate privind o posibilă incompatibilitate (vezi aici sesizarea) şi este acuzat de societatea civilă că a deprofesionalizat programele Radioului Public. (vezi aici).
Nu în ultimul rând, mai multe organizaţii ale jurnaliştilor au protestat împotriva campaniei declanşate de SRR împotriva angajaţilor şi a societăţii civile (vezi aici),  iar un senator a atras atenţia într-o interpelare că acesta ar putea să fie ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii (vezi aici interpelarea).
În acelaşi timp, Organizaţia Internaţională a Muncii a cerut explicaţii oficiale Guvernului României, (vezi aici),  iar reprezentanţii organizaţiilor jurnaliştilor din peste 110 ţări au transmis proteste împotriva şefului SRR ambasadelor României din străinătate (vezi aici).
Având în vedere aceste fapte, Comitetul Executiv al FRJ MediaSind a solicitat  premierului Victor Ponta să-i retragă sprijinul politic acordat şefului SRR iar Parlamentului să demită persoanele ce se fac vinovate de abuzurile din Radiodifuziunea Naţională”.
Până vom afla cine-l ține în cizme pe Ovidiu ”Adrian” Miculescu, al cui e el de fapt, când va fi retras în centrală și câți bani și-a tras Nistorescu, taxatorul din ”autobuzul” presei lui Voiculescu, din toată afacerea, n-ar strica să urmărim una dintre emisiunile difuzate la emisiunea By Alexa (Nașul TV) la care au fost invitați sindicalistul Adrian Valentin Moise și jurnalistul Tiberiu Lovin:

Dan Badea

NU UITA că Transilvania e pământ românesc, chiar dacă suntem ”un popor imbecil de tolerant” cu ungurii și alți alogeni!

Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.

Am descoperit destul de târziu, spre rușinea mea, un text scris în urmă cu câteva luni de un profesor sârb, cunoscător de istorie dar și de limba română, care a prezentat în mod magistral adevărul despre istoria ungurilor și pretențiile lor absurde, demonstrând încă o dată că somnul politicienilor naște hortyști pe pământ românesc.

Ungurii nu sunt decât niște  alogeni proveniți din Asia, în urmă cu mai bine de un mileniu,  cu pretenții asupra unui teritoriu care nu le-a aparținut decât vreme de câțiva ani, timp în care au procedat precum hoardele mongole când cucereau vreun cătun din pustă și-l treceau prin foc și sabie, ucigând de-a valma copii, femei și bătrâni, așa cum au procedat hoardele hortyste în satele românești Ip și Trăsnea, în toamna lui 1940, după Diktatul de la Viena.

Execuție hortystă a doi tineri români
Execuție hortystă a doi tineri români

Înainte de a prezenta textul scris de profesorul sârb, reamintesc declarația unui supraviețuitor român al satului transilvănean Ip, ocupat de ungurii care au ucis, într-o singură noapte, 157 de români, spintecând cu baionetele copiii sau burțile femeilor ce stăteau să nască, împușcând cu lașitate și cruzimea specifice urmașilor sălbaticului Attila, bătrâni, femei și copii, declarație apărută într-un cotidian central, dar și într-un film realizat de Manuela Morar (MDV Film 2006) și postat pe Youtube. Alți 87 de români au fost uciși în satul Trăznea. Crimele nu pot fi uitate, mai ales de către supraviețuitorii acelor masacre.

Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)
Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)

În total, după Diktatul de la Viena, au fost masacrați aproximativ 1000 de români! Uciși doar pentru că erau români!

Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!
Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!

Iată declarația unuia dintre supraviețuitorii din Ip, Gavril Butcovan:

În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalți doi frățiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliță, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitați. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Gavril Butcovan

Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <<Unde ești maică?!>>, a fost secerată de gloanțele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rânind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruță. Cred și astăzi că șansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu față la pământ, în timp ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membri ai familiei. Pe lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan, de 12 ani, și Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”(…)

„ Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.” (…)

„Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toți consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyști. Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest viața în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a horthyștilor cel puțin 3 familii de români. Cu siguranță, dacă acțiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulți care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, și în mod sigur numărul celor uciși era mult mai mic.

Declarația unui supraviețuitor al masacrului din noaptea de 13/14 septembrie 1940 din localitatea IP,  Gavril ButcovanGARDIANUL din data de 02.09.2008 – “68 de ani de la Dictat. Mărturii despre masacrele de la Ip și Traznea

Iată, pentru cei care vor să afle mai multe despre acele vremuri, și alte declarații ale câtorva supraviețuitori, din IP, Trăznea sau Sărmaș, în filmul cutremurător de mai jos, numit ”NU UITA!” și realizat de Manuela Morar (NDV Film, 2006)

Așadar, aflu recent că profesorul de istorie sârb Miodrag Stanojevic, din Voivodina, aflat în trecere prin Satu Mare a transmis redacției unui  cotidian local, Gazeta de Nord Vest, o scrisoare ca reacție la un material publicat pe 4 decembrie 2012 în jurnalul sătmărean, ”Afront adus românilor pe bani europeni”, semnat de Szasz Lorand.

Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina
Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina

Era vorba în acel articol de o lucrare (ghid turistic bilingv) publicată de unguri, din fonduri europene, lucrare în care românii erau umiliți și numiți ”olahi” (în ediția maghiară) sau ””vlahi” (în ediția în lb română), sau ”popor primitiv”, de parcă noi eram alogeni în Europa, veniți pe cai, cămile sau catâri din Asia cu mai bine de un mileniu în urmă, la fel ca țiganii din India.

Textul sârbului Stanojevic, depășește ca valoare și claritate orice text scris de un istoric român contemporan pe tema ungurilor și a aberațiilor lor cu ”Ținutul secuiesc” și ”schimbarea articolului 1 din Constituție” sau ”autonomie pentru caii lui Attila” etc. etc.

Iată scrisoarea profesorului sârb de istorie pe care, chiar dacă au publicat-o numeroși alți români, nu pot să n-o trec și eu în lista materialelor extrem de importante pentru înțelegerea fenomenelor cu care ne confruntăm la noi acasă, pentru că suntem un popor prea tolerant cu alogenii a căror obrăznicie începe să devină prea enervantă pentru a mai fi tolerată.

Dan Badea

Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.

    Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:- fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.

    Vă propun un exerciţiu de imaginaţie:

Ce s-ar fi întâmplat dacă:

    – un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos

    – un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)

    – un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.

    Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:- ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie.

    Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”?

    Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.

    De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina?

    Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

        Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie.

    Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

    Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

  în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad.

Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic).

Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

 

Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.

Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei.

  În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi).

De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc.

  Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).

   – În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.

În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

cowboy unguri in pusta, urmașii lui Attila
Cowboy unguri, de la mama lor, in pusta – demnii urmași ai lui Attila

În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri.

Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel).

Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).

    – În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei.

Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy - criminal de război.
Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy – criminal de război.
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii...
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii…

 

Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania?

    Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.

Placuță comemorativa din Ip.
Placuță comemorativa din Ip.

    În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.

Placuță comemorativă la Trăznea
Placuță comemorativă la Trăznea

În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:

un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.

    Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge.

    Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.

profesor Miodrag Stanojevic

 

 

 

 

 

 

 

 

Felicitări profesioniștilor antiteroriști din SRI în operațiunea ”răpirea/extragerea lui Hayssam”!

Hayssam si protectorul sau, așezat cuminte pe birou, Adrian Năstase…

În urma unei operațiuni reușite a specialiștilor din Brigada Antiteroristă a SRI, teroristul Omar Hayssam a fost adus în țară pentru a-și ispăși pedeapsa primită din partea justiției românești, președintele Traian Băsescu afirmând recent, într-o conferință de presă, că aducerea acestuia în România s-a făcut ”printr-o acțiune neautorizată desfășurată pe teritoriul altui stat”(!). 1732215-mediafax-foto-bogdan-maran

Întâlnire dintre Omar Hayssam și PSD-istul (pe atunci), traseist cu ștate vechi, Gabriel Oprea
Întâlnire dintre Omar Hayssam și PSD-istul (pe atunci), traseist cu ștate vechi, Gabriel Oprea

Președinția a dat, astăzi, un Comunicat de presă prin care a anunțat finalizarea operațiunii ”răpirea/recuperarea” teroristului condamnat definitiv de instanțele românești, Omar HAYSSAM. 

SRI
Profesioniști anti-tero

În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar

Hayssam cu Iliescu la masă
Hayssam cu Iliescu la masă

Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak stabilită de instanţele româneşti este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român.

Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, mulţumeşte instituţiilor şi ofiţerilor implicaţi în această amplă operaţiune, care, timp de mai bine de 5 ani, au urmărit cu tenacitate să-l aducă în ţară pe domnul Omar Hayssam pentru ispăşirea pedepsei.”.

Departamentul de Comunicare Publică
19 Iulie 2013

Pentru cei care nu știu, Hayssam a fost protejatul și partenerul de afaceri al consilierului nr1 al lui Adrian Năstase, Ristea Priboi.

Ristea Priboi, fost ofițer SIE si consilier (detasat de la SIE)! al lui Adrian Năstase, prietenul si partenerul de afaceri al lui Hayssam din anii 90
Ristea Priboi, fost ofițer SIE si consilier (detasat de la SIE)! al lui Adrian Năstase, prietenul si partenerul de afaceri al lui Hayssam din anii 90
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Dan Radu Rusanu, unul dintre apropiatii lui Hayssam din anii 90
Dan Radu Rusanu, unul dintre apropiatii lui Hayssam din anii 90

De asemenea, același Hayssam a fost extrem de apropiat de liderii PSD, precum Gabriel Oprea, Viorel Hrebenciuc dar și de lideri ai PNL, cum este fostul ziarist-șantajist Sorin Roșca Stănescu, Dinu Patriciu sau subordonații din finanțe ai lui Dan Radu Rușanu (vezi AICI). De asemenea, este de notorietate că Hayssam a fost și sponsor oficial al PSD.

Omar Hayssam, pe lista oficială a sponsorilor PSD din 2004, cu 560 milioane lei! A se reține, asta este suma oficială!
Omar Hayssam, pe lista oficială a sponsorilor PSD din 2004, cu 560 milioane lei! A se reține, asta este suma oficială!

P.S Fiind primul dintre ziariștii care au dezvaluit legătura de afaceri a lui Hayssam cu Ristea Priboi, reproduc mai jos articolul scris de mine pentru Evenimentul zilei din 12 februarie 2001, articol pe care l-am semnat insă cu O.C.Hogea (eram platiti la normă, deci semnam cate doi, fie ca scriam eu, fie ca scria el!) care avea să ducă la îndepărtarea lui Ristea Priboi, partenerul de afaceri al lui Hayssam, din fruntea Comisiei parlamentare de control a SIE.

Aceasta a fost o mare victorie a PRESEI împotriva securiștilor infiltrați în parlamentul României!

Este, așșadar, un articol de care și astăzi sunt mândru, pentru că, astfel, l-am scos din subteranele patriei pe cel care lucra, în umbră, pentru propășirea PSD, dar și pe cel care, provenit din SIE, controla SIE din partea societății ”CIVILE”!

Deputatul PDSR, sef al Comisiei SIE, si-a ascuns apartenenta la serviciile secrete

 Ristea Priboi – traiasca securistii vechi si noi!

 

Deputatul PDSR, sef al Comisiei SIE, si-a ascuns apartenenta la serviciile secrete

Ristea Priboi, deputat PDSR de Vrancea, a fost numit saptamina trecuta presedinte al Comisiei Parlamentare pentru exercitarea controlului asupra activitatii Serviciului de Informatii Externe (SIE). Conform uzantelor, atit el, cit si ceilalti membri ai comisiei au declarat, sub juramint, ca nu au colaborat cu structurile fostei Securitati si ca nu fac parte din cadrele Serviciului de Informatii Externe sau ale altor servicii secrete de informatii. Din datele de care dispunem, referitoare la proaspatul director Priboi, rezulta ca, intr-adevar, el n-a fost „colaborator” al Securitatii, ci chiar ofiter de Securitate ceea ce, cu siguranta, e altceva. De asemenea, a fost, timp de sapte ani, dupa decembrie 1989, ofiter superior al Serviciului de Informatii Externe. Prin numirea fostului ofiter Priboi in fruntea Comisiei SIE, societatea civila a pierdut, pentru prima data dupa decembrie 1989, controlul asupra unuia dintre cele mai importante servicii secrete romanesti. Controlul parlamentar asupra activitatii serviciilor de informatii era de altfel singura cale prin care cetateanul roman avea, cit de cit, siguranta ca practicile vechii Securitati nu se vor mai repeta.

Cinci ani la post, in coasta Angliei

Pina in decembrie 1989, Priboi a fost ofiter al Serviciului de Informatii Externe (CIE) din cadrul fostului Departament al Securitatii Statului. A fost sef de birou pentru spatiul Marea Britanie din cadrul Serviciului Scandinavia si zona Anglo-Saxona, compartimente aflate in structura si obiectivul fostului CIE, mai precis in cadrul fostei UM 0199 (Divizia Europa). Priboi s-ar fi aflat mai intii sub comanda lui Dumitru Ciobanu (maior devenit dupa 1990 general SIE si sef al Diviziei Contrainformatii Externe), iar apoi, sub comanda capitanului Monda (fost la post la Paris) si ar fi facut parte din noua generatie de conducatori tineri promovati in CIE. Ristea Priboi declara insa ca, inainte de a lucra in centrala de la Bucuresti impreuna cu Ciobanu, a fost cinci ani la post in strainatate, unde s-a intersectat pentru o scurta perioada si cu Dumitru Ciobanu. Nu confirma insa relatia cu capitanul Monda. „N-am ramas un simplu sef de birou, ci am ajuns chiar la conducerea unei directii pe spatiul Europa si America, dupa 1990”. Sfinta coincidenta romaneasca face ca in perioada 1994-1996 sa existe o „simbioza” perfecta intre Adrian Nastase, presedintele Camerei Deputatilor de atunci, si consilierul Priboi. Astfel, intre anii 1992 si 1996, Adrian Nastase a detinut si functia de presedinte al Grupului  parlamentar de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, adica exact cu zona „baleiata” informativ, pina in 1990, de catre ofiterul de securitate Ristea Priboi. Nu e greu de imaginat uimirea si sila englezeasca la aflarea vestii ca sfetnicul de taina al lui Nastase este unul dintre cei care s-au ocupat, din partea regimului Ceausescu, chiar de Marea Britanie. O alta informatie care ne-a atras atentia face referire la posibila implicare a ofiterului Priboi in operatiunile tip AVS (Aport Valutar Special) ale fostului CIE, Priboi fiind privit drept unul dintre cunoscatorii modului in care s-au ingrosat conturile in valuta ale fostei nomenclaturi comuniste. Ristea Priboi a negat orice legatura cu acest tip de operatiuni, asigurindu-ne ca nu s-a ocupat decit de „informatii politice” fara vreo legatura cu operatiunile de tip AVS. N-a negat insa faptul ca, timp de cel putin un an, a fost coleg „la post” in Anglia cu celebrul colonel Constantin Anghelache (actualmente in conducerea clubului de fotbal Rapid), seful compartimentului ultraconfidential AVS (UM 0107- AVS) din SIE pina in decembrie 1989, unitate care nu trebuie confundata cu cealalta UM 0107 din CIE, cunoscuta sub numele de „ICE Dunarea”.

 

Detasat de Ioan Talpes pe linga Adrian Nastase

Oficial, legatura de serviciu dintre ofiterul SIE Ristea Priboi si Adrian Nastase dateaza din 1994. „Atunci s-au creat patru posturi de consilier la cabinetul domnului Adrian Nastase, presedintele Camerei Deputatilor. Unul dintre posturi era cel de consilier pentru aparare, ordine publica, siguranta nationala si relatii internationale. Domnul Adrian Nastase i-a cerut lui Ioan Talpes, printr-o adresa oficiala, detasarea unui ofiter de la SIE. Desi eram atunci la post in Bulgaria, eu am fost cel desemnat de catre Talpes. In 1996, am prelungit detasarea cu un an pentru ca in 1997, datorita restructurarii din SIE, am fost trecut in rezerva. Am ramas insa consilier si dupa aceasta data, numai ca de acum, fiind proaspat pensionar, m-am angajat la biroul parlamentar, cu carte de munca” – afirma actualul presedinte al Comisiei SIE.

 

„Mina dreapta a domnului Nastase”

In general, activitatea lui Priboi in slujba PDSR este discreta si necunoscuta profanilor. Anul trecut, fostul sef al Comisiei parlamentare de control al SIE, deputatul PNL George Serban, a declarat ca, in perioda mandatului sau de presedinte al comisiei amintite, a constatat anumite scurgeri de informatii din SIE si  numindu-l pe unul dintre beneficiari: „domnul Priboi – mina dreapta a domnului Adrian Nastase la Camera Deputatilor”. La acea ora Ristea Priboi era deja subordonatul direct al lui Viorel Hrebenciuc in cadrul Echipei Centrale de campanie electorala a PDSR. Postul ocupat de Priboi in schema de campanie era acela de sef al Directiei Resurse Financiare, un post-cheie in strategia oricarui partid care vrea sa cistige alegerile.

In afaceri cu arabi aclimatizati

In paralel cu activitatea de partid, Ristea Priboi s-a implicat, cum ii sta bine oricarui fost ofiter de securitate, si in afaceri. Oficial, figureaza doar ca membru in consiliul de administratie al unei societati cu actionari majoritari din Siria. Este vorba despre firma „IAPIT DIVERTIS SA”, infiintata in 1991 cu un capital social de 12,8 miliarde lei (din care 747.200 de dolari). Printre obiectele de activitate ale societatii „IAPIT” regasim: constructii metalice, comert cu ridicata si amanuntul, transporturi rutiere de marfuri, jocuri de noroc etc. Actionarul majoritar este societatea „UNO INTERNATIONAL EXIMP” SRL (72,32%), firma care apartine sirienilor Mahmoud Khaled Omar (10%) si Omar Hayssam (90%), ultimul fiind si cetatean roman. Nu stim de cind dateaza legatura colonelului (r) Ristea Priboi cu cei doi afaceristi sirieni. Pina in 1989, toate relatiile securistilor cu cetateni straini erau strict monitorizate, majoritatea strainilor aflati atunci in legatura directa a unui ofiter fiind racolati de Securitate. Dupa 1990, vechile relatii au adus mari beneficii securistilor intrati in politica si afaceri. Asa se face ca multi dintre asociatii straini ai unor fosti ofiteri sint chiar agentii acestora din anii de glorie ai fostei DSS. In cazul de fata, fara a ne lansa in speculatii ieftine, se poate gasi totusi o legatura de continuitate intre Securitate si cei doi afaceristi sirieni. Astfel, anul trecut a aparut intr-un cotidian central o declaratie facuta de Omar Hayssam: „80% din importurile de tractoare (facute de Siria – n.n.) sint romanesti, un merit aici avindu-l si unchiul meu, Farzat Mahmud”. Aflam astfel ca, de fapt, Hayssam este nepotul unui sirian care s-a implicat intr-o afacere controlata, evident, de catre CIE, institutie in care a servit mai multi ani si Ristea Priboi. Ex-ofiterul CIE-SIE ne-a asigurat insa ca niciodata pina in 1996, in intreaga cariera de ofiter, nu a avut relatii cu vreun arab. „Pina in 1989, dar si dupa acest an, eu m-am ocupat exclusiv de Europa si America. Atit. De-abia in 1996 am fost pentru prima oara intr-o tara araba, cind l-am insotit pe domnul Nastase in Libia”, spune Priboi.

Securistul care educa

O preocupare inedita a lui Priboi, dincolo de consilierea directa a lui Adrian Nastase, ne pune insa pe ginduri. Ex-ofiterul SIE, azi proaspat deputat de Vrancea, e interesat de educarea noii generatii facind concurenta pe fata Aliantei Civice. Astfel, in 1996 s-a infiintat „Asociatia Romana pentru Educatie Democratica” (ARED) al carei presedinte a fost nimeni altul decit Ristea Priboi. Daca numirea lui Priboi in fruntea ARED s-a facut o data cu infiintarea acestei asociatii, deci in vreme ce personajul era ofiter activ al Serviciului de Informatii Externe, atunci avem de-a face cu o grava imixtiune a SIE in societatea civila. Asociatia amintita, cu sediul in Bucuresti, str. Ion Campineanu nr. 2, a fost infiintata in aprilie ’96 si are ca „domenii de interes” educatia si invatamintul, apararea drepturilor cetatenesti, cooperarea internationala, iar ca „grup-tinta”, tinerii, studentii si grupurile profesionale. Suna foarte frumos, dar avind in vedere stelutele aurii aflate zeci de ani pe umerii presedintelui asociatiei, nu e exclus ca ARED sa fie doar un paravan pentru cu totul altceva.

„N-am fost colaborator, am fost ofiter”

Intrebindu-l pe deputatul Priboi de ce n-a declarat ca a fost ofiter al fostei, dar si al actualei Securitati, chiar daca intre timp ea si-a schimbat numele, acesta ne-a spus ca nu asta i s-a cerut. „Ceea ce s-a cerut membrilor Comisiei SIE a fost sa declare daca au fost «colaboratori», nu daca au fost ofiteri. Eu n-am fost colaborator. Eu am fost ofiter. De altfel, cind mi-am depus candidatura pentru Camera Deputatilor,  Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) m-a verificat in arhive si a trimis o adresa din care rezulta ca nu am fost colaborator. E lucru deja cunoscut”, spune presedintele Priboi. „Cunoscut de cine?”, am intrebat. „De presedintele partidului”, a raspuns, scurt, presedintele Comisiei SIE.Una dintre concluziile pe care le putem trage in urma celor expuse mai sus este: Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) are, in fapt, perfida menire de a-i „spala” pe fostii securisti si de a le permite reintegrarea, pe usa din fata, in politica si administratie. Functionarii CNSAS au fost incapabili sa afle adevarul despre trecutul ofiterului Priboi inainte de a-i da un certificat de „buna purtare”.

 Dan Badea, O.C.Hogea, Evenimentul Zilei din 12 februarie 2001

Dan Badea

Ungurii au furat imense teritorii românești din Ardeal, prin instanță!, pe baza unor documente falsificate dupa Diktatul de la Viena

– ”O victorie a statului roman – Recâștigarea pădurilor din Ardeal” (ziare.com) –

Un parlamentar român, senatorul Marius Pașcan, a dezvăluit recent raptul teritorial săvârșit de maghiari în Ardeal, după 1990, prin retrocedarea în baza unor documente false, a unor teritorii care nu le-au aparținut vreodată.

Romania-si-Diktatul-de-la-Viena-30-august-1940
România si Diktatul de la Viena (foto roncea.ro)

Documentele proveneau din Arhivele de la Budapesta și fuseseră eliberate după Diktatul de la Viena din 30 august 1940, atunci când când Germania lui Hitler și Italia lui Mussolini, alături de ruși, ne-au forțat/”sfătuit” să semnăm cedarea nordului Transilvaniei și ciuntirea țării, în vreme ce Churchill, care avea să ne vândă și el ca ultimul dintre borfași, tremurând pentru propria piele, se făcea că plouă deasupra Italiei, deși aveam cu englezii o înțelegere de sprijin pentru astfel de situații.

Senatorul Pașcan a descoperit astfel mai multe documente în arhiva de la Budapesta, documente la care statul român n-a avut acces, dar nici cunoștință despre existența lor, acte ce consființesc în fals dreptul de proprietate al unor unguri asupra terenurilor, pădurilor, imobilelor deținute de românii alungați dincolo de Carpați, după Diktat, români care, foarte mulți dintre ei s-au mulțumit să scape cu viață în fața criminalilor hortyști.

Documentele sunt, în fapt, acte de proprietate emise de guvernul hortyst în 1941, după ce ungurii deveniseră stăpâni pe proprietățile românilor aflații sub cizma ocupantului. Instanțele românești au admis aceste documente, fiind complice la o reocupare a teritoriului României de către urmașii amiralului (fără flotă) Horthy, prietenul și executantul ordinelor lui Adolf Hitler.

Conform unei declarații făcute astăzi pentru ziare.com de senatorul Pașcan, statul român a câștigat în instanță 28.000 de hectare de pădure, pe baza unuia dintre documentele scoase din arhivele de la Budapesta, prezentarea documentului fiind crucială pentru câștigarea procesului, mutat și el, pentru siguranță, în altă parte a țării (Brăila), unde influența grofilor unguri e mai scăzută. Aceasta dintr-un total de 130.000 de hectare revendicate de unguri. Și asta doar în județul Mureș. Harghita și Covasna au povești asemănătoare.

Ce se întâmplă însă cu terenurile și proprietățile cedate, până acum, ungurilor care au folosit documente falsificate de hortyști, după Diktatul de la Viena? Conform declarațiilor senatorului Pașcan făcute pentru ziare.com, ele nu mai pot fi recuperate vreodată. Așadar urmașii lui Attila (nu neapărat Verștoy – groful pădurilor din ardeal – ci celălalt, hunul – groful Mongoliei!) au fost reîmproprietăriți de autoritățile românști pe baza unor documente false, reimpunând astfel, pe ocolite, în domeniul proprietății, fragmente din odiosul DIKTAT.

Citeam deunăzi mai multe materiale scrise de Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului, pe care l-am crezut extremist și am constatat că multe dintre afirmațiile făcute de el se confirmă abia acum! Planul unguresc de reocupare a Ardealului (vezi Anexa), prin recâștigarea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a clădirilor din această zonă greu încercată a Românniei pare a fi real!

Iată ultimele declarații făcute de senatorul Pașcan, fost prefect de Mureș, într-un scurt interviu realizat de Camelia Badea, pentru ziare.com:

”O victorie a statului roman – Recastigarea padurilor din Ardeal

Statul roman va putea sa castige in instanta zeci de mii de hectare de padure dupa ce o serie de documente au fost aduse in tara din arhivele de la Budapesta. Ele arata ca padurile respective au apartinut RomaMARIUS PASCANniei si au fost luate „samavolnic” in 1941 de ocupantul maghiar, sustine senatorul PDL Marius Pascan. Numai in judetul Mures sunt revendicate de catre urmasii fostilor grofi (sau falsii urmasi!) circa 130.000 de hectare de padure. Ca urmare a prezentarii in instanta a unor decrete din 1941 aduse recent in tara din arhiva de la Budapesta, Romania isi va recastiga o parte din paduri. Primul caz s-a inregistrat in urma cu circa o luna – prefectul de Mures a castigat 29.000 de hectare in favoarea statului roman. 

Intr-un scurt interviu acordat Ziare.com, senatorul PDL de Mures Marius Pascan, fost prefect de Mures, ofera detalii despre aceasta situatie incredibila.

(…)Sunt decrete din 1941 prin care ocupantul, statul maghiar, dupa Dictatul de la Viena a preluat o serie de imobile, terenuri si alte bunuri apartinand unor cetateni romani, pur si simplu transferandu-le in patrimoniul statului ungar.(…) Aici, urmasii fostilor grofi, ai ocupantului din Ungaria, s-au autoimproprietarit pe baza acestor decrete si legi emise in Ardealul de nord sub ocupatie. Odata cu plecarea lor, bunurile au fost preluate de statul roman si ei au fost despagubiti in lei /aur. Ei au plecat cu tot ce insemna documente de arhiva in Ungaria. Noi nu am mai avut acces la aceste documente.
Senatorul Marius PAȘCAN

Aceste documente, pe care le-ati obtinut recent, sunt oficiale? Cum ati intrat in posesia lor?

Sunt decrete oficiale care erau pastrate cu oarecare precautie si, probabil, in conditii de secretizare in Arhivele de la Budapesta. Dar care si-au produs efectele.

Sunt decrete din 1941 prin care ocupantul, statul maghiar, dupa Dictatul de la Viena a preluat o serie de imobile, terenuri si alte bunuri apartinand unor cetateni romani, pur si simplu transferandu-le in patrimoniul statului ungar.

Mai apoi, documentele de origine, documentele de provenienta ale acestor bunuri, s-au facut pierdute, ramanand doar efectele acestor decrete, respectiv transferul de proprietate catre cetatenii din Ungaria.

Prin urmare, dupa 1945, de cand opereaza noile legi – pachetul pentru fondul funciar – se face referire exclusiv la perioada de dupa 1945, deci, practic, se preia acest transfer de proprietate care s-a facut in 1941.

Pe de alta parte, vorbim aici si de exodul populatiei romane din zona Ardealului de nord, aflat sub ocupatie, insumand peste 300.000 de cetateni romani, pana in 1943. Si chiar mai multi. Or, pentru toti acesti oameni care au plecat s-au facut sterse urmele proprietatilor. Institutiilor statului le-au disparut aceste inscrisuri legate de proprietate, ramanand doar efectele produse de decretele emise de statul ungar.

Ce s-a intamplat in perioada comunista?

Dupa cum stiti s-a procedat la nationalizare, in sensul ca toate proprietatile au fost preluate la stat, dar pachetele de legi pe care statul roman si le-a asumat dupa 1990 privind fondul funciar si proprietatea fac referire la toate bunurile, si terenuri si imobile, care din 1945 au un detinator oficial. In cazul Ardealului de nord, unde s-a procedat in mod samavolnic, si eu sustin acest lucru, prin rapt, pur si simplu nu s-a facut altceva decat s-a validat ceea ce facuse statul ungar ocupand dupa Dictatul de la Viena.

De ce guvernele care s-au perindat la putere dupa 1990 nu au facut nimic sa obtina aceste proprietati inapoi? Nu au fost preocupate de subiect sau nu au avut acte doveditoare?

Nu cred ca nu au fost preocupati, doar ca nu au existat documente. Eu va spun in cunostinta de cauza, pentru ca am fost si prefect al judetului Mures aproape 4 ani, si am aparat in instanta padurile judetului Mures.

Aici, urmasii fostilor grofi, ai ocupantului din Ungaria, s-au autoimproprietarit pe baza acestor decrete si legi emise in Ardealul de nord sub ocupatie. Odata cu plecarea lor, bunurile au fost preluate de statul roman si ei au fost despagubiti in lei /aur. Ei au plecat cu tot ce insemna documente de arhiva in Ungaria. Noi nu am mai avut acces la aceste documente. De aia, si ca prefect mi-a fost foarte greu, ramanand printre putinii prefecti din tara care mai avea motiv sa se bata.

La noi, in judetul Mures, se revendica 130.000 de hectare de padure de catre acesti urmasi ai fostilor grofi. Or, mare parte din documentele care sunt aduse in instanta impotriva statului roman sunt aduse din arhivele de la Budapesta la care noi nu am avut acces.

Le aduceau doar mostenitorii si urmasii acestor grofi. Sau pretinsii mostenitori, ca unii peste noapte si-au contrafacut documentele. Am si facut plangeri penale pentru fals in acte publice.

Ce se mai poate face acum? Cum puteti folosi aceste documente in favoarea statului roman?

Prefectul judetului Mures are inca pe rol procese privind apararea patrimoniului, respectiv acestor paduri de care v-am vorbit. Sunt procese pe care eu le-am preluat, si cand le-am preluat, ca prefect, erau toate pierdute, in numar de 27. Au mai ramas inca pe rol si pe baza acestor documente la care avem acces pe diferite cai, reusim sa intoarcem aceste procese in favoarea statului roman.

De pilda, in urma cu o luna si jumatate actualul prefect a castigat in instanta la Braila, pentru ca am stramutat toate procesele de aici, avand in vedere toate influentele si politice si etnice, pentru ca nu se judeca corect, a castigat 29.000 de hectare in favoarea statului roman.

Deci, cand venim noi cu aceste documente si ajungem sa le putem proba in instanta, le putem sustine ca probe, evident ca avem castig de cauza.

Eu sper ca, in continuare, lucrurile sa mearga tot pe linia castigului pe care l-am avut, de data recenta. Iar eu ca senator fireste ca ma pun la dispozitia institutiei prefectului si, cu toate documentele pe care le mai obtin, voi sustine aceasta cauza, care este a statului roman, nu e nici a mea, nici a prefectului actual, nici a altcuiva.

Procesele pierdute pana acum sunt pierdute definitiv. Desi adevarul e altul, nu se mai poate face nimic, nici macar apeland la forurile internationale?

Nu, va dati seama ca nu. Sunt sentinte date, procese pierdute cu sentinte definitive si irevocabile, pur si simplu nu cred ca cineva mai are puterea necesar

pentru a le intoarce, nici macar o curte internationala sau CEDO, nu cred ca va da un verdict in favoarea actualilor proprietari, chiar venind cu aceste documente care probeaza.

Nu le-am avut la vremea respectiva, din pacate pentru noi, asta este. Efecte

le s-au produs deja.

Camelia Badea,  Interviu apărut în ziare.com din 14 iulie 2013

Interesant este, asa cum am mai spus, la jumătatea lunii iunie a.c., lobby-ul evreiesc maghiar de la Wasghinton a determinat 20 de congresmani americani, 13 republicani și 7 democrați, membri ai Camerei reprezentanților, să-i scrie secretarului de Stat John Kerrypentru a-i cere să exercite presiuni asupra României pentru ca aceasta să se ocupe de solicitările liderilor evrei şi creştini care revendică biserici, şcoli, spitale, orfelinate şi alte proprietăţi”.

cowboy unguri in pusta, urmașii lui Attila
Cowboy unguri în pusta, urmașii lui Attila, la o stație ”PECO”

Adică să forțeze nota pentru că românii s-au prins că ungurii au folosit documente false pentru a reocupa un teritoriu pe care s-au stabilit după ce au venit din pustă…

Dan BADEA

ANEXA:

PLANUL SECRET AL UNGARIEI PENTRU ANEXAREA ARDEALULUI

DR. Gheorghe FUNAR

dr. Gheorghe Funar, fost primar vreme de 12 ani (1992-2004) al municipiului Cluj Napoca
dr. Gheorghe Funar, fost primar vreme de 12 ani (1992-2004) al municipiului Cluj Napoca

PLANUL SECRET AL UNGARIEI PENTRU ANEXAREA ARDEALULUI (1)

Persoanele aflate în conducerea României au fost informate de către Serviciile Secrete ale ţării despre pregătirile care se fac pentru Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014, vizînd dezmembrarea teritorială a ţării noastre. Cu toate că ştiu ce se pregăteşte împotriva Poporului Român şi a României, cei informaţi nu acţionează, dar nici măcar nu reacţionează. Mai mult, preşedintele României, primul-ministru, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, directorii Serviciului Român de Informaţii (S.R.I.) şi Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.) refuză să facă cunoscut Poporului Român şi Parlamentului planul secret al Ungariei pentru anexarea Ardealului. Principalele direcţii de acţiune ale Ungariei şi revizionismului unguresc împotriva României şi Poporului Român sînt următoarele.

1. Dobîndirea dreptului de proprietate asupra a peste 60% din bunurile (clădiri, terenuri agricole şi păduri) din Ardeal de către Ungaria, prin persoane juridice şi persoane fizice maghiare, pe următoarele căi:

a) Retrocedările în natură (cele mai multe, bazate pe acte false) către bisericile maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană şi luterană) care aparţin Ungariei.

b) Împroprietăririle ilegale ale Statusului romano-catolic şi Ordinelor călugăreşti catolice maghiare cu imobile pe care niciodată nu le-au avut în proprietate, ci doar în administrare.

c) Exproprierea românilor de către titularii unguri ai licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale din România, în baza modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003, votată în Senatul României (la 27 octombrie 2009) şi care aşteaptă doar votul final în Camera Deputaţilor, pînă în luna iunie a.c.

d) Cumpărarea terenurilor agricole din România de către persoane juridice din Ungaria, la care se vor adăuga persoanele fizice ungare. Se ştie că în Ungaria, la fel ca şi în alte ţări din Uniunea Europeană, ca şi în Israel, este interzisă vînzarea pămîntului la străini.

2. Acordarea rapidă şi gratuită  de către Ungaria a dublei cetăţenii pentru românii get-beget. În timp ce ţara-Mamă, România, acordă cetăţenia română pentru un număr foarte mic dintre fraţii noştrii români din Republica Moldova şi Ucraina, după un calvar de cîţiva ani şi percepînd taxe uriaşe – Ungaria vitregă şi perfidă a organizat un sistem diabolic şi antieuropean de acordare a dublei cetăţenii pentru români. Zilnic, în 920 de localităţi din Ungaria, ţară vecină şi neprietenă, numeroşi de români get-beget primesc cartea de identitate şi paşaportul din partea Ungariei, în mod gratuit, în maximum 30 de zile. La începutul aplicării Legii dublei cetăţenii de către Ungaria pentru minoritarii unguri din România aceştia trebuiau  să plătească taxe şi să dea un examen, scris şi oral, care să ateste cunoaşterea  limbii ungare, a Constituţiei, istoriei şi geografiei acestei ţări. Din vara anului 2012, legea respectivă a fost modificată şi românii care cer şi obţin cetăţenia Ungariei nu trebuie să cunoască limba ungară, nici Constituţia, nici Imnul, nici Istoria de 1.100 de ani şi nici geografia acestei ţări. S-a ajuns ca peste 2,5 milioane de cetăţeni români să dobîndească deja cetăţenia Ungariei şi astfel să intre în Spaţiul Schengen. În cel mult 12 luni, alte 2-3 milioane de români get-beget vor intra în Spaţiul Schengen, cu ştiinţa şi acordul tacit al Consiliului Europei, Parlamentului European, Comisiei Europene, obţinînd formal cetăţenia Ungariei. Pînă să decidă, în mod discriminatoriu, intrarea României în Spaţiul Schengen, probabil în  2014 sau 2015, komisarii de la Uniunea Europeană vor constata că peste 5 milioane de români au obţinut accesul şi dreptul la muncă în toate ţările din U.E.  Românii sînt singurii cetăţeni dintr-o ţară membră a Uniunii Europene care intră în Spaţiul Schengen prin obţinerea dublei cetăţenii din altă ţară europeană, în timp ce ţara lor, România, nu este admisă în această zonă. Este pentru prima dată în Istoria Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial în Grădina Maicii Domnului, cînd Ungaria a devenit generoasă pentru români. Doar în aparenţă! În fond, Ungaria intenţionează să păcălească organismele europene şi cele de la O.N.U., urmînd să susţină, fără legătură cu realitatea faptică, numărul de 4,5-5 milioane de „unguri” din Ardeal, pe care să-i confirme cu paşapoartele şi cărţile de identitate ungureşti. Această acţiune diabolică a Ungariei, unică în Europa, nu este demascată la Bruxelles de către preşedintele şi premierul României, deşi ei o cunosc şi îi ştiu consecinţele. După ce Ungaria ajunge să acorde dubla cetăţenie la peste 4 milioane de români get-beget va acţiona, în anul 2014, pentru autonomia Ardealului pe criterii etnice, solicitînd aplicarea principiului autodeterminării popoarelor.

3. Falsificarea Istoriei Poporului Român. Specialiştii în domeniul Istoriei din Europa şi S.U.A. au aflat şi susţin că leagănul civilizaţiei pe Planeta Pămînt a existat în spaţiul carpato-danubiano-pontic, în Grădina Maicii Domnului, în Dacia Mare, cu cel puţin 10.000 de ani înainte de naşterea Fiului Domnului, Isus Christos. Limba şi Scrierea Primordială au aparţinut geto-dacilor în Dacia Edenică, în Ţara Havila (Valahia) despre care scrie în Biblie, în Facerea, Întîia Carte a lui Moise. Se ştie că ungurii sînt urmaşii unui popor barbar, venit în Cîmpia Panonică din îndepărtata Asie, în anii 890-900. Despre unguri, în anul 889, Reginonis, în cronica sa, scrie următoarele: „Neam feroce şi mai crud decît orice fiară…ei nu trăiesc ca oamenii, ci ca fiarele: se hrănesc cu cărnuri crude, beau sînge, şi inima oamenilor prinşi în războaie o mănîncă drept leac; ei nu ştiu ce este mila şi nici un sentiment de pietate nu mişcă inima lor“. Despre venirea ungurilor şi aşezarea lor în Cîmpia Panonică vorbesc izvoarele istorice, mai ales „Cronica notarului anonim al regelui Bela“ şi „Cronica lui Simon de Keza“, precum şi cartea „Continuitatea românilor în Dacia – Dovezi noi“, a lui G.Popa-Lisseanu, care ar trebui să fie retipărită în tiraj de massă, pentru a-i reduce la tăcere pe cei care susţin, în mod fals, că Poporul Român s-a format în sudul Dunării, în Secolele al XII -lea şi al XIII-lea, de unde s-ar fi infiltrat în Ardealul ocupat de unguri. Adevărul istoric este că la sosirea lor în Ardeal, ungurii au găsit în Grădina Domnului, sau Cetatea Domnului, mai multe voievodate ale urmaşilor geto-dacilor, care au avut o unitate de limbă şi o continuitate neîntreruptă în Vatra Strămoşească, de mai bine de 11.000 de ani.

Ungaria are ca politică de stat falsificarea propriei Istorii şi, mai ales, a Istoriei Ardealului şi a Daciei Mari. Numeroaselor cărţi şi articole apărute în Ungaria socialistă, prin care se falsifică Istoria Poporului Român şi a României, Regimul Ceauşescu le-a dat o replică, în anul 1986, printr-o culegere de studii şi articole apărute în cartea „Jocul periculos al falsificării istoriei“. Dintre autorii români care au prezentat ADEVăRUL ISTORIC cu privire la România, Ardeal şi Ungaria amintim pe: prof. univ. dr.Mircea Muşat, acad. Ştefan Pascu, prof. univ. dr. Ştefan Ştefănescu, dr. Augustin Deac, prof. univ. dr. Francisc Păcurariu, prof. univ. dr. Dinu C.Giurescu, prof. univ. dr. Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Viorica Moisuc, prof. univ. dr. Ion Coja, prof. univ. dr. Mihai Ungheanu, dr. Alexandru Savu, prof. univ. dr. Gh. I. Ioniţă, dr. Cristian Popişteanu. De remarcat că deşi  România şi Ungaria făceau parte din lagărul socialist, duşmanii de 1.100 de ani ai Poporului Român au continuat să falsifice, de la Budapesta, ADEVĂRUL ISTORIC despre Poporul Primordial şi continuitatea sa de mai mult de 11.000 de ani în Grădina Maicii Domnului, în Vatra Strămoşească. Acum, cînd Ungaria şi România fac parte din N.A.T.O. şi Uniunea Europeană, se continuă de la Budapesta aceeaşi politică revizionistă împotriva ţării noastre, vizînd, în principal, Ardealul. Spre deosebire de Regimul românului Ceauşescu, Regimurile alogenilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu nu au dat nici o replică fermă acţiunilor antiromâneşti şi revizioniste ale Ungariei; mai mult, le-au facilitat şi tolerat, punînd în mare pericol integritatea teritorială a României.

Tot pe tema ADEVĂRULUI ISTORIC trebuie ştiut că falsa legendă cu „Dracula-vampirul“ a fost creată tot de unguri cu scopul viclean de a încerca să o ascundă pe „Femeia – vampir“, contesa Erzsebet, unguroaică (1560-1614) vinovată de asasinarea, rînd pe rînd, a 600 de femei tinere, pentru ca ea să se îmbăieze în sînge, spre a încerca să rămînă veşnic tînără şi frumoasă (?!) După numeroase plîngeri ale părinţilor fetelor dispărute, la ordinul regelui Mathias al II-lea, s-a declanşat o anchetă, care a stabilit modalităţile prin care contesa-vampir Erzsebet le-a ucis pe cele 600 de tinere. Contesa-vampir a fost condamnată la moarte şi zidită de vie într-o cameră a castelului din Csejthe, pe care ungurii refuză să-l facă punct de atracţie turistică. Încă nu-i prea tîrziu, iar românii pot să-i ajute. Aflîndu-se adevărul despre unguroaica respectivă, este posibil ca, în curînd, să fie turnat despre aceasta un film, care are mari şanse să cîştige Premiul Oscar. Pentru a nu se cunoaşte adevărul despre contesa-vampir, propaganda ungară a creat şi a întreţinut falsa legendă a lui „Dracula-vampirul“. Adevărul este că domnitorul  Vlad Ţepes a fost drept, viteaz, un conducător care a luptat împotriva turcilor şi pentru neatîrnarea Ţării Româneşti.

4. Pregătirea paramilitară a tinerilor unguri din Ardeal şi existenţa depozitelor cu armament şi muniţii, despre care S.R.I. şi S.I.E. i-au informat pe preşedinţii României, primii-miniştri, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum şi pe parlamentarii din Comisille de Control al Serviciilor Secrete. De la sfîrşitul anului 1989 şi pînă azi, au fost aduse din străinătate şi au fost depozitate, în multe locuri din Ardeal, mari cantităţi de armament (pistoale şi pistoale mitralieră) cu şi muniţia aferentă, care  ar urma să fie folosite pentru atacarea unităţilor militare, a sediilor Poliţiei şi Jandarmeriei, precum şi pentru săvîrşirea de atrocităţi împotriva românilor, similare cu cele de după Diktatul de la Viena. Scenariile cu insurgenţii din alte state sînt arhicunoscute şi aşteaptă să fie aplicate şi în Ardeal. În faţa acestui mare pericol, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au refuzat să acţioneze pentru aplicarea Legii şi pentru confiscarea depozitelor ungureşti de armament şi muniţie din Ardeal şi pentru arestarea persoanelor vinovate de tentativa de genocid.

5. Intensificarea lobby-ului unguresc, împotriva României şi pentru anexarea Ardealului, în capitalele importante  ale lumii: Washington, Berlin, Londra, Paris, Moscova, Roma, Viena, Bruxelles, şi, mai ales, la Vatican.

Dr. GHEORGHE FUNAR, 4 aprilie 2013

500-07-separatisti-maghiari
…români alungați din casele și de pe pământurile lor de către ocupantul ungur

Planul secret al Ungariei pentru anexarea Ardealului (2)

 În mod surprinzător pentru foarte mulţi români, la nici 24 de ore de la difuzarea în mass media a primei părţi din Planul secret al Ungariei pentru anexarea Ardealului, a reacţionat ministrul de externe din ţara vecină şi neprietenă de 1.100 de ani, d-l Janos Martonyi. Într-o conferinţă de presă extraordinară, şeful diplomaţiei de la Budapesta a încercat să-i liniştească pe români, minţindu-i că Ungaria recunoaşte consecinţele Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, şi că nu are pretenţii teritoriale în ţările vecine unde trăiesc comunităţi de maghiari. Ministrul de externe al Ungariei a recunoscut că politica de acordare a dublei cetăţenii a dus la creşterea semnificativă a numărului de cetăţeni unguri şi, astfel, Guvernul de la Budapesta este nevoit să deschidă încă două consulate în Ardeal, la Târgu Mureş şi Oradea, fără acordul Guvernului României. Până la sfârşitul anului 2013, Ungaria intenţionează să deschidă câte un consulat în fiecare judeţ din Ardeal, în clădirile retrocedate ilegal. Nmărul foarte mare de consulate ale Ungariei în Ardeal va fi încă un argument pentru obţinerea Diktatului de la Bruxelles, din anul 2014. În timp ce Ungaria acordă zilnic cetăţenia ungară la mii de români get-beget, politicienii şi manipulatorii de opinie de la Bucureşti îşi dau cu presupusul privind nominalizarea ilegală a unor procurori. În timp ce Ungaria neprietenă acţionează, la Bucureşti se parlamentează. Conducătorilor Ungariei le este frică de reacţia Poporului Român, mai ales a românilor din Ardeal, la aflarea direcţiilor de acţiune ale Budapestei şi revizionismului unguresc împotriva României. De ce le este frică nu vor scăpa!

Poporul Român va putea să aibă încredere în declaraţiile autorităţilor din Ungaria numai dacă sunt îndeplinite cumulativ, cel puţin următoarele condiţii:

1) Parlamentul de la Budapesta adoptă o hotărâre privind recunoaşterea Tratatului de la Trianon şi renunţarea la orice pretenţii teritoriale şi amestec în treburile interne ale României, Slovaciei, Serbiei şi Ucrainei.

2) Ungaria recunoaşte Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia şi solicită public minoritarilor unguri din România să participe la sărbătorirea Zilei Naţionale a Poporului Român, care îi găzduieşte de 1.100 de ani, fără se le perceapă chirie.

3) Parlamentul Ungariei recunoaşte atrocităţile săvârşite de unguri în anii 1848-1849 şi după Diktatul de la Viena împotriva românilor şi se angajează la plata despăgubirilor pentru urmaşii românilor şi evreilor care au fost asasinaţi în mod bestial în timpul genocidului din intervalul septembrie 1940-octombrie 1944 în partea din Ardeal ocupată de unguri.

4) Preşedintele şi primul ministru al Ungariei declară public că această ţară renunţă la orice pretenţii teritoriale asupra Ardealului, încetează să susţină acţiunile revizionismului unguresc şi ale lobby-ului maghiar împotriva României şi pentru autonomia teritorială a Grădinii Domnului, moştenită de Poporul Român de la geto-daci, de la Poporul Primordial.

5) Ungaria obligă bisericile maghiare din România, Statusul romano-catolic şi Ordinele călugăreşti catolice maghiare să doneze Statului Român toate clădirile, terenurile agricole şi pădurile pe care le-au obţinut ilegal în Ardeal, după anul 1990, pe calea retrocedărilor şi împroprietăririlor bazate pe documente false.

6) Ungaria se obligă şi restituie integral averea Fundaţiei Gojdu a Bisericii Ortodoxe Române.

7) Parlamentul Ungariei abrogă Legea dublei cetăţenii şi încetează acordarea cetăţeniei ungare pentru românii get-beget, cu scopul de a falsifica realitatea demografică din Ardeal, care este românesc în proporţie de peste 85 la sută.

8) Guvernul Ungariei cere Guvernului României să-i doneze toate monumentele criminalilor unguri existente în ţara noastră.

9) Ungaria se angajează şi aplică principiul reciprocităţii acordând etnicilor români aceleaşi drepturi pe care le au minoritarii unguri în România.

10) Ungaria recunoaşte implicarea directă în lovitura de stat din decembrie 1989 din România şi în acţiunile antiromâneşti din martie 1990 de la Târgu Mureş.

11) Ungaria încetează să întreţină vrajba dintre minoritarii unguri din România şi populaţia majoritară românească.

12) Ungaria reafirmă că niciodată nu au avut personalitate juridică şi imobile în proprietate atât Statusul romano-catolic, cât şi Ordinele călugăreşti catolice maghiare din România interbelică, cea socialistă şi cea post-decembristă.

În cele cinci direcţii de acţiune ale Ungariei şi revizionismului unguresc împotriva României şi Poporului Român a fost folosită ca vârf de lance U.D.M.R., organizaţie antiromânească şi antieuropeană, apărută încă din 21 decembrie 1989 la Cluj-Napoca şi Târgu Mureş. Cu încălcarea Legii partidelor politice şi fără a fi înregistrată la Tribunalul Municipiului Bucureşti, U.D.M.R. a fost asimilată ilegal cu un partid politic şi susţinută de către P.D.S.R. (acum P.S.D.), P.N.L., P.D. (acum P.D.L.) şi P.N.Ţ.-C.D. Deşi este înregistrată ca o organizaţie neguvernamentală, U.D.M.R. a participat la guvernarea României, cu excepţia Guvernului Văcăroiu, în intervalul 1992-1996. De pe centura politicii dâmboviţene, premierii Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugurel Constantin Isărescu, Adrian Năstase, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, Emil Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu au luat U.D.M.R. la guvernarea României cu toate că membrii ei nu au votat la referendum Constituţia ţării noastre, nu recunosc Statul Naţional Unitar Român, dispreţuiesc Limba Română şi sfidează drapelul României. Cei care au ajuns în funcţiile de Preşedinte al României, prim-ministru, lideri ai partidelor politice care s-au aliat cu U.D.M.R. au refuzat să ţină seama de profilul conducătorilor minoritarilor unguri din ţara noastră, care a fost prezentat la 1 noiembrie 1928, în Camera Deputaţilor de secretarul acesteia Emil A. Dandea (fost secretar al Primăriei din Cluj din 19 ianuarie 1919 şi fost primar la Târgu Mureş) în discursul intitulat „Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară“. Citez câteva fragmente din acest discurs al lui Emil A. Dandea: „În trecutul de dominaţie, ne-a devenit o a doua natură dispreţuirea valahului. Cultură, civilizaţie, pentru noi nu poate fi decât la Budapesta. Bucureştenii sunt personificarea bizantismului şi balcalismului celui mai întunecat, unde mergem numai ca să corupem şi să facem afaceri în stil balcanic. Legile ţării le privim din punct de vedere al eludării lor sau ca să tragem eventualul profit pe care ni-l asigură.Nu există între ungur şi ungur deosebire, toţi vă urâm, toţi tidem cu toate mijloacele, la păstrarea supremaţiei noastre, ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi …Trăim cu amintirea dominaţiei din trecut, pentru dominaţia care are să ne revină. Noi folosim toate mijloacele, nu avem ce pierde, şi numai câştiga putem…Ce serveşte consolidarea României nouă ne strică.Ce este sfânt pentru voi, nouă ne este obiect de batjocură“.

Ungaria şi U.D.M.R. au folosit şi recurg la toate mijoacele, mai ales cele ilegale, pentru a crea condiţiile care să facă posibilă stabilirea unui nou diktat, Diktatul de la Bruxelles din anul 2014, vizând autonomia teritoriala a Ardealului. Pentru a-i putea convinge pe liderii Uniunii Europene de necesitatea Diktatului din anul 2014, Ungaria şi U.D.M.R. acordă o importanţă deosebită creşterii rapide şi prin orice mijloace a numărului de clădiri şi a suprafeţelor de terenuri agricole şi păduri din Ardeal deţinute de Statul Ungar şi de persoanele juridice şi fizice maghiare. Acest prim obiectiv din planul secret al Ungariei pentru anexarea Ardealului a fost înscris în Statutul U.D.M.R. şi reluat la congresele sale anuale. De pildă, la congresul U.D.M.R. din 15-16 mai 1999 care a avut loc la Miercurea Ciuc, s-a stabilit ca obiectiv prioritar în programul de activitate: restituirea integrală a bunurilor bisericeşti şi comunitare ilegal confiscate, naţionalizate, expropriate sau despăgubirea echitabilă a persoanelor în cauză. Pentru a reuşi în acţiunile sale, U.D.M.R. a avut relaţii foarte bune cu P.N.Ţ.-C.D., P.N.L., P.D.S.R. şi P.D., partide care au facilitat intrarea acestei organizaţii antiromâneşti în Guvernul României, de unde să poată lovi în Statul Român şi în Poporul Român. U.D.M.R. a încheiat protocoale secrete cu P.D.S.R. (la 23 decembrie 2000), cu Alianţa „D.A.“ (în vara anului 2004), cu P.D. (în toamna anului 2008) şi cu U.S.L. (în august 2012). Partidele şi alianţele respective s-au angajat să acţioneze în Guvernul şi Parlamentul României pentru a fi realizaţi paşii mărunţi din politica U.D.M.R. şi a Ungariei, mai ales restituirea în natură a imobilelor revendicate de cultele maghiare. Ungaria a urmărit şi sprijinit cu tenacitate realizarea acestui obiectiv mai ales prin participarea U.D.M.R. la guvernare şi prin reprezentanţii săi din administraţia publică locală. În ultimii 16 ani, reprezentanţii U.D.M.R. au ocupat funcţiile de vice-prim-ministru (Marko Bela, care a coordonat Învăţămîntul şi Cultura din România), miniştri (ai Culturii, Sănătăţii, Comunicaţiilor, Turismului, Apelor, Pădurilor şi Mediului), secretari de stat (la aproape toate ministerele şi de delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţile naţionale. De asemenea, U.D.M.R. a condus o vreme şi Administraţia Domeniilor Statului Român. În ultimii 23 de ani, U.D.M.R. a obţinut posturi multe de prefecţi şi subprefecţi în majoritatea judeţelor din Ardeal. În urma alegerilor locale, mulţi reprezentanţi ai U.D.M.R. au fost aleşi direct sau cu  sprijinul P.D.S.R. (P.S.D.), P.N.L., P.D. (P.D.L.) şi P.N.Ţ.-C.D. în funcţiile de primari şi viceprimari, precum şi preşedinţi şi vicepreşedinţi de Consilii judeţene. În Consiliile locale şi în Consiliile judeţene, U.D.M.R. a negociat obţinerea funcţiilor de preşedinte numai la anumite comisii, respectiv Agricultură, Învăţământ şi Cultură. De asemenea, U.D.M.R. a obţinut funcţiile de conducere la Oficiile de Cadastru şi Organizarea Teritoriului (O.C.O.T.) şi la Arhivele Statului, în toate judeţele din Ardeal. Toate funcţiile ocupate de reprezentanţii U.D.M.R. au fost şi sunt folosite pentru a asigura obţinerea de către Ungaria şi de către persoanele juridice şi persoanele fizice ungare a cât mai multe clădiri, terenuri agricole şi păduri, de regulă în mod ilegal, pe bază de acte false. Printr-o astfel de politică diabolică, desfăşurată în ultimii 23 de ani, s-a ajuns ca Ungaria (prin bisericile catolice maghiare) împreună cu persoane juridice şi persoane fizice ungare să obţină în proprietate 70 la sută-80 la sută din imobilele judeţelor Covasna şi Harghita. Guvernele post-decembriste, mai ales cele conduse de premierii Adrian Năstase şi Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, în cârdăşie cu U.D.M.R., au susţinut, prin multe acte normative, retrocedările în natură către bisericile catolice maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice şi urmaşii grofilor unguri. Prin retrocedări bazate pe acte false, Ungaria a dobândit imobile (clădiri, păduri şi terenuri agricole) în Ardeal în valoare de circa 100 miliarde euro. În baza Legii Ponta prin care va fi angajată răspunderea Guvernului României, în următorele trei săptămâni, Ungaria şi  U.D.M.R. speră să dubleze această sumă , tot prin retrocedări ilegale. Specialiştii în domeniu, consideră că 80 la sută-90 la sută  dintre retrocedările în natură către bisericile maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti maghiare, alte persoane juridice ungare şi urmaşii grofilor unguri au la bază documente false, acte de corupţie, abuzuri în serviciu, trafic de influenţă şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Cunoscând că la baza majorităţii retrocedărilor în natură din Ardeal către Ungaria şi către maghiari stau fapte de natură penală şi fiindu-le frică de începerea cercetărilor penale, liderii U.D.M.R. s-au grăbit să susţină nominalizările făcute de premierul Ponta, în ziua de 3 aprilie a.c., la conducerea Parchetului general şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.).

Legile retrocedărilor către cultele religioase maghiare s-au dovedit a fi, prin modul de aplicare şi prin consecinţele lor, un atentat la siguranţa naţională şi la integritatea teritorială a României.

Ardealul se confruntă cu o situaţie extrem de periculoasă şi românii sunt disperaţi pentru că aproape toate clădirile din centrul municipiilor şi oraşelor sunt revendicate şi cu multe dintre ele a fost împroprietărit Statusul romano-catolic, respectiv Biserica romano-catolică, o urmaşă a Statusului care nu a avut personalitate juridică, nu a deţinut proprietăţi şi nu a fost recunoscut niciodată de Vatican, Ungaria şi România. Operaţiunea de împroprietărire ilegală a Statusului romano-catolic şi a Ordinelor călugăreşti maghiare cu cele peste 2.000 de clădiri revendicate pe bază de acte false a început în guvernarea Năstase şi a fost continuată de premierii Tăriceanu, Boc, Ungureanu şi Ponta. După retrocedările ilegale ale clădirilor din zonele centrale ale municipiilor şi oraşelor din Ardeal, au ajuns românii să se simtă străini în ţara lor, în România moştenită de la geto-daci şi apărată prin jertfele a milioane de eroi.

Dr. Gheorghe Funar, Cluj-Napoca, 4 aprilie 2013

 

 PLANUL SECRET AL UNGARIEI PENTRU ANEXAREA ARDEALULUI (3)

              În mai mult de 1.000 de localităţi din Ardeal au fost revendicate de către Ungaria (prin biserica romano-catolică, reformată, luterană şi unitariană, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice maghiare) şi numeroase persoane juridice ungare şi persoane fizice maghiare, inclusiv urmaşi ai foştilor grofi, peste 10.000 de clădiri şi mai mult de două milioane hectare de terenuri agricole şi păduri.

Guvernul României are date exacte privind cererile de revendicare şi restituirile în natură către Ungaria şi către unguri, dar încalcă principiul transparenţei şi ascunde Poporului Român ADEVĂRUL şi marele pericol al întabulării pentru Statul ungar şi pentru unguri, pe bază de acte false şi mită, a peste 50 la sută din imobilele Ardealului!

Directiva Guvernului şi Parlamentului Ungariei pentru U.D.M.R. şi bisericile maghiare din Ardeal este foarte clară: cât mai multe terenuri agricole, păduri şi clădiri să fie întabulate pe persoane juridice şi fizice maghiare, prin orice mijloace.

În înţelegere sau nu cu autorităţile de la Budapesta, Regimurile alogenilor Constantinescu-Isărescu, Iliescu-Năstase, Băsescu-Tăriceanu au promovat şi susţinut mai multe acte normative (O.U.G. nr. 94/2000, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005), care să faciliteze atingerea obiectivelor Ungariei în ceea ce priveşte împroprietărirea asupra Ardealului.

            Este pentru prima dată în Europa şi în ultimii aproape 150 de ani (de când s-au introdus cărţile funciare) când un stat, Ungaria, duce o politică de cucerire în România, în judeţele din Ardeal, nu pe calea războiului şi nici a unui Diktat al Marilor Puteri, ci prin întabularea dreptului de proprietate obţinut pe calea împroprietăririlor ilegale şi a retrocedărilor de imobile bazate pe acte false! Ungaria a declanşat şi desfăşoară un război diabolic, un război atipic împotriva României, având ca obiectiv împroprietăriri masive în Ardeal! În acest război parşiv, Ungaria acţionează împotriva României bazându-se pe U.D.M.R. şi pe bisericile maghiare care desfăşoară un „furt pios“.

            Practic, se desfăşoară o ofensivă istorică a Ungariei, un atac concentrat asupra României, care vizează disoluţia Statului Naţional Unitar Român prin întabularea Ardealului de către unguri, atât pe cale laică, în beneficiul unor privaţi ori fundaţii, cât şi pe cale religioasă, în favoarea bisericilor maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană şi luterană).

            În nici o altă provincie care a aparţinut Imperiului Austro-Ungar, în perioada 1867-1918, nu a fost declanşat un asemenea asediu, în fapt un război diabolic, pe tema retrocedărilor în natură. Cu imobilele care aparţin de drept Statului Român este împroprietărit ilegal Statusul romano-catolic, respectiv biserica romano-catolică, adică Ungaria.

            Peste 80 la sută dintre cererile de retrocedare şi din dosarele în care s-au dat soluţii de restituire în natură a imobilelor către Ungaria şi către unguri au la bază acte false, în special cărţi funciare falsificate în timpul ocupaţiei străine de după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. În localităţile unde primarul sau viceprimarul este de la U.D.M.R., Comisiile de retrocedare din cadrul primăriilor sunt formate în majoritate sau în totalitate din minoritari unguri. Aceste comisii au sprijinit şi ajută ca Ungaria să dobândească cât mai multe şi extinse proprietăţi în Ardeal, în mod ilegal, în temeiul unor acte false, mită şi trafic de influenţă. Autorităţile Statului Român sunt parte la aceste monstruoase complicităţi. Prefecţii şi subprefecţii, preşedinţii şi vicepreşedinţii de Consilii judeţene din partea U.D.M.R. au acceptat tacit sau au chiar favorizat retrocedările ilegale către Ungaria şi către unguri din avuţia Poporului Român. S-a încercat de către unguri să fie mituit şi prefectul român al judeţului Mureş, dar nu au reuşit. S.R.I., Parchetul şi D.N.A. cunosc numeroase cazuri de retrocedări ilegale către bisericile ungureşti bazate pe documente false şi mituirea multor persoane implicate, dar nu acţionează pentru oprirea ilegalităţilor, cercetarea penală şi pedepsirea persoanelor vinovate de abuz în serviciu şi acte de corupţie. Parchetul şi D.N.A., cu toate că au suficiente probe privind retrocedările ilegale şi actele de corupţie, nu îndrăznesc să-i aresteze preventiv pe făptaşi şi „pe surse“ să comunice către mass media informaţiile necesare pentru aflarea ADEVĂRULUI de către Poporul Român.

Presa de la Budapesta scrie foarte mult despre împroprietăririle şi retrocedările reuşite de unguri în Ardeal. În anul 2007, presa din Ungaria scria că 1/3 din Ardeal este revendicat de nepoţii grofilor unguri, în numeroase procese de retrocedare.

Mass media centrale din România, dar mai ales cele locale din judeţele din Ardeal au semnalat numeroase cazuri de împroprietăriri nelegale ale Statusului romano-catolic şi de retrocedări ilegale de imobile către bisericile maghiare, pe bază de acte false.

Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie nu se autosesizează, se fac că nu văd, nu aud, nu citesc presa şi nici nu vor să afle nimic despre miile de ilegalităţi din Ardeal pe tema retrocedărilor în natură.

De mai bine de 12 ani (de fapt, de 23 de ani – n. red.) se desfăşoară acest război atipic al Ungariei împotriva României cu scopul dezmembrării ţării noastre şi al anexării Ardealului, iar la Bucureşti s-a refuzat sistematic să se analizeze această realitate în cadrul Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, în şedinţele de Guvern şi în Parlamentul României. Preşedinţii şi primii-miniştri alogeni ai României, precum şi preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor au fost informaţi şi ştiu de la S.R.I. şi S.I.E. despre războiul atipic şi diabolic al Ungariei vizând masivele împroprietăriri ilegale din Ardeal, dar până acum nu au acţionat şi au ascuns Poporului Român ADEVĂRUL! De ce au făcut-o şi o fac? Nimeni nu-i întreabă, nici în Parlament, nici la Parchet, nici măcar la emisiunile posturilor centrale şi locale de televiziune şi radio. Cei 588 de parlamentari, mai ales cei care reprezintă colegiile electorale din Ardeal, cunosc numeroase cazuri de retrocedări ilegale de imobile către Ungaria şi către unguri, dar nu acţionează, făcând pe surdo-muţii, cei mai mulţi dintre ei.

Foarte mulţi români din ţară şi de pretutindeni abia acum află şi rămân şocaţi în legătură cu Statusul romano-catolic şi împroprietăririle ilegale, precum şi despre retrocedările nelegale către bisericile ungureşti, Ordinele călugăreşti maghiare şi urmaşii grofilor unguri. Nu le vine să creadă că pe căi ilegale Ungaria dobândeşte zilnic proprietăţi uriaşe ilegale în Ardeal şi autorităţile Statului Roman nici nu acţionează, nici măcar nu reacţionează. Românii nu înţeleg, deocamdată, complicitatea dintre autorităţile de la Bucureşti, Budapesta şi Bruxelles în privinţa Ardealului, Grădina sau Cetatea Domnului, moştenit de români de la geto-daci, de la Poporul Primordial pe planeta Pământ.

La situaţia de acum din Ardeal s-a ajuns astfel:

– Marea majoritate a cărţilor funciare referitoare la imobilele revendicate de bisericile maghiare şi cele care sunt pretinse pentru împroprietărire ilegală de Statusul romano-catolic au fost falsificate. Unele au fost falsificate până la Marea Unire de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, dar cele mai multe după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. Ungurii au „umblat“ la cărţile funciare ale imobilelor, le-au falsificat înscrierile, iar la fondurile tereziene au introdus o acoladă în cărţile funciare şi au adăugat că ele sunt proprietatea Statusului romano-catolic. Asemenea falsuri au fost publicate în cărţile prof.univ.dr.Onisifor Ghibu, în perioada interbelică. Un membru al Parlamentului Ungariei a declarat în plen: „Partea covârşitoare a bunurilor au ajuns în stăpânirea Bisericii catolice prin falsificare de documente“. Un jurist maghiar de renume, dr. I. Karacsony a inventariat 269 de documente falsificate la care se adaugă 302 nedatate şi cu diferite vicii de formă referitoare la donaţiuni, privilegii, transcrieri şi confirmări.

În partea din Ardeal ocupată de Ungaria, în intervalul septembrie 1940-octombrie 1944, autorităţile ungare au falsificat majoritatea cărţilor funciare. Întâi au înscris în cărţile funciare, în limba română, că în anul 1938 imobilele (clădiri, terenuri agricole, păduri) au fost donate de proprietari către bisericile ungureşti, iar apoi au fost copiate şi înscrise în limba ungară falsurile respective. Copii după aceste cărţi funciare falsificate sunt depuse la dosarele de revendicare de către bisericile maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice ungare şi urmaşii grofilor maghiari. Cu toate că Guvernul României cunoaşte că majoritatea cărţilor funciare pentru imobilele din Ardeal sunt falsificate nu a impus, printr-un cadru legal, Comisiilor de retrocedare şi instanţelor judecătoreşti, să pretindă revendicatorilor reconstituirea cărţilor funciare şi actele originale care au stat la baza înscrisurilor în aceste cărţi.

-După Legea agrară din anul 1921, au fost expropriate mari suprafeţe de teren şi au fost despăgubiţi foştii proprietari, în lei-aur, cu aproximativ 100 tone aur. Terenurile expropriate au fost atribuite în proprietate ţăranilor, şcolilor, primăriilor şi bisericilor. În Ardeal nu a fost obligatorie şi nici nu au fost evidenţiate exproprierile în cărţile funciare. Astfel, imobilele au rămas înscrise pe foştii proprietari dinaintea exproprierilor. Proprietăţile dobândite după Legea agrară nu au fost înscrise pe noii proprietari.

– În toamna anului 1940, Guvernul de la Budapesta a anulat prin ordonanţă consecinţele Reformei agrare din anul 1921 şi a dispus înscrierea în Ardealul ocupat a proprietăţilor pe numele foştilor deţinători unguri.

– În lunile septembrie şi octombrie 1944, nobilii sau grofii maghiari din Ardeal au fugit în Ungaria împreună cu trupele horthyste şi au dus, din foarte multe localităţi, inclusiv arhiva carţilor funciare.

– La 9 februarie 1945, prin Legea nr. 91/1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.), au fost confiscate averile grofilor unguri şi ale altor persoane care în timpul războiului au acţionat împotriva Statului Român. Aceste confiscări de imobile nu au fost înscrise în cărţile funciare. După câteva săptămâni de la adoptarea Legii nr. 91/1945, prin voinţa şi puterea Moscovei, la 6 martie 1945 a fost instaurat Guvernul Petru Groza şi Regimul comunist în România. Legile de retrocedare post-decembriste se referă la imobilele confiscate abuziv de Regimul comunist. Însă, cei care revendică ilegal imobile care nu au fost confiscate de Regimul comunist, ci în baza Legii nr. 91/1945, prezintă la dosarul de retrocedare  copii după cărţile funciare care nu au fost completate cu efectele Legii de confiscare a averilor. În etapa 1945-1989, Statul Român nu a acţionat pentru înscrierea în cărţile funciare a proprietăţilor sale, existând proprietatea întregului popor. Comuniştii nu credeau că roata istoriei se întoarce de la socialism la capitalism şi că va veni vremea când Ungaria să acţioneze pentru întabularea proprietăţilor din Ardeal pe bază de acte false sau neactualizate. De această neglijenţă a Statului Român profită din plin Ungaria, bisericile maghiare, diferite persoane juridice, şi multe persoane fizice ungare, ajutate de avocaţi maghiari şi de utilizarea unor uriaşe sume de bani pentru acte de corupţie.

-Bisericile maghiare, pe bază de cărţi funciare false sau falsificate, împreună cu Statusul romano-catolic, care niciodată nu a avut personalitate juridică din partea Ungariei, României şi Vaticanului, nici imobile în proprietate, precum şi Ordinele călugăreşti catolice maghiare, care nu au avut imobile în proprietate, ci numai în administrare, revendică ilegal mii de clădiri şi milioane de hectare de terenuri agricole şi păduri în Ardeal. Cea mai mare parte din imobilele revendicate le-au fost atribuite, până acum, ilegal. Cunoscuta avocată, doamna Paula Iacob, a declarat în ziua de 5 aprilie a.c., la o emisiune televizată, că „peste 50 la sută dintre retrocedările din România s-au făcut ilegal“. În Ardeal procentajul retrocedărilor ilegale este de 70-90 la sută, iar al împroprietăririlor ilegale este de 100 la sută pentru Statusul romano-catolic şi Ordinele călugăreşti maghiare.

-Au apărut multe asociaţii care doresc să fie recunoscute, unele fiind deja recunoscute, prin hotărâri judecătoreşti discutabile, drept continuatoare ale unor fundaţii şi asociaţii maghiare de pe vremea Imperiului Austro-ungar. Noile asociaţii şi fundaţii au recurs la un truc subtil, respectiv şi-au luat acelaşi nume şi revendică imobilele care s-au aflat în trecut în administrarea şi nu în proprietatea vechilor asociaţii şi fundaţii maghiare.

-În mod ilegal şi fără respectarea Legii nr. 21/1924, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia a fost recunoscută drept  continuatoare a Statusului romano-catolic, o organizaţie de clerici şi civili catolici maghiari, care, în secolul al XIX-lea, a avut numai în administrare unele imobile construite din Fondurile de Stat. Consiliul Arhidiocezei Romano-Catolice Alba Iulia a devenit (prin Sentinţa civilă nr. 1.515 din 1 august 2001 pronunţată de către Judecătoria Miercurea-Ciuc) continuator al Statusului romano-catolic care nu a existat ca persoană juridică şi ca proprietar. S-a ajuns la o absurditate juridică şi logică, respectiv a apărut un continuator al celui care nu a existat nici ca persoană juridică şi nici ca proprietar. Niciodată, în existenţa sa, Statusul romano-catolic nu a avut imobile în proprietate! În Ardeal, aproape toate clădirile din centrul municipiilor şi oraşelor sunt revendicate de Statusul romano-catolic, respectiv mai mult de 2.000 de construcţii. Din proprietatea Statului Roman au trecut ilegal şi sunt aşteptate să treacă în proprietatea Statusului romano-catolic, respectiv a bisericii romano-catolice, adică a Ungariei, numeroase şcoli, licee şi colegii naţionale, clădiri de facultăţi şi universităţi, spitale şi policlinici, muzee, biblioteci, grădiniţe, sedii de bănci, librării şi foarte multe locuinţe, toate cu o valoare de peste 5 miliarde euro.

Istoricul Vasile Lechinţan, de la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca, a ajuns la concluzia că „prin aceste aşa-zise retrocedări… românii sunt scoşi din centrele oraşelor, întocmai ca pe vremea iobăgiei“.

– Falşii moştenitori ai imobilelor revendicate, inclusiv bastarzii şi urmaşii foştilor baroni, conţi şi duci unguri din Ardeal, care şi-au vândut proprietăţile ori le-au pierdut la jocurile de noroc, înainte de instaurarea Guvernului Petru Groza, au depus la dosarele de retrocedare acte false sau documente contrafăcute. Parchetul refuză să facă cercetări penale şi să-i trimită în instanţă pe escroci. De ce? Nimeni nu-i întreabă, dar nici nu-i trage la răspundere pe procurorii şi judecătorii complici! În vara anului 2012, inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, sute de procurori au intrat fără mandat în curţile şi casele a mii de români, care s-au prezentat la vot pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, efectuând cercetări penale. Împotriva bisericilor maghiare, a Statusului romano-catolic, a Ordinelor călugăreşti catolice ungare şi a urmaşilor grofilor unguri care pe bază de acte false au dobândit sau pretind peste 50 la sută din imobilele din Ardeal, procurorii nu acţionează nici măcar de luni până vineri, deşi sunt foarte bine plătiţi de Poporul Român. De ce nu aplică legea şi de ce nu apără Interesul Naţional? De ce nu sunt buni români şi patrioţi? Poate noile personaje din conducerea Parchetului general şi a D.N.A., numite de cuplul alogen Băsescu-Ponta, vor îndrăzni să-i convoace şi să-i instruiască pe şefii Parchetelor din toată România pe tema retrocedărilor nelegale şi a împroprietăririlor ilegale din Ardeal, care pun în mare pericol integritatea teritorială şi viitorul ţării noastre.

-Ungaria, prin Fundaţia „Teleki Laszlo“ din Budapesta, susţine financiar multe fundaţii maghiare din România, printre care se numără Partium-Bihor, Heltai-Gaspar Cluj-Napoca, Transilvania Trust Cluj-Napoca, Bolyai Cluj-Napoca, Analog Târgu Mureş, Castellum–Târgu Mureş. Puţini români şi membri ai Parlamentului şi Guvernului României ştiu că domeniul Teleki a fost unul dintre cele mai mari din Ardeal. Proprietatea a aparţinut contelui Adam Teleki, membru al Guvernului Ungariei,  în timpul amiralului fără flotă Miklos Horthy. Acest conte a fost considerat, în anul 1945, trădător de ţară şi averea i-a fost confiscată în baza Legii nr. 91/1945, înainte de venirea comuniştilor la putere. Prin încălcarea prevederilor legale, la urmaşii contelui Adam Teleki au fost retrocedate, într-o primă etapă, Castelul de la Gorneşti, 100 ha de pădure şi 100 ha teren arabil (în judeţul Mureş) şi domeniul Stoiceni (din judeţul Maramureş) cu tot cu apele minerale din zonă.  Anual se analizează în Ungaria, la Băile Szecseny, rezultatele obţinute de fundaţiile maghiare din România în ceea ce priveşte dobândirea de imobile în Ardeal pe bază de documente false şi prin mituirea unor judecători, membri ai comisiilor de retrocedare, conducători ai unor direcţii judeţene şi ocoale silvice etc. pentru jefuirea şi înstrăinarea multor imobile din ţara noastră, în valoare de peste 100 miliarde euro.

În domeniul retrocedărilor, dintre fostele familii nobiliare maghiare se acordă de către Ungaria şi lobby-ul unguresc o importanţă deosebită la: Apafy, Bannfy, Bornemizsa, Wesseleny, Haller, Bethlen, Teleki, Apor-Bolmberg. Urmaşii acestor familii au revendicat castele în numeroase localităţi dintre care exemplificăm: Aghireş (judeţul Cluj), Cetatea de Baltă (judeţul Alba), Coplean (judeţul Cluj), Criş şi Gorneşti (judeţul Mureş), Hodod (judeţul Satu Mare), Iernut (judeţul Mureş), Jibou (judeţul Sălaj), Mănăstirea (judeţul Cluj), Sânmiclăuş (judeţul Alba), Medieşu Aurit (judeţul Satu-Mare), Racoşu de Jos (judeţul Braşov), Bonţida (judeţul Cluj), Brâncoveneşti (judeţul Mureş), Satulung şi Coltău (judeţul Maramureş) şi Gârbău (judeţul Cluj). Sunt peste 100 de castele, conace şi reşedinţe nobiliare revendicate de urmaşii foştilor grofi şi criminali unguri.

Sub masca religioasă maghiară este ascunsă politica diabolică şi antiromânească a Ungariei, susţinută de trădătorii de Neam şi Ţară. În Postul Paştelui, Guvernul Ponta II vrea să păcătuiască prin angajarea răspunderii, fără dezbateri şi vot în Parlament, pe ultima lege de retrocedare către Ungaria şi către unguri a majorităţii proprietăţilor româneşti din Ardeal.

Având în vedere războiul atipic declanşat de Ungaria cu scopul obţinerii pe căi ilegale a numeroase retrocedări în natură şi împroprietăriri masive în Ardeal este necesar ca partidele politice româneşti, Uniunea Naţională „Vatra Românesacă“, Asociaţia Naţională Cultural-Patriotică „Avram Iancu“, „Astra“, Forumul Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică (corect trebuie scris „ex-greco-catolică, fiindcă nu mai există Biserica Greco-Catolică), precum şi O.N.G.-urile care apără drepturile omului să ceară Guvernului şi Parlamentului României următoarele:

1. Să fie abrogate sau măcar suspendate, pentru cel puţin cinci ani, toate actele normative privind retrocedările în natură.

2. Să renunţe la angajarea răspunderii Guvernului pe ultima Lege a retrocedărilor care este menită să accelereze retrocedările ilegale în natură şi împroprietăririle nelegale către Ungaria, fundaţiile şi asociaţiile ungureşti, precum şi urmaşii grofilor unguri.

            3. Să dispună Parchetului şi D.N.A. să cerceteze toate dosarele care au avut şi au ca obiect cereri de revendicare în natură, în special cele ale persoanelor juridice şi fizice maghiare. Această discriminare pozitivă este aşteptată şi dorită de către Ungaria şi U.D.M.R., dar mai ales de români.

 

Dr. Gheorghe Funar, Cluj-Napoca, 6 aprilie 2013

 

 PLANUL SECRET AL UNGARIEI PENTRU ANEXAREA ARDEALULUI (4)

 

În timpul regimurilor alogenilor Constantinescu, Iliescu, Băsescu şi al premierilor alogeni Mugurel Constantin Isărescu, Adrian Năstase, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu şi Victor Viorel Ponta, s-a ajuns la o realitate incredibilă, dar adevărată. Autorităţile Statului Român au împroprietărit ilegal persoane juridice şi persoane fizice din Ungaria cu mii de clădiri şi peste 1 milion de hectare de terenuri agricole şi păduri, din peste 1.000 de localităţi din Ardeal. Ungaria şi ungurii din România speră să fie dublate aceste cifre de către Guvernul Ponta II, care a pregătit deja cadrul legal şi intenţionează să-şi angajeze răspunderea în Parlament, înainte de Sfintele Sărbători de Paşte, la ortodocşi. Împroprietăririle ilegale au fost înfăptuite pe calea retrocedărilor în natură bazate pe acte false (cărţi funciare falsificate, falşi moştenitori, împuterniciri date nepoţilor de către persoane după ce  acestea au decedat etc.) şi către Statusul romano-catolic şi Ordinele călugăreşti catolice ungare, care niciodată nu au avut personalitate juridică şi nici dreptul de proprietate, ci doar de administrare a unor imobile. După ce au fost împroprietărite ilegal din averea Poporului Român, bisericile maghiare (care aparţin Ungariei, cu tot cu proprietăţile lor) Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice maghiare, alte persoane juridice şi fizice ungare din România, noii proprietari au solicitat şi au obţinut din partea Statului Român, prin Guvern şi autorităţile publice locale, chirii uriaşe, care anual se apropie de 20 milioane euro.

Pe lîngă dobînzi anuale de 2,5 – 4 miliarde euro pe care românii trebuie să le plătească, din taxe şi impozite, la Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.), Banca Mondială şi Comisia Europeană, precum şi tributul către Înalta Poartă de la Bruxelles, de circa 1,5 miliarde euro anual, contribuabilii români plătesc chirii foarte mari pentru clădirile pe care le-a dobîndit ilegal Ungaria (prin bisericile maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice maghiare) şi alte persoane juridice şi fizice ungare în România, în special în Ardeal. În cazul pădurilor cu care s-au împroprietărit ilegal bisericile maghiare şi alţi unguri s-a trecut la defrişarea lor şi expedierea în Ungaria a masei lemnoase. În timp ce în România, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, susţinute (cu schimbul şi în toate combinaţiile) de P.S.D., P.N.L., P.D.L., P.N.Ţ.C.D. şi U.D.M.R., au închis şi lichidat toate fabricile de mobilă şi combinatele de prelucrate a lemnului, în Ungaria s-au deschis şi funcţionează asemenea unităţi economice care au ca materie primă masa lemnoasă din România, obţinută din pădurile date ilegal bisericilor maghiare şi ungurilor neloiali Statului Român. Un exemplu pe această temă este cel al pădurii de stejar Bobostea, la sud-est de Oradea, între localităţile Husasău de Tinca şi Mierlău, cu arbori de 150-300 de ani şi o suprafaţă de 8.000 ha. Valoarea pădurii este de cel puţin 50 milioane euro. Pădurea a fost revendicată de Biserica Romano-Catolică. Nu s-a ţinut seama de actele legale prezentate de şeful Ocolului Silvic Oradea şi, cu această pădure, a fost împroprietărită biserica maghiară şi aceasta a vîndut, în primăvara anului 2011, întreaga pădure la o firmă care a trecut la defrişare. Ministerul Pădurilor ştie, dar tace. De ce? Nimeni nu-i întreabă, dar nici nu îi cercetează penal pe cei vinovaţi.

Românii trebuie să ştie că, înainte de a fi împroprietărite ilegal bisericile maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti ungureşti, alte persoane juridice şi fizice ungare, clădirile pe care le-au dobîndit au fost reparate, modernizate şi dotate din Bugetul de Stat al României şi din bugetele locale. S-au cheltuit din banii contribuabililor români mai multe milioane de euro, care nu au fost recuperate de la noii proprietari unguri. Dintre miile de clădiri cu care au fost împroprietărite ilegal Ungaria şi alte persoane fizice şi juridice ungare sau care sînt revendicate nelegal de acestea, exemplificăm cu următoarele: Colegiul Naţional „George Coşbuc”, Colegiul Naţional „George Bariţiu” Liceul „Gheorghe Şincai”, Liceul „Emil Racoviţă”, Liceul Economic, Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă”, Liceul de Coregrafie, Grupul Şcolar Tehnofrig, Grupul Şcolar „Anghel Saligny”, Liceul Sanitar „Victor Babeş”, Şcoala „Ioan Bob”, Şcoala Ajutătoare nr. 1, 10 grădiniţe, Centrul maternal, Centrul de plasament, Centrul de primire a minorilor, Liceul „Samuel Brassai”, Liceul „Bathory Istvan”, Hotel „Continental” (revendicat de Colegiul Reformat din Debrecen, Ungaria), Facultatea de Litere, Clădirea fostei Direcţii Agricole Cluj, Biserica Ortodoxă de pe Strada Viilor, Muzeul de Artă.

– În Municipiul Oradea: Muzeul Ţării Crişurilor, Policlinica mare (fost Palat al Finanţelor, în timpul Imperiului Austro-Ungar), Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Clădirea Direcţiei de Sănătate Publică Bihor, Spitalul de boli infecţioase, Clădirea Staţiei de Ambulanţă Bihor, Clădirea Filarmonicii Oradea, Liceul Sanitar „Vasile Voiculescu”, Liceul Economic „Partenie Cosma”, Liceul „Ady Endre”, Liceul „Andrei Şaguna”, Staţiunea de Cercetări Pomicole, Fabrica de Zahăr, Înteprinderea Chimică Sinteza, Uzina de Apă, sediul Trustului de Construcţii, Stadionul „Voinţa”.

– În Municipiul Satu-Mare: Grupul Şcolar de Industrie Alimentară, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Colegiul „Ioan Slavici”, Seminarul Teologic Reformat, Internatul Grupului Şcolar Sanitar, Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, Casa de Copii, vechiul Spital.

– În Municipiul Tîrgu-Mureş: Liceul „Unirea”, Liceul de muzică şi artă plastică, Liceul „Janos Bolyai”, Casa lui „Avram Iancu”.

– În Municipiul Zalău: Casa de Cultură, Colegiul Naţional „Silvania”.

– În Municipiul Jibou: Grădina Botanică „Vasile Fati”, Cinematograful, Castelul în care funcţionează Clubul copiilor.

– În Municipiul Aiud: Colegiul Naţional „Bethlen Gabor”.

– În Municipiul Sighetul Marmaţiei: sediul Muzeului Maramureşan.

Din partea bisericilor maghiare sînt aproximativ 14.000 de cereri de retrocedare în natură, din care Eparhia Reformată din Ardeal a depus asemenea solicitări pentru circa 700 de licee, şcoli şi grădiniţe.  La toate acestea se adaugă peste 5.000 de procese aflate pe rolul instanţelor pentru retrocedarea în natură a unor clădiri şi terenuri. În ceea ce priveşte pădurile, suprafeţele revendicate de Ungaria (prin bisericile maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti maghiare), de persoane juridice şi fizice ungare sînt uriaşe. De exemplu:

– În judeţul Covasna, din 175.000 ha de păduri ale Statului Român au fost retrocedate 140.000 ha, adică 80%, pînă acum.

– În judeţul Mureş sînt revendicate 180.000 ha de pădure, din care 100.000 ha de către urmaşii grofului Banffy Daniel, fost ministru al Agriculturii în guvernul Horthy al Ungariei.

– În judeţul Bihor au fost retrocedate 130.000 ha de pădure în munţii din zonele Stîna de Vale şi Padiş.

Pentru o mai bună înţelegere, facem trimitere la cazul Muzeului de Artă din centrul Municipiului Cluj-Napoca, revendicat de urmaşii grofului Banffy. Acest celebru Muzeu de Artă a fost restituit în natură, în aprilie 2012. Pentru păstarea Muzeului, Consiliul Judeţean Cluj a negociat cu cel împroprietărit şi acesta a acceptat să primească contravaloarea clădirii. Aflînd de înţelegere, ministrul Culturii Kelemen Hunor (medic veterinar) şi preşedinte al U.D.M.R., s-a deplasat urgent la Cluj-Napoca şi s-a opus vehement despăgubirii. Liderul U.D.M.R. a declarat, în limba română: „Nu discutăm despre cumpărarea clădirii, deoarece noi vrem numai retrocedare în natură în toată Transilvania!” Nu este nici o greşeală de traducere. Este ADEVĂRUL, confirmat public de liderii U.D.M.R., care, la fel ca toţi minoritarii unguri din România, au jurat credinţă Ungariei cînd au obţinut dubla cetăţenie. Pentru clădirile din localităţile Ardealului cu care au fost împroprietărite ilegal bisericile ungureşti, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti maghiare, asociaţii şi fundaţii ungureşti, precum şi urmaşi ai grofilor, autorităţile locale plătesc noilor proprietari chirii uriaşe. Prin politica împotriva Poporului Român dusă pe tema retrocedărilor de Regimurile Constantinescu-Isărescu, Iliescu-Năstase, Băsescu-Tăriceanu-Boc-Ungureanu-Ponta a ajuns Statul Român să fie chiriaş în România! În loc să fie folosite anual zeci de milioane de euro pentru dezvoltarea economico-socială a localităţilor din Ardeal, autorităţile locale sînt nevoite să plătească chirii la bisericile ungureşti şi la urmaşii grofilor, pentru imobilele dobîndite ilegal. De pildă, Primăria Municipiului Cluj-Napoca plăteşte anual la bisericile ungureşti chirii de peste 400.000 de euro, iar Primăria Municipiului Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor plătesc aceloraşi biserici, împroprietărite ilegal, chirii de aproape 600.000 euro pe an.

Dintre împroprietăririle făcute de Regimurile post-decembriste către Ungaria şi către diferite persoane juridice şi persoane fizice maghiare dăm ca exemple doar cîteva cazuri de notorietate, deocamdată locală:

1. Muzeul Ţării Crişurilor a fost înfiinţat în clădirea pe care Episcopia Romano – Catolică Oradea  a donat-o, prin act notarial, în anul 1963, Statului Român „pentru folosinţă veşnică.” Din Bugetul de Stat s-au cheltuit peste 500 miliarde lei pentru reabilitarea clădirii. În anul 1997, Episcopia Romano-Catolică Oradea a cerut în instanţă să se constate nulitatea absolută a actului de donaţie. Curtea de Apel Ploieşti a respins solicitarea. În anul 2004, senatorul Gyorgy Frunda devine avocatul Episcopiei şi cîştigă procesul la Curtea Supremă de Justiţie. Consiliul Judeţean Bihor, condus de liderul local al U.D.M.R., Kiss Alexandru, nu a angajat un avocat. Imediat dupa acest proces, premierul Ungariei, Megyesi s-a deplasat la Oradea pentru a vizita Palatul Baroc. Din anul 2005, muzeul este închis, dar Consiliul Judeţean Bihor plăteşte o chirie de 15.000 de euro pe lună la Episcopia Romano-Catolică pentru depozitarea exponatelor.

2. Policlinica mare, sau Policlinica nr.1 din Oradea a fost dată, în 13 martie 2012, la Episcopia Romano-Catolică, la Ordinul Catolic Mizericordian- Milostiv, care susţine că a fost proprietarul terenului de sub clădire. Se ştie că, prin O.U.G. nr.83/1998, s-a limitat la maximum 10 numărul clădirilor ce puteau fi retrocedate unei episcopii. Regimul Iliescu-Năstase a abrogat această limită prin Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi a permis astfel Episcopiei Romano-Catolice Oradea să revendice şi clădirea din Strada Republicii nr.35, unde funcţiona Policlinica nr.1. Administratorul clădirii, Consilul judeţean Bihor, condus de acelaşi preşedinte local al U.D.M.R., nu se opune pretenţiilor Episcopiei, cu toate că documentele dovedesc o altă realitate. În anii 1899-1900, la comanda şi pentru folosinţa Statului ungar a fost construit Palatul Finanţelor, pe terenul luat din administrarea Ordinului catolic. După Tratatul de la Trianon, clădirea a intrat în proprietatea Statului Român din anul 1920, nefiind naţionalizată de comunişti. Ca atare, nu există temei legal pentru retrocedare. Noul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, domnul Radu Ţîrle, a declarat presei că este un mare fals în legătură cu retrocedarea acestei clădiri şi a promis că va ataca în instanţă decizia luată de Comisia specială de retrocedare a imobilelor care au aparţinut cultelor religioase.

3. Clădirea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Oradea e revendicată de Ordinul Premonstratens din Oradea, de rit romano-catolic, care are în componenţa sa doi preoţi. Comisia specială de la Bucureşti a stabilit, prin decizia nr.2017/2009, că imobilul se atribuie Ordinului fără să ţină seama de istoria adevarată a clădirii şi documentele aferente. Clădirea a fost construită în anul 1869 pe terenul şi cu banii Statului Ungar, fiind dată călugărilor „numai în trebuinţă” şi niciodată în proprietatea Ordinului Premonstratens. Din anul 1896, în această clădire  a funcţionat Academia de Drept. După Tratatul de la Trianon, imobilul a intrat în proprietatea Statului Român şi a fost înscris astfel în cartea funciară. În anul 1937, prin sentinţa civilă nr.248, Tribunalul Bihor a respins recursul intentat de Ordinul Premonstratens vizînd obţinerea dreptului de proprietate asupra acestei clădiri. Ordinul respectiv a apelat recent la avocatul Kincses Elöd, fost preşedinte U.D.M.R. Mureş, fugit în Ungaria după evenimentele din martie 1990 de la Tîrgu Mureş, care acţionează în instanţă pentru anularea întabulării imobilului, ca proprietate a Statului Român şi pentru împroprietărirea ilegală a Ordinului.

4. Clădirea actualului Liceu „Ady Endre” din Oradea a fost dată, după apariţia Legii nr.10/2001,  Ordinului Călugăriţelor Ursuline, dispărut de mult din Ardeal. Acest ordin nu a avut niciodată imobile în proprietate. Ordinul a fost reinventat de Biserica Romano-Catolică Oradea, cu scopul de a revendica imobile şi de a fi împroprietărit de Statul  Român. Clădirea uriaşă a acestui liceu se află în zona centrală a Municipiului Oradea, se întinde pe trei străzi şi a fost dată bisericii maghiare, iar aceasta i-a alungat din liceu pe elevii şi profesorii români. Primăria Municipiului Oradea plăteşte chirie 11.000 de euro pe lună celor împroprietăriţi.

5. În judeţul Mureş, prefecţii se luptă să apere în instanţă, în sute de procese, proprietăţile Statului Român care sînt revendicate de bisericile maghiare şi urmaşii grofilor unguri. Aceştia din urmă au revendicat 80% din suprafaţa de păduri a judeţului Mureş, adică 130.000 ha.

Ungaria, împreună cu U.D.M.R., coordonează şi finanţează multe agenţii imobiliare ungare care cumpără, la preţuri derizorii, de la români (urmaşii celor decedaţi, cei stabiliţi în străinătate etc), mai ales în localităţile din mediul rural din Ardeal, foarte multe case, terenuri agricole nelucrate şi păduri. O altă modalitate folosită de Ungaria pentru a dobîndi mari suprafeţe de terenuri arabile în judeţele din vestul României şi celelalte judeţe din Ardeal o constituie asocierea investitorilor unguri (finanţaţi discret de la Budapesta) cu oameni de afaceri din Italia, Austria, Germania, Danemarca, ţările arabe etc. în mari unităţi agricole. În faţă apar investitorii străini, de la care Ungaria va cumpăra, începînd cu anul 2014, suprafeţe foarte întinse din pămîntul românesc. Pentru a stopa ofensiva ungurească în domeniul împroprietăririlor ilegale din Ardeal ar trebui ca toţi prefecţii să înainteze Plîngeri Penale la Parchetele de pe lîngă tribunalele judeţene şi să solicite efectuarea de cercetări penale în fiecare dosar de retrocedare către bisericile maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice maghiare, persoanelor juridice şi persoanelor fizice maghiare. Un rol uriaş în blocarea împroprietăririlor ilegale către Ungaria şi minoritarii unguri, îl poate şi trebuie să-l joace mass-media şi, mai ales, televiziunile din Bucureşti. De asemenea, este necesar ca Guvernul, prefecţii şi autorităţile publice locale să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu toate cazurile cînd instanţele au pronunţat hotărîri de împroprietărire ilegală cu clădiri, terenuri agricole şi păduri, a bisericilor maghiare, a Statusului romano-catolic, a Ordinelor catolice ungare, a unor persoane juridice şi fizice, mai ales urmaşi ai grofilor unguri. Nu în ultimul rînd, parlamentarii care apară Interesul Naţional ar trebui să iniţieze o moţiune simplă pe tema retrocedărilor în natură şi să adreseze interpelări şi întrebări membrilor guvernului. Cunoscînd de mulţi ani Planul secret al Ungariei pentru anexarea Ardealului, Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc-Ungureanu-Ponta avea posibilitatea şi obligaţia să informeze pe conducătorii şi organismele Uniunii Europene, inclusiv C.E.D.O., despre mecanismul diabolic de împroprietăriri şi retrocedări ilegale la care au recurs Ungaria şi minoritarii unguri din România. Nu numai că nu a informat Înalta Poartă de la Bruxelles, dar sub pretextul presiunilor de la C.E.D.O., Regimul Băsescu-Ponta se încăpăţînează să treacă prin Parlament, fără dezbateri şi fără vot, încă o lege de retrocedare în natură, menită să accelereze ritmul împroprietăririlor şi retrocedărilor ilegale către Ungaria şi către unguri, astfel încît, în anul 2014, să poată fi argumentat Diktatul pregătit împotriva României. În loc să angajeze răspunderea Guvernului pe un Program Naţional vizînd asigurarea locurilor de muncă, valorificarea bogăţiilor naturale în Interesul Poporului Român şi creşterea nivelului de trai, premierul Ponta acţionează în mod conştient pentru crearea cadrului legal care să faciliteze Ungariei dobîndirea a peste 60% din proprietăţile imobiliare din Ardeal şi apoi, în anul 2014, Diktatul de la Bruxelles împotriva României.

În situaţia de acum, miniştrii patrioţi din Guvernul Ponta ar trebui să demisioneze, iar Partidul Naţional Liberal să iasă de la guvernare.

Numai un Guvern trădător de Neam şi ţară acţionează pentru dezmembrarea teritorială a României.

Dr. GHEORGHE FUNAR

 

Borboly Csaba, președintele CJ Harghita – între Apostolul PAUL și ”Apostolul” PAULA (Codruța Kovesi), de la DNA

Îndepărtarea temporară a udmr-istului Borboly Csaba din fruntea Consiliului Județean Harghita, pentru fapte grave de corupție documentate de către Serviciul Teritorial Târgu-Mureș al DNA a fost și este interpretată de către conducerea UDMR drept un abuz politic comis de autoritățile române.136

Acuzat cu dovezi că a drenat importante fonduri publice către apropiați de-ai săi (este vorba despre șapte sute de mii de euro), dar și că și-a primit șpaga corespunzătoare, operațiune specifică indivizilor puși pe căpătuială, groful UDMR Borboly Csaba, pregătit la Budapesta, invocă și el aceleași motive politice, considerându-se o victimă dar și un trimis pe pământ al Apostolului Paul!

apostolul Paul

Apostolul Paul
Apostolul Paul

La ultimul congres al UDMR, unde a fost primit cu urale ca orice inculpat aflat în malaxorul justiției, el l-a invocat pe Apostolul Paul (gândindu-se probabil, inconștient, la ”apostolița” PAULa Codruta Kovesi, șefa DNA – altfel îl invoca pe Apostolul Morar!) care le-a transmis credincioșilor, peste secole, mesajul că ”sunt mai multe lupte în fața noastra decât în spatele nostru”, promițând că el nu se va lăsa descurajat și le va purta cu credință pe toate.

Apostolul Paul, în ultima etapă a vieții sale, în mijlocul celei mai mari încercări a existenței sale, a formulat una din cele mai relevante mesaje ale Bibliei. Acest mesaj ni se adresează și nouă, este valabil și pentru liderii comunității noastre și ne avertizează, că este de datoria noastră să purtăm aceste lupte, să parcurgem întregul drum pe care am pornit, și mai ales să ne păstrăm crezul. Sunt mai multe lupte în fața noastră decât în urma noastră. Dar promit că vom duce la capăt lupta și ne vom păstra credința” – a concluzionat  Borboly Csaba.

Tânărul Borboly, care cerea 10% dintr-un contract, sub formă de sponsorizare pentru o asociație umanitară (”Asociația pentru Ciuc”), bani cu care să-și termine viloiul din Miercurea Ciuc, a semnat ilegal deconturi de 3 milioane de lei pentru două firme în mai puțin de o lună, adică de aproximativ 700.000 de euro, bani încasați ilegal de apropiați de-ai săi abonați la contracte cu statul.

Indiferent de lucrarea Domnului, prin Apostolul Paul – invocată de inculpatul Borboly, lucrarea DNA prin Apostulul Paula (Codruța Kovesi) spune că

Apostolul PAULA (Codruța Kovesi) - foto: jurnalul.ro
Apostolul PAULA (Codruța Kovesi) foto: jurnalul.ro

inculpatul Borboly Csaba a dispus în mod nelegal și nejustificat, în luna decembrie 2010, decontarea sumei de 1.888.914,20 lei în favoarea constructorului SC STRAVIA GROUP SRL pentru o serie lucrări de reabilitare a unui drum județean. Plata s-a făcut în condițiile în care prețurile firmei care a câștigat licitația erau cu mult mai mari decât cele ale firmei excluse din procedura de licitație, în care dirigintele de șantier nu a fost de acord cu acceptarea la plată a lucrărilor și în condițiile în care proiectul inițial nu fusese respectat în ce privește grosimea asfaltului și nici nu exista o dispoziție de modificare a acestui proiect. Prejudiciul produs în dauna județului Harghita prin această activitate este evaluat la suma de 629.178,85 lei și un folos material echivalent pentru SC STRAVIA GROUP SRL”.

Mai mult, tot în aceeași lună, mai exact în perioada 27-29 decembrie 2010,

”același inculpat a dispus în mod nelegal și nejustificat decontarea sumei de 672.051,59 lei în favoarea constructorului SC STRAVIA GROUP SRL și a sumei de 496.632,84 lei în favoarea constructorului SC BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, în ambele cazuri pentru materiale lăsate în custodie. Aceasta, deși bunurile respective nu existau în fapt și în condițiile în care angajarea cheltuielilor de către Consiliul Județean a avut loc la finalul lunii decembrie 2010, deși era evident că cele două firme nu mai aveau timpul necesar ca până la data de 31 decembrie 2010 să facă lucrările angajate, de reabilitare a unor tronsoane de drum județean. În plus, inculpatul cunoștea că procesele verbale de custodie s-au realizat în fals, prin antedatare și prin inserarea nereală că bunurile există ca atare, că au fost recepționate efectiv și au fost predate către reprezentanții celor două firme constructoare”

Ca lucrarea să fie perfectă, el a fost documentat și cerând sfânta șpagă de 10% de la una dintre firmele preferate, Bridge Road Construct, conform documentelor DNA.

Fragment din Comunicatul DNA din 13 mai 2013
Fragment din Comunicatul DNA din 13 mai 2013

”În calitate de președinte al Consiliului Județean Harghita, după efectuarea de către Consiliu, a plății sumei totale de 496.632,84 lei către S.C. BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, jud.Harghita, inculpatul Borboly Csaba i-a pretins în mod repetat, în perioada 29 decembrie 2010 – ianuarie 2011, administratorului de fapt al S.C. BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, prin intermediar, să îi remită 50.000 lei ( 10% din suma decontată) disimulată sub formă de sponsorizare către „Asociația pentru Ciuc” Miercurea Ciuc” spune lucrarea ucenicilor ”Apostulului” PAULa Codruța Kovesi, șeful DNA.

Prins așadar la furat, ca ultimul dintre borfași, șeful UDMR Ciuc face acum presiuni, aflăm, pentru a reveni cât mai repede în fruntea Consiliului Județean Harghita, el fiind un important ordonator de credite în inima HAR-COV-ului dominat de obsesia steagului secuiesc.

În urmă cu doi ani, Borboly Csaba mai fusese în atenția DNA, acuzat fiind de un anonim că și-ar fi construit o parte din viloiul din Miercurea CIUC (Denes Laszlo nr.11) cu bani primiți de la o firmă care câștigase un contract cu CJ Harghita, pentru lucrări la spitalul județean din Miercurea Ciuc, precum și că ar fi vândut cu 50.000 de euro un apartament ce valora aproximativ 20.000 de euro, cumpărătorii fiind, desigur, socrii săi! Asta miroase, chiar și în ungurește, a spălare de bani pe rit nou. La acea dată, DNA a oprit cercetările pe motiv că nu sunt probe suficiente. Acum însă, dosarul de la DNA e mai gros decât Biblia din care a citat Borboly Csaba la ultimul Congres UDMR.

Sigur, DNA a formulat împotriva președintelui CJ Harghita, 9 capete de acuzare pentru încălcarea a șase articole din Codul Penal: ”două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, ambele în formă continuată, luare de mită în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, două infracțiuni de instigare la uz de fals, două infracțiuni de fals intelectual și denunțare calomnioasă”.

În aceste condiții, lideri ai UDMR au formulat și ei, că așa e regula, acuzația de persecuție politică a tânărului Borboly, numind-o ”un act josnic de intimidare”. Pe 14 mai a.c.. a doua zi după reținerea lui Borboly Csaba, extremiștii maghiari în frunte cu groful Tamas Sandor, președintele CJ Covasna, Antal Arpad Andras, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Petres Sandor, locțiitorul la comandă al CJ Harghita, si alți câțiva primari din așa-zisul ”Ținut Secuiesc”, au adunat mai multe neîmpliniri ordonate de Budapesta și le-au înșirat ca fiind persecuții

fragment din protestul extremistilor unguri
fragment din protestul extremistilor unguri

la care sunt supuși de la Trianon încoace.

”Noi, liderii administraţiilor publice locale ai Uniunii Democrate Maghiare din România din Ţinutul Secuiesc, am primit vestea reţinerii colegului nostru Borboly Csaba cu surprindere şi indignare. Pentru noi este evident că reţinerea preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita este un act josnic de intimidare. Avem convingerea că acţiunea DNA de luni este parte a procesului în care au fost târâţi numeroşi oameni politici ai Uniunii. În ultima perioadă s-au accentuat şi s-au înmulţit în mod vizibil atacurile la adresa comunităţii noastre: au demarat renaţionalizarea Liceului „Székely Mikó”, i-au persecutat şi hârţuit pe artizanii produselor secuieşti, au vrut să retragă manualele de istorie a secuilor, în multe localităţi din Ţinutul Secuiesc au vrut să îndepărteze simbolurile comunităţii noastre, steagul secuiesc, au dorit să limiteze utilizarea limbii noastre acolo unde de altfel acest lucru este prevăzut de lege. Liderii centrali şi locali ai Uniunii s-au opus de fiecare dată, au respins atacurile şi au căutat soluţii pentru a

finalul protestului extremiștilor unguri din Har-Cov
finalul protestului extremiștilor unguri din Har-Cov

planarea conflictelor. Borboly Csaba a acţionat tocmai în acest sens. Şi-a făcut treaba, a continuat munca, şi a reprezentat cu forţă cauza pentru care luptăm cu toţii: apărarea drepturilor și simbolurilor comunităţii secuieşti. Nu este întâmplătoare nici data aleasă de procurori. Borboly Csaba, gazda celui de al 11-lea Congres UDMR a fost reţinut cu 10 zile înaintea acestui important eveniment politic de la Miercurea Ciuc” au afirmat extremiștii citați.

 

Presiunile pentru anularea ultimei decizii de suspendare pentru 30 de zile a prezenței sale în fruntea CJ Harghita, vor continua, această perioadă expirând la sfârșitul săptămânii în curs.

Motivul invocat de apărătorii lui Borboly este blocarea mersului normal al activității la nivel de Consiliu Județean, ceea ce este cu totul fals.

Consilul Județean Harghita merge cu motoarele duduind din plin. De la arestarea pentru 24 de ore a președintelui CJ Harghita și pînă în urmă cu trei săptămâni, deci în aproximativ o lună de zile au fost date nu mai puțin de 68 de Hotărâri de Consiliu!,mai multe decât în perioada anterioară, când la conducere s-a aflat inculpatul Borboly Csaba. Se poate verifica vrednicia locțiitorului la comandă, Petres Sandor, vicepresedintele CJ Harghita, pe site-ul instituției.

Borboly Csaba nu a fost suspendat și de pe site-ul Consiliului Județean Harghita, unde joacă la dublu!
Borboly Csaba nu a fost suspendat și de pe site-ul Consiliului Județean Harghita, unde joacă la dublu!

Și atunci care-i graba? Borboly Csaba trebuie lăsat să se bucure de familie, așa cum singur a afirmat, concediul forțat la care-l obligă Curtea de Apel Târgu Mureș fiind benefic pentru el și familia lui.

Și pentru că tot au fost înșirate, mai sus, anumite neajunsuri ale maghiarimii, adunate de la Trianon încoace, trebuie să existe cineva care să le dea peste nas celor care, pe pământ românesc, nesocotesc legile statului român.

Invocarea de către extremiștii unguri a cazului Liceului „Székely Mikó” are o bătaie extrem de lungă!

Deși la mijloc este vorba despre o chestiune strict juridică, în care un imobil a fost retrocedat în mod ilegal, prin încălcarea atribuțiilor a trei inculpați, membri ai unei comisiide restituire, Eparhiei Reformate din Ardeal, președintele extremist al UDMR, Kelemen Hunor, a afirmat că este vorba despre ”o renaționalizare a proprietăților care au fost naționalizate de comuniști și care au fost retrocedate în anii ’90 și dupa 2000”, deși clădirea Liceului „Szekely Miko” nu a făcut niciodată parte din patrimoniul Episcopiei Reformate din Ardeal.

Conform oficialilor români, Ministerul Administratiei Publice stabilise că imobilul respectiv nu putea fi retrocedat in baza OUG Î83/1999. ”In principal, retrocedarea s-a făcut în baza unui extras de carte funciară nevalabil, emis in 1990, cât și a Cărții Funciare care nu avea traducere autorizata în limba română, documente care fusesera depuse în fotocopie de Eparhia Reformata din Ardeal. Prin aceste fapte, acuzații (Marko Attila-Gabor, Marosan Tamas și ce Silviu Clim) au prejudiciat statul român cu aproximativ 1.300.000 de euro, reprezentand valoarea imobilului”.

Recent, la jumătatea lunii trecute, lobby-ul evreiesc maghiar de la Wasghinton a determinat 20 de congresmani americani, 13 republicani și 7 democrați, membri ai Camerei reprezentanților, să-i scrie secretarului de Stat John Kerrypentru a-i cere să exercite presiuni asupra României pentru ca aceasta să se ocupe de solicitările liderilor evrei şi creştini care revendică biserici, şcoli, spitale, orfelinate şi alte proprietăţi”.

Ungurii sunt, așadar persecutați în țara lor, căreia îi spun țară secuiască pentru că așa se traduce în ungurește cuvântul ”român”: ”secui”.

Borboly Csaba (tinerelul din centru), alături de groful pădurilor, Kersttoy, privind la de trimisul pe pământ al Apostolului Paul, cel cu fes roșu
Borboly Csaba (tinerelul din centru), alături de groful pădurilor, Kerestoy, privind la trimisul pe pământ al Apostolului Paul, cel cu fes roșu

Transformarea cazului Borboly Csaba dintr-o speță juridică, în care patru borfași sunt inculpați într-un dosar penal, într-un caz comandat politic este o aberație la fel de mare și de neacceptat (de orice om cu mintea întreagă) ca Ținutul Secuiesc.

Dealtfel, se poate vedea cu ochiul liber că, nemaifiind la guvernare, UDMR s-ar alia cu oricine le-ar da grofilor unguri de mâncare. Aceasta pentru că, dincolo de sentimentul unguresc al ființei, pentru grofii UDMR există sentimentul diavolesc al banului, amendat, iată, cu strictețe, de ”apostolul” PAULA Codruța Kovesi și ”ucenicii” săi de la Serviciul Teritorial Mureș al DNA.

Dan Badea