Dan Dungaciu: Relatia României cu Rusia riscă să treacă prin Budapesta! (interviu ziare.com)

Un bizon cu cruce la vedere și gaz sub sutană
Un bizon cu cruce la vedere și gaz sub sutană (foto vremeanoua.ro)
În timp ce tăranii din Pungești (cu P de la Putin), se luptă cu americanii de la Chevron care vor să le dea, chipurile, cutremure ca la Galați, dacă declanșează în zonă explorarea gazelor de șist,  că așa au văzut ei la tv sau pe internet, rușii de la GAZPROM par complet invizibili pe câmpurile din zonă, străjuite de jandarmi.
Bizoni ”de veghe în lanul de secară” gazoasă de la Pungești, comuna Gazprom
Bizoni ”de veghe în lanul de secară” gazoasă de la Pungești, comuna Gazprom (foto adevarul.ro)
Rușii din Pungești sunt ca oxidul de carbon amestecat cu gazul acela puturos de veceu rusesc. Deși pute inclusiv din altarul bisericii locale, țăranii din Pungești, bizoni autentici cu mintea îngustă, deci manipulabili 100%, sunt imuni la efectele acestui gaz pentru că, anul trecut, au fost vaccinați de niște alogeni și sfințiți de popii din Moldova, popi pe care dacă i-ai căuta la dosar i-ai găsi cu pete mai mari decât harta de pe fruntea lui Gorbaciov. 
Rușii își fac treaba în deplasare, ca orice patrioți în misiune, în vreme ce românașii lui Ponta dar și berbeci din Opoziție, persoane de la care te-ai aștepta la ceva inteligență având în vedere că au niște studii serioase în CV, dau cu bâta în baltă, susținându-i pe bizonii anti-americani, deci pro-ruși, făcând așadar un tandem de aur cu rusofilul Cozmin Gușă, cel care a transformat Realitatea TV în post rusesc.
Vladimir Putin și Victator Orban, doi frați de la răsărit, pentru că revizionismul ungar nu apune niciodată.
Vladimir Putin și Victator Orban, doi frați de la răsărit, pentru că revizionismul ungar nu apune niciodată.
În acest timp, Dan Dungaciu, unul dintre specialiștii români în geopolitică și fin cunoscător al relațiilor moldo române, dar și moldo-ruse, dezvăluie pentru portalul ziare.com informații extrem de sensibile despre axa Moscova-Budapesta, ca și când Pungeștii nu erau de ajuns ca exemplu! E vorba aici de o axă a răului pentru România constituită practic la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, dar cimentată pentru totdeauna după 4 iunie 1920, ziua în care s-a semnat Tratatul de la Trianon și apariția Ungariei pe harta lumii, dar fără Transilvania ocupată vreme de mai bine de un mileniu de către strămoșii sălbatici ai ungurilor de azi. Dungaciu dezvăluie pentru sursa citată, faptul că rușii și ungurii, dușmanii ereditari ai românilor, continuă și astăzi aceeași strategie începută în anii 20 ai secolului trecut, strategie descrisă amănunțit în cele două volume comandate ale (securistului)  analistului (româno-)american Larry Watts.
”Coincidențele” născute din relația ruso-ungară, puse alături pentru prima dată de Dan Dungaciu, te conving fără alte argumente de jocurile strategice ale dușmanilor noștri naturali, unul fiind membru UE (Ungaria extremistă de azi), iar celălalt, Rusia imperialistă, adversar deschis al Uniunii, care face tot  posibilul ca in mai putin de o luna de zile, la Vilnius, să abată atât Ucraina, cât și Moldova de la traseul european firesc al acestora.
Putin și prietenul Orban, doi dictatori moderni și revizioniști
Putin și prietenul Orban, doi dictatori moderni și revizioniști
Ungaria lui Viktator Orban, susținătorul lui Horhy, se dovedește, astfel, a fi, mărul putred din Uniunea Europeană. Ea n-a acceptat și nu va accepta niciodată Trianonul, ceea ce reprezintă pentru România o amenințare reală continuă. Dan Dungaciu dezvăluie câte ceva despre posibila înțelegere secretă dintre Putin și Orban… Un interviu care merita citit cu foarte multa atenție, pentru că se dezvăluie…lucruri.
Dan Badea

Dan Dungaciu: Relatia României cu Rusia riscă să treacă prin Budapesta!

Dan Dungaciu (foto rnews.ro)
Dan Dungaciu (foto rnews.ro)
Relatia Rusia-Ungaria poate atinge cote fara precedent, sub chipul unui parteneriat strategic asumat explicit, iar Bucuresti ul ar trebui sa fie ingrijorat de faptul ca unul din scopurile majore ale politicii externe ungare este ca Budapesta sa devina o punte intre UE si Rusia, afirma Dan Dungaciu.

„Oricat de izolata international ar fi Ungaria la un moment dat, ea tot va avea mai multe canale de comunicare externa decat o Romanie izolata”, mai subliniaza Dan Dungaciu intr-un interviu acordatZiare.com.

Anul acesta se aniverseaza 135 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice romano-ruse. In acelasi timp insa, un sondaj de opinie publicat recent arata ca Ungaria si Rusia sunt statele fata de care romanii au sentimentele cele mai negative.

Nu este neaparat o noutate, iar aceasta dinamica nu se va modifica curand. Semnificativ in acest sondaj mi se pare insa perechea Rusia – Ungaria, pentru ca s-ar putea ca rezultatele, adica alaturarea celor doua state, sa reflecte adevaruri mai adanci decat s-au gandit poate cei care au dat raspunsurile.

In opinia mea, daca lucrurile vor functiona asa cum se intrezaresc acum, axa Moscova-Budapesta va deveni extrem de semnificativa si mult mai influenta in relatia cu Bucurestiul decat ne-am dori noi. Vorba aceea, nu de Ungaria trebuie sa ne temem, ci de parteneriatul strategic al Budapestei cu Moscova!

Doi extremiști periculoși, bilingvi (râzând în limba maghiară/plângând în limba română după Transilvania) - foto Mediafax
Doi extremiști periculoși, trilingvi (râzând în limba maghiară/plângând în limba română/ gândind în limba rusă după/la Transilvania) – foto Mediafax

Exista un asemenea parteneriat?

Din istoria recenta stim ca a existat, daca nu o chestiune formalizata, o strategie comuna. Unul dintre meritele cartilor lui Larry Watts, de pilda, este acela de a prezenta convingator functionarea lui in perioada postbelica.

Dupa 1989, parteneriatul a capatat o forma tacita, nu directa, care pe noi ne-a afectat cel mai puternic in relatia cu R. Moldova.

Atunci cand vorbim despre spatiul estic, coincidentele ar trebui cel putin privite cu circumspectie. Semnalul interesului ca Budapesta sa devina jucator in stanga Prutului a aparut de la inceputul anilor ’90. Dupa integrarea in UE a Ungariei, toate pozitiile importate ale reprezentarii europene ale Bruxellesului au revenit Ungarei – reprezentantul UE pentru R.Moldova, generalul care conducea misiunea europeana de la frontiera moldo-ucraineana (EUBAM), Ambasada Ungariei devine centrul Schenghen in R.Moldova, seful misiunii parlamentare care verifica alegerile parlamentare decisive din 2005 este ungur etc.

Voronin la vânătoare (foto: ziarul de gardă)
Voronin la vânătoare (foto: ziarul de gardă)

Or, e clar ca toate aceste lucruri nu se puteau face fara acordul tacit al Moscovei, chiar fara incurajarile ei. Pe vremea cand Romaniei i se expulzau diplomatii, ambasadorii unguri ieseau cu Voronin la vanatoare, iar astazi sunt extrem de preocupati de situatia minoritatii ruse si a drepturilor ei din R. Moldova.

Interesant e ca politica Budapestei fata de R.Moldova nu tine de culoarea politica a guvernarii. Dupa instalarea la putere a regimului Orban, oficialii maghiari de la Budapesta au sistematic luari de pozitie pe problematica transnistreana, cerand autonomie pentru regiune – evident cu gandul la Transilvania.

Si trebuie sa reamintesc aici un caz recent: ambasadorul Ungariei in R.Moldova face o vizita in ianuarie 2013 in UTA Gagauzia, regiune rusofona si autonoma, se intalneste cu baskanul Mihail Formuzal, iar in septembrie, presedintele Consiliului judetea Harghita ii trimite lui Formuzal proiectul unui acord de colaborare intre judetul Harghita si regiunea Gagauza!

gagauzia

Apropo de ceea ce spuneati legat de coincidente…

Sigur, dar acestea sunt totusi lucruri minore. Recent, lucrurile au intrat in acceleratie, iar relatia Rusia-Ungaria poate atinge cote fara precedent, sub chipul unui parteneriat strategic asumat explicit.

Cred ca dincolo de toate puseurile oficialilor unguri cu referire la minoritatea maghiara, autonomie etc., ceea ce trebuie sa ingrijoreze cu adevarat Bucurestiul este, de pilda, o declaratie precum cea a Directorului Politic al MAE maghiar, Szabolcs Takacs, care spunea acum vreo doua luni ca unul dintre scopurile majore ale politicii externe ungare este sa reduca decalajul dintre UE si Rusia. Sa devina Ungaria, cum ar fi zis un presedinte american, o punte intre UE si Rusia!

Ceea ce Romania nu a reusit sa fie pana acum.

Problema nu este ca nu a reusit sa fie punte – problema este ca nu a reusit sa fie ceva! Sa dea un semnal lumii ca are, totusi, un proiect in regiune. Ungaria are unul! Ca e bun sau rau, periculos sau nu, riscant sau nu, e alta discutie. Dar, repet, Ungaria are un proiect pe directia Est, iar Rusia consimte la acest parteneriat.

Orban s-a intalnit cu Putin la Moscova la inceputul acestui an si au pus bazele parteneriatului strategic, adica „strategia deschiderii catre Est”, cum ii spun ungurii. Aceasta include chestiuni serioase, grele, grave.

Orban și Putin la Moscova
Orban și Putin la Moscova

Nu e vorba despre schimb de mesaje politicoase sau acorduri culturale – nivelul la care suntem noi acum. E pe agenda chestiunea conductei South Stream, comertul agricol – Rusia a fost luna trecuta oaspete de onoare la Targul agricol de la Budapesta, unde s-a anuntat un reviriment comercial intre cele doua state, care oricum e undeva la 12 miliarde -, Rusia este partenerul economic principal al Ungariei din afara UE, se anunta deschiderea camerelor de comert ruso-maghiare din Moscova pana la Rostov, Krasnoyarsk, Irkutk sau Novorosisk. Toate puncte strategice! Ungaria, la randul ei, a fost invitatul de onoare la marele Targul de carte de la Moscova din septembrie.

Deci, un joc diplomatic extrem de consistent si un parteneriat strategic care incepe sa functioneze pe toate nivelele.

Dar Ungaria este stat membru al UE si al NATO. Cum este privit acest parteneriat acolo?

Aici este marea intrebare si marea provocare, daca vreti. Noi trebuie sa invatam un lucru: oricat de izolata international ar fi Ungaria la un moment dat, ea tot va avea mai multe canale de comunicare externa decat o Romanie izolata. Si asta se vede clar in cazul Ungariei lui Orban. Recent, a fost invitat in eurosceptica Londra, s-a intalnit cu premierul conservator David Cameron, apoi la prestigiosul Chatham House, unde a tinut un discurs pe teme politice, dar si strategice.

Discursul sau s-a numit „Rolul valorile traditionale in viitorul Europei” si a fost laudat de presa conservatoare. Printre altele, Orban a spus acolo ca, in conditiile esecului Europei post-nationale si a indepartarii si izolarii Vestului de periferia sa estica, statele abandonate de aici nu vor mai putea evita o relationare cu Rusia, chiar o confruntare negociata.

Tot ceea ce face acum Budapesta, adica intarirea statului, centralizarea si preluarea parghiilor de putere la guvern, nu face decat sa pregateasca o asemenea relationare.

Pentru aceasta evaluare, un analist de talia americanului George Friedman, seful Stratfor, nu doar ca i-a dat dreptate premierului maghiar, dar l-a considerat un personaj complex si nuantat, care intelege dificultatile zilei, dilemele geopolitice, si este dispus sa isi asume si solutiile, indiferent cat de dificile ar fi ele.

Ce poate face Romania, in aceste conditii, in relatia cu Rusia? Sa faca ceea ce face Ungaria?

Repet ceea ce spuneam adineauri. Chestiunea semnificativa pentru Ungaria este faptul ca are o strategie in raport cu Estul, una care, in conditiile fragmentarii si a lipsei de orizont a Europei asa-zis post-nationale, nici macar nu mai pare atat de blamabila in ochii partenerilor euro-atlantici.

Romania nu este insa Ungaria. Si nici nu poate, chiar daca ar vrea, sa procedeze in acelasi fel. Problema este sa fie capabila sa isi asume si ea o strategie in aceasta zona si sa arate ca este capabila sa o urmeze. Daca in aceasta strategie intra si relansarea relatiei cu Rusia, si nu vad nimic condamnabil in asta, dar aceasta e dificila din mai multe ratiuni.

Prima, faptul ca Rusia a inchis relatia, cel putin pana in 2015, dupa prezidentiale. Numirea nouluiambasador rus si deschiderea dezbaterii intr-un spatiu public, civilizat, nu trebuie sa ne insele. E doar o schimbare de atmosfera, nu de substanta. Chiar si vizita ministrului roman de externe la Moscova face parte din acelasi pachet, chiar si o eventuala vizita a premierului in 2014. Dar nu intrevad o deschidere reala pana in 2015. Aici nu e vorba doar de istoria veche de 135 de ani, cat de istoria recenta. Si asa e foarte vie in mintea rusilor.

In al doilea rand, relatia Romaniei cu Rusia va fi determinata de ce se va petrece la Vilnius la Summitul Parteneriatului Estic din noiembrie. Acolo sunt doar doua scenarii, iar miza e Ucraina.

Primul, cel de succes, inseamna semnarea de catre Ucraina a Acordului de Asociere si a celui economic, parafarea de catre R.Moldova si Georgia etc. In acest scenariu, UE arata ca este dispusa sa mearga mai departe, chiar sa se confrunte cu Rusia, daca e cazul, ca Parteneriatul Estic este o politica serioasa, asumata de toti membrii si implementata cu succes. In acest caz, rolul Romaniei pe dosarul estic ramane redus, nici esential, nici neglijabil, pozitia Bucurestiului va fi cea a UE, cu mici accente personale fata de R.Moldova, cum a fost cel cu deschiderea pietii de vinuri.

In aceasta situatie, nu e prea mult loc pentru o relatie consistenta cu Rusia, care oricum va fi iritata de un succes la Vilnius al europenilor in „vecinatatea ei apropiata”. E prematur deocamdata sa vorbim despre o relatie a Romaniei cu Rusia, in conditiile in care nu stim acum comportamentul Rusiei fata de esec. In cazul unui Vilnius de succes, miza unei relatii cu Rusia nu se mai pune cu atata acuitate.

Ce inseamna un esec la Vilnius si care vor fi consecintele?

Inseamna esecul semnarii cu Ucraina. Vilnius 2013 devine un soi de Bucuresti 2008, cand Vestul a promis mai mult decat a putut sa ofere. Atunci, la Bucuresti, in cartile NATO erau Ucraina si Georgia, dar Germania s-a opus. Acum, la Vilnius, e doar Ucraina in cartile UE si trebuie sa vedem cine se va opune.

Miza summitului de la Vilnius disputată intre UE si Rusia (foto: Tthe economist)
Miza summitului de la Vilnius disputată intre UE si Rusia (foto: The economist)

In acest moment negocierile sunt intense, Bruxellesul, Kievul, Moscova, Washingtonul, statele UE sunt prinse in jocuri diplomatice consistente. Nu totul depinde doar de Kiev, asa cum nu totul depinde doar de Bruxelles. Nu e clar daca Iulia Timosenko este miza deciziei sau pretextul.

In conditiile in care cel putin pe dosarul sirian Moscova discuta, pentru prima data dupa Razboiul Rece, de la egal la egal cu Washingtonul, rezultatul nu este insa foarte previzibil.

In cazul unui esec la Vilnius pentru europeni, datele problemei se schimba radical. Paradoxal, problemele Romaniei in regiune vor creste, dar si importanta strategica a Bucurestiului. In acest caz, Bucurestiul nu va mai avea cum sa se comporte mediu/onorabil – cum o face acum in siajul politicii europene fata de Est -, ci va avea doar doua optiuni. Esecul sau relevanta diplomatica!

Este clar ca totul va trebui redesenat: atitudinea fata de R.Moldova, care va trebui, totusi, scoasa cumva, oricum, din zona gri, relatia cu Moscova, care va jubila in fata unei UE confuze, fragmentate, lipsita de proiect rasaritean.

In acest caz, o relatie cu Rusia devine stringenta! In conditiile unui esec european la Vilnius, inseamna ca… Budapesta a avut dreptate, si ca ceea ce spunea Orban despre o relationare cu Moscova trebuie sa se produca.

Ce sanse are Romania in acest caz?

Romania va avea o misiune extrem de dificila, cu o Rusie resurgenta si o Ungarie mult mai bine plasata in relatia cu Moscova. Axa Moscova-Budapesta se va pune in functiune… As spune insa ca indiferent de rezultatele de la Vilnus, dar cu atat mai mult daca Vilnius va fi un esec, Bucurestiul trebuie sa invete ceva din lectia Ungariei. Nu sa se comporte precum Budapesta in politica internasi externa, ci sa poata controla parghiile esentiale intr-o viitoare posibila „confruntare negociata” cu Rusia.

Spre deosebire de Ungaria, Romania are la dispozitie in primul rand parghiile energetice. Energia este atuul Romaniei in orice deschidere sau negociere cu Estul. Daca Bucurestiul nu este capabil sa controleze aceste parghii si sa gestioneze competent dosarul acesta – si ce se vede acum este pentru mine extrem de ingrijorator!-, orice dorinta de relansare a relatiei cu Rusia suna aproape ridicol.

Dan Dungaciu este Director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane si Presedintele Fundatiei Universitare a Marii Negre

Camelia Badea  – ziare.com, vineri, 18 Octombrie 2013, ora 11:21