Inculpatul Mihai Iacob, printr-o campanie mediatică diversionistă dusă prin ziarul CURENTUL, l-a intoxicat pe șeful DIICOT, Codruț Olaru

Jurnalistul are datoria de a corecta cu promptitudine orice eroare semnificativă apărută în materialele publicate – Codul Deontologic al Jurnalistului, art.7.1.

(ESTE CEEA CE ÎNCERC SĂ FAC PRIN ACEST MATERIAL. CORECTEZ, ÎN MĂSURA ÎN CARE SE MAI POATE, GREȘELILE FĂCUTE, beneficiind, între timp, de informația completă asupra cazului privind implicare escrocului Mihai Iacob în obținerea unei Hotărâri de Guvern pentru a scoate din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Primului Ministru 2,6 milioane de lei, bani care aveau să completeze o gaură făcută în conturile primăriei din Negrești-Vaslui, controlate indirect de Iacob, prin primarul-marionetă Ioan Cozma. Iacob este, pentru cei care nu-l cunosc, un escroc ce controlează, prin nevastă-sa, ziarul CURENTUL și are ziariști-sclavi în stăpânire. Le spune ”șoareci”).

Materialul de mai jos, publicat pentru prima dată pe 3 decembrie 2012, a fost recuperat, filă cu filă, după cenzura impusă de ”neo-naziștii libertății de exprimare” de la GOOGLE care, neținând cont de argumentele mele, au luat de bune minciunile Mirelei Iacob, conform cărora, ea are drept de autor pe documente emise de un minister din Guvernul României! Tâmpiții de la Google au crezut-o! 

Așadar,

Emil Boc l-a servit pe protejatul lui Iacob din Vaslui, printr-o HG cu dedicație, cu 2,6 milioane lei din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului
”Viermele” (zis și ”Himalaya”) alias MIHAI IACOB la începutul furtului BRS!
”Viermele” (zis și ”Himalaya”) alias MIHAI IACOB la începutul furtului BRS!

N-am înțeles multă vreme ce interes avea Mihai Iacob, patronul de la Curentul, să-l distrugă pe procurorul DIICOT Constantin Bulgaru, de la Vaslui. Povestea lacrimogenă pe care mi-a prezentat-o el și pe care am fost obligat s-o public, era prea subțire pentru un șmecher așa de versat cum e Iacob.

Legenda de presă era simplă. Primarul din Negrești, Ioan Cozma, un om tare bisericos, este hărțuit de un procuror DIICOT și de șeful poliției din Negrești – mi-a spus Iacob și mi-a probat cu documente – pentru că edilul nu i-ar fi repartizat fiului său (căsătorit cu fiica sefului poliției locale) un apartament, ci doar o amărâtă de garsonieră, fapt care l-ar fi înfuriat așa de tare pe procurorul din Vaslui încât a declanșat urgia asupra primarului din singurul loc de pe lume unde s-a născut Mihai Iacob, Negrești-Vaslui.

Așa se face că procurorul a declanșat o anchetă asupra afacerilor primarului și vrea să-l vadă la pușcărie. Asta e povestea pe care Mihai Iacob m-a obligat s-o public după ce mi-a adus documente și martori care s-o confirme.

Ca să mă convingă că așa stau lucrurile, Iacob m-a dus personal cu limuzina lui (de peste 150.000 de euro!) la Vaslui, iar de acolo am fost dus la Negrești să discut cu primarul și cu oamenii persecutați de procurorul Bulgaru.

Ca ziarist încăpățânat, am făcut așadar o mică investigație din care a rezultat că există oameni care se plâng de abuzurile procurorului Bulgaru. 

O investigație controlată, pentru că n-am avut voie să-l sun și pe procurorul Bulgaru pentru a obține un punct de vedere. Iacob a decretat că e suficient câte informații avem.

Procurorul făcuse câteva greșeli minore, care au fost exploatate la maximum în campania comandată de patron.

Răzvan Murgeanu, omul din interiorul MDRT al lui Mihai Iacob, plasat în coasta Elenei Udrea. Avea să candideze fără succes (a adunat în jur de 1200 de voturi!!!) în localitatea unde s-a născut șantajistul Mihai Iacob, Negrești-Vaslui. (foto Mediafax). Sper că va plăti pentru faptele lui, alături de Himalaya!
Răzvan Murgeanu, omul din interiorul MDRT al lui Mihai Iacob, plasat în coasta Elenei Udrea. Avea să candideze fără succes (a adunat în jur de 1200 de voturi!!!) în localitatea unde s-a născut șantajistul Mihai Iacob, Negrești-Vaslui. (foto Mediafax). Sper că va plăti pentru faptele lui, alături de Himalaya!

Am fost convins că lucrurile stau așa până când am aflat că Răzvan Murgeanu, fostul secretar de stat de la MDRT, deci un fel de adjunct al Elenei Udrea, candidează pentru un post de deputat la Negrești, în orășelul în care s-a născut Mihai Iacob și pe care l-a controlat până la ultimele alegeri prin primarul PDL Ioan Cozma, care ii era practic subordonat și executa tot ce-i cerea Iacob.

Cum Mirela Iacob mi-a făcut viața un iad, la Curentul, pe motiv că aș fi omul Elenei Udrea (doar pentru că mă fotografiasem cu ea, în 2009, în campania prezidențială), iar ziarul o atacase la greu în ultima campanie electorală, mi s-a părut ciudat ca Murgeanu, omul numărul doi din ministerul condus de Udrea, dar și șeful campaniei electorale a PDL pe Capitală, să fie susținut de Mihai Iacob. Nu mă pricep la politică – zic iacobii, dar oricât aș fi de tâmpit nu pot să nu constat că Murgeanu a fost un pion otrăvit în coasta Elenei Udrea, cu atât mai mult cu cât știu că el era sursa lui Iacob în MDRT, prietenul lui apropiat, iar acum e pupilul lui deputățesc de Negrești.

Mi-am amintit apoi cum Murgeanu s-a implicat în campania dusă de Iacob împotriva procurorului Bulgaru, oferindu-i acestuia răspunsuri la întrebări puse în așa fel încât să contrazică, aparent, susținerile procurorului Bulgaru (vezi documentul la finalul acestui material). La acea dată știam că Mirela Iacob o urăște pe Udrea, dar nu înțelegeam de ce Ministerul Dezvoltării îl sprijină pe primarul lui Iacob în conflictul cu DIICOT. Acum am înțeles însă cu nu Udrea îl sprijinea, ci Murgeanu. Și astfel am priceput jocul mizerabil al familiei Iacob, joc în care se folosiseră de buna mea credință, de numele, reputația și talentul meu gazetăresc. Habar n-aveam ce avea să urmeze după ce citeam în noua „cheie”, ceea ce scrisesem deja. Asta pentru că pot fi acuzat de multe, dar nu de rea credință.

Am recitit documentele publicate în materialul Procurorul Bulgaru, rușinea DIICOT, dar și pe cele pe care Mihai Iacob mi-a interzis să le public în ziar și am descoperit că în spatele acelei campanii era o cu totul altă poveste decât cea lacrimogenă menită să-l impresioneze pe șeful DIICOT Codruț Olaru și să-l determine să-i ia dosarul procurorului Constantin Bulgaru.

Era o afacere în care au fost implicați, printre alții, cetățeanul fără ocupație Mihai Iacob, primarul PDL Ioan Cozma, secretarul de stat Răzvan Murgeanu, ministrul Traian Igaș și prim-ministrul Emil Boc. În termeni de securitate națională (că tot spunea Mirela Iacob, cu gura plină, că sunt securist), campania de presă comandată de Mihai Iacob în cazul Bulgaru are în spate exact un fragment din capitolul ”Vulnerabilități” inclus de CSAT în Strategia de Apărare a României, adică cel referitor la ”presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obținerii de avantaje de natură economică sau în relația cu instituții ale statului„.

Primarul Ioan Cozma, paravanul lui Iacob din Negrești. Priviți cât e de senin. Habar n-are că e marioneta șantajistului Iacob! Zâmbețte fericit, deși are un țurțure în fund cât viloiul lui Iacob din strada Lotru 16 - București.
Primarul Ioan Cozma, paravanul lui Iacob din Negrești. Priviți cât e de senin. Habar n-are că e marioneta șantajistului Iacob! Zâmbețte fericit, deși are un țurțure în fund cât viloiul lui Iacob din strada Lotru 16 – București.

Campania mediatică dusă de Mihai Iacob împotriva procurorului Bulgaru a avut ca scop îndepărtarea omului legii din ancheta ce privea implicarea primarului Cozma în fraudarea fondurilor europene,  deoarece aflase ceva extrem de grav: primarul din Negrești, în cârdășie cu Mihai Iacob, reușise să determine Ministerul Dezvoltării să eșaloneze o datorie de 2,5 milioane lei a primăriei din Negrești, iar apoi să-l determine pe premierul Emil Boc să emită o Hotărâre de Guvern prin care să scoată, din Fondul de rezervă bugetară, banii necesari primarului controlat de Mihai Iacob. O ispravă demnă de Codul Penal, așa cum bine observase procurorul Bulgaru, inamicul public al sforarului Mihai Iacob (cel care mi-a furat computerul din redacție…).

Totul a plecat de la Elena Udrea (iar acum înțeleg de ce si ea devenise inamicul familiei Iacob), care în calitatea ei de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT), informată fiind că Primăria orașului Negrești, controlată de Mihai Iacob prin pedelistul Ioan Cozma, n-a finalizat în timpul legal obiectivele minime specifice unui proiect cofinanțat din fonduri europene, a reziliat un contract de Grant în baza căruia Consiliul Local Negrești primise o finanțare de aproximativ 2,5 milioane de lei pentru implementarea unui proiect de reciclare a deșeurilor.

Decizia ministrului Udrea venise după ce Agenția de Dezvoltare Regională Nord Est (supusă și ea atacurilor concentrate ale gazetei lui Mihai Iacob!) a ”comunicat Autorității Contractante faptul că (…) s-a realizat doar o parte din activitățile prevăzute în proiect, la momentul finalizării perioadei de implementare  investiția nefiind finalizată. Totodată s-a contatat că nu au fost finalizate lucrările de construcții, stația de transfer nu a fost finalsizată și nu funcționează”.

Adresa MDRT către CL Negresti, pag.1
Adresa MDRT către CL Negresti, pag.1

Sigur, au fost constatate mai multe nereguli în derularea proiectului, iar MDRT, în calitatea sa de Autoritate Contractantă a luat decizia rezilierii contractului. ”Față de cele prezentate, Autoritatea Contractantă a luat decizia rezilierii Contractului de Grant RO2004/016-772.04.01.04.01.01.05, cu obligația restituirii, de către dvs, a sumelor primite în baza acestuia”, a informat ministrul Elena Gabriela Udrea Consiliul Local Negrești.

Sumele ce trebuia returnate erau 470.077,07 Euro (fonduri Phare) și 551.597,04 lei (cofinanțare totală de la bugetul de stat)

E de presupus că, văzând adresa emisă în 29 aprilie 2010, Mihai Iacob s-a luat cu mâinile de cap (înțeleg acum de ce mi-a comandat atunci anchete devastatoare la adresa ADR Nord Est!!!).
Adresa MDRT către CL Negresti, pag.2
Adresa MDRT către CL Negresti, pag.2
Asta cu atât mai mult cu cât ministrul Elena Udrea recomanda Consiliului Local Negrești să restituie debitul într-o singură plată și nu în mai multe tranșe! Observația este extrem de importantă și vom vedea de ce.

”Recomandarea este ca restituirea debitului să se realizeze într-o singură plată, dacă este posibil, și nu în mai multe tranșe, pentru a se evita repartizarea sumei achitate, între sursele de finanțare (75,00 % fonduri Phare și 25,00 % – cofinanțare de la bugetul de stat).

Mai mult, a adăugat Udrea, Precizăm că, în baza art.18.1 din Condițiile Generale ale Contractului de Grant, aceste sume urmează a fi restituite în maximum 45 de zile de la data prezentei, sub sancțiunea calculării dobânzilor de întârziere conform art. 18.2 din Condițiile Generale. În situația nerespectării obligației de plată, urmează să ne adresăm instanțelor judecătorești pentru recuperarea în întregime a debitului, la care se adaugă dobânzile de întârziere, precum și cheltuielile de judecată”

Ulterior emiterii acestei adrese, ceva s-a întâmplat la nivelul conducerii Ministerului condus de Udrea, deoarece MDRT a căzut la învoială cu primarul din Negrești, controlat de Mihai Iacob. Astfel, ministerul Dezvoltării a renunțat la obținerea pe cale judecătorească a debitului tocat de omul lui Iacob, și a convenit cu primăria din Negrești să eșaloneze debitul, prin achitarea lui în patru tranșe lunare.

Având în vedere prietenia dintre Iacob și Murgeanu, este posibil ca prin acesta să se fi făcut presiuni asupra Elenei Udrea. Cert este că protejatul său a obținut înțelegere de la MDRT pentru plata datoriei, în patru tranșe, până la finele lui 2010.

Prin Convenția de Plată nr. 10, înregistrată la Primăria Negrești sub nr. 6925/29.09.2010 s-au stabilit concret clauzele și termenele achitării în patru tranșe a debitului. Iată, mai jos, Convenția de Plată și anexele sale.

Convenția de plată
Convenția de plată, pag 1
Comnvanția de plată, pag 2
Convenția de Plată, pag 2
Anexă 1 la Convenția de Plată
Anexă 1 la Convenția de Plată
Anexa 2 la CP
Anexa 2 la CP

Numai că nici această înțelegere nu a fost respectată deși conținea o clauză care obliga debitorul ca în cazul nerespectării a două termene de plată, să achite, în urma unei somații a creditorului, întreaga sumă menționată în convenție. Primarul din Negrești nu avea bani să achite datoria, prin urmare de ce încheiase totuși o înțelegere (Convenția) pe care nu putea s-o respecte? Pentru că primise asigurări de la prietenii lui iacobini că se va găsi o soluție pe linie de partid ca să-i fie acoperită gaură făcută în fondurile europene. Asta e concluzia firească având în vedere modul în care au decurs evenimentele.

OP pentru 52.000 lei
OP pentru 52.000 lei
Somația Ministrului Elena UDREA, care avea să atragă ura viscerală a muierii lui Himalaya (Mirela iacob), părtașă la afacerea de manipulare prin presă!
Somația Ministrului Elena UDREA, care avea să atragă ura viscerală a muierii lui Himalaya (Mirela Iacob), părtașă la afacerea de manipulare prin presă!

Cum, până în noiembrie 2010, CL Negrești nu achitase decât 52.000 lei, din cei 2,5 milioane, printr-un ordin de plată din 2 sept 2010, ministrul Elena Udrea l-a somat din nou, pe 23 noiembrie 2010, pe protejatul lui Mihai Iacob din Negrești, primarul Ioan Cozma, să-și achite debitul, altfel urmând să achite întreaga sumă prevăzută în convenție.

Desigur, primarul Cozma nu s-a conformat, neavând de unde să achite fondurile datorate.

Ei bine, aici a intervenit PARTIDUL. Mafia politică pe care toți o invocăm. Mafia fălcilor portocalii, de data asta. Presiunile făcute de primarul lui Iacob, asupra conducerii PD-L au avut efect abia la sfârșitul lui 2010, cu o săptămână înainte de expirarea ultimatului dat de Udrea.

Ministrul Administrației și Internelor, Traian Igaș, a fost convins să argumenteze necesitatea acordării a 2,5 milioane de lei, primarului din Negrești, din Fondul de rezervă al guvernului. Astfel, pe 23 decembrie 2010 el semnează Nota de Fundamentare la HG nr. 1308, prin care satisface, în sfârșit, dorința lui Mihai Iacob și a primarului Cozma. Iată documentul semnat de Traian Igaș:

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

NOTĂ DE FUNDAMENTARE
la Hotărârea Guvernului nr. 1308 /2010
privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, pentru judeţul Vaslui
În anul 2010, sumele alocate de către Consiliul Judeţean Vaslui pe diferite categorii de cheltuieli pentru unităţile administrativ-teritoriale din judeţ, au fost însuficiente pentru acoperirea nevoilor stringente ale comunităţilor, motiv pentru care s-au acumulat datorii faţă de anumiţi furnizori de servicii publice, fiind întârziată şi plata salariilor.
Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui a atacat la Tribunalul Vaslui, în contencios administrativ, Hotărârea Consiliului Judeţean Vaslui nr. 1/2010 privind repartizarea pe unităţi administrative-teritoriale ale judeţului Vaslui a unor sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe anul 2010 şi a câştigat procesul, însă nici la această dată nu au fost alocaţi banii necesari unităţilor administrativ-teritoriale care aveau probleme financiare.
În această situaţie se regăseşte oraşul Negreşti, care are mai multe probleme sociale şi financiare, datorită faptului că veniturile bugetului local sunt neînsemnate. Ca urmare a acestui fapt nu au putut fi asigurate cotele de finanţare pentru unele proiecte de investiţii vitale pentru oraş.
Astfel, investiţiile în curs au fost sistate, iar pentru unele obiective de investiţii “Reabilitarea reţelei de străzi urbane în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” precum şi “Reabilitarea şi modernizarea Centrului de tineret în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui”, în prezent, trebuie asigurate sume pentru achitarea datoriilor înregistrate către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
Având în vedere faptul că bugetul local al oraşului Negreşti nu poate asigura finanţarea proiectelor de investiţii, precum şi problemele sociale ale acestei unităţi administrativ-teritoriale, se impune alocarea unei sume din Fondul de rezervă  bugetară  la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010 şi alocarea acesteia bugetului local al oraşului susmenţionat.
Nota de fundamentare a lui Igaș, semnantă ca bizonul de partid, la ordin (fragment)
Nota de fundamentare a lui Igaș, semnată ca bizonul de partid, la ordin (fragment)
Precizăm că proiectul de hotărâre a Guvernului este un act cu caracter individual, astfel încât îi sunt incidente prevederile art. 6 alin. (2) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.
Faţă de cele prezentate, a fost promovată prezenta Hotărâre a Guvernului privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, pentru judeţul Vaslui.
 
Ministrul administraţiei şi internelor
Constantin Traian Igaş

A urmat, evident, Hotărârea de Guvern, semnată de primul ministru Emil Boc, de ministrul Igaș și de ministrul Finanțelor Ialomițeanu, prin care grupul de presiune reprezentat de Mihai Iacob și primarul din Negrești primește satisfacție în valoare de 2,6 milioane de lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pentru a se achita datoria către MDRT-ul condus de Elena Udrea.

”Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2010 cu suma de 2.600 mii lei, pentru judeţul Vaslui, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, şi alocarea acesteia bugetului local al oraşului Negreşti, judeţul Vaslui, pentru achitarea datoriilor înregistrate către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului” – se precizează în art.1 al HG 1308/23.12.2010.

Conținutul complet al HG 1308/23.12.2010 a fost acesta:

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

HOTARARE   Nr. 1308 din 23 decembrie 2010
privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2010, pentru judetul Vaslui
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 868 din 24 decembrie 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2010 cu suma de 2.600 mii lei, pentru judeţul Vaslui, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, şi alocarea acesteia bugetului local al oraşului Negreşti, judeţul Vaslui, pentru achitarea datoriilor înregistrate către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Art. 2. – Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1.
Art. 3. – Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat pe anul 2010.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul administraţiei şi internelor,
Constantin-Traian Igaş
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Ialomiţianu

În acest mod, banii au ajuns în bugetul local din Negrești, așa încât pe 30 decembrie 2010 primarul Cozma a semnat Ordinul de plată prin care a returnat debitul datorat MDRT.

OP pentru 547.145 lei (scoși din pălăria lui Boc!)
OP pentru 547.145 lei (scoși din pălăria lui Boc!)

foto014 2 decembrie 2010   15

După alocare fondurilor guvernamentale, un alt protejat al lui Mihai Iacob, deputatul PD-L Dan Marian, președinte al PDL Vaslui, a fost prezent la Primăria Negrești pentru a transmite mesajul Guvernului Boc:

“Vã transmit mesajul Guvernului României: veti fi ajutati pentru a îndeplini tot ceea ce ati promis oamenilor de aici. Premierul a înteles cã disputele politice afecteazã grav situatia în care se aflã orasul Negresti, dar si judetul Vaslui. Alocarea sumei de 26 de miliarde a fost fãcutã special pentru orasul Negresti. Si, o informatie foarte importantã: în ianuarie anul viitor, veti avea vizita ministrului Dezvoltãrii, doamna Elena Udrea, care va semna un contract de 10 milioane euro, pentru modernizarea orasului Negresti, bani care se vor duce pe infrastructurã. Adicã, se va turna asfalt de 10 milioane de euro, iar în ianuarie se va semna acest proiect. Este munca dvs., a primarului si consilierilor locali, care au reusit sã facã un proiect de asemenea anvergurã. Sper cã, atunci când va veni la Negresti, doamna Udrea nu va mai avea parte de spectacolul politic jalnic pe care PSD-ul îl creeazã în acest oras“, a explicat presedintele PDL Vaslui, în prezenta consilierilor locali din Negresti”.

Elena Udrea n-a vizitat însă bârlogul lui Mihai Iacob, chiar dacă finanțarea europeană a fost acordată municipalității.

adresa DIICOT, pag.1
adresa DIICOT, pag.1
adresa DIICOT, pag.2
adresa DIICOT, pag.2

Numai că modul în care au fost cheltuiți banii alocați la bugetul local a atras atenția DIICOT-ului, primarul Ioan Cozma fiind implicat și în alte afaceri penale care aveau să-i aducă, la începutul acestei luni, o condamnare definitivă la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fapte de corupție tot într-un caz ce viza folosirea discreționară a unor fonduri UE.

  Așa se face că, pe 12 mai 2011, primarul Cozma a primit o adresă din partea DIICOT Vaslui prin care i se solicitau documente aferente unui obiectiv de investiții demarat tot pe bază de fonduri europene. Protejat de la București, Cozma a refuzat să pună la dispoziția procurorilor documentele solicitate.

La ordinul lui Iacob, primarul PDL din Negrești mârâie înspre DIICOT Vaslui. La putere era PDL!
La ordinul lui Iacob, primarul PDL din Negrești mârâie înspre DIICOT Vaslui. La putere era PDL!

DIICOT  insistă, pe 17 mai, printr-o nouă adresă, să-i fie puse la dispoziție documentele solicitate:

DIICOT Vaslui îi reamintește lui Gâgă din Negrești, primarul marionetă Ioan Cozma, că trebuie să respecte legea, nu ordinul infractorului care-l manipulează.
DIICOT Vaslui îi reamintește lui Gâgă din Negrești, primarul marionetă Ioan Cozma, că trebuie să respecte legea, nu ordinul infractorului care-l manipulează.
Ulterior, DIICOT-ul și-a făcut treaba, iar Mihai Iacob a declanșat o furibundă campanie de presă împotriva procurorului Bulgaru și a tot ce mișcă în front, la Vaslui: Vasile Mihalachi – președintele Consiliului Județean, Dumitru Buzatu – vicepreședintele CJ Vaslui, comisar șef Iulian Bîrzu – șeful Poliției orașului Negrești, comisar șef Iulian Carp – șeful IPJ Vaslui etc. etc. Eu am fost desemnat să mă ocup de această campanie și am ”vasluit” de mi-au sărit capacele.

N-am știut niciodată care era mobilul ”crimei” ordonate de ”viermele” Iacob, dar devenisem corespondent de Vaslui.

Că procurorul Constantin Bulgaru, inamicul public nr.1 al lui Mihai Iacob, a înțeles care era mobilul ”crimei” lui Iacob rezultă destul de clar dintr-un document oficial emis de acesta, „Ordonanța de extindere a cercetării penale, schimbarea încadrării juridice și începerea urmăririi penale“ nr. 52/D/P/2010, referitoare la primarul orașului Negrești Ioan Cozma, document emis pe 5 decembrie 2011. Fragmentul cheie din Ordonață este acesta:

„determinarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului să încheie convenția de plată nr.10 din 29.09.2010, și înregistrată la Primăria din Negrești sub numărul 6925 din 29.09.2010, prin care Consiliul Local Negrești, reprezentat de învinuit Cozma Ioan se angaja să plătească în 4 rate lunare în perioada sept.2010-dec.2010 sumele de 470.077,07 euro, reprezentând fonduri Phare și suma de 551.597,04 lei, reprezentând co-finanțare de la bugetul de stat, reprezentând debit recunoscut și datorat urmare a nerespectării dispozițiilor contractului de GrantRO2004/016, și față de care IPJ Vaslui a sesizat DNA – ST Iași, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art 18 din LG 78/2000, învinuitul cunoscând faptul că unitatea pe care o reprezenta – Consiliul Local Negrești  nu avea fonduri necesare plății sumelor sus-menționate, scopul inculpatului fiind acela de a determina emiterea unei hotărâri de Guvern prin care sumele la care se angaja învinuitul să fie plătite de către Guvern din fondul de rezervă bugetară, și ulterior accesarea unui nou proiect de finanțare din fonduri guvernamentale și europene, scop realizat prin emiterea Hotărârii de Guvern nr.1308/23.12.2010, și obținerea unei noi finanțări în sumă de 35.433.206 lei prin Programul Axa Prioritară 1- Programul Operațional Regional (REGIO)”.

Acesta cred eu că este motivul real pentru care Mihai Iacob a declanșat, în decembrie 2011, atacul mediatic asupra procurorului DIICOT Constantin Bulgaru.

După ce au fost publicate, în cotidianul Curentul, aproximativ 15 anchete referitoare la adverasarii vasluieni ai lui Mihai Iacob, el a comandat două materiale extrem de dure la adresa procurorului Bulgaru, prezentându-mi documente ce păreau a-i fi defavorabile.

Este vorba despre articolele ”Incompetența și abuzurile unui procuror DIICOT”(apărut în ediția online din 20.12.2011 și ediția print din 21.12.2012) și ”Procurorul Bulgaru, rușinea DIICOT” (23.12.2011), materiale ce aveau să-l determine pe șeful DIICOT, Codruț Olaru, să cadă în plasa lui Mihai Iacob și să-i ia dosarul procurorului Constantin Bulgaru.

Înainte de a publica primul dintre materiale, Mihai Iacob m-a obligat să trimit la MDRT un set de întrebări si sa-i spun colegei de la Biroul de Presă că am vorbit cu secretarul de stat Murgeanu și că trebuie să-mi dea un răspuns chiar în acea zi, obligând-o astfel pe aceasta să stea peste program, până pe la orele 19-19.30, deoarece răspunsul trebuia publicat în ediția de a doua zi a ziarului, Iacob dând ordin clar ca ziarul să nu apară fără adresa de la MDRT.

Adresa MDRT, fără de care nu putea să apară atacul de presă. S-a întîrziat ediția ziarului pentru că nu era gata la orele 19 (cu mult după programul de lucru de la minister!). Martor - persoana dela Biroul de presă care a primit cpmanda de la  Murgeanu! Direct sau indirect, rămâne de văzut, (pag 1)
Adresa MDRT, fără de care nu putea să apară atacul de presă. S-a întîrziat ediția ziarului pentru că nu era gata la orele 19 (cu mult după programul de lucru de la minister!). Martor – persoana dela Biroul de presă care a primit cpmanda de la Murgeanu! Direct sau indirect, rămâne de văzut, (pag 1)
Adresa MDRT, pag 2
Adresa MDRT, pag 2

În acea adresă, ministerul lui Murgeanu îl apăra pe primarul din Negrești împotriva susținerilor procurorului Bulgaru de la DIICOT Vaslui.  Ulterior, printr-o adresă a DIICOT, structura Centrală, din 27 decembrie 2011, am fost informați că ”Viermele” Iacob reușise să intoxice cu succes o instituție fundamentală a statului român: dosarul penal ce-l viza pe protejatul lui Mihai Iacob, primarul Ioan Cozma din Negrești, îi fusese luat procurorului Constantin Bulgaru.

Dovada păcălelii lui Codruț Olaru, ca urmre a manipulării coordonate direct, prin cotidianul Curentul, de Mihai Iacob, escrocul din spatele întregii afaceri. Dovezi? Cât casa (aia de pe Lotru 16, viloiul derbedeilor Iacob). Important a fost faptul că procurorul șef Codruț Olaru i-a luat dosarul singurului procuror din vaslui care îl putea rezolva corect! E vorba de procurorul Bulgaru! I-a luat dosarul și l-au îngropat cei de la DIICOT Iași. Asta era situația când aceste documente au fost șterse de pe internet la reclamțiile mincinoase la GOOGLE, deci penale, ale Mirelei iacob - muierea escrocului și patroana de la Curentul!
Dovada păcălelii administrate procurorului  șef Codruț Olaru (DIICOT), ca urmre a manipulării coordonate direct, prin cotidianul Curentul, de Mihai Iacob, escrocul din spatele întregii afaceri. Dovezi? Cât casa (aia de pe Lotru 16, viloiul derbedeilor Iacob). Important a fost faptul că procurorul șef Codruț Olaru i-a luat dosarul singurului procuror din vaslui care îl putea rezolva corect! E vorba de procurorul Bulgaru! I-a luat dosarul și l-au îngropat cei de la DIICOT Iași. Asta era situația când aceste documente au fost șterse de pe internet la reclamațiile mincinoase la GOOGLE, deci penale, ale Mirelei Iacob – muierea escrocului și patroana de la Curentul!

  Campania de presă la comandă a lui Mihai Iacob, din Curentul, își atinsese scopul!  Pericolul fusese îndepărtat. Urma cumpărarea/amenințarea/șantajarea/cointeresarea procurorilor de la DIICOT Iași, iar apoi a celor de la București. Corupția, POLITICA și șantajul merg mână în mână!… Dan Badea,  fost redactor sef adjunct Curentul

Sesizare către DIICOT (procuror Cătălin PURCĂRIN) și DNA: Șantaj, taxă de protecție de 50.000 de euro și hărțuire prin presă la Curentul familiei Iacob

– voi republica acest material până se va autosesiza un procuror deștept, de preferință unul dintre cei făcuți zdrențe de familia Iacob, cum ar fi, spre exemplu….procurorul care-a băgat frica în escroci cu mai mulți ani în urmă și care e urmărit și filat și azi, pas cu pas, de firma de anchete și filaj a familiei Iacob, procurorul CĂTĂLIN PURCĂRIN ! –

 

material salvat și preluat de pe blogul badeadan.blogspot.ro, eliminat de Blogger la reclamațiile mincinoase ale Mirelei Iacob, patronul ZIARULUI DE ȘANTAJ ȘI TRAFIC DE INFLUENȚĂ ”CURENTUL” –

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE

Jurnalistul are datoria de a corecta cu promptitudine orice eroare semnificativă apărută în materialele publicate” (Codul Deontologic al Jurnalistului, art.7.1.)

Astazi (13 februarie 2013 – nota mea), acest material a fost din nou blocat de cei de la serviciul blogger.com (support@blogger.com), la cererea patroanei disperate de la Curentul (ca o vițică înțărcată, căreia i s-a interzis să mai sugă…), sub acuzația ca aș fi încălcat legea dreptului de autor, fără să mi se precizeze în ce consta aceasta încălcare ( o fi vorba de contractul prin care l-a șantajat pe patronul Transmir?). Prin urmare repostez acest material cu riscul de a mi se elimina blogul, deoarece consider ca nu i-am încălcat nicio lege demascând infracțiuni grave comise de conducerea cotidianului Curentul. Informațiile sunt de interes public. Exista vreun procuror în țara asta care să citeasca materialul de mai jos? Dacă da, există vreun procuror care să și înteleagă ce scrie aici?

contract00121

Mihai Iacob, patronul din umbră al cotidianului Curentul,l-a șantajat și hărțuit prin presă pe omul de afaceri vasluian Emil Savin, patronul societății Transmir SRL Murgeni, pentru că a refuzat să-i plătească taxa de protecție fixată la 50.000 de euro anual, prezentată oficial sub forma unui contract de publicitate în ziarul Curentul, încheiat cu firmă de familie, Emisfere SRL, patronată de soția lui, Mirela Iacob, cea care deține și firma ce editează ziarul Curentul, Dramiral Media Group SRL. 

Cazul Transmir este un caz particular din marea activitate infracțională derulată ani de-a rândul de Mihai Iacob, un individ care-și bate joc de autoritățile statului și transformă jurnaliștii în sclavi, sau instrumente extrem de utile în operațiunile lui de șantaj, răzbunare, influențare a justiției, manipulare a opiniei publice și estorcare de fonduri de la diverși oameni de afaceri cocoșați de taxe, impozite și controale din partea organelor fiscale.
Mărturisesc că până nu am văzut documentul pe care îl public acum în premieră n-am crezut că am făcut parte, fără să știu și fără să vreau, din acest mecanism infernal al mafiei de presă, care a ajuns să cangreneze breasla și cred că singura salvare pentru noi, ca jurnaliști (sunt prea bătrân să mai încerc altă meserie), este să dezvăluim mizeria din interiorul acestei bresle, culisele acțiunilor dubioase în care am fost obligați să ne implicăm, iar identificarea acestor devieri profesionale o putem găsi raportându-ne cel puțin la două documente reproduse de mine pe acest blog, anume Codul deontologic al Jurnalistului și la Crezul Jurnalistului.
 
Așadar, un om de afaceri vasluian, care câștigase, conform unui prim punctaj, o licitație în valoare de 10 milioane de euro pentru asfaltarea străzilor din orașul de baștină al lui Mihai Iacob, Negrești-Vaslui, a fost amenințat de patronul Curentul să se retragă din afacere, în favoarea firmei Viarom Construct, pentru că altfel îi va trimite pe cap organele de control ale statului (Garda Financiară DLAF etc etc).
Asta era în anul 2011. Omul n-a înțeles, la început cu cine are de-a face, Iacob fiind „reprezentantul” PDL pe Moldova, cel puțin așa se lăuda în zonă, bun amic de șpriț cu Băsescu – zicea el – și prieten bun cu Vasile Blaga. Conform surselor din Vaslui, lucrarea fusese câștigată inițial de Transmir, care a ofertat cu 2 miliarde mai puțin, obținând cel mai bun punctaj (95 puncte), comparativ cu Viarom Construct care obținuse 86 puncte, dar comisia de licitație nu i-a dat-o acelei firme. Cum licitația a intrat în atenția procurorilor, aceștia au cerut Consiliului de Contestare a Licitațiilor să facă verificarea, motiv pentru care pentru care comisia de atribuire a lucrărilor a fost sancționată cu 20.000 lei. Atunci a apărut Mihai Iacob, protectorul firmei Viarom Construct București, care ”i-a spus patronului Transmir că dacă nu se retrage îl extermină, îi trimite toate organele de control pe cap. I-a trimis astfel Garda Financiară care l-a cam speriat și omul s-a retras”.Surse avizate spun că lui Iacob i-ar reveni din toată afacerea de la  Negrești, preluată de Viarom Construct, jumătate din banii alocați, adică aproximativ 5 milioane de euro. Asta deoarece lucrările la care s-a angajat firma Viarom Construct, au mai fost făcute de cel puțin 8 ori de firmele ex-primarului Ioan Cosma, un alt infractor (are deja o condamnare definitiva) local manevrat de Mihai Iacob. Cazul însă este pe punctul de a fi mușamalizat de DNA București, unde se pare că a dispărut dosarul 52/D/P/2010 care, la presiunile mediatice ale lui Mihai Iacob, i-a fost luat procurorului Constantin Bulgaru și trimis la DIICOT Iași de unde i s-a pierdut, aparent, urma.
Ulterior, Mihai Iacob a pus-o pe nevastă-sa, Mirela Iacob, să completeze un contract de publicitate între SC EMISFERE SRL (firma prin care se aduce publicitatea în Curentul) și SC Transmir SRL Murgeni (pe care o șantajase deja) în valoare de 50.000 de euro ”la care se adaugă TVA” – conform documentului.
MIHAI IACOB, zis HYMALAYA, zis PETROLISTUL, zis VIERMELE (răspunde și la numele de PISI) (fragment foto: Facebook, pagina finului său Mihai Belu)
Șantajistul MIHAI IACOB, zis HYMALAYA, zis PETROLISTUL, zis VIERMELE (răspunde și la numele de PISI)
(fragment foto: Facebook, pagina finului său Mihai Belu)
Patronul Transmir Murgeni, Emil Savin
Patronul Transmir Murgeni, Emil Savin

Cu documentul în mapă, Mihai Iacob l-a contactat pe patronul Transmir Murgeni, l-a invitat intr-un local și i-a spus că dacă semnează contractul de publicitate va fi ocolit de toate controalele care ar putea veni din partea autorităților statului. 

Savin a crezut inițial ”că e vorba de 10-20 milioane de lei” și s-a dus la întâlnirea cu Mihai Iacob. Când a văzut suma trecută pe contract, 50.000 de euro, s-a speriat.
Când am văzut despre ce este vorba m-am speriat și am zis că nu-mi trebuie, nu fac, pentru că n-am pentru ce! Păi eu n-am avut banii ăștia, că dacă aș avea banii aștia, mîine m-aș însura!” – spune Savin.
Iacob i-a lăsat totuși contractul, semnat și ștampilat de Mirela Iacob, gândindu-se că poate se va răzgândi și va plăti taxa de protecție, așa cum probabil au făcut-o și alții. Numai că Emil Savin nu s-a răzgândit.
Iată documentul semnat de Mirela Iacob, soția și paravanul șantajistului, document care nu poate fi protejat de nicio lege a secretului câtă vreme servește interesului public și, să sperăm, organelor judiciare.
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag.1)
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag.1)
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag 2)
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag 2)
TARIFE DE PUBLICITATE PRACTICATE DE ”JUCĂRIA” FAMILIEI IACOB
TARIFE DE PUBLICITATE PRACTICATE DE ”JUCĂRIA” FAMILIEI IACOB
Ulterior, patronul Transmir nu numai că nu a semnat contractul pe care i l-a pus în față Mihai Iacob, dar s-a prezentat la o licitație în Bârlad, care a avut loc pe 14 februarie 2012 și pe care a avut neobrăzarea s-o câștige, în consorțiu cu o altă firmă, Urbanproiect.
Asta l-a înnebunit pe Mihai Iacob (zis Himalaya, zis Viermele, zis PISI, zis șeful PDL al Moldovei), acest ”Ștefan cel Mare” cârn și călare pe un Mercedes ultimul răcnet, în rol de cal, iar la brâu încins cu ziarul Curentul pe post de paloș. O caricatură de om, laș, lăudăros și protejat de Vasile Blaga și alți șmecheri din PDL, papușarul senatorului de aceeași teapă cu el, Dan Marian.
Prin urmare, Iacob i-a dat ordin celei mai fidele dintre slugile lui, Iulia Nueleanu, redactorul șef, să declanșeze o campanie de presă pentru blocarea lucrărilor în Bârlad. 
Mai întîi, pe 29 februarie 2012, a apărut atacul de presă numit ”Evaziune fiscală prin fabrica de facturi Grajduri
grajduri
Firmele Transmir SRL Murgeni și Viacons Rutier Huși sunt acuzate că ar fi cumpărat și folosit facturi și chitanțe în alb (false) de la un țigan din localitatea Grajduri, județul Iași, Nicușor Mihai Stănescu. Controalele ulterioare ale Gărzii Financiare, zice ziarul lui Iacob, ar fi constatat aceste fapte, dar procurorul Constantin Bulgaru ar fi mușamalizat totul printr-un NUP dat întregului dosar constituit cu acea ocazie. ”În județul Vaslui aceste afaceri se află și ele sub protecție înaltă, oferită de procurorul DIICOT Constantin Bulgaru cel care, potrivit surselor noastre a dat NUP pe dosarul facturilor fictive găsite la Transmir Murgeni,  și de șeful Fiscului vasluian, Mihăiță Panțîru” – scria Iulia Nueleanu, redactor șef la Curentul lui Mihai Iacob.
Iulia Nueleanu, redactor sef Curentul,
Iulia Nueleanu, redactor sef Curentul,
Mirela Iacob
Mirela Iacob

Sub titlul ”Transmir Murgeni s-a specializat în fraude”, Nueleanu avea să mai acuze firma Transmir Murgeni și de alte rele cum ar fi plata muncitorilor la negru sau asocierea in afaceri cu cumătrul unui deputat (culmea!) PDL dovedind că se caută cu orice preț nod în papură pentru firmele vizate de Himalaya, zis Viermele, zis PISI – de către nevastă-sa (foto stânga, sursa foto: www.facebook.com/raluca.ciausoiu/photos_stream) -, adică Mihai Iacob.

Atacul șantajistului Mihai Iacob avea, cum spuneam, o motivație destul de serioasă. Prima dintre firme Transmir Murgeni tocmai câștigase, cu cinci zile înainte (24 februarie 2012!) acea licitație importantă din Bârlad, stricând afacerea patronului de la Curentul, iar ce-a de-a doua câștigase o licitație la Huși pentru reabilitarea străzilor din oraș, într-un  proiect de 8 milioane de euro. Derbedeul de la Curentul fierbea de ciudă că firmele protejate de el fuseseră înlăturate de Transmir și Viacons care, culmea tupeului, refuzau să-i achite taxa de protecție pe care o instituise în Moldova și care se ridica la 50.000 de euro. Bașca ”parandărătul” care i-ar fi revenit dacă firmele lui ar fi câștigat licitațiile.
Reținem deci că acest atac mizerabil de presă a fost dat pe 29 februarie 2012.
(La acea dată, deși eu  eram cel care trimitea tot felul de adrese pe la Durdureanu de la Fiscul ieșean sau pe la Vamă, habar n-aveam ce urmărea Iacob, pentru că stilul lui era de a compartimenta munca după modelul serviciilor secrete, pe orizontală. Adică fiecare dintre noi, eu și Iulia Nueleanu, făcea o anumită parte din lucrare, fără să mi se explice de ce trebuia sa trimit o adresă care conținea un anumit mesaj la o anumită instituție. Târziu aveam să înțeleg că prin noi, ziariștii, el obținea informațiile de care avea nevoie de la instituțiile statului obligate să răspundă ziariștilor, numai că informațiile astfel obținute erau apoi folosite în scop infracțional. Cel puțin asta este părerea mea, numai că atunci, făceam ce mi se cerea pentru că mi se spunea că informațiile adunate vor face obiectul unui material de presă ulterior, iar după ce vom afla răspunsuri de la diversele instituții vom discuta despre subiectul în sine).

Două luni mai târziu, mărunțelul Iacob zis PISI (așa îi spune nevastă-sa, terorizda, ”pisi”!), altfel nervos tare, declanșează o nouă șarjă de artilerie asupra firmei Transmir prin intermediul aceleiași slugi credincioase, verificată în ultimul deceniu, Iulia Nueleanu, un zombi al ”terorizdei” Mirela Iacob care execută întocmai și la timp tot ce i se cere și o face chiar cu drag și spor. Nu mi-a dat mie subiectul pentru că eu întotdeauna puneam întrebări și Iacob nu de întrebări avea nevoie ci de supunere totală.

Ca această campanie mediatică să reușească el avea nevoie însă de un aliat din sistem, adică de Răzvan Murgeanu, cel aflat exact acolo unde se afla finanțarea cu fonduri europene. Așa se face că aproape orice articol era însoțit de un răspuns de la MDRT…

Pe 2 aprilie 2012 Iulia Nueleanu scrie, așadar, articolul-delațiune ”Fraudă de milioane de euro din fonduri europene la Primăria Bârlad”. Tolănit pe trei pagini de ziar, pag. 2-3 și aproape jumătate din prima pagină (”atac de ziar”), articolul este un atac infect, mizerabil și mincinos la adresa primarului din Bârlad, Constantin Constantinescu, acuzat că ar fi trucat o licitație fraudând fonduri europene de aproximativ 16 milioane de euro.

frauda 2

O acuzație extrem de gravă pe care n-o faci decât dacă ai măcar cîteva elemente concrete s-o susțină. Nueleanu n-avea însă nimic. Probe: zero, nule. Doar speculații și căutări pe Google sau pe Recom făcute în redacția Curentul. Ceea ce avea însă Curentul era, cum spuneam mai sus, la MDRT și se numea Murgeanu. Răzvan Murgeanu, un individ care lucra mână în mână cu Mihai Iacob și care avea în responsabilitate exact Programul Operațional Regional prin care era finanțată lucrarea din Bîrlad.

CV Murgeanu
CV Răzvan Murgeanu – locotenentul inculpatului Mihai Iacob, plasat de mafia PDL a lui Blaga la borcanul cu miere (fondurile europene) – POR MDRL. Avea să candideze în ”bârlogul” lui Mihai Iacob (Negrești-Vaslui) și să obțină mai puține voturi decât un consilier local!

Sigur, Iacob o băga în față pe Elena Udrea, ministrul, deși tartorul aici era secretarul de stat Murgeanu. ”La începutul anului 2011, mai exact pe 4 ianuarie, ministrul dezvoltării regionale, Elena Udrea, și primarul Constantinescu Constantin semnau în aplauzele asistenței contractul „Străzi: Deal II, Țuguiata II, Bariera Puiești, Complex Școlar, Trestiana, extindere Cartier Complex Școlar”, finanțat prin Programul Operațional Regional” – scrie Curentul în același material. Nu reiau aici acuzațiile aberante aduse proiectului și licitației. Cert este că în urma acestui material, Murgeanu ia la cunoștință ”oficial” de acuzațiile aduse și se simte ”obligat” să suspende atribuirea lucrării către firmele cîștigătoare pentru a verifica dacă acuzațiile sunt adevărate.

02-atac primar barlad friptu

Fiind mână în mână cu Iacob, el știa că acuzațiile sunt mincinoase și fără fundament, dar l-a pus pe Friptu, un securist pripășit ca director în MDRT cum scria Curentul prin 2010 (fost locotenent major la Securitatea Municipiului București), să semneze adresa către primarul municipiului Bârlad, pe care-l anunța că ”urmare a articolelor din mass media (Curentul adică – nota mea) MDRT s-a autosesizat cu privire la existența unei suspiciuni de fraudăa sesizat Departamentul pentru Lupta Antifraudă și Agenția Națională de Integritate…(și) a decis suspendarea executării contractului până la finalizarea verificărilor efectuate de către instituțiile abilitate”.

Fragment din adresa subalternilor lui Murgeanu către Primarul Bârladului, care era anunțat de suspendarea lucrărilor pe motiv de denunț în Curentul
Fragment din adresa subalternilor lui Murgeanu către Primarul Bârladului, care era anunțat de suspendarea lucrărilor pe motiv de denunț în Curentul
Ziarul a fost anunțat de ministerul lui Murgeanu chiar în aceeași zi (ce promptitudine, monșer!, ar zice Vîntu, care-și râde-n barbă la gândul că Iacob îi va lua locul la el în celulă) că s-a ținut cont de sesizarea sa și că a fost asmuțit DLAF-ul pe bărlădeni.
Sigur, gazetuța lui Mihai Iacob a tipărit la greu manifeste anti-Bârlad, escrocul fiind convins că va băga groaza în răzeșii antrenați pe Dealul Cimitirului de la marginea orașului. Iacob a continuat adică afurisenia din gazeta lui, citită doar de maică-sa, soacră-sa, nevastă-sa (”terorizda”) și de aurolacii de prin canale.

Astfel, pe 3 aprilie, campania a continuat cu o altă mizerie semnată tot de Iulia Nueleanu, intitulată ”Lăcomia primarului îi lasă pe locuitorii Bârladului cu străzile desfundate” (probabil că a vrut să spună înfundate, că invers ar fi de bine)

lacomia primarului

Două zile mai târziu, Nueleanca revine cu un nou material (Locuitorii Bârladului – mințiți și dezinformați), îngrijorată că primarul Bârladului nu ținea cont de decizia slugilor lui Murgeanu.

 locuitorii barladului mintiti

Numai că, pe 12 decembrie 2012, după ce nu numai că PDL-ul dispăruse de pe scena politică, iar ”spatele” lui Himalaya abia mai putea îngăima o frază coerentă, dar însuși Murgeanu care candidase în ”satul” lui Iacob (Negrești – Vaslui) nu obținuse nici măcar 1800 de voturi, MDRT anunță oficial rezultatul controlului DLAF început 7 luni mai devreme: SUSPICIUNILE NU SE CONFIRMĂ!
DSC02046
DSC02047

Astfel, printr-o adresă trimisă șefului ADR Nord Est de către Direcția Generală Autoritatea de Management – Programul Operațional Regional (AMPOR), reprezentanții guvernului anunță că ”în urma controlului DLAF” ”suspiciunea de fraudă referitoare la proiectul finanțare „STRAZI: DEAL II, TUGUIATA II, BARIERA PUIESTI, COMPLEX SCOLAR, TRESTIANA, EXTINDERE CARTIER COMPLEX SCOLAR“  nu a fost confirmată”! Câteva zile mai târziu, a fost anunțat și primarul Bârladului cu aceeași veste.

Acesta a convocat apoi o conferință de presă și a anunțat că hărțuirea la care au fost supuși bârlădenii de fițuica mizerabilă a Viermelui Mihai Iacob a luat sfârșit. Un derbedeu de la București, provenit tot din zona Moldovei, ascuns în spatele lat al lui Vasile Blaga, amicul lui și aflat la braț cu Răzvan Murgeanu, reușise să întârzie așadar o lucrare de care aproape 50.000 de mii de oameni au fost privați aproape nouă luni de zile.
Fragment din adresa ADR Nord Est către Primarul Constantinescu
Fragment din adresa ADR Nord Est către Primarul Constantinescu
Ei bine, dacă nici materialul acesta nu descrie o infracțiune extrem de gravă, atunci degeaba a fost inventat Codul Penal. 
Iată declarația primarului Constantin Constantinescu reprodusă de ziarul Vremea Nouă din 20 decembrie 2012, într-un articol semnat de Cezara Mironica: „A fost clar o comandã politicã, o fãcãturã, autorii fiind ziarul <> condus de domnul Iacob, cãruia i se spune <>, domnul Dan Marian, actualul senator PDL, domnul ex-senator Vasile Pintilie, din PDL, si prietenul sãu din facultate, fostul sãu coleg, directorul de la Ministerul Dezvoltãrii, Gabriel Friptu. Ei m-au amenintat pe mine cã, dacã din punct de vedere politic nu le satisfac cerintele, acelea de a trece în barca lor si de a candida pentru ei, asa cum s-a întâmplat în cazul Ciupilan de la Husi, aceste lucrãri din Cartierul Deal II nu se vor mai face si cã au ei toate posibilitãtile de a face acest lucru. Astfel, pe 2 aprilie au publicat o prostie, pe vreo zece pagini, articol scris de Iulia Nueleanu. În urma acestuia, s-au oprit finantãrile la acest proiect si ca atare timp de nouã luni lucrãrile au fost întârziate! Ne vom face timp acum, de sãrbãtorile de iarnã sã facem, împreunã cu oameni de specialitate, o plângere penalã împotriva ziarului <>, a Iuliei Nueleanu, autoarea articolului, a lui Mihai Iacob si a tuturor celor care au fãcut o asemenea ticãlosie, care a adus grave prejudicii bârlãdenilor si mie un prejudiciu foarte mare de imagine. Ca o parantezã, din primãvarã vom continua lucrãrile la acest proiect, pentru cã le ajunge oamenilor cât au suferit de pe urma acestor nemernicii fãcute de un patron de presã la comanda unui politician fãrã scrupule, ca Dan Marian. Vor merge de mânutã la judecatã, vor da seamã pentru acest lucru!”, a spus primarul Constantin Constantinescu.
Atacul delatorului mincinos din Negrești, Mihai Iacob, fusese așadar respins, dar daunele aduse bârlădenilor, precum și firmelor implicate, n-au fost încă evaluate de nimeni.Presa, transformată de Iacob într-o afacere de șantaj, nu este așadar, în realitate, decât o activitate infracțională asupra căreia ar trebui să se autosesizeze organele specializate ale statului. Prăvălia lui Iacob se poate prăbuși sub imensa greutate a șantajului, dacă oamenii de afaceri hărțuiți de acest impostor vor face corp comun și vor sesiza organele de urmărire penală.Și ar mai fi ceva la fel de important  care ar putea spune multe despre corupția de la nivelul DIICOT Vaslui și DIICOT Iași, un subiect asupra căruia voi reveni. Așadar, Cine poate spune  1. unde este dosarul 52/D/P/2010 trimis de la DIICOT Vaslui la DIICOT Iași,  2. de ce a fost conexat cu dosarul 60/D/P/2010 de la DNA Iași și  3. de ce acestea au fost, ulterior, conexate cu dosarul ce-l privește pe Răzvan Murgeanu, parte disjunsă din dosarul central și trimisă la DNA București? Informații ajutătoare, ca la milițieni: Mihai Iacob împreună cu Răzvan Murgeanu au făcut să dispară, în urma unei campanii mediatice precum cea descrisă mai sus și despre care am dat detalii aici,  dosarul nr. 52/D/P/2010 care era aproape finalizat de procurorul DIICOT (Vaslui) Constantin Bulgaru. Dosarul se referea la infracțiunile economice făcute de primarul Ioan Cozma (evaziune fiscală, spălare de bani, abuz în serviciu etc), pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, iar apoi, pentru că primarul a comis și alte fapte, extinderea urmăririi penale.  Când dosarul era spre final a intervenit Mihai Iacob prin campania de presă din Curentul, iar superiorii lui Bulgaru ”au pus botul” și i-au luat dosarul, l-au trimis la DIICOT Iașiunde nimeni nu a mișcat un deget vreme de aproape un an de zile.  Ulterior dosarul a fost conexat cu un altul aflat la DNA Iași (nr.60/D/P/2010), dosar ce viza fraudarea de către primarul Ioan Cozma a fondurilor europene încasate pentru construcția unei gropi ecologice de gunoi pentru orașul Negrești, afacere care a fost declinată anterior de același procuror Bulgaru către DNA Iași, deoarece nu era de competența DIICOT. La fel, partea ce viza fraudarea unor fonduri europene și determinarea guvernului Boc, prin intermediul lui Murgeanu și Traian Igaș, via Mihai Iacob, de a completa de la fondul de rezervă bugetară la dispoziția primului ministru gaura de aproape 700.000 de euro făcută de primarul Ioan Cozma, a fost disjunsă din dosarul central și trimisă la DNA București. Ei bine, se pare că toate aceste cauze au ajuns la DNA București, unde sunt mușamalizate.  
Se pare. Vom vedea împreună ce s-a ales de dosarul care nu-l privește numai pe primarul Ioan Cosma, ci și pe Răzvan Murgeanu și Mihai Iacob.
Dan Badea

Odiseea Crescent (5): ”Arestați-l pe DAN VOICULESCU!”: În 1990 ”Crescent” a înghițit ”Dunărea”, iar ”Conturile lui Ceaușescu” sunt, de fapt, ”Conturile lui Dan Voiculescu și ale SIE”!

UPDATE: Am postat pe pagina mea de Facebook toate documentele referitoare la relația CRESCENT – ICE DUNĂREA (Serviciul 4 – compensare) inclusiv opisul acestora, documente provenite din Arhiva Comercială a ICE Dunărea, desecretizată deja și aflată la Arhivele Naționale.

Din păcate, cineva mi-a atacat site-ul și mi-a distrus toate documentele și fotografiile postate inainte de 17 februarie 2013! Un atac murdar, ce vine în continuarea celor de până acum (care au fost coordonate  direct, prin reclamații și comenzi de familia Mirela și Mihai Iacob , familie ce patronează societatea DRAMIRAL MEDIA GRUP, editorul ziarului Curentul – condus de Mirela Iacob). De această dată nu mă pronunț asupra atacatorului, deși știu cine este. (!)

– Pentru că m-am săturat de câte prostii spun ziariștii de sticlă, pe tema generic numită ”Conturile lui Ceaușescu”, am decis să pun aici, cap la cap, niște informații care să le înlesnească discursul și să înțeleagă toți cum stau lucrurile cu această poveste veche de 23 de ani –

voiculescu1

O întâmplare petrecută în urmă cu mai  bine de un deceniu coroborată cu alte informații adunate ulterior, duc la o posibilă rezolvare a marii enigme postdecembriste referitoare la așa zisele ”CONTURI ALE LUI CEAUȘESCU”, conturi care, în realitate, n-au existat. Ceaușescu n-avea nevoie de conturi, ca Marcos sau alt dictator, pentru că el că stăpânea totul fără a fi însă proprietar pe nimic.

ceausescu-10

Conturile lui Ceaușescu erau de fapt, după opinia mea, Conturile lui Dan Voiculescu – parte din Conturile Securității.

Întâmplări și declarații aparent disparate recompun astăzi o ipoteză logică, dar de-a dreptul șocantă, în cazul în care se va și dovedi a fi adevărată: Imperiul lui Dan Voiculescu este construit pe relația cu ICE Dunărea, iar apoi pe cadavrul fostei unități acoperite a CIE, ascunse, după desființarea din 1990, nu în Romtehnica, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ci în burta societății Crescent-Cipru, o altă firmă acoperită și ea, a aceluiași Serviciu român de Informații Externe. Cel puțin așa afirma – când era în viață – unul dintre foștii șefi ai CIE, chiar cel care a înființat ICE Dunărea în 1982.

Sigur, pentru astfel de afirmații Dan Voiculescu a fost, este, și va fi dispus să dea în judecată pe oricine le-ar face, mai puțin pe cei care l-au controlat direct, secret și legal. A făcut-o deja, de-a lungul anilor, a câștigat procese, înclusiv cu Băcanu, pe vremea în care acesta încă nu devenise sclavul unor interese mărunte, dar n-a reușit să bată logica elementară a faptelor.

A câștigat chiar și cu mine un proces, pentru că i-am zis securist și Nabab al Epocii de Aur, ba mai mult, am avut tupeul să-i spun în față că imperiul său ”își are fundația adânc infiltrată cu conturile Securității”. În acel proces, început pe vremea în care eram la Evenimentul Zilei, iar ziarul era de top, atunci, nu cum a  a juns astăzi, și în care mi-am permis să-l calomniez sugerând că ar fi fost securist (!), sau ”afacerist” (termenul a fost considerat jignitor față de tovarășul Voiculescu, de către judecătoarea Diana Iuliana Pasăre, ajunsă ulterior, evident!, la Înalta Curte de Casație și Justiție – o judecătoare iresponsabilă care a făcut de rușine Justiția românească, condamnând un ziarist că i-a spus securistului securist!), sau chiar NABAB AL EPOCII DE AUR, pentru că își permitea în plină dictatură a lui Ceaușescu să-și trimită neamurile (fiicele, nevasta și guvernanta) peste tot prin Europa, să le cazeze la cele mai bune hoteluri, iar de aceste sejururi să se ocupe, la ordinul său, chiar directorul general al Crescent, John Edgington, un papagal englez plasat de fațadă în fruntea unei societăți sub acoperire, Crescent, a câștigat peste 330 milioane lei. Bani buni pentru vremea aceea în care judecătorii erau corupți până în măduva oaselor de la mîna cu care încasau șpaga. Cum poți condamna un jurnalist, altfel decât luând șpagă, sub acuzația că l-a numit securist pe securistul Dan Voiculescu, sau afacerist, pe afaceristul Dan Voiculescu? Iată că s-a putut, detaliile picante ale cazului fiind prezentate de mine în materialul ”Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu”

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. Au apărut ipoteze noi, iar banii lui Voiculescu nu pot condamna ipotezele. Asta deoarece nu poți condamna logica, oricâți bani ai pune în joc.

Deocamdată, informațiile importante adunate pînă acum, referitoare la Voiculescu-Crescent, ar fi următoarele:

1. Dan Voiculescu a fost numit, în 1982, directorul reprezentanței Crescent-Grecia din București, la cererea, chipurile, a unui libanezo-grec numit Fouad Sanbar, așa-zisul patron al Crescent-Grecia. Numirea lui s-a făcut prin transfer de la ICE Vitrocim, la Oficiul ARGUS (fir[tooltip tiptext=”null”]Tooltip[/tooltip]mă acoperită a Securității, aflată în coordonarea Direcției a III-a), condus de colonelul Dragoș Diaconescu.
 
2. În 1984, Dan Voiculescu este numit director general al reprezentanței Crescent-Cipru (denumirea exactă este CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (CYPRUS) LTD), un off-shore al aceluiași Fouad Sanbar, conform declarațiilor oficiale. Voiculescu avea mână liberă să decidă asupra tuturor afacerilor Crescent-Cipru și a filialelor sale din Austria (Eisenstadt) sau din oricare altă parte a lumii.

3. Firma Crescent-Cipru a fost preferata Securității românești, prin unitatea militară ICE Dunărea, în comerțul exterior, ajungând, spre exemplu ca în 1987 să dețină monopolul importului de alumină al României, afacere supervizată personal de Nicolae Ceaușescu.

4. Crescent-ul lui Voiculescu a fost, pentru ICE Dunărea (CIE), principalul beneficiar al exporturilor de ciment, uree, produse metalice, aluminiu.

5. Pentru a înțelege cât de importantă a fost firma Crescent pentru Securitatea română, via ICE Dunărea, prezint câteva date furnizate de cei care au pătruns în arhivele ICE Dunărea: în 1988, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT-Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale; tot în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE DUNĂREA a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale ROMÂNIEI; în 1989, ICE DUNĂREA (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT – Cipru 49,94% din volumul său total de export li aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale etc etc.

6. Afacerile ICE Dunărea-Crescent au fost realizate fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS, aspect care contravine flagrant practicii curente a ICE DUNĂREA și naște întrebări referitoare la avantajele părții române. Conform procurorilor, ”această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform regulilor epocii – prin operațiuni AVS.

7 În arhivele ICE Dunărea, de la SIE, au fost descoperite, de către procurori, ”indicii conform cărora firma Crescent-Cipru a fost proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public  de constituire a fost dublat de un act juridic secret)”

8. Naș Leon, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid a declarat, conform informațiilor furnizate de mine în ”Averea președintelui”, că firma CRESCENT a fost o societate mixtă româno-cipriotă.

Nas Leon002
Informații consemnate din declarațiile lui Naș Leon, adjunctul șefului Gospodăriei de Partid, veteranul acelei instituții unde era angajat din 1946!

9. Același demnitar din fruntea Gospodăriei de Partid a mai declarat că societatea CRESCENT -Cipru a intrat  în competiție cu Oficiul Economic ”Carpați” (ce deținea ICE Carpați) instituție a Gospodăriei de partid, Crescent fiind chiar favorizată, în 1987, în competiția cu firma PCR, ICE Carpați . Culmea, această favorizare ne-a adus atunci un prejudiciu de peste 2,8 milioane de dolari. Asta deși, cum am dezvăluit în Averea președintelui, toți banii rezultați din această operațiune a Oficiului Carpați erau depuși într-un cont distinct de la BRCE, contul 134, cont la dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, iar în 1987 Crescent a deținut monopolul la importul de alumină.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari” – rezumam eu, într-un articol din 1998, informațiile prezentate de un inspector general din Ministerul Finanțelor îngtr-o Notă din februarie 1990.

Iată mai jos și documentul original,  se demonstrează că SECURITATEA a fost, atunci, în 1987, mai tare decât PARTIDUL COMUNIST. Firma CRESCENT  a fost, adică, mai tare decât ICE CARPAȚI! – în dauna statului român.

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) - un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) – un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român - pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român – pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!

10. Au fost identificate, în arhiva operativă a ICE Dunărea cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol), ridicând mari semne de întrebare cu privire la posibila sa apartenență a ICE Dunărea (!)

11. CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989).

12. John Edgington – unul dintre ”proprietarii” CRESCENT menționați în actul public de constituire a firmei a declarat în 1989, în fața unei persoane din conducerea Băncii Centrale a  Ciprului, că societatea CRESCENT este proprietatea lui Nicolae Ceaușescu (vezi lucrarea mea, ”Averea președintelui”) și că el nu mai are nimic de a face cu această societate; se pare că această declarație ar fi fost menționată de către persoana respectivă pen coperta dosarului bancar; de altfel, în 1990, acel dosar nu se mai afla la locul obișnuit, ci în seiful Guvernatorului Băncii centrale a Ciprului! – declara avocatul Ion NESTOR în 1990, în urma unei deplasări făcute în mod special pe tema fondurilor deturnate, în Cipru, Grecia și Austria în perioada 8-18 mai 1990;

13. În posesia comisiei experților canadieni s-a aflat o scrisoare a lui John Edgington adresată reprezentanței din București, prin care, în calitate de Proprietar al Crescent, afirma că ar fi semnat un formular de transfer al acțiunilor Crescent în alb, într-un singur exemplar, pe care l-ar fi încredințat reprezentantului din București, adică lui Dan Voiculescu, deși Fouad Sanbar a afirmat contrariul, anume că formularul în alb i-a fost înmânat lui și l-a completat cu numele său în ultima săptămână din decembrie 1989

Pe lângă acestea au apărut și alte informații care necesită însă o prezentare mai în detaliu.

Așadar,

14. Dan Voiculescu s-a opus în anul 2000 declasificării de către CSAT a arhivei ICE Dunărea și cercetării de către procurori a documentelor din acea arhivă aflată la SIE. El a atacat, inclusiv prin organul său de presă, Jurnalul național, Hotărârea CSAT pe care a declarat-o ilegală, anunțănd cu litere de o șchioapă: CSAT ÎNCALCĂ LEGEA!

După cum se știe, Consiliul Suprem de Apărare a Țării CSAT) a decis, în 17 august 2000, la cererea șefului SIE de atunci, Cătălin Harnagea, declasificarea arhivei ICE Dunărea, o unitate militară (UM 0107) ce acționa sub acoperirea unei întreprinderi de comerț exterior. Mai mult, s-a decis și verificarea arhivei de către doi procurori special desemnați (unul dintre ei fiind Ovidiu Budușan). ”Pentru verificarea modului în care s-au încheiat și derulat contracte, convenții sau alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar susceptibile că au adus prejudicii maeriale și financiare statului român, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție va desemna doi procurori  care să studieze arhiva fostei Întreprinderi de Comerț Exterior ”Dunărea”. verificările vor avea regim de confidențialitate până la deschiderea oficială a dosarelor penale privind activitățile penale derulate în cadrul Întreprinderii de Comerț Exterior ”Dunărea” (Art.2).

hotarare CSAT Dunarea
Hotărârea CSAT privind declasificarea arhivei ICE Dunărea, publicată de ziarul lui Dan Voiculescu, Jurnalul Național

Decizia semnată de președintele de atunci al CSAT, Emil Constantinescu, se baza pe o adresă a șefului SIE în care se afirma că ”pe parcursul activității desfășurate, prin Întreprinderea de Comerț Exterior ”Dunărea”, s-au încheiat și derulat contracte, convenții, alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar, care au adus prejudicii materiale și financiare statului român”.

prejudicii rez din arhiva ice dunarea
Sesizarea Directorului SIE către secretarul CSAT, din 1 august 2000

Deși n-a pierdut niciodată vreo ocazie de a se arăta deschis cercetărilor privind relația CRESCENT cu conturile generic numite ”ale lui Ceaușescu”, în fapt fiind conturi ale fostei Securități, Dan Voiculescu s-a opus categoric deschiderii arhivei ICE Dunărea, societate din relația cu care el și-a construit un adevărat imperiu economic într-un timp extrem de scurt.

material jurnalul pag 1 pag 2 jurnalul

Asta nu înseamnă decât că el s-a temut ca nu cumva să se afle ceva ce i-ar periclita poziția deținută în cadrul propriilor afaceri. De ce s-ar teme cineva de o verificare din partea unor procurori a arhivei comerciale a unei firme a Securității, sau chiar a arhivei operative a acesteia?!  Pentru că o astfel de cercetare ar duce la aflarea unor secrete ce trebuie apărate. În fapt, e vorba despre secretul lui Polichinelle: CRESCENT nu-i aparține lui Voiculescu, ea fiind, și după opinia mea, o firmă cel puțin mixtă a Securității, dacă nu în totalitate a fostei DSS. Iată, așadar, unde conduc toate informațiile care s-au adunat în ultimii 23 de ani despre relația Dunărea-Voiculescu-Crescent.

Toate informațiile despre adevărata relație a lui Voiculescu cu Crescent se află, (ori s-au aflat, dacă generalul Rotaru nu a pătruns în arhivele operative ale ICE Dunărea) în arhiva de la SIE a ICE Dunărea. Este opinia mea și ea se bazează pe mai multe argumente prezentate în materialele Odiseea Crescent (II) și Odiseea Crescent (III) de pe acest site, dar și în alte materiale publicate.

Iată ce declara Dan Voiculescu în cartea sa ”Adevărul despre CRESCENT” (publicată în anul 2001, când Ion Iliescu, noul președinte al Romțniei, a decis anularea hotărîrii anterioare de declasificare a arhivei ICE Dunărea, deci a resecretizat arhiva operativă!), referitor la pleașca de zeci sau sute de milioane de dolari care i-ar fi căzut pe cap, după ce unui arab (Mikhael Fouad Sanbar) i-ar fi căzut capul – la propriusub tirul gloanțelor pe o stradă din Grecia.

A apărut un testament al acestuia (Fouad Sanbar – nota mea), care a intrat în vigoare în anul 1995 (în timpul guvernului Văcăroiu – nota mea), o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament “initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar” – scrie Dan Voiculescu în cartea sa de povestiri.

 carte voiculescu001

Povestea cu arabul care, după moartea sa, i-ar fi lăsat moștenire lui Dan Voiculescu, o firmă a cărei valoare este de zeci sau sute de milioane de euro, în condicarte voiculescu002țiile în care el avea o soție necăjită și doi copii handicapați, este o snoavă pe care o poți crede doar dacă ești sub influența alcoolului sau ai primit un ordin în acest sens. Nu cred că există cetățean arab, sau ne-arab, întreg la minte care să pună mai presus de Allah sau Dumnezeu și familie, pe Dan Voiculescu.

Prin urmare, testamentul de care vorbește Dan Voiculescu în cartea sa este o poveste de adormit vigilența Fiscului român sau chiar a Justiției române, care ar putea ancheta, spre exemplu, cum a intrat o firmă acoperită a fostei Securități (Crescent), deci a statului român, înființate departe de țară, în posesia unei persoane private.

Este posibil și ca ipoteza mea să fie o simplă aiureală, dar este a mea și mi-o susțin. Asta pentru că nu există o altă explicație reală a transferului acțiunilor și capitalului social al firmei Crescent către Dan Voiculescu, un simplu angajat al firmei, chiar dacă a deținut poziția de director general al reprezentanței din București a acesteia.

Raportul procurorilor care au cercetat arhiva ICE Dunărea ridică mari semne de întrebare cu provire la legalitatea tranzacțiilor, sugerând chiar că, așa cum arătat la punctul 7, Crescent ar putea fi o firmă românească. Iată, mai jos, pentru cei care n-au avut acces la el, raportul întocmit atunci de procurorul Ovidiu Budușan după vizita aprobată de CSAT în arhiva operativă a ICE Dunărea, raport din care am reținut doar partea referitoare la Crescent:

3. CRESCENT – Cipru

 „Din verificările efectuate referitor la parteneri de afaceri ai ICE “Dunărea” – în colaborare cu care aceasta a derulat contracte de valori  foarte mari – a fost identificată firma CRESCENT –Cipru. Aceasta a beneficiat în 1989 de livrări masive de ciment pe diferite relații (Spania, Republica Dominicană, Algeria), uree, produse metalice, aluminiu. Firma CRESCENT-Cipru a reprezentat pentru ICE “Dunărea” principalul beneficiar al exporturilor vizând produsele amintite, cu urmărirea și derularea livrărilor fiind însărcinate trei din cele șase servicii ale celei din urmă (3,4 și 6).

În urma evaluărilor exporturilor de ciment corespunzătoare anului 1986 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri în care valoarea mărfurilor livrate să nu fi fost încasată de la partenerul extern. Debitele au fost stinse în toate cazurile prin achitarea anticipată a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. S-au consultat în acest sens dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozițiile de plată), extrasele de cont și notele contabile aferente (Anexa nr. 8).

În vederea stabilirii participării firmei Crescent-Cipru la realizarea volumului de afaceri al ICE “Dunărea”, a fost efectuată o evaluare a contractelor și a livrărilor efectuate în anii 1988-1989 de către compania românească în favoarea celei cipriote, prin intermediul Serviciului 6, – ciment și materiale de construcții – stabilindu-se următoarele (Anexa 9):

–           în 1988, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale

–           în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 40%

din totalul exporturilor de ciment ale României (total export ciment 1988 – 3.325 mii tone/ Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/Crescent Cipru 1988 – 1.324.740 tone).

–           În 1989, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT  Cipru 49,94% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

–           în 1989, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 26% din exporturile de ciment ale României (total export ciment 1989 – 1893,2 mii tone/Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/ Crescent Cipru 1989 – 493.227 tone)

–           în 1989, ICE “Dunărea” și CRESCENT Cipru încheiaseră contracte privind exportul a 1.380 mii tone ciment, reducerea la o treime a cantităților livrate datorându-se anulării unor contracte în derulare în contextul evenimentelor politice de la sfârșitul anului 1989 (Anexa nr.10)

Întregul volum de afaceri menționat mai sus a fost realizat fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS (aspectul contravine flagrant practicii curente a ICE “Dunărea” și naște întrebări referitoare la avantajele reale ale părții române. Această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform epocii – prin operațiuni AVS. Beneficiarul/beneficiarii acestor acțiuni nu au fost identificați).

Ca și în cazul firmei DOBIAS – Austria, există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic de constituire era dublat de un act juridic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (Precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid, conform cărora CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă, și declarația lui JOHN EDGINTON, unul dintre “proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia “CRESCENT” este proprietatea lui “CEAUȘESCU” (surse publice).

În același context, merită menționat faptul că relația dintre directorul sucursalei CRESCENT-Cipru (firmă străină, conform actelor publice de constituire) la București, DAN VOICULESCU, și ICE “Dunărea” a fost una foarte specială și atipică. Astfel, s-au identificat cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol). De asemenea, cu ocazia primirii în anul 1988, de către ICE “Dunărea” a titlului de “Erou al Muncii Socialiste”, VOICULESCU expediază o telegramă prin care felicită firma parteneră în numele său și al colectivului CRESCENT (firmă străină!) pentru distincția primită.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe de altă parte, firma CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989). (Anexa nr. 9)

Pe lângă volumul mare de afaceri derulat cu firma CRESCENT – Cipru, o altă modalitate de favorizare evidentă a firmei cipriote consta în practicarea de către ICE “Dunărea” – în cadrul relațiilor contractuale directe stabilite cu aceasta sau a celor în colaborare cu alte foste Întreprinderi de Comerț Exterior – a unor niveluri de prețuri preferențiale. În acest sens a fost identificat un proiect de raport al Curții Supreme de Control Financiar, încheiat la fosta ICE “METALIMPORTEXPORT”. În acesta se consemna că, “din analiza și controlul efectuat a rezultat că reducerile de prețuri făcute la propunerea și de către directorul METALIMPORTEXPORT, Ghiță Constantin, la contractele încheiate cu firmele EZZ și CRESCENT nu sunt justificate”. Constatarea este argumentată, în raportul amintit, prin descrierea ilegalităților comise, fiind menționate și acelea de fals și uz de fals (fapte penale). Documentul este încheiat cu mențiunea “ICE “DUNĂREA” a participat la contractarea și derularea tuturor contractelor (…), iar la capitolul “propuneri” se menționează “propunerile se vor face dup discutarea proiectului de raport” (Dosar 871, Serviciul 4).OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4. Neîncasarea unor sume datorate de către firma CRESCENT – Cipru, aferente exporturilor de tablă, țevi și oțel beton

În urma evaluării exporturilor de tablă, țevi și beton efectuate de către ICE “Dunărea” în favoarea firmei CRESCENT-Cipru există suspiciunea cu privire la neîncasarea unor livrări efectuate cu precădere la sfârșitul anului 1989.

Astfel, dintr-o notă de convorbire din 25 martie 1989, la care au participat Dan Voiculescu și conducerea ICE “METALIMPORTEXPORT”, împreună cu ofițerul Popoiu Ioan de la ICE “DUNĂREA”, rezultă că Dan Voiculescu a cerut să se extindă termenul de plată convenit inițial cu  cele două firme românești la 120 de zile d ela livrarea mărfii. Partea română a acceptat propunerea cu efect imediat, promițând să întocmească ulterior nota de aprobare a MCECEI. De aici pornesc deficiențe legate de ultimele livrări efectuate în 1989 pentru care nu există nici o dovadă că s-a realizat plata (Nu există facturi, note de realizări, declarații vamale de export sau alte probe care să probeze plata). Astfel:

a)         Nava RASELTINA a părăsit portul Constanța la 5 octombrie 1989, cu 3000 tone tablă, destinația SUA, contract CRESCENT.

b)         Nava ILFOV a părăsit portul Constanța la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone oțel beton, destinația SUA, contract CRESCENT.

c)         Nava MUNZUR  a părăsit portul Constanța la 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone oțel beton, destinația destinația Turcia, contract CRESCENT.

d)         Nava DIMIS a părăsit portul Constanța la 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tablă, destinația SUA, contract Crescent.

e)         Nava MUNZUR a părăsit portul Constanța la 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oțel beton, destinația Turcia, contract CRESCENT.

f)         Nava CALAFAT a părăsit portul Constanța la 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oțel beton, destinația Egipt, contract CRESCENT

g)         Nava TELEGA  a părăsit portul Constanța la 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone țevi, destinația Canada, contract CRESCENT.

h)         Nava FĂGĂRAȘ a părăsit portul Constanța la 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone oțel beton, destinație SUA, contract CRESCENT.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 5. Neîncasarea unor comisioane confidențiale convenite a fi plătite de către firma CRESCENT-Cipru

 Din evaluarea operațiunilor AVS derulate împreună cu firma CRESCENT-Cipru au fost identificate cazuri în care comisionul confidențial convenit a fi plătit de către firma cipriotă în favoarea ICE “DUNĂREA” nu a fost transferat integral acesteia din urmă.

Astfel, în nota informativă referitoare la desfășurarea unei întâlniri ce a acut loc între D. Teodoru, reprezentantul firmei Crescent-Cipru și Alexandru Voinic, de la ICE “DUNĂREA” (dosarul operațiunii AVS “ALUMINA”) se precizează că, în cadrul discuției “(…) s-au făcut referiri la problema transferului de dolari comunicat (…). S-a reamintit promisiunea făcută în anul 1997, luna februarie că, dacă se va perfecta operațiunea de aport valutar, atunci se vor remite circa 100.000 dolari. Operațiunea s-a derulat, și în contul respectiv s-a remis o sumă mult mai mică. Domnul D. Teodoru a precizat că s-au făcut transferuri în mai multe părți și că nu au mai rămas fonduri disponibile. Totuși, Alex. Voinic a menționat că el a fost foarte supărat că nu s-a respectat promisiunea făcută inițial și ar fi mai bine dacă s-ar analiza din nou situația deoarece, pentru viitor, el nu se va mai preocua pentru perfectarea de afaceri cu firma Crescent. Dl. Teodoru a promis că va discuta cu Dl. D. Voiculescu și, probabil, vor reveni asupra acestui subiect”.

Din verificarea documentelor identificate până în prezent în arhiva operativă, rezultă că acțiunea “ALUMINA” a fost închisă fără să se încaseze întreaga sumă convenită – 100.000 USD – ci doar 27.690 USD. Nu s-a putut stabili destinația finală a diferenței de 62.310 USD, datorată de către firma cipriotă societății “DUNĂREA”.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 12.Ion Iliescu, imediat ce a ajuns președinte al României, a resecretizat arhiva ICE Dunărea!

De asemenea, nu există o altă explicație logică (dacă o excludem pe cea a interesului național) a intervenției din anul 2001 a lui Ion Iliescu,  protectorul lui Dan Voiculescu, care a decis blocarea anchetei declanșate printr-o decizie a CSAT, cu un an mai devreme, asupra arhivei ICE Dunărea, și resecretizarea acesteia. Iar ipoteza ”interesului național” în resecretizarea arhivei Dunărea nu poate fi decât aceasta: Firma Crescent, partenerul favorit de afaceri al ICE Dunărea, a fost o firmă a Securității, deci a statului român, iar capitalul reinvestit al acesteia, după 1990, regăsit în imperiul lui Dan Voiculescu este un capital de stat. Asta ar însemna ca GRIVCO – constituită pe structura și cu oamenii de la ICE Dunărea – dar și Intact să fie, de fapt, firme ale statului român cu care a fost cadorisit Dan Voiculescu, firul roșu al Securității în societatea românească de ieri și de astăzi. Ceea ce pare absurd. Sau nu?!…

Deocamdată, tot ce s-a demonstrat din legendele care au însoțit parcursul lui Dan Voiculescu a fost, în primul rând,  statutul său de turnător ordinar al Securității, fapt care, în realitate, este unul pozitiv din perspectiva imensei mize aflate în joc: păi dacă a fost un informator ordinar al Securității, cum mai putea să fie el patronul român, ales tot de Securitate – e drept, de o parte a Securității, adică de CIE, Securitatea externă -, pentru o firmă grecească preluată de la un arab și reînființată apoi în paradisul fiscal din Cipru, în 1982, cu puțină vreme înainte de înfințarea la București a unei societăți surori, ICE Dunărea ?!

Desigur, în iunie 2005, după ce s-a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea, care nu conținea partea operativă a relațiilor dintre Dunărea și Crescent, Voiculescu s-a declarat de acord cu aceasgtă decizie, încercând să arate cât de fericit este el că, astfel, se va demonstra că nu a fost securist sau beneficiar al unor conturi ceaușiste. Printr-o declarație publică de un cinism desăvârșit, asemănătoare celei prin care a renunțat la calitatea de senator pentru că nu i-ar fi convenit nu știu ce lege neadoptată, când el o făcea pentru că îi ajunsese lațul dosarului ICA la gât, cazul fiind aproape de finalizare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dan Voiculescu s-a arătat satisfăcut de decizia desecretizării informațiilor de doi lei scoase de la SIE (arhiva comercială a ICE Dunărea)

Biroul e presă al Partidului Conservator este împuternicit, astăzi, 22 iunie, să dea publicităţii următoarea declaraţie de presă a preşedintelui Dan Voiculescu:

 “Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că, în următoarele două săptămâni, arhivele ICE Dunărea ar putea fi declasificate prin transferul de la SIE la Arhivele Naţionale.  Sper din suflet ca acest lucru, vehiculat deocamdată în presă,  să se întâmple în realitate.  Este o veste foarte bună că societatea civilă va avea acces liber la un trecut asupra căruia planează multe semne de întrebare.  Personal, doresc ca prin această măsură să se confirme o dată pentru totdeauna adevărurile pe care le-am susţinut mereu cu fermitate şi în apărarea cărora am fost nevoit să deschid numeroase acţiuni în justiţie: nu am fost ofiţer de Securitate, nu am nici o legătură cu presupusele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu şi nu am păgubit statul român prin neplata unor mărfuri către fosta ICE Dunărea.  În acest context, cer autorităţilor competente ca, la momentul desecretizării, să se pronunţe public, transparent şi categoric asupra acuzelor ce mi-au fost aduse.  În calitatea mea de senator şi de lider al unui partid parlamentar, solicit un răspuns clar, fără echivoc, la toate aceste acuze legate de persoana mea, lansate în special în presă.  Prin toate acestea, doresc să nu rămână nici o umbră de bănuială asupra trecutului meu, astfel încât să pot considera închis un subiect care mi-a lezat profund onoarea şi imaginea publică ani de-a rândul” – declara Voiculescu prin intermediul Biroului de Presă al Partidului Conservator.

15. Generalul Nicolae Pleșiță, fost șef al CIE: ICE Dunărea a fost folosită și în munca informativă!

doc002

Informația furnizată de Pleșiță este extrem de importantă în clarificarea relației speciale Dunărea-Crescent. Fost șef al CIE în perioada 1980-1984, generalul Nicolae Pleșiță, a declarat că a înființat ICE Dunărea (1982) nu numai pentru activități de comerț exterior ci ”și ca bază de  lansare a operațiunilor proprii de informații. (…) Dunărea a contribuit substanțial la munca informativă, lansând operațiuni valabile și în viitor. (…)Iată de ce ”declasificarea arhivelor” de la Dunărea ar fi iresponsabilă. Nu vom permite să se umble la acele documente fiindcă afectăm siguranța națională” – a declarat fostul șef al Centrului de Informații Externe (umbrela unității militare acoperite  – UM 0107 –  sub numele ICE Dunărea.doc003

Având în vedere faptul că partenerul principal al ICE Dunărea a fost Dan Voiculescu prin Crescent, declarația lui Pleșiță poate sugera că Voiculescu a fost folosit și în astfel de operațiuni, ceea ce i-ar putea contura o poziție importantă în cadrul aparatului, iar titulatura de turnător ordinar, cu care a fost stampilat definitiv și pe bună dreptate de către CNSAS, pare a fi doar o latură nesemnificativă a activității securistice a lui Felix sau Mircea, sau cum l-or mai fi legendat ofițerii cu care a lucrat Voiculescu. Altfel nu se explică de ce s-a opus el deschiderii arhivelor ICE Dunărea, declanșate în 2000 de CSAT.

16:Pleșiță:  După ce a fost desființată, în 1990, ICE Dunărea s-a ”reîncarnat” în Crescent

Dcă mai adăugăm o informație lansată în cadrul unui interviu de Nicolae Pleșiță, avem deja o imagine mai apropiată de realitate asupra trecutului atît de controversat al ”turnătorului” Dan Voiculescu. ”Crescent este colacul de salvare din ce-a mai rămas din ”Dunărea”. Imediat după 1990, generalul Militaru, șeful nostru după revolta populară, a transformat decretul de corecție într-un decret de protecție”.

pag 238 plesita

O afirmație a aceluiași Pleșiță, ce părea pînă astăzi o aiureală, dezvăluie, de fapt, cui aparținea Crescent: STATULUI ROMÂN! Iată textul care susține această ipoteză șocantă chiar și pentru unul ca mine care a urmărit cu atenție fenomenul.

Sediul ”Dunării” era pe strada Varșovia, devenit apoi sediul FSN. ”Și-așa trebuie desființată Dunărea”, a zis Petre Roman, pus pe demolare. Militaru i-a chemat pe cei din fosta conducere a întreprinderii și s-a convins că situația era mult mai serioasă. A pus piciorul în prag și a oprit demolarea când a văzut cât de folositoare era firma pentru țară. Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern. I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea. – A fost o privatizare legală? – întreabă autorul interviului, Patrichi. – Nici o privatizare. A fost doar schimbare de denumire. Atât. Era sub umbrela Armatei și nu s-a putut atinge. Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO” 

Așadar, a spus Pleșiță, adică acela care a înființat ICE DUNĂREA (el era șeful CIE în 1982, cand s-a înființat Dunărea, unitate militară cu acronimul 0107), ICE Dunărea a fost desființată formal, ea continuându-și existența sub acoperirea CRESCENT.

Textul de mai sus, apărut în lucrarea ”Ochii și urechile poporului” – Convorbiri cu Nicolae Pleșiță (autor Viorel Patrichi), are o importanță extraordinară pentru înțelegerea enigmei apartenenței Crescent.

Analizând afirmațiile generalului Pleșiță descoperim ceea ce Dan Voiculescu, dar și un întreg serviciu de informații, au ascuns vreme de atâția ani.

După opinia mea (aștept oricând contra-argumente) afirmațiile făcute de Pleșiță se mulează perfect pe istoricul Crescent, dar confirmă și declarațiile anterioare sau ulterioare făcute de oficiali români sau chiar de angajați ai Crescent, explicând chiar și enigma traseului colonelului Rotaru (Constantin) care a lucrat la ICE Dunărea în perioada 1986-1990, apoi s-a transferat la SIE unde a stat, oficial până în 1993, apoi a trecut la INTACT SA (trustul de presă al lui Dan Voiculescu Crescent) ca director general în perioada 1994-1998, iar apoi a revenit la SIE, prin înaintare la gradul de general și numit prim-adjunct al șefului SIE, Cătălin Harnagea.

rotaru1

Așadar, Constantin Rotaru, cel care în 1990 a avut curajul să mergă la ministrul Apărării de atunci, kgb-istul Nicolae Militaru, pentru a-i spune despre importanța ICE Dunărea (Pleșiță:Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern”), avea să fie apoi unul dintre oamenii de bază ai lui Dan Voiculescu în înființarea imperiului media care avea să se transforme, un deceniu mai târziu, prin intermediul Antena 3, în cel mai important instrument de dezinformare din România pootdecembristă.

Sigur, explicația oficială dată de generalul Rotaru trecerii sale pe la conducerea mass-media voiculesciene (INTACT), urmată de reactivarea cu onoruri și grade la SIE, a fost aceea a unei întreruperi temporare a muncii de ofițer de informații, prin trecere în rezervă, intrarea în afaceri apoi ca simplu civil, urmată de reactivarea sa ca ofițer în Seviciul pe care-l părăsise cu ani în urmă. Ca să-l crezi pe Roataru însă, ai nevoie de cel puțin o sticlă de vodkă înghițită dintr-o singură sorbitură! Trebuie, adică, să fii beat, sau să n-ai habar de logica elementară.

I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea” – a mai afirmat Pleșiță. Inițial am crezut că moșul bate câmpii, pentru că, gândeam eu, Crescent exista din 1980, deci afirmația lui era un non-sens. Numai că Pleșiță n-a spus-o la propriu, ci la figurat. Sigur că el știa de existența Crescent încă din anii în care a aprobat toate operațiunile comune Crescent-Dunărea, deci nu putea să facă o asemenea confuzie cum a lăsat să se înțeleagă în interviul dat lui Patrichi. Prin urmare, dacă nu se senilizase (și nu părea deloc senil în anul 2000), el a spus, în  realitate, după opinia mea, că societatea CRESCENT a preluat prerogativele ICE DUNAREA, atât în plan economic, cât și informativ.  Or așa ceva nu putea fi posibil decât dacă firma Crescent era a  SIE, deci a statului român.

Și mai spune ceva extrem de interesant, Pleșiță: ”Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO”. Luată ca atare, afirmația lui Pleșiță pare o aberație. Cum să-l pună Nicolae Văcăroiu pe Dan Voiculescu director la Crescent când el era deja director al reprezentanței din România a acestei firme încă din 1982? Aberant, nu? Ei bine, nu este chiar așa de aberant dacă adăugăm aici că Dan Voiculescu a devenit patronul (”director” – zice Pleșiță) Crescent chiar în timpul guvernului Văcăroiu (1992-1996), adică în 1995, atunci când cel despre care se spunea că este patronul Crescent, arabul Fouad Sanbar (ucis prin împușcare pe stradă!) i-a lăsat firma, prin testament, lui Dan Voiculescu, să o stăpânească până la sfârșitul vieții lui, urmând ca apoi să-i transforme toate activele în cash și să împartă banii rezultați (deja, conform datelor de la ONRC, Crescent a fost oficial devalizată, capitalul ei fiind folosit la înființarea imperiului Grivco-Intact al lui Voiculescu!) angajaților Crescent și membrilor familiei sale. De asemenea, ca să crezi această afirmație, ai nevoie să bei, dintr-o sorbitură, nu una, ci două sau chiar trei sticle de vodkă!

În concluzie, dacă Pleșiță nu minte, atunci CRESCENT a devenit continuatoarea ICE Dunărea (deja foarte mulți angajați de la Dunărea au fost recuperați, la vedere, de Dan Voiculescu în firmele sale), prin urmare este o firmă a statului român. Cum Pleșiță este mort, el nu mai poate răspunde însă de afirmațiile sale…

Numai că:

Așa cum am arătat mai sus ( vezi punctul 7) în anul 2000, când cei doi procurori au fost desemnați să cerceteze arhiva ICE Dunărea, în urma unei decizii oficiale a CSAT de desecretizare a acesteia, una dintre afirmațiile făcute de oamenii legii a fost și aceasta: ”există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public de constituire era dublat de un act jurisic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de partid, conform cărora ”CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă” și declarația lui JOHN EDGINGTON – unul dintre ”proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia ”CRESCENT este proprietatea lui CEAUȘESCU” (surse publice)

Cele 16 argumente prezentate susțin, cel puțin formal, ipoteza apartenenței CRESCENT- Cipru la fost Securitate. Poate că astfel s-ar putea explica angajarea ca director general la INTACT SA, în perioada 1994-1998,  a fostului director adjunc al ICE DUNĂREA, colonelul Constantin Rotaru care este posibil să fi încercat să ”separe apele”, dându-i Cezarului ce era al Cezarului și păstrând pentru SI(N)E ce era al SIE.  Ar putea fi o explicație cum, la fel, ”transferul” lui Rotaru la INTACT ar putea însemna preluarea controlului și restructurarea imperiului lui Voiculescu de către patronul său real, adică SIE.

Văzând însă palatul uriaș în care locuiește Dan Voiculescu, cu un living de pe care poate decola un avion, dar și averea sa imensă plasată deja fiicelor sale, mă îndoiesc de faptul că statul român poate fi așa de bogat încât să-și permită un asemenea lux.

palatul lui voiculescu

Prin urmare, e posibil ca atât Pleșiță, cât și procurorii (chiar dacă unul dintre ei este celebrul Ovidiu Budușan, astăzi avocat) care au sugerat că societatea Crescent este a statului român, ca să nu mai vorbim de paravanul englez, Edgington, pus de fațadă în fruntea Crescent (folosit însă cu succes ca să-i procure lui Voiculescu în anii 80, pentru cele două odrasle, locuri de cazare în hoteluri dintre cele mai scumpe aflate în marile capitale ale Europei), n-au știut ce vorbesc.

E posibil.

Cum, tot la fel, e posibil ca ei să fi dezvăluit nimic mai mult decât Secretul lui Polichinelle.

Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, trebuie reamintit aici că toate anchetele de la începutul anilor 90, privind fondurile deturnate din bugetul de stat de către camarilla lui Nicolae Ceausescu, s-au blocat în anchetarea firmei CRESCENT, devenită un TABU pentru oricine încerca să ancheteze jaful comunist.

17. PISTA CRESCENT: ”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu) sugera unul dintre cei care au fost plătiți de guvernul român în 1990, să descopere fondurile deturnate de Ceaușescu (se spunea) din bugetul statului român.

Detain Dan Voiculescu (Arestați-l pe Dan Voiculescu)!
”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu)! – fragment din Raportul R al investigatorilor canadieni

În ”Averea Președintelui”, apărută în 1998 la editura Nemira, am dezvăluit conținutul Raportului secret R întocmit de experții canadieni, care au investigat mai multe piste ce puteau duce la deturnări importante de fonduri de către acoliții lui Ceaușescu.

Reamintesc aici, PISTA CRESCENT, pe care am mai prezentat-o, în rezumat, într-un articol publicat în Evenimentul Zilei din data de 1 iunie 1998, inclusiv situația la care se ajunsese după ce s-a încercat anchetarea CRESCENT. Ea era aceeași cu care aveam să ne confruntăm la  mai bine de un deceniu mai încolo, când același CRESCENT (dar cu alt stăpân la cârmă) rămânea la fel de misterios și secretizat chiar și pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

coperta Averea Presedintelui

CRESCENT – locul unde s-au impotmolit cercetarile oficiale privind conturile lui Ceausescu

(material apărut în Evenimentul Zilei de Luni, 01 Iunie 1998)

Observație: la acea dată încă mai credeam că au existat Conturile lui Ceaușescu. Prin urmare, sintagma ”Conturile lui Ceaușescu” trebuie citită drept ”Conturile Securității”, sau, după gust, ”Conturile lui Dan Voiculescu”

 evz006

Încheiem astăzi prezentarea unora dintre elementele controversate care s-au constituit în piste de cercetare, în vederea recuperării fondurilor deturnate din patrimoniul statului român de către acoliţii lui Ceauşescu. Imaginea de ansamblu a generoaselor conturi ale lui Ceauşescu este prezentată pe larg, alături de documente senzaţionale inedite, în cartea „Averea preşedintelui” de Dan Badea, carte aflată în curs de apariţie la Editura Nemira. Regimul Iliescu a blocat aflarea adevărului privind conturile lui Ceauşescu, făcând tot posibilul pentru a acoperi urmele lăsate de gaşca de partid şi de stat decapitată strategic în decembrie 1989. Românii au fost jefuiţi sistematic de şmecheri aflaţi în fruntea ţării său de complicii lor.Banul public a servit aceloraşi interese de gaşcă şi s-a depozitat la temelia unor averi nejustificate. Cărăuşii valutari ai lui Ceauşescu şi-au văzut mai departe de treabă sub combinezonul omului de afaceri al tranziţiei şi pe filierele bătătorite ale Securităţii. Proiectul secret R, baza de lucru a experţilor străini angajaţi în descoperirea conturilor lui Ceauşescu, conţine 33 de piste pe care s-a mers în încercarea de recuperare a banilor publici deturnaţi în depozite secrete. CRESCENT este una dintre acele piste impuse de experţii canadieni.

Două au fost problemele principale care urmau a fi rezolvate în urma investigaţiilor.Prima se referea la descoperirea unor posibile deturnări de fonduri în urma cărora statul român ar fi fost prejudiciat.A doua era cea a apartenenței, vizând aflarea adevăratului proprietar al Crescent.

Teoria specialiştilor canadieni

Experţii canadieni au pornit de la informaţiile privind funcţionarea reprezentanței Crescent din România, care s-a bucurat de o „relaţie privilegiată” cu firmele româneşti. Toate relaţiile cu firme străine au fost însă atent controlate de Securitate şi nu se cunoaşte vreun caz de favorizare a unei firme străine fără ca Securitatea lui Ceauşescu să nu fi avut vreun câştig din această.

„Pista (proiectul) „Crescent”, fundamentală pentru experţii canadieni, a fost blocată şi aşa a rămas vreme de 8 ani.

Prezentăm câteva dintre informaţiile care i-au determinat pe câţiva specialişti recunoscuţi în domeniul fraudelor financiare să suspecteze compania Crescent şi să sugereze chiar, în 1990, arestarea lui Dan Voiculescu (!).

Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT

Proiectul era centrat în jurul ipotezei conform căreia compania Crescent este, de fapt, proprietate românească. Veniturile firmei pe primele 8 luni ale lui 1989 au fost estimate la 97 milioane de dolari.

Crescent a fost înregistrată în Grecia, dar şi în Malta. La Comisia Interdepartamentală exista un document (o scrisoare) în care se preciza că detaliile legate de adevăratul proprietar al companiei se afla la oficiul din Bucureşti.

Persoanele ce urmau a fi intervievate erau: John Edgington, Dan Voiculescu, Teodoru Dumitru, Ion Catoi, Gheorghe Anca, Necula Gheorghe.

Băncile implicate în derularea unor operaţiuni ale Crescent erau: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria; Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgia; MISR Romanian Bank; Manufacturer’s Hanover Trust Company; Frankfurt Bukarest Bank; Societe Generale.

La Societe Generale fusese deja identificat un cont al Crescent, cel cu nr. 020221. Sursa informaţiei era un telex, aflat la comisie, din partea lui Sandvik Internaţional în Bucureşti, telex în care se afirmă că trebuie plătit un comision de 1 544 000 coroane suedeze (aprox. 275 000 dolari) către Crescent. În planul de lucru al canadienilor era detaliat şi planul concret al investigaţiei ce trebuia continuata. Din lipsă de spaţiu nu-l putem reproduce, dar semnalăm o propunere înscrisă în acesta: „Detain Dan Voiculescu (SWM’s suggestion)”. În traducere, asta înseamnă : „Arestaţi-l pe Dan Voiculescu (sugestia lui SWM)„.

La proiectul Crescent au mai fost ataşate şi informaţiile obţinute din alte două piste: „Vitrocim” şi „Jamil Zamel”.

Pista „Vitrocim” vizează o potenţială deturnare de fonduri prin Morgan Bank din New York. Suma deturnată ar fi fost de 158 milioane de dolari, bani rezultaţi în urmă a doua tranzacţii cu ciment ale ICE Vitrocim. Bănuit de deturnarea fondurilor amintite era un membru al familiei Ceauşescu. Prima tranzacţie fiind realizată în perioada 1979-1982, printre cei care ar fi putut da informaţii comisiei era indicat Dan Voiculescu, fost salariat la Vitrocim. În cercetările iniţiate erau vizate băncile Morgan Bank, Midland Bank şi BRCE. Apare şi firma „Alvare Group”, proprietatea unui american cubanez „cunoscut ca având relaţii cu crima organizată, client în afacerile cu ciment”.

Pista „Jamil Zamel” vizează tot o posibilă deturnare de fonduri. Este vorba de o sumă de 250 de mii de dolari pe care libanezul Jamil Zamel ar fi primit-o de la Crescent „pentru o muncă pe care n-a făcut-o”, asta în condiţiile în care primea, oricum, un salariu de 3000 de dolari pe lună. Jamil Zamel avea o firmă de transport maritim înregistrată în Anglia (Nottingham), o casă în Bucureşti pe care a putut-o cumpăra (!) şi conturi în Austria şi Turcia. Un bilanţ al firmei lui Zamel a fost făcut, în martie 1987, de către John Duncan Howard Edgington (Eisenstadt -Austria), patronul de faţadă al Crescent, personaj care doi ani mai devreme apărea ca secretar al firmei lui Zamel. De asemenea, se pare că unul dintre cele 3 pachete de acţiuni ale firmei aparţinea societăţii Crescent. Şi, pentru că lucrurile să fie şi mai încâlcite, „compania ar fi fost dizolvata în 6 decembrie 1989”. Cei care puteau (pot) da relaţii erau: Jamil Zamel, Presură (de la ICE Dunărea), Rania Hatidimitriu şi Dragoş Diaconescu (Oficiul Argus). Din câte se cunoaşte, aceste informaţii cât se poate de concrete nu au fost verificate până la ultimul detaliu şi nici toate persoanele presupuse a fi implicate nu au fost intervievate. Secret de stat degeaba

În problema apartenentei, teoria canadienilor era că proprietarul firmei Crescent ar fi fost Nicolae Ceauşescu deşi, conform raportului Comisiei Guvernamentale (Isărescu), această teorie n-a fost susţinută „cu date concrete (documente sau declaraţii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic)”.

O deosebită importanta în conturarea teoriei canadienilor privind proprietarul companiei Crescent a avut-o întâlnirea cu Fouad Sanbar (personaj intens asociat cu firma Crescent) la hotelul „Intercontinental” din Atena (Grecia), pe 12 mai 1990. Deşi rezultatele acestei întâlniri secrete n-au fost făcute publice, ele au fost avute ulterior în vedere de către toţi cei desemnaţi de oficialităţile romane să găsească, chipurile, fondurile deturnate din patrimoniul statului.

Prezentăm astăzi rezumatul unui document care, vreme de opt ani, a fost dosit de autorităţile romane implicate în acoperirea marilor deturnări de fonduri ce se presupune că au avut loc înainte de decembrie 1989.

Potrivit unei NOTE întocmite de avocatul Ion Nestor, în perioada 8-18 mai 1990 (prezentată în original în materialul ”Odiseea Crescent (II)”), acesta împreună cu Rod Stamler (membru al echipei canadiene) s-au deplasat în Cipru, Grecia şi Austria pentru a obţine informaţii referitoare la compania Crescent. Iată rezultatul documentarii echipei aflate în slujba guvernului de atunci al României:

1. Nicosia (Cipru), 8-12 mai 1990

John Edgington, proprietarul aparent („beneficial owner”) al Crescent, era cunoscut aici ca fiind „reporter”, iar la Londra ca „inginer electronist”. În decembrie 1989, Edgington i-a spus unei persoane din conducerea băncii centrale a Ciprului ca societatea Crescent este proprietatea lui Ceauşescu şi că el nu mai are nimic de-a face cu această societate. Afirmaţia ar fi fost menţionată de către bancherul cipriot pe coperta dosarului bancar al companiei Crescent, dosar care la data documentarii echipei „nu se mai afla la locul obişnuit, ci în seiful guvernatorului băncii centrale a Ciprului”;

De înfiinţarea companiei Crescent în Cipru (1984) s-a ocupat firma de expertize şi revizii contabile Coopers & Lybrand (filiala Cipru). Directorul acestei firme a afirmat că proprietarul Crescent este John Edgington, iar directorul adjunct a spus, a doua zi, că proprietarul este Fouad Sanbar; afirmaţiile au fost făcute şi în prezenţa lui Polakis Sarris, un avocat cipriot care a sprijinit investigaţia de aici a echipei conduse de Rod Stamler. Bâlbâiala celor de la Coopers & Lybrand a părut foarte suspectă, cu atât mai mult cu cât ei nu aveau voie să dezvăluie numele adevăratului proprietar fără acordul acestuia;

Dintr-o copie a „recapitulaţiei bilanţului societăţii Crescent pe anul 1988”, obţinută pe cale „strict confidenţială”, s-a constatat o situaţie total diferită faţă de cea cunoscută în România. „Bilanţul atestă sume importante aflate în disponibil în conturi (circa 10 mil $)”. S-au obţinut două rânduri de acte privind înregistrările Crescent de la registrul de comerţ, unele menţionându-l pe Dan Voiculescu drept director, iar celelalte nu.

2. Atena (Grecia), 12-15 mai 1990

La hotelul „Intercontinental” din Atena, Rod Stamler, Polakis Sarris şi Ion Nestor au avut o întrevedere „amicală” cu Fouad Sanbar care a acceptat să discute despre Crescent. Discuţia a fost consemnată de R. Stamler. La întâlnirea fixată pentru a doua zi, Sanbar a revenit asupra promisiunii de a semna stenograma consemnată de Stamler, enervându-se şi negând cele declarate anterior. A părăsit hotelul afirmând că, pe viitor, nu va mai discuta cu reprezentanţii guvernului roman.

Iată ce a afirmat Sanbar, pe 12 mai 1990:

Dan Voiculescu nu a fost niciodată director al societăţii Crescent din Cipru ;

Cifră de afaceri a firmei Crescent a fost de 200 milioane de dolari anual (deşi din informaţiile deţinute era de 500 mil. $ anual, iar din bilanţul oficial depus în Cipru de doar 20 mil. $);

Societatea Crescent din Austria (Eisenstadt) a fost înstrăinata în ultima parte a lui decembrie 1989 (!!!), fără plată vreunui preţ, întrucât imobilul ar fi fost grevat de o ipoteca;

Edgington a fost prezentat drept proprietar beneficiar al Crescent – Cipru după care a semnat un formular de taansfer al acţiunilor în alb, într-un singur exemplar pe care l-a înmânat lui Sanbar care, la rândul lui, l-a încredinţat avocaţilor săi din Londra, unde documentul a rămas tot timpul (deşi în posesia comisiei se afla o scrisoare adresată de Edgington în calitate de proprietar al societăţii „Crescent”, reprezentantei din Bucureşti „în care se afirmă în mod limpede că formularul de transfer al acţiunilor în alb ar fi fost încredinţat reprezentantului din Bucureşti”, Dan Voiculescu);

Sanbar a preluat oficial controlul asupra Crescent la sfârşitul lui decembrie 1989 (!!!)

3. Viena (Austria), 15-18 mai 1990

S-a luat destul de greu legătura (telefonic) cu Edgington, care n-a acceptat o întâlnire cu echipa din România, afirmând că el nu mai are nimic comun cu societatea Crescent. Canadienii au prezentat, la sfârşitul lui iunie 1990, într-un raport adresat ministrului de atunci al justiţiei, Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent, solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru că acest caz să poată fi rezolvat în instanţă. Cereau, se pare, exact ceea ce erau acuzaţi că nu dăduseră. Iată, mai jos, un fragment din raportul canadienilor în care este expusă situaţia referitoare la compania Crescent:” (…) Această companie presupusă a fi străină (deţinută de străini) a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de anchetă că rezultat al informaţiilor pe care le-am obţinut cu succes în România prin intervievare. Informaţiile astfel obţinute au fost completate de către noi cu eforturi de cercetare în afară României (…)În timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punct de vedere al cercetărilor, este foarte clar că procedura de acţionare în justiţie la tribunalele din Bucureşti a rămas nerezolvată până astăzi. Nu are sens să continuăm ancheta până când nu se clarifică strategia juridică şi nu se stabileşte o direcţie de acţiune care să permită că dovezile să fie prezentate justiţiei eficient şi în timp util. Trebuie să ne reluăm ancheta asupra Crescent Commercial cât de curând posibil, dar numai dacă echipa se va bucura de sprijinul şi angajarea deplină a Guvernului României„.

Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema.

Istoric (oficial) al companiei Crescent

În iunie 1991, problema Crescent a revenit în atenţia guvernanţilor României. Atunci, Mugur Isărescu a solicitat sprijinul SRI cu privire la firma Crescent şi la reprezentanţa acesteia din Bucureşti. El i-a cerut lui Virgil Măgureanu să dispună verificarea arhivelor fostei DSS şi să-i comunice datele obţinute „precum şi orice informaţii cu privire la activitatea lor actuală”. Cererea era astfel motivată:

Din verificările efectuate până în prezent de experţi în România, cât şi în străinătate, rezultă că firmă şi reprezentanta acesteia ar fi avut o poziţie privilegiată în anii 1984-1989 şi a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme româneşti şi în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare” (Adresa nr. 2008/6.06.1991).

Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT
Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT

Din studierea raportului şi a documentelor comisiei Isărescu nu rezultă însă că această cerere ar fi fost profesional onorată. Iată ce informaţii a reuşit să afle Guvernul României, prin reprezentanţii lui oficiali, la sfârşitul secolului XX, despre o firmă controversată:

Crescent a fost înfiinţată în noiembrie 1980, în Grecia. La începutul lui ianuarie 1982, un „funcţionar particular” numit Fouad Sanbar, cu împuternicire de la nevastă-sa şi însoţit de un „salariat” de la ICE Vitrocim, s-a prezentat la Oficiul ARGUS din Bucureşti şi a solicitat deschiderea unei reprezentante aici. Sanbar a primit rapid autorizaţia pentru reprezentanță şi l-a numit ca director general pe Dan Voiculescu. Din 1984, Biroul Crescent din Bucureşti „reprezintă exclusiv interesele firmei Crescent din Cipru”, tara în care firma, deşi înregistrată, nu-şi putea desfăşura activitatea (?). Firma Crescent „folosea conturi în valută la filialele unor bănci străine din Bucureşti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.”. Cifră de afaceri a fost de peste 1 miliard de dolari (în 7 ani), iar profitul anual de „câteva milioane de dolari”, date – spune comisia – confundate de presă.

„Informaţiile” de mai sus au fost tot ceea ce o comisie guvernamentală a putut etala după doi ani de cercetări. Oficial, nu s-a spus nimic despre ceea ce individualiza Crescent-ul, despre motivele reale ale suspectării acestei firme şi nu a alteia. S-a tăcut, probabil, nu pentru că nu s-a ştiut ce reprezentase Crescent, ci pentru că se crease deja o clică financiară care trebuia protejată şi încurajată să prospere. Guvernul devenise guvernanta pentru toţi cei implicaţi în rostuirea fondurilor deturnate pe vremea lui Ceauşescu. S-a dat totuşi o nuanţă de preocupare faţă de problemă.

Presa, atât din ţară, cât şi de aiurea, zgâriase destul de adânc subiectul „conturi secrete” şi deja se iţea, prin crăpături, luciul borcanului cu fonduri. De aceea probabil s-au dat asigurări că investigaţiile vor continua.

Această pistă (Crescent – n.n.) trebuie verificată, spunea raportul Isărescu, printr-un complex de investigaţii în străinătate, atât asupra problemei priorităţii (proprietăţii ?- n.n.) bunurilor firmei, cât şi asupra posibilităţii folosirii conturilor acesteia şi ale celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, Statele Unite ale Americii, Malta, Anglia şi Egipt pentru deturnarea unor fonduri în valută din patrimoniul statului. La aceste investigaţii vor putea fi avute în vedere şi documentele folosite de firma în procesele intentate unor ziare în ţară şi străinătate, prin care se susţine că nu ar fi avut nici o legătură cu Securitatea sau fondurile lui Ceauşescu şi că articolele din presa sau filmul prezentat de compania canadiană de televiziune CBC ar conţine numai defăimări şi calomnii la adresa sa (…). Una dintre problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea, în alb, de către John Edgington, despre care se susţine că ar fi proprietarul firmei Crescent-Cipru, a unor formulare de transfer de acţiuni, în care, în eventualitatea decesului sau, urma să se înscrie numele noului proprietar de către executorul testamentar. Aceste informaţii sunt cuprinse atât într-o adresa oficială a firmei, cât şi în raportul experţilor canadieni.

Nimic nu era nou. Nu se făcuse şi nici nu avea să se facă un pas în plus pentru clarificare. Cui şi de cine îi pasă? După ce comisia Isărescu predase ştafeta comisiei Dragoş Luchian, datele erau aceleaşi. Vreme de trei ani oficialii romani nu fuseseră capabili să verifice o firmă.

Afacerea Crescent – ICE Metalimportexport – dovada favorizării inexplicabile a Crescent

Dintr-o NOTĂ semnată pe 20.02.1990 de un reprezentant al Ministerului Finanţelor (V. Baghina) rezultă că în 1987 firma Crescent a avut monopolul importului de alumina al României pe anul 1987. Prezentăm în continuare detaliile acestei ciudate afaceri, consemnate de V.B, afacere în care o firmă presupusă străină a fost favorizată în România, într-o competiţie cu firma Partidului Comunist Roman, ICE Carpaţi.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari.

Cine avea interesul şi puterea să facă intenţionat o afacere cu o asemenea pierdere pentru partea romană? Cine era Crescent de a reuşit acapararea monopolului în importul de alumina al României anului 1987?

Aceeaşi întrebare a pus-o şi Liviu Turcu, un ofiţer din fosta Securitate refugiat  SUA, într-o scrisoare adresată, la sfârşitul lui 1992, comisiei Luchian. Referindu-se la relaţia Securitate – Crescent, Turcu a însămânţat îndoială cu privire la concluziile comisiilor Pop-Isarescu-Luchian afirmând: „În condiţiile unui regim totalitar, în care întregul comerţ exterior se afla sub controlul strict al unui dictator şi al DSS, poate o firmă străină să ajungă la cifre de afaceri de 1,5 miliarde de dolari (un important procent din totalul operaţiunilor de import-export românesc) fiind, în acelaşi timp, lăsată să facă practic ce vrea? Şi dacă directorul acestei companii este şi cetăţean roman, iar restul aparatului de stat şi de comerţ exterior este infiltrat cu ofiţeri şi colaboratori, se poate vorbi cu nonşalanţă de totală ignoranţa cu privire la amestecul Serviciului de informaţii în activităţile comerciale ale firmei respective?

Este cunoscut ca Nicolae Ceauşescu avea la dispoziţie, la BRCE, celebrul cont 134 alimentat din afacerile cu aluminiu ale României. Este contul a cărui evidenta n-a putut fi consultată de experţii canadieni, BRCE refuzând (!?) colaborarea cu guvernul în această privinţă. Dacă acest cont se afla la dispoziţia directă a lui Ceauşescu, şi el era alimentat ca urmare a afacerilor cu aluminiu, este de presupus că şi aceste afaceri se bucurau de o atenţie superioară şi, deci, că nu suportau concurenţa. Lucrurile, după cum am văzut, n-au stat însă aşa. Firma Crescent a făcut concurenta O.E. Carpaţi în aceste afaceri.

fragment din declarația lui Naș Leon, referitoare la Crescent și Dan Voiculescu

„Crescent a fost o societate mixtă romano-cipriota”, afirma Leon Nas în 1990, deşi Dan Voiculescu, directorul general al Crescent (Bucureşti), n-a susţinut niciodată această versiune. Această firmă este, de fapt, „buturugă mică” a conturilor lui Ceauşescu”.

***

Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum...
Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum…

Asta spuneam în 1998.

Astăzi sunt convins că firma Crecent a fost într-adevăr ”buturuga mică ” a a celor conturi, pentru că a răsturnat percepția despre o avere care, de fapt nu era a lui Ceaușescu ci a lui Dan Voiculescu și SIE.

Și pentru a nu rămâne datori istoriei, trebuie să-i dăm Cezarului ce este al lui și să spunem că legenda Conturilor lui Ceaușescu a fost ca în bancul cu bicicleta. Este adevărat că Dictatorul a avut conturi, dar nu erau sute de milioane sau miliarde de dolari, ci de zeci de mii de lei, și nu erau secrete, ci la vedere, și nu erau în străinătate ci în țară, și nu proveneau din deturnări de fonduri, ci din diurnele încasate de el cu ocazia deplasărilor în afara țării. Banii lui s-au adunat rublă cu rublă, leva cu leva, zlot cu zlot etc etc, pînă la colosala sumă de exact 76.633,4 lei, în noiembrie 1987.

Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei

Doi ani mai târziu, conturile sale s-au umflat nițel, ajungând la 84.666,47 lei, bani cu care Dictatorul putea să-și achiziționeze, ca proprietar, ultimul model de Dacia 1310!

Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei

În paralel însă, conturile lui Dan Voiculescu sunt imposibil de calculat. După opinia mea, la care am dreptul conform constituției, pentru banii pe care Dan Vofederatia romana de businessiculescu i-a investit în cele peste 30 de societăți înființate ca ciupercile după 1989, ar fi trebuit arestat de tot atâtea ori. E doar o opinie personală. Poate fi și o judecată de valoare exprimată de un ziarist care știe ce spune.

Să aduni sute de milioane de euro în câțiva ani, sau să investești miliarde de lei în firme la începutul anilor 90 este, pentru  un cetățean român al acelor vremi o infracțiune prin definiție. Este, după opinia mea, alooo! – vorba unui amic din hiperspatz,  infracțiunea în starea ei pură.

Numai că, în realitate, nu logica așezării argumentelor în text contează, ci existența dovezilor concrete ale săvârșirii unei infracțiuni.  Dovezi care, chiar dacă s-au găsit în arhiva SIE, au fost acoperite și ascunse pentru zeci de ani, ceea ce face ca astăzi, Dan Voiculescu să-și permită să controleze o mașinărie teribilă de dezinformare a populației, aparat compus din agenți de influențare care le-au luat mințile inclusiv părinților mei.

Comparativ cu averea lui Ceaușescu, pe care dacă-l scuturai bine, găseai bani pentru cel mult achiziționarea unei Dacii 1310 cu bord CN, Dan Voiculescu a fost și a rămas un nabab, atât al Epocii de Aur, cât și al Epocii de Bronz care i-a urmat. Cum el și-a donat mare parte din avere fiicelor sale, averea a devenit deja una de familie.

Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc
Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc

E o avere greu de măsurat pentru că de la 100 de milioane de euro în sus nici nu mai are rost să numeri… Firmele lui Dan Voiculescu pot fi găsite în articolul meu anterior de pe acest site – Rețeaua de firme și coacționarii lui Dan Voiculescu – Crescent, din anul 2001. Ulterior, Crescent-Cipru avea să dispară din majoritatea acestor societăți… (Maurul își făcuse datoria…)

Dan BADEA

Născut pentru a fi bolșevic: ex-regele Mihai sărbătorește astăzi, alături de Ponta, Chirtoacă & co, 96 de ani de la Marea Revoluție din Octombrie 1917

Astăzi, de ziua Revoluției Bolșevice (numită și Marea Revoluție din Octombrie) ex-Regele Mihai sărbătorește, cu fast, alături de invitați de seamă precum Victor Ponta, Dorin Chirtoacă -primarul Chișinăului sau Emil Constantinescu – ex-președinte,  invitați pentru un dineu oficial la una dintre reședințele sale din România.

 7 Noiembrie 2013: ex-regele Mihai I, între Ponta și Chirtoacă, sărbătorind, în realitate, Marea Revoluție din Octombrie, la Palatul Elisabeta. Sărbătoarea invocată oficial, a sfinților Mihail și Gavril nu este pe 7 noiembrie, ci pe 8.

7 Noiembrie 2013: ex-regele Mihai I, între Ponta și Chirtoacă, sărbătorind, în realitate, Marea Revoluție din Octombrie, la Palatul Elisabeta. Sărbătoarea invocată oficial, a sfinților Mihail și Gavril nu este pe 7 noiembrie, ci pe 8.

Omul care a vândut țara către ruși, practic după arestarea Mareșalului Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste (aliate atunci), chefuiește așa cum chefuia odată alături de generalii armatei bolșevice sau de Petru Groza și alți NKVD-iști ai anilor 40.

9 mai 1945: Regele Mihai I, alături de petru Groza, fericit de asocierea cu bolșevicii lui Stalin.
9 mai 1945: Regele Mihai I, alături de petru Groza, fericit de asocierea cu bolșevicii lui Stalin.

 rege-nou

Bolșevici în diferite ipostaze, alături de trădătorul Mihai I
Bolșevici în diferite ipostaze, alături de trădătorul Mihai I

Întâmplarea face că, Revoluția Bolșevică a avut loc pe 25 octombrie 1917 (după calendarul iulian aflat în uz atunci, în Rusia, sau 7 noiembrie după calendarul gregorian), iar ex-regele Mihai să-a născut, exact 4 ani mai târziu, adică pe 25 octombrie 1921 (după calendarul românesc!). Așadar, după calendarul Revoluției lui Lenin, ziua bolșevismului ar coincide cu ziua celui care, în loc să-și tragă un glonte în cap, decât să vândă țara bolșevicilor, a preferat s-o dea pe mai nimic, pe câteva obiecte lipsite de importanță,chiar dacă a fost ulterior recompensat de cei care, în numele Noii Rusii, aveau să preia din nou controlul României în decembrie 1989. Justificarea chefului regal de astăzi, de la Palatul Elisabeta, ar fi apropiata zi sfântă a ex-regelui (ca să vezi, omul ăsta, care a lăsat milioane de români pradă bandiților sovietici, are ceva sfânt!), adică Sfinții Mihail și Gavril. Numai că sărbătoarea sfântă este pe 8 noiembrie, nu pe 7. Deci nu azi! De ce sărbătorește bolșevicul Mihai I pe 7 noiembrie? Sau, o întrebare ajutătoare: de ce ex-regele Mihai este singura oficialitate din fosta conducere a României invitată de Putin (dictatorul rus), la Moscova, la sărbătoarea Marii Victorii de la 9 Mai? Sau, o altă întrebare ajutătoare: de ce l-a invitat ex-regele Mihai pe Dorin Chirtoacă, la masă, exact după ce vicepremierul rus ROGOZIN o ieșit zilele trecute cu acuzații aberante la adresa intențiilor României de a se uni cu Republica Moldova, aceasta fiind, zice rusul, explicația eforturilor de integrare europeană Basarabiei, decizie ce va fi luată la Vilnius, la sfârșitul acestei luni? Nu cumva Regele Mihai joacă, la vârsta lui matusalemică, KAZACIOCUL? Iar de ceva vreme face jocul strategic al Kremlinului – presiuni grosiere pentru atragerea Rep Moldova la Alianța Euro-Asiatică, prin agenții săi de influență prezentați în fotografiile de mai jos (cu excepția celui care a plătit cu viața – după ce a fost arestat la ordinul trădătorului Mihai – recucerirea Basarabiei in 1941, Mareșalul Ion Antonescu)? Nu cumva cheful de astăzi spune câte ceva și despre cazaciocul îndrăcit, pe grumazul României tot mai sărăcite, jucat de Ponta, Voiculescu, Năstase, Ilici și gașca lor de rusofili cu cefe roșii? Sărbătorirea Sfântului Mihail de către ex-regele Mihai, astăzi, 7 noiembrie, este echivalentă cu sărbătorirea Crăciunului decretată, aflu, zilele astea, de către un dictator venezuelean nebun!
С Новым годом! – ex-majestate!

Dan Badea

Regele cu Felix, Ilici și alți rusofili, la masă (foto: danvoiculescu.net)
Regele cu Felix, Ilici și alți rusofili, la masă (foto: danvoiculescu.net)
mihai si iliescu
Doi buni prieteni
regele cu Nastase
Regele cu unul dintre capii SISTEMULUI mafiot din România

regele cu voiculescu

Execuția Mareșalului Ion Antonescu, la doi ani după ce a fost trădat și vândut de Mihai I
Execuția Mareșalului Ion Antonescu (român din Argeș), la doi ani după ce a fost trădat și vândut de Mihai I
Ziarul bolșevic Scânteia anunță trădarea (”abdicarea”) Regelui Mihai I.
Ziarul bolșevic Scânteia anunță trădarea (”abdicarea”) Regelui Mihai I.
Actul de abdicare al Regelui Mihai I
Actul de abdicare al Regelui Mihai I