CAZUL TROSCA: Și totuși…avem eroi!!!

24DECEMBRIE 1989: Capul unui USLAȘ (sublocotenent post-mortem ION MUICARU și nu al lui Gheorghe Trosca, așa cum s-a crezut - conform informațiilor furnizate de colegii acestora din fosta USLA), tăiat și ”expus” pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri
24DECEMBRIE 1989: Capul unui USLAȘ (sublocotenent post-mortem ION MUICARU și nu al lui Gheorghe Trosca, așa cum s-a crezut – conform informațiilor furnizate de colegii acestora din fosta USLA), tăiat și ”expus” pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri

896DSC_1

694DSC_2 foto2
Pe 20 decembrie 2012, Serviciul Român de Informații a dezvelit un monument al eroilor căzuţi în misiunile antiteroriste înainte de 1989, dar şi după. Locul ales pentru monument este chiar acela în care, cu 23 de ani în urmă, au fost măcelăriți la ordinul generalului trădător Nicolae Militaru, opt dintre uslașii chemați în sprijin la sediul central al Ministerului Apărării Naționale din Drumul taberei. Pe noul monumement al eroilor antitero figurează, la loc de cinste colonel (post mortem) Gheorghe Alexandru Trosca, fostul șef al statului major al USLA și ai lui: maior Eugen Trandafir Cotună, şeful serviciului de protecţie apropiată, avansat post-mortem la gradul de lt. colonel și subofiţerii Costache Ion, Muicaru Ion, Neagoe Teodor, Oprea Emil, Surpăteanu Florin-Constantin. Dezvelirea acestui monument, făcută în prezența conducerii SRI, inclusiv a directorului instituției, George Constantin Maior, dar și a rudelor celor uciși este un gest de reparație morală și de recunoștință față de eroii de calibrul lui Trosca.
20 decembrie 2012: Dezvelirea monumentului eroilor antiteroriști
20 decembrie 2012: Dezvelirea monumentului eroilor antiteroriști
monument1 f5
Conducerea SRI: Reculegere in memoria eroilor SRI (foto: www.sri.ro)
Conducerea SRI: Reculegere in memoria eroilor SRI (foto: www.sri.ro)

Dealtfel, respectul pe care s-a dovedit că românii îl au pentru luptătorii antitero este mai presus de orice îndoială, iar prezența noastră, ca partener, în structurile euroatlantice se datorează și profesionalismului desăvârșit, dar și spiritului de sacrificiu, al acestor membri năzdrăvani ai SRI.

Monumentul dezvelit de SRI în memoria luptătorilor antiteroriști, pe 20 decembrie 2012 (foto: roncea.ro)
Monumentul dezvelit de SRI în memoria luptătorilor antiteroriști, pe 20 decembrie 2012 

 

Măcelul și profanarea cadavrelor luptătorilor antiteroriști
Capul unui USLAȘ, tăiat și expus pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri
Capul Sublocotenentului post-mortem ION MUICARU, tăiat și expus pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri

 

Cazul ”Trosca”, sau cazul ”măcelăririi celor opt uslași din fața MApN” este deja arhicunoscut.
Pe scurt, în noaptea de 23-24 decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru (proaspăt numit  ministru al Apărării Naționale) i-a ordonat colonelului Gheorghe Ardeleanu, șeful USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă) să aducă câteva echipaje de luptători antitero care să scotocească blocurile din jurul sediului central al MApN, de unde s-ar fi tras asupra Ministerului. Colonelul Ardeleanu a chemat astfel, în sprijin, pentru a depista și a anihila elementele ”teroriste”, trei echipaje USLA conduse de șeful de stat major al unnității, locotenent colonelul Gheorghe Alexandru Trosca. Generalul Militaru a insistat chiar, în ordinul pe care i l-a dat lui Ardeleanu, ca uslașii să fie conduși chiar de către Trosca. Una dintre misiunile uslașilor era să ia de pe traseu un reprezentant al FSN, un anume ”Ionescu” (nume real Constantin Isac) și să-l ducă în siguranță la sediul MApN.
lt.col Gheorghe Trosca, ÎMPUȘCAT ÎN CAP DE APROAPE.
lt.col Gheorghe Trosca, ÎMPUȘCAT ÎN CAP DE APROAPE.
În realitate însă, totul a fost o înscenare, uslașii fiind chemați pentru a fi uciși, Trosca fiind ofițerul care, cu câțiva ani mai devreme, pe când lucra la Direcția a IV-a a Securității (Contrainformații militare) descoperise faptul că generalul Militaru era agent GRU.
Pe de altă parte, noua conducere a FSN, care lansase deja în noaptea de 22 decembrie 1989 ideea existenței teroriștilor, care, spunea Iliescu, ”trag din orice poziție”, avea nevoie de o confirmare și ce confirmare mai clară era decât să arăți bizonilor teroriști morți, uciși de armata română aflată sub conducerea unei rețele reactivate a GRU, în fruntea căreia se afla generalul Nicolae Militaru.
Agentul GRU Nicolae Militaru
Agentul GRU Nicolae Militaru
Militaru și Iliescu, școliți la Moscova
Militaru și Iliescu, școliți la Moscova – DOI CRIMINALI NEPEDEPSIȚI
Înainte de a ajunge în fața MApN, pe drum este preluat și reprezentantul FSN, Constantin Isac, iar unul dintre ABI-uri se defectează și rămâne blocat undeva pe lângă Gara de Nord. În drum spre sediul MApN, între colonelul Ion Bleorț, aflat la comandă în sediul USLA și lt.col Trosca are loc următorul dialog, referitor la faptul că asupra sediului Ministerului începuse să se tragă:
Gheorghe Trosca: Permiteţi să raportez.
Ion Bleorț: Da.
Trosca: Transmite prin stație lt. col Vânătă că la MApN a apărut o coloană de şapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari şi două ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului şi s-au oprit acum…
Bleort: Cum, mă?!
Trosca: …asupra Ministerului.
Bleort: Cum au tras?
Trosca:Au tras asupra MANului!
Bleort: Nu se poate!
Trosca: Asta e.
Bleort: Asupra Ministerului, măi?
Trosca: Asupra Ministerului Apărării Naţionale, timp de zece minute, şi acum
s-au oprit.
Bleort: S-au oprit?
Trosca: Da.
Bleort: După ce opriţi în dreptul ultimului tanc, ne comunicaţi nouă, ca să luăm legătura cu Ministerul. (…)
După ce au ajuns acolo unde se stabilise prin stație, asupra celor două ABI-uri s-a declanșat tirul încrucișat de pe mai multe tancuri dispuse în fața aceluiași sediu al MApN. Civilul ”Ionescu” (Constantin Isac), unul dintre supraviețuitori, avea să declare ulterior: „Ni s-a spus să ne oprim în faţa unui tanc cu luminile stinse. Asta însemna că exista comunicare între USLA şi MApN şi, de asemenea, cu tancul. După aceea mi s-a transmis să mă dau jos, să o iau pe lângă tancul din faţă şi să intru în minister, iar ei să-şi continue misiunea. Nu am apucat să mai cobor, pentru că ei au tras o rafală dintr-un blindat din stânga noastră. Au fost răniţi luptătorii USLA de pe bancheta din spate. Unul a fost lovit în umăr, iar altul în maxilar (…)
Civilul ”Ionescu”, alias Constantin Isac
Civilul ”Ionescu”, alias Constantin Isac
Am comunicat că se trage şi că avem doi răniţi. Ne-au comunicat că tancul ne va da trei semnale luminoase, după care ne va conduce. Am primit semnalele şi am făcut şi noi trei semnale. În loc să plecăm, am intrat din nou sub rafala tancului din stânga„.

Au fost măcelăriți, astfel, opt uslași, iar patru au supraviețuit.Cei uciși au fost: Lt.col. Gheorghe Alexandru Trosca, şeful statului major al USLA, avansat colonel post-mortem;Maior Eugen Trandafir Cotună, şeful serviciului de protecţie apropiată, avansat post-mortem la gradul de lt. colonel; subofiţerii Andrei Ştefan, Costache Ion, Muicaru Ion, Neagoe Teodor,Oprea Emil, Surpăteanu Florin-Constantin. Au supraviețuit măcelului, fiind grav răniți, uslașii lt. Ștefan Șoldea, lt. maj. Romulus Gârz, Ionel Pădureanu și Petre Găinescu.
Măcelul a fost însă atât de barbar încât e greu de admis că românii au fost capabili de așa ceva. Într-un documentar realizat pentru TVR1 de Cornel Mihalache s-a afirmat că după ce carnagiul luase sfârșit, cineva din interiorul MApN a sărit gardul, s-a apropiat de Trosca aflat pe caldarâm în stare de agonie și l-a împușcat de aproape în cap. Cele două ABI-uri au fost întoarse cu fața spre Minister, ca și când veniseră să tragă asupra acestuia, iar pe ele s-a scris cu cretă cuvântul TERORIȘTI.
ABI-urile uslașilor, frumos aranjate (de diversioniștii lui EMIL STRĂINU) cu fața spre sediul MApN
ABI-urile uslașilor, frumos aranjate (de diversioniștii lui EMIL STRĂINU) cu fața spre sediul MApN

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
Cadavrele uslașilor au fost lăsate apoi în fața Ministerului, pe asfalt, așa cum le surprinsese moartea, ca dovadă a existenței teroriștilor.
Așa arătau cei mai curajoși dintre noi, uciși la comanda unui trădator:
USLAȘ UCIS
Luptător USLA, ucis
USLAȘ UCIS
Luptător USLA, ucis
USLAȘ UCIS ( rupt în două de șenila unui tanc al Armatei române aflate sub conducerea agenților GRU)
USLAȘ UCIS ( rupt în două de șenila unui tanc al Armatei române aflate sub conducerea agenților GRU)

 

uslași uciși, cu mâinile îndreptate parca spre dușmanul ascuns în clădirea MApN
USLAși uciși, cu mâinile îndreptate parca spre dușmanul ascuns în clădirea MApN 
uslași români uciși de militari români comandați de trădători rămași nepedepsiți de JUSTIȚIA ROMÂNĂ
uslași români uciși de militari români comandați de trădători rămași nepedepsiți de JUSTIȚIA ROMÂNĂ 

mapn11 f19

mapn13 f20

mapn15 f21

mapn17 F22

4 F23

F24
O maimuță pe două picioare, aplecată asupra unuia dintre eroii de la USLA, scuipă trupul fără viață al EROULUI ROMÂN! Nu se știe cine e maimuța, dar e posibil să facă parte dintre revoluționarii care zbiară după bani în Piața Universității!
Corpurile lor au fost profanate, luptătorul Ion Muicaru (până acum s-a crezut că era vorta de lt-col Gheorghe Trosca) a fost decapitat iar capul său a fost așezat pe cauciucul unuia dintre ABI-uri, unde a rămas mai mult de 24 de ore. Cineva i-a pus o țigară în gură, iar alții au scuipat și urinat pe celelalte cadavre.
1 f8

Și mai există un fapt pe care nu l-a lămurit nimeni până acum: Care a fost rolul actualului general Emil Străinu în măcelul de la MApN?!În documentarul prezentat de Cornel Mihalache pe TVR 1 apare un individ în uniformă de căpitan de armată care explică pentru o echipă de televiziune cum Trosca are veston de maior în timp ce mantaua era de locotenent colonel.

Căpitanul EMIL STRĂINU (viitor GENERAL) arată TERORIȘTI la televizor! Nimeni nu l-a tras la răspundere până astăzi!!! Ar cam fi timpul să explice cine l-a trimis în misiunea diversionistă de manipulare a populației care trebuia să creadă că există teroriști. ILIESCU l-a răsplătit pe STRĂINU. Colegii lui TROSCA ce așteaptă???
Căpitanul EMIL STRĂINU (viitor GENERAL) arată TERORIȘTI la televizor! Nimeni nu l-a tras la răspundere până astăzi!!! Ar cam fi timpul să explice cine l-a trimis în misiunea diversionistă de manipulare a populației care trebuia să creadă că există teroriști. ILIESCU l-a răsplătit pe STRĂINU. Colegii lui TROSCA ce așteaptă???

Individul tot insista să se filmeze totul și s-a liniștit doar când a aflat că înregistrarea va ajunge la Televiziune. Iată transcrierea intervenției acestuia în documentarul lui Mihalache (”Terorist, Erou martir”):

Cpt. MApN: Vino incoa, ca are tricolorul la mana, uite.        
Voce: Domnu capitan, dar asta e securist roman, nu?
Cpt MApN: Nu toți domle, nu știm deocamdata! Nu i-am identificat. Hai stați la mașină. Filmeaza! pe un ton autoritar). Uite, maior (arata epoletul lui Trosca)….Filmezi mă? Filmezi?…si aici e locotenent colonel. Ai filmat mă? (vocea căpitanului e extrem de autoritară)
Voce din off: Șeful statului major de la USLA?
Cpt MApN: Da!
Cpt MApN (câteva momente mai târziu)…Eu am vrut sa va intreb, voi ce faceți cu caseta aia? Unde ajunge?
Raspuns: La Televiziune ajunge!…
Misteriosul căpitan MApN era pe deplin satisfăcut că, astfel, prin imaginile transmise, lumea va afla, în sfârșit cum arătau teroriștii de la…USLA. Cum s-a văzut, el știa cine era cel care avea manta de lt.col și veston de maior, adică știa că e vorba despre Gheorghe Trosca.
Căpitanul EMIL STRĂINU (1989) - viitor GENERAL și specialist în OZN
Căpitanul EMIL STRĂINU (1989) – viitor GENERAL și specialist în OZN

 

GENERAL EMIL STRĂINU, fostul diversionist din decembrie 1989, recompensat ulterior de rusnacii lui Ilici
AȘA ARATĂ UN DIVERSIONIST RECOMPENSAT: GENERAL EMIL STRĂINU, fostul diversionist din decembrie 1989, recompensat ulterior de rusnacii lui Ilici

Nimeni n-a spus însă, până astăzi, cine era acel căpitan care deși știa bine cine erau cei uciși, sugera că erau teroriști. Ei bine, numele său este Emil Străinu, celebrul autor de romane de ficțiune, specialist în OZN-uri și omuleți verzi, personaj pe care îl cunosc personal (…dar mai drag mi-e adevărul, Emile!) și care astăzi este un brav general al armatei române, arma OZN, sau psihozn, desigur, specialist – așadar – în diversiuni.

Cineva ar trebui să cerceteze care a fost rolul acestuia în diversiunea din fața MApN, chiar dacă între timp fostul căpitan s-a îngrășat enorm și poartă mustață de acoperire.
Ulterior, când din punct de vedere politic puterea fusese câștigată de echipa care organizase diversiunea, s-a recunoscut că uslașii fuseseră victimele unei erori și au fost declarați eroi-martiri ai Revoluției din Decembrie 1989.
Detasamentul_Brigazii_Antiteroriste F 27
Colegii lor de la Brigada Antiteroristă, noua denumire a USLA, care știau de la început despre ce era vorba și care fuseseră și ei la un pas de a fi cu toții măcelăriți pe stadionul Ghencea, la ordinul aceluiași agent rus Militaru, i-au cinstit cum se cuvine, ca pe niște eroi adevărați, le-au trecut numele în cartea de onoare a unității și, în amintirea lor, au decretat ziua de 24 decembrie ca fiind Ziua Luptătorului Antiterorist.
EROII NU AU NEVOIE DE DIPLOME! CEI CARE I-AU UCIS AU FOST RECOMPENSAȚI!
EROII NU AU NEVOIE DE DIPLOME! CEI CARE I-AU UCIS AU FOST RECOMPENSAȚI!
Trosca și ai lui au devenit, astfel, simboluri pentru generațiile de luptători care s-au format la școala Brigăzii Antiteroriste. „Eroii nu au nevoie de „diplome“„ – scrie pe una dintre paginile ultimului unei reviste a SRI, „Intelligence“, sub flacăra unei lumânări care împarte, în două coloane, mari cât ABI-urile în care şi-au găsit moartea, luptătorii măcelăriţi pe pământ românesc la ordinul unui agent străin.
Recunoștința față de eroismul luptătorilor antiteroriști e, acolo, în sufletul și mintea fiecărui coleg de-al acestora, gata oricând, și el, să-și facă datoria față de țară, deși știe că eroismul nu poate fi nici comandat de cineva și nici răsplătit vreodată.
iorga eroism F29

Dan Badea

 

Conflict între clanuri, cu voie de la ABU AL OLA, pentru conducerea comunității musulmane din Cluj

– bărbi smulse și pumni în cap la moscheea din Cluj, pentru controlul banilor rulați prin filiala locală a Ligii Islamice și Culturale dun România; ”VIȚELU’” e pe cai mari – 

Sediul Ligii Islamice și Culturale din Cluj
Sediul Ligii Islamice și Culturale din Cluj

 

Comunitatea musulmană din Cluj se află, de ceva vreme, în centrul unui nou scandal declanșat de lupta pentru putere a unor clanuri rivale inspirate, probabil, de ”primăvara arabă” din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Conflictul izbucnit în Cluj vizează preluarea conducerii comunității musulmane locale aflate, deocamdată, pe mâna ”generalului” palestinian, Iyad Arafat Shehaden – Diab. Este vorba despre o mai veche cunoștință de-a noastră pe care am scos-o din anonimat publicându-i certificatul de botez întru Domnul Isus Hristos și surprinzându-l apoi în moscheea locală unde stătea ghemuit întru Allah, și-și șoptea – probabil –  sfînta rugăciune exact ca un musulman autentic.

Certificatul de botez al palestinianului Iyad Arafat Shehaden - DIAB, un CREȘTIN MUSULMAN  de conjunctură
Certificatul de botez al palestinianului Iyad Arafat Shehaden – DIAB, un CREȘTIN MUSULMAN de conjunctură

Deși fusese creștinat cu acte în regulă, trecând proba botezului, palestinianul din fruntea musulmanilor își conducea turma după Coran, sau cel puțin asta era ideea de bază.

Iyad Diab, musulmanul creștinat
Iyad Arafat Shehaden- Diab, musulmanul creștinat

 

Creștinul IYAD - DIAB, rugându-se întru ”Hristos”, sau recitând trei versuri din El Zorab: ”Arabul în genunchi plecat/ Sărută sângele'nchegat/ Cu ochii'ncremeniți!”...
Creștinul IYAD – DIAB, rugându-se întru ”Hristos”, sau recitând trei versuri din El Zorab: ”Arabul în genunchi plecat/ Sărută sângele’nchegat/ Cu ochii’ncremeniți!”…

Marea ”schismă”: bărbi smulse și ochi  de culoarea prunei coapte

Numai că interesele sale erau și sunt cu totul altele decât bunul mers al activității unei turme de-a lui Allah. Acesta este poate și motivul pentru care, în interiorul ”parohiei” musulmane (termenul e destul de potrivit pentru o struțo-cămilă creștino-musulmană, cum e acest Iyad Diab) a apărut o ”schismă”. A apărut un fel de Martin Luther rebel, tot de origine palestiniană, un anume Abu Abied RAWHY, șmecheraș implicat în afaceri ca orice arab care se respectă și are obligații pentru frățiorii lui ce mână caprele printre stânci sau pietre tocmai bune de aruncat peste ”gardul” cu Israel.

palestinianul ABU ABIED RAWHY, zis VIȚELU' - unul dintre combatanți
palestinianul ABU ABIED RAWHY, zis VIȚELU’ – unul dintre combatanți

Rebelul Rawhy, patron de magazin dar și de restaurant (botezat ”Sahara”) și-a descoperit veleități de lider spiritual, deși are, zic confrații lui, apucături clare de bătăuș de cartier. Dealtfel, i se mai spune și Vițelu’, pentru că dă, probabil, tare cu ”copita”.

Deocamdată, ca adversar al lui Iyad Diab, ”Vițelu’” e liderul unei găști de cartier musulman clujean, grupare din care mai fac parte palestinianul Azam Karim și tunisianul Abdel Aziz. Dacă primul dintre locoteneții lui ”Rawhy”, Karim, face de toate pentru bani, de la reparat clanțe și robineți de closet, la cazat studenți contra unor chirii la negru, fiind însă implicat și în transferuri (sub formă de ”donații”) din patrimoniul comunității musulmane, în cel al unor ONG-uri străine, de unde se lichefiază rapid în bani și dispar ca și când n-ar fi existat, cel de-al doilea, tunisianul Abdel Aziz este vânzător de straie second hand, iar în timpul liber funcționând ca bătăuș amator.

Băieții sunt antrenați, probabil, în Fîșia Gaza și încearcă probabil să se mențină în formă pe maidanul de lângă Dealul Feleacului. Abdel acționează la fel ca și prietenul și conaționalul său Hassine Mohamed Amine, expulzat anul trecut din România pe motive de securitate națională, cei doi având însă la activ numeroase conflicte și dispute cu imami, încăierări a căror finalitate a fost exclusiv fizică, lăsându-se cu ochi vineți și bărbi smulse cu voia lui Allah!

tunisianul Hassine Mohamed Amine
tunisianul Hassine Mohamed Amine

Legături neortodoxe cu Hamas și Frații Musulmani

Că la Cluj se petrec ciudățenii în comunitatea musulmană nu mai este de mult un secret. Legătura unora dintre foștii lideri spirituali ai comunității arabe clujene cu organizații teroriste cum este Hamas sau Frații Musulmani, a fost deja documentată, în trecut, de către autorități. Printre cei care se ocupau de racolarea și înregimentarea unor noi membri pentru/în gruparea HAMAS, îndeosebi din cadrul studenților, a fost și iordanianul Ali Matar, dar și dr. Saker Hamad, un medic chirurg ce studia și ”opera” la ”fără frecvență”. Dr. Saker Hamad a fost vreme de mai mulți ani imamul moscheii din Cluj, el fiind liderul spiritual al filialei clujene a LICR încă de la înființare.

Arabii l-au sensibilizat și convertit la islamism și pe Robert TAMAȘ, fost ”cărător de lăzi” pe la firmele unora dintre ei, ajuns apoi, pentru o vreme, chiar Preşedintele filialei Cluj a Ligii Islamice şi Culturale din România (LICR), vizitat în urmă cu doi ani de procurorii DIICOT, care i-au confiscat laptopul în cadrul unei operațiuni declanșate, conform procurorilor, ”sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului”.

Printr-un comunicat de presă dat pe 20 aprilie 2011, dată la care comunitatea musulmană din Cluj era condusă de Robert Tamaș, DIICOT a informat opinia publică de faptul că ”persoanele cercetate sunt cetăţeni români şi străini, domiciliaţi pe teritoriul României, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor asociaţii şi fundaţii care au ca obiect de activitate promovarea şi perpetuarea culturii şi religiei islamice în mediile comunităţii musulmane din România. Cei în cauză sunt implicaţi în acţiuni cu potenţial de radicalizare şi prozelitism islamic radical, respectiv în susţinerea unor canale de finanţare a acestor activităţi”. Dealtfel, au dezvăluit anchetatorii, ”procurorii D.I.I.C.O.T. au declanşat cercetările urmare a  unei cereri de asistenţă judiciară internaţională formulată de către autorităţile din Germania, privind un cetăţean german de origine egipteană care s-a aflat pe teritoriul României, condamnat în Egipt, în lipsă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru spălare de bani în folosul unei entităţi teroriste de sorginte islamică”. Prin urmare, comunitatea musulmană clujeană trecea atunci printr-o grea încercare.

Unul dintre foștii lideri ai LICR din Cluj, complice la atentatul terorist din 1985, Grozăvești

Nu era pentru prima dată când se confrunta cu o astfel de problemă. Spre exemplu, iordanianul Ali Al Matar a fost cel care i-a racolat pe doi medici stomatologi depistați în Israel ca făcând parte din gruparea Hamas. Ali Matar urmase, până în 1990 cursurile Facultății de Medicină din Cluj și în 1991 a participat la înființarea Asociației Studenților Musulmani din România, o acoperire, dezvăluia presa anilor 2000, ”pentru activitatea organizației Frații Musulmani”. Ulterior, în 1999, asociația devine Liga Islamică și Culturală din România (LICR), un centru de recrutare pentru organizațiile extremiste Hamas și Frații Musulmani. Ali Al Matar, fost lider al musulmanilor clujeni este chiar cel care l-a introdus în România pe teroristul organizației Fraților Musulmani, Atef Saleh Al-Zouabi, cel care a organizat atentatul cu bombă din 1985, din Grozăvești, atentat în care și-au pierdut viața doi ofițeri antiteroriști din cadrul USLA. În anul 2000, Ali Al Matar a fost expulzat din România cu o interdicție de revenire în țara noastră pe o perioadă de 15 ani.

Controlul clanurilor rivale este deținut de ABU AL OLA, actualul președinte al LICR dar și al fundației TAIBA și de fostul președinte FARIZ ALLAQTA

Abu al Ola2j

Astăzi situația din Cluj este una cel puțin hilară. Conflictul dintre clanurile rivale reprezentate de Iyad Diab și Abu Rawhy, a transformat moscheea din strada Hașdeu în ring de box. Una dintre mizele bătăliei pentru controlul comunității musulmane clujene este financiară. E vorba de mulți bani rezultați atât din donațiile benevole ale membrilor comunității, din contribuțiile solicitate de la credincioși sub motive dintre cele mai diverse, din plata pentru pelerinajele musulmane, dar și din fonduri venite din afara țării de la diverse persoane sau organizații. Toți acești bani sunt gestionați de liderul comunității. Conform câtorva membri ai comunității care se mențin neutri în războiul clanurilor musulmane din Cluj, tot ce se întâmplă acolo este dirijat de la conducerea centrală a Ligii Islamice și Culturale din România, asigurată de cunoscuții lideri musulmani Abu Al Ola, actual președinte al Ligii Islamice și Fariz Allaqtta -fostul presedinte al Ligii Islamice din Romania. Abu Al Ola este și președintele fundației TAIBA (Centrul Islamic ISLAMUL AZI), înființate în 1998 pentru a mișca mai ușor banii comunității musulmane. Prin intermediul acestei fundații se organizează și se finanțează principalele activități ale comunității musulmane din România și nu numai, precum pelerinajul de la Mekka, programul specific lunii Ramadan, traducerea și publicarea de cărți și broșuri, editarea revistei Islamul Azi (www.islamulazi.ro), construcția de centre islamice și moschei etc. Aceasta…oficial.

Abu Al Ola și Ion Iliescu la Târgul de Carte
Abu Al Ola și Ion Iliescu la Târgul de Carte

Neoficial, TAIBA are și alte sarcini. Asta face ca, spre exemplu, cum am mai arătat cu altă ocazie, fundaţia TAIBA, care controlează moscheea din Cluj, nu este chiar străină de islamul radical, cel mai recent exemplu fiind al moscheii şi centrului TAIBA din Hamburg, Germania, închis în anul 2010 de autorităţile germane pentru derularea unor activităţi de radicalizare a comunităţii musulmane.

Cine și ai cui sunt păpușarii ”terminatorilor” de bărbi musulmane din Cluj?

Prin urmare, în spatele lui Abu al Ola, sau al TAIBA e posibil să stea altceva, sau altcineva. Uneori poate fi un perete. Alteori o proptea, iar cel  mai adesea, o întreagă rețea de noduri și…semne.

Deocamdată, având în vedere că la Cluj capetele unora, aplecate spre rugăciune, mai întâlnesc câte un pumn bine plasat, sau părți consistente din bărbile altora, desigur, tot credincioși, rămân între degetele lacome ale unuia dintre rivali, conflictul ține deja de autoritățile locale care pot arbitra, dacă tot nu intervin, aceste conflicte. De asemenea, ținând cont de faptul că adversarii sunt oameni de afaceri n-ar strica o privire aruncată asupra acestora, a a afacerilor adică, de către fiscul clujean, informațiile mele fiind că afacerea ”culturală” din Cluj este extrem de profitabilă.

Mai mult, este extrem de ciudat faptul că asociația, sau liga, sau cum se numește forma de asocierea a membrilor comunității musulmane din Cluj, nu beneficiază, similar corelegionarilor dobrogeni, de supervizarea şi sprijinul singurei autorități musulmane din România, conform legii române, anume Muftiatul Cultului Musulman în România, ieșind astfel din rețeaua extrem de alunecoasă și fierbinte a unor relații ce duc obligatoriu în zone conflictuale deschise.

Muftiul Murat Iusuf, la cina tradiţională de iftar (Ramadan) organizată de Muftiatul cultului musulman din România (5 octombrie 2007).
Muftiul Murat Iusuf, la cina tradiţională de iftar (Ramadan) organizată de Muftiatul cultului musulman din România (5 octombrie 2007).

Ar cam fi cazul ca Poliția și SRI-ul din Cluj, dacă au și urechi online, să clarifice nu neapărat culoarea bărbilor rărite prin intervenții nervoase, pe viu, sau a pomeților drept-credincioșilor întru Allah, cât culoarea banilor și a intereselor reale aflate în zona de conflict. Ar cam fi demult cazul.

Dan Badea

Credibilitatea SRI a crescut enorm pentru un serviciu secret, în pofida campaniilor mediatice diversioniste ale penalilor SOV și Felix

Șeful CIA, John O. Brennan, flancat de directorul SRI, George Maior și prim-adjunctul său, Florian Coldea
Șeful CIA, John O. Brennan, flancat de directorul SRI, George Maior și prim-adjunctul său, Florian Coldea

Un raport de cercetare sociologică realizat recent de institutul condus de Vasile Dâncu (IRES) arată că, în pofida atacurilor diversioniste și extrem de dure ale unor instituții mass-media (Antena 3, Cotidianul, Realitatea TV și puzderia de publicații online controlată de Diversionistul nr 1 al patriei, Sorin Roșca Stănescu) asupra Serviciului Român de Informații, încrederea românilor în această instituție fundamentală a statului român a crescut cu 10 procente, față de anul trecut, ajungând deja la 53 % și situându-se pe locul doi, după Armată dar pe același palier cu Serviciul de Informații Externe.

001

incredere institutii sig nat

Aceasta ar trebui să le dea de gândit infractorilor cu gulere albe care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a prelua controlul Serviciilor secrete, cazul senatorului infractor Cătălin Voicu fiind deja de notorietate. Dacă mai amintesc și de ”gulerații” Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu sau Ioan Nicolae, trimiși în judecată și apoi în pușcărie (deocamdată doar unii dintre ei!), indivizi care au folosit toate mijloacele diversioniste pentru a decredibiliza serviciile secrete, pot spune că scorul obținut de SRI și SIE în percepția publică, grav afectată de manipularea mediatică, este enorm!

Anul trecut, încrederea (multă și foarte multă) în SRI era de 43%, cu 10 procente mai mică decât acum
Anul trecut (2012), încrederea (multă și foarte multă) în SRI era de 43%, cu 10 procente mai mică decât acum

Rezultatele raportului de cercetare al Institutului Român pentru Evaluare și Strategie (I.R.E.S.) reprezintă, astfel, un semnal clar că românii au început să înțeleagă rolul pozitiv deosebit de important pe care serviciile de informații îl au într-o societate măcinată de corupție, începând de la cel mai înalt nivel (Guvern și Parlament) și terminând cu capetele neîncoronate oficial, dar recunoscute, ale mafiei românești.

Iată că implicarea SRI în combaterea corupției și a crimei organizate, precum și sprijinul logistic (ca autoritate națională în materia interceptării comunicațiilor) dat celorlalte instituții responsabile cu combaterea acestor fenomene (DNA, DIICOT, Poliție etc) sunt percepute deja cât mai aproape de valoarea lor reală.

Sondajul IRES, a vizat în mod special percepțiile publice asupra unor riscuri de securitate și a ”activității unor actori instituționali”. ”IRES a studiat modul în care populația percepe factorii de risc asupra statului și a societății românești în general, dar și riscurile la nivel individual. Studiul a fost generat de premisa că riscul este un concept complex care diferă ca și percepție de la un individ la altul, iar procesul de percepție a riscurilor este unul prin care individul își gestionează și interpretează impresiile senzoriale în așa fel încât mediul în care trăiește să aibă sens” – se arată în prezentarea rezultatelor cercetării.

Raportul, realizat pe baza unei anchete sociologice derulate în perioada 9-10 decembrie 2013, este structurat pe patru direcții fundamentale: percepțiile cu privire la siguranța națională a României și asupra riscurilor de securitate, încrederea în instituțiile cu rol în siguranța națională a României precum și în conducătorii acestora, percepția cu privire la investițiile chineze în România și percepția cu privire la Republica Moldova din perspectiva evoluțiilor de ultimă oră din țara vecină, vorbitoare de limba română și abia înscrisă pe calea europeană.

Cine-a votat USL a greșit drumul: 72% din populație consideră că Ponta a greșit direcția!

Ceea ce atrage în mod deosebit atenția la acest studiu sociologic realizat de Institutul d.lui Dâncu este chiar răspunsul la prima întrebare din sondaj: Credeți că în România lucrurile merg într-o direcție bună sau într-o direcție greșită? Având în vedere că actuala Putere a fost votată de aproximativ 70% din participanții la alegerile de anul trecut, te-ai fi așteptat ca 70% din intervievați să răspundă că România merge într-o direcție bună! Că doar e direcția aleasă de ei! Ei bine, a fost exact invers! 72% din respondenți au bifat varianta ”B” , adică ”România merge într-o direcție greșită!”.

003

 

Mai mult de jumătate dintre români consideră SIGURANȚA NAȚIONALĂ Foarte bună și Destul de bună

Noul-Logo-al-SRI-Patria-a-prioriDacă ”direcția” e greșită pentru 72% dintre români, Siguranța națională este Destul sigla-siede bună (48%) și Foarte bună (9%) pentru 57% dintre aceștia, doar pentru 13% ea fiind percepută ca Foarte slabă. Dealtfel, potrivit Directorului SRI  George Cristian Maior, citat de Evenimentul Zilei, ”Serviciul Român de Informații are o credibilitate ce-l plasează în primele patru-cinci locuri din lume! De asemenea, a mai spus George Maior, SRI are relaţii de parteneriat cu 128 de servicii din lume.Avem anual 3000 de informaţii schimbate cu aceste servicii, nu contează de unde provin ele. Nu facem diplomaţie prin aceste parteneriate, schimbăm informaţii care sunt utile securităţii naţionale” – a declarat, marți, șeful SRI.

apreciere sig nat

 

Un alt aspect interesant constatat în urma cercetării sociologice a IRES este încrederea în personalitățile ce conduc instiituțiile cu rol în siguranța națională a României. Astfel, dacă Armata a fost întotdeauna pe primul loc al preferințelor privind ”siguranța națională” a țării, concept înțeles mai degrabă în sensul apărării țării în caz de război, șeful Armatei, adică ministrul Apărării Naționale este abia pe locul trei în preferințele românilor, după șefii serviciilor secrete!

Directorul SIE, Theodor Meleșcanu (foto Mediafax)
Directorul SIE, Teodor Meleșcanu (foto Mediafax)

 

Astfel, dacă pe primul loc al percepției românilor, cu 52% încredere – foarte multă (12%) și multă (40%) – se află șeful SIE Teodor Meleșcanu (cu vechi ștate în diplomație încă de pe vremea lui Ceaușescu, numit de puțin timp șeful SIE), pe locul doi se află directorul SRI George Cristian Maior, cu 44% încredere – foarte multă (9%) și multă (35%).

 

Directorul SRI, George Cristian Maior
Directorul SRI, George Cristian Maior

În ministrul Apărării, Mircea Dușa, au multă și foarte multă încredere 41% dintre respondenți, iar în Radu Stroe, Ministrul Afacerilor Interne – 39%. Laura Codruța Koveși, procurorul șef al DNA este creditată cu 35% multă și foarte multă încredere, Tiberiu Nițu, procurorul general al României are o cotă de încredere de 31%, în timp ce șeful ANI, Horia Georgescu, beneficiază de încredere multă și foarte multă din partea a 29% dintre participanții la studiul IRES. 

Percepția asupra șefului DNA și a șeful ANI este rezultatul atacului continuu asupra lor, prin campanii de presă diversioniste a mass-media controlate de afaceriști cu dosare penale instrumentate sau declanșate de acțiunea celor doi, Laura Codruța Koveși (DNA) și Horia Georgescu (ANI). Este deja cunoscut atentatul recent asupra Codului Penal săvârșit de niște infractori cu imunitate parlamentară, pentru anularea activității DNA și ANI cu privire la pușcăriabili și pușcăriași precum Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Cătălin Voicu, George Becali, Relu Fenechiu, Dan Păsat, Decebal Traian Remeș, Ioan Avram Mureșan etc. etc.

incredere conducere servicii

Riscurile de securitate percepute de români sunt însă și din alte zone decât aceea de care sunt responsabile serviciile secrete. Astfel, cutremurul este riscul cel mai mare pe care îl percep românii (78%), el fiind însoțit de inflație (77%) și tulburările sociale (75%).

008

Alte riscuri percepute de către cei chestionați pentru România sunt: răpirile de persoane (52%), pandemiile (43%), falimentul de țară (41%), terorismul (35%), dictatura (34%), agresiunea militară din partea unei mari puteri (30%). Agresiunea militară din partea unui vecin sau un război în zonă sunt riscurile indicate în cea mai mică măsură de respondenți ca fiind de actualitate pentru România.

În mod specific, siguranța energetică a României despre care s-a discutat intens în opinia public mai ales în chestiunile legate de exploatarea resurselor naturale este apreciată ambivalent de respondenți – 46% o apreciază ca fiind foarte și destul de bună, în timp ce 49% spun că este foarte și destul de proastă.”

O altă surpriză este modul în care românii percep relația României cu anumite state sau uniuni de state. Dacă Uniunea Europeană este pe locul 1, la preferințe (73%), iar SUA pe locul 2, cu 72%, românii consideră China ca fiind un foarte bun prieten (71%) în vreme ce Marea Britanie este, desigur, având în vedere atacurile tot mai dese la adresa românilor, cu 9 procente sub China (62%).

Referitor la dușmani, rușii sunt, în mod firesc, pe primul loc, cu 48% din procente (mulți comuniști nostalgici trebuie să fi fost printre respondenți!!), iar ungurii pe locul secund cu 46%.

Rusia, în primul rând, pentru că este dușmanul natural al României, mai ales după ce criminalii bolșevici ne-au transformat într-o gubernie rusească, ne-au ucis elitele și ne-au ciopârțit trupul țării, răpindu-ne Basarabia și Nordul Bucovinei, iar Ungaria pentru că de la Trianon încoace refuză să recunoască faptul că Ardealul a fost, până la ”descălecatul” ungurilor din pusta mongoloidă,  este și va fi al nației române, ungurii lui Tokes fiind extrem de sensibili la cuvântul ”național” din articolul 1, alin (1) al Constituției acestei țări.

tari

Republica Moldova

Referitor la percepția cu privire la Republica Moldova, 65% dintre participanții la studiul IRES consideră că este posibilă unirea Republicii Moldova cu România.

unirea

De asemenea, un sfert dintre români au cumpărat vreodată vin produs în Republica Moldova, iar peste jumătate (55%) dintre cei care nu au cumpărat niciodată vinuri moldovenești spun că ar cumpăra dacă ar găsi în magazine.

La fel 80% dintre respondenți au auzit de decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova cu privire la statuarea limbii române drept limbă oficială,

limba română

iar 91% dintre ei apreciază că această decizie este una bună (52%) și foarte bună (39%).

Page_14

Mai mult de jumătate de participanții la studiu s-au declarat informați cu privire la Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană de la Vilnius,iar 83% dintre ei au o părere bună sau foarte bună despre semnarea acestui acord.

Dan Badea

 

 

Decizie istorică peste Prut: Cinci români de la Chișinău, în robe vișinii, l-au plesnit cumplit peste bot, pe ocupantul rus, cu LIMBA ROMÂNĂ!

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis, astăzi, că limba oficială în acest stat este LIMBA ROMÂNĂ și nu, așa cum au decis ocupanții bolșevici, așa-zisa limbă moldovenească. Decizia este, într-adevăr, istorică și ea reprezintă primul pas spre reîntregirea neamului românesc!

De la stânga la dreapta: Igor Dolea, Tudor Panţâru, Alexandru Tănase, Victor Popa, Petru Răilean şi Aurel Băieşu. (foto: constcourt.md)
Românii suverani de la Chișinău (de la stânga la dreapta: Igor Dolea, Tudor Panţâru, Alexandru Tănase, Victor Popa, Petru Răilean şi Aurel Băieşu). – foto: constcourt.md
Alexandru Tănase, președintele român al Curții Constituționale din Republica Moldova
Alexandru Tănase, președintele român al Curții Constituționale din Republica Moldova

450-limba_romana_patriamea3

ABECEDAR românesc
ABECEDAR românesc
Abecedar din 1949, ”pentru vârstnici”. Se realiza marea alfabetizare a lui Stalin pentru românii arestați odată cu Basarabia
Abecedar din 1949, ”pentru vârstnici”. Se realiza marea alfabetizare a lui Stalin pentru românii arestați odată cu Basarabia
„Scurtă russască grammatică, cu tălmăcire în limba moldovenească, pentru ucenicii Seminariei Chișinăului, și alte altor școale din Basarabiia, cu adăogirea cuvintelor și a dialogurilor, ce să întrebuințază mai adesăori în limba russască și moldovenească. Chișinău. În Tipografiia Mitropoliei Chișinăului. Anul 1819. (foto: tiparituriromanesti.wordpress.com)
„Scurtă russască grammatică, cu tălmăcire în limba moldovenească, pentru ucenicii Seminariei Chișinăului, și alte altor școale din Basarabiia, cu adăogirea cuvintelor și a dialogurilor, ce să întrebuințază mai adesăori în limba russască și moldovenească. Chișinău. În Tipografiia Mitropoliei Chișinăului. Anul 1819. (foto: tiparituriromanesti.wordpress.com)

Cei care au sesizat înaltul for legislativ al Moldovei sunt deputatul ANA GUȚU (26 MARTIE 2013) și grupul de deputați Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru și Gheorghe Brega. Sunt nume ce trebuie reținute de români! La fel cum trebuie reținute numele celor care au luat această Decizie istorică, membri ai Curții Constituționale a Republicii Moldova: președintele Alexandru TĂNASE și judecătorii Aurel BĂIEŞU, Igor DOLEA, Tudor PANŢÂRU, Victor POPA și Petru RAILEAN. 

Ceea ce este mai grav pentru ocupantul rus, referința la Declarația de Independență care, spune Curtea Constituțională, prevalează în fața Constituției, face trimitere la mai multe chestiuni extrem de explozive, printre care și Pactul Ribentrop-Molotov, prin care, din trupul țării au fost smulse Basarabia și Nordul Bucovinei. Așadar, recunoașterea LIMBII ROMÂNE ca limbă oficială în Republica Moldova, transformă Basarabia într-un cartof atât de fierbinte pentru partea asta de lume încât Putin simte deja cum îi ard palmele…Și nu numai lui. 

Iată comunicatul apărut astăzi pe site-ul Curții Constituționale a Republicii Moldova:

Comunicatul de pe siteul CC
Comunicatul de pe siteul CC

La 5 decembrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 şi 41b/2013).

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 şi, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputaţii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

  Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituţională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova se menţionează că denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic.

România Mare, 1938
România Mare, 1938

În viziunea Preşedintelui Republicii Moldova, naţiunea română este organizată în două state româneşti: România şi Republica Moldova. În cazul Republicii Moldova, sunt culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenţei a două naţiuni, a două limbi, a două istorii diferite”.

Preşedintele Republicii Moldova consideră că problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată de problema identităţii lingvistice a naţiunii titulare, a generat o profundă scindare în cadrul populaţiei Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să-şi rezolve neîntârziat problemele lingvistice, denumirea oficială a limbii de stat urmând să fie determinată doar prin prisma adevărului ştiinţific, fără imixtiunea politicului.

Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma „limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin. (1) din Constituţie poate fi echivalată semantic cu limba română. În acelaşi timp, Academia menţionează necesitatea funcţionării limbii de stat a Republicii Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl  Alexandru TĂNASE, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă consacră crearea noului stat independent Republica Moldova şi stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

Curtea a statuat că Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă.

Prin urmare, orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei,textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

ABECEDAR în litere kirilice
ABECEDAR în litere kirilice

 

 

Iată documentele care au stat la baza deciziei Curții Constituționale a Republicii Moldova, cele două sesizări făcute de deputații români din Moldova.

 

Sesizarea deputatului Ana GUȚU, DIN 26 MARTIE 2013:

Sesizarea deputatului Ana Guțu
Sesizarea deputatului Ana Guțu

dutu 2 dutu 3 dutu4 dutu5

sesizarea deputatului Ana Guțu
sesizarea deputatului Ana Guțu

 

Verwendung nur mit Belegexemplar/(c) kramar/fischka.com

 

Sesizarea grupului de deputați în frunte cu Valeriu GHIMPU

Sesizarea grupului de deputați liberali în frunte cu Mihai Ghimpu
Sesizarea grupului de deputați liberali în frunte cu Mihai Ghimpu

ghimpu2 ghimpu3 ghimpu4

ghimpu5

ghimpu6 ghimpu7 ghimpu8 ghimpu9 ghimpu10 ghimpu11

Iată și lucrarea unui imbecil de peste Prut, VASILE STATI, ”habilitat ca doctor în istorie” de bolșevici, un cretin care are trebui reținut de autorități pentru trădare națională în interesul Rusiei. Imbecilul Stati a realizat un dictionar moldovenesc-român, traducând cuvintele rusificate pătrunse în limba românilor cotropiți de ruși (numite cuvinte moldovenești!) în limba română. Uitați-vă la fața lui de bizon rus…Așa arată  ocupantul: prost, umflat, impotent de câtă vodkă a înghițit la viața lui și ”habilitat” cu diverse titluri la ȘtefanGheorghiul lor bolșevic.

Vasile Stati, un imbecil care a transformat regionalismele rusofone într-o limbă nouă, învățată de la rusoaica de mumă-sa. Un cretin bolșevic cum avem și noi destui la București în Guvern sau Parlament. Așa arată prostul veritabil.
Vasile Stati, un imbecil care a transformat regionalismele rusofone într-o limbă nouă, învățată de la rusoaica de mumă-sa. Un cretin bolșevic cum avem și noi destui la București în Guvern sau Parlament. Așa arată prostul veritabil.
Dicționar moldovenesc-român, o mostră de prostie veritabilă dar și un atentat la Securitatea statului moldovenesc. Vasile Stati, adică boul (așa se traduce în limba română cuvântul ”stati”) din imagine cu față de rusnac, trebuia legat și aruncat la beci pentru zeci de ani. Nu-i târziu nici acum, după decizia Curții Constituționale! Asta dacă în codul penal al Republicii Moldova există acuzația de trădare.
Dicționar moldovenesc-român, o mostră de prostie veritabilă dar și un atentat la Securitatea statului moldovenesc. Vasile Stati, adică boul (așa se traduce în limba română cuvântul ”stati”) din imagine cu față de rusnac, trebuia legat și aruncat la beci pentru zeci de ani. Nu-i târziu nici acum, după decizia Curții Constituționale! Asta dacă în codul penal al Republicii Moldova există acuzația de trădare.
fragmente din dictionarul trădătorului rusnac, Stati
fragmente din dictionarul trădătorului rusnac, Stati

 dictionar_litera_ab

 

Iată și documentele istorice care au stat la baza Deciziei celor 5 judecători ai Curții Constituționale: Declarația de Independență din 1991 și Declarația de Suveranitate din 1990, după desprinderea Basarabiei din chingile oficiale ale fostei URSS:

 

 

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 691
din  27.08.1991

privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova

Publicat : 27.08.1991 în Monitorul Oficial Nr. 011     art Nr : 103;118     Promulgat : 27.08.1991

Parlamentul Republicii Moldova d e c r e t e a z ă:

  1. Se aprobă Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova (se anexează).
  2. Prezenta Lege intră în vigoare în momentul adoptării ei.

PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA                       Mircea SNEGUR

Chişinău, 27 august 1991.
Nr.691-XII.

D E C L A R A Ţ I A

DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,

AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;

CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 si 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale„, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească„, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotarîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranitatii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

TINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN şi INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTARĂŞTE că pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 Chişinău, Parlamentul Republicii Moldova,
27 august 1991
Steagul Republicii Moldova
Steagul Republicii Moldova
 

Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova (RSSM) (1990)

 

Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
harta-RM-cu-vecini
Republica Moldova (galben)
Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova
Nr.148-XII  din  23.06.90
„Vesti” Nr. 8/192, 1990
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a în cadrul primei sesiuni, apelînd la adevăr că toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la viaţă, libertate şi bunăstare, înţelegînd responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitatea tuturoar popoarelor, în scopul instaurării legii, protecţiei legale şi stabilităţii sociale, exprimînd dorinţa poporului, declară solemn:
1. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica şi necesara condiţie a existenţei statalităţii Moldovei.
2. Purtătorul şi sursa suveranităţii este poporul. Suveranitatea se realizează în interesele întregului popor de către organul reprezentativ superior al puterii republicii. Nici o parte a poporului, nici un grup de cetăţeni, nici un partid politic sau organizaţie publică, nici o altă formă de organizaţie, nici o persoană fizică nu au dreptul să-şi atribuie dreptul de a exercita suveranitatea.
3. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat unitar şi indivizibil.Hotarele R.S.S. Moldova pot fi modificate doar cu acordul amiabil între R.S.S. Moldova şi alt stat suveran în conformitate cu dorinţa popoarelor, în conformitate cu adrvărul istoric şi regulelor acceptate de drept internaţional.

4. Pămîntul, subsolul acestuia, apele, pădurile şi alte resusre naturale, aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum şi întreg potenţialul economic, tehnico-ştiinţific şi financiar, alte valori de patrimoniu naţional se află în proprietatea exclusivă a R.S.S. Moldova şi se folosesc în scopul asigurării necesităţilor materiale şi spirituale poporului republicii.

Întreprinderile, organizaţiile, instituţiile, alte obiective, ce aparţin comunităţii statelor independente, statelor străine şi a cetăţenilor acestora, organizaţiilor internaţionale, pot fi amplasate pe teritoriul R.S.S. Moldova, pot utiliza resursele ei naturale doar cu acordul organelor competente ale puterii R.S.S. Moldova în conformitate cu legislaţia republicii.

5. În scopul asigurării garanţiilor social-economice, politice şi juridice ale suveranităţii republicii – Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova stabileşte:

  • puterea deplină a Republicii Sovietice Socialiste Moldova asupra deciziilor privitoare la subiectele ce vizează statul şi societatea civilă,
  • supremaţia Constituţiei şi legilor R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul R.S.S. Moldova. Legile şi alte acte normative ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sunt valabile doar după ratificarea acestora de către Sovietul Suprem al republicii. Acţiunea actelor anterioare, care contravin suveranităţii Moldovei se abrogă.

6. Republica Sovietică Socialistă Moldova recunoaşte dreptul suveran al tuturor statelor. Ca stat suveran R.S.S. Moldova are dreptul de a intra în uniuni de state, de delegare în acestea, în mod voluntar, a anumitor predogative, precum şi să lipsească de aceste prerogative sau să se retragă din uniuni în conformitate cu acordul respectiv.

7. Republica Sovietică Socialistă Moldova participă la punerea în aplicare a autorităţiitransferate comunităţii statelor independente, şi a autorizat reprezentanţi în alte state suverane. Divegenţele dintre R.S.S. Moldova şi comunitatea statelor independente se soluţionează în modul prevăzut de acordul respectiv.

8. Pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldova se stabileşte cetăţenia republicii. Tuturor cetăţenilor republicii, cetăţenilor străini şi apatrizilor care au viza de reşedinţa pe teritoriul R.S.S. Moldova, le sunt garantate drepturile şi libertăţile conform Constituţiei şi altor legi ale R.S.S. Moldova, recunoscute principiile şi normele de drept internaţional şi ei sunt obligaţi să respecte legile republicii.

Cetăţenii Moldovei din afara republicii, se află sub protecţia Republicii Sovietice Socialiste Moldova.

9. Republica Sovietică Socialistă Moldova acordă garanţii pentru toţi cetăţenii, partidele politice, organizaţiile publice, mişcările de masă şi organizaţiile religioase, ce activează în conformitate cu prevederile Constituţiei R.S.S. Moldova, şanse juridice egale de a participa la gestionarea statului şi afacerilor publice.

10. Separarea ramurilor legislativă, executivă şi judecătorească ale puterii constituie Principiul de bază al funcţionării R.S.S. Moldova ca stat democratic de drept.

11. Republica Sovietică Socialistă Moldova respectă Carta Naţiunilor Unite, şi afirmă angajamentul său faţă de principiile universal acceptate şi normele de drept internaţional, dorinţa de a trăi cu toate ţările şi popoarele în pace şi armonie. Să ia toate măsurile pentru a evita o confruntare în relaţiile internaţionale, interstatale şi inter-etnice, apărînd interesele poporului R.S.S. Moldova.

12. Republica Sovietică Socialistă Moldova ca un subiect egal al relaţiilor internaţionale se declară o zonă demilitarizată, activ promovează consolidarea păcii şi securităţii, este implicată direct în procesul de cooperare şi securitate precum şi în structurile europene.

13. Această declaraţie este baza pentru dezvoltarea unei noi Constituţii a RSS Moldova, îmbunătăţirea legislaţiei naţionale, poziţia Republicii Sovietice Socialiste Moldova în pregătirea şi semnarea Tratatului de Uniune în cadrul comunităţii de state independente.

 

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova,

or. Chişinău, 23 06 1990. , Nr 148-XII.

 

Dan Badea

1 Decembrie 2013: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI!

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI, ORIUNDE V-AȚI AFLA! SĂ RETRĂIM MAREA UNIRE CU BASARABIA STRĂBUNĂ ȘI CU CELELALTE TERITORII ROMÂNEȘTI TĂIATE CU BARDA BOȘEVICĂ DIN TRUPUL SFÂNT AL ȚĂRII! Așa să ne-ajute Dumnezeu!!!
LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI, ORIUNDE V-AȚI AFLA! SĂ RETRĂIM MAREA UNIRE CU BASARABIA STRĂBUNĂ ȘI CU CELELALTE TERITORII ROMÂNEȘTI TĂIATE CU BARDA BOȘEVICĂ DIN TRUPUL SFÂNT AL ȚĂRII! Așa să ne-ajute Dumnezeu!!!
ROMÂNIA ÎNTREGITĂ - ROMÂNIA MARE
ROMÂNIA ÎNTREGITĂ – ROMÂNIA MARE

 

BASARABIA

 

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabiei, fostă parte componentă a Ţării Moldovei) cu România, 27 martie/9 aprilie 1918
Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabiei, fostă parte componentă a Ţării Moldovei) cu România, 27 martie/9 aprilie 1918

 

Sfatul Tarii, 10 decembrie 1918
Sfatul Tarii, 10 decembrie 1918

 

 

Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România
Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România

 TRANSILVANIA

Marea adunare populară de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918
Marea adunare populară de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918

 

Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia
Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia

Alba_Iulia_Resolution

Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.
Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.

 

BUCOVINA

 

Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag1)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag1) – (foto: basarabia-bucovina.info)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag2) - (foto: http://basarabia-bucovina.info/)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag2) – (foto: http://basarabia-bucovina.info/)

 

bucovina1

Decretul Regelui Ferdinand de Unire a Bucovinei cu Romania semnat si de Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri la 18 Decembrie 1918 (foto:www.basarabia-bucovina.info)
Decretul Regelui Ferdinand de Unire a Bucovinei cu Romania semnat si de Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri la 18 Decembrie 1918 (foto:www.basarabia-bucovina.info)

 

Publicatia “Glasul Bucovinei” – director Sextil Puscariu – din 16 noiembrie 1918, a doua zi dupa votarea Unirii cu Tara, cu articolele salutare pentru revenirea lui I. Z. Codreanu (foto mai jos) si de sarbatorire a evenimentului din 15/28 noiembrie, semnate de Ion Nistor si Pan Halippa (foto si explicație : http://basarabia-bucovina.info/)
Publicatia “Glasul Bucovinei” – director Sextil Puscariu – din 16 noiembrie 1918, a doua zi dupa votarea Unirii cu Tara, cu articolele salutare pentru revenirea lui I. Z. Codreanu (foto mai jos) si de sarbatorire a evenimentului din 15/28 noiembrie, semnate de Ion Nistor si Pan Halippa (foto si explicație : http://basarabia-bucovina.info/)

 

Regina Maria si Regele Ferdinand la Chisinau, in 1920 (foto:http://basarabia-bucovina.info/)
Regina Maria si Regele Ferdinand la Chisinau, in 1920 (foto:http://basarabia-bucovina.info/)

 

 DEȘTEAPTĂTE ROMÂNE

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați! Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare, În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inimă duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

OBS: Cronologie (wikipedia) – EVENIMENTELE CARE AU CONDUS LA MAREA UNIRE

  • 4 august S.N. 17 august1916 – România, prin guvernul condus de către Ion I. C. Brătianu, semnează Convenția de la București, 1916 cu puterile Antantei(Marea BritanieFranțaItalia (din aprilie 1915) și Imperiul Rus). Conform tratatului, România obține drepturi asupra tuturor teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români. TransilvaniaBanatulBucovinaCrișana și Maramureș (Partium) urmând să devină parte a României după Primul Razboi Mondial dacă România va intra în război. Granița planificată urma o linie cu aproximativ 20-40 de km mai la vest față de granița actuală dintre Ungaria și România, atingând râul Tisa la sud, incluzând astfel întreg Banatul.
  • august 1916 – România atacă Austro-Ungaria. În urma ofensivei armatei române peste Carpați sunt ocupate numeroase localitați: BrașovSf. Gheorghe,Miercurea CiucGheorgheniOrșova. Ofensiva română este oprită după pierderea bătăliei de pe frontul de sud la Turtucaia contra forțelor germane și bulgare. Puterile Centrale (GermaniaAustro-Ungaria), Imperiul Otoman și Regatul Bulgariei lansează o contraofensivă care duce la invadarea sudului României, a Munteniei.
  • 21 noiembrie1916 – Împăratul Franz Joseph al Austriei moare. Împăratul Carol I al Austriei îi succede la tron.
  • 23 noiembrie S.N. 6 decembrie1916 – Pierderea bătăliei pentru apărarea Bucureștiului în fața ofensivei germano-austro-ungare duce la ocuparea capitalei. Capitala României este mutată temporar la Iași, autoritățile și armata retrăgându-se în Moldova. Se formează un guvern de uniune națională din liberali și conservatori, condus de Ion I. C. Brătianu.
  • decembrie 1916 – Ofensiva germană este oprită pe linia frontului MărășeștiGalați. Guvernul, confruntat cu perspectiva străpungerii frontului de către germani, ia decizia să transfere tezaurul în Rusia pentru depozitare.
  • februarie 1917 – Izbucnește Revoluția Rusă din 1917, fapt care va împiedica România să-și valorifice victoriile din vara anului 1917.
  • aprilie 1917 – SUA intră în război de partea Antantei.
  • mai-august 1917 – Trupele românești obțin victorii la MărăștiMărășești și Oituz, împiedicând cucerirea Moldovei de către armata germană.
  • 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917 – Armistițiul de la Focșani dintre România și Puterile Centrale, sub influența evenimentelor din Rusia.
  • 8 ianuarie 1918 – Președintele SUA Woodrow Wilson condamnă orice tratat secret și cere autonomia (auto-determinare) pentru grupurile etnice aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american, intitulat Paisprezece Puncte.
  • 18 februarie S.N. 3 martie1918 – Tratatul de la Brest-Litovsk consemnează ieșirea Rusiei din război.
  • 26 – 28 martie, 1918 – Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria are loc la Roma. Este adoptată o moțiune, cerându-se recunoașterea dreptului fiecărei națiuni să se constituie într-un stat național, care va rămâne independent sau se va uni cu statul național deja existent.
  • 9 aprilie1918 – Basarabia, după trei luni de independență față de Rusia, își proclamă unirea cu Regatul României. Deputații români și o parte dintre deputații minorităților (în total 86) votează pentru, în timp ce mare parte dintre reprezentanții minorităților (ucrainienirusigermanievreigăgăuzi) (în total 36) se abțin. Doi deputați ucrainieni și unul bulgar (în total 3) votează împotrivă. Declarația este semnată și de către primul ministru (pro-german) al guvernului român Alexandru Marghiloman.
  • 24 aprilie S.N. 7 mai 1918 – Tratatul (Pacea) de la București semnat de România și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Bulgaria) înlocuiește armistițiul semnat la Focșani în 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917. România revenea la granițele dinainte de război, dar se cedau către Puterile CentraleDobrogea, trecătorile Munților Carpați (5600 Kmp), se impuneau demobilizarea armatei române și controlul german asupra economiei românești. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României în speranța că soarta războiului se va întoarce. Dispozițiile tratatului nu au intrat în vigoare decât timp de șase luni. Totuși, conform tratatului, Puterile Centrale au început să-și retragă trupele de pe teritorul României.
  • 24 august1918 – Comitetul Național Român ia naștere la Paris, cu Take Ionescu drept președinte, Vasile LucaciuOctavian Goga, Dr. Constantin Angelescu și Ioan Theodor Florescu ca membrii. Comitetul este recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de Franța (29 septembrie), de Statele Unite ale Americii (23 octombrie), de Marea Britanie (29 octombrie), și de Italia (9 noiembrie), cele patru puteri ale Antantei.
  • 2 septembrie1918 – Un Congres al cehilorslovacilorpolonezilorromânilorsârbilorcroaților și rutenilor din Austro-Ungaria are loc la New York. Se adoptă o rezoluție care cere divizarea Austro-Ungariei și eliberarea popoarelor sale.
  • 12 octombrie1918 – Comitetul Executiv al Partidul Național Român (Partida Națională) din Austro-Ungaria, partidul majoritar în Transilvania, are loc laOradea. Se adoptă o declarație „în virtutea dreptului național al fiecărei națiuni să-și decidă propria soartă” a unui Consiliu Român Național Central, organism provizoriu de guvernare pentru Transilvania. În acest scop, Partida Națională înfintează la Arad un Comitet de Acțiune prezidat de Vasile Goldiș.
  • 18 octombrie1918 – Alexandru Vaida-Voevod, proeminentul politician român din Austro-Ungaria, citește declarația de auto-determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta.
  • aceeași zi – Împăratul Carol I al Austriei înaintează un „Manifest către popoarele mele credincioase”, despre reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state independente: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și Ucraina. Manifestul nu-și atinge scopul, fiind privit ca un pas ce vine mult prea târziu. Consilii Naționale se înfiintează în teritoriile Austro-Ungariei care preferă să negocieze direct cu puterile Antantei, decât cu un guvern central ce-și pierde puterea. Marea Britanie își intensifică demersurile diplomatice.
  • aceeași zi – Un răspuns la manifestul împăratului Carol I al Austriei este trimis de către Corpul voluntarilor în armata Austro-Ungară din Transilvania și Bucovina, în care se cere unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României. Iuliu Maniu, proeminent politician transilvănean, adună la Viena 70,000 de soldați transilvăneni din armata Austro-Ungară și-i duce în Transilvania.
  • 28 octombrie1918 – Cehoslovacia își declară independența.
  • 29 octombrie1918 – Zonele slave din sudul Austro-Ungariei declară Statul slovenilor, croaților și sârbilor.
  • 31 octombrie1918 – Un nou guvern, condus de Mihály Károlyi, se formează la Budapesta, cu democratul Oszkár Jászi ca ministru al naționalităților. Guvernul ungar încheie uniunea sa cu Austria, dizolvând oficial statul Austro-Ungar.
  • 3 noiembrie1918 – Generalul Weber, din partea Austro-Ungariei, semnează tratatul la Padova, Italia.
  • aceeași zi – Consiliul Național Român Central este creat din reprezentanții Partidului Național Român și din cei ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, luând controlul asupra autorităților locale din Transilvania. Aparatul administrativ ungar se dezintegrează. Guvernul lui Károlyi Mihály începe negocieri cu Consiliul Național Român Central.
  • 6 noiembrie1918 – Victoria Antantei pe Frontul de vest este din ce în ce mai aproape și armata generalului Maurice Sarrail din Salonic străpunge liniile bulgare din Frontul Balcanic. Guvernul român pro-german condus de Alexandru Marghiloman demisionează. Un nou guvern, avându-l ca prim ministru pe generalul Constantin Coandă, se formează. Se decretă mobilizare generală.
  • aceeași zi – demobilizarea armatei austro-ungare
  • 10 noiembrie 1918 – România redeclară război Puterilor Centrale.
  • 11 noiembrie1918 – Pe Frontul de vest se semnează Armistițiul cu Germania (Compiègne), Franța.
  • aceeași zi – Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei, prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru viitorul popoarelor sale iubite”. Ofițerii, funcționarii publici și cei asimilați acestora sunt dezlegați de jurământul de credință față de împărat.
  • 12 noiembrie1918 – Primele trupe din armata română intră pe teritoriul Ungariei și ocupă trecătorea montană de la Tulgheș.
  • 13 noiembrie1918 – Armistițiul de pe Frontul Balcanic este semnat la BelgradSerbia, între generalul francez Franchet d’Esperey, șeful armatei orientale a Antantei, și guvernul ungar. Acțiuni militare de mică anvergură continuă pentru câteva zile în sudul Ungariei. Armistițiul stabilește liniile de frontieră între Ungaria, Serbia și România, iar Banatul intră sub administrare sârbească, în pofida Convenției de la București din 1916. Crișana șiMaramureș, incluzând orașele Satu MareOradeaBeiuș și Arad, ca dealtfel și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Ungaria este obligată de puterile Antantei să permită trupelor armatei române să pătrundă în teritoriile transilvănene la est de linia de demarcație aflată de-a lungul Mureșului. Ungariei îi este permis să păstreze doar opt divizii de armată. Trupele dezarmate se întorc acasă.
  • 1315 noiembrie1918 – Negocierile sunt ținute la Arad între guvernul ungar al lui Károlyi Mihály și Consiliul Național Român Central din Transilvania, fără a ajunge la o înțelegere. Consiliul Național Român Central se retrage de la negocieri și decide să țină alegeri și convine pentru data de 18 noiembrie / 1 decembrie pentruMarea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, organizată de Marele Sfat al Națiunii Române din Transilvania și Ungaria, încredințându-i și puterea.
  • 1320 noiembrie1918 – Trupele românești ocupă mai multe trecători montane importante de la granița de nord-est cu Ungaria. Intenționează să ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administrație românească temporar, așa cum a fost permis prin armistițiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Ungaria își retrage din trupe pentru a se conforma armistițiului. Au loc confruntări izolate cu poliția militară ungară.
  • noiembrie 1918 – De-a lungul unui interval de 12 zile, se țin alegeri pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria. Cei 1,228 de membrii sunt aleși câte 5 din fiecare district electoral stabilit în 1910 (600 de membrii în total), respectiv 628 de reprezentanți ai diferitelor organizații sociale, profesionale și culturale (cler, uniunui profesorale, armată). Entuziasmul local crește, pe măsură ce sunt înaintate cereri precum reforma agrară, votul universal și posibila unire cu România.
  • 25 noiembrie1918 – Armata română ocupă Târgu-Mureș.
  • 28 noiembrie1918 – Cei 100 de membrii aleși în Congresul General al Bucovinei emit o rezoluție de unire necondiționată cu Regatul României. Deputații români (74), germani (7) și polonezi (6) au votat pentru, în timp ce cei 13 deputați ucrainieni s-au retras înaintea votului final.

Alegerea Albei Iulia

Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Național Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599Mihai Viteazul, își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreț. Cetatea a fost capitala domnitorului în timpul scurt cât reușise să săvârșească unirea celor trei principate (Muntenia, Moldova și Transilvania). La 1784, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca, sufereau supliciul frângerii pe roată în urma condamnării lor. Pregătirea Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăți. Ședințele preparatoare din cele două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însuflețite. Discutându-se textul Rezoluției Unirii, redactat de Vasile Goldiș, unii susțineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră și delegații sosiți din Bucovina și Basarabia, susțineau unirea fără condiții. Socialiștii, lucrând sub influența Budapestei, cereau republica și-și exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din urmă s-a stabilit o înțelegere, renunțându-se la toate părțile la punctele de vedere prea intransigente și adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziție, deoarece „nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche și să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiții la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranziție. Adunarea Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania. Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc. În acest timp, în sala Cazinei militare, delegații țin adunarea. Au participat și delegații Bucovinei și Basarabiei, care au ținut să aducă salutul țărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie a statului român. În mijlocul aprobărilor unanime și a unui entuziasm fără margini, Ștefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiș expune trecutul românilor de pretutindeni și argumentează necesitatea Unirii, iar Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuiește aceasta. Socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române. Rezoluția Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice, reforma agrară radicală, legislație de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea națională dorește ca Congresul de pace să asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva dușmanului au scăpat civilizația din ghearele barbariei. La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluției, Unirea Transilvaniei cu România era săvârșită.

Consecințe și războiul dintre Regatul României și Republica Sovietică Ungară

  • 7 decembrie, 1918 – Armata Română intră în Brașov, în sud-estul Transilvaniei.
  • 7 decembrie, 1918 – Armata Română depășește linia de demarcație fixată prin Tratatul de pace de la Belgrad (râul Mureș) și înaintează spre Turda, cu scopul de a ocupa Clujul, cel mai important oraș al Transilvaniei. Puterile Antantei îi ordonă Ungariei să-și retragă trupele.
  • decembrie, 1918 – Guvernul Ungariei decide recrutarea de soldați, pentru a rezista trupelor române, dar timpul este prea scurt. Orașe importante, precum Cluj, se predau fără a opune rezistență.
  • 12 decembrie, 1918 – Trupele române intră în Sibiu (sudul Transilvaniei).
  • 14 decembrie, 1918 – Consiliul Director din Transilvania, ales de etnicii români, trimite la București o delegație condusă de Miron Cristea, episcop de Caransebeș, pentru a negocia detaliile unirii. Regele Ferdinand I al României primește și acceptă Declarația Unirii, proclamată la 1 decembrie de către Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria.
  • 15 decembrie, 1918 – O Adunare națională a Germanilor din Transilvania și Banat are loc la Mediaș, în centrul Transilvaniei, în care se proclamă o declarație care aprobă decizia de românilor de a se uni cu Regatul României.
  • 22 decembrie, 1918 – În replică, o Adunare Generală a Maghiarilor are loc la Cluj (magh. Kolozsvár oraș situat în centrul Transilvaniei și cel mai mare oraș din Transilvania). Adunarea reafirmă loialitatea maghiarilor din Transilvania pentru Ungaria.
  • 24 decembrie, 1918– Regele Ferdinand I semnează un decret de acceptare a unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, la care guvernul maghiar protestează. La Versailles încep negocierile cu cele patru puteri ale Antantei, precum și cu Cehoslovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Rusia, pentru stabilirea noilor granițe.
  • 24 decembrie, 1918– Trupele române intră în Cluj.
  • 14 ianuarie1919 – Trupele române ajung la Baia Mare.
  • ianuarie, 1919 – Puterile Antantei dezaprobă acțiunile românilor, care în schimb susțin că decizia Parlamentului Transilvaniei trebuie să aibă prioritate față de armistițiul dintre Franța și Ungaria.
  • 18 ianuarie, 1919 – Trupele române intră în Sighetu Marmației.
  • 22 ianuarie, 1919 – Trupele române se opresc la noua linie de demarcație indicată de puterile Antantei, lăsând Banat sub controlul Serbiei, iarCrișana sub control Maghiar.
  • 20 martie, 1919 – Generalul francez Vyx, în numele puterilor Antantei, cere Ungariei să renunțe la anumite teritorii și să accepte o nouă linie de demarcație, mai mult sau mai puțin în concordanță cu situația din teren de la acel moment.
  •  21 martie, 1919 – Prim-ministrul magiar Károlyi precizează într-o alocuțiune adresată poporului că nu poate accepta pierderile teritoriale cerute de puterile Antantei, și predă puterea unui guvern de stânga radical, condus de comunistul Béla Kun, care proclamă Ungaria ca Republică Sovietică și renunță la politica pasivă de acceptare a pierderilor teritoriale dictate de Antantă.
  • martie 1919 – Delegația română la Conferința de Pace de la Paris, condusă de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, cere Consiliului Marilor Puteri să permită României să ocupe teritorii până la râul Tisa (conform înțelegerii de dinaintea intrării României în război). Propunerea este refuzată. Generalul sud-african Jan Smuts este trimis la Budapesta pentru a negocia cu Béla Kun.
  • aprilie 1919 – Tot mai multe informații despre acțiuni anti românești ce au loc în zonele locuite de români aflate sub control maghiar ajung la București. Armatei Române i se ordonă pregătirea unei ofensive generale pentru 16 aprilie 1919.
  • 15 aprilie, 1919, seara – Trupele maghiare organizează un atac împotriva Armatei Române în vestul Transilvaniei.
  • 16 – 19 aprilie, 1919 – Lupte violente au loc în Munții Apuseni, câștigate în final de trupele române (cinci divizii), care sparg linia frontului în câmpia Crișanei.
  • 19 aprilie, 1919 – Ca urmare a reușitei contraofensivei împotriva Republicii Sovietice Maghiare, trupele române intră în Satu Mare.
  • 20 aprilie, 1919 – Trupele române intră în Oradea.
  • 1 mai, 1919 – Trupele române ajung la râul Tisa.
  •  17 iunie-iulie, 1919 – Consiliul Marilor Puteri cere guvernului României să-și retragă trupele la linia de demarcație și îl invită pe Béla Kun la Paris. România răspunde nefavorabil, și afirmă că va accepta condițiile doar dacă Armata Comunistă este dezarmată și demobilizată. Béla Kun refuză acești termeni.
  • 17 iulie, 1919 – Béla Kun ordonă o contraofensivă împotriva Armatei Române.
  • 20 iulie, 1919 – Armata ungară traversează Tisa; au loc bătălii violente.
  • 26 iulie, 1919 – Ofensiva maghiară este înfrântă și se retrage dincolo de Tisa. Au fost capturați mulți prizonieri.
  • tratat cu Iugoslavia
  • 3 august, 1919 – trupele române intră în Timișoara.
  • alegeri, guvernele Văitoianu și Vaida
  • negocieri cu Cehoslovacia, reforma agrară
  • guvernul Averescu, tratate cu Ungaria și Cehoslovacia

Ziua Națională Înainte de 1918, ziua națională a României se sărbătorea în data de 10 Mai, o zi cu însemnătate dublă, fiind ziua în care Principele Carol intra în țară (în 1866) și a fost ziua în care același Principe ratifica Declarația de Independență a României față de Imperiul Otoman în 1877. Odată cu instalarea regimului comunist după forțarea abdicării tronului de către Regele Mihai I, sărbătoarea națională a noii Republici Populare Române a fost declarată 23 august, ca și comemorare a zilei în care Conducătorul Statului, Mareșalul Ion Antonescu a fost înlăturat de la putere de către Mihai I.