”Baietii destepti” Buzaianu, Machitski & Co sunt invinsi la foc automat, in instanta, de ”fetele destepte” Laura Gilcevescu si Simona Milos

Hidroelectrica a castigat, zilele trecute, inca trei procese din cele intentate in urma cu patru ani de ”baietii destepti” din energie, doua dintre ele la Tribunalul Bucuresti si al treilea la Curtea de Apel. Cel de la Curtea de apel a fost solutionat in 1339 de zile desi, conform legii insolventei, trebuia finalizat in exact cinci zile.

Laura Gilcevescu 1
avocat Laura Gilcevescu – „BORZA si Asociatii”

Meritul ingenunchierii mafiotilor care au pagubit statul roman cu cateva miliarde de euro si intentioneaza s-o faca in continuare, ascunsi in spatele acelorasi privilegii mostenite de la golanii de partid si de stat care au controlat in mod direct

avocat Simona Milos
avocat Simona Milos – „MILOS, DUMITRU si Asociatii”

Hidroelectrica in perioada 1997-2011 (de la Tariceanu, via Dan Ioan Popescu, pana la Videanu si Udrea) este al grupului de avocati de la”Borza si Asociatii” si “Milos, Dumitru si Asociatii”, reprezentat cu maiestrie de ”fetele deștepte” Laura Gilcevescu si Simona Milos.

De partea cealalta, cei care i-au reprezentat si ii reprezinta mai departe pe destepti in toata aceasta cursa perversa provin de la casele de avocatura Casa de avocatura Schoenherr si Asociatii (Alpiq-uri) si Țuca, Zbârcea și Asociații (Energy Holding si ALRO).

Pe 12 februarie,  judecatorul sindic de la Sectia a VII-a Civila a Tribunalului Bucuresti desemnat sa solutioneze dosarele Hidroelectrica, Vasile Fițigău, a respins contestatiile formulate de Alpiq Romindustries si ALRO in Continuă lectura „”Baietii destepti” Buzaianu, Machitski & Co sunt invinsi la foc automat, in instanta, de ”fetele destepte” Laura Gilcevescu si Simona Milos”

DNA nu mai poate fi oprit!

Laura Codruța Kovesi, șeful DNA, a dat recent mafiei politico-financiare românești un avertisment pe cât de clar, pe atât de dur. Referindu-se la marii infractori cu protecție/susținere de partid si de stat, încolonați ca gândacii comunitari în spatele paravanului Ponta, Kovesi le-a transmis – prin intermediul ziare.com – că nimic nu-i mai poate scăpa de brațul lung al DNA.

kovesi1

”Suntem la curent cu toate metodele de furt si disimulare a banilor. Daca se cred mai destepti decat noi, fac o mare greseala, nu sunt. Si nici intangibili nu sunt”.

Beneficiind de sprijinul direct și constant al SRI (”principalul nostru partener in ceea ce priveste alimentarea DNA cu informatii despre fapte de coruptie”), șeful DNA a declarat că dacă marii infractori nu vor reuși să modifice legislația în privința competențelor DNA și a statutului procurorilor (așa cum, zic eu, era cât pe ce să se întâmple în cazul în care Ponta ar fi ajuns stăpân la Cotroceni și ar fi cucerit astfel ultima redută necesară mafiei românești pentru a controla toate instituțiile statului), atunci vom asista la arestări în lanț pentru că procurorii anticorupție nu mai pot fi opriți de nimic și de nimeni.

Kovesi ofera, in premieră, mai multe informații din ”bucătăria” DNA, inclusiv despre stadiul dosarului Microsoft/EADS, despre denunțuri și auto-denunțuri pe bandă rulantă în acest caz, despre impactul pozitiv produs asupra moralului procurorilor anticorupție prin încuviințarea ridicării imunității unora dintre mafioții ascunși în cuibul mafiei românești, PARLAMENTUL ROMÂNIEI etc. etc.

Un interviu care e un punct de plecare pentru ceea ce va urma.

Deja, la sfârșitul zilei în care a fost publicat acest interviu, instituția condusă de Kovesi a cerut și a obținut de la CSM încuviințarea pentru arestarea șefului celeilate structuri de luptă împotriva crimei organizate din România, DIICOT (!!!), procurorul Alina Bica, reținută pentru 24 de ore și acuzată pentru abuz în serviciu ca urmare a implicării ei, în 2011, într-o operațiune de fraudare a statului cu peste 60 milioane de euro. Avizul a fost dat, iar acum nărăvașa trupeșă de la vârful DIICOT își primește rația de fasole direct în arestul din Rahova.

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secția de Combatere a Corupției au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reţinerea pentru 24 de ore, începând cu data de 20.11.2014, a inculpatei BICA ALINA MIHAELA, membră a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul A.N.R.P., la data faptelor, în sarcina căreia s-a reţinut infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Inculpatei i s-au adus la cunoştinţă calitatea procesuală şi acuzaţiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală.

În cauză, procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații” – informa pe 20 noiembrie a.c. DNA.

Dacă Ponta ar fi câștigat alegerile, sunt convins că DNA ar fi fost desființată, așa cum deciseseră déjà capii mafiei PSD/UNPR/PC/UDMR adunați în Guvernul și Parlamentul României.

A doua zi avea să apară și REFERATUL DNA cu propunerea de arestare preventivă a câtorva dintre membrii grupului de crimă organizată, printre care se găsește chiar șeful structurii de luptă împotriva crimei organizate din România (DIICOT), procuror Alina Mihaela Bica.

Cum spuneam, DNA nu mai poate fi oprit. Cel puțin, nu din butoane.

Iată documentul :

 

Referat-ANRP-BICA-page-001 Referat-ANRP-BICA-page-002 Referat-ANRP-BICA-page-003 Referat-ANRP-BICA-page-004 Referat-ANRP-BICA-page-005 Referat-ANRP-BICA-page-006 Referat-ANRP-BICA-page-007 Referat-ANRP-BICA-page-008 Referat-ANRP-BICA-page-009 Referat-ANRP-BICA-page-010 Referat-ANRP-BICA-page-011 Referat-ANRP-BICA-page-012 Referat-ANRP-BICA-page-013 Referat-ANRP-BICA-page-014 Referat-ANRP-BICA-page-015 Referat-ANRP-BICA-page-016 Referat-ANRP-BICA-page-017 Referat-ANRP-BICA-page-018 Referat-ANRP-BICA-page-019 Referat-ANRP-BICA-page-020 Referat-ANRP-BICA-page-021 Referat-ANRP-BICA-page-022 Referat-ANRP-BICA-page-023 Referat-ANRP-BICA-page-024 Referat-ANRP-BICA-page-025 Referat-ANRP-BICA-page-026 Referat-ANRP-BICA-page-027 Referat-ANRP-BICA-page-028 Referat-ANRP-BICA-page-029

Dan Badea

 

 

Cod roșu la frontieră: Escrocul gălățean Maricel Pacuraru intenționează să fugă, ASTĂZI, din țară

Aflat în așteptarea deciziei definitive a Curții de Apel București, care urmează a fi pronunțată dintr-un moment în altul, infractorul Maricel Păcuraru – acuzat de spălare de bani în dosarul Poșta Română – și-a pregătit deja fuga din țară după modelul aplicat la începutul lunii de frații lui Omar Hayssam.

Maricel-Pacuraru11

Cineva din imediata apropiere a inculpatului Păcuraru m-a sunat în urmă cu câteva minute și mi-a spus ca mafiotul, fost paravan/servitor al lui SOV în mai multe afaceri, fost patron de fațadă al ziarului Gardianul (2006) și actual acționar alături de Cozmin Gușă la Realitatea TV, și-a făcut deja bagajul pentru plecarea într-o țară exotică în cazul în care va fi condamnat la mai mulți ani de pușcărie.

Maricel Păcuraru este, pînă la pronunțarea sentinței definitive, un om liber, deci poate oricând să se sustragă executării pedepsei care nu poate fi alta, conform dosarului aflat pe rolul instanței de la Curtea de Apel, decât ANI GREI DE ÎNCHISOARE!

Trimis în judecată, alături de alții, în 2009, și acuzat de spălare de bani în dosarul Poșta Română, pentru o fraudă de peste 4 milioane de euro, escrocul Maricel Păcuraru a fost condamnat în urmă cu doi ani, de un judecător de la Tribunalul București (Andi Malaliu), la 8 ani de închisoare cu executare, sentință care a fost anulată de două judecătoare extrem de dubioase (ca să nu spun ”corupte până în măduva oaselor!”) de la Curtea de Apel, Anca Alexandrescu și Simona Encean, magistrati care au retrimis dosarul spre rejudecare. După ce inculpații au epuizat toate tertipurile avocățești, instanța CAB a rămas în pronunțare, Decizia definitivă fiind programată a fi anunțată astăzi.

Despre Maricel Păcuraru, unul dintre cei mai mizerabili escroci care au avut și au influență în mass-media românești, s-au scris mult prea multe pagini de ziar pentru a mai fi nevoie de noi adăugiri. El este un fost pușcăriaș de drept comun, grațiat, pe vremuri, de Emil Constantinescu și folosit ulterior de Sorin Ovidiu Vîntu în numeroase afaceri ce țin de crima organizată. Individul este un fel de varianta tâmpă a lui Nicolae Popa, celebrul paravan fugar al al lui SOV din escrocheria FNI.

PS. Despre Păcuraru am scris, printre altele, aici.

Justiția rezistă la presiunile pușcăriașului Voiculescu și ai altor capi ai crimei organizate din România

Justiția se află, de ceva vreme, sub asediul capilor crimei organizate din România. Toți pușcăriabilii și pușcăriașii care au spoliat țara asta cu voie de la partid, fie că se află în faza de urmărire penală, fie în fața instanței, fie déjà depuși în celule, ar face orice să scape din clinciul magistraților care parca au inebunit și nu mai răspund la comenzi, ca odinioară.

voiculescu puscarie

Lupta anticorupție dintre statul roman (reprezentat de către DNA, SRI, DIICOT, CSM, ANI, Președinție) și ”gulerele albe” ce păreau intangibile până la arestarea stapânului lor absolut, Adrian Năstase, i-a determinat pe mafioți să-i atace direct chiar pe cei aflați, la vedere, în prima linie, adică pe procurorii DNA și pe judecătorii care i-au extras din palate lor si i-au aruncat, pentru o vreme, în celule prevăzute cu gratii.

Cel mai periculos dintre capii mafiei românești s-a dovedit a fi gangsterul Dan Voiculescu, un turnător ordinar cu pretenții (încă nu știm dacă reale sau nu) de general de securitate specializat în lovituri de stat, manipulare mediatică, furt și spălarea banilor.

Sigur, nici ceilalți bandiți autohtoni (Năstase, Vîntu, Luca, Fenechiu, Voicu etc etc), dovediți déjà ca atare de instanțele de judecată, n-au stat cu mâinile în sân și au ”cotizat” și ei la atacul declanșat de Felix asupra magistraților care au avut curajul să-i extragă ca pe niște măsele stricate din gura sistemului mafiot și să-i izoleze. La fel, au cotizat din greu și cei aflați în drum spre pușcărie, cel mai vocal dintre ei fiind ”aurolacul” de Constanța, Mazăre. Radu Mazăre. Recent, impostorul de partid Mazăre, pe care dacă-l asculți e imposibil să nu-l confunzi cu un șobolan de canal care trage din pungă – punga statului roman, desigur -, a dovedit că furtul este o caracteristică de bază a partidului din care face parte, el fiind aplaudat la scenă deschisă atunci când, de la tribuna PSD, l-a înjurat golănește pe procurorul DNA care l-a deranjat exact când el era cu mâna-pungă în buzunarul constănțenilor. Numai în dosarul în care este cercetat ”aurolacul”, alături de un tovarășul lui de hoție (un mafiot scăpat peste graniță numit Nicușor Constantinescu), prejudiciul se ridică la aproximativ 114 milioane de euro – adică 80 milioane euro la stat și 34 milioane euro la consiliul județean Constanța.

victor-ponta-radu-mazare-1

Pe 12 septembrie a.c, în plin Congres extraordinar al PSD Constanța, primarul Mazăre a exprimat public ceea ce toți mafioții și baronii roșii din țara asta aveau în gât: dacă Ponta nu iese președinte, atunci ei, vor da socoteală! Și cum să dea socoteală hoții în țara lor, a hoților?! Concret, a zbierat căpitanul cuibului mafiot din Constanța, dacă nu iese Ponta președinte ”şi nu se schimbă modul de a vedea lucrurile” (tradus: ”dacă noi, hoții, nu vom fi protejați de legea…penală!”) ”sănătate, nu mai stau!”. ”Nu mai stau pentru că nu mai am satisfacţii” – a urlat de sub basca roșie mafiotul constănțean. Poate sa te ia cu mascatii de la masa, cum m-a luat pe mine acum cinci luni de zile pe motiv de urgenta si timp de cinci luni de zile in dosarul meu sa nu faca niciun act procurorii. Pai bă, futu-te’n cur pă mă-ta!, cand m-ai luat cu mascati si ai zis ca e urgență, că de-aia m-ai adus la DNA, că era stare de urgență, după aia trec cinci luni de zile fără ca tu sa faci o hartie!? De asta trebuie sa-l votam pe Ponta, ca noi care mai stam pe aici liberi, neliberi, să traim intr-o tara normala” – a mai țipat aurolacul Mazăre de la tribuna PSD, în aplauzele locotenenților lui de partid.

Edilii mafioți Mazăre și Constantinescu. Doi aurolaci miliardari.
Edilii mafioți Mazăre și Constantinescu. Doi aurolaci miliardari.

Reacția magistratului atacat de basca roșie din Constanța a venit, de această dată, destul de prompt, mai întâi prin intermediul CSM , iar apoi prin implicarea institutiei din care face parte. Iată un fragment din comunicatul de presă al CSM din 15 septembrie: ”Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că prin invectivele adresate de către primarul Constanţei la adresa unui procuror DNA s-au depăşit limitele admisibile ale discursului politic public şi ale libertăţii de exprimare aşa cum sunt protejate de dispoziţiile art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”. La scurt timp, DNA a formulat un denunț penal împotriva primarului Radu Mazăre, acuzându-l oficial ca face presiuni asupra justiției având ca scop ”influenţarea şi intimidarea procurorului care efectuează urmărirea penală în cauză”. (http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=5264). Este ceva inedit în justiția românească, semn că a trecut vremea în care statul nu reacționa la atacurile mafioților.

Cazul Mazăre nu este unic, ceea ce confirmă faptul că Justiția română este déjà în stare de alertă și nu mai permite infractorilor să o atace. Iată mai jos două exemple concrete de tipuri de agresiuni cu care s-a confruntat magistrații din partea unui gangster extrem de periculos, Dan Voiculescu.

1.      Deși menite s-o doboare, presiunile lui Dan Voiculescu au întărit Justiția

Procurorul Romulus Varga de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care instrumenta un dosar în care un procuror DNA era acuzat de agresarea unei persoane, a cerut sprijinul SRI pentru a afla adevărul cu privire la marturiile celor care susțineau persoana așa-zis ”agresată”. Cel acuzat era chiar procurorul DNA care-l trimisese în fața instanței pe gangsterul Dan Voiculescu, iar cazul privind așa-zisa ”agresiune” a fost mediatizat suspect de mult de către angajații lui Felix de la Antena3. Asta a și atras atenția magistratului de la Înalta Curte, care a încercat să afle dacă nu cumva procurorul DNA Emilian Eva, este victima unei înscenări. Expertiza SRI avea să fie decisivă în acest caz, după ce ofițerii serviciului de informații au reușit să răstoarne întreaga construcție a celor care-l acuzau pe procurorul DNA de agresiune: toți cei implicați în acest dosar, așa-zisa ”victimă„ precum și martorii ei, mințeau și aveau legătură direct sau indirect cu procurorul acuzat.

Concret, conform ziarului ”Buna Ziua Iași”, ieșeanca Tatiana Clapon s-a plans că în anul 2011 dupa o discutie in contradictoriu cu procurorul Emilian Eva, care o ancheta într-un dosar de corupție, acesta ”ar fi impins-o, vrand s-o dea afară (din sediul DNA), moment in care femeia ar fi cazut pe scari si s-a lovit in special la nivelul bratelor” (. După așa-zisul incident, madam Clapon a obținut un certificat medico-legal ”in care se spune ca ar fi avut nevoie de 26 zile de ingrijire medicala”. Cel care a eliberat documentul era un alt client de-al procurorului Emilian Eva, celebrul Vasile Astărăstoae, rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie Grigore T. Popa din Iași. Astărăstoae este un pușcăriabil care-și așteaptă rândul la celulă, el fiind trimis în judecată de procurorul Emilian Eva pentru deturnarea a 1,5 milioane de euro – fonduri europene. Poate cineva să ia de bun un document semnat de acest individ, cu atât mai mult cu cât acel document este menit să-l înfunde pe procurorul care i-a pus pe frunte ștampila de pușcăriabil? Trebuie să fii sarac cu duhul ca să crezi, fără să verifici de zece ori, că inculpatul Astărăstoae e un om cinstit!

Mai departe. Au existat doi ”martori” ai lui madam Clapon care au susținut că au văzut ei cum femeia a fost aruncată pe scări. Ambii martori însă aveau credibilitatea la zero. Primul dintre ei (Alexandru Onofrei) era șoferul unuia dintre co-inculpații soților Clapon în dosarul de corupție, iar celălat martor, Liliana Suta, era…”prietena intima” a unui alt acuzat din același dosar. Ofiterii SRI au reușit să stabilească insă că în ziua în care martorii ar fi văzut cum madam Clapon zbura pe scările DNA, aceștia se aflaseră în…București. Și cum nu puteau fi simultan în două orașe diferite, rezultă fără dubiu că martorii au mințit. Mai mult, au fost audiați toți cei care s-au aflat în locul producerii așa-zisei ”agresiuni” din sediul DNA Iași (jandarmi și polițiști), aceștia neconfirmând susținerile inculpatei Clapon. S-a făcut chiar și un test cu detectorul de minciuni, madam Clapon fiind trimisă în judecată pentru denunț calomnios, iar cei doi așa-ziși ”martori” pentru mărturie mincinoasă.

După opinia mea, ar fi trebuit pus la detectorul de minciuni și Felix, pentru că mi-e greu să cred că gangsterul nu și-a vârât coada lui de securist ordinar în această poveste. Cazul ”agresiunea” a fost inventat în 2011, la trei ani după ce Felix a fost trimis în judecată de procurorul ”agresor” Emilian Eva, iar apoi invenția a fost folosită de angajații lui de la Antene pentru denigrarea și decredibilizarea magistratului.

Au mai existat și alte atacuri din partea apropiaților lui Voiculescu la adresa procurorului DNA Emilian Eva, demn de semnalat fiind cel apărut pe site-ul creat special pentru a-i apăra pe mafioții din grupurile de crimă organizată conduse de Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vîntu, luju.ro, precum și pe cele apărute pe site-ul dcnews.ro (ce aparține unui șantajist de presă – Chirieac Bogdan și unui slujbaș credincios, dar lipsit de scrupule, al lui Felix, Răzvan Dumitrescu) și în Jurnalul Național (oficina aceluiași gangster Voiculescu).

Cum denigrarea procurorului Emilian Eva n-a funcționat, Voiculescu a comandat, din pușcărie, asedierea justiției cu plângeri și contestații împotriva tuturor deciziilor formulate de instanța Curții de Apel București în dosarul ICA. Ultima dintre ele este contestația în anulare la pedeapsa de 10 ani pușcărie. Avocatul Mateuț a cerut judecarea acestei contestații la o altă locație decât Curtea de Apel București (ar fi dorit, probabil, fosta locație Crescent de pe Aviator Zorileanu), dar Înalta Curte a respins aberația. Asta înseamnă că nimeni nu mai riscă ceva pentru mafioți, cu excepția celor direct implicați, a rudelor lor sau a locotenenților platiți din banii furați, cum e cazul celor de la Antene, care-și continuă atacurile imunde, lipsite de orice fundament real, asupra magistraților.

Este posibil ca în justiția românească să fi apărut déjà mutația care o scoate în afara controlului politic al fostelor structuri coordonate de camarilla lui Adrian Năstase, Victor Ponta și Dan Voiculescu. Aceasta pentru că, altfel, nu se explică de ce absolut toate contestațiile formulate de apărătorii lui Dan Voiculescu au fost respinse la foc automat de instanțe diferite precum Tribunalul București, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțe care au judecat unitar și cu celeritate toate contestațiile și plângerile infractorului Voiculescu.

Cum se știe déjà, începând cu 13 august 2014, familia Voiculescu a contestat tot ce se putea contesta în dosarul ICA, inclusiv condamnarea capului fami(g)liei. Toate contestațiile au fost respinse, ultima dintre acestea, contestația condamnării gangsterului fiind azi pe rolul Curții de Apel București, după ce, cum am amintit mai sus, solicitarea de mutare a procesului pe rolul altei instanțe similar a fost respinsă de Înalta Curte.

mateut

Așadar, Justiția a rămas, pentru prima dată, pe picioarele ei în fața asediului celui mai periculos dintre mafioții României de astăzi, gangsterul securistoid Dan Voiculescu, un pericol real pentru securitatea națională. Magistrații s-au mobilizat și s-au comportat exemplar în acest caz, poate cel mai mediatizat în ultimii ani, un caz în care au fost epuizate toate tertipurile ce puteau fi imaginate de avocații unei structuri constituite pe principii mafiote.

2. Presiunile uriașe ale lui Tolontan, făcute în dosarul ”Gala Bute”, n-au convins justiția că ordinul lui Voiculescu se (mai) execută

Cazul ”Gala Bute” reprezintă, în sine, o altă încercare la care a fost și este supusă justiția romînească de mai bine de trei ani de zile. Și aici ”Capo di Tutti Capi” este tot Dan Voiculescu, prin intermediul unuia dintre locotenenții lui cei mai fideli, Cătălin Tolontan, echivalentul lui ”caporegime” în ierarhia de tip mafiot din Italia.

8239_lucian_bute_udrea_obreja_04460700Depistat ca fiind cel mai bine plătit jurnalist al unei gazete sportive din lume (35.000 de euro lunar), Tolontan este folosit de mafiotul Voiculescu pentru rezolvarea unor chestiuni politice și de afaceri punctuale prin presiuni mediatice asupra Justiției. El poate fi asimilat mai degrabă unuia chemat să facă agenda magistraților români, impunând acestora rezolvarea unor dosare și a unor soluții stabilite de ja de gangsterul din fruntea Crescent-Grivco-Antene și de camarilla lui. Dosarul Ridzi este un exemplu în acest sens, campania mediatică a lui Tolontan, finanțată la greu de Voiculescu, având succesul déjà garantat, după sesizarea/autosesizarea magistraților. Un așa-zis ziarist sportiv a devenit, astfel, un mercenar extrem de prețios și care funcționează, la cheie, după dorința securistului care l-a cumpărat la kilogram.

Ultima ispravă a lui ”caporegime” este atacul la adresa Elenei Udrea – văzută (singura percepție corectă a mercenarului) ca o protejată a Președintelui Băsescu – atac declanșat pe vremea în care Felix era liber și complota, ca un ilegalist, la o nouă lovitură de stat.

gala tolo

Toată Campania mediatică a lui Tolontan vizează, așadar, inculparea Elenei Udrea, candidatul lui Băsescu la alegerile prezidențiale din această toamnă. Cum Voiculescu luptă din 2005, cu toate armele de care poate dispune un gangster politico-financiar, împotriva președintelui Băsescu, este lesne de priceput chinul existențial prin care trece ”caporegime” Tolontan.

Am citit textele lui Tolontan. Sunt însă prea multe pentru orice om întreg la cap. Miza e prea mică pentru a dedica trei ani de urlete, pe pagini întregi din gazetă, unei presupuse fraude care s-ar ridica la aproximativ două milioane de euro. Băiețașul ăsta isteric, Tolo, nu merită 35.000 de euro lunar decât dacă prestează și altceva extrem de important pentru patronul Crescent și al Antenelor Securității, zic eu. Cu peste 1,2 milioane de euro, cât l-a costat Tolontan, doar în ultimii trei ani, ca să țipe în Gazetă ”ARESTAȚI-O PE UDREA!”, gangsterul putea să-și cumpere propriul magistrat dacă folosea serviciile ”competente” ale lui Cătălin Voicu. Ce l-a determinat însă pe Voiculescu să-l prefere pe Tolo, lui Voicu, ca executant al ”operațiunii Bute”? Poate vom afla atunci când Tolontan însuși va fi, dacă va fi vreodată!, acuzat de hărțuire a justiției, de presiuni asupra magistraților sau de influențare a unor anchete/urmăriri penale aflate în derulare.

a3 gala bute

Deocamdată concluzia este că un caz simplu de fraudare a unor fonduri europene (implicați fiind niște șmecheri din ministerele Dezvoltării și Economiei, alături de Rudel Obreja) a fost transformat de mercenar în campania vieții lui începută acum mai bine de trei ani de zile.

Dacă Tolo a găsit niște magistrați (procurorii Alina Stoica și Mariana Alexandru de la DNA) care au deschis dosare penale insuficient de solide în cazul ”Gala Bute”, este pentru că justiția a acceptat ca un mafiot să-i facă agenda. A mușcat ”hapul” pregătit de Felix, dar l-a scuipat apoi, după ce l-a ținut în gură aproape un an de zile. Cu toate acestea, arestarea pupilei lui Băsescu, așa cum suna ordinul lui Felix, nu s-a produs!

jn atac la blonda

Asta înseamnă că, în realitate, Tolontan i-a tras țeapă Varanului. Dealtfel, ”textele” lui Tolontan conțin enorm de multe supoziții, invenții date pe surse, tanscrierea unor discuții telefonice de hartuire date unora dintre cei implicați, considerații de o falsitate grosolană amestecate cu date reale, documente obținute de la cei sesizați la ordin de mafia lui Voiculescu (în primul rând DLAF), informații smulse pe ”544”, adica tot tacamul folosit, pe sticlă, de însuși manipulatorul-șef Gadea atunci cand are o zi perfectă.

Nu reiau cazul ”Bute”. Oricine poate studia dosarul pe site-ul lui Felix înființat de Tolo.

Campania ”gala Bute” este o culme a campaniilor mediatice. E a fost declanșată, ”preventiv” (!), înainte de producerea evenimentului vizat și chiar înainte de obținerea finanțării lui. Este exemplul clasic de campanie de presă făcută, de un cățel bine hrănit, la ordinul stăpânului. Campania sclavului lui Felix a început cu trei ani și jumătate în urmă, mai précis în 12 aprilie 2011, cu trei luni înainte de data fixată (9 iulie) pentru meciul de box al lui Lucian Bute. Iată cum prezenta atunci gazeta-click a lui Voiculescu, ministerul condus de Elena Udrea și ”infracțiunea” ghicită de ”locotenentul major” al gangsterului: ”(…)un minister va finanţa din impozitele contribuabililor o gală profesionistă de box. Asta se pregăteşte să se întîmple acum, cu Ministerul Turismului şi Dezvoltării promovindu-se drept sponsor principal al meciului din iulie al lui Lucian Bute. Sponsor prin publicitate şi cu sume misterioase”. Sigur, Tolontan nu prea înțelege – în această fază a rostogolirii ordinului venit de la Felix – de unde și cum vin banii pentru Gala Bute, sau, în general cum sunt accesate fondurile europene, pentru că el e obișnuit ca sponsorizarea de zeci de mii de euro lunar să-i vină direct de la gangsterul Dan Voiculescu. Tolontan, zice că banii vin din impozitele contribuabililor români, iar apoi uită ceea ce tocmai a scris și spune că sumele aruncate pentru organizarea Galei de către sponsor (adică, zice el, de ministerul condus de Udrea) sunt ”misterioase” – vezi Gală profesionistă cu bani de la statul amator.

gala bute a3

În preziua meciului, pe 8 iulie 2011, Tolontan știe déjà cine și cum a cheltuit aproximativ două milioane de euro din banii europeni: Rudel Obreja și Elena Udrea (Un campion deturnat). Ca să fie credibil, ziaristul lui Felix spune că face presă de 21 de ani și că… nici chiar Dan Voiculescu (Stăpânul) ”atunci cînd și-a numit amicul mediocru șeful sportului, de era să politizeze pînă și Agenția Națională Anti-Doping” nu a îndrăznit să-l ia ”mai de prost” (?) decît ”cuplul de cheltuitori ai banilor europeni alcătuit din Rudel Obreja și Elena Udrea”.

După meci ”caporegime” Tolo, a continuat cu mai multă forță potopul acuzațiilor la adresa protejatei lui Băsescu, blonda care și-ar fi făcut imagine pe cârca lui Bute, fapt inadmisibil pentru Tolontan/Voiculescu. Ca să-i iasă argumentele (încă n-avea dovezile), bietul Tolontan l-a citat inclusiv pe un blogger ”specialist” în psalmi și marketing, un anume Diacon(u), care a scris exact cum voia urechea Voiculescu să audă.

Locotenentul lui Voiculescu a pornit cu ”miloaga mediatică” pe lângă magistrați

Cei care s-au sesizat primii au fost procurorii de la departamentul de luptă antifraudă (DLAF), conduși de un fost țuțăr al lui Tăriceanu. În aprilie 2012, DLAF a sesizat DNA ”în legătură cu posibile acte de corupție și alte fapte penale comise în principal de Rudel Obreja în organizarea Galei meciului Bute – Mendy, din 9 iulie 2011” (Mediafax). După un an și jumătate, pe 6 noiembrie 2013, procurorii DNA dispun începerea urmăririi penale față de Rudel Obreja ”pentru faptele prevăzute la Articolul 13, din Legea 78/2000”. Prejudiciul imputat acestuia este de aproximativ două milioane lei.

Gazeta lui Voiculescu este însă nesatisfăcută. Nu pentru inculparea lui Rudel Obreja se chinuise peste doi ani de zile locotenentul lui Voioculescu. ”Udrea!”, țipă Tolontan pe marginea șanțului media. ”O vrem pe Udrea”! ”Am aşteptat doi ani şi jumătate. Şi azi consemnam inceperea urmăririi penale pentru corupţie a unuia dintre cei implicaţi  in gala de box finantata din bani europeni: şeful FRB Rudel Obreja. Dar ancheta jurnalistică nu se opreşte aici. Pentru că avem date surprinzătoare, altele decît cele din versiunea autorităţilor” – scrie Tolontan în octombrie 2013.

Obreja făcuse așadar, conform procurorilor DNA, o gaură la bugetul de stat care se ridica la aproximativ 460.000 de euro. Puțin! Gaura făcută de Tolontan în bugetul lui Dan Voiculescu, era atunci de 2,3 ori mai mare, adică de 1,05 milioane de euro. Pentru banii ăștia Tolontan trebuia să obțină, cum am mai spus, cel puțin inculparea Elenei Udrea, dacă a lui Băsescu nu reușea. Prin urmare, locotenentul mafiei o lua de la capăt cu miloaga mediatică pentru influențarea magistraților.

Au apărut rapid alte materiale în care protejata lui Băsescu de la Dezvoltare era înfierată cu mânie proletară de Tolontan, bravul jurnalist sportiv plătit în viu de gangsterul Voiculescu cu un preț de peste 400.000 de euro anual exclusiv pentru influențarea justiției.

gala buteUrmarea: pe 2 decembrie 2013, procurorul șef adjunct al Secție de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul DNA, Mariana Alexandru, dispune infirmarea rechizitoriului anterior (făcut de magistratul Alina Stoica) și extinderea cercetărilor asupra funcționarilor responsabili din ministerul condus, în iulie 2011, de Elena Udrea, dar și a celor din ministerul Economiei condus de Ion Ariton, așa cum ceruse Tolontan. Interesant este că magistratul care anulează rechizitoriu anterior și schimbă cursul anchetei este nimeni altul decăt magistratul care, cu ceva ani înainte, preia de la același Tolontan, cazul Ridzi, orchestrat identic cu ”Gala Bute”. Magistratul care face jocurile lui Voiculescu și preia ordinul gangsterului Felix se numește Mariana Alexandru, un procuror care s-a cerut, subit, la pensie, pe 4 septembrie a.c. Încă nu se cunosc detaliile acestei mișcări ”ordonate” în sistem. Totuși, deși era un pas important pentru gașca lui Felix, noua orientare a dosarului n-a fost pe placul lui Tolo. Udrea lipsea, deci dosarul nu era perfect. Cîinele de casă al gangsterului și-a continuat, așadar, presiunile.

Un câine rămas fără stăpân
Un câine rămas fără stăpân

Dacă s-ar apleca cineva asupra tipului de presă practicat de Tolontan ar descoperi că el a depășit de mult limitele legale ale jurnalismului de investigații și a intrat, exact ca toate produsele Antena 3, pe tărâmul presiunilor și al șantajului mediatic.

Reacția apărătorilor blondei de la Dezvoltare

Traian Băsescu, deranjat că mercenarul lui Felix îi atacă pupila blondă, și-a ieșit din pepeni și l-a afurisit în mod public pe Tolontan într-o emisiune din 20 august a.c de la B1TV. Pentru el (ca și pentru mine dealtfel, dar din alte motive decât cele invocate de Președinte), Tolontan este o ”lichea”. „Lichele. Ştiti. (…) Când spun lichea, spun om fara caracter. Vedeam niste stalpi d-astia ai dreptatii si ai legii, si ei semnau sa le intre in firmele pe care le conduceau bani de la Crescent. Şi nu niste prostovani puneau la semnat astea, ci oameni de presa foarte informati. Atunci imi spun pana unde poate merge lichelismul in acest trust?” – se întreba președintele Băsescu, iritat. Mercenarul, fericit că a fost băgat în seamă, a scris atunci un text în care s-a victimizat nițel cam mult pentru un cățel de presă.

udrea-basescuÎnainte însă ca Băsescu să sară în apărarea Elenei Udrea, un alt așa-zis ”jurnalist”, Stelian Negrea, (unul care umbla ”cablat” prin trustul lui Voiculescu, iar apoi se plângea că e victima Varanului pe care-l slujise cu credință) , a fost folosit de trustul Realitatea TV condus de Cozmin Gușă și sponsorizat (zice-se) de Elena Udrea, să-l atace pe Tolontan. Stelian Negrea, un habarnist perfect, a scris toate tâmpeniile care i s-au părut lui că rezultă din niște documente referitoare la Crescent și pe care le obținuse de la Registrul Comerțului. Grav este că acest ”papagal” al lui Gușă l-a influențat pe președintele Băsescu, care a mușcat fără să mestece din marfa otrăvită și aruncată pe piață de ”negrișorul” Negrea. Așa se face că președintele a înșirat și el, în emisiunea amintită, de la B1TV, o mulțime de aberații referitoare la firma Crescent, societatea folosită de gangsterul Voiculescu înainte și după decembrie 1989. ”Mintea să știți că mi-a deschis-o Stelian Negrea cu documentele pe care le-a prezentat” – a mărturisit Băsescu fără să știe că, în loc să i-o deschidă, Negrea i-a ”întunericit” mintea.

Mai târziu, pe 9 septembrie a.c, Băsescu l-a ”pișcat” din nou pe ”caporegime” Tolo. De această dată în mod justificat. “S-ar putea să vedeţi cum decizii de procurori au fost controlate de un ziarist important” – a spus Băsescu, iarăși fără a da nume, într-o emisiune a lui Robert Turcescu de la B1TV. Nu e greu de înțeles că Președintele s-a referit la Tolontan.

Sigur, Băsescu a spus un adevăr, dar era un adevăr care-l deranja, deci ieșirea sa a fost în interes personal, pentru că a o apăra pe Udrea nu poate fi interes național. De această dată nu știu cine i-a ”deschis” Președintelui mintea. Elena, blonda protejată, trebuie să știe mai bine.

Reluarea de către procurori, zilele trecute, a audierilor în cazul ”Gala Bute” este însă un semn că justiția își vede de treabă. Încet, dar sigur. Mariana Alexandru, magistratul folosit anterior de Voiculescu pentru a o înfunda pe Ridzi (găsită vinovată), a predat (forțat sau nu, vom afla) unui alt coleg magistrat cheia dosarului Bute.

JustitiaFie că ”latră” câinii lui Voiculescu (pentru devierea cursului), fie însuși Băsescu (îmi place să cred că…pentru revenirea la cursul normal), caravana Justiției ”trece”, pușcăriabilii tremură indiferent dacă au, sau nu imunitate. Unora, ca în cazul aurolacului multimiliardar de Constanța, le tremură basca de frică. Cel puțin deocamdată.

Dan Badea

 

Odiseea Crescent (6): Adevarul despre CRESCENT, asa cum il percep eu, dupa multi ani de investigatii

Pentru ca prietenul papagalul lui Cozmin Gușă, Stelian Negrea, m-a citat intr-o postare de pe pagina sa de Facebook, sugerand celor interesati sa caute informatii pe blogul (site-ul) meu, am facut o scurta lista cu materialele ce pot ajuta la intelegerea dar si dovedirea logica, acolo unde lipsesc documente, a faptului ca Imperiul construit de Dan Voiculescu a fost construit cu banii nostri, ai romanilor.

adevarul meu despre crescent11

Un mic fragment din AVEREA CRESCENT
Un mic fragment din AVEREA CRESCENT

adevarul-meu-despre-crescent11-e1408060376989

Teza pe care am lansat-o de multa vreme este aceea ca firma Crescent a fost infiintata de Securitate. Aceasta rezulta, fara dubiu, din tot ce am scris eu de-a lungul timpului.

crescent certificat_abacus ltd

Am lansat deja o intrebare publica pe FACEBOOK pentru dl Teodor Melescanu, Directorul SIE, care nu s-a sinchisit sa raspunda, referitoare la implicarea lui Constantin Rotaru, cel care a condus vreme de 4 ani firma INTACT, dupa ce fusese adjunct la ICE Dunarea (UM 0107 – firma acoperita a Securitatii, mai precis aflata in organigrama Centrului de Informatii Externe – CIE), iar apoi a fost preluat de SIE, care l-a trimis la Grupul INTACT (cică al lui Voiculescu, pentru ca asa scrie in acte!) de unde a revenit, patru ani mai tarziu, tot in SIE si apoi a fost avansat si a devenit prim-adjunct al DIRECTORULUI SIE, Harnagea (fost vanzator de bilete la Teatrul National!)!

Care credeti dvs ca au fost MERITELE DEOSEBITE ale acestui derbedeu securist, Constantin Rotaru, azi mare om de afaceri, pentru a fi numit general si sef profesional al SIE? Asta e intrebarea! Ce merite deosebite a avut acest tovarăș al lui Dan Voiculescu? Și care dintre ei a avut gradul mai mare: Voiculescu sau Rotaru?! Sunt intrebari la care Melescanu, sau generalul Silviu Predoiu ar putea da un raspuns! Pentru ca, gata!, Varanul este deja la puscarie, el nu mai poate fi tinut in brate de un serviciu de informatii modern, partener de incredere al serviciilor omoloage din statele membre NATO și UE. Asta în cazul in care, desigur, tovarășii de la SIE îl țin pe genunchi, ca umerii sunt deja ocupati.

Slide Crescent (4)

Cum a sters Rotaru, in cazul in care a facut-o (nu stim, nu?) urmele lui Voiculescu (acelea care aratau ca infractorul care condusese CRESCENT fusese altceva decat un simplu turnator ordinar al Securitatii) din arhiva SIE?!

Constantin Rotaru - foto aparuta pe site-ul SIE si retras ulterior din motive de securitate naționala a lui...Dan Voiculescu
Constantin Rotaru – foto aparuta pe site-ul SIE si retrasa ulterior din motive de securitate naționala a lui…Dan Voiculescu

Are curajul seful SIE. sau prim-adjunctul sau, sa-si asume raspunderea asupra afirmatiei ca „Firma Crescent, condusa de Voiculescu, nu a apartinut SIE”?

Sunt tare curios daca-l are, cu atat mai mult cu cat aici nu mai avem de-a face cu un secret de stat, pentru ca niciun secret de stat nu poate acoperi un posibil furt de sute de milioane de dolari comis de un…! (completarea o va face altcineva)

Iata de ce sunt convins ca va exista un procuror curajos, cu certficat ORNISS, care va ancheta cazul Crescent si va confirma fiecare fraza scrisa de mine!

Recomand, asadar, dincolo de cartea mea „Averea presedintelui – Conturile Ceausescu” (cumparata la pachet de Felix cu directorul editurii Nemira cu tot, Valentin Nicolau – numit chiar, apoi, secretar la partidul securistului) urmatoarele materiale postate de mine pe acest site:

1. http://www.danbadea.net/2013/11/11/in-1990-crescent-a-inghitit-dunarea-iar-conturile-lui-ceausescu-sunt-de-fapt-conturile-lui-dan-voiculescu-si-ale-sie/
2. http://www.danbadea.net/2013/03/18/reteaua-de-firme-si-coactionarii-lui-dan-voiculescu-crescent-din-anul-2001-ulterior-crescent-cipru-avea-sa-dispara-din-majoritatea-acestor-societati-maurul-isi-facuse-datoria/
3. http://www.danbadea.net/2010/09/16/odiseea-crescent-1-cum-am-fost-condamnat-de-o-judecatoare-corupta-pentru-ca-l-am-numit-afacerist-pe-turnatorul-dan-voiculescu/
4. http://www.danbadea.net/2010/09/19/odiseea-crescent-2-firma-arabului-fouad-sanbar-proprietatea-lui-dan-voiculescu/
5. http://www.danbadea.net/2011/03/10/odiseea-crescent-3-dan-voiculescu-a-mostenit-una-dintre-cele-mai-eficiente-masini-de-facut-bani-a-lui-ceausescu/
6. http://www.danbadea.net/2010/02/09/epopeea-crescent-i
7. http://www.danbadea.net/2014/03/29/instructiuni-de-utilizare-a-arhivei-operative-a-ice-dunarea/
8. http://www.danbadea.net/2013/03/22/dan-voiculescu-in-careul-de-asi-ai-lui-vasile-blaga/
9. http://www.danbadea.net/2013/03/10/averea-dracului-ice-dunarea-firma-acoperita-a-securitatii-iii/
10. http://www.danbadea.net/2013/03/09/averea-dracului-afaceri-si-comisioane-confidentiale-prin-firmele-securitatii-ii/
11. http://www.danbadea.net/2010/02/05/dan-voiculescu-felix-este-turnator-cu-acte/
12. http://www.danbadea.net/2009/09/23/autodenunt-barter-intre-seful-sie-si-seful-evz-la-ordinul-cotrocenilor-ti-l-dau-pe-dan-voiculescu-mi-l-dai-pe-generalul-constantin-rotaru/
13. http://www.danbadea.net/2011/03/12/turnatorul-detectiv-felix-raporteaza-am-activat-atat-in-tara-cat-si-in-exterior-si-am-depistat-cadrul

PS:

Cum am scris in alta parte, în urmă cu 12 ani am publicat la Editura lui Nicolau volumul “Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu”. Mi-a cerut, în schimb, să-i predau documente (dovezi) pentru toate afirmaţiile făcute în acea lucrare. A justificat prin aceea că, în cazul în care va urma un proces cu vreunul dintre cei atacaţi, are nevoie de probe în apărare.

Valentin Nicolau - fost consilier al premierului infractor Adrian Nastase, presedinte al TVR, iar apoi vicepresedinte GRIVCO si mai departe mare om de stiinta! Un geniu cu bărbiță!
Valentin Nicolau – fost consilier al premierului infractor Adrian Nastase, presedinte al TVR, iar apoi vicepresedinte GRIVCO si mai departe mare om de stiinta! Un ”geniu” cu bărbiță și lanț la gât!

I-am pus în braţe un dosar ce conţinea peste 500 de file, majoritatea documente clasificate secret sau secret de serviciu şi provenite dintr-o arhivă aflată în custodia Ministerului Apărării Naţionale. Multe dintre acele documente vizau relaţia de afaceri a lui Dan Voiculescu, via Crescent, cu Securitatea. Ei bine, deşi înainte de apariţia cărţii mele Voiculescu m-a ameninţat că mă va da în judecată, ulterior a renunţat. Mai mult, la câteva luni după apariţia cărţii, Valentin Nicolau devenea membru cu o funcţie importantă în…Partidului Umanist Român condus de Dan Voiculescu. Deşi au trecut 12 ani, n-am mai văzut dosarul predat lui Nicolau. De la acel dosar a început însă cariera politică a mercenarului. Uitaţi-vă cu atenţie la el, priviţi-i lanţul şi culoarea pielii şi gândiţi-vă că ăsta a fost preşedintele TVR vreme de trei ani de zile!…Ulterior avea sa devina om de stiinta!!!

CV-ul șmecherului Valentin Nicolau, una dintre slugile Varanului dupa ce a primit de la mine  documentele secrete care au stat la baza cartii pe care am publicat-o la editura lui (Nemira), ”AVEREA PRESEDINTELUI”, în 1998
CV-ul șmecherului Valentin Nicolau (are ochelari marca oo7!), devenit una dintre slugile Varanului dupa ce a primit de la mine documentele secrete care au stat la baza cartii pe care am publicat-o la editura lui (Nemira), ”AVEREA PRESEDINTELUI”, în 1998

I-am urmarit traseul lui Nicolau si am descoperit ca dupa ce a fost subalternul lui Dan Voiculescu in PUR (informație ascunsa de Nicolau din CV-ul său oficial de mai tarziu!!!), a urcat pe scara sociala cu o repeziciune de invidiat din partea oricarui geniu autohton (nu era cazul lui, pentru ca individul avea la baza Geologia, fusese un amarat de inginer geolog): a fost consilierul lui Adrian Nastase  (2001-2002), apoi seful TVR (2002-2005), iar apoi a fost RETRAS LA BAZĂ, adică la Voiculescu, pe care-l promovase în mod deosebit pe TVR in vremea prigoanei comuniste a lui Nastase. Pe 15 iulie 2005 asadar, fostul geolog de pe vremuri devine vicepreşedinte al GRIVCO (responsabil cu strategia şi dezvoltarea Grupului Media Intact (un fel de Constantin ROTARU, fostul general SIE): Antena 1, Antena 3, Euforia Lifestyle TV, Radio Romantic, Radio Metropol, Jurnalul Naţional, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, Tango, Top Gear, Best Food, Tipografia Intact)!

Iată ce înseamnă să ai acces la informație, dar nu la orice informație, ci la aceea deținută de un biet jurnalist, cum eram eu atunci, care intrase într-o arhivă MApN si descoperise documente arzătoare…

Asadar, cel care detinea documentele secrete oferite de mine cu naivitate, ca in cazul unui proces sa se poata apara, a fost cumparat de Voiculescu, fostul COMANDANT al CRESCENT!

Nu pot să nu mă întreb si eu, ca Neculai Constantin Munteanu, CUM PIZDA MĂ-SII?!!…

Dan Badea

 Şi fuge, şi fuge şi fuge…până se trezeşte, într-o celulă cu wc turcesc!

Update 14:00  ŞI DUS A FOST…

…Din pacate am pierdut pariul făcut cu mine însumi, azi-noapte. Emisfera stanga a creierului meu a gresit din nou, ca asa e in arta cititului in stele. Turnătorul mafiot Voiculescu, cel cu gingii vineţii şi cu avere făcută pe cocoaşa Securităţii, a fugit prea repede.Prea repede pentru puterea mea de imaginatie colectiva, pentru subestimarea puterii de care dispune cu adevarat mafiotul, dar si pentru jigodismul de care nu i-am crezut capabili pe cei care populează CURTEA DE APEL BUCURESTI!

încă un hoţ fericit! (foto: mediafax)
încă un hoţ fericit! (foto: mediafax)

Asadar, înca un judecator dubios, Florică Duţă, cel din cauza căruia s-a produs amânarea de astăzi, trebuie verificat la sânge de catre cei ce pot! La fel judecatoarea care a refuzat sa intre in sala de judecata, Luminiţa Cristiu-Ninu – inlocuitoarea lui Stan Mustata, cel prins cu spaga in gură! Judecătoarea Cristiu Ninu vine, doar, de la Teleorman, gubernia altui mafiot din subordinea NAŞULUI Voiculescu, Dragnea.

De fapt, despre Florică Duţă, se spune de mulţi ani, prin târg, că respira corupţia ca pe aer. Se spune, dar nu se leagă! Interesant e si faptul că Duţă a făcut cererea de pensionare cam in aceeasi perioadă cu Mustaţă – coruptul prins când negocia mita si tragea apa la wc ca sa nu fie, credea boschetarul de la Curtea de Apel Bucureşti, interceptat prin tehnica operativă aflată la dispoziţia procurorilor anticorupţie. Fericit mafiotul, sărmană ţara de fraieri!

Şi fuge, şi fuge şi fuge…

NAŞUL cu gingii vineţii
NAŞUL cu gingii vineţii

Se implinesc şase ani de când borfaşul din imagine fuge de raspundere, dupa ce a furat ca in codru (da, mai mult decat Kerestoy Attila) si a fost prins ca Al Capone, pentru cativa euro (prejudiciu de 60 milioane euro – mai nimic, adică bani de trabucuri, vorba lui SOV!) sustraşi in afacerea ICA! Şi fuge, şi fuge, şi fuge…

Mai multe AICI.

Dan Badea

Celula PSD: Urmărit penal pentru abuz în serviciu, Marian Oprişan – „Narcis” a plecat puţin în Germania chiar când trebuia să dea ochi cu…procurorul!

Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea este urmărit penal de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pe motiv că a sfidat Justiţia refuzând să pună în aplicare o decizie a Curţii de Apel Constanţa, emisă în urmă cu aproape un an.  Decizia era executorie şi îl obliga, în esenţă, să emită licenţă de transport persoane pentru societatea focşeneană, VASTRANS SRL, pe ruta pe care operase până atunci, Focşani-Vîlcele- Cîmpineanca.

Chelner, un Al Capone dublu, please!..
Chelner, un Al Capone dublu, please!..

Numai că Oprişan a preferat să plaseze pe acea rută o „firmă de casă”, Marexval Trans SRL.

Operatorul de transport prejudiciat de Oprişan&Co a sesizat încă din 2013 organele de urmărire penală din Bucureşti, pentru că, spune unul dintre administratorii Vastrans, Oprişan controlează totul în Vrancea, că toţi se fac preş în faţa lui!

Cod 030 -Traseul PENAL: ruta Focşani - Jilava
Cod 030 -Traseul PENAL: ruta Focşani – Jilava

„Totul e sub portofelul lui aicea. Păi dacă făceam acţiune la Focşani n-aveam niciun câştig, îi dădea neîncepere din start! Procurorii, poliţiştii se fac preş în faţa lui, dom’le…” – spune Aurel Novac, administrator la Vestrans SRL

Sesizare viza abuzul în serviciu comis de „baronul” Oprişan, abuz confirmat zilele trecute de procurorul de caz care a terminat investigaţiile ce vor conduce, presupun, după cum arată o decizie recentă a Curţii Supreme, la un nou lot de penali.

PSD-istul Marian Oprişan este urmărit penal alături de vicepreşedintele CJ VranceaDragoş Bârlădeanu, de consilierul său Nicuşor Halici, dar şi de doi şefi din conducerea Autorităţii Rutiere Române (ARR), directorul general Sorin SUPURAN şi directorul Direcţiei Juridice din ARR, Anton Cristian. 

Plângerea penală făcută de reprezentanţii societăţii prejudiciate a fost făcută aşadar împtriva Consiliul Judeţean Vrancea dar şi a complicilor lui Oprişan din conducerea ARR.

S-a dovedit, pe 24 ianuarie a.c., că plângerea Vastrans SRL fusese întemeiată, abuzul fiind confirmat, direct, printr-o decizie irevocabilă (nr.328) a Instanţei Supreme în dosarul 383/36/2013:

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 24 ianuarie 2014: Unirea cu Năstase, Voicu şi Vîntu a devenit posibilă!
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 24 ianuarie 2014: Unirea cu Năstase, Voicu şi Vîntu a devenit posibilă!

Respinge recursurile declarate de Consiliul Judetean Vrancea si Autoritatea Rutiera Româna –A.R.R.- pentru Agentia A.R.R. Vrancea împotriva încheierii nr. 9/CA din 17 mai 2013 a Curtii de Apel Constanta – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, ca inadmisibile. Irevocabila se precizează pe site-ul ÎCCJ

Prin urmare, s-a trecut la audierea „făptuitorilor”.

Au răspuns chemării procuroului de caz toţi cei aflaţi în culpă, CU EXCEPŢIA LUI MARIAN OPRIŞAN care a preferat să fugă puţin până în Germania, cu treburi, desigur.

Aşadar, în stilul clasic al baronilor PSD (vezi cazul „colegului” constănţean al lui Oprişan, Nicuşor Constantinescu, cel Oprisancare a adormit la volan aşteptând verdele semaforului într-o intersecţie, după ce devenise celebru pentru că amanetase la o bancă din străinătate întreg Judeţul Constanţa pe câteva decenii, „baron” care după ce a fost împachetat de poliţie şi dus la audieri cu forţa, a plecat şi el puţin să se trateze în străinătate), Oprişan a refuzat să se prezine în faţa organului de cercetare penală şi a plecat astăzi (6 februarie 2014), conform unor surse din cadrul Aeroportului Otopeni, în Germania.

E vechea metodă a sfidării Justiţiei, folosită şi de baroni, dar şi de unii dintre şefii/sponsorii/comandanţii lor din mafia românească. Numai că ea nu mai influenţează Justiţia, cum s-a văzut în cazul lui Vîntu, dar şi al lui Năstase, Fenechiu, Voicu etc. şi cum se va vedea, curând, în cazul cuplului constănţean Mazăre – Nicuşor Constantinescu.

Ce-a făcut Oprişan de a ajuns în sfîrşit, în dosarul aflat pe masa procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1?

Culmea, nimic neobişnuit!

A făcut ce fac toţi baronii locali de peste două decenii, doar că, între timp, cum spuneam cu altă ocazie, STATUL (în cayul de faţă JUSTIŢIA), s-a întărit – cel care a solicitat asta fiind chiar Sorin Ovidiu Vîntu, personaj care a beneficiat din plin (tocmai a primit încă doi ani de hîrjoană în celulă!) de această stare „erectă” a ei, să-i zicem, fără a greşi prea mult.

„Noi trebuia sa fim pe traseu de anul trecut, din luna mai. Operăm pe acest traseu din 2003. În locul nostru merge însă o firmă care sponsorizează Consiliul Judeţean şi e părtinitoare cu ea. SC Marexval Trans SRL. E “firma de casă” a Consiliului Judeţean şi o ţine pe traseu permanent. Pe ei nu-i interesează Justiţia, hotărârile instanţelor de judecată, nimic…

Pe nevasta lui Marius Gheorghiţă, administratorul de la firma “Marexval Trans” a pus-o directoare la un Colegiu Economic pe aicea, că toţi profesorii s-au revoltat…Nu-i nici avizată, n-are nici expertiza necesară că e destul de tânără şi au pus-o directoare.(…) 

S-ajungi în situaţia, dom’le dragă, să nu respecţi o hotărâre judecătorească, fie bună, fie proastă, înseamnă că ai ceva probleme, dom’le…” – mai spune administratorul Novac.

Aşadar, de această dată, Oprişan va trebui să răspundă! PENAL. Şi după cum merge Justiţia acum, dacă nu pun din nou mâna mafioţii pe ea, s-o violeze în boscheţii PSD, „frumuşelul” Oprişan va deveni „Miss Jilava” la foc automat.

Baronul Oprişan, Secondat de cel mai scump avocat care te bagă în puşcărie fără să clipeşti! (foto: Adevărul)
Baronul Oprişan, Secondat de cel mai scump avocat care te bagă în puşcărie fără să clipeşti! (foto: Adevărul)

Pe 17.05 2013, Curtea de Apel din Constanţa a dispus prin Încheierea nr.9, supendarea executării unei Decizii date de un complet al aceleiaşi instanţe, până la judecarea unei alte cereri de suspendare.

Concret, se menţionează în dispozitivul sentinţei  CA Constanţa, din dosarul nr.383/36/2013, instanţa „respinge excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii, a lipsei de obiect şi a autorităţii de lucru judecat, invocate de intimaţi. Admite cererea. Dispune suspendarea provizorie a executării DC 455/15.03.2013 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosar 4721/91/2011 până la judecarea cererii de suspendare a executării hotărârii, formulată în contestaţia în anulare a deciziei civile„.

Ce prevedea DC 455/15.03.2013?

„Respinge recursul declarat de către SC Vastrans SRL. Admite recursurile declarate de Consiliul Judeţean Vrancea, SC Marexval Trans SRL şi ARR Bucureşti PT. ARR Agenţia Vrancea. Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că: Admite cererea de intervenţie. Respinge cererile privind reluarea procedurii de atribuire a traseului 030 Focşani – Cîmpineanca şi retur de la momentul introducerii punctajelor, luarea măsurilor necesare reluării procedurii şi introducerea în sistem a celor 10 puncte aferente vechimii neîntrerupte pe traseu pentru reclamantă, precum şi cea privind continuarea activităţii de transport pe traseul 030 de către reclamantă ca nefondate„.autobuze

„Momentan, de aproape un an de zile, noi trebuia să fim pe traseu, dar dacă instanţa spunea că el trebuia să circule pe ruta aceea ne conformam cu respect. Că asta e situaţia, noi trebuie să respectăm hotărârile judecătoreşti că suntem într-un stat de drept, nu într-o republică bananieră!

Nerespectând hotărârea judecătorească a favorizat o altă firmă care este în locul nostru pe traseu! Firmei nu i s-a retras licenţa, merge în continuare şi produce miliarde, iar noi avem pagube. Firma căreia trebuia să i se retragă licenţa e firma care face transport de persoane acum în locul nostru. Asta este problema!…” –  – spune administratorul Vestrans, Vasile Novac 

 

mm-o-batrana-din-ieud-se-intoarce-puscarie-pentru-si-ispasi-pedeapsa1345633569

Obişnuit de trei cincinale să fie stăpân  peste Vrancea, Marian Oprişan n-a ţinut cont de hotărârea instanţei. Iar acum, fostul model supranumit „NARCIS” al partidului „LOVITURĂ DE STAT”, s-ar putea să ajungă în celulă cu Năstase, căruia îi va face şederea mai plăcută. S-ar putea, sigur, dar sun slabe şanse pentru „Marele Roşu” cu fular burberry, singurul fular dungat care se asortează cu gratiile de la Jilava.

Dan Badea

Conflict între clanuri, cu voie de la ABU AL OLA, pentru conducerea comunității musulmane din Cluj

– bărbi smulse și pumni în cap la moscheea din Cluj, pentru controlul banilor rulați prin filiala locală a Ligii Islamice și Culturale dun România; ”VIȚELU’” e pe cai mari – 

Sediul Ligii Islamice și Culturale din Cluj
Sediul Ligii Islamice și Culturale din Cluj

 

Comunitatea musulmană din Cluj se află, de ceva vreme, în centrul unui nou scandal declanșat de lupta pentru putere a unor clanuri rivale inspirate, probabil, de ”primăvara arabă” din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Conflictul izbucnit în Cluj vizează preluarea conducerii comunității musulmane locale aflate, deocamdată, pe mâna ”generalului” palestinian, Iyad Arafat Shehaden – Diab. Este vorba despre o mai veche cunoștință de-a noastră pe care am scos-o din anonimat publicându-i certificatul de botez întru Domnul Isus Hristos și surprinzându-l apoi în moscheea locală unde stătea ghemuit întru Allah, și-și șoptea – probabil –  sfînta rugăciune exact ca un musulman autentic.

Certificatul de botez al palestinianului Iyad Arafat Shehaden - DIAB, un CREȘTIN MUSULMAN  de conjunctură
Certificatul de botez al palestinianului Iyad Arafat Shehaden – DIAB, un CREȘTIN MUSULMAN de conjunctură

Deși fusese creștinat cu acte în regulă, trecând proba botezului, palestinianul din fruntea musulmanilor își conducea turma după Coran, sau cel puțin asta era ideea de bază.

Iyad Diab, musulmanul creștinat
Iyad Arafat Shehaden- Diab, musulmanul creștinat

 

Creștinul IYAD - DIAB, rugându-se întru ”Hristos”, sau recitând trei versuri din El Zorab: ”Arabul în genunchi plecat/ Sărută sângele'nchegat/ Cu ochii'ncremeniți!”...
Creștinul IYAD – DIAB, rugându-se întru ”Hristos”, sau recitând trei versuri din El Zorab: ”Arabul în genunchi plecat/ Sărută sângele’nchegat/ Cu ochii’ncremeniți!”…

Marea ”schismă”: bărbi smulse și ochi  de culoarea prunei coapte

Numai că interesele sale erau și sunt cu totul altele decât bunul mers al activității unei turme de-a lui Allah. Acesta este poate și motivul pentru care, în interiorul ”parohiei” musulmane (termenul e destul de potrivit pentru o struțo-cămilă creștino-musulmană, cum e acest Iyad Diab) a apărut o ”schismă”. A apărut un fel de Martin Luther rebel, tot de origine palestiniană, un anume Abu Abied RAWHY, șmecheraș implicat în afaceri ca orice arab care se respectă și are obligații pentru frățiorii lui ce mână caprele printre stânci sau pietre tocmai bune de aruncat peste ”gardul” cu Israel.

palestinianul ABU ABIED RAWHY, zis VIȚELU' - unul dintre combatanți
palestinianul ABU ABIED RAWHY, zis VIȚELU’ – unul dintre combatanți

Rebelul Rawhy, patron de magazin dar și de restaurant (botezat ”Sahara”) și-a descoperit veleități de lider spiritual, deși are, zic confrații lui, apucături clare de bătăuș de cartier. Dealtfel, i se mai spune și Vițelu’, pentru că dă, probabil, tare cu ”copita”.

Deocamdată, ca adversar al lui Iyad Diab, ”Vițelu’” e liderul unei găști de cartier musulman clujean, grupare din care mai fac parte palestinianul Azam Karim și tunisianul Abdel Aziz. Dacă primul dintre locoteneții lui ”Rawhy”, Karim, face de toate pentru bani, de la reparat clanțe și robineți de closet, la cazat studenți contra unor chirii la negru, fiind însă implicat și în transferuri (sub formă de ”donații”) din patrimoniul comunității musulmane, în cel al unor ONG-uri străine, de unde se lichefiază rapid în bani și dispar ca și când n-ar fi existat, cel de-al doilea, tunisianul Abdel Aziz este vânzător de straie second hand, iar în timpul liber funcționând ca bătăuș amator.

Băieții sunt antrenați, probabil, în Fîșia Gaza și încearcă probabil să se mențină în formă pe maidanul de lângă Dealul Feleacului. Abdel acționează la fel ca și prietenul și conaționalul său Hassine Mohamed Amine, expulzat anul trecut din România pe motive de securitate națională, cei doi având însă la activ numeroase conflicte și dispute cu imami, încăierări a căror finalitate a fost exclusiv fizică, lăsându-se cu ochi vineți și bărbi smulse cu voia lui Allah!

tunisianul Hassine Mohamed Amine
tunisianul Hassine Mohamed Amine

Legături neortodoxe cu Hamas și Frații Musulmani

Că la Cluj se petrec ciudățenii în comunitatea musulmană nu mai este de mult un secret. Legătura unora dintre foștii lideri spirituali ai comunității arabe clujene cu organizații teroriste cum este Hamas sau Frații Musulmani, a fost deja documentată, în trecut, de către autorități. Printre cei care se ocupau de racolarea și înregimentarea unor noi membri pentru/în gruparea HAMAS, îndeosebi din cadrul studenților, a fost și iordanianul Ali Matar, dar și dr. Saker Hamad, un medic chirurg ce studia și ”opera” la ”fără frecvență”. Dr. Saker Hamad a fost vreme de mai mulți ani imamul moscheii din Cluj, el fiind liderul spiritual al filialei clujene a LICR încă de la înființare.

Arabii l-au sensibilizat și convertit la islamism și pe Robert TAMAȘ, fost ”cărător de lăzi” pe la firmele unora dintre ei, ajuns apoi, pentru o vreme, chiar Preşedintele filialei Cluj a Ligii Islamice şi Culturale din România (LICR), vizitat în urmă cu doi ani de procurorii DIICOT, care i-au confiscat laptopul în cadrul unei operațiuni declanșate, conform procurorilor, ”sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului”.

Printr-un comunicat de presă dat pe 20 aprilie 2011, dată la care comunitatea musulmană din Cluj era condusă de Robert Tamaș, DIICOT a informat opinia publică de faptul că ”persoanele cercetate sunt cetăţeni români şi străini, domiciliaţi pe teritoriul României, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor asociaţii şi fundaţii care au ca obiect de activitate promovarea şi perpetuarea culturii şi religiei islamice în mediile comunităţii musulmane din România. Cei în cauză sunt implicaţi în acţiuni cu potenţial de radicalizare şi prozelitism islamic radical, respectiv în susţinerea unor canale de finanţare a acestor activităţi”. Dealtfel, au dezvăluit anchetatorii, ”procurorii D.I.I.C.O.T. au declanşat cercetările urmare a  unei cereri de asistenţă judiciară internaţională formulată de către autorităţile din Germania, privind un cetăţean german de origine egipteană care s-a aflat pe teritoriul României, condamnat în Egipt, în lipsă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru spălare de bani în folosul unei entităţi teroriste de sorginte islamică”. Prin urmare, comunitatea musulmană clujeană trecea atunci printr-o grea încercare.

Unul dintre foștii lideri ai LICR din Cluj, complice la atentatul terorist din 1985, Grozăvești

Nu era pentru prima dată când se confrunta cu o astfel de problemă. Spre exemplu, iordanianul Ali Al Matar a fost cel care i-a racolat pe doi medici stomatologi depistați în Israel ca făcând parte din gruparea Hamas. Ali Matar urmase, până în 1990 cursurile Facultății de Medicină din Cluj și în 1991 a participat la înființarea Asociației Studenților Musulmani din România, o acoperire, dezvăluia presa anilor 2000, ”pentru activitatea organizației Frații Musulmani”. Ulterior, în 1999, asociația devine Liga Islamică și Culturală din România (LICR), un centru de recrutare pentru organizațiile extremiste Hamas și Frații Musulmani. Ali Al Matar, fost lider al musulmanilor clujeni este chiar cel care l-a introdus în România pe teroristul organizației Fraților Musulmani, Atef Saleh Al-Zouabi, cel care a organizat atentatul cu bombă din 1985, din Grozăvești, atentat în care și-au pierdut viața doi ofițeri antiteroriști din cadrul USLA. În anul 2000, Ali Al Matar a fost expulzat din România cu o interdicție de revenire în țara noastră pe o perioadă de 15 ani.

Controlul clanurilor rivale este deținut de ABU AL OLA, actualul președinte al LICR dar și al fundației TAIBA și de fostul președinte FARIZ ALLAQTA

Abu al Ola2j

Astăzi situația din Cluj este una cel puțin hilară. Conflictul dintre clanurile rivale reprezentate de Iyad Diab și Abu Rawhy, a transformat moscheea din strada Hașdeu în ring de box. Una dintre mizele bătăliei pentru controlul comunității musulmane clujene este financiară. E vorba de mulți bani rezultați atât din donațiile benevole ale membrilor comunității, din contribuțiile solicitate de la credincioși sub motive dintre cele mai diverse, din plata pentru pelerinajele musulmane, dar și din fonduri venite din afara țării de la diverse persoane sau organizații. Toți acești bani sunt gestionați de liderul comunității. Conform câtorva membri ai comunității care se mențin neutri în războiul clanurilor musulmane din Cluj, tot ce se întâmplă acolo este dirijat de la conducerea centrală a Ligii Islamice și Culturale din România, asigurată de cunoscuții lideri musulmani Abu Al Ola, actual președinte al Ligii Islamice și Fariz Allaqtta -fostul presedinte al Ligii Islamice din Romania. Abu Al Ola este și președintele fundației TAIBA (Centrul Islamic ISLAMUL AZI), înființate în 1998 pentru a mișca mai ușor banii comunității musulmane. Prin intermediul acestei fundații se organizează și se finanțează principalele activități ale comunității musulmane din România și nu numai, precum pelerinajul de la Mekka, programul specific lunii Ramadan, traducerea și publicarea de cărți și broșuri, editarea revistei Islamul Azi (www.islamulazi.ro), construcția de centre islamice și moschei etc. Aceasta…oficial.

Abu Al Ola și Ion Iliescu la Târgul de Carte
Abu Al Ola și Ion Iliescu la Târgul de Carte

Neoficial, TAIBA are și alte sarcini. Asta face ca, spre exemplu, cum am mai arătat cu altă ocazie, fundaţia TAIBA, care controlează moscheea din Cluj, nu este chiar străină de islamul radical, cel mai recent exemplu fiind al moscheii şi centrului TAIBA din Hamburg, Germania, închis în anul 2010 de autorităţile germane pentru derularea unor activităţi de radicalizare a comunităţii musulmane.

Cine și ai cui sunt păpușarii ”terminatorilor” de bărbi musulmane din Cluj?

Prin urmare, în spatele lui Abu al Ola, sau al TAIBA e posibil să stea altceva, sau altcineva. Uneori poate fi un perete. Alteori o proptea, iar cel  mai adesea, o întreagă rețea de noduri și…semne.

Deocamdată, având în vedere că la Cluj capetele unora, aplecate spre rugăciune, mai întâlnesc câte un pumn bine plasat, sau părți consistente din bărbile altora, desigur, tot credincioși, rămân între degetele lacome ale unuia dintre rivali, conflictul ține deja de autoritățile locale care pot arbitra, dacă tot nu intervin, aceste conflicte. De asemenea, ținând cont de faptul că adversarii sunt oameni de afaceri n-ar strica o privire aruncată asupra acestora, a a afacerilor adică, de către fiscul clujean, informațiile mele fiind că afacerea ”culturală” din Cluj este extrem de profitabilă.

Mai mult, este extrem de ciudat faptul că asociația, sau liga, sau cum se numește forma de asocierea a membrilor comunității musulmane din Cluj, nu beneficiază, similar corelegionarilor dobrogeni, de supervizarea şi sprijinul singurei autorități musulmane din România, conform legii române, anume Muftiatul Cultului Musulman în România, ieșind astfel din rețeaua extrem de alunecoasă și fierbinte a unor relații ce duc obligatoriu în zone conflictuale deschise.

Muftiul Murat Iusuf, la cina tradiţională de iftar (Ramadan) organizată de Muftiatul cultului musulman din România (5 octombrie 2007).
Muftiul Murat Iusuf, la cina tradiţională de iftar (Ramadan) organizată de Muftiatul cultului musulman din România (5 octombrie 2007).

Ar cam fi cazul ca Poliția și SRI-ul din Cluj, dacă au și urechi online, să clarifice nu neapărat culoarea bărbilor rărite prin intervenții nervoase, pe viu, sau a pomeților drept-credincioșilor întru Allah, cât culoarea banilor și a intereselor reale aflate în zona de conflict. Ar cam fi demult cazul.

Dan Badea

Odiseea Crescent (5): ”Arestați-l pe DAN VOICULESCU!”: În 1990 ”Crescent” a înghițit ”Dunărea”, iar ”Conturile lui Ceaușescu” sunt, de fapt, ”Conturile lui Dan Voiculescu și ale SIE”!

UPDATE: Am postat pe pagina mea de Facebook toate documentele referitoare la relația CRESCENT – ICE DUNĂREA (Serviciul 4 – compensare) inclusiv opisul acestora, documente provenite din Arhiva Comercială a ICE Dunărea, desecretizată deja și aflată la Arhivele Naționale.

Din păcate, cineva mi-a atacat site-ul și mi-a distrus toate documentele și fotografiile postate inainte de 17 februarie 2013! Un atac murdar, ce vine în continuarea celor de până acum (care au fost coordonate  direct, prin reclamații și comenzi de familia Mirela și Mihai Iacob , familie ce patronează societatea DRAMIRAL MEDIA GRUP, editorul ziarului Curentul – condus de Mirela Iacob). De această dată nu mă pronunț asupra atacatorului, deși știu cine este. (!)

– Pentru că m-am săturat de câte prostii spun ziariștii de sticlă, pe tema generic numită ”Conturile lui Ceaușescu”, am decis să pun aici, cap la cap, niște informații care să le înlesnească discursul și să înțeleagă toți cum stau lucrurile cu această poveste veche de 23 de ani –

voiculescu1

O întâmplare petrecută în urmă cu mai  bine de un deceniu coroborată cu alte informații adunate ulterior, duc la o posibilă rezolvare a marii enigme postdecembriste referitoare la așa zisele ”CONTURI ALE LUI CEAUȘESCU”, conturi care, în realitate, n-au existat. Ceaușescu n-avea nevoie de conturi, ca Marcos sau alt dictator, pentru că el că stăpânea totul fără a fi însă proprietar pe nimic.

ceausescu-10

Conturile lui Ceaușescu erau de fapt, după opinia mea, Conturile lui Dan Voiculescu – parte din Conturile Securității.

Întâmplări și declarații aparent disparate recompun astăzi o ipoteză logică, dar de-a dreptul șocantă, în cazul în care se va și dovedi a fi adevărată: Imperiul lui Dan Voiculescu este construit pe relația cu ICE Dunărea, iar apoi pe cadavrul fostei unități acoperite a CIE, ascunse, după desființarea din 1990, nu în Romtehnica, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ci în burta societății Crescent-Cipru, o altă firmă acoperită și ea, a aceluiași Serviciu român de Informații Externe. Cel puțin așa afirma – când era în viață – unul dintre foștii șefi ai CIE, chiar cel care a înființat ICE Dunărea în 1982.

Sigur, pentru astfel de afirmații Dan Voiculescu a fost, este, și va fi dispus să dea în judecată pe oricine le-ar face, mai puțin pe cei care l-au controlat direct, secret și legal. A făcut-o deja, de-a lungul anilor, a câștigat procese, înclusiv cu Băcanu, pe vremea în care acesta încă nu devenise sclavul unor interese mărunte, dar n-a reușit să bată logica elementară a faptelor.

A câștigat chiar și cu mine un proces, pentru că i-am zis securist și Nabab al Epocii de Aur, ba mai mult, am avut tupeul să-i spun în față că imperiul său ”își are fundația adânc infiltrată cu conturile Securității”. În acel proces, început pe vremea în care eram la Evenimentul Zilei, iar ziarul era de top, atunci, nu cum a  a juns astăzi, și în care mi-am permis să-l calomniez sugerând că ar fi fost securist (!), sau ”afacerist” (termenul a fost considerat jignitor față de tovarășul Voiculescu, de către judecătoarea Diana Iuliana Pasăre, ajunsă ulterior, evident!, la Înalta Curte de Casație și Justiție – o judecătoare iresponsabilă care a făcut de rușine Justiția românească, condamnând un ziarist că i-a spus securistului securist!), sau chiar NABAB AL EPOCII DE AUR, pentru că își permitea în plină dictatură a lui Ceaușescu să-și trimită neamurile (fiicele, nevasta și guvernanta) peste tot prin Europa, să le cazeze la cele mai bune hoteluri, iar de aceste sejururi să se ocupe, la ordinul său, chiar directorul general al Crescent, John Edgington, un papagal englez plasat de fațadă în fruntea unei societăți sub acoperire, Crescent, a câștigat peste 330 milioane lei. Bani buni pentru vremea aceea în care judecătorii erau corupți până în măduva oaselor de la mîna cu care încasau șpaga. Cum poți condamna un jurnalist, altfel decât luând șpagă, sub acuzația că l-a numit securist pe securistul Dan Voiculescu, sau afacerist, pe afaceristul Dan Voiculescu? Iată că s-a putut, detaliile picante ale cazului fiind prezentate de mine în materialul ”Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu”

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. Au apărut ipoteze noi, iar banii lui Voiculescu nu pot condamna ipotezele. Asta deoarece nu poți condamna logica, oricâți bani ai pune în joc.

Deocamdată, informațiile importante adunate pînă acum, referitoare la Voiculescu-Crescent, ar fi următoarele:

1. Dan Voiculescu a fost numit, în 1982, directorul reprezentanței Crescent-Grecia din București, la cererea, chipurile, a unui libanezo-grec numit Fouad Sanbar, așa-zisul patron al Crescent-Grecia. Numirea lui s-a făcut prin transfer de la ICE Vitrocim, la Oficiul ARGUS (fir[tooltip tiptext=”null”]Tooltip[/tooltip]mă acoperită a Securității, aflată în coordonarea Direcției a III-a), condus de colonelul Dragoș Diaconescu.
 
2. În 1984, Dan Voiculescu este numit director general al reprezentanței Crescent-Cipru (denumirea exactă este CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (CYPRUS) LTD), un off-shore al aceluiași Fouad Sanbar, conform declarațiilor oficiale. Voiculescu avea mână liberă să decidă asupra tuturor afacerilor Crescent-Cipru și a filialelor sale din Austria (Eisenstadt) sau din oricare altă parte a lumii.

3. Firma Crescent-Cipru a fost preferata Securității românești, prin unitatea militară ICE Dunărea, în comerțul exterior, ajungând, spre exemplu ca în 1987 să dețină monopolul importului de alumină al României, afacere supervizată personal de Nicolae Ceaușescu.

4. Crescent-ul lui Voiculescu a fost, pentru ICE Dunărea (CIE), principalul beneficiar al exporturilor de ciment, uree, produse metalice, aluminiu.

5. Pentru a înțelege cât de importantă a fost firma Crescent pentru Securitatea română, via ICE Dunărea, prezint câteva date furnizate de cei care au pătruns în arhivele ICE Dunărea: în 1988, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT-Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale; tot în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE DUNĂREA a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale ROMÂNIEI; în 1989, ICE DUNĂREA (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT – Cipru 49,94% din volumul său total de export li aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale etc etc.

6. Afacerile ICE Dunărea-Crescent au fost realizate fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS, aspect care contravine flagrant practicii curente a ICE DUNĂREA și naște întrebări referitoare la avantajele părții române. Conform procurorilor, ”această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform regulilor epocii – prin operațiuni AVS.

7 În arhivele ICE Dunărea, de la SIE, au fost descoperite, de către procurori, ”indicii conform cărora firma Crescent-Cipru a fost proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public  de constituire a fost dublat de un act juridic secret)”

8. Naș Leon, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid a declarat, conform informațiilor furnizate de mine în ”Averea președintelui”, că firma CRESCENT a fost o societate mixtă româno-cipriotă.

Nas Leon002
Informații consemnate din declarațiile lui Naș Leon, adjunctul șefului Gospodăriei de Partid, veteranul acelei instituții unde era angajat din 1946!

9. Același demnitar din fruntea Gospodăriei de Partid a mai declarat că societatea CRESCENT -Cipru a intrat  în competiție cu Oficiul Economic ”Carpați” (ce deținea ICE Carpați) instituție a Gospodăriei de partid, Crescent fiind chiar favorizată, în 1987, în competiția cu firma PCR, ICE Carpați . Culmea, această favorizare ne-a adus atunci un prejudiciu de peste 2,8 milioane de dolari. Asta deși, cum am dezvăluit în Averea președintelui, toți banii rezultați din această operațiune a Oficiului Carpați erau depuși într-un cont distinct de la BRCE, contul 134, cont la dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, iar în 1987 Crescent a deținut monopolul la importul de alumină.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari” – rezumam eu, într-un articol din 1998, informațiile prezentate de un inspector general din Ministerul Finanțelor îngtr-o Notă din februarie 1990.

Iată mai jos și documentul original,  se demonstrează că SECURITATEA a fost, atunci, în 1987, mai tare decât PARTIDUL COMUNIST. Firma CRESCENT  a fost, adică, mai tare decât ICE CARPAȚI! – în dauna statului român.

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) - un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) – un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român - pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român – pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!

10. Au fost identificate, în arhiva operativă a ICE Dunărea cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol), ridicând mari semne de întrebare cu privire la posibila sa apartenență a ICE Dunărea (!)

11. CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989).

12. John Edgington – unul dintre ”proprietarii” CRESCENT menționați în actul public de constituire a firmei a declarat în 1989, în fața unei persoane din conducerea Băncii Centrale a  Ciprului, că societatea CRESCENT este proprietatea lui Nicolae Ceaușescu (vezi lucrarea mea, ”Averea președintelui”) și că el nu mai are nimic de a face cu această societate; se pare că această declarație ar fi fost menționată de către persoana respectivă pen coperta dosarului bancar; de altfel, în 1990, acel dosar nu se mai afla la locul obișnuit, ci în seiful Guvernatorului Băncii centrale a Ciprului! – declara avocatul Ion NESTOR în 1990, în urma unei deplasări făcute în mod special pe tema fondurilor deturnate, în Cipru, Grecia și Austria în perioada 8-18 mai 1990;

13. În posesia comisiei experților canadieni s-a aflat o scrisoare a lui John Edgington adresată reprezentanței din București, prin care, în calitate de Proprietar al Crescent, afirma că ar fi semnat un formular de transfer al acțiunilor Crescent în alb, într-un singur exemplar, pe care l-ar fi încredințat reprezentantului din București, adică lui Dan Voiculescu, deși Fouad Sanbar a afirmat contrariul, anume că formularul în alb i-a fost înmânat lui și l-a completat cu numele său în ultima săptămână din decembrie 1989

Pe lângă acestea au apărut și alte informații care necesită însă o prezentare mai în detaliu.

Așadar,

14. Dan Voiculescu s-a opus în anul 2000 declasificării de către CSAT a arhivei ICE Dunărea și cercetării de către procurori a documentelor din acea arhivă aflată la SIE. El a atacat, inclusiv prin organul său de presă, Jurnalul național, Hotărârea CSAT pe care a declarat-o ilegală, anunțănd cu litere de o șchioapă: CSAT ÎNCALCĂ LEGEA!

După cum se știe, Consiliul Suprem de Apărare a Țării CSAT) a decis, în 17 august 2000, la cererea șefului SIE de atunci, Cătălin Harnagea, declasificarea arhivei ICE Dunărea, o unitate militară (UM 0107) ce acționa sub acoperirea unei întreprinderi de comerț exterior. Mai mult, s-a decis și verificarea arhivei de către doi procurori special desemnați (unul dintre ei fiind Ovidiu Budușan). ”Pentru verificarea modului în care s-au încheiat și derulat contracte, convenții sau alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar susceptibile că au adus prejudicii maeriale și financiare statului român, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție va desemna doi procurori  care să studieze arhiva fostei Întreprinderi de Comerț Exterior ”Dunărea”. verificările vor avea regim de confidențialitate până la deschiderea oficială a dosarelor penale privind activitățile penale derulate în cadrul Întreprinderii de Comerț Exterior ”Dunărea” (Art.2).

hotarare CSAT Dunarea
Hotărârea CSAT privind declasificarea arhivei ICE Dunărea, publicată de ziarul lui Dan Voiculescu, Jurnalul Național

Decizia semnată de președintele de atunci al CSAT, Emil Constantinescu, se baza pe o adresă a șefului SIE în care se afirma că ”pe parcursul activității desfășurate, prin Întreprinderea de Comerț Exterior ”Dunărea”, s-au încheiat și derulat contracte, convenții, alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar, care au adus prejudicii materiale și financiare statului român”.

prejudicii rez din arhiva ice dunarea
Sesizarea Directorului SIE către secretarul CSAT, din 1 august 2000

Deși n-a pierdut niciodată vreo ocazie de a se arăta deschis cercetărilor privind relația CRESCENT cu conturile generic numite ”ale lui Ceaușescu”, în fapt fiind conturi ale fostei Securități, Dan Voiculescu s-a opus categoric deschiderii arhivei ICE Dunărea, societate din relația cu care el și-a construit un adevărat imperiu economic într-un timp extrem de scurt.

material jurnalul pag 1 pag 2 jurnalul

Asta nu înseamnă decât că el s-a temut ca nu cumva să se afle ceva ce i-ar periclita poziția deținută în cadrul propriilor afaceri. De ce s-ar teme cineva de o verificare din partea unor procurori a arhivei comerciale a unei firme a Securității, sau chiar a arhivei operative a acesteia?!  Pentru că o astfel de cercetare ar duce la aflarea unor secrete ce trebuie apărate. În fapt, e vorba despre secretul lui Polichinelle: CRESCENT nu-i aparține lui Voiculescu, ea fiind, și după opinia mea, o firmă cel puțin mixtă a Securității, dacă nu în totalitate a fostei DSS. Iată, așadar, unde conduc toate informațiile care s-au adunat în ultimii 23 de ani despre relația Dunărea-Voiculescu-Crescent.

Toate informațiile despre adevărata relație a lui Voiculescu cu Crescent se află, (ori s-au aflat, dacă generalul Rotaru nu a pătruns în arhivele operative ale ICE Dunărea) în arhiva de la SIE a ICE Dunărea. Este opinia mea și ea se bazează pe mai multe argumente prezentate în materialele Odiseea Crescent (II) și Odiseea Crescent (III) de pe acest site, dar și în alte materiale publicate.

Iată ce declara Dan Voiculescu în cartea sa ”Adevărul despre CRESCENT” (publicată în anul 2001, când Ion Iliescu, noul președinte al Romțniei, a decis anularea hotărîrii anterioare de declasificare a arhivei ICE Dunărea, deci a resecretizat arhiva operativă!), referitor la pleașca de zeci sau sute de milioane de dolari care i-ar fi căzut pe cap, după ce unui arab (Mikhael Fouad Sanbar) i-ar fi căzut capul – la propriusub tirul gloanțelor pe o stradă din Grecia.

A apărut un testament al acestuia (Fouad Sanbar – nota mea), care a intrat în vigoare în anul 1995 (în timpul guvernului Văcăroiu – nota mea), o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament “initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar” – scrie Dan Voiculescu în cartea sa de povestiri.

 carte voiculescu001

Povestea cu arabul care, după moartea sa, i-ar fi lăsat moștenire lui Dan Voiculescu, o firmă a cărei valoare este de zeci sau sute de milioane de euro, în condicarte voiculescu002țiile în care el avea o soție necăjită și doi copii handicapați, este o snoavă pe care o poți crede doar dacă ești sub influența alcoolului sau ai primit un ordin în acest sens. Nu cred că există cetățean arab, sau ne-arab, întreg la minte care să pună mai presus de Allah sau Dumnezeu și familie, pe Dan Voiculescu.

Prin urmare, testamentul de care vorbește Dan Voiculescu în cartea sa este o poveste de adormit vigilența Fiscului român sau chiar a Justiției române, care ar putea ancheta, spre exemplu, cum a intrat o firmă acoperită a fostei Securități (Crescent), deci a statului român, înființate departe de țară, în posesia unei persoane private.

Este posibil și ca ipoteza mea să fie o simplă aiureală, dar este a mea și mi-o susțin. Asta pentru că nu există o altă explicație reală a transferului acțiunilor și capitalului social al firmei Crescent către Dan Voiculescu, un simplu angajat al firmei, chiar dacă a deținut poziția de director general al reprezentanței din București a acesteia.

Raportul procurorilor care au cercetat arhiva ICE Dunărea ridică mari semne de întrebare cu provire la legalitatea tranzacțiilor, sugerând chiar că, așa cum arătat la punctul 7, Crescent ar putea fi o firmă românească. Iată, mai jos, pentru cei care n-au avut acces la el, raportul întocmit atunci de procurorul Ovidiu Budușan după vizita aprobată de CSAT în arhiva operativă a ICE Dunărea, raport din care am reținut doar partea referitoare la Crescent:

3. CRESCENT – Cipru

 „Din verificările efectuate referitor la parteneri de afaceri ai ICE “Dunărea” – în colaborare cu care aceasta a derulat contracte de valori  foarte mari – a fost identificată firma CRESCENT –Cipru. Aceasta a beneficiat în 1989 de livrări masive de ciment pe diferite relații (Spania, Republica Dominicană, Algeria), uree, produse metalice, aluminiu. Firma CRESCENT-Cipru a reprezentat pentru ICE “Dunărea” principalul beneficiar al exporturilor vizând produsele amintite, cu urmărirea și derularea livrărilor fiind însărcinate trei din cele șase servicii ale celei din urmă (3,4 și 6).

În urma evaluărilor exporturilor de ciment corespunzătoare anului 1986 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri în care valoarea mărfurilor livrate să nu fi fost încasată de la partenerul extern. Debitele au fost stinse în toate cazurile prin achitarea anticipată a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. S-au consultat în acest sens dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozițiile de plată), extrasele de cont și notele contabile aferente (Anexa nr. 8).

În vederea stabilirii participării firmei Crescent-Cipru la realizarea volumului de afaceri al ICE “Dunărea”, a fost efectuată o evaluare a contractelor și a livrărilor efectuate în anii 1988-1989 de către compania românească în favoarea celei cipriote, prin intermediul Serviciului 6, – ciment și materiale de construcții – stabilindu-se următoarele (Anexa 9):

–           în 1988, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale

–           în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 40%

din totalul exporturilor de ciment ale României (total export ciment 1988 – 3.325 mii tone/ Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/Crescent Cipru 1988 – 1.324.740 tone).

–           În 1989, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT  Cipru 49,94% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

–           în 1989, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 26% din exporturile de ciment ale României (total export ciment 1989 – 1893,2 mii tone/Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/ Crescent Cipru 1989 – 493.227 tone)

–           în 1989, ICE “Dunărea” și CRESCENT Cipru încheiaseră contracte privind exportul a 1.380 mii tone ciment, reducerea la o treime a cantităților livrate datorându-se anulării unor contracte în derulare în contextul evenimentelor politice de la sfârșitul anului 1989 (Anexa nr.10)

Întregul volum de afaceri menționat mai sus a fost realizat fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS (aspectul contravine flagrant practicii curente a ICE “Dunărea” și naște întrebări referitoare la avantajele reale ale părții române. Această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform epocii – prin operațiuni AVS. Beneficiarul/beneficiarii acestor acțiuni nu au fost identificați).

Ca și în cazul firmei DOBIAS – Austria, există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic de constituire era dublat de un act juridic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (Precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid, conform cărora CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă, și declarația lui JOHN EDGINTON, unul dintre “proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia “CRESCENT” este proprietatea lui “CEAUȘESCU” (surse publice).

În același context, merită menționat faptul că relația dintre directorul sucursalei CRESCENT-Cipru (firmă străină, conform actelor publice de constituire) la București, DAN VOICULESCU, și ICE “Dunărea” a fost una foarte specială și atipică. Astfel, s-au identificat cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol). De asemenea, cu ocazia primirii în anul 1988, de către ICE “Dunărea” a titlului de “Erou al Muncii Socialiste”, VOICULESCU expediază o telegramă prin care felicită firma parteneră în numele său și al colectivului CRESCENT (firmă străină!) pentru distincția primită.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe de altă parte, firma CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989). (Anexa nr. 9)

Pe lângă volumul mare de afaceri derulat cu firma CRESCENT – Cipru, o altă modalitate de favorizare evidentă a firmei cipriote consta în practicarea de către ICE “Dunărea” – în cadrul relațiilor contractuale directe stabilite cu aceasta sau a celor în colaborare cu alte foste Întreprinderi de Comerț Exterior – a unor niveluri de prețuri preferențiale. În acest sens a fost identificat un proiect de raport al Curții Supreme de Control Financiar, încheiat la fosta ICE “METALIMPORTEXPORT”. În acesta se consemna că, “din analiza și controlul efectuat a rezultat că reducerile de prețuri făcute la propunerea și de către directorul METALIMPORTEXPORT, Ghiță Constantin, la contractele încheiate cu firmele EZZ și CRESCENT nu sunt justificate”. Constatarea este argumentată, în raportul amintit, prin descrierea ilegalităților comise, fiind menționate și acelea de fals și uz de fals (fapte penale). Documentul este încheiat cu mențiunea “ICE “DUNĂREA” a participat la contractarea și derularea tuturor contractelor (…), iar la capitolul “propuneri” se menționează “propunerile se vor face dup discutarea proiectului de raport” (Dosar 871, Serviciul 4).OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4. Neîncasarea unor sume datorate de către firma CRESCENT – Cipru, aferente exporturilor de tablă, țevi și oțel beton

În urma evaluării exporturilor de tablă, țevi și beton efectuate de către ICE “Dunărea” în favoarea firmei CRESCENT-Cipru există suspiciunea cu privire la neîncasarea unor livrări efectuate cu precădere la sfârșitul anului 1989.

Astfel, dintr-o notă de convorbire din 25 martie 1989, la care au participat Dan Voiculescu și conducerea ICE “METALIMPORTEXPORT”, împreună cu ofițerul Popoiu Ioan de la ICE “DUNĂREA”, rezultă că Dan Voiculescu a cerut să se extindă termenul de plată convenit inițial cu  cele două firme românești la 120 de zile d ela livrarea mărfii. Partea română a acceptat propunerea cu efect imediat, promițând să întocmească ulterior nota de aprobare a MCECEI. De aici pornesc deficiențe legate de ultimele livrări efectuate în 1989 pentru care nu există nici o dovadă că s-a realizat plata (Nu există facturi, note de realizări, declarații vamale de export sau alte probe care să probeze plata). Astfel:

a)         Nava RASELTINA a părăsit portul Constanța la 5 octombrie 1989, cu 3000 tone tablă, destinația SUA, contract CRESCENT.

b)         Nava ILFOV a părăsit portul Constanța la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone oțel beton, destinația SUA, contract CRESCENT.

c)         Nava MUNZUR  a părăsit portul Constanța la 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone oțel beton, destinația destinația Turcia, contract CRESCENT.

d)         Nava DIMIS a părăsit portul Constanța la 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tablă, destinația SUA, contract Crescent.

e)         Nava MUNZUR a părăsit portul Constanța la 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oțel beton, destinația Turcia, contract CRESCENT.

f)         Nava CALAFAT a părăsit portul Constanța la 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oțel beton, destinația Egipt, contract CRESCENT

g)         Nava TELEGA  a părăsit portul Constanța la 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone țevi, destinația Canada, contract CRESCENT.

h)         Nava FĂGĂRAȘ a părăsit portul Constanța la 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone oțel beton, destinație SUA, contract CRESCENT.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 5. Neîncasarea unor comisioane confidențiale convenite a fi plătite de către firma CRESCENT-Cipru

 Din evaluarea operațiunilor AVS derulate împreună cu firma CRESCENT-Cipru au fost identificate cazuri în care comisionul confidențial convenit a fi plătit de către firma cipriotă în favoarea ICE “DUNĂREA” nu a fost transferat integral acesteia din urmă.

Astfel, în nota informativă referitoare la desfășurarea unei întâlniri ce a acut loc între D. Teodoru, reprezentantul firmei Crescent-Cipru și Alexandru Voinic, de la ICE “DUNĂREA” (dosarul operațiunii AVS “ALUMINA”) se precizează că, în cadrul discuției “(…) s-au făcut referiri la problema transferului de dolari comunicat (…). S-a reamintit promisiunea făcută în anul 1997, luna februarie că, dacă se va perfecta operațiunea de aport valutar, atunci se vor remite circa 100.000 dolari. Operațiunea s-a derulat, și în contul respectiv s-a remis o sumă mult mai mică. Domnul D. Teodoru a precizat că s-au făcut transferuri în mai multe părți și că nu au mai rămas fonduri disponibile. Totuși, Alex. Voinic a menționat că el a fost foarte supărat că nu s-a respectat promisiunea făcută inițial și ar fi mai bine dacă s-ar analiza din nou situația deoarece, pentru viitor, el nu se va mai preocua pentru perfectarea de afaceri cu firma Crescent. Dl. Teodoru a promis că va discuta cu Dl. D. Voiculescu și, probabil, vor reveni asupra acestui subiect”.

Din verificarea documentelor identificate până în prezent în arhiva operativă, rezultă că acțiunea “ALUMINA” a fost închisă fără să se încaseze întreaga sumă convenită – 100.000 USD – ci doar 27.690 USD. Nu s-a putut stabili destinația finală a diferenței de 62.310 USD, datorată de către firma cipriotă societății “DUNĂREA”.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 12.Ion Iliescu, imediat ce a ajuns președinte al României, a resecretizat arhiva ICE Dunărea!

De asemenea, nu există o altă explicație logică (dacă o excludem pe cea a interesului național) a intervenției din anul 2001 a lui Ion Iliescu,  protectorul lui Dan Voiculescu, care a decis blocarea anchetei declanșate printr-o decizie a CSAT, cu un an mai devreme, asupra arhivei ICE Dunărea, și resecretizarea acesteia. Iar ipoteza ”interesului național” în resecretizarea arhivei Dunărea nu poate fi decât aceasta: Firma Crescent, partenerul favorit de afaceri al ICE Dunărea, a fost o firmă a Securității, deci a statului român, iar capitalul reinvestit al acesteia, după 1990, regăsit în imperiul lui Dan Voiculescu este un capital de stat. Asta ar însemna ca GRIVCO – constituită pe structura și cu oamenii de la ICE Dunărea – dar și Intact să fie, de fapt, firme ale statului român cu care a fost cadorisit Dan Voiculescu, firul roșu al Securității în societatea românească de ieri și de astăzi. Ceea ce pare absurd. Sau nu?!…

Deocamdată, tot ce s-a demonstrat din legendele care au însoțit parcursul lui Dan Voiculescu a fost, în primul rând,  statutul său de turnător ordinar al Securității, fapt care, în realitate, este unul pozitiv din perspectiva imensei mize aflate în joc: păi dacă a fost un informator ordinar al Securității, cum mai putea să fie el patronul român, ales tot de Securitate – e drept, de o parte a Securității, adică de CIE, Securitatea externă -, pentru o firmă grecească preluată de la un arab și reînființată apoi în paradisul fiscal din Cipru, în 1982, cu puțină vreme înainte de înfințarea la București a unei societăți surori, ICE Dunărea ?!

Desigur, în iunie 2005, după ce s-a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea, care nu conținea partea operativă a relațiilor dintre Dunărea și Crescent, Voiculescu s-a declarat de acord cu aceasgtă decizie, încercând să arate cât de fericit este el că, astfel, se va demonstra că nu a fost securist sau beneficiar al unor conturi ceaușiste. Printr-o declarație publică de un cinism desăvârșit, asemănătoare celei prin care a renunțat la calitatea de senator pentru că nu i-ar fi convenit nu știu ce lege neadoptată, când el o făcea pentru că îi ajunsese lațul dosarului ICA la gât, cazul fiind aproape de finalizare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dan Voiculescu s-a arătat satisfăcut de decizia desecretizării informațiilor de doi lei scoase de la SIE (arhiva comercială a ICE Dunărea)

Biroul e presă al Partidului Conservator este împuternicit, astăzi, 22 iunie, să dea publicităţii următoarea declaraţie de presă a preşedintelui Dan Voiculescu:

 “Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că, în următoarele două săptămâni, arhivele ICE Dunărea ar putea fi declasificate prin transferul de la SIE la Arhivele Naţionale.  Sper din suflet ca acest lucru, vehiculat deocamdată în presă,  să se întâmple în realitate.  Este o veste foarte bună că societatea civilă va avea acces liber la un trecut asupra căruia planează multe semne de întrebare.  Personal, doresc ca prin această măsură să se confirme o dată pentru totdeauna adevărurile pe care le-am susţinut mereu cu fermitate şi în apărarea cărora am fost nevoit să deschid numeroase acţiuni în justiţie: nu am fost ofiţer de Securitate, nu am nici o legătură cu presupusele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu şi nu am păgubit statul român prin neplata unor mărfuri către fosta ICE Dunărea.  În acest context, cer autorităţilor competente ca, la momentul desecretizării, să se pronunţe public, transparent şi categoric asupra acuzelor ce mi-au fost aduse.  În calitatea mea de senator şi de lider al unui partid parlamentar, solicit un răspuns clar, fără echivoc, la toate aceste acuze legate de persoana mea, lansate în special în presă.  Prin toate acestea, doresc să nu rămână nici o umbră de bănuială asupra trecutului meu, astfel încât să pot considera închis un subiect care mi-a lezat profund onoarea şi imaginea publică ani de-a rândul” – declara Voiculescu prin intermediul Biroului de Presă al Partidului Conservator.

15. Generalul Nicolae Pleșiță, fost șef al CIE: ICE Dunărea a fost folosită și în munca informativă!

doc002

Informația furnizată de Pleșiță este extrem de importantă în clarificarea relației speciale Dunărea-Crescent. Fost șef al CIE în perioada 1980-1984, generalul Nicolae Pleșiță, a declarat că a înființat ICE Dunărea (1982) nu numai pentru activități de comerț exterior ci ”și ca bază de  lansare a operațiunilor proprii de informații. (…) Dunărea a contribuit substanțial la munca informativă, lansând operațiuni valabile și în viitor. (…)Iată de ce ”declasificarea arhivelor” de la Dunărea ar fi iresponsabilă. Nu vom permite să se umble la acele documente fiindcă afectăm siguranța națională” – a declarat fostul șef al Centrului de Informații Externe (umbrela unității militare acoperite  – UM 0107 –  sub numele ICE Dunărea.doc003

Având în vedere faptul că partenerul principal al ICE Dunărea a fost Dan Voiculescu prin Crescent, declarația lui Pleșiță poate sugera că Voiculescu a fost folosit și în astfel de operațiuni, ceea ce i-ar putea contura o poziție importantă în cadrul aparatului, iar titulatura de turnător ordinar, cu care a fost stampilat definitiv și pe bună dreptate de către CNSAS, pare a fi doar o latură nesemnificativă a activității securistice a lui Felix sau Mircea, sau cum l-or mai fi legendat ofițerii cu care a lucrat Voiculescu. Altfel nu se explică de ce s-a opus el deschiderii arhivelor ICE Dunărea, declanșate în 2000 de CSAT.

16:Pleșiță:  După ce a fost desființată, în 1990, ICE Dunărea s-a ”reîncarnat” în Crescent

Dcă mai adăugăm o informație lansată în cadrul unui interviu de Nicolae Pleșiță, avem deja o imagine mai apropiată de realitate asupra trecutului atît de controversat al ”turnătorului” Dan Voiculescu. ”Crescent este colacul de salvare din ce-a mai rămas din ”Dunărea”. Imediat după 1990, generalul Militaru, șeful nostru după revolta populară, a transformat decretul de corecție într-un decret de protecție”.

pag 238 plesita

O afirmație a aceluiași Pleșiță, ce părea pînă astăzi o aiureală, dezvăluie, de fapt, cui aparținea Crescent: STATULUI ROMÂN! Iată textul care susține această ipoteză șocantă chiar și pentru unul ca mine care a urmărit cu atenție fenomenul.

Sediul ”Dunării” era pe strada Varșovia, devenit apoi sediul FSN. ”Și-așa trebuie desființată Dunărea”, a zis Petre Roman, pus pe demolare. Militaru i-a chemat pe cei din fosta conducere a întreprinderii și s-a convins că situația era mult mai serioasă. A pus piciorul în prag și a oprit demolarea când a văzut cât de folositoare era firma pentru țară. Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern. I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea. – A fost o privatizare legală? – întreabă autorul interviului, Patrichi. – Nici o privatizare. A fost doar schimbare de denumire. Atât. Era sub umbrela Armatei și nu s-a putut atinge. Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO” 

Așadar, a spus Pleșiță, adică acela care a înființat ICE DUNĂREA (el era șeful CIE în 1982, cand s-a înființat Dunărea, unitate militară cu acronimul 0107), ICE Dunărea a fost desființată formal, ea continuându-și existența sub acoperirea CRESCENT.

Textul de mai sus, apărut în lucrarea ”Ochii și urechile poporului” – Convorbiri cu Nicolae Pleșiță (autor Viorel Patrichi), are o importanță extraordinară pentru înțelegerea enigmei apartenenței Crescent.

Analizând afirmațiile generalului Pleșiță descoperim ceea ce Dan Voiculescu, dar și un întreg serviciu de informații, au ascuns vreme de atâția ani.

După opinia mea (aștept oricând contra-argumente) afirmațiile făcute de Pleșiță se mulează perfect pe istoricul Crescent, dar confirmă și declarațiile anterioare sau ulterioare făcute de oficiali români sau chiar de angajați ai Crescent, explicând chiar și enigma traseului colonelului Rotaru (Constantin) care a lucrat la ICE Dunărea în perioada 1986-1990, apoi s-a transferat la SIE unde a stat, oficial până în 1993, apoi a trecut la INTACT SA (trustul de presă al lui Dan Voiculescu Crescent) ca director general în perioada 1994-1998, iar apoi a revenit la SIE, prin înaintare la gradul de general și numit prim-adjunct al șefului SIE, Cătălin Harnagea.

rotaru1

Așadar, Constantin Rotaru, cel care în 1990 a avut curajul să mergă la ministrul Apărării de atunci, kgb-istul Nicolae Militaru, pentru a-i spune despre importanța ICE Dunărea (Pleșiță:Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern”), avea să fie apoi unul dintre oamenii de bază ai lui Dan Voiculescu în înființarea imperiului media care avea să se transforme, un deceniu mai târziu, prin intermediul Antena 3, în cel mai important instrument de dezinformare din România pootdecembristă.

Sigur, explicația oficială dată de generalul Rotaru trecerii sale pe la conducerea mass-media voiculesciene (INTACT), urmată de reactivarea cu onoruri și grade la SIE, a fost aceea a unei întreruperi temporare a muncii de ofițer de informații, prin trecere în rezervă, intrarea în afaceri apoi ca simplu civil, urmată de reactivarea sa ca ofițer în Seviciul pe care-l părăsise cu ani în urmă. Ca să-l crezi pe Roataru însă, ai nevoie de cel puțin o sticlă de vodkă înghițită dintr-o singură sorbitură! Trebuie, adică, să fii beat, sau să n-ai habar de logica elementară.

I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea” – a mai afirmat Pleșiță. Inițial am crezut că moșul bate câmpii, pentru că, gândeam eu, Crescent exista din 1980, deci afirmația lui era un non-sens. Numai că Pleșiță n-a spus-o la propriu, ci la figurat. Sigur că el știa de existența Crescent încă din anii în care a aprobat toate operațiunile comune Crescent-Dunărea, deci nu putea să facă o asemenea confuzie cum a lăsat să se înțeleagă în interviul dat lui Patrichi. Prin urmare, dacă nu se senilizase (și nu părea deloc senil în anul 2000), el a spus, în  realitate, după opinia mea, că societatea CRESCENT a preluat prerogativele ICE DUNAREA, atât în plan economic, cât și informativ.  Or așa ceva nu putea fi posibil decât dacă firma Crescent era a  SIE, deci a statului român.

Și mai spune ceva extrem de interesant, Pleșiță: ”Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO”. Luată ca atare, afirmația lui Pleșiță pare o aberație. Cum să-l pună Nicolae Văcăroiu pe Dan Voiculescu director la Crescent când el era deja director al reprezentanței din România a acestei firme încă din 1982? Aberant, nu? Ei bine, nu este chiar așa de aberant dacă adăugăm aici că Dan Voiculescu a devenit patronul (”director” – zice Pleșiță) Crescent chiar în timpul guvernului Văcăroiu (1992-1996), adică în 1995, atunci când cel despre care se spunea că este patronul Crescent, arabul Fouad Sanbar (ucis prin împușcare pe stradă!) i-a lăsat firma, prin testament, lui Dan Voiculescu, să o stăpânească până la sfârșitul vieții lui, urmând ca apoi să-i transforme toate activele în cash și să împartă banii rezultați (deja, conform datelor de la ONRC, Crescent a fost oficial devalizată, capitalul ei fiind folosit la înființarea imperiului Grivco-Intact al lui Voiculescu!) angajaților Crescent și membrilor familiei sale. De asemenea, ca să crezi această afirmație, ai nevoie să bei, dintr-o sorbitură, nu una, ci două sau chiar trei sticle de vodkă!

În concluzie, dacă Pleșiță nu minte, atunci CRESCENT a devenit continuatoarea ICE Dunărea (deja foarte mulți angajați de la Dunărea au fost recuperați, la vedere, de Dan Voiculescu în firmele sale), prin urmare este o firmă a statului român. Cum Pleșiță este mort, el nu mai poate răspunde însă de afirmațiile sale…

Numai că:

Așa cum am arătat mai sus ( vezi punctul 7) în anul 2000, când cei doi procurori au fost desemnați să cerceteze arhiva ICE Dunărea, în urma unei decizii oficiale a CSAT de desecretizare a acesteia, una dintre afirmațiile făcute de oamenii legii a fost și aceasta: ”există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public de constituire era dublat de un act jurisic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de partid, conform cărora ”CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă” și declarația lui JOHN EDGINGTON – unul dintre ”proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia ”CRESCENT este proprietatea lui CEAUȘESCU” (surse publice)

Cele 16 argumente prezentate susțin, cel puțin formal, ipoteza apartenenței CRESCENT- Cipru la fost Securitate. Poate că astfel s-ar putea explica angajarea ca director general la INTACT SA, în perioada 1994-1998,  a fostului director adjunc al ICE DUNĂREA, colonelul Constantin Rotaru care este posibil să fi încercat să ”separe apele”, dându-i Cezarului ce era al Cezarului și păstrând pentru SI(N)E ce era al SIE.  Ar putea fi o explicație cum, la fel, ”transferul” lui Rotaru la INTACT ar putea însemna preluarea controlului și restructurarea imperiului lui Voiculescu de către patronul său real, adică SIE.

Văzând însă palatul uriaș în care locuiește Dan Voiculescu, cu un living de pe care poate decola un avion, dar și averea sa imensă plasată deja fiicelor sale, mă îndoiesc de faptul că statul român poate fi așa de bogat încât să-și permită un asemenea lux.

palatul lui voiculescu

Prin urmare, e posibil ca atât Pleșiță, cât și procurorii (chiar dacă unul dintre ei este celebrul Ovidiu Budușan, astăzi avocat) care au sugerat că societatea Crescent este a statului român, ca să nu mai vorbim de paravanul englez, Edgington, pus de fațadă în fruntea Crescent (folosit însă cu succes ca să-i procure lui Voiculescu în anii 80, pentru cele două odrasle, locuri de cazare în hoteluri dintre cele mai scumpe aflate în marile capitale ale Europei), n-au știut ce vorbesc.

E posibil.

Cum, tot la fel, e posibil ca ei să fi dezvăluit nimic mai mult decât Secretul lui Polichinelle.

Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, trebuie reamintit aici că toate anchetele de la începutul anilor 90, privind fondurile deturnate din bugetul de stat de către camarilla lui Nicolae Ceausescu, s-au blocat în anchetarea firmei CRESCENT, devenită un TABU pentru oricine încerca să ancheteze jaful comunist.

17. PISTA CRESCENT: ”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu) sugera unul dintre cei care au fost plătiți de guvernul român în 1990, să descopere fondurile deturnate de Ceaușescu (se spunea) din bugetul statului român.

Detain Dan Voiculescu (Arestați-l pe Dan Voiculescu)!
”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu)! – fragment din Raportul R al investigatorilor canadieni

În ”Averea Președintelui”, apărută în 1998 la editura Nemira, am dezvăluit conținutul Raportului secret R întocmit de experții canadieni, care au investigat mai multe piste ce puteau duce la deturnări importante de fonduri de către acoliții lui Ceaușescu.

Reamintesc aici, PISTA CRESCENT, pe care am mai prezentat-o, în rezumat, într-un articol publicat în Evenimentul Zilei din data de 1 iunie 1998, inclusiv situația la care se ajunsese după ce s-a încercat anchetarea CRESCENT. Ea era aceeași cu care aveam să ne confruntăm la  mai bine de un deceniu mai încolo, când același CRESCENT (dar cu alt stăpân la cârmă) rămânea la fel de misterios și secretizat chiar și pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

coperta Averea Presedintelui

CRESCENT – locul unde s-au impotmolit cercetarile oficiale privind conturile lui Ceausescu

(material apărut în Evenimentul Zilei de Luni, 01 Iunie 1998)

Observație: la acea dată încă mai credeam că au existat Conturile lui Ceaușescu. Prin urmare, sintagma ”Conturile lui Ceaușescu” trebuie citită drept ”Conturile Securității”, sau, după gust, ”Conturile lui Dan Voiculescu”

 evz006

Încheiem astăzi prezentarea unora dintre elementele controversate care s-au constituit în piste de cercetare, în vederea recuperării fondurilor deturnate din patrimoniul statului român de către acoliţii lui Ceauşescu. Imaginea de ansamblu a generoaselor conturi ale lui Ceauşescu este prezentată pe larg, alături de documente senzaţionale inedite, în cartea „Averea preşedintelui” de Dan Badea, carte aflată în curs de apariţie la Editura Nemira. Regimul Iliescu a blocat aflarea adevărului privind conturile lui Ceauşescu, făcând tot posibilul pentru a acoperi urmele lăsate de gaşca de partid şi de stat decapitată strategic în decembrie 1989. Românii au fost jefuiţi sistematic de şmecheri aflaţi în fruntea ţării său de complicii lor.Banul public a servit aceloraşi interese de gaşcă şi s-a depozitat la temelia unor averi nejustificate. Cărăuşii valutari ai lui Ceauşescu şi-au văzut mai departe de treabă sub combinezonul omului de afaceri al tranziţiei şi pe filierele bătătorite ale Securităţii. Proiectul secret R, baza de lucru a experţilor străini angajaţi în descoperirea conturilor lui Ceauşescu, conţine 33 de piste pe care s-a mers în încercarea de recuperare a banilor publici deturnaţi în depozite secrete. CRESCENT este una dintre acele piste impuse de experţii canadieni.

Două au fost problemele principale care urmau a fi rezolvate în urma investigaţiilor.Prima se referea la descoperirea unor posibile deturnări de fonduri în urma cărora statul român ar fi fost prejudiciat.A doua era cea a apartenenței, vizând aflarea adevăratului proprietar al Crescent.

Teoria specialiştilor canadieni

Experţii canadieni au pornit de la informaţiile privind funcţionarea reprezentanței Crescent din România, care s-a bucurat de o „relaţie privilegiată” cu firmele româneşti. Toate relaţiile cu firme străine au fost însă atent controlate de Securitate şi nu se cunoaşte vreun caz de favorizare a unei firme străine fără ca Securitatea lui Ceauşescu să nu fi avut vreun câştig din această.

„Pista (proiectul) „Crescent”, fundamentală pentru experţii canadieni, a fost blocată şi aşa a rămas vreme de 8 ani.

Prezentăm câteva dintre informaţiile care i-au determinat pe câţiva specialişti recunoscuţi în domeniul fraudelor financiare să suspecteze compania Crescent şi să sugereze chiar, în 1990, arestarea lui Dan Voiculescu (!).

Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT

Proiectul era centrat în jurul ipotezei conform căreia compania Crescent este, de fapt, proprietate românească. Veniturile firmei pe primele 8 luni ale lui 1989 au fost estimate la 97 milioane de dolari.

Crescent a fost înregistrată în Grecia, dar şi în Malta. La Comisia Interdepartamentală exista un document (o scrisoare) în care se preciza că detaliile legate de adevăratul proprietar al companiei se afla la oficiul din Bucureşti.

Persoanele ce urmau a fi intervievate erau: John Edgington, Dan Voiculescu, Teodoru Dumitru, Ion Catoi, Gheorghe Anca, Necula Gheorghe.

Băncile implicate în derularea unor operaţiuni ale Crescent erau: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria; Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgia; MISR Romanian Bank; Manufacturer’s Hanover Trust Company; Frankfurt Bukarest Bank; Societe Generale.

La Societe Generale fusese deja identificat un cont al Crescent, cel cu nr. 020221. Sursa informaţiei era un telex, aflat la comisie, din partea lui Sandvik Internaţional în Bucureşti, telex în care se afirmă că trebuie plătit un comision de 1 544 000 coroane suedeze (aprox. 275 000 dolari) către Crescent. În planul de lucru al canadienilor era detaliat şi planul concret al investigaţiei ce trebuia continuata. Din lipsă de spaţiu nu-l putem reproduce, dar semnalăm o propunere înscrisă în acesta: „Detain Dan Voiculescu (SWM’s suggestion)”. În traducere, asta înseamnă : „Arestaţi-l pe Dan Voiculescu (sugestia lui SWM)„.

La proiectul Crescent au mai fost ataşate şi informaţiile obţinute din alte două piste: „Vitrocim” şi „Jamil Zamel”.

Pista „Vitrocim” vizează o potenţială deturnare de fonduri prin Morgan Bank din New York. Suma deturnată ar fi fost de 158 milioane de dolari, bani rezultaţi în urmă a doua tranzacţii cu ciment ale ICE Vitrocim. Bănuit de deturnarea fondurilor amintite era un membru al familiei Ceauşescu. Prima tranzacţie fiind realizată în perioada 1979-1982, printre cei care ar fi putut da informaţii comisiei era indicat Dan Voiculescu, fost salariat la Vitrocim. În cercetările iniţiate erau vizate băncile Morgan Bank, Midland Bank şi BRCE. Apare şi firma „Alvare Group”, proprietatea unui american cubanez „cunoscut ca având relaţii cu crima organizată, client în afacerile cu ciment”.

Pista „Jamil Zamel” vizează tot o posibilă deturnare de fonduri. Este vorba de o sumă de 250 de mii de dolari pe care libanezul Jamil Zamel ar fi primit-o de la Crescent „pentru o muncă pe care n-a făcut-o”, asta în condiţiile în care primea, oricum, un salariu de 3000 de dolari pe lună. Jamil Zamel avea o firmă de transport maritim înregistrată în Anglia (Nottingham), o casă în Bucureşti pe care a putut-o cumpăra (!) şi conturi în Austria şi Turcia. Un bilanţ al firmei lui Zamel a fost făcut, în martie 1987, de către John Duncan Howard Edgington (Eisenstadt -Austria), patronul de faţadă al Crescent, personaj care doi ani mai devreme apărea ca secretar al firmei lui Zamel. De asemenea, se pare că unul dintre cele 3 pachete de acţiuni ale firmei aparţinea societăţii Crescent. Şi, pentru că lucrurile să fie şi mai încâlcite, „compania ar fi fost dizolvata în 6 decembrie 1989”. Cei care puteau (pot) da relaţii erau: Jamil Zamel, Presură (de la ICE Dunărea), Rania Hatidimitriu şi Dragoş Diaconescu (Oficiul Argus). Din câte se cunoaşte, aceste informaţii cât se poate de concrete nu au fost verificate până la ultimul detaliu şi nici toate persoanele presupuse a fi implicate nu au fost intervievate. Secret de stat degeaba

În problema apartenentei, teoria canadienilor era că proprietarul firmei Crescent ar fi fost Nicolae Ceauşescu deşi, conform raportului Comisiei Guvernamentale (Isărescu), această teorie n-a fost susţinută „cu date concrete (documente sau declaraţii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic)”.

O deosebită importanta în conturarea teoriei canadienilor privind proprietarul companiei Crescent a avut-o întâlnirea cu Fouad Sanbar (personaj intens asociat cu firma Crescent) la hotelul „Intercontinental” din Atena (Grecia), pe 12 mai 1990. Deşi rezultatele acestei întâlniri secrete n-au fost făcute publice, ele au fost avute ulterior în vedere de către toţi cei desemnaţi de oficialităţile romane să găsească, chipurile, fondurile deturnate din patrimoniul statului.

Prezentăm astăzi rezumatul unui document care, vreme de opt ani, a fost dosit de autorităţile romane implicate în acoperirea marilor deturnări de fonduri ce se presupune că au avut loc înainte de decembrie 1989.

Potrivit unei NOTE întocmite de avocatul Ion Nestor, în perioada 8-18 mai 1990 (prezentată în original în materialul ”Odiseea Crescent (II)”), acesta împreună cu Rod Stamler (membru al echipei canadiene) s-au deplasat în Cipru, Grecia şi Austria pentru a obţine informaţii referitoare la compania Crescent. Iată rezultatul documentarii echipei aflate în slujba guvernului de atunci al României:

1. Nicosia (Cipru), 8-12 mai 1990

John Edgington, proprietarul aparent („beneficial owner”) al Crescent, era cunoscut aici ca fiind „reporter”, iar la Londra ca „inginer electronist”. În decembrie 1989, Edgington i-a spus unei persoane din conducerea băncii centrale a Ciprului ca societatea Crescent este proprietatea lui Ceauşescu şi că el nu mai are nimic de-a face cu această societate. Afirmaţia ar fi fost menţionată de către bancherul cipriot pe coperta dosarului bancar al companiei Crescent, dosar care la data documentarii echipei „nu se mai afla la locul obişnuit, ci în seiful guvernatorului băncii centrale a Ciprului”;

De înfiinţarea companiei Crescent în Cipru (1984) s-a ocupat firma de expertize şi revizii contabile Coopers & Lybrand (filiala Cipru). Directorul acestei firme a afirmat că proprietarul Crescent este John Edgington, iar directorul adjunct a spus, a doua zi, că proprietarul este Fouad Sanbar; afirmaţiile au fost făcute şi în prezenţa lui Polakis Sarris, un avocat cipriot care a sprijinit investigaţia de aici a echipei conduse de Rod Stamler. Bâlbâiala celor de la Coopers & Lybrand a părut foarte suspectă, cu atât mai mult cu cât ei nu aveau voie să dezvăluie numele adevăratului proprietar fără acordul acestuia;

Dintr-o copie a „recapitulaţiei bilanţului societăţii Crescent pe anul 1988”, obţinută pe cale „strict confidenţială”, s-a constatat o situaţie total diferită faţă de cea cunoscută în România. „Bilanţul atestă sume importante aflate în disponibil în conturi (circa 10 mil $)”. S-au obţinut două rânduri de acte privind înregistrările Crescent de la registrul de comerţ, unele menţionându-l pe Dan Voiculescu drept director, iar celelalte nu.

2. Atena (Grecia), 12-15 mai 1990

La hotelul „Intercontinental” din Atena, Rod Stamler, Polakis Sarris şi Ion Nestor au avut o întrevedere „amicală” cu Fouad Sanbar care a acceptat să discute despre Crescent. Discuţia a fost consemnată de R. Stamler. La întâlnirea fixată pentru a doua zi, Sanbar a revenit asupra promisiunii de a semna stenograma consemnată de Stamler, enervându-se şi negând cele declarate anterior. A părăsit hotelul afirmând că, pe viitor, nu va mai discuta cu reprezentanţii guvernului roman.

Iată ce a afirmat Sanbar, pe 12 mai 1990:

Dan Voiculescu nu a fost niciodată director al societăţii Crescent din Cipru ;

Cifră de afaceri a firmei Crescent a fost de 200 milioane de dolari anual (deşi din informaţiile deţinute era de 500 mil. $ anual, iar din bilanţul oficial depus în Cipru de doar 20 mil. $);

Societatea Crescent din Austria (Eisenstadt) a fost înstrăinata în ultima parte a lui decembrie 1989 (!!!), fără plată vreunui preţ, întrucât imobilul ar fi fost grevat de o ipoteca;

Edgington a fost prezentat drept proprietar beneficiar al Crescent – Cipru după care a semnat un formular de taansfer al acţiunilor în alb, într-un singur exemplar pe care l-a înmânat lui Sanbar care, la rândul lui, l-a încredinţat avocaţilor săi din Londra, unde documentul a rămas tot timpul (deşi în posesia comisiei se afla o scrisoare adresată de Edgington în calitate de proprietar al societăţii „Crescent”, reprezentantei din Bucureşti „în care se afirmă în mod limpede că formularul de transfer al acţiunilor în alb ar fi fost încredinţat reprezentantului din Bucureşti”, Dan Voiculescu);

Sanbar a preluat oficial controlul asupra Crescent la sfârşitul lui decembrie 1989 (!!!)

3. Viena (Austria), 15-18 mai 1990

S-a luat destul de greu legătura (telefonic) cu Edgington, care n-a acceptat o întâlnire cu echipa din România, afirmând că el nu mai are nimic comun cu societatea Crescent. Canadienii au prezentat, la sfârşitul lui iunie 1990, într-un raport adresat ministrului de atunci al justiţiei, Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent, solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru că acest caz să poată fi rezolvat în instanţă. Cereau, se pare, exact ceea ce erau acuzaţi că nu dăduseră. Iată, mai jos, un fragment din raportul canadienilor în care este expusă situaţia referitoare la compania Crescent:” (…) Această companie presupusă a fi străină (deţinută de străini) a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de anchetă că rezultat al informaţiilor pe care le-am obţinut cu succes în România prin intervievare. Informaţiile astfel obţinute au fost completate de către noi cu eforturi de cercetare în afară României (…)În timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punct de vedere al cercetărilor, este foarte clar că procedura de acţionare în justiţie la tribunalele din Bucureşti a rămas nerezolvată până astăzi. Nu are sens să continuăm ancheta până când nu se clarifică strategia juridică şi nu se stabileşte o direcţie de acţiune care să permită că dovezile să fie prezentate justiţiei eficient şi în timp util. Trebuie să ne reluăm ancheta asupra Crescent Commercial cât de curând posibil, dar numai dacă echipa se va bucura de sprijinul şi angajarea deplină a Guvernului României„.

Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema.

Istoric (oficial) al companiei Crescent

În iunie 1991, problema Crescent a revenit în atenţia guvernanţilor României. Atunci, Mugur Isărescu a solicitat sprijinul SRI cu privire la firma Crescent şi la reprezentanţa acesteia din Bucureşti. El i-a cerut lui Virgil Măgureanu să dispună verificarea arhivelor fostei DSS şi să-i comunice datele obţinute „precum şi orice informaţii cu privire la activitatea lor actuală”. Cererea era astfel motivată:

Din verificările efectuate până în prezent de experţi în România, cât şi în străinătate, rezultă că firmă şi reprezentanta acesteia ar fi avut o poziţie privilegiată în anii 1984-1989 şi a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme româneşti şi în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare” (Adresa nr. 2008/6.06.1991).

Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT
Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT

Din studierea raportului şi a documentelor comisiei Isărescu nu rezultă însă că această cerere ar fi fost profesional onorată. Iată ce informaţii a reuşit să afle Guvernul României, prin reprezentanţii lui oficiali, la sfârşitul secolului XX, despre o firmă controversată:

Crescent a fost înfiinţată în noiembrie 1980, în Grecia. La începutul lui ianuarie 1982, un „funcţionar particular” numit Fouad Sanbar, cu împuternicire de la nevastă-sa şi însoţit de un „salariat” de la ICE Vitrocim, s-a prezentat la Oficiul ARGUS din Bucureşti şi a solicitat deschiderea unei reprezentante aici. Sanbar a primit rapid autorizaţia pentru reprezentanță şi l-a numit ca director general pe Dan Voiculescu. Din 1984, Biroul Crescent din Bucureşti „reprezintă exclusiv interesele firmei Crescent din Cipru”, tara în care firma, deşi înregistrată, nu-şi putea desfăşura activitatea (?). Firma Crescent „folosea conturi în valută la filialele unor bănci străine din Bucureşti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.”. Cifră de afaceri a fost de peste 1 miliard de dolari (în 7 ani), iar profitul anual de „câteva milioane de dolari”, date – spune comisia – confundate de presă.

„Informaţiile” de mai sus au fost tot ceea ce o comisie guvernamentală a putut etala după doi ani de cercetări. Oficial, nu s-a spus nimic despre ceea ce individualiza Crescent-ul, despre motivele reale ale suspectării acestei firme şi nu a alteia. S-a tăcut, probabil, nu pentru că nu s-a ştiut ce reprezentase Crescent, ci pentru că se crease deja o clică financiară care trebuia protejată şi încurajată să prospere. Guvernul devenise guvernanta pentru toţi cei implicaţi în rostuirea fondurilor deturnate pe vremea lui Ceauşescu. S-a dat totuşi o nuanţă de preocupare faţă de problemă.

Presa, atât din ţară, cât şi de aiurea, zgâriase destul de adânc subiectul „conturi secrete” şi deja se iţea, prin crăpături, luciul borcanului cu fonduri. De aceea probabil s-au dat asigurări că investigaţiile vor continua.

Această pistă (Crescent – n.n.) trebuie verificată, spunea raportul Isărescu, printr-un complex de investigaţii în străinătate, atât asupra problemei priorităţii (proprietăţii ?- n.n.) bunurilor firmei, cât şi asupra posibilităţii folosirii conturilor acesteia şi ale celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, Statele Unite ale Americii, Malta, Anglia şi Egipt pentru deturnarea unor fonduri în valută din patrimoniul statului. La aceste investigaţii vor putea fi avute în vedere şi documentele folosite de firma în procesele intentate unor ziare în ţară şi străinătate, prin care se susţine că nu ar fi avut nici o legătură cu Securitatea sau fondurile lui Ceauşescu şi că articolele din presa sau filmul prezentat de compania canadiană de televiziune CBC ar conţine numai defăimări şi calomnii la adresa sa (…). Una dintre problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea, în alb, de către John Edgington, despre care se susţine că ar fi proprietarul firmei Crescent-Cipru, a unor formulare de transfer de acţiuni, în care, în eventualitatea decesului sau, urma să se înscrie numele noului proprietar de către executorul testamentar. Aceste informaţii sunt cuprinse atât într-o adresa oficială a firmei, cât şi în raportul experţilor canadieni.

Nimic nu era nou. Nu se făcuse şi nici nu avea să se facă un pas în plus pentru clarificare. Cui şi de cine îi pasă? După ce comisia Isărescu predase ştafeta comisiei Dragoş Luchian, datele erau aceleaşi. Vreme de trei ani oficialii romani nu fuseseră capabili să verifice o firmă.

Afacerea Crescent – ICE Metalimportexport – dovada favorizării inexplicabile a Crescent

Dintr-o NOTĂ semnată pe 20.02.1990 de un reprezentant al Ministerului Finanţelor (V. Baghina) rezultă că în 1987 firma Crescent a avut monopolul importului de alumina al României pe anul 1987. Prezentăm în continuare detaliile acestei ciudate afaceri, consemnate de V.B, afacere în care o firmă presupusă străină a fost favorizată în România, într-o competiţie cu firma Partidului Comunist Roman, ICE Carpaţi.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari.

Cine avea interesul şi puterea să facă intenţionat o afacere cu o asemenea pierdere pentru partea romană? Cine era Crescent de a reuşit acapararea monopolului în importul de alumina al României anului 1987?

Aceeaşi întrebare a pus-o şi Liviu Turcu, un ofiţer din fosta Securitate refugiat  SUA, într-o scrisoare adresată, la sfârşitul lui 1992, comisiei Luchian. Referindu-se la relaţia Securitate – Crescent, Turcu a însămânţat îndoială cu privire la concluziile comisiilor Pop-Isarescu-Luchian afirmând: „În condiţiile unui regim totalitar, în care întregul comerţ exterior se afla sub controlul strict al unui dictator şi al DSS, poate o firmă străină să ajungă la cifre de afaceri de 1,5 miliarde de dolari (un important procent din totalul operaţiunilor de import-export românesc) fiind, în acelaşi timp, lăsată să facă practic ce vrea? Şi dacă directorul acestei companii este şi cetăţean roman, iar restul aparatului de stat şi de comerţ exterior este infiltrat cu ofiţeri şi colaboratori, se poate vorbi cu nonşalanţă de totală ignoranţa cu privire la amestecul Serviciului de informaţii în activităţile comerciale ale firmei respective?

Este cunoscut ca Nicolae Ceauşescu avea la dispoziţie, la BRCE, celebrul cont 134 alimentat din afacerile cu aluminiu ale României. Este contul a cărui evidenta n-a putut fi consultată de experţii canadieni, BRCE refuzând (!?) colaborarea cu guvernul în această privinţă. Dacă acest cont se afla la dispoziţia directă a lui Ceauşescu, şi el era alimentat ca urmare a afacerilor cu aluminiu, este de presupus că şi aceste afaceri se bucurau de o atenţie superioară şi, deci, că nu suportau concurenţa. Lucrurile, după cum am văzut, n-au stat însă aşa. Firma Crescent a făcut concurenta O.E. Carpaţi în aceste afaceri.

fragment din declarația lui Naș Leon, referitoare la Crescent și Dan Voiculescu

„Crescent a fost o societate mixtă romano-cipriota”, afirma Leon Nas în 1990, deşi Dan Voiculescu, directorul general al Crescent (Bucureşti), n-a susţinut niciodată această versiune. Această firmă este, de fapt, „buturugă mică” a conturilor lui Ceauşescu”.

***

Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum...
Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum…

Asta spuneam în 1998.

Astăzi sunt convins că firma Crecent a fost într-adevăr ”buturuga mică ” a a celor conturi, pentru că a răsturnat percepția despre o avere care, de fapt nu era a lui Ceaușescu ci a lui Dan Voiculescu și SIE.

Și pentru a nu rămâne datori istoriei, trebuie să-i dăm Cezarului ce este al lui și să spunem că legenda Conturilor lui Ceaușescu a fost ca în bancul cu bicicleta. Este adevărat că Dictatorul a avut conturi, dar nu erau sute de milioane sau miliarde de dolari, ci de zeci de mii de lei, și nu erau secrete, ci la vedere, și nu erau în străinătate ci în țară, și nu proveneau din deturnări de fonduri, ci din diurnele încasate de el cu ocazia deplasărilor în afara țării. Banii lui s-au adunat rublă cu rublă, leva cu leva, zlot cu zlot etc etc, pînă la colosala sumă de exact 76.633,4 lei, în noiembrie 1987.

Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei

Doi ani mai târziu, conturile sale s-au umflat nițel, ajungând la 84.666,47 lei, bani cu care Dictatorul putea să-și achiziționeze, ca proprietar, ultimul model de Dacia 1310!

Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei

În paralel însă, conturile lui Dan Voiculescu sunt imposibil de calculat. După opinia mea, la care am dreptul conform constituției, pentru banii pe care Dan Vofederatia romana de businessiculescu i-a investit în cele peste 30 de societăți înființate ca ciupercile după 1989, ar fi trebuit arestat de tot atâtea ori. E doar o opinie personală. Poate fi și o judecată de valoare exprimată de un ziarist care știe ce spune.

Să aduni sute de milioane de euro în câțiva ani, sau să investești miliarde de lei în firme la începutul anilor 90 este, pentru  un cetățean român al acelor vremi o infracțiune prin definiție. Este, după opinia mea, alooo! – vorba unui amic din hiperspatz,  infracțiunea în starea ei pură.

Numai că, în realitate, nu logica așezării argumentelor în text contează, ci existența dovezilor concrete ale săvârșirii unei infracțiuni.  Dovezi care, chiar dacă s-au găsit în arhiva SIE, au fost acoperite și ascunse pentru zeci de ani, ceea ce face ca astăzi, Dan Voiculescu să-și permită să controleze o mașinărie teribilă de dezinformare a populației, aparat compus din agenți de influențare care le-au luat mințile inclusiv părinților mei.

Comparativ cu averea lui Ceaușescu, pe care dacă-l scuturai bine, găseai bani pentru cel mult achiziționarea unei Dacii 1310 cu bord CN, Dan Voiculescu a fost și a rămas un nabab, atât al Epocii de Aur, cât și al Epocii de Bronz care i-a urmat. Cum el și-a donat mare parte din avere fiicelor sale, averea a devenit deja una de familie.

Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc
Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc

E o avere greu de măsurat pentru că de la 100 de milioane de euro în sus nici nu mai are rost să numeri… Firmele lui Dan Voiculescu pot fi găsite în articolul meu anterior de pe acest site – Rețeaua de firme și coacționarii lui Dan Voiculescu – Crescent, din anul 2001. Ulterior, Crescent-Cipru avea să dispară din majoritatea acestor societăți… (Maurul își făcuse datoria…)

Dan BADEA

Șeful Radio România, Ovidiu Miculescu, refuză accesul la informațiile de interes public, motiv pentru care a fost dat în judecată de MediaSind. El a fost adjunctul lui Ponta la Radio 21!

 – INEDIT – Legătura directă dintre Victor Ponta și șeful greu de demis al Radio România, Ovidiu Miculescu: Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI

FUNDAȚIA SECOLUL XXI, condusă de Victor Ponta (președinte) și Ovidiu Miculescu (vicepreședinte) - acționar majoritar la Radio 21
FUNDAȚIA SECOLUL XXI, condusă de Victor Ponta (președinte) și Ovidiu Miculescu (vicepreședinte) – acționar majoritar la Radio 21

Ovidiu Miculescu, despre năravurile securistoide ale căruia am scris aici, continuă să trateze Radioul național ca pe moșia lăsată moștenire de tat’su, neținând cont de faptul că România nu mai este o dictatură ca pe vremea tinereții lui revoluționare, crezând că dacă prietenul Ponta conduce guvernul și majoritatea parlamentară, asta îi permite lui să facă orice abuz îi trece prin cap.

Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!
Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere rânjind înapoi în centrală!

Din fericire, România este guvernată de legi, iar justiția a început să se facă resimțită și de către ”imunitarii” de serviciu ai patriei. Somat să dea răspuns unor întrebări firești legate de instituția publică (bugetară și aflată în subordinea Parlamentului) pe care o conduce, Miculescu a refuzat complet să dea răspunsuri solicitanților. Asta, în pofida faptului că întrebările vizau utilizarea dubioasă a fondurilor publice cu care sunt ”hrăniți” el și fidelii lui din SRR.

Răspunsul unui Președinte Director General al unei instituții publice, Radio România, societate plătită forțat de milioane de români și controlată de Parlament, care uită că nu lucrează la SIE, ci la SRR: Suntem serviciu public autonom de interes național, dar nu suntem instituție publică! Omul ori e ne-deștept, ori încurcă funcțiile deținute și răspunde în numele unui...serviciu care tot refuză să-l retragă din spațiul public.
Răspunsul unui Președinte Director General al unei instituții publice, Radio România, societate plătită forțat de milioane de români și controlată de Parlament, care uită că nu lucrează la SIE, ci la SRR: Suntem serviciu public autonom de interes național, dar nu suntem instituție publică! Omul ori e ne-deștept, ori încurcă funcțiile deținute și răspunde în numele unui…serviciu care tot refuză să-l retragă din spațiul public.

A refuzat să răspundă, de exemplu, cu cât l-a plătit pe mahărul Nistorescu, fost jurnalist și actual om de afaceri, vecin cu Vîntu în Corbeanca(Petrești), șef la cotidianul.ro, site hrănit cu publicitate de gubernia lui Miculescu, în schimbul denigrării unuia dintre sindicaliștii FRJ Mediasind, Adrian Moise, dar și a președintelui Federației Internaționale a Jurnaliștilor, Jim Boumelha.

Adrian Valentin Moise
Adrian Valentin Moise

La fel, a refuzat să răspundă la întrebări privind posibile relații contractuale între SRR și firmele celor doua mimoze trimise în scopuri diversioniste, anti-românești, la Congresul Mondial al Jurnaliștilor din acest an de la Dublin.

Domnul Miculescu spune în esență, în termeni sofisticați, că ‘nu vrea’ mușchii domniei sale să răspundă. Motiv pentru care a fost dat în judecată.

”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”
Cornel Nistorescu, partenerul lui Miculescu și ”Felix”

Că de luni de zile, el întreține un conflict deschis cu liderul de sindicat din SRR, dar și că folosește fondurile instituției în interes privat sau de răzbunare, fără ca instituțiile abilitate ale statului să intervină, asta ar putea avea ca explicație relația apropiată dintre Ovidiu Miculescu și Victor Ponta sau, un alt personaj extrem de intresant din ”Centrală”, Dănuț Ghibernea. Băieții sunt legați ca mărgelele lucitoare pe ață. Unul lângă altul, anul după altul, agățați la gâtul unui Sistem corupt până’n nucleul lui fierbinte.

Linia a II-a a Partidului Comunist și a securiștilor bine conservați e scoasă în față fără jenă, la fel cum, recent, a fost scos din pălărie sărmanul Lilian Zamfiroiu, un ”activist” (sa-i zicem, pentru că n-avem ordinul lui de serviciu) pus șef la ICR fără să aibă dimensiunea de notorietate culturală, sau pregătirea, necesare unui asemenea post.

Revenind la Miculescu, dictatorul din SRR, el a ascuns/omis din CV-ul oficial perioada 2000-2004, ca și când atunci ar fi fost la un stadiu de pregătire strict secret. Se pare însă că nu. Adică n-a fost atunci la stadiu, ci director la Europa FM, un post de radio deținut de grupul Lagardere (Lagardere Active Radio International SA – Franta – 76%), alături de Ovidiu Zegheru – 6%, Danut Marcel Ghibernea – 5%, Cornel Nistorescu – 3%, Petru Berteanu – 3%, Stefan Bogdan Teodorescu – 3%.

Astăzi, situația patronatului Europa FM este alta:

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Deţinătoarea licenţelor audiovizuale este societatea EUROPE DEVELOPPEMENT INTERNATIONAL–R SA, ai cărei acţionari sunt: Lagardere Active Radio International SA (Franţa) – 99,86% şi Lagardere Active Broadcast SA (Monaco, reprezentată de Dl. Alain Lemarchand) – 0,14%. Acţionar unic al Lagardere Active Radio International SA (Franţa) este Lagardere Active Broadcast SA, cu acţionar unic Lagardere Media (acţionari moştenitorii lui Jean-Luc Lagardere, decedat). În aceste condiţii, acţionarii principali ai posturilor EUROPA FM sunt moştenitorii lui Jean-Luc Lagardere.

Pe de altă parte, același Miculescu a coordonat (el spune că în anul 2006) și postul de radio ”Radio XXI”, deținut de o fundație condusă de, aici e aici!, Victor PONTA, secondat de, evident!, OVIDIU MICULESCU!.

Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI
Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI

Este vorba despre FUNDAȚIA SECOLUL XXI.

Acționarii postului de Radio 21 erau, așadar, următorii: Fundatia Secolul XXI – 52,5%, Hullenberg Holland Holding BV – 27,5% si Lagardere Active Radio International SA (parte a grupului international cu acelasi nume detinut de mostenitorii lui Jean-Luc Lagardere) – 20%.

Astăzi, situația la Radio 21 s-a schimbat, acționari principali fiind Michal Lobkowicz și Adam Blecha (patronii societății Corsum Invest SA – Cehia, ce dețin 80% din capitalul social, prin acțiuni la purtător)

Ce concluzie tragem noi de aici? Păi aceeași concluzie pe care o tragea maistrul (instructorul) intelectualilor arestați din ”Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda: ”Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu! El e compus din douã pãrti, partea lemnoasã (…) si partea fieroasã!

Tradus în limbajul nostru, Conducerea SRR aparține Partidului. Ea e compusă din două părți: partea lem-noasă (adică Ovidiu Miculescu) și partea fier-oasă (adică Victor Ponta). Corect?

Acesta este motivul pentru care Miculescu (adică partea lemnoasă a cosorului lui Moceanu) nu poate fi îndepărtat din fruntea SRR! Fără partea lem-noasă, cei din SRR n-ar mai putea executa ”coșuri de nuiele” (cosorul lui Moceanu a fost inventat pentru a face cu el coșuri de nuiele, nu?) pentru partid. Pricepeți ceva?

Suntem în plin Kafka! Sau Eugen Ionescu!

Un tovarăș dovedit, iată!, al lui Ponta, face ce vrea mușchii lui într-o instituție publică, pe banii noștri! De ce? Pentru că e prietenul lui Ponta și tovarăș cu tot felul de ”băieți cu ochi albaștri”, cum e Dănuț Ghibernea (afacerist, fost deputat PSD și fost ambasador al României la Londra – vreme de aproximativ cinci ani – prin anii 93-98) sau alții ca el. Conform unui articol publicat în Evenimentul Zilei, referitor la Ghibernea,

surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE!” – scria Evenimentul Zilei, în articolul ”Cum își împart spionii Capitala”, articol scos din arhiva EvZ, dar ale cărui urme au rămas pe internet.

Coroborat cu activitatea lui Miculescu (doi ani de zile la post în Wasghinton, ca trimis al Antenei 1), a cărui perioadă activă în trustul INTACT SA al securistului Dan Voiculescu, după cum am dezvăluit deja, este aceeași cu a unui cunoscut securist din CIE, col. Constantin Rotaru, devenit apoi general SIE și prim adjunct al Directorului SIE, avem o imagine din care poate rezulta și că Miculescu poate fi chiar partea fie-roasă a cosorului lui Moceanu!

60620948

Relația strânsă dintre premierul României și ”patronul Radio-România” – face imposibilă schimbarea sa, indiferent câte abuzuri face. Dealtfel și soția lui Miculescu are un post extrem de important în aceeași zonă de acțiune (externe), ea fiind ambasadorul României la ONU. Ei bine, cât de nobilă trebuie să fie familia MICULESCU pentru ca membrii ei să dețină aceste funcții? Cine sunt ei și cine le semnează ordinele de misiune, dacă nu Victor Ponta?

Nu în ultimul rând, ce caută Nistorescu – domnul acela scos din turul pantalonilor lui Dan Voiculescu și pus de Vîntu mare șef la cotidianul.ro – în echipa Miculescu-Ponta-Ghibernea? Sigur, Nistorescu deținea și el niște acțiuni la Europa FM, deci era ”în cărți”, cum se spune. Odata, prin 2001, pe când lucram la Evenimentul Zilei condus de Nistorescu, am intrat în biroul lui (obișnuia să mă cheme și să-mi dea ”misiuni” de investigații, cum se spune în limbal lui cazon, că nu degeaba a intrat el în gașca cuplului Vîntu-Voiculescu) și am văzut că-și pusese pe birou un carton pe care scria MR. CORNEL NISTORESCU. După ce am intrat și m-am așezat pe scaun, l-am întrebat, scurt, privindu-l în ochi: ”Tot MAIOR ați rămas, domnule Nistorescu?” – “Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!“- mi-a răspuns. Omul a ieșit din presă și a intrat într-un mare rahat numit Antena 3 și un răhățel mai mic, numit cotidianul.ro. Prin urmare și-a luat măsuri de precauție, crezând că voi găsi vreo hârtie pe undeva.  N-am găsit hârtia, pentru că SIE n-a dat liber la arhive, deci n-o puteam căuta. Dar, personal, n-am nevoie de hârtie pentru a pune degetul pe el și a spune că face parte dintr-o specie mai culpabilă, moral, decât specia securistului. Un securist este un copil pe lângă un nistorescu…

Răspunsul lui Ovidiu Miculescu la întrebările Mediasind referitoare la anumite complicități pe bani publici a fost suficient de obraznic pentru a atrage după sine o plângere penală.

Pentru a afla totuși hoția și complicitățile din Radio România, Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind s-a adresat instanței de judecată invocând nerespectarea Legii informațiilor de interes public de către administrația Miculescu.

Iată, mai jos, comunicatul Mediasind:

Administraţia Miculescu dată în judecată pentru nerespectarea Legii informaţiilor de interes public

Campania de presă conţinând acuzaţii false, rasiste, xenofobe, calomnioase şi discriminatorii (vezi aici) împotriva Federaţiei Europene a Jurnaliştilor, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi a Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind nu rămâne fără urmări jurifice. FRJ MediaSind a acţionat în instanţă conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune reprezentată de Ovidiu Miculescu, preşedinte-director general pentru nerespectarea Legii nr. 544/2001 privind liberul accesul la informaţiile de interes public.

De asemenea, persoanele implicate în campanie, Ovidiu Miculescu, Nicoleta Viorica Balaci, Cerasela Rădulescu, Bogdan Rădulescu şi Casa Serafim SRL reprezentată de Cornel Nistorescu vor fi, de asemenea, deferiţi justiţiei. Procesul va începe în luna octombrie a.c.

INTERVIU - OVIDIU MICULESCU

Având în vedere faptul că există informaţii privind modul prin care conducerea Radioului Public a orchestrat din bani publici campania de denigrare împotriva organizaţiilor jurnaliştilor, FRJ MediaSind a solicitat preşedintelui-director general al SRR, Ovidiu Miculescu, să pună la dispoziţie, conform Legii nr.544/2001, următoarele informaţii de interes public:

1.         Dacă și ce tip de contract/e și în ce cuantum a/au fost încheiat/e între SRR și publicația Cotidianul.ro în ultimul an de zile.

nistorescu

2.         Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL, cu sediul în Mangalia, acționar/administrator Balaci Nicoleta Viorica, realizator SRR, și Dumitru Florin, Redactor șef New Media SRR.

3.         Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC. SEASIDE NEW MEDIA SOLUTIONS SRL, acționari Balaci Georgel, angajat SRR și Dumitru Ramona Mihaela, redactor SRR.

4.         Dacă între Societatea Română de Radiodifuziune și dna. Cerasela Rădulescu existau în perioada 4-7 iunie raporturi de muncă/convenții civile.

Cerasela Rădulescu și Balaci, agentele descoperite ale lui ”Adrian” Miculescu
Cerasela Rădulescu și Nicoleta Balaci

În loc să respecte legea şi să pună la dispoziţie aceste informaţii, Ovidiu Miculescu a transmis un răspuns stupefiant  în care susţine că „Societatea Română de Radiodifuziune nu poate fi considerată o instituţie publică în sensul legii invocate, datorită specificului activităţii sale, chiar dacă pentru realizarea programelor sale foloseşte şi fonduri publice.” De asemenea, folosind aceleaşi argumente, conducerea SRR a refuzat să publice şi dreptul la replică solicitat de FRJ MediaSind.

În acest timp, clasa politică se face că nu observă încălcarea legii de către actuala administraţie din Radioul Public, preferând să menţină în funcţie o conducere abuzivă.

Departament Comunicare FRJ MediaSind

Bucureşti, 31 iulie 2013

 

Dan Badea