Averea lui Sorin Frunzăverde

Sorin Frunzaverde, actualul ministru al apararii, s-a remarcat indeosebi in politica, dupa 1990, si mai putin in afaceri, desi, de-a lungul ultimilor ani, a fost, mai degraba, o solutie de compromis pentru partidul care l-a promovat, un inlocuitor in momente de criza. Cu toate acestea, ambitiile lui politice sunt mari.

In 2005, cu ocazia alegerilor pentru un nou lider al PD, Sorin Frunzaverde s-a numarat printre cei care si-ar fi dorit sa preia fotoliul de presedinte ramas vacant dupa plecarea lui Traian Basescu.

Carte de vizita

Sorin Frunzaverde s-a nascut in Bocsa, judetul Caras-Severin, la data de 26 aprilie 1960. Este casatorit cu Doina Frunzaverde si are un copil. Studiile gimnaziale le-a urmat in Bocsa si Resita. In 1979, a absolvit liceul de matematica-fizica din Resita, iar in 1985 Facultatea de Metalurgie din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti.

Si-a profesat meseria, ca inginer metalurg, vreme de cinci ani in Combinatul Siderurgic Resita, unde a detinut, succesiv, functiile de sef atelier (1985-1988) si sef serviciu CTC-Laboratoare (1988-1990). In perioada 1991-1996, Sorin Frunzaverde a fost desemnat presedinte si director general al Camerei de Comert si Industrie Caras-Severin, functii detinute in paralel cu aceea de consilier judetean (din partea PD) si de secretar al Comisiei de buget-finante.

Metalurgistul Frunzaverde se pricepea, evident, si la finante, chiar daca nu avea studiile corespunzatoare. Ulterior, ca orice politician ambitios, el s-a acoperit de diplome, atatea cate avea nevoie pentru a-si justifica functiile detinute. Astfel, in anul 2000 a devenit doctor in stiinte economice la Universitatea de Vest din Timisoara, iar in 2004 doctor in stiinte militare la Universitatea Nationala de Aparare din Bucuresti. – In perioada 1996-1997, Frunzaverde a fost presedintele Consiliului Judetean Caras-Severin, functie pe care a parasit-o pentru a ocupa, vreme de doua luni, fotoliul de ministru al mediului, apelor si padurilor in guvernul Victor Ciorbea (decembrie 1997 – februarie 1998).

Din aprilie 1998, pentru o perioada de opt luni, a fost numit ministru al turismului, in guvernul Radu Vasile. Ulterior, dupa ce ministerul i-a fost desfiintat, metalurgistul Sorin Frunzaverde este numit presedinte al Autoritatii Nationale pentru Turism, post pe care-l ocupa pana in anul 2000. – In martie 2000, politicianul Frunzaverde devine ministru al apararii nationale, in guvernul Isarescu, functie pe care o detine pana in luna decembrie a aceluiasi an.

Dupa ce Partidul Democrat a intrat in opozitie, Frunzaverde intra si el in Camera Deputatilor, unde se ocupa de politica sau de afaceri, dupa nevoi, in calitate de deputat ales pe listele judetului Caras-Severin. Aici detine functia de secretar al Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala. In iunie 2004, este ales presedinte al Consiliului Judetean Caras-Severin si devine, astfel, seful judetului. In octombrie 2006, Sorin Frunzaverde este desemnat de Partidul Democrat in functia de ministru al apararii nationale, post ocupat pana atunci de un alt inginer, Teodor Atanasiu.

Toate functiile detinute de Sorin Frunzaverde, dupa 1991, au la baza doua calitati fundamentale ale acestuia, ambele la fel de importante pentru ocuparea unor fotolii inalte: politica si masoneria.

Cum se stie deja, pe langa calitatea de membru al PD, inca de la infiintare si, din 2001, vicepresedinte al acestui partid, Sorin Frunzaverde este si mason declarat.

In afaceri, familia Frunzaverde a fost departe de a excela. Din cele cinci firme la care sotii Frunzaverde au detinut participatii astazi doar doua mai functioneaza. Gurile rele spun ca actualul ministru al apararii s-ar bucura de increderea presedintelui Romaniei, Traian Basescu, lucru care nu inlatura insa asocierea numelui sau cu acela al „tatalui contrabandistilor“ din Caras-Severin, Omer Radovancovici, aflat astazi in arest.

In paralel cu activitatea politica, Frunzaverde a intrat si in afaceri, alaturi de sotia sa. Prin intermediul unei fundatii, s-a implicat in media, dar si in proiecte de dezvoltare regionala. De asemenea, in timp ce era deputat, desfasura si activitati didactice, fiind cadru didactic asociat la Universitatea „Eftimie Murgu“ din Resita, institutie la care sotia sa, Doina Frunzaverde, este conferentiar universitar si prorector.

Fundatia Radio Caras-Severin, al carei presedinte este Sorin Frunzaverde, dupa cum rezulta din Registrul National al Fundatiilor de la Ministerul Justitiei (actualul ministru al apararii a omis, in ultima declaratie de interese, sa consemneze acest aspect), are ca scop realizarea de „emisiuni radio pe linia informarii corecte a auditorului cu elemente corecte din activitatea sociopolitica, comerciala si culturala“. Frunzaverde figureaza si ca presedinte al Asociatiei „Pro Tehnica“, infiintata in decembrie 1997 in Caras-Severin, cu scopul declarat de a „promova imaginea inginerului in societate“.


Dupa anul 2000, Sorin Frunzaverde a revenit in fruntea Camerei de Comert, Industrie si Agricultura Caras-Severin, unde, o perioada, a detinut functia de presedinte (functie pe care o avusese si in anii 1991-1996).

Ca om de afaceri, actualul ministru al apararii a infiintat firmele Restar International SRL (alaturi de sotia sa), Restruc Auto SA (alaturi de sotie si de alti patru asociati) si Trucktec Romania SA. In plus, Doina Frunzaverde a mai infiintat firma Telestar SRL si a detinut actiuni la Nabla SRL din Caras-Severin. Dintre toate aceste societati, astazi mai sunt in functiune doar Restar International si Telestar, celelalte fiind radiate sau dizolvate.

Frunzaverde, baronul nervos din Caras-Severin

Numit deja baron local, de unii confrati, Sorin Frunzaverde conduce filiala Partidului Democrat din Caras-Severin inca de la infiintare si, din 2001, este vicepresedinte al Biroului Permanent National al PD. El a fost acuzat in mai multe randuri de atitudine dictatoriala in organizatia pe care o conduce, fapt care a provocat o serie de demisii din partid. Pe parcursul carierei de politician, Frunzaverde a avut si puncte de vedere contrare cu cele ale liderilor de la Bucuresti, inclusiv in cazul recentelor negocieri esuate cu PPCD.

Uneori a avut chiar iesiri necontrolate, care l-au scos, oarecum, in evidenta. Spre exemplu, un cotidian central a prezentat, in 2003, un episod conflictual petrecut atunci intre deputatul Sorin Frunzaverde si presedintele Consiliului Judetean Caras-Severin, Ilie Mustacila. Astfel, presedintele Mustacila, tot un soi de baron local, a declarat ca, pe 23 aprilie 2003, de Sfantul Gheorghe, a primit doua palme de la deputatul Frunzaverde, deoarece acesta ramasese fara argumente in cazul unei discutii in contradictoriu pe care au avut-o.

Cu putin timp in urma, Mustacila discutase la Timisoara cu Liviu Negoita, primarul de azi al Sectorului 3 al Capitalei. „M-am intalnit cu domnul Frunzaverde la sediul Camerei de Comert si Industrie Caras-Severin. I-am povestit despre faptul ca am purtat unele discutii cu Liviu Negoita, pentru a-l convinge sa revina in partid. S-a enervat brusc si a inceput sa ma injure. Mi-a zis ca sunt un dobitoc si un idiot. Mi-a dat chiar si doua palme. (…)
Nu este prima data cand Frunzaverde are astfel de iesiri anormale. Injura pe toata lumea, incepand cu femeia de serviciu si ne face pe toti dobitoci si idioti“, a declarat Gheorghe Mustacila, presedintele consiliului judetean.

Evident, Frunzaverde a negat acuzatiile de huliganism aduse de colegul de partid Mustacila. Cateva luni mai tarziu, fostul vicepresedinte PD Caras-Severin, Ilie Mustacila, a trecut la PSD, luand cu el 26 din cei 29 de lideri mai rasariti ai PD din Caras-Severin. S-a spus atunci ca, spasit si speriat ca va ramane singur, inclusiv Sorin Frunzaverde s-ar fi cerut la PSD.

„Frunzaverde a incercat sa vina la noi, dar cu anumite privilegii. Un catelus nu poate sa ceara de la un dulau privilegii. Ori cu el, ori fara el, nu mai conteaza pentru PSD. Insa, ar fi mai interesant fara el“, a declarat subprefectul de atunci al judetului Caras-Severin, Dorel Gatlan.

O implicare intr-o afacere dubioasa cu lemn

In presa, Frunzaverde a mai fost acuzat de implicare intr-o afacere cu lemn, care ar fi adus prejuducii de doua miliarde de lei vechi. Astfel, intr-un cotidian central s-a afirmat ca, in perioada in care a detinut functia de ministru al mediului apelor si padurilor, Frunzaverde a fost si „administrator la societatea Ital-Agmoforest din Caras-Severin, avand ca obiect de activitate exploatarea lemnului (…), iar un control al Inspectoratului Teritorial Silvic din Timisoara a constatat o paguba de doua miliarde de lei, echivalentul a 2.000 de metri cubi de lemn nemarcat, valorificat de societatea respectiva, cazul fiind, ulterior, uitat“.

Afaceri si politica la popota


Frunzaverde a fost implicat, chiar daca superficial, si in scandalul declansat la ordinul lui Teodor Atanasiu, cu privire la pagubosul contract anvelope – contra masini uzate, incheiat in iunie 2000 intre Ministerul Apararii Nationale si Gelu Tofan, patronul societatii Tofan Steel si al Grupului Tofan. Cum contractul respectiv a fost incheiat in iunie 2000, pe vremea cand ministru al apararii nationale era Sorin Frunzaverde, semnatura sa a fost decisiva pentru demararea afacerii care avea sa conduca, in septembrie 2006, la demisia sefului Statului Major General al MAp.N, generalul Eugen Badalan.

Un alt scandal in care s-a mentionat numele lui Frunzaverde este cel declansat, in martie 2006, de Mugur Ciuvica, presedintele Grupului de Investigatii Politice. Ciuvica a dat publicitatii un document confidential semnat la data de 6 iunie 2001 de generalul de brigada Sergiu Medar, seful Directiei Informatii si Reprezentare Militara din cadrul Directiei Generale de Informatii a Apararii (DGIA).

Documentul era o informare facuta de Sergiu Medar pentru ministrul apararii, Ioan Mircea Pascu, cu privire la o intalnire pe care generalul o avusese, la vremea aceea, cu Traian Basescu si Sorin Frunzaverde, la restaurantul „Trei Cocosi“ din Capitala. Intalnirea fusese intermediata de Sorin Frunzaverde, ministru al apararii si pe vremea aceea, scopul ei fiind clarificarea unor aspecte privind dezvoltarea relatiilor externe ale Partidului Democrat, precum si avansarea unor intentii de apropiere de Partidul Social Democrat.

Sergiu Medar, avansat intre timp la gradul de general-locotenent cu trei stele, avea sa devina la sfarsitul lui 2005 consilier prezidential pe probleme de aparare si securitate nationala. Chiar daca, prin aceste dezvaluiri, Mugur Ciuvica a urmarit reglarea unor conturi personale si de grup cu Traian Basescu, documentul arata totusi increderea de care s-a bucurat Frunzaverde din partea fostului lider al PD. Si de care, cum s-a observat pe 25 octombrie 2006, se mai bucura inca.

Venituri: 357.150 dolari

Venituri din salarii: 306.400 dolari
Dupa anul 1991, Sorin Frunzaverde a detinut functii importante in administratia locala sau centrala. In 1990, castigurile sale, ca sef al serviciului CTC-Laboratoare la Combinatul Siderurgic Resita nu depaseau 4.000 de lei pe luna, fiind de aproximativ 2.300 de dolari. In perioada 1991-1995, cat a detinut functia de presedinte al Camerei de Comert si Industrie Caras-Severin, Frunzaverde a avut castiguri salariale medii de maximum 600 de dolari pe luna, adica 43.200 dolari. La aceasta suma, se mai adauga castigurile obtinute ca secretar al Comisiei buget-finante si consilier in cadrul consiliului judetean, adica alti 28.000 de dolari.

In perioada 1996-2000, Frunzaverde a fost presedinte al consiliului judetean, apoi ministru al mediului (doua luni), ministru al turismului (opt luni), presedinte al ANT (1998-2000) si din nou ministru, al apararii (noua luni), pana in decembrie 2000. Castigurile salariale s-au ridicat, in aceasta perioada, luand ca baza de calcul o medie de 800 dolari pe luna, la 38.400 dolari. In intervalul decembrie 2000 – iunie 2004, ca deputat, Frunzaverde a castigat aproximativ 44.000 dolari. In cei doi ani (iunie 2004 – octombrie 2006) cat s-a aflat in fruntea Consiliului Judetean Caras-Severin, a mai acumultat aproximativ 30.000 de dolari.

La toate acestea, se adauga veniturile salariale ale sotiei, care, in calitate de inginer sau/si cadru didactic in perioada 1990-2006, la o medie generoasa de 600 dolari lunar, se ridica la aproximativ 120.400 dolari. Prin urmare, veniturile din salarii ale familiei Frunzaverde totalizeaza cel mult 306.400 dolari.

Venituri din dividende: 28.750 dolari
Firma de familie a lui Sorin Frunzaverde este Restar International si a fost infiintata in septembrie 1999, cu sediul in apartamentul sotilor Frunzaverde din Strada Lalelelor nr. 3, din Resita. De mentionat ca, la data infiintarii acestei firme, Frunzaverde era presedintele Autoritatii Nationale pentru Turism.

Obiectul de activitate al societatii Restar este „intermedieri in comertul cu masini, echipamente industriale, nave si avioane“. Conform datelor publicate pe site-ul firmei lui Frunzaverde, firma ofera spre vanzare „piese pentru motoarele Diesel de fabricatie straina, seturi germane Mahle pentru autocamioanele Roman“ si executa „reparatii la motoare Deutz“. Pentru ca toate acestea nu puteau fi posibile in apartamentul familiei, firma si-a fixat sediul in str. Nicolae Balcescu nr. 1 din Resita, in aceeasi locatie in care functiona si o alta societate la care sotii Frunzaverde aveau actiuni, Restruc Auto SA, radiata in luna mai 2006.

Actionarii de la Restar International sunt sotii Frunzaverde, iar administratorul este Doina Frunzaverde. Firma a avut, de la infiintare pana in 2006, urmatoarele profituri nete, exprimate in lei vechi: 27,188 milioane lei (1999), 80,3 milioane lei (2000), 55,193 milioane lei (2001), 176,273 milioane lei (2002), 138,455 milioane lei (2004) si 199,48 milioane lei (2005). Totalul profiturilor nete se ridica, astfel, la 23.795 dolari. Pana in anul 2005, societatea a avut o cifra de afaceri de aproximativ cinci miliarde de lei anual, iar datoriile curente au fost de numai cateva sute de milioane lei anual.

Restruc Auto SA a fost infiintata in 1995, cu sediul in strada 1 Decembrie 1918 nr. 35, ap. 6 din Resita. Firma, radiata la data de 8 mai 2006, a avut sase actionari. Sorin Frunzaverde a detinut, la aceasta societate, 15% din capitalul social. Firma era, la randul ei, actionar unic in societatea Trucktec Romania SA, infiintata in 1996. Ambele societati au avut ca obiect de activitate comertul cu piese si accesorii pentru autovehicule, preocuparea de baza a sotilor Frunzaverde. Profiturile nete de la Restruc Auto au adus sotilor Frunzaverde, in perioada 1999-2006, dividende de maximum 10.000 de dolari, iar cele de la Trucktec, de maximum 194 dolari, societatile lucrand mai mult in pierdere, aceasta fiind, de altfel, o moda printre firmele demnitarilor romani.

Doina Frunzaverde a mai constituit, in 2004, societatea Telestar SRL, cu sediul in acelasi apartament din Strada Lalelelor nr. 3 din Resita. Firma, al carei obiect de activitate este „comertul cu amanuntul in magazine specializate“, a avut pierderi de peste doua sute de milioane de lei vechi, in primul an de functionare, pentru ca, in anul urmator, sa inregistreze un profit de 333,36 milioane lei vechi. Doina Frunzaverde nu a ridicat insa dividendele cuvenite de la aceasta firma. Astfel, cu exceptia dividendelor de la Telestar, in perioada 1999-2005, familia Frunzaverde a incasat aproximativ 28.750 dolari de pe urma activitatii firmelor la care detineau participatii.

Venituri din vanzari: 22.000 dolari
Conform declaratiilor de avere ale sotilor Sorin si Doina Frunzaverde ei au vandut, in ultima vreme, cel putin un apartament in Resita si trei autoturisme. In Strada Lalelelor nr. 3 din Resita au detinut un apartament care, insa, nu mai apare in declaratiile de avere din 2004 si 2006 desi, la aceasta adresa, Doina Frunzaverde a inregistrat, in februarie 2004, sediul societatii Telestar SRL.

De mentionat ca aceeasi locatie fusese folosita, in anii anteriori, ca sediu al firmei Restar International, precum si ca adresa de domiciliu a celor doi soti. Prin urmare, este de presupus ca apartamentul respectiv apartine familiei Frunzaverde, chiar daca n-a fost consemnat de niciunul dintre soti in declaratiile de avere.

In ultima declaratie de avere a lui Sorin Frunzaverde apar totusi la capitolul vanzari, trei autoturisme: un autoturism Dacia 1310 vandut la 1 martie 2006 catre Restar International contra sumei de 13.000 lei, un autoturism Audi A6 din 1998, vandut lui Petru Danila, la 15 mai 2006, contra sumei de 10.000 euro si un Volkswagen Polo Clasic din 1998, vandut lui Filip Miulescu, la data de 9 august 2006, contra sumei de 3.500 euro. Asadar, suma incasata in urma acestor vanzari se ridica la 22.000 dolari.

Cheltuieli: 614 950 dolari

Cheltuielile „cosului zilnic“: 408.000 dolari
Standardul de viata al lui Sorin Frunzaverde este, evident, unul de baron local, el detinand, asa cum am aratat, de doua ori functia de presedinte al consiliului judetean, de patru ori functia de ministru, de doua ori pe cea de presedinte al Camerei de Comert si Industrie Caras-Severin si o data pe aceea de deputat. Frunzaverde are in intretinere un copil, o sotie si trei imobile (un apartament si o vila in Resita, plus un apartament in Bucuresti), ca sa nu mai vorbim despre cele trei autoturisme vandute anul acesta. Aproximam astfel, la o medie de minimum 2.000 de dolari lunar cheltuielile casnice si de protocol ale familiei Frunzaverde, incluzand in aceasta suma atat scolarizarea copilului si vacantele peste hotare, cat si cheltuielile electorale. Suma este, evident, mica pentru pretentiile unui baron local. Astfel, totalul acestor cheltuieli este de 408.000 dolari, in intervalul 1990-2006.

Achizitii: 188.500 dolari
Sorin Frunzaverde a cumparat, in 1999, o vila de 226 mp, situata in Resita, a carei valoare declarata de impozitare este de 2,78 miliarde lei vechi, adica aproximativ 100.000 dolari. In anul 2000, el a achizitionat, in rate, o masina Dacia 1310, in valoare de aproximativ 4.500 dolari, iar in 2001 a mai cumparat un Audi A6, fabricat in 1998, cu o valoare de piata de cel putin 18.000 dolari, si un Volkswagen Polo Clasic, cu o aceeasi vechime, evaluat la aproximativ 10.000 dolari. Pretul de achizitie aproximat pentru cele trei autoturisme se ridica la 32.500 dolari.
Anul trecut, Doina Frunzaverde a cumparat, pe baza unui credit ipotecar incheiat pe o perioada de 20 de ani, un apartament de 129,18 mp in Bucuresti. Cum locuinta nu este in Ferentari, si nici garsoniera nu este, valoarea ei de piata nu poate fi mai mica de 100.000 dolari, avand in vedere ca include cel putin patru camere.
Asadar, achizitiile din ultimii ani, declarate de familia Frunzaverde, totalizeaza 188.500 dolari.

Conturi bancare: 18.450 dolari
In iunie 2004, Sorin Frunzaverde detinea in depozite si conturi bancare 8.493 de euro si 1.378 dolari. La data de 1 noiembrie 2006, el a declarat insa ca detine urmatoarele conturi si depozite bancare: 3.547 euro (depozit din 2002), 6.772 euro (depozit din 2002), 3.387 lei (cont curent/card din 2002), 694 lei (cont curent/card din 1999) si 3.730 dolari (cont curent/card din 2005). Sumele existente in aceste conturi totalizeaza aproximativ 18.450 dolari.

Tatal PD-ist al contrabandistilor de pe Clisura

Cea mai interesanta legatura a lui Sorin Frunzaverde este cu primarul PD al comunei Pojejena, Omer Radovancovici (foto stanga). Inainte de a deveni membru PD, Radovancovici si-a capatat porecla de „Printul clisurii“ sau „Tatal contrabandistilor“ de pe Clisura Dunarii, ca urmare a implicarii sale in mai multe actiuni de contrabanda, inca de pe vremea embargoului impus Iugoslaviei. Dupa ce benzina si motorina n-au mai fost prioritare pentru sarbi, Omer a revenit la contrabanda cu tigari peste granita.

Conform unor surse din Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT), el a organizat si condus un grup de crima organizata in zona Clisura Dunarii, beneficiind de protectia politistilor de frontiera, numiti cu sprijin politic de la seful judetului, Sorin Frunzaverde. Activitatea infractionala a lui Omer Radovancovici a fost atent monitorizata, mai bine de un an, de catre anchetatorii DIICOT si, in septembrie 2006, acesta a primit interdictia de a parasi tara.

Radovancovici a fost insa surprins si arestat la frontiera, la data de 20 septembrie 2006, cand tocmai voia sa treaca granita pe la Vama Turnu-Arad. La sfarsitul lunii noiembrie 2006, el inca se afla in stare de arest preventiv, alaturi de alti sapte complici, acuzatiile fiind de constituire de grup de crima organizata si contrabanda. Contrabandistii transportau noaptea peste Dunare, cu barcile, baxurile de tigari scoase din dutty-free, punctul de plecare fiind chiar beciul uneia dintre cabanele lui Omer de pe malul Dunarii.

Alaturi de Omer Radovancovici au fost arestati si cativa politisti, printre ei aflandu-se si seful Politiei de Frontiera din Caras-Severin, comisarul-sef Ion Cionca. Conform unei declaratii aparute intr-un cotidian central, facute de un alt politist arestat in acest dosar, subcomisarul Nicolae Cocoana, Omer Radovancovici ar fi fost protejat, indirect, chiar de catre seful judetului, Sorin Frunzaverde: „Inspectorul-sef Cionca a fost protejat de cel care l-a numit politic – Omer. Acesta a numit politic toti sefii de la frontiera, de la sef de sector pana la seful inspectoratului, prin PD, al carui primar este. Omer Radovancovici a fost sprijinit de seful lui politic de la Resita, Sorin Frunzaverde“.

Cu o luna inainte de a fi numit ministru al apararii, Sorin Frunzaverde declara, impotriva evidentei, ca Partidul Democrat nu are, chipurile, nici o implicare in numirea sefilor politistilor de frontiera, ca Radovancovici a intrat in PD in 2003 si ca, administrativ, acesta avea rezultate bune. Avand in vedere ca seful politic al Politiei Romane este membru PD, ca seful judetului era membru PD, iar seful contrabandistilor era tot membru PD, a-l contrazice pe Sorin Frunzaverde nu este decat o simpla chestiune de bun-simt.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.27-28, decembrie 2006

Averea lui Dan Radu Ruşanu (pana in anul 2006!)

Dan Radu Rusanu, demnitar, om de afaceri, mare latifundiar al Romaniei, are o avere estimata de revista „Bilant“ la aproape 60 de milioane dolari. Detine trei milioane de metri patrati de teren, aproape 77% din actiunile societatii International SA din Sinaia si participatii la alte 12 companii. Afacerile lui Dan Radu Rusanu nu au culoare politica, printre actionarii sau asociatii sai figurand si nume marcante din PSD.

Biografie

Dan Radu Rusanu s-a nascut pe 25 mai 1950 in Bucuresti. Este casatorit cu Daniela Anca (49 de ani) si are doua fete: Dana-Maria (25 de ani) si Ana-Rucsandra (22 de ani). Din CV-ul sau oficial, lipsesc date importante privind functiile si locurile de munca din perioada de dinainte de 1990. Si in CV-ul de dupa anul 1990 sunt unele goluri, nefiind trecute functii importante pe care le-a ocupat in perioada postdecembrista.

Motivul omisiunilor este, probabil, incercarea de a ascunde anumite date biografice, din teama de a nu fi pus sa raspunda la unele intrebari incomode. Cu toate acestea, am reusit sa reconstituim cateva repere interesante din trecutul sau. Astfel, dupa absolvirea, in 1975, a Academiei de Studii Economice Bucuresti, Rusanu a lucrat cu succes in comertul socialist, ca economist, si a fost numit, in 1989, director-adjunct al Centrocoop si sef al controlului financiar (CFI) din cooperatie. El a ramas in aceasta functie pana in 1991, cand a fost propulsat in aceea de inspector guvernamental. In perioada 1992-1996, Dan Radu Rusanu, lansat in afaceri alaturi de alti liberali controversati, a fost numit director general in Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti.

Intre 1996 si 1997, a fost plasat in functia de sef al Departamentului economic din Primaria Capitalei, iar in 1997 a fost cooptat in guvernul Ciorbea, ca secretar de stat in Ministerul Finantelor. In 1998, a fost numit presedinte al Eximbank, functie pe care a ocupat-o pana in prima jumatate a anului 2001. Ca urmare a alegerilor din 2000, el a fost ales deputat de Hunedoara, pe listele PNL, iar din 2004, pe listele Aliantei D.A. PNL-PD. Este conferentiar universitar la „Universitatea Spiru Haret“.

Membru al PNL din 1990, Rusanu a avansat in partid pana la functia de vicepresedinte, el neavand, structural, capacitati reale de lider, chiar daca si-a tot schimbat locurile de munca. Acesta este, poate, si unul dintre motivele pentru care a fost catalogat drept „sforar“ sau „hrebenciuc“ al PNL. Din cate se stie, Rusanu si-a dorit multi ani postul de ministru al finantelor, dar, in ciuda eforturilor depuse, n-a obtinut aceasta performanta. A reusit, in schimb, sa faca avere. O avere imensa pentru un functionar de stat. Conform calculelor noastre, Dan Radu Rusanu ar avea de justificat aproximativ 11 milioane de dolari, adica diferenta dintre venituri si cheltuieli.

Veniturile familiei Rusanu: 1.191.628 dolari

Venituri din salarii – 280.000 dolari
Castigurile salariale ale lui Dan Radu Rusanu nu pot fi decat aproximate, cuantumul acestora nefiind public. Astfel, in perioada 1990-1991, Dan Radu Rusanu a castigat, ca director la Centrocoop, aproximativ 9.000 dolari. Salariul de inspector guvernamental, detinut pana in 1992, i-a mai adus inca 3.500 de dolari.Vreme de patru ani, in perioada 1992-1996, Rusanu a castigat, ca director general la DGFPB si, ulterior, la Primaria Capitalei, un salariu mediu lunar de 600 dolari, inclusiv sporurile, ceea ce inseamna aproximativ 29.000 dolari in total. Ca secretar de stat la Finante, el a obtinut, vreme de un an, aproximativ 10.000 dolari.

Cel mai mare castig l-a avut insa ca presedinte al Eximbank, functie detinuta circa trei ani. Aproximand la 3.000 de dolari venitul lunar in aceasta perioada, castigul salarial poate ajunge la aproape 108.000 dolari. Cum de la inceputul anului 2001, Rusanu a devenit deputat, functie pe care o ocupa si astazi, veniturile salariale in perioada 2001-2006 pot fi aproximate la 75.000 dolari.La toate acestea se pot adauga castigurile obtinute de sotia sa, manager, din 2003 la societatea International SA din Sinaia, si care pot fi aproximate la 10.000 de dolari anual, adica 30.000 de dolari in perioada 2003-2006. Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-2006 poate fi, asadar, aproximat la cel mult 265.000 de dolari.La acestea, se adauga castigurile obtinute din activitatea didactica, Rusanu fiind, din anul 2001, lector la Universitatea „Spiru Haret“, iar din 2004, conferentiar.

Conform declaratiilor de avere, el a obtinut, in 2004 si 2005, din aceasta sursa, castiguri anuale de 112 milioane lei vechi. Astfel, la acest capitol se pot adauga castiguri de maximum 15.000 dolari in ultimii cinci ani.Tinand cont de cele prezentate mai sus, veniturile din salarii pot fi aproximate la 280.000 de dolari.

Venituri din dividende – 783.459 dolari
In paralel cu slujbele detinute la stat, Rusanu s-a lansat in afaceri si, pentru succesul acestora, s-a folosit din plin de functiile detinute, asa cum a dovedit-o afacerea Chimpex.Facand parte dintr-un sistem corupt si utilizand el insusi o intreaga retea de cumetrii si de relatii din zona politica si administrativa, Rusanu a stiut sa profite de oameni si de legislatie, pentru a-si satisface interesele. A infiintat, de-a lungul anilor, mai multe firme si n-a tinut cont de culoarea politica a asociatilor sai, el fiind apropiat atat de liberali, cat si de PSD-isti.
Lista firmelor in care Dan Radu Rusanu si sotia sa au figurat ca actionari/asociati sau in care figureaza inca este compusa din 13 societati: Cont SRL, Intervam SA, Asigurarea CECCAR SA, Dana Management SRL, Cereal Com Import Export SRL, Mar Audit SRL, BTT Agentia Comerciala si de Turism SA, Comat-Met SA, Danis Prest SRL, Romtur International SRL, Radan 2000 SRL, Romas-Leasingtur SA si Danis Metcom SRL.

In declaratia de avere din 2005, Dan Radu Rusanu a precizat ca, in anul anterior, a incasat dividende de 2.442.441.269 lei vechi, de la trei dintre societatile de mai sus (Mar Audit, Dana Management, Comat Met), iar sotia sa a incasat 6.133.993.916 lei vechi de la alte patru societati din retea (Danis Metcom, Danis Prest, Radan 2000 si Comat-Met). Asadar, un total de 8,58 miliarde lei vechi in 2004.

In continuare, prezentam o scurta descriere a fiecareia dintre cele 13 societati la care familia Rusanu detine sau a detinut participatii.

Danis Metcom SRL a fost infiintata in august 1999, cu sediul in bd. I.C. Bratianu nr. 45 din Constanta. Capitalul social a fost de 2.000 lei noi. Asociatii acestei firme sunt Anca Daniela Rusanu (60%- 1.200 lei) si Ion Dumitru (40%), din Constanta. Obiectul de activitate al firmei este „inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate“. Profiturile societatii, in perioada 2000-2005, au fost urmatoarele: 233,76 milioane lei vechi (in anul 2000), 1,22 miliarde lei vechi (2001), 1,58 miliarde lei vechi (2002), 584,6 milioane lei vechi (2003), 1,48 miliarde lei vechi (2004) si 285 milioane lei vechi (2005). Astfel, totalul dividendelor cuvenite familiei Rusanu se ridica la 103.976 dolari.

• Danis Prest SRL a fost infiintata in anul 2002, in acelasi sediu ca si Danis Metcom si cu acelasi obiect de activitate. Dan Radu Rusanu detine aici 60% din capitalul social, valoarea actiunilor sale fiind de sase milioane de lei vechi.Profiturile acestei firme au fost de 474,7 milioane lei vechi in 2002, 1,464 miliarde lei vechi (2003) si 2,490 miliarde lei vechi (2004), in 2005 firma neavand bilantul depus. Astfel, dividendele cuvenite lui Rusanu se ridica la un total de 80.851 dolari.

• Cereal Com Import-Export SRL
este o firma de familie a lui Rusanu si a fost infiintata in iulie 1999, cu sediul la domiciliul sotilor Rusanu din strada Ermil Pangrati nr. 35, etaj 5 apartament nr. 5. Firma, cu un capital social de doua milioane lei vechi, are ca obiect de activitate comertul cu ridicata al cerealelor, semintelor si furajelor.Asociati sunt Anca Daniela Rusanu (95%) si Anastase Rusanu Dana Maria (5%), fiica cea mare a sotilor Rusanu. Firma n-a inregistrat profituri decat in 2001 si 2003, in valoare de 164.000 lei, respectiv 558,4 milioane lei vechi. Dividendele au fost, asadar, de 16.825 dolari.

• Mar Audit SRL este o societate al carei sediu se afla tot intr-unul dintre apartamentele (nr. 7) lui Dan Radu Rusanu, de pe strada Ermil Pangrati nr. 35.Firma, infiintata in anul 2003, ii are ca asociati pe Dan Radu Rusanu (90%) si Marina Ruxandra Ioana Georgescu (10%), o persoana de incredere, fosta angajata a lui Rusanu de la Eximbank si implicata in alte cateva societati ale liberalului (Dana Management SRL, Cont SRL, International SA), dar si ale prietenilor acestuia (Ovidiu Ispir – inspector la Curtea de Conturi).

Are ca obiect de activitate contabilitatea si revizia contabila. Mar Audit SRL n-a depus bilant in anul 2004 (conform site-ului Ministerului Finantelor), desi Rusanu a consemnat, in declaratia de avere din 2005, incasarea dividendelor de la aceasta societate.Profiturile declarate ale acestei firme au fost: 2,056 miliarde lei vechi in 2003 si 282,9 milioane lei vechi in 2005, dividendele cuvenite fiind de 64.473 dolari.


Comet Met SA este o societate infiintata in 1991, cu sediul in str. Catanoia nr. 33 din Bucuresti, acelasi sediu la care figureaza unul dintre actionari, Asociatia Metal.La mijlocul anului trecut, actionarii acestei firme erau, conform Oficiului Registrului Comertului, Ioanovici Mihai (0,03%), Asociatia Metal (39,969%), Dufa Romania SRL (30,00%), SIF Muntenia (18,009%), alti cinci actionari, tip lista, detinand 11,99%).In mai 2005, dar si in septembrie 2006, Dan Radu Rusanu a consemnat, insa, ca detine 22% din capitalul social al acestei firme, ceea ce inseamna ca achizitia n-a fost consemnata in datele de la ONRC. Valoarea actiunilor detinute este, conform lui Rusanu, de 4 miliarde lei vechi.De altfel, cu un an mai devreme, in 2004, el detinea deja 3% din capitalul social, valoarea acestor actiuni fiind de 290 milioane lei vechi. Avand in vedere ca profiturile societatii, din 2004 si 2005, au fost de 4,725 miliarde lei vechi, respectiv 691 milioane lei vechi, dividendele incasate de acesta au fost de 9.561 dolari.

Romtur International SRL este una dintre societatile prin care Dan Radu Rusanu detine controlul hotelului International din Sinaia. Firma a fost preluata in anul 2002, in proportie de 99%, de Rusanu, prin intermediul sotiei sale Anca Daniela. Valoarea partilor sociale detinute de Anca Rusanu la Romtur este de 49,5 milioane lei vechi.Societatea, cu sediul intr-unul dintre apartamentele lui Rusanu din str. Ermil Pangrati nr. 35, are depus doar bilantul pe 2005, cand a inregistrat un profit net de 173,05 milioane lei vechi. Dividendele corespunzatoare au fost de 5.880 dolari.

International SA este o alta societate controlata de Dan Radu Rusanu, si printre activele acesteia se afla si Hotelul International din Sinaia (foto). Conform datelor de la ONRC, actionarii de la International sunt Romtur International (32,90%), Cereal Com Import-Export SRL (17,24%), Cont SRL (15,48%), Radan 2000 SRL (11,44%), alti actionari tip lista detinand 22,94%.Asadar, tinand cont de faptul ca Dan Radu Rusanu controleaza direct firmele Romtur International (99%), Cont (100%), Cereal Com Import Export (100%) si Radan 2000 (100%), care detin, impreuna, 77,06% din International SA, rezulta ca fostul secretar de stat din Ministerul Finantelor detine pachetul majoritar de actiuni de la societatea din Sinaia. Este posibil, insa, ca Rusanu sa figureze si printre actionarii tip lista si, astfel, sa detina un pachet mai mare la International SA. De altfel, sotia sa este si presedintele Consiliului de administratie al acestei firme. Profiturile societatii International SA au fost, incepand cu anul 2002, data la care controlul acesteia a fost preluat de Rusanu, urmatoarele: 5,6 miliarde lei vechi (2002), 7,95 miliarde lei vechi (2004) si 3,37 miliarde lei vechi (2005).Avand in vedere ca societatea nu a acordat dividende pentru anul 2004, rezulta ca Dan Radu Rusanu putea sa incaseze doar 219.678 dolari pentru anii 2002 si 2005. De mentionat ca, alaturi de complexul hotelier International, societatea mai detine, ca active, Vila Stejarul, Vila Frasin, Vila Bistrita si Motelul Izvorul Rece.

• Radan 2000 SRL a fost infiintata in 1993 si are sediul in str. Emil Pangrati nr. 35, etaj 5 apartament nr. 5. Asociat unic este Anca Daniela Rusanu (100%). Obiectul de activitate al firmei este inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate. Profiturile firmei au fost de 2,75 miliarde lei vechi in 2003 si 290, 14 milioane lei vechi in 2005. Asadar, dividendele cuvenite familiei Rusanu se ridica la 92.790 dolari.

• Asigurarea CECCAR – ROMAS SA este o societate infiintata in anul 1998 cu sediul in Pitesti, bd. Republicii, bloc S9B, scara B. Firma s-a numit, initial, Asigurarea CECCAR SA, iar din 13 iulie 2006 si-a schimbat denumirea in OTP Garancia Asigurare SA.Pana la jumatatea acestui an, societatea a avut ca actionari patru persoane juridice (Casa CECCAR – 22,23%, Alcadibo Trading SA- 6,65%, CECCAR Bucuresti -5,2% si Tungal Metrou Bucuresti – 3,98%) si 58 actionari persoane fizice, care detineau 62,1%. Din august 2006, noul actionar majoritar a devenit OTP Garancia Bisztositozrt Budapesta, cu 49,878%.Alti actionari sunt: OTP Bank Romania (29,556%), Tungal Metrou (0,539%) si mai multe persoane fizice. Schimbarea de actionariat s-a produs dupa ce actionarul majoritar din Ungaria a marit capitalul social cu 5,28 milioane lei. Firma are meritul de a fi adunat laolalta PSD-isti si PNL-isti fara frontiere din Arges, la care s-a adaugat „liberalul“ Dan Radu Rusanu.

Dintre cei cu care Rusanu a pornit la drum in aceasta afacere, sunt de mentionat Ion Mihailescu (fost presedinte al Consiliului Judetean Arges), Constantin Nicolescu (fost senator PSD si actual presedinte al Consiliului Judetean Arges), Eugeniu Turlea (fost presedinte al CNAS), Ion Moldoveanu (fost sef al Finantelor din Arges) etc. carora, ulterior, li s-au adaugat si altii, printre care si actualul comisar-sef al Garzii Financiare din Arges, Aurel Stoian, acesta intrand, astfel, in totala incompatibilitate cu functia detinuta.

Conform declaratiei de avere din 2005, Dan Radu Rusanu a detinut, la aceasta societate, actiuni in valoare de 1,7 miliarde lei vechi (5,65% din capitalul social). Profiturile nete ale societatii au fost urmatoarele: 2,632 miliarde lei vechi in 2002; 4,81 miliarde lei vechi in 2004 si 95,814 milioane lei vechi in 2005. Astfel, dividendele cuvenite lui Dan Radu Rusanu se ridica la 13.012 dolari.

• Romas-Leasingtur SA a fost infiintata in 2000, cu sediul in Pitesti, Bd. Republicii, avand ca actionar majoritar societatea Asigurarea Ceccar-Romas. Si aici se regaseste, printre actionarii persoane fizice, aceeasi multime pestrita de potentati, locali sau centrali, din cercul de prieteni ai lui Dan Radu Rusanu.Profiturile societatii nu sunt insa reprezentative pentru a fi mentionate, cu atat mai mult cu cat, in ultimii trei ani, societatea a consemnat pierderi.

• Cont SRL a fost infiintata in 1994, cu sediul pe strada Fainari nr. 20 din Bucuresti, si l-a avut ca unic asociat si administrator, pana in 2004, pe Dan Radu Rusanu. In urma cu doi ani, Rusanu i-a cedat fiicei sale, Dana Maria, intregul pachet de actiuni de la aceasta societate. Firma a ramas, astfel, in familie. Valoarea tranzactiei a fost modica, de doar doua milioane lei vechi.Obiectul de activitate al societatii consta in consultanta pentru afaceri si management, contabilitate si revizie contabila. In perioada 1999-2005, firma a inregistrat profituri doar in anul 2000 (2,19 miliarde lei vechi) si 2001 (129,6 milioane lei vechi) in suma totala de aproximativ 105.416 dolari.

Dana Management SRL a fost infiintata in 2003, cu sediul in strada Ermil Pangrati nr. 35, etaj 6, apartament nr. 7. Asociati sunt Dan Radu Rusanu (90%) si fiica sa Dana Maria (10%). Administratorul societatii este Marina Ruxandra Ioana Georgescu. Firma are ca obiect de activitate contabilitate, revizie contabila si consultatii in domeniul fiscal.Profiturile inregistrate au fost de 2,13 miliarde lei vechi in 2003 si 193,34 milioane lei vechi in 2005, adica 70.792 dolari.

• Intervam SRL este o societate de brokeraj infiintata in 1994, cu sediul in Calea Victoriei nr. 21, Bucuresti. Firma a fost si a ramas una dintre vechile legaturi ale lui Dan Radu Rusanu cu liderii marcanti ai PNL de ieri si de azi.Desi detine doar 0,14% din capitalul social de la Intervam, Rusanu are satisfactia asocierii cu nume sonore precum Calin Popescu Tariceanu, Andrei Ioan Chiliman, Dan Constantinescu, George Danielescu, Ion Basgan sau Viorel Catarama.De asemenea, asociati persoane juridice au fost SAFI SA (2,45%), Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (2,45%), Elvila International SA (4,9%), ARI Electronics Invest (0,35%), Flanco Import Export (2,45%) si VIMOB Impex SRL (50,12%).Ulterior, in randul asociatilor Intervam au intrat si alte firme, precum Radio Contact Romania SRL, Publimedia SRL, LIBRA BANK (in anul 2000, in locul Elvila si Vimob), Cenk Ermya (2003), Arabesque Investments International SA (2004), Valmetex SA Ramnicu Valcea (2005). In 2005, pachetul majoritar de actiuni era detinut de Ovidiu Sergiu Pop, cu 78,64%.In anii 2003 si 2005, firma a fost sub supravegherea CNVM. Profiturile nete din ultimii ani ai societatii au fost de 1,787 miliarde lei vechi in 2000, 1,244 miliarde lei vechi in 2004 si 753,685 milioane lei vechi in 2005. Din aceasta firma, Rusanu ar fi putut obtine, ca dividende, maximum 205 dolari.

Dincolo de acestea, Rusanu mai detine actiuni (0,0721%), prin intermediul sotiei sale, si la societatea BTT Agentia Comerciala si de Turism SA, aflandu-se, aici, in compania unor protejati precum Alexandru Vrabie (implicat, pe vremuri, in rambursarile ilegale de TVA, sub protectia lui Rusanu preluat, ulterior, la Eximbank) si Ovidiu Ispir (fost consilier al lui Rusanu la Ministerul Finantelor, astazi consilier la Curtea de Conturi a Romaniei, implicat in controlul de la Eximbank, in urma caruia a fost schimbat presedintele Eximbank, Mariana Diaconescu) . Ispir a fost, apoi, propus de Rusanu si de altii din PNL, pentru functia de presedinte al Curtii de Conturi, in locul lui Dan Drosu Saguna. Profiturile societatii BTT Agentia Comerciala si de Turism SA n-au fost insa semnificative. In concluzie, in situatia ipotetica in care Dan Radu Rusanu ar fi ridicat, in ultimii ani, toate dividendele cuvenite de la firmele din retea, suma incasata ar totaliza 783.459 dolari.

Venituri din alte surse – 57.696 dolari
Singurele venituri declarate de Dan Radu Rusanu sunt cele din salarii, din dividende si din recoltele de pe mosiile revendicate in ultimii ani. Astfel, in 2004, el a obtinut, ca venituri din recolte, 500 milioane lei vechi (14.320 dolari), iar in 2005 suma de 800 milioane lei vechi (27.457 dolari).De asemenea, Rusanu a mai declarat, in mai 2005, castiguri de 200 milioane lei vechi (6.864 dolari) din dobanzi bancare, fara a preciza insa cuantumul depozitelor din banci. La acestea, se mai adauga castigurile obtinute de la Camera Auditorilor Financiari din Romania, in calitate de membru in consiliul CECCAR.El a declarat astfel, in 2005 si 2006, pentru anii precedenti, castiguri totale de de 248 milioane lei vechi (8.055 dolari). Totalul acestor venituri este de 57.696 dolari.

Depozite bancare – 70.473 dolari
Dan Radu Rusanu a declarat, in 2003, depozite bancare de 12.000 dolari, iar in decembrie 2004, un depozit de 2,3 miliarde lei vechi (70.473 dolari). In declaratia de avere din mai 2005, el n-a mai consemnat vreun depozit bancar, ci doar cuantumul dobanzilor incasate in anul anterior, ceea ce inseamna ca a lichidat acel depozit.

Cheltuielile familiei Rusanu – aproximativ 12,2 milioane dolari

Cosul zilnic – 576.000 dolari
Familia lui Dan Radu Rusanu este compusa din patru persoane, iar standardul de viata al acesteia nu este deloc scazut. De asemenea, pozitiile inalte detinute de Rusanu, de-a lungul anilor, de la director Centrocoop la director general in Finante, secretar de stat, bancher si deputat, au presupus si cheltuieli pe masura.In plus, scolarizarea celor doua fete, una dintre acestea facandu-si studiile la Londra, in urma castigarii unei burse, au presupus alte chetuieli. Mai mult, din 1993, el are in intretinere mai multe imobile, dintre care a declarat doar trei apartamente in Bucuresti, omitand vilele din Arges (Rucar si Dambovicioara-Punctul Cheii). Apreciem, asadar, la cel putin 3.000 de dolari lunar media cheltuielilor de familie din perioada 1990-2006. Astfel, cheltuielile cu „cosul zilnic“ pot fi evaluate la cel putin 576.000 dolari, adica de doua ori mai mari decat castigurile obtinute ca functionar de stat.

Achizitii imobiliare – 9.119.000 dolari
In declaratiile de avere, Dan Radu Rusanu a consemnat achizitionarea, in 1993, pe baza unui contract de asociere, a trei apartamente situate la etajele 5 si 6 ale unui imobil ultracentral din strada Emil Pangrati nr. 35. Cele trei apartamente au o suprafata de 180 mp, 85 mp si 65 mp, cu valori de impozitare de doua miliarde lei vechi, 1,15 miliarde lei vechi si un miliard lei vechi. Rusanu a mai preluat, tot in 1993, si tot in aceleasi conditii, un spatiu comercial de 530 mp cu o valoare de impozitare de cinci miliarde lei vechi. La acea vreme, un apartament de doua camere (60 mp) in zona centrala era evaluat la minimum 30.000 dolari, prin urmare, valoarea de piata a celor trei apartamente era de cel putin 165.000 dolari.

De asemenea, la acestea se adauga si spatiul comercial, a carui valoare de atunci poate fi aproximata la minimum 250.000 dolari. Prin urmare, valoarea celor patru imobile se ridica, in momentul achizitionarii, la aproximativ 415.000 dolari. De unde avea functionarul public Dan Radu Rusanu o asemenea avere, la acea data, e greu de explicat.De mentionat ca, pana la schimbarea domiciliului in noile apartamente, Dan Radu Rusanu a locuit pe strada Muzeul Zambaccian nr. 22 B, locuinta despre care nu se stie daca i-a apartinut sau fusese inchiriata.

Conform unor declaratii de presa, Dan Radu Rusanu mai detine o vila si o casa de vacanta in judetul Arges, localizate in Rucar si Dambovicioara – Punctul Cheii. Valoarea celor doua imobile, care nu apar in declaratiile de avere din perioada 2004-2006, este de aproximativ 300.000 dolari. La capitolul terenuri, Rusanu a depasit orice asteptari. Din cele peste 300 de hectare de teren detinute de latifundiar, el a cumparat doar 29,4 hectare de teren intravilan in Voluntari- SAI (28,8 ha) si Dambovicioara, judetul Arges (0,6 ha).Astfel, in 1997, Dan Radu Rusanu a achizitionat 1,3 ha teren intravilan (el il numeste intravilan-agricol, notiune inexistenta pe piata sau in acte), iar in anul 2000 a cumparat 27,5 hectare situate in aceeasi comuna ilfoveana.

Primul dintre terenuri valora, in momentul achizitiei, aproximativ 130.000 dolari (10 dolari/mp), astazi valoarea acestuia fiind de minimum 1,3 milioane euro (100 euro/mp). In anul 2000, Rusanu a cumparat alte 27,5 hectare (275.000 mp) teren in Voluntari, pentru care, la 30 dolari/mp, ar fi trebuit sa achite 8,25 milioane dolari. Suma este imensa si, chiar daca ar fi fost de trei ori mai mica, ea tot n-ar putea fi justificata. Astazi, valoarea acestui intravilan se ridica la peste 27,5 milioane de euro.

In iunie 2006, Rusanu a donat acest teren celor doua fiice ale sale, Ana Rucsandra si Dana Maria.Valoarea inscrisa in dreptul acestei tranzactii este, conform ultimei declaratii de avere, 1.567.500 (fara precizarea tipului de moneda), dovedind, o data in plus, dispret si aroganta fata de documentele oficiale. Un al treilea teren cumparat de Rusanu, in 1998, este situat in Dambovicioara, judetul Arges, are suprafata de 6.000 mp si o valoare de impozitare de 9.000 lei. La 4 dolari/mp, valoarea de achizitie ar fi de 24.000 dolari. Astazi, valoarea terenului este de aproximativ 120.000 dolari.

Investitii in actiuni: peste 2, 5 milioane dolari
Conform ultimelor declaratii de avere, Rusanu detine actiuni la 11 societati comerciale. Valoarea declarata a acestora este de aproximativ 4,1 miliarde lei vechi (147.000 dolari). Insa, fondurile plasate de Dan Radu Rusanu, prin intermediul firmelor la care este actionar, in achizitionarea de actiuni, in mod deosebit in cele de la societatea International SA, sunt cu mult peste cele alocate celor 11 companii declarate.Incepand din anul 2001, firmele lui Dan Constantin Gritac (Rompac International si Romtur International) au inceput sa achizitioneze actiuni la societatea International SA fie de la FPS (Ministerul Turismului), fie de la alti investitori (Broadhurst etc).

In 2002, situatia actionariatului la societatea International era urmatoarea: Ministerul Turismului – 24,864%, PPM – 29,526%, Romtur – 28,843% si Rompac – 16,776%. Numarul total de actiuni era, atunci, de 21.149.893, la o valoare nominala de 1.000 lei vechi actiunea.Din anul 2003, dupa o majorare de capital efectuata la International SA, numarul actiunilor societatii a crescut la 33.982.223. Valoarea actiunilor tranzactionate pe Rasdaq a crescut, de la un pret de referinta de 0,25 lei in 2002, 0,22 lei in 2003, 0,5 lei in 2004, pana la un leu/actiune, in prima parte a anului trecut.

Din 2002, a intrat in scena Dan Radu Rusanu, care a preluat, pachet cu pachet, controlul absolut al societatii, ajungand sa detina astazi 77% din capitalul social al companiei. O estimare a cheltuielilor efectuate cu achizitionarea de actiuni ale companiei International SA arata ca Rusanu ar fi investit, prin intermediul firmelor la care este actionar, peste 2,5 milioane de dolari in titlurile societatii.

Averea : aproximativ 60 milioane dolari

Terenuri/Retrocedari si achizitii: 3 milioane metri patrati in valoare de 49 milioane de dolari

Dan Radu Rusanu a dat cea mai mare lovitura pe piata imobiliara, dupa ce a intrat, prin retrocedare, in posesia a peste 275 de hectare de teren in judetele Arges, Brasov si Teleorman. El a devenit, astfel, unul dintre cei mai mari latifundiari din Parlamentul Romaniei.Actiunea de recuperare a terenurilor mostenite a inceput sa dea roade imediat dupa ce Rusanu a devenit secretar de stat la Ministerul Finantelor. Astfel, in 1997, i s-au retrocedat (pe numele sotiei) doua terenuri situate in Suslanesti – Arges (7,5 ha – livada) si Rucar – Arges (3,5 ha – intravilan).In anul urmator, in 1998, sotia lui Rusanu a mai primit un teren intravilan in Rucar, cu o suprafata de 0,5 ha. In 1999, Rusanu a primit un teren intravilan, de aceasta data pe numele sau, situat in Putineiu-Teleorman (1 ha). In 2001, pe vremea guvernarii PSD, Rusanu si-a mutat atentia in judetul Brasov, unde i s-a retrocedat un teren intravilan de 8,5 ha in localitatea Fundata.In 2002, tot in Fundata-Brasov, sotia lui Dan Radu Rusanu a mai recuperat alte 10 ha de teren forestier.

Dupa venirea la putere a Aliantei D.A., in 2005, Dan Radu Rusanu a continuat sarabanda retrocedarilor si a obtinut, pe numele sotiei, 50 de hectare de faneata in Rucar – Brasov. Anul acesta, a dat insa lovitura in domeniu si a bifat alte doua mari retrocedari in contul familiei.Astfel, a primit 31 de hectare de teren intravilan in Fundata-Brasov si 163,5 de hectare de teren forestier in judetul Arges. Astfel, familia Rusanu a recuperat 275,5 hectare de teren, suprafata care-l ridica in varful topului politicienilor latifundiari.

La aceasta imensa suprafata, se adauga inca 29,4 hectare de teren intravilan cumparate in Voluntari-SAI si Dambovicioara-Arges, ceea ce ridica la peste trei milioane de metri patrati mosia lui Rusanu, mai exact 3.049.000 mp.Valoarea acestor terenuri poate fi estimata astfel: 4.500 euro – livada din Suslanesti (7,5 ha), 8.900.000 euro terenurile intravilane din Rucar, Fundata si Putinei (44,5 ha, la 20 euro/mp), 520.500 euro terenul forestier (173, ha, la 3000 euro/ha) si 29.400.000 euro terenul intravilan din Voluntari (29,4 ha, la 100 euro/mp). Totalul este naucitor: 38.825.000 euro sau 48.986.911 dolari.

Cladiri – 1,9 milioane dolari
Valoarea celor trei apartamente (180 mp, 85 mp si 65 mp) situate pe str. Ermil Pangrati nr. 35 este de aproximativ 600.000 dolari. Spatiul comercial de la parterul aceluiasi imobil, in suprafata de 560 mp, valoreaza si el cel putin un million de dolari. La acestea, se adauga cele doua imobile din localitatile Dambovicioara si Rucar, judetul Arges, in valoare de aproximativ 300.000 de dolari. Asadar, cele sase imobile totalizeaza 1,9 milioane de dolari.

Actiuni – peste 8.100.000 dolari
La actiunile sau partile sociale detinute si declarate, a caror valoare nominala este de aproximativ 147.000 dolari, se adauga participatiile de la societatea International SA din Sinaia, pe care Dan Radu Rusanu o controleaza in proportie de minimum 77%. Cum numarul total de actiuni ale acestei societati este de 33.982.223, iar valoarea de piata a unei actiuni INTE este de 0,85 lei (ultimul pret de tranzactionare pe Rasdaq, din data de 20 octombrie a.c.), intregul pachet de actiuni detinut de Dan Radu Rusanu prin intermediul firmelor sale (26,187 milioane de actiuni) se ridica la aproape 22,26 milioane lei, adica la aproximativ 8.000.000 de dolari. Dan Radu Rusanu detine, prin intermediul firmelor sale, 26 de milioane de actiuni la compania International S.A. din Sinaia, care include hotelul International si alte cåteva vile din zona montana.

Afacerea Chimpex-Gritac

Un exemplu concret privind modul in care Dan Radu Rusanu isi deruleaza afacerile este cazul Chimpex-Constanta. Societatea Chimpex a fost preluata de la FPS, in anul 1999, de catre firma Rompac International a omului de afaceri constantean Dan Constantin Gritac.La putin timp de la preluare, acesta a vandut firmei Danis Metcom SRL, detinuta de sotia lui Rusanu (60%), un activ constituit din 14 hale si 8,5 hectare de teren, la un pret modic de doua miliarde lei vechi (130.000 dolari), in conditiile in care, potrivit analistilor pietei, valoarea reala era de aproximativ cinci milioane de dolari.

Ulterior, in noiembrie 2000, Dan Radu Rusanu, in calitate de presedinte al Eximbank, a acordat un credit neperformant de cateva sute de miliarde de lei firmei lui Gritac, Rompac International, bani care aveau sa fie recuperati, cu greu, abia in 2004. Cazul avea sa intre, anul trecut, in atentia DNA.In 2002, acelasi Dan Radu Rusanu a preluat, de la prietenul Gritac, societatea Romtur International, firma ce detinea peste 32% din capitalul social al SC International SA din Sinaia. Ulterior, Rusanu avea sa preia controlul absolut al firmei International SA, care detine hotelul International din Sinaia.

Evident, in relatia cu Gritac, Dan Radu Rusanu a folosit-o ca intermediar pe sotia sa, Anca Daniela. In acest mod, el a reusit sa controleze un complex de mai multe zeci de milioane de euro, printre activele International SA fiind incluse, alaturi de hotelul de patru stele International din Sinaia, si vilele Frasin, Stejarul, Bistrita sau motelul Izvorul Rece.Rambursari ilegale de TVAIn perioada in care a fost secretar de stat la Ministerul Finantelor, Dan Radu Rusanu si-a creat o retea de functionari publici fideli, care, conform anchetelor derulate atunci de Corpul de control al ministrului finantelor (IGAI), au incurajat si favorizat rambursarile ilegale de TVA din perioada 1997-2000.

Un astfel de nucleu a activat la conducerea de atunci a DGFP Ilfov.Pintre cei vizati de favorizarea rambursarilor ilegale a fost si Alexandru Vrabie, un apropiat al lui Rusanu, numit la conducerea finantelor din Ilfov. Ulterior, dupa declansarea scandalului rambursarilor ilegale, Vrabie a fost sfatuit sa-si ceara transferul din Finante, el refugiindu-se astfel sub aripa lui Rusanu, la Eximbank.De altfel, cei doi fusesera, pe vremuri, colegi la Centrocoop, in subordinea lui Gioni Popescu. Desi prejudiciul constatat atunci la DGFP Ilfov depasea usor 50 de miliarde de lei vechi, anchetele au fost, abil, stopate.

Cu exceptia presei, nimeni nu a mai legat numele lui Rusanu de rambursarile ilegale de TVA. In perioada in care a fost secretar de stat la Ministerul Finatelor, Dan Radu Rusanu si-a creat o retea de functionari publici fideli, care, conform anchetelor derulate atunci de corpul de control al ministrului Finantelor (IGAI), au incurajat si favorizat rambursarile ilegale de TVA din perioada 1997-2000. Un astfel de nucleu a activat la conducerea de atunci a DGFP Ilfov. Pintre cei vizati de favorizarea rambursarilor ilegale a fost si Alexandru Vrabie, apropiat al lui Rusanu, numit la conducerea finantelor ilfovene.

Ulterior, dupa declansarea scandalului rambursarilor ilegale, Vrabie a fost sfatuit sa-si ceara transferul din Finante, el refugiindu-se astfel sub aripa lui Rusanu, la Eximbank. Dealtfel, cei doi fusesera, pe vremuri, colegi la Centrocoop, in subordinea lui Gioni Popescu. Desi prejudiciul constatat atunci la DGFP Ilfov depasea usor 50 miliarde lei, anchetele au fost, abil, stopate. Cu exceptia presei, nimeni nu a mai legat numele lui Rusanu de rambursarile ilegale de TVA. Anul trecut insa, Dan Radu Rusanu a redeschis subiectul si a impartasit cateva aspecte din experienta frauduloasa a protejatilor sai, in cadrul unei comunicari stiintifice sustinute la Universitatea Romano-Americana.

Titlul lucrarii este destul de sugestiv: “Rambursarea taxei pe valoarea adaugata – potentiala zona de frauda fiscala ». Nu stim daca printre cei din sala s-a aflat si Ene Dinga, fost sef al IGAI si, ulterior, ministru al Integrarii, cel care a descoperit si a decapitat mafia rambursarilor de TVA din Ministerul Finantelor.

Familia Rusanu are o avere estimata de revista „Bilant“ la aproape 60 de milioane de dolari Valoarea la zi a averii lui Dan Radu Rusanu este impresionanta. Ea se bazeaza, in buna parte, pe activele detinute pe piata imobiliara (unele terenuri au fost cumparate, altele primite in contul retrocedarilor), pe cåteva apartamente si pe actiunile detinute la compania International S.A.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.26, noiembrie 2006

Averea lui Marko Bela

averea Marko

Marko Bela nu s-a aflat in centrul dezvaluirilor legate de diverse afaceri. Cu toate acestea, liderul UDMR a condus cinci fundatii care nu au dus lipsa de finantari substantiale. Este posibil ca de aici sa provina si diferenta dintre cheltuielile lui Marko Bela si veniturile sale.

Oficial, Marko Bela nu este un om bogat. Comparativ cu Attila Verestoy, spre exemplu, el este chiar modest. Liderul UDMR a avut grija sa nu atraga prea tare atentia asupra sa. Astfel, intreaga agoniseala a lui Marko Bela se reduce la cateva hectare de teren agricol, si acelea mostenite, doua locuinte, un autoturism, actiuni la o editura si conturi in banci din Romania de aproximativ 65.000 de dolari. In mod surprinzator, in declaratia sa de avere nu apar, cum ne-am fi asteptat, conturi deschise la vreo banca din Ungaria, desi liderul UDMR dirijeaza, de mai multi ani, fonduri importante provenite de la guvernul ungar pentru minoritatea maghiara din Romania.

Cu toate acestea, a atras atentia vehementa cu care liderul UDMR s-a opus infiintarii Agentiei Nationale de Integritate (ANI), o institutie autonoma al carei scop este verificarea veridicitatii datelor inscrise in declaratiile de avere ale demnitarilor. Conform ministrului justitiei, Monica Macovei, UDMR s-a opus mai multa vreme, in guvern, adoptarii proiectului de lege referitor la ANI, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care liderii acestui partid au fot catalogati drept „o frana in calea reformei“. Pentru a-i convinge de necesitatea infiintarii Agentiei, a fost nevoie de interventia personala a vicepresedintelui Comisiei Europene, Franco Frattini. Acesta a avut, recent, o discutie lamuritoare cu Marko Bela care, ulterior, s-a declarat de acord cu sustinerea, in parte, a legii care va fi dezbatuta in Parlament.

De altfel, presa a semnalat, in ultimii ani, modul oarecum discretionar in care staff-ul din fruntea UDMR a monopolizat si repartizat fondurile provenite atat de la Budapesta, cat si de la Bucuresti. Mai multe voci din cadrul minoritatii maghiare din Romania au cerut insistent un control riguros al modului in care au fost gestionate aceste fonduri de catre UDMR, cu atat mai mult cu cat ele erau destinate societatii civile maghiare, si nu partidului.

Astfel, in urma cu doi ani, Consiliul Tineretului Maghiar (MIT) a adresat un protest conducerii UDMR prin care, in numele a peste 90 de asociatii si institutii civile ale minoritatii maghiare, le-a cerut liderilor UDMR sa renunte la monopolul asupra repartizarii fondurilor provenite de la statul roman si cel ungar. In replica, Marko Bela a declarat atunci ca „acesti tineri mi se pare ca nu au alta preocupare decat cea legata de impartirea banilor. Or, trebuie sa inveti sa castigi bani si apoi sa te gandesti la cine imparte banii“. Evident, nervozitatea din declaratia liderului UDMR a fost generata de „pretentia“ tinerilor maghiari ca politicienii dirijati de Marko sa nu mai fie intermediari in repartizarea fondurilor pentru societatea civila.

Carte de vizita
Marko Bela, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu si presedinte al UDMR, s-a nascut pe 8 septembrie 1951 in Targu Secuiesc, judetul Covasna. Dupa ce a divortat de Eniko Marko, s-a recasatorit cu Anna Ibolya Koos, cu care are un baiat. El mai are, din prima casatorie, doi copii, o fata (Eszter, 28 de ani) si un baiat. Anna Koos lucreaza, din 1997, ca ziarista la TVR, in cadrul Redactiei de limba maghiara, si este mai tanara cu zece ani decat actualul ei sot. In 1974, la un an dupa casatoria cu Eniko, Marko Bela a absolvit Facultatea de Filologie, specializarea limba si literatura maghiara-franceza, din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Si-a facut primii doi ani de stagiatura ca profesor de franceza la Scoala generala din localitatea Santana de Mures, iar in 1976 a devenit redactor la revista literara „Igaz Szo“ din Targu-Mures, unde a activat pana in 1989. La sfarsitul anului 1989 a ajuns redactor-sef al revistei literare „Lato“, din Targu-Mures.

In 1978, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar, din 1990, este membru al Uniunii Scriitorilor din Ungaria si secretar general al grupului PEN al Scriitorilor Maghiari din Romania. In anul 1990, a intrat in politica si a devenit membru fondator si vicepresedinte al organizatiei UDMR Mures, iar, in perioada 1990-1991, a fost membru in Prezidiul UDMR. Tot din 1990, este senator de Mures, ales in toate legislaturile de pana acum. De asemenea, din 1993 este presedinte al UDMR, reales in 1995, 1999 si 2003. In decembrie 2004, a fost numit ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile culturii, invatamantului si integrarii europene. Din 1974 a publicat 18 volume de poezii in limba maghiara, precum si alte volume de eseuri, traduceri, studii si discursuri politice in aceeasi limba.

Cele cinci fundatii conduse de Marko Bela

Marko Bela a dirijat, de-a lungul anilor, mai multe fundatii prin care s-au vehiculat sume importante de bani, proveniti de la guvernul ungar si cel roman, in scopul sprijinirii comunitatii maghiare din Romania. Cu acest instrument nazdravan la indemana, el a reusit sa se mentina peste 13 ani la varful UDMR. De-a lungul timpului, s-a implicat direct in cel putin cinci fundatii: Illyes (IKA), Communitas, Fundatia pentru Scoala, Aranka Gyorgy si Janovics Jeno, toate functionand ca veritabile aspiratoare de fonduri si, deci, instrumente de manipulare politica.

Fundatia culturala Illyes (Illyes Kozalapitvany) a fost infiintata in Ungaria, administreaza fondurile guvernamentale ungare pentru fundatiile din strainatate si are ca scop principal sprijinirea comunitatilor maghiare de dincolo de granite. In 2002, presedinte al acestei fundatii a fost ales Pomogats Bela, fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria si un bun prieten al lui Marko Bela. Institutia are sapte subcuratorii in strainatate (Austria, Croatia, Romania, Serbia, Slovacia, Slovenia si Ucraina), cel din Romania, deschis la Cluj, fiind condus de un comitet director in fruntea caruia, din 2003, se afla Marko Bela. Printre membrii subcuratoriatului de la Cluj al Fundatiei Illyes (IKA) se regasesc si alti lideri importanti ai UDMR, precum Frunda Gyorgy, Kelemen Hunor sau Takacs Csaba. Interesul guvernului de la Budapesta pentru comunitatea maghiara din Romania a fost cuantificat, in perioada 2002-2003, prin alocarea a aproximativ doua milioane de dolari (220 milioane forinti, respectiv 245 milioane forinti – conform unei declaratii a lui Pomogats Bela), numai catre subcuratoriatul condus de Marko Bela.

Conform unor informatii aparute in publicatia „Buna Ziua Ardeal“, in anul 2002 comunitatea maghiara din Ardeal ar fi primit 924 milioane de forinti. Comparativ, la sfarsitul lui martie 2006, suma alocata a fost, conform informatiilor de pe site-ul Illyes, de 151 milioane forinti, adica 46,5% din intreaga suma alocata pentru comunitatea maghiara din afara Ungariei. De asemenea, conform unor informatii de presa, Fundatia Illyes a finantat oficial UDMR, in perioada 1990-2002, cu 50 de milioane de forinti. Marko Bela a fost acuzat in mai multe randuri, fie de membri ai comunitatii maghiare, fie de catre adversarii politici, de faptul ca fondurile primite astfel de la Fundatia Illyes au fost repartizate netransparent sau discretionar, in centrul acestor suspiciuni fiind incluse chiar doua alte fundatii pe care acesta le conduce (Communitas si Aranka Gyorgy).

Fundatia Communitas a fost infiintata la Cluj pe 12 februarie 1998 si a fost condusa, de la infiintare si pana la sfarsitul anului trecut, de catre Marko Bela, vicepresedinte fiind Takacs Csaba. Printre membrii comitetului de directie se afla Borbely Laszlo, Kelemen Attila, Kelemen Hunor, Kerekes Gabor, Nagy Zsolt si Szep Gyula. In martie 2001, s-a infiintat in Bucuresti o filiala a Fundatiei Communitas, condusa de Takacs Albert Csaba, ai carei membri fondatori sunt Birtalan Joszef, Koro Iosif si Varga Attila. Scopul acestei fundatii este: „Intreprinderea, organizarea si sprijinirea unor actiuni in vederea dezvoltarii societatii civile prin facilitarea cunoasterii, recunoasterii, exprimarii, dezvoltarii si respectarii reciproce a patrimoniului cultural, spiritual, lingvistic, religios al fiecarui grup sau comunitati”.

Dirijorul fondurilor romano-maghiare

„Communitas“, care primeste fonduri si de la guvernul Romaniei, a fost in mai multe randuri in atentia opiniei publice fie din cauza nemultumirii unor asociatii ale societatii civile maghiare, sau ale unor adversari politici din cadrul aceleiasi comunitati, fie din cauza controverselor generate de faptul ca fondurile ajung la comunitatea maghiara prin intermediul unei fundatii a UDMR, si nu printr-o asociatie apolitica. Pe de alta parte, UDMR, ca partid politic, este finantat de la bugetul de stat, iar alocarea altor fonduri catre o fundatie a aceluiasi partid a fost inteleasa de unii comentatori cel putin ca o dubla finantare. Duplicitatea este justificata si de statutul UDMR care, desi actioneaza ca un partid politic, este, oficial, o organizatie culturala a comunitatii maghiare din Romania.

Prin Communitas, maghiarii din Romania au primit si primesc fonduri atat de la guvernul ungar, via Fundatia Illyes (IKA), cat si de la guvernul roman, via Departamentul Minoritatilor Nationale/Departamentul guvernamental pentru Relatii Interetnice. Astfel, in perioada 1999-2001, Communitas a primit aproximativ 100 de milioane de forinti de la IKA.

Dupa aparitia Hotararii de Guvern nr. 160/2002, fundatia Communitas a inceput sa primeasca si fonduri de la guvernul roman, cuantumul lor fiind de zeci de miliarde de lei. Astfel, in 2001-2002, sumele alocate de guvernul roman au totalizat peste 27 miliarde lei, in 2003 ajungand la 37 miliarde lei, bani care ulterior au fost repartizati de liderii UDMR dupa criterii cel putin ciudate. In februarie 2005, prin HG nr. 80, suma alocata fundatiei Communitas de catre Departamentul pentru Relatii Interetnice din cadrul Guvernului Romaniei a fost de 58,2 miliarde lei (peste 2 milioane de dolari), iar, anul acesta, suma repartizata a fost, conform HG nr. 122, de 80,2 miliarde lei.

Pe de alta parte, tot anul trecut, un cotidian de limba maghiara, controlat de liderul UDMR Verestoy Attila (prin societatea Scripta SRL), Új Magyar Sz”, a primit de la Fundatia Communitas o sponsorizare de 1,3 miliarde lei, in vreme ce cotidianul „Kronika“, tot de limba maghiara, dar critic la adresa UDMR, a primit o suma de 24 de ori mai mica, respectiv 50 milioane lei. De asemenea, pe lista cu sponsorizari din partea fundatiei Communitas, a fost inclus, cu 3 milioane de forinti, si cotidianul „Lato“ din Targu-Mures, publicatie al carei redactor-sef este, evident, Marko Bela. Acestea sunt doar doua exemple despre cum au fost dirijati banii de catre comitetul condus de liderul UDMR. Fondurile fusesera alocate de catre guvernul maghiar in scopul sustinerii culturale a comunitatii maghiare din Romania.

Fundatia Aranka Gyorgy, cu sediul in Targu-Mures, a fost infiintata pe 31 decembrie 1992, de catre un anume Deak Martin. In Registrul National al Fundatiilor, aceasta institutie apare insa cu doua numere de inregistrare, 90/B/1992, respectiv 158/B/1999, ceea ce inseamna ca, pe parcurs, fundatia fie a fost desfiintata, fie si-a schimbat numele. Conform unui material aparut in Ziarul de Mures, „Fundatia Marosvasarhely, actuala Aranka Gyorgy, a primit la infiintare, in 1992, un sprijin din partea maghiara in valoare de 924.000 de forinti pentru cheltuieli de editare si tipografice. Apoi, redenumita Fundatia Aranka Gyorgy, a mai incasat, intre anii 1995 si 2001, 11,7 milioane de forinti, tot pe relatia Illyes-Communitas. Cert este ca, astazi, fundatia Aranka Gyorgy, reinregistrata sub acest nume in 1999, il are ca presedinte pe liderul UDMR, Marko Bela.

Fundatia Janovics Jeno Alapitvany a fost infiintata pe 27 aprilie 2004, cu sediul in Targu-Mures. Scopul infiintarii acestei fundatii a fost administrarea unui post maghiar independent de televiziune (TMT), care ar fi urmat sa se infiinteze in Transilvania. Oficial, scopul consemnat la infiintare a fost „crearea cadrului institutional necesar infiintarii si sprijinirii unor societati de radio si televiziune si realizarii unor emisiuni in limba maghiara“. Fundatia a fost infiintata dupa ce, cu doua luni mai devreme, guvernul ungar anuntase deja ca va aloca aproximativ 1,2 milioane de euro pentru viitorul post de televiziune. Presedinte al consiliului director al fundatiei a fost desemnat Nagy Zsolt, iar ca membri ai fundatiei au fost numiti Marko Bela, Takacs Csaba, Galfalvi Zsolt, Csep Sandor si Gasparik Attila. Fondurile alocate de guvernul ungar n-au fost, se pare, suficiente pentru infiintarea televiziunii, ba chiar au devenit un subiect major de disputa la varful UDMR, deoarece unii dintre liderii maghiari ar fi dorit ca milionul de euro sa fie folosit pentru sprijinirea unor proiecte mediatice aflate deja pe piata, altii fiind insa de parere ca o televiziune independenta maghiara in Ardeal ar fi extrem de importanta atat pentru comunitate, cat si pentru UDMR, mai ales in campania electorala.

Fundatia pentru Scoala fost infiintata in martie 1996, cu sediul in Cluj, scopul declarat oficial fiind „acordarea unui sprijin material si moral pentru modernizarea invatamantului“. Ca presedinte al fundatiei figureaza acelasi lider al UDMR, Marko Bela.

Poezia din averea oficiala a lui Marko Bela

In perioada 2004-2006, cand a fost obligat sa-si depuna declaratiile de avere, agoniseala modesta a lui Marko Bela a cunoscut totusi cateva modificari ce nu pot fi justificate din salariul de la Senat si UDMR. Astfel, in anul 2004 el a declarat ca detine un apartament de 46 metri patrati, o vila de 149 metri patrati, situata in cartierul Rasaritului din Sancraiu de Mures, trei terenuri agricole (mostenite) cu o suprafata totala de 6 hectare, o masina Renault Clio achizitionata in 2001, conturi de aproximativ 24.000 de euro si actiuni in valoare de 1.568 euro la Editura Mentor SRL din Targu-Mures.

O avere dupa modelul lui Fat-Frumos

In mai 2005, averea lui Marko Bela cunoaste, brusc, o crestere importanta. El achizitioneaza, pe numele sotiei (Kaas Anna Ibolya), un apartament in Bucuresti, de 110,12 mp, cu o valoare de impozitare de 995,13 milioane lei, dupa ce, in 2004, a donat apartamentul de 46 mp (cu o valoare de 405,74 milioane lei) catre Deak Sala Eszter si Deak Sala Rebeka. La acea data, el detinea in conturile din banci 31.480 dolari si 32,267 milioane lei. Veniturile salariale din 2004 au fost de 357,7 milioane lei de la Senat, 323,7 milioane lei de la UDMR, 4,7 milioane lei de la guvern, la aceste sume adaugandu-se salariul sotiei (Kaas Anna Ibolya) de la Societatea Romana de Televiziune, 259,5 milioane lei. Un total de 945,6 milioane lei.

La sfarsitul aceluiasi an, pe 28 decembrie 2005, Marko Bela mai anunta o achizitie importanta in familie, anume un Volkswagen Golf, in valoare de aproximativ 20.000 de euro, precum si o depunere in conturi de 90.000 RON. In acelasi timp, el anunta si vanzarea catre Deak Sala Eszter, cu 2.000 de euro, a vechiului Renault Clio. Conturile bancare, in acel moment, erau de 31.343 dolari, 91.398 RON si 16.000 forinti.

In martie 2006, Marko Bela se simte obligat sa precizeze in declaratia de avere de unde a facut rost de cei peste 90.000 RON si 16.000 de forinti (204 RON). Conform celor consemnate in document, banii ar reprezenta „drepturi de autor“ pentru „opere literare“.

De asemenea, el a mai declarat si veniturile salariale obtinute in 2005 astfel: 43.197 RON (Guvern), 45.376 RON (UDMR) si 31.611 RON (salariul sotiei de la SRTV), adica 120.184 RON. Mentionam ca sumele din conturile bancare au ramas intacte. Daca s-a straduit totusi sa-i iasa socoteala din declaratiile de avere, Marko Bela „a uitat“ sa declare insa actiunile detinute de sotia sa la societatea abil denumita Karakter SRL. Astfel, conform datelor de la Oficiul national al Registrului Comertului, Koos Anna Ibolya figureaza ca administrator si actionar cu 75% (750 RON) la firma Karakter SRL, infiintata in 2001 cu obiect de activitate identic cu cel al firmei controlate de Marko Bela (Meteor SRL): „editarea cartilor, brosurilor si a altor publicatii“.

Desi a depus un efort laudabil pentru transparenta, Marko Bela are o problema cu aceste declaratii de avere si indaratnicia cu care s-a opus infiintarii Agentiei Nationale de Integritate, cea care verifica adevarul celor consemnate in declaratiile de avere, devine explicabila. Aceasta, deoarece este imposibil ca din veniturile declarate intr-un an (aproximativ 30.000 euro) sa poti achizitiona un apartament de peste 100 mp in Capitala si un autoturism Volkswagen Golf de ultimul tip. De asemenea, chiar daca te cheama Marko Bela, este imposibil sa primesti in avans, pentru opere literare, un miliard de lei in anul 2005. Poti primi acesti bani pentru promovarea unor legi sau chiar a unor manele, dar, in nici un caz, pentru „opere literare“ nescrise sau nepublicate.

Venituri: 350.148 dolari

Venituri din salarii

Functiile detinute de Marko Bela si retribuite constant dupa 1990 au fost acelea de senator in Parlamentul Romaniei (1990-2006), presedinte al UDMR (1993-2006). Castigurile din „meseria“ de senator i-au adus lui Marko, in perioada 1990-2006, venituri de aproximativ 150.000 de dolari. In paralel, el a fost platit si ca presedinte al UDMR, salariul mediu declarat in 2004 si 2005 fiind de 830 dolari lunar, respectiv 1.300 dolari lunar. La o medie lunara de 1.000 dolari, veniturile salariale in calitate de presedinte UDMR ar putea fi estimate la inca 150.000 de dolari. Prin urmare, totalul estimat al veniturilor, in perioada 1990-2006, este de 300.000 dolari.

Venituri din dividende

Marko Bela este actionar (22,2%) la Editura Mentor SRL din Targu-Mures, societate infiintata in 1992 si al carei obiect de activitate este „editarea cartilor, brosurilor si a altor publicatii“. Asociatii lui Marko in aceasta afacere sunt Galfalvi Gyorgy (24,44%) – actualul redactor-sef al revistei „Lato”, Kiraly Stefan (24,44%), Ballo Agnes Maria (4,44%), Kovacs Andras Ferenc (8,88%), Kuti Marta Lenke (4,44%), Lepedus Iulci (4,44%) si Szocs Katalin (6,66%).

Conform datelor de la Ministerul Finantelor, Editura Mentor a inregistrat, in perioada 1999-2004, urmatoarea evolutie a profiturilor nete: 22,7 milioane lei (1999), 1.139,9 milioane lei (2001), 561 milioane lei (2002) si 930 milioane lei in 2004. Profitul total a fost, asadar, in aceasta perioada, de 86.175 de dolari. In cazul in care si-ar fi ridicat anual dividendele cuvenite, lui Marko Bela i-ar fi revenit 19.000 dolari.

Venituri din vanzari

Singura vanzare consemnata explicit in declaratiile de avere ale lui Marko Bela este un autoturism Renault Clio din 2001, suma tranzactiei fiind de 2.000 de euro (2.487 dolari). De asemenea, el a mai consemnat si o alta vanzare, cu cantec, a unor asa-zise drepturi de autor. Astfel, in declaratia de avere din martie 2006, Marko Bela a declarat, la capitolul venituri, 90.000 RON si 16.000 HUF, ceea ce reprezinta echivalentul a 31.000 dolari. Sumele ar proveni, conform declaratiilor liderului UDMR, din vanzarea in avans, catre o misterioasa editura, a drepturilor de autor pentru o presupusa opera literara ce urmeaza a fi publicata. Numai ca, prin publicarea unui volum de poezie, un autor fie el si genial, nu poate incasa, la un tiraj maxim de 1.000 de exemplare, mai mult de 1.000 RON. Pentru a acoperi intreaga suma ar trebui ca liderul UDMR sa scrie cel putin 90 de volume de versuri in urmatorii cinci ani, ceea ce e absurd. Prin urmare, Marko Bela are o problema destul de serioasa in a-si justifica „drepturile de autor“.

Cheltuieli: 678.000 dolari

Cosul zilnic

Avand in vedere statutul capatat de Marko Bela dupa anul 1990, precum si faptul ca are trei copii si a suportat, in plus, un divort, estimam cheltuielile lunare ale acestuia („cosul zilnic“, imbracaminte, rechizite, facturi, deplasari la Budapesta, concedii etc.) la minimum 2.000 dolari. Ceea ce inseamna, pentru perioada 1990-2006, un total de 384.000 dolari.

Achizitii: locuinte si masini

Cele mai importante achizitii facute oficial de Marko Bela au fost, conform ultimelor declaratii de avere, doua locuinte si doua autoturisme. Prima dintre locuinte este o vila de 149 metri patrati, cumparata in 2001 si situata intr-un luxos cartier (Rasaritului) din Sancraiul de Mures. Desi valoarea de impozitare declarata este de 722 milioane lei, echivalentul unei garsoniere situate in aceeasi localitate, valoarea imobilului este de minimum 200.000 dolari. O a doua locuinta, achizitionata in 2005, este un apartament de 110 metri patrati situat in Bucuresti, cu o valoare de impozitare declarata de 995,13 milioane lei si o valoare reala de aproximativ 100.000 dolari. Autoturismele achizitionate, un Renault Clio (2001) si un Volkswagen Golf (2005), sunt evaluate la aproximativ 30.000 de dolari.

Conturi in banci: 64.500 dolari

Conform ultimei declaratii de avere, Marko Bela are in conturi si depozite din banci romanesti 31.343 dolari, 91.398 RON si 16.000 HUF, echivalentul a aproximativ 64.500 dolari.

Un minus de 392.500 dolari

O estimare a veniturilor si cheltuielilor lui Marko Bela, realizate in perioada 1990-2006, arata ca acesta ar avea de justificat castiguri de aproximativ 400.000 de dolari, fonduri a caror provenienta este necunoscuta. In aceste conditii, anticipam o autosesizare a actualei comisii de cercetare a averilor, sau a viitoarei Agentii Nationale de Integritate, pentru verificarea veridicitatii datelor inscrise in declaratiile de avere semnate de Marko Bela.

Mici secrete036

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 24, septembrie 2006

Averea lui Radu Berceanu

Numit de curand ministru al transporturilor, constructiilor si turismului, Radu Berceanu revine in atentia opiniei publice dupa ce, in urma cu opt ani, prelua portofoliul Industriilor si Comertului. In vechea functie, prin masurile luate, a declansat o serie de controverse. Scandalurile de coruptie in care a fost implicat, toate finalizate cu „neinceperea urmaririi penale“ de catre procurori, l-au scos totusi, ulterior, pe Berceanu, din zona suspiciunilor.

Desi a fost implicat in debarcarea lui Petre Roman de la conducerea PD, Berceanu a fost trecut in linia a doua a partidului si a avut timp suficient sa-si dezvolte afacerile. Devenit, in actuala legislatura, senator PD si vicepresedinte al Senatului, el a uitat, in virtutea inertiei, sa renunte la calitatea de administrator al uneia dintre firmele sale, aflandu-se mai multa vreme intr-o stare de incompatibilitate. Anul trecut, prin sotie si prin cei doi fii, senatorul Berceanu a infiintat alte firme si si-a sporit averea si directiile de dezvoltare. Recent, la presiunea mass-media, Berceanu a intrat in vizorul comisiei de cercetare a averilor, din cauza unor neconcordante aparute intre averea declarata si cea reala. Estimarea averii lui Radu Berceanu aduce mari surprize.

Carte de vizita

Radu Mircea Berceanu s-a nascut pe 5 martie 1953 in Ramnicu-Valcea. Este casatorit cu Mihaela Marinela (52 ani) si are doi copii, Andrei (22 ani) si Victor (25 ani). In 1978, a absolvit Facultatea de Constructii de Aeronave din cadrul Politehnicii Bucuresti, iar primii doi ani de stagiatura i-a incheiat ca inginer la Centrul de Incercari in Zbor al Industriei Aeronautice Romane. In perioada 1980-1990 a fost profesor la Liceul Aeronautic Craiova (Liceul Industrial nr. 1), iar, in paralel, dupa 1984 a functionat ca inginer si la Fabrica de Avioane Craiova.

In decembrie 1989, a patruns, alaturi de alti manifestanti, in Comitetul Judetean de Partid Dolj si a devenit presedintele CFSN-ului si al CPUN-ului din judet. A fost membru FSN/PD si presedinte al organizatiei PD Dolj de la infiintare. Ulterior, pe linie de partid, a detinut functiile de secretar, vicepresedinte executiv si vicepresedinte al PD.
In perioada 1990-2004 a fost deputat FSN/PD de Dolj, iar din 2004 a fost ales senator PD de Dolj pe listele Aliantei D.A.

In aprilie 1998 a fost numit ministrul industriei si comertului, functie pe care a detinut-o pana in decembrie 2000. Luna trecuta Radu Berceanu l-a inlocuit pe Gheorghe Dobre la conducerea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Venituri: 3.625.855 dolari

Venituri din salarii: 130.000 dolari
In perioada 1990-1992, castigurile salariale ale deputatului Radu Berceanu au fost de aproximativ 15.000 dolari. In legislatura urmatoare, la un salariu mediu de 600 dolari lunar, veniturile salariale au fost de aproximativ 29.000 dolari. In perioada 1996-2000, la un salariu de 700 dolari lunar, veniturile se ridica la 33.600 dolari, iar in penultima legislatura, veniturile au fost de 38.400 dolari. In perioada decembrie 2004 – ianuarie 2006, senatorul Berceanu a castigat, la un salariu mediu de 1.200 dolari lunar, 14.400 dolari. Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-2006 a fost, asadar, de aproximativ 130.000 dolari.

Venituri din dividende: 1.826.710 dolari
Firmele in care figureaza ca actionar, direct sau indirect (printr-o alta firma), cel putin unul dintre membrii familiei Berceanu sunt AVI SRL, Parky SRL, Vaber Invest Group SRL, La Birotique & CO SRL, Piscine Solara SRL si R.M.C. SRL.

Cea mai importanta dintre firmele lui Radu Berceanu este AVI SRL, o societate infiintata in 1994 si al carei profit a crescut de 20 de ori la scurt timp dupa ce Berceanu a ajuns ministrul industriei si comertului. La infiintare, societatea avea un capital social de 100.000 lei, repartizat intre Radu Berceanu si Adriean Videanu, iar, ulterior, dupa iesirea din firma a lui Videanu si dupa mai multe majorari de capital, acesta a ajuns la 5 miliarde lei vechi. Firma are ca obiect principal de activitate productia de obiecte din rasini sintetice armate cu fibra de sticla, metal, mase plastice, dupa proiecte proprii sau alte proiecte.

Familia Berceanu detine la aceasta societate 95% din capitalul social, iar Daniel Ion Nedelcut, 5%. Profiturile nete inregistrate, conform datelor oficiale, de AVI SRL au fost, in perioada 1998-2004, urmatoarele: 1,190 mld. lei (134.076 dolari – 1998), 23,668 mld. lei (1.543.606 dolari – 1999), 0,925 mld. lei (42.641 dolari – 2000), 0,202 mld. lei (6.951 dolari – 2001), 0,463 mld. lei (14.007 dolari – 2002), 0,254 mld. lei (7.651 dolari – 2003) si 1,206 mld. lei (36.952 dolari – 2004). In anul 2005, dividendele incasate de membrii familiei au fost de 1,140 mld. lei (39.126 dolari). Valoarea maxima a dividendelor incasate, plecand de la ideea ca profitul nu a fost reinvestit, de familia Berceanu este, asadar, de 1.825.010 dolari.

Parky SRL, infiintata in 1993, cu sediul in Str. Vigilentei nr. 1 din Bucuresti, l-a avut ca unic actionar si administrator pe Radu Berceanu. Firma, aflata azi in dizolvare, a avut ca obiect de activitate ridicarea autoturismelor parcate neregulamentar pe drumurile publice sau blocarea rotilor acestora. Desi a avut mai multe sucursale in tara (Craiova, Braila, Suceava si Buzau), puncte de lucru (Targu-Mures, Timisoara, Piatra-Neamt, Barlad) si un birou in municipiul Iasi, multe dintre aceste sedii fiind localizate in spatii ale unor societati comerciale cu capital de stat, astazi n-a mai ramas in functiune decat sucursala Craiova a lui Parky SRL, sucursala administrata direct de Radu Berceanu. Cum, din 2002, societatea n-a mai inregistrat profituri, iar profiturile nete din 1999-2001 au fost de cateva milioane lei, nu se poate spune nimic despre dividendele incasate de Berceanu de la aceasta firma.

R.M.C. SRL a fost infiintata in 2002, iar actionarii sunt AVI SRL (50%) si societatea franceza E.M.C (50%). Profiturile nete declarate in 2003 si 2004 au fost de 26,5 milioane lei, respectiv 91 milioane lei. Asta inseamna, pentru familia Berceanu, dividende totale de 1.700 dolari.

Celelate societati nu figureaza cu bilanturi pe site-ul Ministerului Finantelor, ele fiind infiintate in 2005 (Piscine Solara SRL si Vaber Invest Group SRL) si in 2006 (La Birotique & Co SRL). De asemenea, societatea Vaber Invest Group SRL, apartinand fiilor lui Radu Berceanu, detine 60% din Autotest 93 SRL si 5% din Best Eastern Resort SA, o societate in care, printre actionari se afla Victor Babiuc (2,5%) si Eurosind – Turism SRL (20%).

Venituri din vanzari: 1.669.145 dolari
Radu Berceanu a completat pana acum patru declaratii de avere: in mai 2004, in decembrie 2004, in ianuarie 2006 si in iunie 2006. Oficial, veniturile actualului ministru al industriilor sunt consemnate in declaratiile de avere. Numai ca, analizand aceste documente, este imposibil de stabilit, chiar si cu o eroare de plus sau minus un milion de euro, care sunt aceste venituri. Aceasta, deoarece demnitarul PD a incurcat intentionat incasarile cu plasamentele sau investitiile, urmarind un scop neprecizat, dar care poate fi usor de ghicit.

Din analiza primelor doua declaratii de avere, rezulta ca Berceanu a vandut/instrainat doua terenuri situate „in Romania“ cu un pret, evident, neprecizat. Suprafata totala a acestor terenuri este de 3.595 mp. Daca suma tranzactiei n-a fost consemnata explicit in cea de-a doua declaratie de avere, ea poate fi insa gasita in cuantumul creantelor sau in conturile declarate. Astfel, daca in prima declaratie de avere Berceanu a consemnat creante de 600.000 de euro si conturi de aproximativ 38.780 de euro, in cea de a doua declaratie de avere creantele erau de 1.400.000 de euro, conturile de 193.265 euro, iar obligatiile de 200.000 euro.

Creantele au crescut, asadar, cu 800.000 de euro, iar conturile cu 154.485 euro. Prin urmare, deoarece singura tranzactie vizibila ar putea fi vanzarea celor doua terenuri din „Romania“, este de presupus ca pretul acestor terenuri a fost de aproximativ 954.485 euro. Un an mai tarziu insa, in declaratia de avere din ianuarie 2006, Berceanu consemneaza faptul ca, pe 21 octombrie 2004, a vandut un teren situat in str. A. Cotrus nr. 55A din Bucuresti, cu suma de 1.344.000 de euro. Cumparatorii declarati au fost sotii Venera si Sorin Dumitru Anghel. De mentionat ca, Anghel Sorin si Venera sunt parintii lui Mihai Anghel, patronul SC Cerealcom SA Dolj.

Cheltuieli: 3.806.033 dolari

Intretinerea/cosul zilnic – 480.000 dolari
In perioada 1990-2006, Radu Berceanu a fost deputat in Parlamentul Romaniei, ministru si om de afaceri. Prin urmare, standardul de viata si pretentiile afisate de familia Berceanu pot fi estimate la cheltuieli lunare de minimum 2.500 de dolari, suma in care sunt incluse cosul zilnic, cheltuieli cu intretinerea locuintei, a sotiei si a celor doi copii. Astfel, in toata aceasta perioada (192 luni), cheltuielile pentru intretinerea familiei Berceanu se ridica la 480.000 dolari.

Achizitii auto, imobile si bijuterii: 1.177.700 dolari
In declaratiile de avere, Radu Berceanu a precizat ca, in anul 2001, a cumparat un autoturism Toyota RAV4 fabricat in 2001 si, in 2004, un Volvo XC90 din 2003. Desi nu a declarat valoarea de cumparare a celor doua autoturisme, in primul caz ea poate fi estimata la 22.400 dolari (25.000 euro), iar in cel de-al doilea, la minimum 55.800 dolari (45.000 euro).

Ministrul transporturilor a mai declarat, de asemenea, un apartament de 68 mp. cumparat in Spania, in perioada 1999-2003, cu o valoare de impozitare de 77.100 dolari (62.000 de euro). La fel, el detine un apartament de 86 mp. in Craiova (str. A.C. Cuza nr. 118, bl. M13, ap. 6) cu o valoare impozabila de 112.000 RON, dobandit prin schimb, si un alt apartament de 55 mp. in Ramnicu Valcea (str. Regina Maria nr. 12, bl. C6, ap. 6) mostenit in 1997 si care are o valoare impozabila de 56.000 RON.

In 1998, Berceanu a intrat in posesia unui teren intravilan de 2.000 mp, iar in perioada 1999-2001 a unui alt teren intravilan de 1.595 mp. Evident, el nu a declarat nici valoarea de achizitie a acestor terenuri, nici localizarea lor. Avand insa in vedere faptul ca, cinci ani mai tarziu, valoarea acestor terenuri depasea 1,3 milioane euro, estimam ca valoarea de cumparare a fost de aproximativ 360.000 dolari.

Desi lipsesc din declaratia de avere, Berceanu mai detine cateva imobile achizitionate, probabil, pe numele firmelor sau pe numele fiilor sai. In primul rand, este vorba despre doua apartamente situate in Bd. Unirii nr. 55 (bloc E4a, sc. 2, etaj 6) si Bd. Unirii nr. 57 (bloc E4, sc. 6, etaj 6), imobile ce valoreaza astazi cel putin 400.000 dolari; primul dintre apartamente figureaza ca domiciliu al sotilor Berceanu si al fiului Andrei Berceanu, iar cel de-al doilea ca domiciliu al celuilalt fiu, Victor Berceanu.

Apartamentul din Bd. Unirii nr. 57 este si sediul firmelor Vaber Invest Group SRL si La Birotique & Co SRL, iar cel din Bd. Unirii nr. 54 este punct de lucru pentru firma AVI SRL. Oficial, acest ultim apartament este proprietatea AVI SRL, firma prin care Radu Berceanu mai detine o vila in Ghermanesti, Snagov, imobil a carui valoare este estimata la 250.000 dolari.

Radu Berceanu mai declara, in plus, bijuterii in valoare de 12.400 dolari (10.000 euro), obtinute in perioada 1954-2004.

Plasamente/investitii/ imprumuturi: 1.817.333 dolari
In declaratia de avere din ianuarie 2006, la capitolul „Plasamente, investitii directe si imprumuturi acordate“, acelasi Radu Berceanu consemneaza 800.000 euro cu titlul „Plata teren rata a doua“ – „Anghel Sorin/Venera». La fel, tot la acest capitol, el a mai consemnat 400.000 euro cu titlul „avans pentru cumparare teren“, „emitentul titlului“ fiind Ion Tugui. Ca si in primul caz, nici aici nu se precizeaza despre ce teren este vorba si nici daca banii au fost dati sau incasati.

Dincolo de toate acestea insa, retinem ca Berceanu declara sub semnatura 1.200.000 euro plasati in doua tranzactii cu terenuri. Prin urmare, indiferent daca a cumparat sau a vandut, suma amintita sporeste averea lui Berceanu fie cash, fie in echivalent imobiliar. De asemenea, la capitolul imprumuturi, Berceanu a declarat suma de 200.000 euro, bani pe care i-ar fi dat lui Pompiliu Selea, actionar si administrator la societatea Jiul SA din Craiova. In declaratia de avere din iunie 2006, de pe site-ul Guvernului, Berceanu precizeaza in plus ca a acordat un imprumut de 76.285 dolari (60.000 de euro) firmei Vaber Invest Group SRL, ce apartine fiilor sai.

Investitii in firme: 180.000 dolari
Parky SRL este prima dintre firmele lui Radu Berceanu. Societatea, infiintata in 1993, a functionat pana in 1995, ulterior intrand in stare de dizolvare. Cu sediul in Strada Vigilentei nr.1, ap. 8, sector 5, Bucuresti, Parky SRL a avut un capital social de 132 dolari (100.000 de lei), sucursale si puncte de lucru in noua orase din tara, majoritatea in sediul unor societati cu capital de stat.

AVI SRL a fost infiintata in 1994, cu sediul in str. Fulga nr. 6, sector 6, locuinta apartinandu-i soacrei lui Adriean Videanu. Afacerea a inceput, asadar, ca o asociere intre deputatii PD Radu Berceanu si Adriean Videanu, cu un capital social de 60 dolari (100.000 de lei in 1994). Ulterior, in 1998, societatea si-a schimbat sediul in incinta societatii cu capital de stat Metav SA, situata in str. Zapada Mieilor nr. 16-18 sector 1. In 2001, firma si-a schimbat din nou sediul, de aceasta data in Craiova, Str. Raului nr. 393.

La fel, AVI SRL a inregistrat puncte de lucru in Bucuresti (Bd. Unirii nr. 54, bl. E4A, sc. 2, et. 6, ap. 44, sector 3), Ghermanesti-Snagov (Tarlaua 1, Parcela 5) si Craiova (Str. Preciziei nr. 15). Actionarii AVI SRL sunt Radu Berceanu (80%), Mihaela Marinela Berceanu (5%), Andrei Berceanu (5%), Victor Berceanu (5%) si Daniel Ion Nedelcut (5%). Dupa ce a preluat controlul societatii, Radu Berceanu a majorat capitalul social la 5 miliarde lei, suma din care familia Berceanu a depus 165.858 dolari (4,75 miliarde lei).

Vaber Invest Group SRL, infiintata in mai 2005, cu sediul in Bd. Unirii nr. 57, are un capital social de 1.236 dolari (3.600 RON). Firma apartine celor doi fii ai lui Radu Berceanu, Victor si Andrei.

La Birotique & Co SRL a fost infiintata in iulie 2005 si are acelasi sediu cu Vaber Invest. In aceasta firma Andrei Berceanu detine 5% din capitalul social, iar Vaber Invest Group 20%, adica un total de 6.000 dolari (17.500 RON). Societatea Vaber Invest mai detine actiuni in alte doua firme: Autotest 93 SRL si Best Eastern Resort SA. I

In prima dintre acestea, Vaber Invest detine 60% din capitalul social, adica echivalentul a 41 dolari (120 RON). In cea de a doua, Vaber detine 5% din partile sociale, reprezentand tot 41 dolari. Piscine Solara SRL a fost infiintata in februarie 2006 si are sediul la parterul unei vile ce apartine societatii AVI SRL, in Ghermanesti-Snagov (str. Aleea Razboieni nr. 3). Firma, administrata de sotia lui Radu Berceanu, are printre actionari pe Vaber Invest Group, care detine 50% din capitalul social, adica echivalentul a 640 dolari (1800 RON).

R.M.C. SRL a fost infiintata in 2002, cu un capital social de 341.225.000 lei si are ca actionari societatea franceza E.M.C (50%) si AVI SRL (50%). Contributia la capitalul social a firmei lui Berceanu a fost de 6.078 dolari.

Conturi in banci: 151.000 dolari
In ultima declaratie de avere din iunie 2006, Berceanu afirma ca detine, intr-o banca din Romania, un depozit de 100.000 de euro si doua conturi, unul de 12.000 euro si un altul de 140 milioane lei, iar intr-o banca din Spania 2.800 de euro; in total, inseamna aproximativ 151.000 dolari.

In concluzie, acest calcul ne arata cheltuieli mai mari decat veniturile cu 180.000 de dolari.

Averea familiei Berceanu depinde de afacerea Jiul

Oficial, averea lui Radu Berceanu se compune din urmatoarele:
– un apartament de 86 mp in centrul Craiovei, str. A.C. Cuza, cu o valoare impozabila de 1,12 miliarde lei si o valoare de piata de aproximativ 70.000 dolari;
– un apartament de 55 mp in Ramnicu-Valcea, cu o valoare impozabila de 560 milioane lei si o valoare de piata de 50.000 dolari;
– un apartament in Spania (Calla Maillor, Juan Servez 3B) cu o valoare impozabila de 78.800 dolari (62.000 euro);
– un autoturism Toyota RAV4 din 2001, estimat la 13.000 dolari;
– un autoturism Volvo XC 90 din 2003, estimat la 30.000 dolari;
– bijuterii de 12.714 dolari (10.000 euro);
– 1.709.000 dolari (1.344.000 euro) – contravaloarea terenului vandut in 2004 sotilor Sorin Dumitru si Venera Anghel
– plasamente/investitii/ de 1.817.333 dolari (1.460.000 euro) catre sotii Anghel, Ion Tugui, Vaber Invest Group si Pompiliu Selea;
– AVI SRL-1,5 milioane dolari. Actiunile familiei Berceanu la SC AVI SRL sunt, oficial, evaluate la 165.858 dolari (4,25 miliarde lei ). Valoarea reala a activelor societatii AVI SRL era, la sfarsitul lui 2003, conform unor controlori ai ANC, de aproximativ 940.000 dolari, adaugandu-se la aceste active un apartament in Bucuresti, evaluat la 200.000 dolari, si o vila in Ghermanesti-Snagov, de minimum 250.000 dolari. Asta inseamna ca, astazi, AVI SRL are o valoare de aproximativ 1,5 milioane dolari.
– conturi si depozite bancare in valoare de 151.000 dolari.

Neoficial, la toate acestea se mai adauga actiunile detinute la societatea Jiul SA Craiova si evaluate la minimum 12,5 milioane euro, aceasta in conditiile in care se dovedeste ca Radu Berceanu a preluat deja, direct sau prin interpusi, 51% din actiunile lantului hotelier. Desi a recunoscut ca a cumparat actiuni la Jiul SA, Berceanu nu a trecut aceste achizitii in declaratia sa de avere, asa incat doar procurorii Parchetului General mai pot lamuri cum stau lucrurile in afacerea Jiul.
Concluzionand, averea lui Radu Berceanu poate fi estimata la 17.931.847 dolari.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 22-23, iulie 2006

Averea lui Theodor Stolojan

Theodor Stolojan a reintrat in arena politica dupa ce, vreme de aproape un an si jumatate, a stat in umbra presedintelui Traian Basescu. Daca intrarea lui in anonimat s-a facut, inaintea alegerilor din 2004, din motive de sanatate, revenirea a avut aceeasi motivatie, numai ca, de aceasta data, cel bonav a fost presedintele Basescu, si nu de stres, ci de hernie de disc.

Stolojan a facut o serie de declaratii publice, mai ales cu privire la incalcarea intelegerilor si a protocolului Aliantei DA de catre liderul PNL Calin Popescu Tariceanu, si a primit deja replici dure din partea sustinatorilor premierului.

Finantist de succes, cu o practica indelungata la Banca Mondiala, Theodor Stolojan n-a reusit totusi sa fie suficient de transparent in privinta finantelor proprii, precum si a afacerilor de familie in care s-a implicat inca de pe vremea cand era primul-ministru al Romaniei.

Conform estimarilor facute de revista „Bilant“, Stolojan ar avea de justificat suma de peste 800.000 de dolari, ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile din ultimii 16 ani, un bilant realizat pe baza informatiilor si a documentelor accesibile din surse publice. O explicatie plauzibila a minusului bilantier consemnat in acest caz poate fi gasita in castigurile nedeclarate ale familiei, fonduri care pot fi astfel justificate.

Carte de vizita

Theodor Stolojan s-a nascut la Targoviste pe 24 octombrie 1943, este casatorit cu Elena (61 ani) si are doi copii, Ada (32 ani) si Vlad (34 ani). A absolvit in 1966 Academia de Studii Economice (ASE) Bucuresti, Facultatea de Finante si Contabilitate. In perioada 1966-1968, a fost economist la Frigotehnica Bucuresti, iar ulterior, pana in 1971, economist in cadrul Ministerului Industriei Alimentare (MIA).

In perioada 1972-1991, a fost angajat al Ministerului Finantelor, unde a parcurs succesiv toate treptele, pana la functia de ministru. Astfel, a fost economist (1972-1977) si sef de serviciu (1978-1982) la Directia bugetului statului, director adjunct si director al Directiei valutare si a relatiilor financiare internationale (1983-1987), inspector general in Directia veniturilor statului si consilier al ministrului finantelor (1988-1989), prim-adjunct al ministrului finantelor (29 decembrie 1989-aprilie 1990) si ministru al finantelor in perioada mai 1990-aprilie 1991.

In perioada mai – septembrie 1991, a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare, iar in perioada octombrie 1991-noiembrie 1992 a detinut functia de prim-ministru al Guvernului Romaniei.

Din decembrie 1992 pana in 1998, a functionat ca economist si senior economist la Banca Mondiala. Aici s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea si implementarea programelor de privatizare in Republica Moldova si Uzbekistan, precum si de programele de privatizare din Kirghistan, Ucraina si Etiopia. Din 1996, a devenit director in Consiliul de administratie al Fondului Romano-American, el figurand si azi ca membru in boardul acestui fond de investitii.

Dupa revenirea in tara (1999), a infiintat firma de consultanta Strategic Consulting SRL si a fost numit presedinte al societatii Tofan Corporate Finance SA, din cadrul grupului de firme al lui Gelu (Gheorghe) Tofan, functie pe care a detinut-o pana in august 2000. Tot in 1999, a fost numit director in Consiliul de administratie al Bancii Romanesti. In acelasi timp, a fost si consultant la Banca Mondiala pentru Republica Moldova, in domeniul creditelor pentru ajustarea structurala.

In 2001, a detinut functia de consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL Bucuresti, iar din 2002, functioneaza ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si, ulterior, la Universitatea Romano-Germana din Sibiu. Dupa ce, in iulie 2000, a devenit membru al PNL, in august 2002 a fost ales presedinte al acestui partid, functie pe care a detinut-o pana in august 2004, cand a delegat atributiile de presedinte al PNL lui Calin Popescu Tariceanu.

Veniturile familiei Stolojan: 1.504.808 dolari

Venituri din salarii: 1.291.861 dolari
Dintre toti demnitarii de pe scena politica romaneasca, Theodor Stolojan a avut, de departe, cele mai mari venituri din salarii, el fiind, poate, singurul politician care, la o adica, poate sa-si justifice capitalul plasat in afaceri doar din retributia de pe statul de plata.

Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-1992, ani in care Stolojan a fost, succesiv, prim-adjunct al ministrului finantelor, ministrul finantelor si prim-ministru, este de aproximativ 19.400 dolari. Din decembrie 2002 insa, Stolojan a lucrat, vreme de sase ani, ca economist si senior-economist la Banca Mondiala. Intrebat despre salariul primit de la Banca Mondiala, intr-un interviu realizat de Marius Tuca, Stolojan a refuzat sa dezvaluie cuantumul acestuia. „Am fost platit foarte bine acolo, nu numai comparativ cu standardele din Romania, ci si cu standardele din SUA.

Nu am voie sa spun public suma pe care o primeam anual de la Banca Mondiala, nu este moral, dar nivelurile de retribuire se situeaza intre cele mai bune din administratia de inalt nivel din SUA. Banii pe care i-am castigat la Banca Mondiala si cei pe care i-am castigat lucrand apoi, doi ani, in sectorul privat, daca i-as fi pus intr-un cont in strainatate, traiam eu si, in mare masura, copiii mei, fara griji deosebite, numai din dobanzi“ – a declarat Theodor Stolojan. Intr-adevar, postul ocupat de Stolojan la Banca Mondiala este platit cu sume cuprinse intre 10.000 si 15.000 de dolari lunar.

La aceasta se adauga diverse alte beneficii: asigurarea transportului cu avionul, diurna, scolarizarea baiatului sau. Luand in calcul numai salariul estimat, inseamna ca, in cei sase ani cat a fost angajat al institutiei amintite, Stolojan a castigat, in medie, 150.000 de dolari anual, adica 900.000 de dolari. De asemenea, dupa revenirea in tara, Stolojan a continuat sa primeasca bani de la Banca Mondiala, cu titlu de pensie pentru anii lucrati efectiv. Conform declaratiilor de avere din anii 2005 si 2006, pensia primita de la Banca Mondiala a fost de aproximativ 1.300 dolari/lunar, adica de aproximativ 109.000 dolari in ultimii sapte ani.

In perioada 1999 – august 2000, ca director al Tofan Corporate Finance, estimam un salariu lunar de 5.000 dolari, adica un total de 100.000 dolari. Cum, in 2001, Stolojan a fost consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL, iar un asemenea post este retribuit cu aproximativ 2.000 de dolari lunar, se mai poate adauga la castigurile salariale din acel an si suma de 24.000 dolari. Pentru perioada 2000-2003, estimam castigurile obtinute din activitatea didactica la aproximativ 15.000 dolari anual, ceea ce mai adauga inca 60.000 de dolari la totalul veniturilor salariale.

Conform declaratiei de avere, castigurile salariale din 2004 au fost de 765.686.286 lei, adica de 23.461 dolari. In 2005, functia de consilier prezidential i-a adus lui Stolojan, la o valoare medie lunara a salariului de 33,4 milioane lei, inca 400,8 milioane lei vechi, plus 502,5 milioane lei vechi din activitati didactice, ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si Universitatea Romano-Germana din Sibiu, ceea ce inseamna, in total, inca 31.000 dolari. La aceste castiguri se adauga si pensia sotiei care, incepand din 2002, a adus la bugetul familiei, anual, aproximativ 200 milioane lei vechi, deci inca 800 milioane lei vechi in ultimii patru ani, adica aproximativ 25.000 dolari.

Conturi in banci: 43.579 dolari
Conform declaratiei de avere din 10 ianuarie 2006, Stolojan avea in conturi la Misr Romanian Bank 8.421 dolari, 26.424 euro, 89 lire sterline si 35.910.000 lei vechi. La cursul din 20 mai 2006, aceasta inseamna 43.579 dolari. De mentionat ca, in urma cu un an, Theodor Stolojan avea in conturi bancare 71.870 dolari.

Venituri din dividende: 169.368 dolari
Societatea Strategic Consulting SRL, ai carei actionari sunt Elena si Theodor Stolojan, a functionat cu pierderi in primii doi ani de activitate (1999-2000). In 2001, profitul net a fost de un milion lei, pentru ca in 2002 acesta sa creasca la 1,042 miliarde lei (31.523 dolari). In 2003, profitul net a fost de 1,292 miliarde lei (38.916 dolari), in 2004 a fost de 1,020 miliarde lei (31.253 dolari). In 2005, Stolojan a incasat dividende de 750 milioane lei vechi, bani pe care i-a investit, conform propriei declaratii, in achizitia de actiuni de pe piata libera. Anul trecut, societatea a avut un profit asemanator, Stolojan afirmand in ultima declaratie de avere ca a incasat dividende de 921,52 milioane lei vechi (31.628 dolari), bani pe care i-a utilizat pentru finantarea constructiei vilei din Ilfov a fiului sau.

Aparent, o alta sursa de castiguri ar fi societatea Pavcrib Clabucet Sosire din Predeal, numai ca aceasta era cat pe ce sa falimenteze, avand in vedere imensele datorii rostogolite in perioada 1999-2005. Astfel, daca in 1999 aceasta firma avea pierderi de 1,529 miliarde lei si datorii de 7,318 miliarde lei, in anul 2001 pierderile s-au redus la 121,7 milioane lei, iar datoriile au crescut la 10,825 miliarde lei.

In 2002, desi societatea a inregistrat un profit net de 569 milioane lei, datoriile s-au ridicat la 28,755 miliarde lei. In 2003, profitul s-a dublat, ajungand la 1,072 miliarde, iar datoriile au crescut si ele la 32,094 miliarde. In 2004, cuantumul datoriilor a ajuns la 33,894 miliarde lei, adica aproximativ un milion de euro si este de inteles de ce a fost nevoie de interventia lui Theodor Stolojan care a facut o infuzie de 23,1 miliarde lei, justificand imprumutul ca fiind „finantarea unui obiectiv de turism avand ca proprietari pe cei doi copii ai mei (90%) si o terta persoana“.
Firma Tofan Agro SRL a avut profit doar in 2001, de 289,3 milioane lei, in anii urmatori inregistrand pierderi. Dividendele cuvenite lui Stolojan reprezinta 72,3 milioane lei vechi (2.488 dolari).

Societatea romano-italiana Sepal SA, transformata ulterior in Kronospan Sepal SA, la care Elena Stolojan detinea 0,0195%, a avut pierderi pana in 2004 cand, dupa schimbarea actionariatului (Elena Stolojan nu se mai regaseste printre actionarii firmei), a ajuns la un profit de 218,375 miliarde lei.

Firma Ropan SEL SA, la care Elena Stolojan detinea 60% din actiuni, este in lichidare si nu a depus bilanturi in perioada 2002-2004.

Unipan SA, firma controlata de Gelu Tofan si la care Stolojan detinea 10,09% din capitalul social, a avut in 2000 un profit de 5,328 miliarde lei, dupa ce cu un an in urma acumulase pierderi de 35,337 miliarde lei. Dividendele pe anul 2000, care i se cuveneau lui Stolojan, au fost de 528 milioane lei vechi (24.340 dolari), el renuntand, ulterior, la calitatea de actionar la Unipan SA.

La aceste sume se mai adauga 284,78 milioane lei (9.220 dolari), incasati de Elena Stolojan in 2004 si 2005, in calitate de administrator la societatea italiana Tomex SEL SRL. Specificam faptul ca, in lipsa unor documente oficiale, nu ne putem pronunta asupra celorlalte castiguri obtinute de membrii familiei Stolojan din partea firmelor in care au fost actionari sau administratori.

Cheltuielile familiei Stolojan: 2.315.817 dolari

Cosul zilnic in 15 ani: 288.000 dolari
Modul de viata al familiei Stolojan, care n-a iesit in evidenta, de-a lungul anilor, prin excese mondene sau de alt tip, dezvaluie un spirit cumpatat in cheltuirea banilor. Pe de alta parte, cheltuielile familiei au fost mult diminuate, cel putin in anii in care acesta a functionat la Banca Mondiala, deoarece, pe langa salariu, Stolojan a beneficiat si de diurne consistente. In aceste conditii, o estimare a cheltuielilor lunare ale familiei, in care intra atat cheltuielile curente, cat si cele legate de diverse deplasari in tara sau strainatate, precum si de petrecerea concediilor de odihna, indica o medie de 1.500 dolari. Aceasta inseamna ca, in perioada 1990-2005, totalul acestor cheltuieli se ridica la 288.000 dolari.

Achizitii imobile: 233.200 dolari
Conform declaratiei de avere, Theodor Stolojan detine, in comuna damboviteana Razvad, un teren intravilan cu o suprafata totala de 10.284 mp, achizitionat, pe parcele, in anii 1992, 1996 si 2004. Valoarea de piata a acestui teren este de aproximativ 92.000 de dolari (7 euro/mp). El mai declara o cota de jumatate dintr-o casa de 46 mp, situata in Bucuresti, pe str. Izlaz nr. 7, precum si jumatate din terenul aferent de 113 mp de la aceeasi adresa. Valoarea de impozitare a celor doua imobile, mostenite in 1997 de Elena Stolojan, este de 235 milioane lei vechi, adica de 8.514 dolari.

In anul 2002, Theodor Stolojan a terminat de construit o vila/casa de vacanta de 178 mp in Predeal, imobil pe care l-a donat, in octombrie 2004, fiului sau Vlad. Impreuna cu vila, Stolojan i-a donat fiului sau si cei 640 mp aferenti constructiei. Valoarea de impozitare a imobilului este de 2,9 miliarde lei vechi, adica 105.000 dolari, iar valoarea de piata este de aproximativ 300.000 dolari. Anul trecut, Stolojan a mai finantat constructia unei case de odihna (din lemn) in judetul Ilfov, pentru Vlad Stolojan, costurile declarate fiind de un miliard de lei vechi, adica 36.200 dolari. Familia Stolojan a mai achizitionat, in 1991, un apartament de sapte camere cu o suprafata de 218 mp. Pretul de achizitie este infim fata de valoarea de azi a imobilului situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 42-46 din centrul Capitalei, valoare care se ridica la aproximativ 350.000 dolari.

Investitii in actiuni: 1.173.184 dolari
In ultima declaratie de avere, Stolojan a afirmat ca detine actiuni la Banca Transilvania (383.933 actiuni), Petrom SA (69.000 actiuni), IPROEB Bistrita (10.000 actiuni), Alprom Slatina (4.500 actiuni) si Strategic Consulting SRL (411 parti sociale), ultima dintre societati fiind proprietatea familiei. Valoarea acestor actiuni era, pe 20 mai a.c., de 459.488, 695 RON, repartizata astfel: 351.298, 695 RON – Banca Transilvania (0,915), 35.190 RON – Petrom SA (0,51), 10.800 RON – IPROEB Bistrita (1,08), 21.100 RON – Alprom Slatina (societate inchisa) si 41.100 RON – Strategic Consulting SRL.

In octombrie 2004, Theodor Stolojan a transferat fiicei sale Ada „prin vanzare-cumparare la bursa“, actiuni in valoare de 200.000 RON, iar ginerelui sau, Ovidiu Palea, actiuni in valoare de 150.000 RON.

De asemenea, consultand declaratiile de avere din ultimii trei ani ale lui Stolojan, constatam ca el a mai detinut actiuni la SIF Oltenia (70.000 actiuni in 2004), Ardaf (500.000 actiuni in 2004 si 200.000 actiuni in mai 2005) si la Electrocontact Botosani (100.000 actiuni in 2005). Valoarea totala a acestor actiuni, inscrisa in declaratiile de avere, era de 118.500 RON repartizata dupa cum urmeaza: 51.500 RON – Ardaf, 58.400 RON – SIF Oltenia si 8.600 RON – Electrocontact. In concluzie, folosind ca baza de calcul declaratiile de avere ale lui Stolojan, constatam ca investitiile sale pe piata bursiera se ridica la aproximativ 927.989 RON, si aceasta doar in ultimii trei ani.

Tot la acest capitol, se poate adauga si investitia de 2.310.000 RON facuta in 2004 la hotelul „Premier“ din Predeal, in numele societatii Pavcrib Clabucet Sosire SRL, firma controlata in proportie de 90% de catre Vlad Stolojan (fiu) si Ada Palea (fiica).

Investitii in firme: 621.433 dolari
Familia Stolojan a participat, de-a lungul anilor, la infiintarea sau/si administrarea a cel putin zece firme, prin depunerea de diverse sume drept capital social.

Astfel, in 1991, Elena Stolojan a contribuit cu 600.000 lei vechi (7.846 dolari) la infiintarea societatii Dragon Medical Complex, iar Vlad Stolojan a depus 15.000 lei vechi (196 dolari) la capitalul social al firmei Rompower SRL.

In 1992, cei doi copii ai lui Stolojan, Ada si Vlad, au contribuit cu 110 milioane lei vechi (357.200 dolari la valoarea medie anuala de de 307,95 lei/dolar) la capitalul social al firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL, iar Ada Stolojan a investit 40.000 lei (130 dolari) la firma Lory-Ada Import Export Co SRL.

In 1994, Elena Stolojan a contribuit cu 1.350.000 lei (816 dolari) la IT & International Trade & Investment Co SRL, iar Theodor Stolojan cu 344 milioane lei (207.844 dolari) la Unipan SA. In 1998, cei doi soti au depus 414 milioane lei vechi (46.645 dolari) la infiintarea firmei de familie Strategic Consulting SRL, Elena Stolojan investind, in plus, 18,591 milioane lei (2.095 dolari) in Sepal SA.

Un an mai tarziu, Theodor Stolojan a contribuit cu cate 500.000 lei (65 dolari in total) la infiintarea firmelor G & G Mercato SRL si Tofan Agro SRL. In 2000, Elena Stolojan a mai depus 15 milioane lei vechi (691 dolari), ca aport social la infiintarea firmei Ropan SEL SA. In total, membrii familiei Stolojan au investit, astfel, ca aport la capitalul social al firmelor de mai sus, suma de 621.433 dolari.

Afacerile familiei Stolojan

Afacerea locativa a premierului Stolojan
Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani postului de radio BBC, Theodor Stolojan afirma, printre altele, ca epoca marilor potlogarii din Romania postdecembrista ar fi inceput in 1992. „(…)Asta este sansa mea, ca eu am plecat in 1992 din Romania, si sapte ani am lucrat in alta parte. Deci, in epoca marilor potlogarii din Romania eu am lipsit (…)“ – spunea Stolojan.

Pentru cei care au trait in Romania ultimilor ani si au urmarit modul in care s-au nascut si dezvoltat capitalistii autohtoni, afirmatia lui Stolojan are valoarea unei „aiureli“ bine ticluite. Nu se poate ca finantistul Stolojan sa nu stie care este valoarea si statutul primului milion de lei (de dolari – la altii) pentru un afacerist. Ei bine, marea majoritate a multimiliardarilor romani de azi au facut „primul milion“ exact in perioada ’90 – ’92, aceasta in vreme ce BRCE (viitoarea Bancorex) facea „pierdut“ primul milion de dolari, potlogarie ramasa neelucidata pina in ziua de azi.

Inainte de a lipsi din Romania, pentru cei „sapte ani“, Theodor Stolojan a fost, pe rand, ministru de finante, presedinte al Agentiei Romane pentru Privatizare si, in sfarsit, prim-ministru in a doua epoca Iliescu.

Afacerile familiei Stolojan, din anii 1991-1992, s-au concretizat in infiintarea a patru firme, basca o improprietarire cu un superb apartament de sapte camere in Aurel Vlaicu nr. 42-46. Locuinta i-a fost atribuita lui Stolojan de catre Secretariatul General al Guvernului (SGG) in 7 mai 1991, desi, la acea data, demnitarul mai avea un apartament in cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe care, in 1995, l-a donat fiicei sale, Ada. La doua saptamani dupa ce a parasit functia de prim-ministru, Theodor Stolojan a cumparat apartamentul primit de la SGG, devenind astfel proprietar cu acte in regula pe doua apartamente din Capitala.

Escrocheria „Megapower“

Conform modei lansate in tranzitie, Stolojan si-a implicat in afaceri atat sotia, cat si cei doi copii. Astfel, prima afacere de anvergura in care a aparut numele Stolojan a fost „Megapower“, care, in esenta, s-a dovedit a fi o escrocherie de proportii facuta de cativa demnitari ai regimului Iliescu, in vremea guvernarilor Roman-Stolojan-Vacaroiu. Printre demnitarii implicati in afacere a fost insa si Theodor Stolojan. Implicarea acestuia s-a facut in calitate de ministru al finantelor, de prim-ministru, de tata si de sot.

Reamintim ca, prin afacerea „Megapower“, statul roman a pierdut peste 11 milioane de dolari, bani care au umflat conturile unora dintre cei implicati. Pe scurt, afacerea Megapower a pornit de la crearea unei societati mixte romano-americane, cu scopul declarat de a produce, prin utilizarea de inalta tehnologie, surse electronice de alimentare necesare unor domenii sensibile de activitate. Pe baza unei hotarari din 1990 a guvernului Roman, ministrul Stolojan a identificat si asigurat personal, printr-o nota semnata in 1991, atat sursa de finantare a afacerii cat si suma necesara.

Era vorba despre un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de lei (12,4 milioane dolari) de la Banca Romana pentru Dezvoltare, bani cu care a fost inzestrat IIRUC, partenerul roman, pentru a-i transfera peste Ocean. Nota amintita s-a facut dupa ce unul dintre initiatorii proiectului, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe ministrul Stolojan. Desi Stolojan a afirmat tot timpul ca n-a avut nici un interes in escrocheria Megapower, acelasi Robert Deutsch a infiintat in Romania anului 1991 un satelit al firmei Megapower in care si l-a luat drept asociat pe tanarul de 19 ani, Vlad Stolojan (foto stanga), fiul proaspatului prim-ministru Theodor Stolojan.

Firma in care Stolojan si-a plasat mostenitorul se numeste „Rompower“ SRL si a avut urmatorii actionari: Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Cotar Aurica (6%), Damian Sorin (9%) Deutsch Robert (36,3%), Hurduc Mihai Dan (9%), Iosif Nicolae Mihai (9%), Maiereanu Vlad Dan (3%) si Moldovan Corina (9%).

Relatia lui Stolojan cu un alt initiator al proiectului Megapower, americanizatul Cristian Lazarovici, s-a facut prin Elena Stolojan, sotia demnitarului. Aceasta a fost colega, la Facultatea de Electrotehnica, promotia 1968, cu Lazarovici. Intrebat despre implicarea sa in afacerea Megapower, Stolojan a considerat ca singurul lucru pe care si-l reproseaza este faptul ca fiul sau a fost implicat in Rompower: „Apreciez ca a fost o greseala ca am acceptat acea participare a fiului meu, pentru ca in asemenea situatii se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca“.

Daca singura implicare a lui Stolojan in itele „Megapower“ ar fi doar aceasta, cum a lasat sa se inteleaga, mai treaca-mearga. Ce te faci insa daca descoperi ca si sotia lui Stolojan a intrat intr-o afacere impreuna cu partenerul roman al lui „Megapower Corporation“, anume cu IIRUC, firma pe care Stolojan gasise de cuviinta ca trebuie imprumutata cu cei aproape 12 milioane de dolari?

In tandem cu Dragomir Corleone
Tot in 1991, sotia ministrului finantelor Theodor Stolojan participa la infiintarea firmei „Dragon Medical Complex“ SA. Societatea, cu un capital social de 356,1 milioane lei vechi are sediul in str. Garlei nr.1, adresa care, partitionata ulterior cu 1A, 1B, adaposteste sediile unor importante firme ale lui Dan Voiculescu. Dintre obiectele de activitate ale firmei „Dragon“, inscrise la Registrul Comertului, amintim „asistenta spitaliceasca, sanatoriala si medicala ambulatorie“.

Firma ii avea ca asociati persoane fizice pe urmatorii: Elena Stolojan, Dumitru Dragomir, Dumitru Carmen, Gheorghe V. Hogas, Leonard Nicolae Bratila, Clement Florin Bratila si Paulian Leonard Bratila. Ca asociati persoane juridice au fost: „Apecim“, „Business Trade and Travel“, „Centrocoop“, „Dacia Felix Tour“ SA, „IIRUC“ SA si „Regia Autonoma a Tutunului“.
Pe de alta parte, legatura dintre Stolojan si IIRUC este mai mult decit evidenta. Pentru a inlatura orice urma de indoiala, trebuie sa observam ca directorul general de la IIRUC, Cornel Moldovan, este unul dintre administratorii firmei „Dragon Medical Complex“ (din 21 martie 1991).

El a fost si membru in Consiliul de administratie al „Megapower“, afacere in urma careia acelasi Moldovan a fost trimis in judecata pentru infractiunea de „abuz in serviciu contra intereselor publice“, prejudiciul constatat de procurorul, pe atunci, Victor Ponta, fiind cei 11,773 milioane dolari cu care a fost finantata (via IIRUC), in 1991, firma de peste Ocean. Revenind la „Dragon Medical Complex“, remarcam inca o stranie coincidenta: directorul economic al firmei poarta un nume inconfundabil: Gheorghe Hogas.

Este chiar numele colonelului CIE (Centrul de Informatii Externe) care, conform unei surse din serviciile secrete, a lucrat in cadrul Diviziei SUA si a fost apoi adjunct al unitatii independente UM 0107 AVS din cadrul aceluiasi serviciu de informatii al DSS, unitate al carei ultim comandant a fost lt. col Constantin Anghelache. Potrivit unor surse anonime, Gheorghe Hogas a fost unul dintre principalii ofiteri de legatura „pe profil financiar“ ai lui Stolojan, pe timpul cat era in Ministerul Finantelor, in cadrul Departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale.

Evident, spune sursa citata, relatia era „in deplina si constienta cooperare cu Departamentul Securitatii Statului, care asigura sumele reprezentand transele datoriei externe platite de Romania, conform indicatiilor directe, personale, ale lui Nicolae Ceausescu“. Daca mai spunem si ca mult cautatele conturi ale Securitatii, altele decat cele din scriptele preluate de SRI, au fost gestionate chiar de unitatea din care a facut parte Hogas si Anghelache, parca intelegem „aiureala“ decretata in 1992 de catre Stolojan.

O investitie de peste 350.000 dolari

Dincolo de „Rompower“, Stolojan si-a indrumat copiii spre alte doua firme. Prima dintre acestea se numeste „Lory-Ada Import Export Co“ SRL, o firma infiintata in 1992 cu 100.000 lei si ai carei asociati au fost Loreley Antonella Petrescu (60%) si Ada Stolojan (40%). La 18 ani, fiica lui Stolojan era deja administrator al acestei firme. In 1996, insa, Ada Stolojan s-a retras din firma, cu putin inainte de izbucnirea unui scandal in urma caruia zeci de familii au fost escrocate de Loreley Petrescu, impreuna cu tatal vitreg al acesteia, Ion Suteu. Cei doi imprumutasera bani de la camatari si reusisera sa convinga mai multe persoane sa gireze imprumutul cu propriile lor locuinte, iar la scadenta girantii aveau sa-si piarda locuintele gajate.

A doua dintre societati este Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal, firma in care apar ca asociati atat Vlad Stolojan (45%) cu 54 milioane lei vechi, cat si Ada Palea (fosta Stolojan), cu alte 54 milioane lei vechi. Al treilea asociat al firmei este Vasile Paval, cu o participare de 10 % la capitalul social. Aceasta ultima afacere, in care Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a aproximativ 350.000 dolari, este constituita din exploatarea hotelului Premier din Predeal. Cum am aratat deja, firma a avut mari probleme si a inregistrat pierderi care, in 2004, ajunsesera la un milion de euro, si numai interventia directa a lui Theodor Stolojan, prin infuzie de capital, a mai stabilizat situatia la Predeal.

Societatea Pavcrib Clabucet a mai atras atentia, de-a lungul ultimilor ani, fie pentru ca a beneficiat de fonduri bugetare nerambursabile, fie pentru ca a obtinut, de la Ministerul Finantelor, amanari la plata unor datorii acumulate la bugetul de stat.
Astfel, la inceputul lui 2004, Pavcrib Clabucet Sosire a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pe baza caruia a solicitat finantare din fonduri nerambursabile.

Titlul proiectului realizat de Ada si Vlad este „Stimularea dezvoltarii economice a Predealului prin sprijinirea unei investitii a unei firme turistice locale“. Contractul de finantare a fost incheiat cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) Centru si a fost avizat de MIE, iar ajutorul de stat aprobat a fost cuprins intre 350 milioane lei si 3,5 miliarde lei vechi, cu termen de decontare a cheltuielilor pe 10 decembrie 2004.

De asemenea, recent, Mugur Ciuvica a dezvaluit ca, in august 2002, Pavcrib Clabucet a beneficiat de esalonarea unei datorii la bugetul de stat de 392,8 milioane lei.

Afaceri fratesti cu petrol

La inceputul anului 1999, dupa expirarea contractului cu Banca Mondiala, Stolojan intra in afaceri alaturi de Gelu Tofan. Oficial, a preluat conducerea activitatii de expertiza, strategie si negociere in domeniul investitiilor si politicilor de dezvoltare din cadrul companiei Tofan Grup. Ulterior, devine presedintele uneia dintre firmele grupului, Tofan Corporate Finance (TCF), cu care participa la preluarea unei societati de distributie a petrolului din Republica Moldova, Tirex Petrol. Ca economist la Banca Mondiala, in cadrul Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat, Theodor Stolojan s-a ocupat cu „dezvoltarea si implementarea programelor de dezvoltare“ in Republica Moldova si Uzbekistan.

A oferit, de asemenea, in acelasi for, consultanta in politicile economice pentru Republica Moldova. Iata de ce, spre sfarsitul anului 1999, firma „Tofan Corporate Finance“ SA se alatura SNP Petrom, Franciza Petrom SA, Petroserv SA si Petrostar SA constituind Societatea Romana de Petrol (SRP), societate care demareaza negocierile privind preluarea controlului asupra Tirex Petrol. Afacerea, gandita in stilul specific ministrului industriilor de atunci, Radu Berceanu, s-a vrut a fi un soi de „preluare prin compensare“, avand in vedere ca Moldova datora catre societatea romana de electricitate (datoare si ea la SNP Petrom), pentru energia distribuita, o suma de peste 20 milioane dolari, datorie care s-ar fi anulat in cazul preluarii de catre CRP a societatii Tirex. Numai ca „fratii“ nu s-au prea inteles la pret.

Moldovenii, in baza unei evaluari de atunci, au solicitat pentru Tirex o suma cuprinsa intre 15 si 20 milioane dolari, iar romanii s-au gindit la o oferta de zece ori mai mica. Negocierile au mai fost blocate si de vestea primita pe parcurs, conform careia Tirex datora unei societati ruso-germane suma de 7 milioane dolari.

Stolojan l-a descoperit si pe Marin Anton, cel care avea sa preia, cativa ani mai tarziu, prin societatea V&V Trading Company SA, managementul societatii Rafo Onesti si sa coabiteze mai multa vreme cu fratii Marian si Octavian Iancu. Pana in anul 2000, Marin Anton a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. Introdus de Stolojan pe listele PNL, Marin Anton avea sa devina deputat de Ilfov si sa se implice in afaceri de anvergura sub haina parlamentara.

Stolojan a administrat paine si placinte pentru Tofan
Dincolo de afacerile cu petrol, Stolojan s-a implicat si in afaceri cu produse de panificatie. Astfel, el a fost actionar in doua firme al caror obiect de activitate este circumscris produselor de panificatie si patiserie. Prima dintre aceste firme a fost infiintata in 1994 si se numeste Unipan SA. Stolojan a fost aici actionar si administrator, detinand 10,09% din capitalul social, ceea ce inseamna o contributie de 344 milioane lei vechi. In aceeasi pozitie, se ragaseste si fosta purtatoare de cuvant a Guvernului din 1992, Virginia Gheorghiu, care controla 5,31% din capitalul social al firmei.

Virginia Gherghiu detinea, de altfel ca si Stolojan, o pozitie foarte inalta in cadrul Grupului Tofan, aceea de vicepresedinte executiv. Actionarul majoritar la Unipan este Gheorghe (Gelu) Tofan (foto dreapta) cu 60,17%. A doua firma a triadei Stolojan-Gheorghiu-Tofan a fost infiintata in 1999, sub numele de G & G Mercato SRL, cu un capital de 2 milioane lei vechi.
Ulterior, Theodor Stolojan a parasit aceste firme, cedand actiunile celorlalti asociati.

Sotia, asociata cu afaceristi italieni pentru productia de mobilier

Sotia lui Stolojan s-a implicat, ca actionar, in nu mai putin de cinci firme. Am aratat deja implicarea in Dragon Medical. Celelalte societati sunt: IT & I International Trade & Investment CO SRL, Strategic Consulting SRL, Ropan Sel SA si Sepal SA.
Firma IT & I infiintata in 1994 are sediul in Constanta si o sucursala in Bucuresti. Elena Stolojan a detinut la aceasta firma 45% din capitalul social, asociatii sai fiind constantenii Doru Dan Preda (45%) si Elena Preda (10%). Pozitia in firma a sotiei lui Stolojan a fost de „administrator sucursala“.

Strategic Consulting SRL este firma de familie a sotilor Stolojan. Sediul firmei este chiar apartamentul celor doi, situat pe str. Aurel Vlaicu din Bucuresti. Capitalul social al societatii este de 414 milioane lei, din care 41.400 dolari, repartizat astfel: sotul – 99,28%, sotia – restul.
Firma Ropan Sel SA pare a fi un soi de „capusa“ pentru Sepal SA. Aflata azi in lichidare, societatea cu sediul in Sebes, judetul Alba, a fost infiintata in anul 2000 si a avut ca obiect de activitate productia de mobilier pentru birou si magazine (exclusiv cele din metal). Aportul Elenei Stolojan la capitalul social al firmei este de numai 15 milioane lei vechi, adica 60%.

Ceilalti asociati sunt: Victor Mihai Iliescu (10%), Daniela Ostopovici (10%), Mihaila Stan (10%) si Angela Teleoaca (10%). Firma are o stransa legatura cu societatea Sepal SA infiintata in 1998, la aceeasi adresa din Sebes – Alba ( str. M Kogalniceanu nr. 59). Cu un capital social subscris de 97,673 miliarde lei vechi si varsat de doar 24,727 miliarde, din care 18,49 milioane lei si 1,27 milioane dolari, firma are ca obiect de activitate prelucrarea bruta si impregnarea lemnului. Asociatii societatii Sepal erau Elena Stolojan (0,01%) si italienii Frati Dante (0,09%), Frati Luigi (0,09%) si Tarana Alberto (0,09%). Ca asociat persoana juridica, aparea firma Pir Projet Industriels de Roumanie SA cu un aport la capitalul social de 94,378 miliarde lei vechi, din care 5,267 milioane dolari, adica 99,687%. Actionarul majoritar este inregistrat in str. Val des Bons Malades nr. 231 din Kirchberg – Luxemburg.

Theodor Stolojan – groparul conturilor Securitatii din bancile straine

Fost inalt functionar al finantelor in „epoca Ceausescu“, Theodor Stolojan a blocat, in 1992, actiunea de cautare a fondurilor deturnate de la bugetul statului de catre apropiatii clanului Ceausescu. Fara a-si motiva, cu argumente solide, teoria conform careia „era imposibil sa se fi deturnat fonduri“ de catre reprezentanti ai regimului Ceausescu, Stolojan a decretat drept „o aiureala“ intreaga operatiune de cautare a acestor fonduri, ridiculizand astfel incercarile de recuperare, pentru bugetul de stat, a unor sume estimate la mai multe sute de milioane de dolari.

Aceasta cu atat mai mult, cu cat functiile detinute de Stolojan, incepand din 1972, au gravitat in jurul Directiei Bugetului de Stat, respectiv Directia Veniturilor Statului din cadrul Ministerului Finantelor. Regimul Ceausescu a creat o masinarie bine pusa la punct pentru obtinerea de fonduri valutare din operatiuni ilegale desfasurate pe intreg mapamondul. Au fost infiintate in strainatate o puzderie de firme fie mixte, fie cu statut de firme fantoma, societati care-si derulau activitatile financiare prin intermediul unor banci straine si ale caror conturi erau cunoscute de un numar restrans de persoane.

Masina de facut bani a lui Ceausescu, cu toate terminalele din bancile straine, a ramas ascunsa opiniei publice si din cauza „expertizei“ lui Stolojan, ca sa nu spunem a complicitatii cu mostenitorii acestei masinarii valutare. Cunostintele lui privind modul in care a fost achitata „datoria externa“ a Romaniei ceausiste nu puteau ocoli mecanismele si procedeele ilegale de obtinere a fondurilor valutare necesare acoperirii acelei datorii, mecanisme coordonate unitar de specialisti din cadrul fostului DSS, indeosebi din partea fostului compartiment AVS din Centrul de Informatii Externe.

E absurd sa credem ca toate aceste operatiuni, aflate in desfasurare in decembrie 1989, puteau inceta brusc in urma „schimbarii“ de sistem din 1990. Toate conturile romanesti din strainatate au ramas neatinse, si, daca o parte dintre acestea au fost golite de catre reprezentantii romani sau straini care le-au deschis, cu siguranta au mai ramas multe dintre ele neatinse. Un exemplu cunoscut este cazul ofiterului CIE, Nicolae Nadejde, care, in 1993, a fost trimis in instanta de catre conducerea SIE pentru recuperarea unei sume de peste 250.000 dolari, suma aflata in contul unei firme a securitatii infiintate de un panamez inainte de 1989.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 21, iunie 2006

Averea lui Miron Mitrea

Pana la inceputul acestui an, liderul PSD Miron Mitrea parea deasupra legii. Atat presa centrala, cat si Justitia l-au protejat de-a lungul anilor, desi au existat destule informatii despre modul discretionar in care a gestionat banii publici din pozitia detinuta in guvernul Adrian Nastase.

Pentru a inchide gura presei, Mitrea a folosit sume imense de bani, din fondurile de publicitate constituite la nivelul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, respectiv Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, fonduri pe care le-a dirijat preferential catre ziarele ce puteau dezvalui politica de jaf, practicata la varful guvernului Nastase. La fel, Justitia a fost strict controlata politic prin numirea si mentinerea in functiile-cheie a unor persoane obediente si cointeresate in respectarea indicatiilor de partid.

Scandalul contractelor de publicitate, ca forma mascata pentru cumpararea tacerii sefilor de ziare din presa centrala, a fost declansat in 2004 de “Evenimentul zilei” dupa ce, ca urmare a politicii editoriale anti-Nastase a cotidianului, publicitatea de stat fusese drastic redusa in paginile acestuia. Justitia a reactionat si ea, timid si cu destul de mare intarziere, Miron Mitrea fiind azi cercetat in dosarele Zambaccian si Baneasa, in asteptare fiind cazurile Bechtel si Televiziunea MTC Constanta.

Biografie
Miron Mitrea s-a nascut pe 8 august 1956 in Sighisoara, judetul Mures. Este casatorit, din 2001, cu Manuela Mitrea, fosta Gheorghita, si are patru copii din cele doua casatorii anterioare: Cosmin, Simona-Irina, Vlad-Dan si Miron-Tudor. Sotia sa, mai tanara cu sapte ani, are si ea un baiat, Cristian Alexandru, din prima casatorie. Inainte de a fi nevasta lui Mitrea, Manuela a fost sef de birou senatorial si, din decembrie 2000, deputat pe listele PSD Mehedinti. Miron Mitrea a absolvit, in 1981, Facultatea de Transporturi din cadrul Politehnicii Bucuresti. Dupa ce si-a facut stagiatura ca inginer la SUGTC Constanta, el a devenit sef de atelier la Intreprinderea de Utilaj Greu pentru Constructii (IUGC) Autobaza Uzina Bucuresti.

In ianuarie 1990, devine membru fondator al Sindicatului Soferilor din Romania si al primei confederatii sindicale postdecembriste din Romania, Fratia. In perioada 1991-1995 este presedinte executiv al CNSLR Fratia, functie din care orienteaza politica sindicala in favoarea intereselor PDSR. In perioada 1995-1996 este ales vicepresedinte al PDSR, iar dupa Conferinta Nationala din noiembrie 1995 devine secretar general al partidului.

In anul 1996, este ales deputat pe listele PDSR Vrancea, iar din 1997 devine membru in Biroul Executiv Central al PDSR. Dupa alegerile generale din noiembrie 2000, Miron Mitrea este ales din nou deputat pe listele PDSR Vrancea, iar, in decembrie acelasi an, este numit ministru al lucrarilor publice, transporturilor si locuintei. In 2001, este ales vicepresedinte al PSD. Din decembrie 2004, Mitrea se afla la al treilea mandat de deputat ales pe listele PSD Vrancea, astazi ocupand functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor. Pentru merite deosebite in partid, el a fost decorat de Ion Iliescu cu “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler.

Mitrea are de justificat 276.000 de euro

Averea lui Miron Mitrea, la fel ca a tuturor demnitarilor care s-au imbogatit ca urmare a functiilor detinute, nu poate fi justificata din salariu. Acesta este motivul pentru care in toate cazurile, fara exceptii, apar “mostenirile” de la rude, treceri fictive ale unor proprietati pe numele unor prieteni de incredere, transferuri in conturi din strainatate etc. Si in cazul lui Miron Mitrea, ca si in cel al lui Adrian Nastase sau Dan Ioan Popescu, rudele sau apropiatii sunt chemati sa justifice o avere pe care nimeni, in afara celor implicati, nu o considera justificata. Fostul ministru al transporturilor, care a gestionat sute de milioane de euro si sub ministeriatul caruia s-au dat cele mai mari tunuri financiare – cazul Neculaiciuc (foto stanga)/CFR, fiind doar unul dintre exemple – nu putea sa ramana sarac.

Cand hranesti si cresti milionari in euro, cu fonduri de la buget, nimeni nu crede ca pe tine te hranesc mama, bunica sau matusa, chiar daca actele dovedesc acest lucru. In cazul lui Miron Mitrea, spatele este asigurat de mama acestuia, la fel cum, in cazul lui Nastase, incredibilele matusi nonagenare derulau afaceri de sute de mii de euro si se hraneau cu pesmeti si ceai de sunatoare.

Desi averea reala a lui Mitrea ramane un secret bine pazit, am incercat totusi, ca un mic exercitiu, o aproximare a averii afisate si declarate de Miron Mitrea, folosind chiar instrumentele justificative puse la dispozitie de acesta. Concluzia provizorie la care am ajuns este ca, chiar si in aceste conditii, Mitrea a cheltuit mai mult decat a castigat si, culmea, a mai pus si ceva parale in banci.

Astfel, daca veniturile estimate pentru perioada 1990-2005 se ridica, in exercitiul nostru, la aproximativ 990.000 de euro, cheltuielile au fost de aproximativ 1,2 miliarde euro. Asta, in conditiile in care familia Mitrea evalueaza, spre exemplu, la cinci milioane de lei, un ceas Doxa din aur sau un ulei pe panza semnat Octav Bancila. Ca situatia sa fie si mai incordata, dupa ce a cheltuit mai mult decat i-au permis veniturile, Miron Mitrea a mai avut puterea sa depuna in banci peste 66.000 de euro.

Prin urmare, in exercitiul facut de noi, Mitrea ar avea de justificat aproximativ 276.000 de euro, suma care reprezinta o avere pentru oricare dintre noi, in conditiile in care salariul mediu pe economie nu depaseste 200 de euro lunar. Astfel, ca sa strangi o asemenea suma ai nevoie de 1.380 de luni, adica de 115 ani. Asta, evident, cu conditia sa nu ajungi demnitar in guvernul Nastase, caz in care colecta e asigurata in cateva ore.

Oficial, toate veniturile lui Miron Mitrea provin din salariul de lider sindical (cinci ani), deputat (cinci ani) si ministru (patru ani). Dupa 2001, la salariul acestuia s-a adaugat salariul de deputat al sotiei precum si castigurile acesteia ca notar public numit abuziv, cum se stie, fara vechimea legala precum si fara sustinerea examenului prevazut de lege.

Venituri din salarii: 183.000 euro

Desi, la inceputul anilor ’90, salariul unui lider de sindicat nu era mai mare decat un salariu obisnuit, apreciem ca in anii in care Mitrea a folosit portavocea prin pietele Capitalei, veniturile salariale, pe stat de plata sau pe langa acesta, au fost de aproximativ 4000 de euro anual, adica de 28.000 de euro in perioada 1990-1996. Ulterior, ca deputat, a avut un salariu mediu anual de 8.500 de euro, adica de 34.000 de euro. Dupa 2001, ca ministru al transporturilor salariul mediu a fost de 9.300 euro, ceea ce inseamna alti 37.200 euro.

Salariul sotiei, in perioada 2001-2004, a fost de aproximativ 35.000 de euro, iar veniturile acesteia din activitatea de notar public, in perioada 2003-2005, au fost de aproximativ 25.000 de euro, ea declarand, in anul fiscal 2004, venituri de 9.898 de euro. La acestea, se adauga salariile obtinute de cei doi soti anul trecut, adica aproximativ 24.000 de euro. In concluzie, veniturile salariale ale familiei Mitrea, in perioada 1990-2005, au fost de aproximativ 183.000 de euro.

Venituri din vanzari – 807.000 euro

Conform declaratiilor de avere depuse dupa 2003, Miron Mitrea a vandut un apartament, o vila si un autoturism Audi A4 cu o vechime de trei ani. Mai intai au disparut din declaratia sa de avere, cea de la sfarsitul lui 2004, o vila de 321,5 mp a carei valoare de impozitare era, in 2003, de aproximativ 70.000 de euro. La inceputul lui 2004, deputatul PSD Eugen Arnautu a cumparat de la Miron Mitrea, cu 460.000 de euro, o vila situata in strada Aviator Ion Marasescu nr. 14 din carierul Domenii si s-a declarat satisfacut de acest pret, ceea ce presupune ca imobilul fusese subevaluat in declaratia de avere a lui Mitrea.

Este posibil ca acest imobil sa fie cel cumparat de Mitrea in 1999 cu o suma neprecizata. Banii obtinuti din aceasta vanzare nu se regasesc in declaratia de avere, de la sfarsitul lui 2004, a fostului ministru al transporturilor, singura urma a unor bani nejustificati fiind un depozit bancar de 50.142 de euro. In 2004, Mitrea a mai vandut un Audi A4 a carui valoare era de minimum 15.000 de euro. Un an mai tarziu, in 2005 a vandut un apartament de 76,84 mp cu o valoare declarata de 52.000 de euro.

Viorica Mitrea (foto stanga), mama lui Miron Mitrea a vandut si ea, in 2004, o vila cu doua etaje situata in strada Erou Iancu Nicolae din Baneasa. Cumparatorul a fost Marius Opran, finul lui Adrian Nastase, iar suma declarata de Mitrea ca pret al tranzactiei a fost de 280.000 de euro.

Dincolo de aceste tranzactii, presa a consemnat si o ciudata declaratie a lui Viorel Hrebenciuc, conform careia acesta ar fi achizitionat de la Miron Mitrea, in 1998, jumatatea unui imobil de 200 mp situat in strada General Dona nr. 17 din Capitala. Numai ca, in acte, Mitrea n-a figurat niciodata ca proprietar in acel imobil, aflat in plin proces de revendicare. Hrebenciuc a mers chiar mai departe in declaratii, afirmand ca Mitrea i-ar fi asigurat si cealalta jumatate a imobilului dupa ce i-ar fi gasit proprietarului (familia Vesa) o alta locuinta.

“Eu am cumparat jumatate din casa de la Miron Mitrea. In acelasi timp, ca sa pot sta si in partea lui Vesa, Miron i-a gasit locuinta lui Vesa in alta parte. A fost casa parintilor lui Miron. Cand legea o sa-mi permita sa cumpar, o sa cumpar si partea lor din casa” – a declarat public Viorel Hrebenciuc. Avand insa in vedere ca situatia imobilului amintit este in litigiu, proprietarul de drept, o nepoata a lui Jean Bart, contestand decizia prin care acesta a fost vandut de catre stat in 1996, nu luam deocamdata in calcul si aceasta tranzactie.

“Cosul zilnic” – 276.000 de euro

Atat ca lider sindical, cat si ca lider al PDSR, respectiv PSD, Miron Mitrea a afisat intotdeauna un nivel de trai peste medie, a schimbat mai multe autoturisme, a calatorit peste hotare, si-a pastrat in intretinere patru copii, si-a schimbat nevasta, cu asumarea unei nunti de lux la Vila Lac 1 de la Snagov, unde nasii de cununie au fost sotii Elena si Dan Ioan Popescu, nu ocoleste restaurantele de lux, prin urmare cheltuielile lunare sunt pe masura.

Estimam ca, in perioada 1990-1996, aceste cheltuieli au fost de aproximativ 1000 de euro lunar, in perioada 1997-2000 au fost de 1.500 de euro lunar, iar dupa 2001 de cel putin 2.000 de euro lunar. In concluzie, suma minima cheltuita pe nevoile casnice primare ale lui Mitrea si ale familiei sale a fost de 276.000 de euro.

Achizitii imobile si auto – 884.000 euro

Conform ultimei declaratii de avere, Miron Mitrea detine un teren de 138,52 mp in strada Dr. Lister nr. 65

vila mitrea
si o vila de 317,69 mp la aceeasi adresa, imobile cumparate in 2004. Valoarea totala de impozitare a celor doua imobile este de 2,405 miliarde lei (70.000 euro). Valoarea de piata a acestora este insa de noua ori mai mare, adica de aproximativ 638.000 de euro, vila fiind evaluata de agentii imobiliari la aproximativ 500.000 de euro. In 2001, el si-a cumparat un autoturism Audi A4 a carui valoare este de aproximativ 30.000 de euro, masina care n-a mai aparut in declaratia de avere a sotilor Mitrea, din decembrie 2004.

Apar in schimb doua autoturisme achizitionate in leasing, o Toyota RAV4 si un Peugeot 307. Un an mai tarziu, dispare si Peugeotul, Mitrea declarand doar autoturismul Toyota pe care l-a achizitionat in leasing de la Eurial Leasing SRL. La sfarsitul anului trecut suma ramasa de achitat pentru acest autoturism era de 16.989 euro. Asta inseamna ca a achitat pana atunci aproximativ 13.000 de euro. In anul 1999, Miron Mitrea a cumparat o vila de 321,5 mp a carei valoare de impozitare era, in 2003, de 2,549 miliarde lei (67.877 euro). Vila, situata in strada Aviator Ion Marasescu, avea o valoare de piata de aproximativ 250.000 de euro si avea sa fie vanduta, la inceputul lui 2004 cu o suma aproape dubla.

In 2001 Miron Mitrea a demarat lucrarile de renovare la o vila care i-ar fi apartinut mamei sale, imobil situat in strada Erou Iancu Nicolae nr. 37D din Baneasa-Pipera. Lucrarile de renovare la acest imobil, facute in 2001 cu firma Vertcon, cea care a construit pentru Adrian Nastase imobilul din strada Zambaccian, ar fi costat, conform declaratiilor lui Mitrea, 3,5 miliarde lei, adica aproximativ 135.000 de euro.

Achizitii de bijuterii si tablouri – 36.000 euro

Dupa 1990, Miron Mitrea a strans, ca furnica, o multime de obiecte din metale pretioase, bijuterii, obiecte de arta si de cult, precum si aproximativ 100 de tablouri. Valoarea totala a acestor obiecte, estimate de Miron Mitrea impreuna cu sotia sa, este de 1,26 miliarde lei. Astfel, capitolul argintarie, in care intra peste 50 de piese, in majoritate, pahare, sfesnice, tavi, bomboniere etc., este evaluat la 199 milioane lei, dintre care 159 milioane lei au fost achitati dupa 1990. In aceasta suma, sunt incluse si patru ceasuri ale caror preturi sunt puse in gluma.

Astfel, un ceas barbatesc Doxa din aur este evaluat la 5 milioane lei, un ceas de dama Hublot din aur are pretul de 6,5 milioane lei, un ceas Longines din 2001 este socotit la 5 milioane lei, iar un ceas Piaget la 4,5 milioane lei. De asemenea, o tabachera din aur are, conform lui Mitrea, valoarea de 15 milioane de lei.

La capitolul bijuterii, situatia este si mai evazionista, lista bijuteriilor fiind cu mult mai lunga decat cea facuta de Securitate, in 1978, cand i-au fost confiscate bunurile lui Pacepa. In cele peste 100 de obiecte din aur, garnisite cu perle si pietre pretioase, sunt incluse, ca in pestera lui Ali Baba, 27 de inele, 31 perechi de cercei, 19 lanturi si lantisoare din aur masiv, 16 bratari, 10 ace de cravata, mai multe perechi de butoni de aur si altele.

Toate acestea au fost evaluate de sotii Mitrea la 473 milioane lei, din care pretul celor achizitionate dupa 1990 este de 426,3 milioane lei. Daca obiectele de arta si cult sunt evaluate la aproximativ 200 milioane lei, tablourile lui Mitrea depasesc, la capitolul bun simt, orice asteptari. Astfel, cele peste 100 de acuarele si picturi pe panza sau carton sunt evaluate la 539 milioane lei, din care cele cumparate dupa 1990 se ridica la 480 de milioane. Mostrele de pret sunt fara comentarii, cata vreme oricine isi da seama ca ramele acestora costa mai mult decat panzele.

Iata cateva exemple: “Flori de liliac”, semnat Octav Bancila, ulei pe panza – 5 milioane lei; “Iarna pe ulita”, semnat Dumitru Ghiata, ulei pe panza – 20 milioane lei; “Case Iarna”, semnat Lupse, ulei pe panza – 2 milioane lei; “Interior”, semnat Constantin Piliuta, ulei , ulei pe carton – 7 milioane lei; “Barci”, semnat Iosif Iser, penita – 1,5 milioane lei; “Cai pe pajiste”, carbune, semnat Schwitzer Cumpana, carbune – 1,5 milioane lei.

Economii – 66.370 euro

Ca orice demnitar care se respecta, Miron Mitrea si-a rulat banii prin mai multe conturi el avand deschise, la sfarsitul anului trecut, nu mai putin de 8 conturi la trei banci importante. La Citibank, avea trei conturi in dolari SUA si unul in euro, deschise in 2004-2005, cu urmatoarele sume: 11.000 dolari, 22.029,58 dolari, 1.083,86 dolari si 20.201,87 euro. La Banc Post avea conturi de 14.579,82 RON, 1.566,18 dolari si 25.183,24 RON. De asemenea, el mai avea un cont de 20.000 RON la BRD. In total, sumele din conturi bancare se ridica la 66.370 euro.

Unul dintre dosarele in care Miron Mitrea este cercetat pentru abuz in serviciu contra intereselor publice si nerespectarea hotararilor judecatoresti a fost redeschis, luna trecuta, de Parchetul General. Este vorba despre un schimb de terenuri intre Societatea Nationala Aeroportul International Bucuresti Baneasa SA (AIBB) si sotii Camelia si Iulian Bogdan Nastase, tranzactie care a pagubit societatea de stat cu 11 milioane de euro. Mai mult, terenul in suprafata de 2,3 ha facea obiectul unui litigiu intre AIBB SA si societatea Aviatia Utilitara SA, aceasta din urma aflandu-se de mai multi ani intr-un proces de revendicare a unei suprafete de 9 ha de teren aflat in proprietatea AIBB SA, teren din care facea parte si parcela instrainata cu aprobarea conducerii Ministerului Transporturilor.

Afacerea, aflata azi in atentia procurorilor, a fost perfectata in ultimele zile ale guvernarii Nastase, pe 13 decembrie 2004, cand, pe baza mai multor documente printre care si o nota semnata de Sorin Stoicescu, seful Directiei Generale Aviatie Civila din Ministerul Transporturilor, un teren de 2,3 ha din Baneasa evaluat la 11,2 milioane de euro, a fost schimbat cu un teren de 2,4 ha din comuna Voluntari-Ilfov evaluat la 10.000 de euro.

Nota amintita, trimisa conducerii de atunci a AIBB, avea urmatoarea mentiune scrisa de Sorin Stoicescu:
Domnul M. a fost de acord cu acest mod de solutionare. Rog declansati procedura legala”. Cazul a intrat in atentia procurorilor si persoanele implicate in aceasta tranzactie, cu o singura exceptie, au intrat sub urmarire penala. Exceptia a fost “domnul M.”, nimeni altul decat ministrul Miron Mitrea care, pe 23 mai 2005 a fost scos de sub urmarire penala printr-o ordonanta semnata de procurorul Ilie Mihai Eduard. Ulterior, pe 14 aprilie 2006, judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au anulat ordonanta semnata de procurorul Ilie Eduard si au dispus retrimiterea cauzei la Parchetul General in vederea inceperii urmaririi penale impotriva lui Miron Mitrea, chiar daca acesta a negat implicarea in afacere.

Renovare cu firma lui Sechelariu

Miron Mitrea este urmarit penal de procurorii anticoruptie in dosarul Zambaccian, sub acuzatia de luare de mita si obtinere de foloase necuvenite de la Irina Jianu, fostul sef al Inspectoratului de stat pentru siguranta in constructii din cadrul Ministerului Transporturilor. Mitrea a angajat firma Vertcon SRL ce apartinea Irinei Jianu, pentru renovarea uneia dintre locuintele mamei sale, Viorica Mitrea, locuinta situata pe strada Erou Iancu Nicolae nr. 37 D din cartierul Baneasa – Pipera. El este anchetat ca ar fi beneficiat gratuit de lucrarile de extindere si renovare a vilei din Baneasa, el oferind in schimb Irinei Jianu, coordonatorul lucrarilor, un post important in Ministerul Transporturilor. Mitrea a negat insa acuzatiile, afirmand ca el a platit cu 3,5 miliarde lei lucrarile realizate de firma Vertcon.

MTC TV Constanta – 6 milioane de dolari pentru prietenul Burci

O alta afacere parafata de Miron Mitrea, care a pagubit bugetul de stat cu 6 milioane de euro, este infiintarea televiziunii MTC TV Constanta. Cazul, dezvaluit in 2002 de Traian Basescu, este deja de notorietate si se afla in atentia procurorilor de mai multa vreme. Raspunsul de atunci al lui Mitrea, la acuzatiile aduse de Traian Basescu a fost ca acesta este “o haimana politica”. Ulterior, au fost scoase documentele care probau jaful initiat de Mitrea in cardasie cu Adrian Nastase si in beneficiul lui Cristian Burci.

Astfel, in mai 2001, printr-o hotarare de guvern (HG nr. 451), se infiinta SC “Maritime Training Centre Television” SA Constanta (MTC TV) pe scheletul unei televiziuni locale de apartament din cadrul Centrului de Perfectionare a Personalului din Marina Civila. Guvernul Nastase a decretat, in plus, ca MTC TV este o televiziune “de interes strategic”

prin care se urmarea “oficial” “mediatizarea la nivel national prin diferite relatii contractuale a activitatilor specifice Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei” (MLPTL).

In iulie 2001, intre MTC TV si patru regii subordonate MLPTL (CFR SA, CFR Marfa SA, Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta si Compania Nationala Aeroportul International Otopeni SA) s-a incheiat un contract pe trei ani de asociere in participatiune, prin care companiile de stat se obligau sa vireze in conturile televiziunii “strategice” aproximativ 8 milioane de dolari.

Cu o saptamana inaintea incheierii acestui contract a fost semnata o asociere a MTC TV cu firma lui Cristian Burci, Global Media SA, societatea in conturile careia trebuia virate, in trei zile de la incheierea contractului, milioanele de dolari si care urma sa primeasca 55% din profituri. Ulterior, dupa retragerea din afacere a Aeroportului Otopeni, 5,9 milioane de dolari (164,4 miliarde lei) au fost virati de MTC TV in conturile unei firme-paravan a lui Cristian Burci, Romanian Investment & Development (RID), inregistrata in paradisul fiscal New Jersey. Cererea de a vira banii in conturile RID a fost facuta de Global Media pe 27 iunie 2001.

Un an mai tarziu, in conturile firmei-paravan a lui Cristian Burci mai erau doar 183.100 lei. Intre timp, cu exceptia a doua ore de programe proprii, televiziunea lui Mitrea & Burci transmitea programele Prima TV. Cei 5,6 milioane de doalri au fost cheltuiti de Cristian Burci, conform propriilor sale declaratii, pentru cumpararea de spatii de publicitate la Pro TV, Antena 1 si Prima TV. Hotia guvernamentala a ramas, pana azi, nepedepsita.

vila din Austria a lui Miron Mitrea
vila din Austria a lui Miron Mitrea (bonus)

 

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.20, mai 2006

Averea lui Adrian Năstase

AVEREA LUI NASTASE 131

Scandalurile generate in jurul afacerii Zambaccian si a mostenirii lasate familiei Nastase de Tamara Cernasov au tinut, vreme de cateva luni, prima pagina a ziarelor. La mijlocul lunii trecute, fostul premier Adrian Nastase, si presedintele in exercitiu al Camerei Deputatilor, a fost obligat sa demisioneze din aceasta functie, dupa ce parlamentarii refuzasera sa le permita procurorilor anticoruptie sa-i perchezitioneze locuintele din Zambaccian si de la Cornu.

Nastase este cercetat de PNA pentru luare de mita, el fiind acuzat ca ar fi primit termopane in valoare de aproximativ 400.000 de dolari si obiecte provenite din China in valoare de 100.000 de dolari, in schimbul numirii si mentinerii in functia de sef al Inspectoratului de Stat in Constructii a Irinei Jianu, fost vicepresedinte la societatea Conimpuls SA din Bacau. Irina Jianu este persoana care a supravegheat lucrarile de constructie la imobilul lui Adrian Nastase din strada Zambaccian nr. 16.

Pe de alta parte, dezvaluirile privind averea mostenita de familia Nastase de la matusa Tamara Cernasov, o fosta profesoara care, la o varsta de peste 90 de ani, s-ar fi implicat in afaceri imobiliare cu vile, apartamente si terenuri au parut din start o manevra menita sa pastreze in umbra afacerile fostului premier.

Nimeni nu a crezut povestea lansata de sotii Nastase, cu atat mai mult cu cat printre intermediarii afacerilor initiate, chipurile, de nonagenara Tamara Cernasov, s-au aflat personaje precum Sorin Tesu, Alexandru Bittner, Roxana Bichel sau Paul Opris, toti apropiati si oameni de incredere ai lui Adrian Nastase. Ceea ce a pus capac insa, cel putin pentru o vreme, carierei politice a lui Adrian Nastase, dar si credibilitatii sale, a fost imaginea de “pestera a lui Ali Baba” din apartamentul acestuia situat in Zambaccian. Sticla televizoarelor a reprodus atunci imaginea unui personaj care s-a inconjurat de mii de obiecte achizitionate dupa criterii ce tin mai degraba de snobism decat de gust artistic sau de vreun criteriu estetic.

bârlogul BUGETARULUI CAPITALIST Năstase (foto: evz.ro)
bârlogul BUGETARULUI CAPITALIST Năstase (foto: evz.ro)

Despre Adrian Nastase s-a spus, de-a lungul anilor, ca a acumulat sume uriase in urma controversatelor privatizari din Romania. Au circulat zvonuri potrivit carora diverse comisioane ar fi ajuns in conturile familiei Nastase, via Dana Nastase, de pe urma tranzactiilor comerciale. S-a avansat chiar si suma de un miliard de euro, ca dimensiune a averii sale, insa nimeni n-a putut proba veridicitatea acesteia.

Ceea ce s-a putut constata, in schimb, a fost imbogatirea suspect de rapida a familiei Nastase, in conditiile in care, la vedere, nici el si nici sotia lui n-au derulat afaceri de anvergura. S-au putut observa, de asemenea, acumularile uriase din curtile prietenilor si apropiatilor fostului prim-ministru, averi care sfideaza bunul-simt. In acest context, ne-am propus sa privim mai atent in trecutul lui Adrian Nastase si sa incercam o estimare a averii acestuia precum si a veniturilor si cheltuielilor familiei, pentru a vedea daca poate fi gasita o justificare a bogatiei. Concluzia provizorie la care am ajuns este ca averea lui Adrian Nastase, estimata la 15,5 milioane de euro, este de zece ori mai mare decat veniturile. Daca la capitolul venituri luam in calcul si mostenirea matusii Tamara, cheltuielile familiei depasesc cu putin posibilitatile financiare. Cu alte cuvinte, mostenirea matusii Tamara acopera aproape la milimetru “lipsa din gestiunea” justificativa a luxului familiei Nastase.

Carte de vizita

Adrian Nastase s-a nascut pe 22 iunie 1950 in Bucuresti. S-a casatorit in iulie 1985 cu Dana Nastase, fiica fostului ministru al agriculturii, Angelo Miculescu, la cativa ani dupa ce a divortat de fiica fostului ministru de externe din perioada comunista, Grigorie Preoteasa. Sotii Nastase au doi copii, Andrei si Mihnea.

A absolvit, in 1973, Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, iar in 1978 Facultatea de Istorie-Filosofie, sectia Sociologie, din cadrul aceleiasi universitati. In 1987, si-a luat doctoratul in drept, specialitatea Drept international public. Dupa absolvirea primei facultati, Nastase a fost jurist si cercetator la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti, iar apoi, sporadic (’77-’79, ’84-’85), profesor asociat la ASE. Pana in 1990, Nastase s-a implicat si in cateva organizatii pentru care avea nevoie, obligatoriu, de acordul tacit al serviciilor secrete romanesti. Astfel, in 1977 a fost numit vicepresedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI), iar in 1984 a devenit membru al Societatii Franceze de Drept International si director de studii la Institutul International pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.

Dupa 1990, Nastase a devenit un adevarat colectionar de titluri, harti, case, terenuri, tablouri etc. Astfel, in 1990, a devenit, pentru doi ani, presedinte al Fundatiei Europene “Nicolae Titulescu” si profesor la Facultatea de Drept din Universitatea Bucuresti, specialitatea drept international public. In 1992, s-a titularizat, ca profesor, la inca trei facultati de drept bucurestene din cadrul universitatilor “Titu Maiorescu” si “Dimitrie Cantemir”, precum si la Institutul de Drept si Relatii Internationale “Nicolae Titulescu”.

In perioada 1991-1996, a fost membru al Comitetului Director al Institutului pentru Studii de Securitate Est-Vest din New York. In aceeasi perioada, Nastase a mai colectionat patru functii: vicepresedinte al Consiliului Mondial al fostilor ministri ai afacerilor externe (1993), director de cercetare la Institutul Roman pentru Studii Internationale (1994), profesor asociat la Universitatea Sorbona Paris (1994) si membru al Societatii Americane de Drept International.

In mediul politic, Adrian Nastase s-a facut remarcat imediat dupa decembrie 1989, cand a fost ales deputat pe listele FSN la alegerile din 1990, iar din 28 iunie 1990 a devenit ministru al afacerilor externe in guvernele Roman si Stolojan. In legislatura 1992-1996, Nastase a fost presedintele Camerei Deputatilor. In perioada 1996-2000, a fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor, iar in 28 decembrie 2001 a devenit prim-ministru, functie pe care a detinut-o pana la sfarsitul anului 2004. Dupa alegerile din 2004, Adrian Nastase ocupa din nou functia de presedinte al Camerei Deputatilor, pozitie la care este fortat sa renunte, oficial, pe 16 martie 2006, in urma scandalului mediatic legat de afacerea Zambaccian si de mostenirea “matusii Tamara”.

In partid, ascensiunea lui Nastase a inceput in 1993, cand a devenit, pentru patru ani, presedinte executiv al PDSR. In 1997, a fost ales prim-vicepresedinte al acestui partid, iar in anul 2001 a devenit presedinte al PDSR (actualul PSD). Din 2005, dupa ce presedintia PSD a fost preluata de Mircea Geoana, Adrian Nastase a trecut din nou in planul secund, pe pozitia de presedinte executiv, functie pe care a pierdut-o la inceputul anului 2006, ca urmare a aceluiasi scandal “Zambaccian & matusa Tamara”.

Inainte de 1989, Adrian Nastase a fost un comunist din esalonul secund al PCR. Partea
omisa de Adrian Nastase din biografia oficiala este activitatea depusa in slujba regimului comunist pana in decembrie 1989. Nici nu se putea altfel, avand in vedere aspiratiile acestuia de a parveni prin orice mijloace, o dovada in acest sens fiind abilitatea cu care a cautat, si a reusit, sa-si gaseasca perechea in fieful nomenclaturii comuniste.

Casatorit pentru prima oara, in vremea studentiei, cu fiica unui veteran al partidului comunist din anii ’50, dupa divort, Nastase a cautat, si a gasit, o alta fiica de nomenclaturist, pe Dana Miculescu. Aceasta era fiica lui Angelo Miculescu, fost membru al CC al PCR in perioada 1969-1983, fost ministru si ministru secretar de stat al agriculturii in perioadele 1969-1972 si 1975-1981, fost viceprim-ministru al guvernului in perioada 1975-1981 si fost ambasador in Republica Populara Chineza in perioada 1983-1990.
Pe de alta parte, tanarul Adrian Nastase a reusit sa castige increderea reprezentantilor partidului comunist si a fost trimis ca exponent al politicii de partid si de stat in diverse comitete si comitii internationale de la Strasbourg, Oslo sau Phenian.

Pe vremuri se milogea la Ana Muresan, ministrul Comertului, sa+i dea aprobare pentru un TRABANT! Ce vremuri umilitoare pentru cel mai bogat român în viaţă!
Pe vremuri se milogea la Ana Muresan, ministrul Comertului, sa+i dea aprobare pentru un TRABANT! Ce vremuri umilitoare pentru cel mai bogat român în viaţă!

Desi, in biografia oficiala, Nastase a consemnat ca in perioada 1973-1990 a lucrat ca “jurist, cercetator la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti” si, sporadic, profesor asociat la ASE Bucuresti, in realitate, el a desfasurat “activitati mult mai complexe”. Intr-o adresa trimisa pe 25 iunie 1988 minstrului comertului interior de la acea vreme, Ana Muresan, prin care solicita obtinerea aprobarii pentru cumpararea “cu prioritate” a unui autoturism “Trabant 601”, Adrian Nastase insira o parte din aceste activitati in care era direct implicat. “Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasari pe care le presupun activitatile ce le desfasor in cadrul ADIRI (ca presedinte al sectiei de drept international), in cadrul Academiei de Stiinte Sociale si Politice (Stefan Gheorghiu – n.r.), al Universitatii Bucuresti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului juridic al MAE, ca secretar de redactie al publicatiei “Revue roumaine des sciences sociales. Serie des sciences juridique” etc.”, scria Adrian Nastase in adresa trimisa ministrului Ana Muresan. Asadar, dincolo de institutul de cercetari juridice, Adrian Nastase lucra si pentru Academia Stefan Gheorghiu, era si lector al CC al PCR, precum si membru in consiliul juridic al Ministerului Afacerilor Externe.

Ferma din Cornu si salariile au sustinut familia pana in 2005

Venituri din salarii: 347.923 euro
In perioada 1990-2006, Adrian Nastase si-a castigat oficial existenta din salariul de parlamentar sau de prim-ministru si din activitatea de cadru didactic la cateva facultati de drept din Capitala. In perioada 1990-1992, la un salariu de 500 de euro/lunar el a castigat, ca parlamentar, 15.000 de euro. Din activitatile didactice, ca profesor la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti el putea castiga, la foc continuu, 10.800 euro, iar de la celelalte facultati alti 5.000 de euro. In perioada 1993-1996, castigurile lui Nastase ca parlamentar sunt estimate la 28.600 euro si la 40.000 de euro din activitatile didactice. In legislatura 1997-2000, castigurile salariale ale lui Adrian Nastase au fost de 30.000 euro, ca parlamentar, si de 40.000 euro ca profesor. Castigurile din perioada 2001-2004 au fost, pentru Nastase, cele mai mari, avand in vedere ca a detinut atunci si functia de prim-ministru. Astfel, veniturile din salariul de demnitar sunt estimate la 51.000 de euro, iar cele obtinute ca profesor universitar, cu norme la trei facultati, la 56.000 de euro. Presupunand ca in acesti ani a incasat si diurne anuale, in medie de 3.500 euro, la aceste sume se mai adauga inca 14.000 euro. Anul trecut, castigurile sale salariale au fost de 10.571 euro, ca deputat, si de 23.467 euro ca profesor si presedinte al Fundatiei N. Titulescu. Nastase a mai incasat, in plus, 6.400 euro cu titlu de diurna deplasari.

Pe de alta parte, Dana Nastase a declarat si ea castiguri salariale din activitatea de director al societatii Datis Consulting & Management SRL, o firma care i-a apartinut si ale carei actiuni le-a vandut dupa ce sotul ei a devenit prim-ministru. Astfel, in 2004, Dana Nastase a declarat castiguri de la firma Datis de 11.400 euro, iar in 2005 de 5.685 euro.

HAITA

Venituri din activitati agricole: 175.000 euro
Nastase a declarat ca ferma de la Cornu i-a adus, anul trecut, venituri de 38.690 euro, iar in 2004 de 54.398 euro. Nu se cunosc veniturile fermei de la Cornu in perioada 2000-2003, dar, presupunand ca gainile lui Nastase au fost extrem de rentabile, estimam castiguri de 20.000 de euro anual, deci un total de 80.000 euro in cei patru ani.

Venituri din chirii: 140.000 euro
O problema extrem de neclara si fara corespondent in declaratia de avere a lui Adrian Nastase este aceea a veniturilor din chirii. Conform propriei sale declaratii de avere, singurele imobile care ar fi putut fi inchiriate sunt cel din Zambaccian si resedinta de la Cornu. Sotii Nastase n-au declarat ca sunt proprietarii altor imobile, prin urmare declararea unor venituri din chirii pare absurda. E greu de crezut ca ei ar fi inchiriat terenurile de la Corbeanca sau Balotesti. Asadar, singura explicatie plauzibila este ca Adrian Nastase detine si alte imobile pe care le-a inchiriat. Sumele provenite din chirii si inscrise de Nastase in declaratia de avere sunt imense: 74.000 euro (3.000.000.000 lei vechi) in 2004 si 66.000 euro (2.389.650.000 lei vechi) in 2005. Daca in 2005, in proprietatea familiei Nastase au intrat niste imobile de la matusa Tamara, care au fost inchiriate, in 2004 nu exista nici o explicatie din partea lui Nastase pentru suma declarata. In 2004, chiria lunara incasata de Adrian Nastase, nu se stie pe ce, a fost de aproximativ 6.176 de euro. Acesti bani s-ar putea obtine din inchirierea a patru sau cinci apartamente de lux in zona zero a Capitalei. Spre exemplu, chiria pentru un apartament de trei camere, superfinisat si mobilat, din Bd. Unirii, este de 650 de euro lunar. Prin urmare, ca sa obtii 6.176 de euro ar trebui sa inchiriezi noua astfel de apartamente. Are Nastase, in proprietate, inca noua locuinte? Este o intrebare la care doar procurorul general Ilie Botos poate gasi raspunsul.

Alte venituri: 1.107.000 euro
Adrian Nastase a consemnat, anul trecut, incasarea a 16.000 de euro din vanzarea unui contract de leasing, catre Tiriac Leasing SA, pentru un autoturism.

In ultima declaratie de avere, la capitolul venituri incasate de sotie, in 2005, Nastase a consemnat urmatoarele sume provenite din mostenire conform “certificatului de mostenitor nr, 59 din 31.05.2005”: 281.669,59 RON, 60.000 euro, 602,735 dolari si 110.000 euro (avansul pentru vanzarea celor trei apartamente mostenite). Aceasta inseamna aproximativ 250.000 de euro. De asemenea, intr-o anexa a declaratiei de avere, Nastase a mai consemnat si alte sume incasate dupa decesul Tamarei Cernasov: 125.000 euro – bijuterii si picturi/grafica -, 300.000 euro – pretul a trei apartamente vandute – si 241.830 euro, suma pe care i-a dat-o fiului sau, Andrei.

In plus, Dana Nastase a mai obtinut 25.000 de euro ca urmare a vanzarii, catre sora sa, Rodica Miculescu, a unei cote indivize dintr-un apartament.

Economiile in banci, totalizeaza 125.300 euro.

Cheltuielile cu cosul zilnic: 400.000 euro
Cheltuielile familiei Nastase sunt extrem de greu de estimat. La luxul afisat de fostul premier si lider al PSD, apreciem ca suma de 2.500 de euro/lunar reprezinta o palida reflectare a cheltuielilor casnice ale familiei acestuia in perioada 2001-2005. Cu un asemenea reper, in aceasta perioada, cheltuielile casnice se ridica la 150.000 de euro. Pentru perioada 1992-2000, cheltuielile lunare sunt estimate la 2.000 de euro/lunar, ceea ce reprezinta 216.000 euro, iar pentru perioada 1990-1991, cheltuielile se ridica la 1.500 euro/lunar, ceea ce totalizeaza 36.000 de euro. Prin urmare, totalul cheltuielilor casnice se ridica, in cei 16 ani, la aproximativ 400.000 de euro.

Scolarizarea copiilor: 140.000 euro
Cei doi copii ai familiei Nastase, Mihnea si Andrei, au urmat cativa ani cursurile la o scoala de lux – Scoala Americana. Cum taxele anuale la aceasta institutie se ridicau la aproximativ 20.000 de euro (numai pentru cel mai mare dintre baieti, care urma cursuri echivalente liceului, mai scumpe, familia Nastase platea anual 17.000 – 18.000 de dolari) daca am socoti doar patru ani petrecuti aici de cei doi frati Nastase, suma achitata s-ar ridica la 80.000 de euro. Presupunand cheltuieli lunare de 200 de euro pentru echivalentul programului “cornul si laptele” zilnic, se mai adauga la acesti bani inca 60.000 de euro pentru anii de scoala ai fratilor Nastase.

Colectii de arta: 90.000 euro
Nastase este un recunoscut colectionar de harti si carti vechi, de timbre, de tablouri. In ultima sa declaratie de avere, el a cuantificat la aproximativ 90.000 de euro cheltuielile efectuate in perioada 1990-2005, pentru achizitionarea acestor bunuri.

Casa din Zambaccian: 599.830 euro
Cheltuielile pentru ridicarea imobilului din Zambaccian s-au ridicat, conform lui Sergiu Sechelariu, la 34 miliarde de lei vechi, din care s-au achitat 29 de miliarde de lei. Cum suma despre care aminteste Sechelariu nu apare consemnata in declaratia de avere a lui Adrian Nastase, inseamna ca acesti bani au fost achitati “la negru”. Considerand ca jumatate din suma invocata de Sechelariu a fost acoperita de Ion Tiriac, coproprietarul din Zambaccian, inseamna ca Adrian Nastase a scos din buzunarul propriu 358.000 euro (14,5 miliarde lei vechi) pe care i-a achitat patronului de la Conimpuls, Sergiu Sechelariu. Tot la acest capitol trebuie inscrisa si suma de 241.830 euro pe care Nastase i-a dat-o fiului sau Andrei, banii provenind, conform declaratiei lui Nastase, din mostenirea matusii Tamara.

Achizitii imobiliare: 588.547 euro
Familia Nastase a investit, de-a lungul anilor, in achizitionarea mai multor imobile. In 1996, a cumparat cu 18 milioane lei vechi un teren de 2,62 hectare in comuna Balotesti. Suma oficiala a tranzactiei a fost de 20 de milioane lei, adica 5.177 euro. De asemenea, Nastase a cumparat 1,77 ha teren la Cornu, teren a carui valoare era, in 1999, de aproximativ 150.000 euro. Cheltuielile legate de constructia fermei si a vilei rezidentiale de la Cornu pot fi estimate la 250.000 euro.

Terenul de la Corbeanca, achizitionat de Dana Nastase in 1999, de la Roxana Bichel a costat 139.000 dolari, adica 130.790 euro. Terenul din str. Zambaccian nr. 16, provenit prin interpusi de la Gabriel Bivolaru, a costat 10.000 euro.

In sfarsit, achizitia apartamentului din str. Moliere nr. 10, in 2001, de catre Elena Nastase, mama fostului premier, a costat 65.000 dolari, adica 72.580 de euro.

Cheltuieli de zile negre: 21.000 euro
Cele patru decese din familia Nastase (matusa Ciolan, socrul Angelo Miculescu, matusa Tamara si matusa Aurelia) au presupus si ele cheltuieli de inmormantare. Daca in cazul celor trei matusi costurile pot fi aproximate la 6.000 de euro, in cazul socrului Miculescu acestea s-ar putea ridica la 15.000 de euro.

Balanta familiei Nastase
Venituri: 1.746.053 euro
Cheltuieli: 1.839.377 euro
Sold: 93.324 euro

Nastase2

Din estimarile noastre, rezulta un sold negativ al bugetului de venituri si cheltuieli al familiei Nastase, de aproximativ 93.000 de euro. Adica, aproape de suma de 3.000.000.000 de lei vechi pe care, potrivit ultimelor informatii publicate in presa, familia Nastase ar fi primit-o de la matusa Tamara pentru dotarile necesare finalizarii imobilului din Zambaccian.
Averea oficiala a familiei Nastase: 15.459.300 euro

15 case – 9,2 milioane de euro

Pana in 1990, Adrian Nastase locuia pe str. Av. Jean Texier nr. 4, sector 1 Bucuresti, imobil pe care l-a cumparat ulterior. Vila este estimata, astazi, la aproximativ 500.000 de euro. In 1991, pentru a beneficia de o locuinta in plus, de la RAAPPS (Regia Protocolului de Stat), Nastase a donat socrului sau, Angelo Miculescu, apartamentul duplex din str. Av. Jean Texier. Miculescu insa avea deja o locuinta de lux in centrul Capitalei, pe str. Pictor Negulici nr. 18, etaj 1, ap. 2, sector 1, locuinta estimata la 300.000 de euro. In aceste conditii, este de presupus ca asa-zisa instrainare a imobilului de catre Adrian Nastase a fost, in realitate, o manevra prin care acesta si-a putut justifica primirea locuintei de protocol din str. Maresal Prezan nr. 4, et. 1, ap. 2, sector 1 Bucuresti.

Ferma si casa de vacanta la Cornu
Imobilul din str. Jean Texier a fost folosit de Nastase ca sediu pentru unele din afacerile sale si ale sotiei, aici figurand, pana in 2001, “Cabinetul de avocatura Adrian Nastase”, dar si sedii pentru firma Datis Consulting & Management SRL si Fundatia pentru Romania Mileniului III, conduse de Dana Nastase. De asemenea, tot aici a fost si sediul firmei Onda Trading SRL (ap. 1), societate radiata cu ceva timp in urma si ai carei actionari au fost Roxana Bichel, omul de casa al familiei Nastase, si Didi Marius Crisan Mircea. Cei doi au fost, de altfel, si administratorii firmei Danei Nastase, Datis Consulting. Tot la inceputul anilor 1990, Adrian Nastase si-a construit in comuna prahoveana Cornu, pe un teren cumparat in mai multe etape, o vila rezidentiala si o ferma de pasari cu o capacitate de peste 1.500 de capete. In declaratia de avere din 2004, Adrian Nastase a consemnat mostenirea, de catre Dana Nastase, ca urmare a decesului lui Angelo Miculescu, a unei case de vacanta cu o suprafata de 540 mp.

Desi nu se precizeaza locatia acestui imobil, este de presupus ca referirea se face la vila de la Cornu. Mama lui Adrian, Elena Nastase, detine un apartament pe str. Naum Rimniceanu nr. 2, bl. 5, ap. 130 sector 1 Bucuresti. Locuinta a apartinut, la inceputul anilor ’80, lui Adrian Nastase. Apartamentul este evaluat la aproximativ 70.000 de euro. O a doua locuinta a fost obtinuta de Elena Nastase in 1994, dupa ce a revendicat-o in numele unei matuse decedate, Elena Ciolan. Valoarea imobilului este estimata la aproximativ 450.000 de euro.

O alta locuinta a intrat in posesia Elenei Nastase in aprilie 2001, cand aceasta a cumparat, cu 65.000 de dolari un apartament de 130 mp situat intr-un imobil din cartierul Primaverii, str. Jean Baptiste Moliere nr. 10. Vanzatorul apartamentului este Cristian Sindie, patron al clubului bucurestean Flamingo, un personaj din lumea interlopa aflat in relatii de afaceri cu Gheorghe Gheara si Fernando Enciu. Astazi, in imobilul din Moliere nr. 10 figureaza, ca locatari, alaturi de Elena Nastase, Yoav Stern si societatea Comfstill Star SRL. Valoarea apartamentului detinut de mama lui Nastase se ridica la peste 350.000 de euro.

Singura locuinta recunoscuta oficial de Adrian Nastase este apartamentul de 378,89 mp situat in imobilul din Zambaccian nr. 16, a carui valoare de impozitare este de 440.812,49 RON (121.657 euro). Conform lui Sergiu Sechelariu, valoarea constructiei s-a ridicat la 34 miliarde lei, adica aproximativ 850.000 de euro. Cu toate acestea, conform analistilor imobiliari, valoarea unui metru patrat de constructie finisata in acest imobil este de 2.000-2.500 euro. Prin urmare, valoarea reala a apartamentului sotilor Nastase ar fi cuprinsa intre 758.000 si 947.000 de euro.

In acelasi bloc insa, fiul cel mare al lui Nastase, Andrei, detine si el un apartament asemanator la etajul 1, cumparat de la Ion Alexandru Tiriac cu suma de 208.000 euro. Cele doua apartamente valoreaza, pe piata imobiliara, 1,6 milioane de euro. Criticul de arta si scriitorul Petru Romosan declara ca valoarea imobiliara a apartamentului lui Adrian Nastase este cu mult depasita de valoarea obiectelor depozitate in interiorul acestuia.

Conform lui Romosan, valoarea bunurilor (tablouri, mobile, carti, statuete etc.) detinute de Adrian Nastase in apartamentul din Zambaccian se ridica la 4-5 milioane de euro si aceasta in conditiile in care tabloul de Rafael, observat pe unul din peretii apartamentului, este un fals. Altfel, spune Petru Romosan, la aceasta suma ar mai trebui adaugate minimum 60 de milioane de euro.

La toate acestea, se adauga cele trei apartamente mostenite anul trecut de la matusa Tamara, a caror valoare depaseste 400.000 de euro, plus alte doua imobile aflate in curs de mostenire de la matusa Aurelia Zachir, unul in Bucuresti, estimat la 70.000 de euro, si un altul in celebrul hotel din str. Muncii nr. 1 Predeal, estimat la 130.000 de euro.

Economii in banci – 125.300 euro
Adrian Nastase a declarat ca detine opt conturi, la trei banci romanesti, in suma totala de 125.300 euro.

Bijuterii, tablouri, icoane, obiecte de arta decorativa – 284.000 euro
Familia Nastase detine, oficial, timbre romanesti si straine in valoare de 450 de dolari, diverse obiecte din argint – 1.000 dolari, icoane si obiecte de cult 8.340 RON, obiecte de arta decorativa 20.760 RON, pictura moderna si contemporana – 16.062 euro si bijuterii diverse in valoare de 6.300 dolari, bunuri ce totalizeaza 30.823 euro. In plus, detine pictura moderna si contemporana (uleiuri pe panza) in valoare de 18.287 RON (obtinute pana in 1989 ) si 56.629 euro (in perioada 1990-2004), precum si uleiuri pe lemn in valoare de 12.900 RON si 14.700 dolari, ce totalizeaza 77.800 euro. De asemenea, are in proprietate bunuri mostenite de Dana Nastase: bijuterii diverse – mostenire ascendent decedat in 1999; obiecte din argint, icoane, obiecte de cult, tapiserii, obiecte din portelan, ceramica, sticla, lemn, piatra, metal (40.000 euro) – mostenire ascendent decedat in 2003; bijuterii diverse (9.400 euro) – mostenire ascendent decedat in 2003; bunuri sub forma de metale pretioase, monede, obiecte de arta si cult (40.000 euro) – mostenire 2005 (matusa Tamara) si lucrari de pictura si grafica (86.000 euro) – mostenire 2005 (matusa Tamara). Toate aceste bunuri mostenite totalizeaza 175.168 euro.

Terenuri in valoare de 5,85 milioane de euro
In ultima declaratie de avere, din 30 decembrie 2005, Adrian Nastase a consemnat ca detine sapte terenuri, patru fiind cumparate, iar trei mostenite.

Terenul din Cornu – 350.000 euro. Primul dintre terenurile achizitionate este situat in comuna prahoveana Cornu, unde se afla conacul si celebra ferma de pasari a lui Adrian Nastase. Cumparat in perioada 1991-2001, terenul familiei Nastase are o suprafata de 17.700 mp si o valoare de impozitare de 860.000 lei vechi. Valoarea acestuia se ridica la aproximativ 350.000 de euro, metrul patrat de teren fiind de aproximativ 20 de euro. In august 1996, familia Nastase i-a vandut Irinei Miculescu, cumnata Danei Nastase, 3.593 mp teren intravilan in comuna Cornu cu numai 2 milioane lei vechi. Terenul fusese cumparat de sotii Nastase in perioada 1991-1995. De asemenea, Dana Nastase a mostenit, la Cornu, dupa decesul tatalui ei, doua terenuri. Primul, un intravilan in suprafata de 3.600 mp, este evaluat la 54.000 de euro, iar celalalt, de 2.500 mp, valoreaza 50.000 euro.

Terenul din Balotesti – 2,623 milioane euro. Dana Nastase a cumparat, in 1996, de la Roxana Bichel, trei terenuri in suprafata totala de 2,623 hectare in intravilanul comunei Balotesti – Ilfov. Suma oficiala a tranzactiei a fost de 18 milioane lei vechi. Conform lui Aurel Sergiu Marinescu, unchiul din SUA al lui Adrian Nastase, atat vanzarea terenului din Cornu, cat si cumpararea celui din Balotesti au fost facute la acelasi notar, Eugenia Cutaru. Valoarea acestui teren se ridica astazi la 2,623 milioane euro, considerand un pret mediu de 100 euro/mp.

Terenul din Corbeanca – 2,3 milioane euro. Familia Nastase a cumparat, in 1999, de la aceeasi Roxana Bichel, un teren forestier de 2,35 hectare situat in comuna Corbeanca. Pretul tranzactiei a fost de 139.000 de dolari (130.789 euro), de cateva ori mai mic decat pretul pietei. Astazi, terenul valoreaza, conform expertilor imobiliari, aproximativ 2,3 milioane de euro. Terenul, aflat in proprietatea Ocolului Silvic Bucuresti, fusese obtinut de protejatul si partenerul de afaceri al sotilor Nastase in 1996, printr-un schimb cu un teren din Sacele Brasov, afacerea fiind perfectata de secretarul de stat PDSR Marian Ianculescu, in ultimele saptamani ale guvernului Vacaroiu. Terenul dat la schimb de Roxana Bichel, in Sacele, era cu mult mai ieftin decat cel primit la Corbeanca. Tranzactia a fost ulterior contestata de reprezentantii Ministerului Agriculturii, dar instanta brasoveana i-a dat castig de cauza Roxanei Bichel, care a putut apoi sa-i vanda Danei Nastase terenul.

Terenul din Voluntari – 250.000 euro. In comuna Voluntari, Dana Nastase a mostenit de la matusa Tamara un teren de 2.500 mp situat in apropiere de Prisma. Terenul fusese cumparat in 1999 cu 2,5 milioane lei (153,4 euro) si valoreaza 250.000 de euro.

Terenul din Bucuresti – 200.000 de euro
. In ultima declaratie de avere, Adrian Nastase a consemnat un teren in Bucuresti, fara a preciza insa ce suprafata ocupa acesta sau unde este situat. Intr-o declaratie anterioara insa, din mai 2005, Nastase a inscris un teren intravilan in Bucuresti cu o suprafata de 700 mp si o valoare de impozitare de 2,34 milioane lei. Dupa toate probabilitatile este vorba despre controversatul teren din str. Zambaccian nr.16. Valoarea acestui teren este de aproximativ 200.000 de euro.

nastase31

Operatiunile “Termopanul” si “Mostenirea”

Nastase isi justifica cheltuielile mari prin mostenirile de familie. Dupa ce a agonisit o avere importanta, fostul premier este astazi anchetat de procurori.

Semnalata de presa cu mai multi ani in urma, afacerea terenului si cea a blocului din strada Zambaccian nr. 16 au intrat, recent, in atentia procurorilor anticoruptie. Nastase este cercetat de PNA, pentru ca ar fi primit mita sub forma unor bunuri importate din China in valoare de peste 100.000 de dolari si “tamplarie de aluminiu si lemn cu geam termopan” in valoare de 1.200.000 RON, pentru imobilele din Zambaccian si Cornu, de la Irina Jianu, vicepresedinte al societatii Conimpuls SA din Bacau si coordonator al lucrarilor de constructie ale imobilului din Zambaccian. Jianu a fost numita sef al Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC), la un an de la demararea constructiei, iar mita ar fi avut scopul obtinerii functiei din fruntea ISC.
Afacerea Zambaccian a inceput in momentul in care Gabriel Bivolaru i-a vandut lui Adrian Nastase, prin cativa interpusi, un teren de 700 mp situat in strada cu acelasi nume. Asadar, in 1996, Gabriel Bivolaru i-a “vandut” lui Elena Sotec, soacra sa, terenul din Zambaccian. La inceputul anului 1998, Elena Sotec a vandut acelasi teren cu 20 de milioane de lei vechi, lui Athena Marianthi Theodoru, mama lui Roxana Bichel – agentul imobiliar si partenerul de afaceri al Danei Nastase. Athena Theodoru a plasat, terenul, Casei de avocatura Nastase, contra sumei de 100 milioane lei vechi (10.000 de euro). In 1999, terenul ajunge, in sfarsit, in posesia lui Adrian Nastase, care il achizitioneaza cu aceeasi suma. Reprezentantul Casei de avocatura Nastase era, la acea data, insasi Roxana Bichel, omul bun la toate. Bichel avea sa fie rasplatita, ulterior, pentru toate aceste servicii, cu importante functii in APAPS, de unde a participat la privatizari strategice, precum SIDEX Galati, ALRO Slatina, Combinatul Siderurgic Resita, BCR, sau in consiliile de administratie de la Neptun Olimp SA, SIDEX si Tarom.

Dupa ce a intrat in posesia terenului a carui valoare de piata era de cel putin zece ori mai mare decat cea de achizitie, Adrian Nastase a demarat lucrarile de constructie pentru imobilul cu patru nivele. Pentru aceasta, s-a asociat cu Sergiu Sechelariu, patronul firmei de constructii Conimpuls SA. Conform declaratiilor acestora, intelegerea initiala prevedea ca, dupa terminarea imobilului, jumatate sa-i revina lui Sechelariu, iar cealalta jumatate lui Adrian Nastase. Intelegerea n-a mai fost insa respectata. Sergiu Sechelariu a devenit, in 2001, secretar de stat la Ministerul Transporturilor, iar vicepresedinta firmei de constructii, Irina Jianu, a fost numita inspector general la ISC. De mentionat ca, in aceeasi perioada cu ridicarea imobilului din Zambaccian, firma secretarului de stat Sergiu Sechelariu s-a ocupat si de lucrarile de renovare ale unui alt imobil, din str. Cristian Tell nr. 15, trecut in contul lui Nastase, dar aflat, oficial, in proprietatea lui Paul Opris.
Blocul din Zambaccian a fost finalizat in martie 2004, cand situatia proprietarilor era urmatoarea: parterul si etajul 1 erau ale lui Ion Alexandru Tiriac (45,6%), etajul 2 apartinea firmei lui Sergiu Sechelariu, Vertcon SA (34,31%), iar etajul 3 lui Adrian Nastase (20,09%). Un an mai tarziu, Tiriac junior ii vinde cele doua etaje detinute grecului Xenophon Xenakis (parter) si lui Andrei Nastase (etajul 1). Preturile fixate de Tiriac au fost de 169.000 euro, respectiv 208.000 euro. Apartamentul detinut de firma Vertcon a intrat si el in posesia unui alt proprietar, avocatul Marieta Anastasescu, un apropiat al lui Alexandru Bittner, dar si un personaj implicat in mai multe privatizari importante din mandatul Adrian Nastase.

Costul lucrarilor de constructie pentru acest imobil ar fi fost de 34 de miliarde de lei vechi, bani din care Nastase ar fi achitat, conform lui Sechelariu, 29 de miliarde lei, dintre care 24 de miliarde lei anul trecut.

Elena Ciolan deschide seria controversatelor mosteniri
Mama lui Nastase a deschis, in 1994, traditia controversatelor mosteniri tip “matusa” ale familiei Nastase. Cu cativa ani mai devreme, in 1990, Elena Ciolan, matusa, dar si nasa de botez a Elenei Nastase, decedase la varsta de 92 de ani, si din cei cinci nepoti ai acesteia o preferase, prin testament, pe mama lui Adrian Nastase. Matusa Ciolan era sora tatalui Elenei Nastase si, impreuna cu sotul decedat cu mai multi ani in urma, detinuse un imobil nationalizat in anii ’50, pe str. Av. Petre Cretu nr. 60, undeva in apropierea Bisericii Casin si a Arcului de Triumf din centrul Capitalei. Vila, compusa din subsol, parter si etaj, fusese construita pe o suprafata de aproximativ 570 mp. In 1994, Elena Nastase revendica, in instanta, la Judecatoria Sectorului 1, imobilul din str. Av. Petre Cretu si este pusa rapid in posesia acestuia, chiar daca, ulterior, hotararea avea sa fie anulata, provizoriu, doi ani mai tarziu, de catre procurorul general la ordinul lui Ion Iliescu. In 1996, procurorul general Nicolae Cochinescu a declarat recurs in anulare impotriva tututor hotararilor din instanta, favorabile fostilor proprietari, anuland, astfel, si dreptul reconstituit pentru vila din str. Av. Petre Cretu. Ulterior, in 1998, procurorul general Sorin Moisescu a desfiintat recursurile in anulare formulate de predecesorul sau si a repus-o in drepturi pe Elena Nastase, care a intrat definitiv in posesia vilei din cartierul Domenii. Imobilul a fost apoi vandut cu 650 milioane lei vechi, in 1999, Danei Marina Barb, sora lui Adrian Nastase.

Tamara Cernasov si milionul de euro

Scandalul legat de fabuloasa mostenire lasata de matusa Tamara Cernasov si scandalul Zambaccian sunt principalele motive pentru care Adrian Nastase a intrat in colaps politic, el fiind debarcat recent din importantele functii detinute in PSD.

Tamara Cernasov, matusa Danei Nastase, a murit pe 15 aprilie 2005 la varsta de 97 de ani si a lasat familiei Nastase o avere evaluata la aproximativ un million de euro. Mostenirea consta in trei apartamente in blocul M27 de pe bd. Mircea Voda din Bucuresti, un teren in comuna Voluntari si mai multe bijuterii.

Provenienta banilor si a bunurilor lasate mostenire de Tamara Cernasov ridica mari semne de intrebare. E greu de admis ca o fosta profesoara care, conform celor care au cunoscut-o, a avut o viata modesta, era dispusa sa deruleze afaceri imobiliare la peste 85 de ani.

Potrivit documentelor insa, matusa Tamara a intrat in afaceri la 90 de ani. Debutul si l-ar fi facut in noiembrie 1999, cand, cunoscandu-l pe Alexandru Bittner, i-ar fi vandut acestuia bijuterii in valoare de 400.000 de dolari. De ce pastrase ea atatia ani acele bijuterii si preferase pana atunci sa traiasca dintr-o pensie mizera nu se stie. Cert este ca, daca ne luam dupa documente, pe 19 noiembrie 1999, Tamara Cernasov a incasat cei 400.000 de dolari de la Alexandru Bittner, un apropiat al lui Adrian Nastase, bani pe care, sase zile mai tarziu, i-a depus in contul Danei Nastase, cont deschis la banca Creditanstalt pe 25 noiembrie 1999. Pentru ca povestea sa fie si mai incalcita, banii n-au fost depusi in contul Danei Nastase de matusa Tamara sau de Bittner, ci de un alt apropiat al lui Nastase, Sorin Tesu. Operatiunea a fost sesizata de catre functionarii bancii, la vremea respectiva, dar, dupa o mica ancheta a Oficiului National pentru Combaterea Spalarii Banilor (ONCSB), s-ar fi ajuns la concluzia ca Alexandru Bittner n-ar fi putut justifica provenienta banilor care au ajuns in contul Danei Nastase. Prin urmare, s-ar fi facut propunerea ca dosarul sa mearga la Parchet, pentru continuarea cercetarilor, s-ar fi supus la vot si dosarul a fost clasat. Recent insa, s-a descoperit ca raportul de investigare cu privire la circuitul acestor bani a disparut din dosar, cel responsabil de aceasta fiind seful Oficiului, Ioan Melinescu. Melinescu a fost, de altfel, un alt apropiat al lui Nastase si a devenit, in 2004, consilier in Cancelaria primului-ministru.

O alta tranzactie suspecta a fost facuta de nonagenara Tamara Cernasov o luna mai tarziu, in decembrie 1999, cand a cumparat un lot de teren de 2.500 mp in comuna Voluntari-Ilfov, cu numai 2,5 milioane de lei vechi, adica 153,4 euro. De ce-i trebuia un lot de pamant in Voluntari nu va putea nimeni sa afle si, de aceea, este de presupus ca batrana habar n-avea despre o asemenea tranzactie. Este iarasi greu de crezut ca, la varsta ei, s-a urcat intr-un autobuz si s-a dus in Voluntari sa negocieze cu proprietarii terenului. Cu toate acestea, conform martorilor, pe 20 decembrie 1999, Tamara Cernasov a cumparat de la un taximetrist, Silviu Podolan, 2.500 mp in comuna ilfoveana. Pretul platit de nonagenara Tamara este si el o alta ciudatenie, pentru ca e absurd sa crezi ca un metru patrat de teren in Voluntari putea fi vandut cu 6 eurocenti.

Afacerile Tamarei Cernasov au continuat. Alexandru Bittner se pare ca ar fi sfatuit-o pe aceasta sa investeasca in imobiliare si, cateva luni mai tarziu, i-ar fi vandut chiar el trei apartamente in Bucuresti. Cum am aratat deja, cele trei apartamente sunt situate in bd. Mircea Voda, blocul M27, etaj 6.

nastase41

Povestea imaginata de cei ascunsi in spatele batranei Tamara nu se incheie aici. Ea mai reuseste sa dea un adevarat tun imobiliar in 2001 cand, la sfaturile lui Paul Opris, fostul patron al postului de televiziune “Tele7 abc” si un apropiat al lui Adrian Nastase, cumpara, cu numai opt miliarde de lei vechi (307.374 euro, la valoarea din 2001), un imobil cu 26 de camere a carui valoare ajunge azi la doua milioane de euro. Este vorba despre un “conac brancovenesc” situat pe str. Cristian Tell nr. 15 din Capitala. Conform declaratiei lui Paul Opris, in 2002, matusa Tamara s-a decis sa vanda “conacul” si i l-a plasat acestuia cu un asa-zis “profit de un miliard si jumatate lei”. Opris ar fi achizitionat imobilul din Cristian Tell cu 9,5 miliarde lei, adica cu 303.948 de euro, desi presa a avansat o suma de aproape patru ori mai mare, adica de 1,1 milioane euro. Daca l-am crede pe Opris, ar inseamna ca Tamara Cernasov a pierdut la aceasta afacere 4.000 de euro, ceea ce e greu de crezut in conditiile in care, de la an la an, valoarea imobilelor a fost in crestere, iar in septembrie 2001, incepuse deja renovarea vilei. Presupunand insa ca lucrurile au stat asa, mai ramane fara raspuns intrebarea: de unde a avut matusa Tamara cei 300.000 de euro ca sa cumpere conacul brancovenesc? Daca, asa cum a declarat Bittner, ea s-ar fi speriat cand a primit cei 400.000 de euro pe bijuterii, intrebandu-se ce ar putea face cu atata banet, si a fost sfatuita sa-i investeasca in cele trei apartamente din bd. Mircea Voda, atunci de unde au aparut inca 300.000 de euro in posesia matusii Tamara? Sa-i fi vandut Bittner apartamentele cu doar 100.000 de euro? Greu de admis. Mai mult chiar, conform martorilor din Cristian Tell, reamenajarea vilei, facuta de firma lui Sergiu Sechelariu, aceeasi care a construit si blocul din Zambaccian, a fost urmarita indeaproape de catre Adrian si Dana Nastase, ei fiind vazuti vizitand locuinta in mai multe randuri, in perioada 2001-2004. Desi a negat ca ar fi proprietarul conacului brancovenesc, Adrian Nastase are o problema si aici, deoarece toate itele afacerii conduc spre el. Oricum, tranzactia din Cristian Tell pare cea mai suspecta dintre toate, miza fiind aici de doua milioane de euro. Cazul se afla deja in atentia PNA si e de asteptat ca afacerea sa fie clarificata.

Aurelia Zachir si ultima mostenire
Aurelia Zachir este cea de-a treia “matusa” din imperiul imobiliar al lui Adrian Nastase. Ea este sora bunicii Irinei Miculescu, soacra lui Adrian Nastase. Din pacate insa, aceasta matusa a decedat pe 17 martie 2006, la venerabila varsta de 95 de ani, intr-un moment destul de neprielnic pentru Adrian Nastase, in conditiile in care scandalul generat de mostenirea lasata de cealalta matusa, Tamara Cernasov, era in plina desfasurare. Fosta profesoara, ca si matusa Tamara, Aurelia Zachir a locuit, la fel de modest, intr-un apartament cu trei camere situat in str. Aleea Bucsenesti nr. 8 din Drumul Taberei. Ea era vizitata, uneori, de Dana Nastase si de Irina Miculescu si ultimele luni de viata si le-a petrecut la resedinta familiei Nastase de la Cornu. A trait dintr-o pensie de aproximativ patru milioane de lei si, stranie coincidenta, s-a apucat de afaceri imobiliare dupa varsta de 90 de ani. Astfel, la inceputul anilor 2000, Aurelia Zachir a cumparat un apartament intr-o vila din Predeal, apartament evaluat la aproximativ 130.000 de euro. Imobilul fusese construit pe un teren concesionat de Roxana Bichel, unul dintre oamenii de casa ai familiei Dana si Adrian Nastase. Cu exceptia celor doua apartamente evaluate la aproximativ 200.000 de euro, mostenirea lasata de Aurelia Zachir n-a fost inca pe deplin clarificata.

Controversata vila de lux din Predeal
In contul lui Adrian Nastase a fost trecuta si o controversata vila de lux cu mai multe apartamente, situata pe strada Muncii nr. 1 din Predeal. Desi autoritatile au fost sesizate in mai multe randuri, pentru a clarifica statutul acestui imobil, precum si care sunt proprietarii reali ai apartamentelor din acesta, nici pana astazi situatia n-a fost clarificata. Istoria imobilului din Predeal spune destul de multe despre proprietarul real al acestuia. Toate indiciile duc spre Adrian Nastase, desi el n-a recunoscut niciodata vreo implicare in aceasta afacere. In primul rand, toti cei implicati sunt prieteni, rude sau subordonati pe linie de partid. Astfel, terenul pe care s-a construit vila a fost concesionat, in 1995, de Roxana Bichel, samsarul imobiliar al familiei Nastase, impreuna cu Dana Marina Barb, sora lui Adrian. Constructia vilei a inceput in anul 2000 si lucrarea a fost facuta de firma Edilconst SRL, firma printre actionarii careia se afla si liderul de atunci al PSD Campina, Radu Florea. Vila a fost finalizata in 2002, si, conform informatiilor aparute deja in presa, proprietarii apartamentelor de aici ar fi Dana Marina Barb, Roxana Bichel (fost consilier al lui Ovidiu Musetescu, dar si secretar de stat la APAPS), Ristea Priboi, Daciana Octavia Sarbu (fiica fostului ministru al agriculturii Ilie Sarbu), Mircea Ruianu (apropiat si partener de afaceri al lui Alexandru Bittner) si Aurelia Zachir (matusa Danei Nastase, decedata pe 17 martie a.c.). Pana in prezent, trei dintre aceste persoane au negat ca ar fi proprietarii apartamentelor din vila de la Predeal: Ristea Priboi, Daciana Sarbu si Roxana Bichel. Imobilul din Predeal este evaluat la aproximativ un milion de euro.

Cumnata lui Nastase, sefa la TAROM

Rodica Miculescu, cumnata lui Adrian Nastase, s-a aflat vreme de cativa ani (2001-2003) in fruntea companiei Tarom ca director adjunct, iar apoi ca director general (2003-2005) al companiei aeriene. Numirea ei in aceste functii a fost extrem de controversata, atat ca urmare a pierderilor consemnate de Tarom sub mandatul acesteia, cat si a felului in care a inteles sa se agate de functie prin orice mijloace. Demisa in ianuarie 2005, Rodica Odobescu (fosta Miculescu) a intrat intr-un concediu medical prelungit de 198 de zile lucratoare si nu s-a facut bine decat dupa ce o instanta a repus-o in functie. In aceeasi zi, insa, ea a fost demisa din nou de catre ministrul Gheorghe Dobre si pusa la dispozitia conducerii. Bolile consemnate in cele 14 certificate ale cumnatei ex-premierului Nastase, de la cardiopatie ischemica la TBC, daca nu erau inventate, erau suficiente pentru o pensionare pe caz de boala.

In vremea in care era director adjunct la Tarom, Rodica Miculescu a fost implicata in celebrul scandal EDF Asro legat de magazinele duty-free din incinta aeroportului, fiind acuzata de presiuni pentru indepartarea societatii Sky Services din afacerea duty-free. Pe 16 noiembrie 2002, in cotidianul german “Die Welt” a aparut un material referitor la afacerea magazinelor duty-free si la spagile care ar fi fost cerute de catre un reprezentant al guvernului roman pentru continuarea acestei afaceri pe Aeroportul Otopeni.

In declaratia lui Rick Weil, patronul firmei EDF, preluata si de “Financial Times” si “Los Angeles Times” se afirma ca seful de cabinet al lui Adrian Nastase, Sorin Tesu, i-ar fi cerut acestuia 2,5 milioane de dolari pentru a putea sa-si continue nestingherit activitatea din incinta aeroportului. “In 2001, potrivit lui Rick Weil, proprietarul EDF, seful staff-ului lui Nastase a cerut 2,5 milioane de dolari mita pentru a pastra acordul in vigoare. Weil a spus ca a refuzat mita. Nastase a negat acuzatiile”, se consemna in “Financial Times”.

Weil a reprodus in presa straina replica pe care ar fi primit-o de la Sorin Tesu, in timpul unei intalniri de la Hotelul Hilton din Capitala: “Acum, eu nu pot sa spun cu exactitate daca primul-ministru este seful meu, insa seful meu mi-a cerut sa vin aici si, atata vreme cat eu primesc 2,5 milioane de dolari, vom considera ca va putem permite sa va continuati activitatea”. Cum se stie, in septembrie 2002, activitatea de duty-free a fost blocata, printr-o ordonanta de urgenta, pentru o lunga perioada. Ulterior, EDF, prin societatea Appleton & Associates, a chemat statul roman in instanta la Centrul International pentru Reglementarea Disputelor Relative la Investitii (ICSID) de pe langa Banca Mondiala.

Mosteniri de familie
Matusa sotiei
Tamara Cernasov a lasat familiei Nastase o mostenire evaluata la aproximativ un milion de euro, constand in trei imobile, un teren si bijuterii
Matusa mamei
Elena Ciolan a lasat Elenei Nastase, mama ex-premierului roman, drept mostenire un imobil in cartierul Domenii.
Matusa soacrei
Mostenirea lasata de Aurelia Zachir, matusa soacrei lui Adrian Nastase, este in curs de clarificare. Pana in prezent au fost identificate doua apartamente in valoare de aproximativ 200.000 de euro.

Firme de familie

Firmele in care s-au implicat direct, de-a lungul anilor, rudele apropiate ale lui Adrian Nastase sunt numeroase. Ele nu reprezinta insa un reper pentru afacerile derulate de acesta, deoarece, la vedere, nu au adus prea mari beneficii familiei.

Dana Marina Barb, sora fostului premier, a avut, de departe, cel mai mare succes in afaceri, infiintand nu mai putin de opt firme intr-o perioada in care si-a schimbat de trei ori domiciliul, trecand pe la urmatoarele adrese din Bucuresti: str. Aurel Vlaicu nr. 147, bl. 20, sc. A, ap. 25, str. George Calinescu nr. 24, bl. 20B, sc. A, ap. 11 si bd. Decebal nr. 2, bl. H3, sc. 2, et. 3, ap. 43.. Pana in 2001, Dana Barb a detinut si functia de director general al filialei din Romania a cabinetului de avocatura “Hertzfeld & Rubin”. Timp de cativa ani, mai tarziu, a fost membru in Consiliul de administratie al SIF Muntenia.

Rodica Miculescu, cumnata fostului premier, a participat la infiintarea a trei firme: M.B.M. General Consulting SRL, MIGBA Eximp SA, Amingo SRL.
Petru Romosan, critic de arta, estimeaza valoarea obiectelor din Zambaccian la 4 – 5 milioane de euro

“Dupa imaginile transmise din apartamentul lui Nastase, de posturile de televiziune, s-a putut observa ca el nu are competente speciale in zona artei, ci a cumparat doar in functie de valoarea obiectelor. E o relatie financiara cu aceste obiecte, oarecum morbida, deoarece adevaratii colectionari isi fac colectii urmand o idee, si nu o ingramadire de cecuri sau bancnote. La el nu se vede nici un fir rosu al colectiei, cu exceptia celui reprezentat de bani. Estimarile date de mine in viteza, imediat dupa ce am vazut la televizor interiorul apartamentului din Zambaccian, au fost de aproximativ 4-5 milioane de euro. Sunt estimari de tip ansamblu, pentru o eventuala licitatie, care, evident, pot duce la rezultate diferite dupa organizarea unei astfel licitatii. Am tinut cont, in aceasta evaluare, de relatia dintre cantitatea de tablouri, mobile, obiecte decorative si sculpturi, de calitatea finisajelor si a materialelor folosite in apartament, incepand de la lemnul pentru biblioteca si sfarsind cu luminatoarele, fara a include aici si valoarea imobiliara a apartamentului.

Ce-am vazut in imaginile filmate este, fara indoiala, doar o mica parte din averea lui Nastase, dupa cum spun toti cei care i-au vandut, de-a lungul anilor, diverse obiecte de arta. Vechea teorie cu “Nastase patru case” are legatura cu colectia acestuia, este nevoia sa de a adaposti tablourile care sunt mai scumpe decat casele in care sunt expuse. Spre exemplu, alaturi de tablouri, am putut observa si o colectie foarte valoroasa de obiecte orientale chinezesti, japoneze, coreene, cambodgiene sau indiene.

In ultimii 15 ani, el a fost principalul cumparator de carti vechi, tablouri, harti vechi, mobila veche, de pe piata romaneasca, asta o stiu toti profesionistii din Bucuresti.

Estimarile date de mine sunt insa depasite, daca opiniile celor care au fost in apartamentul din Zambaccian vor fi confirmate de experti. Astfel, conform acestor opinii, in apartamentul lui Nastase ar fi fost vazut un Rafael autentic, opera care nu se mai gaseste pe piata mondiala si a carei valoare se ridica la 60-80 de milioane de euro. Acest tablou nu poate fi cumparat decat de marile muzee ale lumii sau de Bill Gates. Interesant este faptul ca, in Bucuresti, a existat, la un moment dat, un Rafael care astazi a disparut. De asemenea, ar mai fi de semnalat si un tablou valoros de Frans Francken.

Se ridica totusi doua mari probleme. Prima dintre ele se refera la faptul ca sunt foarte multe obiecte de arta care s-au vandut fortat, in conditii neclare, provenind de la marile familii evreiesti, in anii 1940-1944, si de la vechile familii boieresti in perioada 1948-1960, cand oamenii au fost expropriati de catre comunisti. Aparitia unei piese din aceste colectii, in casa unui actual demnitar, nu este deloc exclusa. Pe de alta parte, exista liste cu obiecte furate in dosarele diferitelor politii din Europa, obiecte care se confisca daca se descopera si se dovedesc a fi in proprietatea unui astfel de demnitar. In cazul lui Adrian Nastase, am aflat ca politia confrunta azi imaginile obiectelor din apartamentul din Zambaccian cu imaginile din arhiva de obiecte furate din diferite colectii in ultimii 15 ani”.

nastase51

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.19, aprilie 2006

Averea lui Mircea Geoană

geoana11
Despre Mircea Geoana s-a vorbit, pana acum, mai putin pe teme legate de afaceri sau despre o avere personala impresionanta. Geoana a stiut sa fie mai discret, iar sotia lui este cunoscuta mai mult prin activitatea desfasurata in cadrul unor fundatii si mai putin datorita participatiilor pe care le detine la doua firme. Cu toate acestea, exista doua zone pe care le putem numi tulburi, in ceea ce priveste implicarea lui Mircea Geoana in lumea afacerilor.

Prima dintre ele se refera la legaturi mai vechi de afaceri in care este implicat si Mircea Geoana: recuperarea creantelor Romaniei sau afacerea Transchem. A doua zona se refera la informatiile legate de afacerile imobiliare ale unui var al sotiei lui Mircea Geoana. Toate aceste date ar putea explica de ce un calcul al revistei “Bilant” arata o necorelare intre veniturile si cheltuielile familiei Geoana, in sensul ca exista o suma de aproximativ 300.000 dolari care nu se poate justifica. Insa, ca si alti politicieni, si la Mircea Geoana trebuie sa fim atenti la familie, la rudele apropiate sau la mosteniri, si mai putin la participatiile pe care le detine la o companie sau alta.

Veniturile presedintelui celui mai mare partid din opozitie

Incepand cu anul 1983, Mircea Geoana, astazi presedintele PSD, a fost platit, cu o singura exceptie, de statul roman, indiferent de posturile pe care le-a ocupat. Exceptia o reprezinta perioada de un an si jumatate (1991-1992), cat a fost bursier al statului francez pentru cursurile ENA (L’Ecole National d’Administration).

Venituri din salarii: 322.001 dolari

In 1990, conform propriei sale declaratii, Geoana a avut un salariu de 3.100 de lei lunar, adica 1.725 dolari. Anul urmator, o data cu avansarea in functie, a crescut si salariul, la aproximativ 500 dolari/lunar. In acelasi an, Geoana a renuntat la functia de director in MAE si a plecat in Franta, la ENA, unde a inceput sa incaseze 8.000 de franci lunar din bursa platita de autoritatile franceze. In cele 18 luni cat a declarat ca a urmat cursurile de la ENA, Geoana a incasat 144.000 de franci, adica aproximativ 24.000 de dolari.

In perioada 1996-2000, salariul de ambasador al lui Geoana i-a adus un venit de aproximativ 174.000 de dolari, presupunand ca, din februarie 1996, a incasat un salariu de 3.000 dolari/lunar, suma care include si indemnizatia de 25% pentru sotie. Totalul veniturilor din salarii obtinute de Geoana pana in prezent se ridica la 322.001 dolari.

Geoana detine actiuni in valoare de 47.107.620 lei (1.717 dolari) la Banca Tiriac. In 2004, el a mai declarat si suma de 118.458.376 lei (4.066 dolari) ca drepturi de autor obtinute de fiul sau Alexandru de la Castel Film.

Conturi in banci: 205.000 dolari

In ultima declaratie de avere, Mircea Geoana a afirmat ca detine sume de bani in cinci conturi, astfel: 72.008.931 lei (2.471 dolari) intr-un cont deschis in 1997 la CEC Bucuresti, 103.017 dolari intr-un cont deschis in 1998 la Citibank USA, 73.520 dolari intr-un cont deschis in 1999 la Morgan Stanley (SUA), 17.965 dolari la HVB Bank (2001) si 50.000.000 lei (1716 dolari) la Bancpost Bucuresti. Totalul sumelor din conturi este de 198.689 dolari, dar, daca tinem cont de dobanzile care s-au adunat din mai anul trecut, suma se ridica la aproximativ 205.000 dolari.

Carte de vizita

Mircea Geoana s-a nascut pe 14 iulie 1958, este casatorit cu Mihaela si are doi copii, Ana Maria (11 ani) si Alexandru (13 ani). Este absolvent al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, promotia 1983. Pana in anul 1990, a lucrat ca inginer la Trustul Energomontaj. In 1987, dupa un stagiu prelungit de santierist, Geoana s-a inscris la cursurile fara frecventa ale Facultatii de Drept, pe care a absolvit-o, cu sincope, in anul 1993. In paralel cu activitatea de inginer si cu aceea de student voiajor la Drept, el a urmat si cursurile unei scoli de arbitri de fotbal si a practicat chiar, vreme de cateva sezoane, pe stadioane de mana a treia, arbitrajul.

In 1990, datorita relatiilor tatalui sau, generalul MapN Ioan Geoana – fost sef al Comandamentului Apararii Civile, Mircea a devenit referent la Ministerul Afacerior Externe (MAE), pe relatia Franta.
In 1991 a fost numit director al Directiei Afaceri Europene si, in acelasi an, a fost trimis sa se perfectioneze la ENA (Scoala Nationala de Administratie) de la Paris.
In 1993, a fost numit purtator de cuvant la Ministerul Afacerilor Externe, functie pe care a detinut-o pana in 1995.

In paralel, Geoana a mai detinut si functia de director general pentru Europa, America de Nord, Asia, America Latina, Orientul Mijlociu si Africa din cadrul MAE.
In 1996, este numit ambasador al Romaniei in Statele Unite ale Americii. Ramane in acest post pana in anul 2000, cand, dupa preluarea puterii de catre PSD, este numit in functia de ministru al afacerilor externe.
In anul 2004, a candidat, alaturi de Traian Basescu, la Primaria Capitalei si a pierdut.

A castigat, in schimb, in 21 aprilie 2005, presedintia PSD, inlocuindu-l pe Ion Iliescu la varful acestui partid.

Cheltuielile familiei Geoana, pe bunuri imobiliare, bijuterii si arta

Cosul zilnic al familiei Geoana este o problema care pune in incurcatura pe oricine. Pentru anul 1990, cand Geoana trecea de la inginerie si arbitraj la Ministerul de Externe si nu avea copii, am estimat cheltuieli lunare de 500 dolari. In 1991, cand acesta devenise deja director in minister, pretentiile au crescut, deci cheltuielile s-au dublat, cu atat mai mult cu cat, vreme de un an si jumatate, Mircea Geoana a fost nevoit sa traiasca in Franta.

In perioada 1993-1995, am estimat cheltuieli lunare de 1.500 de dolari, mai ales ca in 1993 a aparut si primul copil, Alexandru. Dupa numirea lui Geoana ca ambasador la Washington, estimam cheltuieli lunare de 2.000 de dolari. Aceasta estimare tine cont inclusiv de declaratia fostului presedinte Emil Constantinescu, facuta dupa ce Mircea Geoana a afirmat ca a economisit din salariul de ambasador peste 160.000 de dolari. “Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunostinte care lucreaza in mediul diplomatic si care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoana le-a avut in Statele Unite. Mi-au spus ca e greu, e chiar imposibil sa strangi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari in patru ani. Toti mi-au marturisit asta”, a spus fostul presedinte Constantinescu.

In concluzie, cheltuielile cu cosul zilnic, impreuna cu celelalte cheltuieli specifice unei familii aflate cu mult peste medie, sunt estimate, pentru perioada 1990-2005, la cel putin 330.000 dolari.

Afaceri cu sotia lui Ilie Nastase

De asemenea, conform ultimei declaratii de avere, Mircea Geoana a cumparat in 2001 un teren de 1.000 mp in Corbeanca si un autoturism Volkswagen Passat. Valoarea terenului din Corbeanca este de minimum 50.000 de dolari, daca nu l-a cumparat de la varul Barba, iar costul Passat-ului se situeaza la o valoare medie de 26.000 de dolari. Prin urmare, pentru cele doua achizitii din 2001, Geoana a platit aproximativ 76.000 dolari. La capitolul achizitii de lux, facute in perioada 1985-2004, Mircea Geoana a declarat bijuterii in valoare de 6.000 dolari precum si obiecte de cult in valoare de 2.000 dolari, obtinute in perioada 1985-1995.

Pe de alta parte, sotia sa este actionar in doua firme: “Topcont Invest” SRL si “La Maison Consulting” SRL. In prima dintre acestea, infiintata in decembrie 2005 cu un capital social de 10 milioane lei vechi, participatia Mihaelei Geoana la capitalul social a fost de 8 milioane lei (306 dolari). In cea de-a doua societate, La Maison Consulting, inregistrata pe 2 iunie 2004, sotia lui Mircea Geoana detine 30% din capitalul social, cu un aport de 600.000 lei (21 dolari).

Desi legea il obliga sa declare aceste actiuni in ultima declaratie de avere, Geoana le-a trecut cu vederea ca si cand n-ar fi existat. Ceilalti actionari din La Maison Consulting sunt Amalia Elena Nastase (sotia lui Ilie Nastase) cu 35% si francezul Dominique Eugenie Moscovici, cu 35% din capitalul social. Firma are ca obiect principal de activitate declarat “alte activitati de servicii prestate in special intreprinderilor”. De asemenea, Mihaela Geoana mai este implicata si in doua fundatii, ea fiind presedinta fundatiei “Renasterea”, dar si a ONG-ului “Millenium for Human Rights”.

Geoana isi sporeste averea din donatii

In aceeasi declaratie de avere, liderul PSD a mai inscris si “o jumatate de apartament” de patru camere in zona zero a Capitalei si terenul din Corbeanca. Valoarea acestui apartament este de cel putin 150.000 dolari, imobilul fiind situat pe strada Uruguay. Evident, asa cum ne-au obisnuit deja politicienii “jumatatea de apartament” a lui Geoana este obtinuta prin “donatie rude gr. 1″. Nici nu se putea altfel.

Concluzie: balanta pe rosu

Dupa estimarile noastre, veniturile la vedere ale familiei Geoana au fost, in perioada 1990-2005, de 324.718 dolari, iar cheltuielile de 619.327. Diferenta dintre venituri si cheltuieli este de minus 294.609 dolari. Nu exista decat doua explicatii plauzibile pentru o asemenea anomalie: fie noi am gresit calculele si va trebui sa le refacem cat mai grabnic, fie Mircea Geoana va trebui sa refaca, la fel de grabnic, declaratia de avere, macar pentru a introduce piesele care lipsesc ca socoteala sa iasa zero pe zero. Altfel, va trebui sa-l chemam la mediere pe Ilie Botos.

geoana32

Rudele, paravan in afaceri?

Evenimentele care s-au derulat recent pe scena economica romaneasca au scos la lumina modul in care importanti politicieni romani si-au protejat averile, trecand numeroase proprietati pe numele rudelor apropiate. Tocmai de aceea, in analiza care urmeaza, am aruncat o privire in curtea rudelor lui Mircea Geoana.

Socrii lui Geoana, apropiati ai lui Pacepa

Sotia lui Mircea Geoana, Mihaela, este fiica lui Ion si Margareta Costea, o familie care a acumulat in ultimii ani mai multe proprietati. Conform unei surse de peste Ocean, familia Costea a fost apropiata de aceea a generalului de securitate Ion Mihai Pacepa. In urma cu doi ani, saptamanalul “Academia Catavencu” a publicat o fotografie in care, alaturi de generalul Pacepa, aparea ofiterul “de securitate” Ioan Geoana. Fiul acestuia, Mircea Geoana, a negat ca ofiterul din fotografie ar fi tatal lui, cum, la fel, a negat ca acesta ar fi fost ofiter de securitate. Pe buna dreptate, deoarece tatal lui Geoana fusese ofiter al MApN si a activat in aceasta structura in perioada 1965-1992. La sfarsitul anului 1989, Geoana senior detinea functia de sef al Comandamentului Apararii Civile si cunostea subteranele Capitalei, locatii importante in diversiunea care a inceput pe 22 decembrie 1989, acestea fiind locurile din care ar fi actionat asa-zisii “teroristi”. Generalul Geoana a pus la dispozitia echipei lui Ion Iliescu planurile acestor subterane si i-a asigurat, astfel, fiului sau, Mircea, o apropiere de structurile noii puteri.

Colectia de vile a Margaretei Costea

Soacra lui Mircea Geoana s-a imbogatit subit, in ultimii ani, cu patru vile, dintre care doua sunt situate in cartierul Primaverii: una pe strada Herastrau nr. 28, iar cealalta pe strada Jean Monnet nr. 69. Valoarea celor doua imobile se ridica la peste 1,5 milioane de euro, daca socotim doar terenul pe care sunt amplasate. Spre exemplu, in zona Herastrau, terenul este cotat astazi la aproximativ 2.800 de euro/mp. Celelalte doua vile sunt situate in afara Bucurestiului, una in Ghermanesti, Snagov, pe strada Sarmisegetuza nr. 52, iar cealalta in Breaza, pe strada Stefan cel Mare nr. 15.

Vila din Ghermanesti-Snagov, situata pe un teren de aproximativ 3.000 de metri patrati, a fost construita, dupa anul 1990, de familia Costea si, conform unor surse citate de ziaristii de la “Romania libera”, pentru constructia imobilului ar fi fost folosite materiale de la Metrorex. “Au cumparat dupa revolutie mai mult de 1.500 mp de la o femeie. Imediat, au organizat santierul. Strada era plina de camioane grele, care carau materiale. Curgeau cifele de beton mai ceva ca pe vremea raposatului la Casa Poporului. Muncitorii spuneau ca se construieste cu banii si materialele de la Metrorex, ei fiind colegi cu soferii de pe camioane”, a afirmat un localnic. Ulterior, in anul 2002, conform aceleiasi surse, Margareta Costea a mai cumparat inca 1.500 mp de teren cu 60 de euro/mp.

Vila din Breaza este situata pe strada Stefan cel Mare nr. 15. “Intr-o zona linistita, vila are camere pentru toata familia atat la parter, cat si in mansarda special amenajata pentru locuit, construita pe o suprafata declarata de 95 mp. Amplasata pe un teren in suprafata de 2.200 mp, proprietatea revolutionarei Margareta Costea dispune de o gradina cu multa vegetatie si un foisor de vara” (Se inmultesc vilele soacrei lui Geoana, RL 8 aug. 2005). Conform aceleiasi surse, Margareta Geoana a mai achizitionat in Breaza si un teren de 3.000 mp pe str. 1 Mai.

A cincea vila aflata sub aripa Margaretei Costea a fost obtinuta in 2001, pentru o perioada de zece ani, pe baza unui protocol incheiat cu Ministerul Educatiei. Aici isi are sediul fundatia “Tinerii Romaniei”, condusa de soacra lui Mircea Geoana si, conform liderului PSD, acolo “locuiesc noua orfani si doi parinti sociali”.

Schimb de terenuri cu statul

Tranzactia cu terenul castigat la Caritasul politic de catre socrii lui Geoana a fost amintita intr-un numar anterior al revistei noastre. Astfel, in contul lui Mircea Geoana, “rauvoitorii” au trecut si un teren din Busteni, a carui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul nu-i apartine insa liderului PSD, pentru ca n-ar putea sa-l justifice, ci apartine socrilor Ion si Margareta Costea, el fiind obtinut printr-un schimb cu Romsilva, pe vremea cand la conducerea acestei institutii s-a aflat Gheorghe Gavrilescu, membru PSD. Sotii Costea au cedat atunci Regiei Padurilor 5.000 mp in localitatea Banesti si au primit, in schimb, pe baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp in cartierul Zamora din Busteni. Desi norocosii socri ai lui Geoana par a fi defavorizati in ceea ce priveste marimea suprafetei, terenul primit de ei valoreaza de peste zece ori mai mult decat cel pe care l-au cedat. Ei si-au intregit, ulterior, parcela din Busteni, cu inca 2.000 mp, valoarea terenului detinut depasind deja o jumatate de milion de dolari. De remarcat ca schimbul de terenuri s-a realizat la sfarsitul anului 1996, inainte ca Gavrilescu sa fie inlocuit de la conducerea Romsilva. Legea care a permis astfel de jafuri a fost, ulterior, abrogata.

O familie de inalti functionari de stat

Margareta Costea si-a pastrat “o rezerva” si pentru taranisti, atunci cand le-a venit randul la guvernare. Fiul acesteia, Mircea – Ionut Costea, candva inginer silvic, a avut un traseu extrem de interesant. Nascut in 1960, el a lucrat in perioada 1984-1986 la Intreprinderea Heliade, de unde a trecut, rapid, la Trustul de constructii “Carpati”. In 1991, in vreme ce cumnatul sau devenea director in Ministerul de Externe, Ionut Costea pleca pentru doi ani in Suedia, ca economist. Intamplator sau nu, in aceeasi perioada pleca in Franta si Mircea Geoana, pentru o perioada relativ egala de timp.

Cei doi cumnati au imbracat haina functionarului de stat si s-au sprijinit reciproc in anii ce aveau sa urmeze. Ionut Costea a devenit, in 1992, dupa alegeri, consilierul ministrului finantelor si a ramas in aceasta functie pana in 1996. In perioada 1997-1998, a fost secretar de stat la Ministerul Finantelor condus de Mircea Ciumara, iar, apoi, in perioada 1999-2000, Costea a ocupat functia de secretar general adjunct in ministerul condus de Decebal Traian Remes.

Din anul 2000, a reusit sa ocupe un post important, de director-adjunct la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Marea Britanie, cu acoperire in Ucraina, Romania, Moldova, Georgia, Armenia. Dupa patru ani la BERD, Ionut Costea a revenit in forta in Romania, ca presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte, functie pe care o ocupa si azi. Relatiile la BERD au ramas insa intacte si era cat pe ce sa fie “reactivate” cu ocazia ultimelor alegeri pentru presedintia PSD.

Conform unei dezvaluiri facute de Traian Basescu, la o luna dupa ce Mircea Geoana a fost ales presedinte al PSD, acesta avea deja pregatita o varianta pentru situatia in care ar fi pierdut sefia PSD. “Exact la ora 13:00, in ziua in care si-a depus candidatura Mircea Geoana, am primit un delegat al unei banci cu care Romania lucreaza de mult si mi s-a cerut acordul pentru desemnarea lui Mircea Geoana in functia de vicepresedinte al unei foarte importante banci”, a declarat presedintele Traian Basescu. Dupa ce a afirmat ca a fost de acord cu “transferul” lui Geoana, Basescu a conchis: “Deci, Mircea Geoana a avut doua capete. Solutia partid si solutia sa plece vicepresedinte la o banca„. Conform unor informatii aparute in presa, banca la care s-a referit Traian Basescu este BERD, iar Mircea Geoana a confirmat aceasta varianta, care i-ar fi adus un salariu anual de aproximativ 300.000 de euro.

geaona51

Costea, implicat in recuperarea creantelor Romaniei

Asa cum am mai aratat intr-un numar anterior al revistei Bilant, numele lui Ionut Costea a fost legat de recuperarea unor creante din Ghana si Angola. Impreuna cu Mihai Tanasescu (fost director general al Directiei de creante ale statului), o cunostinta mai veche a lui Mircea Geoana, de pe vremea cand era ambasador in SUA, Ionut Costea a avizat favorabil recuperarea unei creante de peste 11 milioane dolari pe care Romania o avea fata de Ghana, in conditiile in care acel stat avea, la randu-i, creante fata de Romania ca urmare a unor lucrari neachitate catre Contransimex. In recuperarea acelei creante au fost interesati, conform unor date din 1997, Dan Fischer (cetatean german de origine romana) si Michael Beck (cetatean american) prin firma IRM International Ltd. din Insulele Bermude.

In noiembrie 2000, guvernul Isarescu a aprobat, prin H.G. nr. 1043, cesionarea catre firma lui Iosif Armas, patronul “Argirom International” SA, a creantelor Romaniei rezultate din activitatea de comert exterior, derulata pana in 1990 in Republica Angola. Se aproba, astfel, ca datoria de 18,7 milioane dolari sa fie incasata de catre firma lui Iosif Armas, statul roman urmand sa primeasca 15% din aceasta suma. Din partea Ministerului Finantelor, cel care a parafat acest contract a fost nimeni altul decat secretarul general-adjunct Ionut Costea. De mentionat ca, trei ani mai tarziu, beneficiarul contractului a fost schimbat, firma lui Armas nerespectand termenul impus de guvernul roman.

Tot in anul 2000, numele lui Ionut Costea a mai fost invocat in scandalul izbucnit intre Dan Fischer (patronul Danubius Securities) si omul de afaceri Alexandru Bittner, cu ocazia controverselor legate de deturnarea unui credit de 300 milioane dolari, provenit de la consortiul englez “TQ Inteligent Solutions”, credit destinat invatamantului romanesc. Atunci, Bittner l-a acuzat pe Fischer ca a incercat sa se interpuna in afacere, replica acestuia din urma fiind ca, de fapt, el a fost solicitat sa acorde consultanta Ministerului Finantelor de catre acelasi Mircea Ionut Costea.

O semnatura de 15 milioane de marci

Intr-un raport al Curtii de Conturi, realizat la sfarsitul lui 1998, Ionut Costea (secretar de stat in Ministerul Finantelor, la acea data) a fost acuzat ca a pagubit bugetul de stat cu peste 15 milioane de marci germane. Paguba a fost constatata in urma verificarii modului in care s-a derulat, in 1997, contractarea de catre Ministerul Finantelor de pe pietele externe, a unui imprumut de 600 milioane marci germane, prin lansarea unei emisiuni de obligatiuni in valuta. In martie 1997, patru banci au raspuns cererii lansate de Ministerul Finantelor, depunandu-si ofertele. Institutiile bancare interesate au fost Credit Suisse First Boston, Deutsche Bank Morgan Grenfell , J.P. Morgan si Merill Lynch. Dintre acestea, au fost alese primele doua, selectia apartinandu-i lui Ionut Costea. Numai ca, asa cum au constatat controlorii financiari, imprumutul a fost contractat cu o dobanda “mai mare decat cea solicitata de creditor in oferta depusa”. Astfel, desi Deutsche Bank ceruse o dobanda intre 7,035 si 7,235 %, Ionut Costea a oferit 7,75%. “Fara a tine cont de oferta firmei, se spune in raportul Curtii de Conturi, contractul de subscriptie incheiat la data de 13 iunie 1997 a fost semnat de secretarul de stat Mircea Costea pentru o dobanda de 7,75% (exclusiv cheltuielile de tranzactie)”. De asemenea, se mai afirma in raport ca “oferta a fost modificata unilateral de catre Mircea Ionut Costea, singurul semnatar al contractului de imprumut”.
Imprumutul fiind contractat pe cinci ani, paguba totala se ridica la 15,45 milioane de marci germane. Afacerea a ramas ingropata in fisetele controlorilor financiari.

In urma cu aproape doua luni, presa a dezvaluit o tranzactie demna de atentia DNA initiata de Mihaela Geoana, sotia liderului PSD. Au aparut atunci informatii despre o noua filiera prin care Mircea Geoana ar fi putut derula nestingherit afaceri, departe de indiscretia curiosilor. Este vorba despre “aripa Barba” a familiei Geoana, adica rudele din partea Margaretei Costea (fosta Barba). Cotidianul “Evenimentul zilei” a dezvaluit recent o afacere imobiliara in urma careia Mihaela si Mircea Geoana au intrat in posesia unui teren in valoare de aproximativ 1,5 milioane de euro, pe care au achitat o suma de peste 30 de ori mai mica. Tranzactia, facuta in familie, nu a fost consemnata in declaratia de avere a lui Mircea Geoana, fapt care ar fi trebuit sa atraga, ca si in cazul lui Dan Ioan Popescu, declansarea automata a procedurilor legale de control al modului de dobandire a averii.

Concret, pe 22 septembrie 2005, Mihaela Geoana a cumparat de la arhitectul Octavian Vasile Barba, varul sau, un teren de aproximativ 8.000 mp, situat pe strada Nades din cartierul bucurestean Straulesti, in apropierea bazei sportive Pro Rapid. Pretul tranzactiei a fost de 48.300 de euro, iar valoarea reala a terenului, conform pretului zonei, este de 1,6 milioane de euro, adica de peste 30 de ori mai mare.

Varul Barba si terenul din Straulesti

Conform intelegerii dintre parti, pe terenul cumparat de familia Geoana urma sa se construiasca un mic complex de locuinte, iar Geoana si-ar fi luat angajamentul sa atraga investitori pentru acest proiect. Aceasta ultima obligatie contractuala, coroborata cu neplata, in termen de trei luni, a pretului convenit pentru teren, ar fi dus la anularea contractului dupa cele trei luni, conform declaratiei lui Mircea Geoana. Dupa trei luni insa, contractul n-a fost anulat, iar terenul a intrat deja in proprietatea sotilor Geoana, el fiind inscris pe numele acestora inclusiv in Cartea funciara.

Pe 31 decembrie 2005, conform legii, senatorul Mircea Geoana s-a sustras insa de la consemnarea in declaratia de avere a acestui teren, in valoare de peste 1,5 milioane de euro. Dupa aproape trei saptamani a intrat in panica. Presa declansase scandalul “matusa Tamara” si Adrian Nastase intrase in corzi. Amploarea acestui scandal l-a obligat pe Geoana sa-si acopere panamaua din Straulesti si solutia gasita a fost anularea tranzactiei.

Barba si Costea actionari in SRI

Ca o dovada ca povestea lui Geoana, potrivit careia tranzactia a fost anulata ca urmare a nerespectarii angajamentului catre varul sau, Barba, a fost prost incropita, presa a mai adus un argument forte: pe 19 decembrie, la Oficiul National al Registrului Comertului, a fost inregistrata societatea Topcont Invest SRL, firma ai carei actionari erau Mihaela Geoana cu 80% din capitalul social si Octavian-Vasile Barba, cu 20%. Obiectul de activitate al noii societati este “activitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea”. Prin aceasta firma, cei doi actionari intentionau sa duca la bun sfarsit proiectul initiat cu trei luni mai devreme. In aceste conditii, este greu de admis ca firma ar mai fi fost infiintata daca arhitectii-afaceristi ar fi intentionat sa anuleze, trei zile mai incolo, tranzactia cu terenul din Straulesti. Rezilierea contractului Barba-Geoana n-a dus insa si la blocarea activitatii firmei Topcont Invest.

Dimpotriva, societatea si-a intrat in paine, dar nu pe obiectul principal de activitate (arhitectura), ci pe piata intermedierilor imobiliere, semn ca Barba stia dinainte pretul corect pentru un imobil. Conform aceluiasi cotidian, Topcont Invest ar fi fost atrasa in intermedierea vanzarii unor active aflate in proprietatea societatii Uzin International, firma din grupul Uzinexportimport. Activele scoase la vanzare sunt doua hoteluri de pe litoral, unul din Eforie si celalalt din Mamaia.

Conform aceleiasi surse, un al treilea hotel, din Breaza, ar fi fost preluat spre vanzare tot de firma verilor Barba/Geoana. Mai interesanta decat afacerea in sine este insa “intermedierea” acestei intermedieri de vanzare. Cel care s-a ocupat de plasarea afacerii catre firma Topcont este directorul economic de la Uzin International, Anca Barba, adica verisoara celor doi arhitecti. Astfel, familia Barba, reunita cu Geoana, deruleaza afaceri destul de profitabile.

Cu zece ani in urma, Octavian Vasile Barba a mai infiintat o societate in care l-a atras pe varul Ionut Costea, consilier in cadrul Ministerului Finantelor, chiar cu putin timp inainte ca acesta sa devina secretar de stat. Este vorba despre “Societatea Romana pentru Investitii” SA (SRI SA), firma care, in ultimii cinci ani, nu a depus nici un bilant la Ministerul Finantelor, ea aflandu-se insa pe lista societatilor radiate conform articolului 30 din Legea nr. 359/2004. Actionarii SRI SA, cu sediul in Bucuresti, strada G-ral Stefan Burileanu nr. 1-3, Bl. 21 E, apt. 21, au fost: Mircea Ionut Costea (18%), Octavian Vasile Barba (18%), Nanu Carzol (20%), Daniela Viorica Glasberg (20%), Mihai Gheorghe Macovei (4%), Dominic-Pan Meghea (20%). Printre administratorii acestei firme au fost atat Octavian Barba, cat si Elisabeta Barba (supleant, cenzor permanent) si Ionut Costea (supleant, cenzor permanent).

Barba, pe barba lui in afaceri

Arhitectul Barba este un om de afaceri destul de prolific. El a infiintat si alte societati pentru prosperitatea familiei. Astfel, in 1992, a infiintat societatea Baroc SRL, cu sediul la aceeasi adresa unde avea sa infiinteze mai tarziu firma SRI SA, adica strada G-ral Stefan Burileanu nr. 1-3 Bucuresti. Firma, al carei unic actionar a fost Octavian Barba, a avut aceeasi soarta cu SRI SA, fiind azi dizolvata de drept. O a doua societate a lui Barba, infiintata in iunie 1993, se numeste Lora Construct SRL si are ca obiect de activitate “activitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea”, adica exact obiectul de activitate de la Topcont Invest SRL.

Sediul societatii este acasa la unul dintre actionari, Radu Loreta Georgeta (43%) pe str. Digului nr. 7 din Giurgiu. Ceilalti actionari sunt Octavian Barba (43%) si Razvan Tiberiu Popescu (14%). Firma este in functiune si a obtinut profituri modeste in ultimii ani. Astfel, daca in 2001 profitul net era de 9,3 milioane lei, in 2004 acesta ajunsese la 1,61 miliarde lei. In acelasi timp, datoriile au crescut si ele corespunzator profitului: daca in 2001 datoriile erau de 10,6 milioane lei, in 2004 acestea au ajuns la 2,26 miliarde lei.

O a treia societate infiintata de Octavian Barba a fost Luxconfort SRL, lansata pe piata in decembrie 1995. Firma, radiata pe baza aceleiasi Legi nr. 359/2004, avea sediul in bd. Banul Manta nr. 22, bloc 29, ap. 1 si un capital social de 100.000 RON (cf. datelor de la ONRC). Obiectul de activitate era “activitati de intermedieri in comert cu ridicata”. Actionarii de la Luxconfort au fost societatea Comimpex 94 Valasa SRL (50%) si persoanele fizice Vasile Octavian Barba (2%), Andrei Barba (2%), Mihai Barba (16%) si Gheorghe Laurentiu Gruia (30%). De remarcat faptul ca Mihai Barba este posibil sa fie tatal lui Octavian, el fiind nascut in 1931, in aceeasi localitate cu Margareta Barba-Costea (Uzungi – Orman, Bulgaria). Ultimul bilant al acestei societati dateaza din 1999, cand, la un total active de 22,9 miliarde lei si o cifra de afaceri de 411,8 milioane lei, societatea avea datorii de 6,9 miliarde si un profit net de 251 milioane lei.

O a patra firma a lui Octavian Barba este Elan Soft SRL, infiintata in martie 2002, cu sediul in str. G-ral Stefan Burileanu nr. 1-3, bloc 21E, ap. 21, sector 1, Bucuresti. Firma se ocupa cu “activitati legate de bancile de date”, numai ca, pana acum, nu a depus nici un bilant la ONRC (Oficiul National al Registrului Comertului), desi este in functiune. Actionarii Elan Soft sunt Octavian Barba (25%), care detine si functia de administrator, Geo Mugur Bucuresteanu (50%) si Andrei Barba (25%).

Vilele din Bucuresti si de la munte ale soacrei lui Geoana

Intr-un drept la replica transmis presei, ca urmare a dezvaluirilor legate de explozia imobiliara din portofoliul soacrei sale, Mircea Geoana a dat urmatoarele explicatii:

“1. Imobilul din strada Nicolae Caranfil nr. 125 (fosta Scoala Herastrau) nu este proprietatea soacrei mele, Margareta Costea. Este o cladire aflata in proprietatea Ministerului Educatiei si Cercetarii care, in baza unui protocol de colaborare – valabil zece ani – cu fundatia “Tinerii Romaniei”, condusa de Margareta Costea, este folosita de aceasta fundatie. In imobil locuiesc noua orfani si doi parinti sociali.

2. Imobilul din strada Jean Monnet nr. 69, in care locuiesc socrii mei, a fost achizitionat in anul 2001, in baza Legii nr. 112 din 1995. Socrii mei locuiau in acest imobil din septembrie 2000.

3. In ceea ce priveste casa din strada Scoala Herastrau nr. 28, aceasta a fost cumparata in noiembrie 1999 de fratele soacrei mele, care este stabilit in strainatate. Pentru buna intretinere a imobilului, acesta l-a donat surorii sale in anul 2001.

4. Apartamentul din strada Dr. Felix nu mai este in proprietatea mea si a sotiei mele din 1994.

5. In ceea ce priveste situatia cabanei de la Busteni, afirm ca nu-mi apartine nici mie, nici unui alt membru al familiei mele.”

Afacerea Transchem a adus statului roman o paguba de 90 de milioane de dolari

Ionut Costea a fost implicat, ca inalt functionar in Ministerul Finantelor, intr-o afacere asupra careia planeaza mari semne de intrebare si care a adus statului roman o paguba de peste 90 de milioane de dolari, cei implicati nefiind inca trasi la raspundere. Este vorba despre afacerea “TransChem” sau proiectul “Romag 98″, cum era numita la vremea respectiva. La inceputul lui 1997, doua companii americane, Case si Valmont, se aflau in faza avansata a unor negocieri cu guvernul Ciorbea, pentru modernizarea agriculturii romanesti.

Proiectul romano-american viza importul unor echipamente si utilaje agricole care sa acopere necesarul pentru mai mult de 300.000 de hectare de teren, inclusiv irigatii pentru o cincime din aceasta suprafata, furnizarea cantitatilor necesare de seminte, constructia de silozuri etc. In plus, fusese stabilita si finantarea proiectului cu aproape 160 milioane dolari, in conditii avantajoase, de la Citibank SUA, in vreme ce profitul estimat al intreprinzatorilor romani s-ar fi ridicat la 300 milioane dolari. Numai ca, intre timp, reprezentantii guvernului roman, ministrul Ciumara si secretarul de stat Ionut Costea, s-au razgandit. Acest fapt s-a produs dupa vizita pe care o delegatie oficiala condusa de Victor Ciorbea, din care a facut parte si Ionut Costea, s-a deplasat in SUA.

Conform unor informatii din presa vremii, cel care i-a determinat pe demnitarii romani sa schimbe proiectul initial a fost ambasadorul Romaniei la Washington, Mircea Geoana, ca urmare a interventiei directe, la acesta, a lui Alfred Moses, fostul ambasador american la Bucuresti.
Vizita delegatiei romane in SUA ar fi fost astfel hotaratoare pentru soarta acelui proiect. Presa a semnalat si aspecte destul de interesante ale vizitei din SUA, cum ar fi intalnirea privata a lui Ionut Costea, secondat de cumnatul Mircea Geoana, cu reprezentantii societatii americane Transchemical, pe unul dintre iahturile companiei din Miami.

Interventia fostului ambasador Alfred Moses in aceasta afacere i-a determinat pe romani sa accepte intrarea in combinatie a firmei indicate de Moses, TransChem Finance & Trade Corporation. Firma promovata si protejata de ambasadorul Alfred Moses mai tepuise deja, in 1992-1993, guvernul ucrainean cu 70 de milioane de dolari, prin celebra “afacere Kaplan”, cea care avea sa fie, culmea!, copiata la indigo in Romania anilor 1997-2000.

Astfel, in noiembrie 1997, prin H.G. nr. 686/1997, semnata de Victor Ciorbea, Mircea Ciumara si Dinu Gavrilescu, s-a autorizat Regia Autonoma a Imbunatatirilor Funciare (RAIF) sa achizitioneze, in cadrul Proiectului agricol roman si al Proiectului “Romag ’98”, pachete agricole, tehnologii si servicii. RAIF a fost astfel “mandatata sa semneze contractele comerciale cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor Case Corporation, Valmont Industries si TransChem Finance & Trade Corp., precum si contractele de imprumut cu Citibank N.A. – SUA” (art. 3). De asemenea, s-a autorizat comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior “sa aprobe garantarea integrala a creditului extern in valoare de 160 milioane dolari SUA, acordat de Citibank N.A. – SUA” (art. 4).

La fel, Ministerul Finantelor a fost si el autorizat sa garanteze, in numele statului, creditul extern, inclusiv “dobanzile, comisioanele, spezele bancare, primele de asigurare, precum si alte cheltuieli aferente creditului garantat” (art. 5).

Inceputa si perfectata prin lobby-ul de succes al ambasadorului Moses, afacerea a degenerat curand, dupa remanierea guvernului Ciorbea. Prima transa a imprumutului s-a consumat rapid in echipamente si utilaje care fie au fost folosite in Insula Mare a Brailei, fie au fost stocate prin porturi si containere. De asemenea, datele initiale ale proiectului “Romag 98″ s-au schimbat, prin aparitia a doua societati infiintate in Romania si care preluau obligatiile TransChem: societatea Trans Ag Production Company SRL, ai carei actionari erau 11 americani si o firma inregistrata in Limasol Cipru, T-Ag Ltd., si societatea Agroserv Consult SRL, o firma nou-constituita intre RAIF (49%) si TransChem (51%). La cativa ani de la demararea acestui proiect, in agricultura romaneasca nu s-a produs nici o schimbare semnificativa, cu exceptia unei pagube imense, de peste 90 de milioane de dolari, bani achitati de Ministerul Finantelor, care garantase imprumutul de la Citibank.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 18, martie 2006

Afaceri Radu Berceanu – FURĂ HOTELURILE BĂNIEI

Cele mai importante hoteluri de stat craiovene, ajunse, prin interpusi, la cheremul lui Radu Berceanu

Din declaratia de avere a lui Radu Berceanu reiese ca un craiovean ii datoreaza 200.000 de euro. Aceasta „datorie” ar ascunde controlul asupra hotelurilor Jiul, Minerva si Hanul Doctorului din Craiova, Panoramic din Calafat si Vila Vanatorul

Craioveanul, un apropiat al lui Nicu Gheara, se numeste Pompiliu Selea. El a fost bucatar si apoi gestionar la Hotelul „Jiul”. Selea a cumparat actiunile la societate atat pentru el, cat si pentru senatorul Berceanu, amenintand in numele lui Gheara

Berceanu a recunoscut ca suma din declaratia de avere reprezinta actiunile cumparate la societatea craioveana. El spune ca nu a stiut cum sa „legalizeze” imprumutul dat lui Selea si ca nu a stiut nimic despre presiunile exercitate asupra fostilor actionari

Familia Berceanu mai detine sase societati comerciale, doar una dintre ele fiind mentionata in declaratia de avere. In afaceri au intrat atat senatorul si sotia sa, cat si cei doi fii, Victor si Andrei, de 25, respectiv 22 de ani

Declaratia de avere a lui Berceanu mai contine o ciudatenie, legata de o tranzactie suspecta cu terenuri: el a vandut un teren familiei Anghel, cu 1,34 milioane euro, si a „plasat” 800.000 euro acelorasi persoane, „cu titlu de plata teren”

„Pompiliu Selea imi este prieten de 25 de ani si el mi-a propus aceasta afacere. Initial am cumparat actiuni pe numele lui, iar apoi direct. Am trecut in declaratia de avere ca-mi datoreaza 200.000 de dolari pentru ca n-am stiut cum altcumva sa mentionez.” (Radu Berceanu)

Cele mai importante hoteluri doljene au ajuns la mana senatorului Radu Berceanu, prin intermediul unui interpus, Pompiliu Selea, si ca urmare a unor „operatiuni” mai putin ortodoxe. Desi derulata la sfarsitul anilor ?90, cand Berceanu era ministru al industriilor, „afacerea” a devenit transparenta abia anul trecut, cand vicepresedintele Senatului a mentionat in declaratia de avere ca l-a imprumutat pe gestionarul de la SC Jiul SA Craiova, Pompiliu Selea, cu 200.000 de euro. Acum, dupa atat timp, Radu Berceanu recunoaste senin ca el se afla in spatele „afacerii Jiul”.
Vicepresedintele Senatului, PD-istul Radu Berceanu, a reusit sa puna mana pe cele mai importante hoteluri din Dolj, in urma unui plan conceput pe vremea cand inca era ministru al industriilor. Hotelurile Jiul, Minerva, Hanul Doctorului, toate din Craiova, Panoramic din Calafat, dar si Vila Vanatorul (situata pe malul lacului Giormane, localitatea Bratovoiesti) au ajuns sa fie controlate de Radu Berceanu in urma unor „operatiuni” incriminate de fostii angajati ca fiind cel putin suspecte. „Planul” a fost conceput pe vremea cand actualul vicepresedinte al Senatului era ministru al industriilor.

„Sa nu-ti calce vreo masina copiii!”
Fosti angajati ai lantului hotelier sustin ca acolitii ministrului, la vremea respectiva, Radu Berceanu, s-au folosit de tot soiul de intimidari pentru a-i determina sa-si vanda actiunile obtinute in urma privatizarii prin MEBO. Printre zvonurile lansate in mod intentionat s-a numarat si acela conform caruia preluarea de actiuni ar fi fost controlata de renumitul Nicu Gheara, prin interpusul sau Pompiliu Selea, de altfel fost bucatar, apoi gestionar la Hotelul Jiul. Pompiliu Selea era, in realitate, interpusul lui Radu Berceanu, fapt ce avea sa iasa la iveala ani mai tarziu. Cat despre Nicu Gheara, acesta nu avea nici o legatura cu ceea ce se intampla la sfarsitul anilor ?90 la Craiova.

Numai ca „soptirea” numelui lui Nicu Gheara le-a dat ocazia acolitilor lui Radu Berceanu sa fie si mai credibili, atunci cand lansau amenintari la adresa celor care refuzau sa-si vanda actiunile. De aici si pana la atentionari de genul „sa nu-ti calce vreo masina copiii” ? adresate celor care se impotriveau sa vanda actiunile ? nu a mai fost decat un pas. O recunosc multi dintre fostii actionari, dar sub protectia anonimatului, caci Radu Berceanu este inca un om pe cat de puternic in Romania, pe atat de razbunator. Nici fostul sef al Departamentului Tehnic al Hotelului Jiul, Mitica Lungu, nu neaga „incidentele”. Multi altii se tem, insa, sa vorbeasca.

Rand pe rand, angajatii si, implicit, actionarii SC Jiul si-au cesionat partile sociale ba pe scari, ba pe holuri, care cum a cedat presiunilor ? dupa cum recunosc ei insisi. Asa se face ca cesiunile nu s-au facut intr-o AGA a PAS, cum era normal si legal. Pana la urma, interpusul Pompiliu Selea a devenit actionar majoritar, a despartit lantul hotelier in patru holdinguri si a vandut, intr-un final, Hanul Doctorului.

Metoda dosarelor penale
In cazul altora, care nu au fost de acord sa-si cesioneze actiunile ca urmare a intimidarilor enuntate, s-a apelat la consacrata metoda a dosarelor penale. Este si cazul fostului director general al SC Jiul Craiova, Ioan Vasilescu. Acesta s-a ales cu doua astfel de dosare, chipurile pentru deturnare de fonduri. Politia a fost sesizata, cu privire la asa-zisa infractiune, de catre Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, institutie condusa, la vremea respectiva, de PD-istul Petre Gongu, acum consilier municipal craiovean din partea PSD. Acuzele s-au dovedit, intr-un final, nefondate, fiind solutionate de autoritati cu NUP. Directorul Vasilescu si-a cedat, insa, intre timp, actiunile, in favoarea interpusului Pompiliu Selea.

Fostul sef al Finantelor a apelat “la discutii”
Fostul director al DGFP Dolj, Petre Gongu, sustine ca nu-si aduce aminte nimic despre vreun dosar penal intocmit pe numele lui Vasilescu. Recunoaste, insa, ca l-a chemat pe fostul director si actionar majoritar al SC Jiul in biroul sau, „la discutii”. „Domnul Vasilescu nu mai era actionar majoritar, caci Pompiliu Selea cumparase foarte multe actiuni intre timp si devenise dumnealui actionar majoritar. Vasilescu refuza sa-i predea, insa, registrele actionariatului. L-am chemat pe Vasilescu sa discut cu dumnealui in urma unei reclamatii depuse de Selea”, sustine, acum, Petre Gongu.

Berceanu, incriminat de declaratia de avere
Restul hotelurilor sunt, in prezent, controlate oficial de fostul bucatar Pompiliu Selea. Legatura dintre Pompiliu Selea si Radu Berceanu este, insa, una oficiala, dupa cum reiese chiar din declaratia de avere a senatorului. Radu Berceanu a mentionat in acest act ca l-a imprumutat pe Pompiliu Selea cu 200.000 de euro. In declaratie nu se specifica, insa, nimic, despre detinerea vreunei actiuni la SC Jiul SA Craiova. Cert este ca lantul hotelier nu a ajuns in proprietatea angajatilor, asa cum s-a dorit, prin privatizarea de tip MEBO, ci in posesia unui personaj ? Pompiliu Selea ? pe care il leaga o stransa prietenie cu Radu Berceanu. Atat de stransa, incat senatorul i-a imprumutat 200.000 de euro.

Vicepresedintele Senatului recunoaste
Radu Berceanu recunoaste ca se afla in spatele SC Jiul SA si ca s-a folosit, initial, de Pompiliu Selea, pentru a cumpara actiuni, apoi a trecut la achizitionarea acestora pe cont propriu. Vicepresedintele Senatului sustine, insa, ca n-ar sti nimic despre presiunile exercitate asupra angajatilor-actionari ai SC „Jiul”, pentru a-si vinde dividendele: „Acum aud despre aceste chestiuni. Nu stiam nimic. Nici nu-mi vine sa cred mare lucru, caci n-aveau de unde sa stie ei (angajatii ? n.r.), atunci, cine dadea bani pentru actiuni”. Radu Berceanu mai spune ca „eu nu am facut, ca altii, afaceri cu statul. Eu am cumparat de la persoane private. Pompiliu Selea imi este prieten de 25 de ani si el mi-a propus aceasta afacere. Jiul fusese privatizat prin MEBO, iar fiecare angajat se considera patron si se fura totul de pe acolo. Initial am cumparat actiuni pe numele lui Pompiliu Selea, iar apoi direct. Am trecut in declaratia de avere ca-mi datoreaza 200.000 de dolari pentru ca n-am stiut cum altcumva sa mentionez”.

Lantul hotelier “Berceanu & Co”
Hotelul Jiul este situat in centrul Craiovei, la kilometrul zero, are trei stele si o capacitate de 197 de camere. Complexul dispune, de asemenea, de doua restaurante, doua baruri si piscina. Nici valoarea Hotelului „Minerva? nu este de neglijat. Acesta este situat pe Calea Unirii din Craiova, in zona ultra-centrala. In plus, constructia este una cu o valoare istorica deosebita. Minerva a fost ridicata intre anii 1898 ? 1903, in stil oriental-maur. Cat despre Hotelul Panoramic, acesta este situat pe malul Dunarii, la o aruncatura de bat de Vama Calafat. Hotelul are o capacitate de 47 de persoane. Vila Vanatorul este amplasata in statiunea Victoria, pe malul Lacului Giormane si are o capacitate de sapte camere. Interpusul lui Radu Berceanu, Pompiliu Selea, a instrainat Hanul Doctorului, o data ce a devenit actionar majoritar la societatea „Jiul? SA Craiova.

Cristian Vasilcoiu şi
Dan Badea

Text apărut în cotidianul Gardianul, 06 Mar 2006

Averea lui Călin Popescu Tăriceanu

Mici secrete057

Premierul României, Calin Popescu Tăriceanu, şi-a dezvoltat, în paralel, cariera de politician şi de om de afaceri. A debutat în politică în 1990, ca deputat PNL, şi în 1991 a participat la înfiinţarea postului de radio “Radio Contact”. Afacerile în care s-a implicat, în ultimii 15 ani, au acoperit diverse domenii, de la media, transporturi rutiere sau lucrări de construcţii, la intermedieri financiare.

Daca în politică a fost permanent în lumina reflectoarelor, ca deputat, ministru, presedinte al PNL si premier, in business a actionat cu prudenta, diversificandu-si participatiile (cu un aport de 20%-30% din capitalul social) la companii din domenii variate. A jucat doar o singura carte in comertul cu automobile, la societatea Automotive, unde a devenit asociat unic, carte care s-a dovedit castigatoare. Insa a intrat intr-un sistem relational care, in timp, s-a dezvoltat in jurul lui, datorita rolului pe care l-a jucat in mediul politic si de afaceri romanesc.

Nume sonore din businessul romanesc si din mediul politic i-au fost sau ii sunt parteneri de afaceri: ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, fostul presedinte al AVAS, Gabriel ZbArcea, presedintele HVB Bank, Dan Pascariu, omul de afaceri Dinu Patriciu, Gabriel Popoviciu, Nicolae Badea, Cristian Burci – un apropiat al lui Miron Mitrea – Cristian Boureanu, suspendat temporar din PNL.

Biografie
Călin Popescu Tăriceanu s-a născut pe 14 ianuarie 1952 în Bucureşti. Este căsătorit, pentru a patra oară (!), şi are doi copii.

În 1976 a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti, specializarea inginer hidrotehnician. A lucrat, în perioada 1976-1977 la Consiliul Naţional al Apelor, filiala Argeş, iar între 1977-1979 ca inginer la Trustul de Construcţii Industriale Bucureşti. În perioada 1980-1991 a fost asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică. În mai 1990 devine deputat de Arad din partea PNL şi membru în Comisia Economică a Camerei Deputaţilor.

Mici secrete050

În iunie 1990 participă la crearea PNL- AT (Aripa Tânără) iar în 1992 a candidat fără succes la Primăria Capitalei. În perioada 1992-1996 este director general la Radio Contact România. De asemenea, din 1993 devine partener asociat la Automotive Trading Services, dealer oficial Citroen pentru România. Este membru fondator dar şi preşedinte al APIA (Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile) în perioada 1994-1997 şi 2001-2003, ulterior devenind preşedinte de onoare APIA.

In perioada 1993-2004 a fost vicepreşedinte al PNL, iar între octombrie 2004-februarie 2005 a fost preşedinte interimar al acestui partid. Din februarie 2005 este preşedintele PNL. În 1996 a devenit deputat de Bucureşti pe listele CDR, iar între 1996-1997 a fost ministru de stat şi ministru al Industriei şi Comerţului în guvernul Ciorbea. În perioada 2000-2004 a fost deputat de Bucureşti şi vicepreşedinte al Comisiei Buget, Finanţe şi Bănci din Camera Deputaţilor. În perioada 2003- martie 2004 a fost administrator la societatea controlată de Dinu Patriciu, Rompetrol Downstream SA. Firma a intrat, de anul trecut, în atenţia Oficiului pentru Prevenirea Spălării Banilor şi a Parchetului, fiind suspectată de implicare în operaţiuni de spălare de bani. Anul trecut, Călin Popescu Tăriceanu avea o avere, estimată de unii, la 15 milioane de euro, deşi în realitate lucrurile nu stau chiar aşa.

TĂRICEANU FIRMĂ CU FIRMĂ

1.Automotive Trading Services (ATS) SRL
Este societatea care se presupune că i-a adus lui Tăriceanu cele mai multe venituri. Firma, profilată pe comerţ cu autovehicule, este unicul dealer autorizat Citroen pentru România. ATS a fost înfiinţată pe 23 septembrie 1992, Tariceanu contribuind la capitalul social cu 400.000 de lei (aproximativ 1300 dolari, la valoarea medie din 1992 de 307,95 lei/dolar cf. BNR), corespunzător celor 33 de procente deţinute.

Istoricul acestei societăţi arată că, de-a lungul anilor, la Registrul Comerţului s-au operat şapte cereri de menţiuni. Astfel, în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu devine asociat unic (100%) la ATS, aportul său la capitalul social fiind, atunci, de 2768 dolari (20 mil. lei).

În aprilie 1998, în urma unei majorări de capital însoţită de cooptarea unui nou acţionar, Tăriceanu revenea la o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33%, cu un aport la capitalul social de 84 milioane lei (9.464,2 dolari, la valoarea medie de 8.875,55 lei/dolar), ceea ce înseamnă un plus de 64 mil lei (7.211 dolari). În firmă se face o infuzie de capital din partea noului partener care, în schimbul acţiunilor primite, contribuie cu 168 milioane lei (18.928,4 $).

Noul asociat, Paneuro Internaţional SRL din Podeni, Târgu Mureş, se retrage însă din societate doi ani mai târziu, pe 17 aprilie 2000, moment în care, ca urmare a unei noi majorări de capital, valoarea acţiunilor lui Tăriceanu ajunge la 252 milioane lei (11.616,7 dolari la valoarea medie de 21.692,74 lei/$). Astfel, Tariceanu cumpără actiunile de la Paneuro International cu 168 milioane lei, adică 7.744,5 dolari. Pe 10 mai 2005, în urma unei noi majorări de capital la ATS, acesta ajunge la 500 milioane lei (23.049,1 dolari), deci cu o contribuţie în plus de 248 mil. lei (8.512 dolari).

Pe 4 decembrie 2001 Tăriceanu face o nouă majorare de capital la ATS, acesta ajungând la 3,5 miliarde lei (120.436,9 dolari). Noua infuzie de capital s-a ridicat astfel la 3 miliarde lei, adică 103.231,6 dolari.

Ultima modificare în acţionariatul de la Automotive Trading Services SRL are loc pe 25 noiembrie 2005, după alegerile generale, când Călin Popescu Tăriceanu vinde 10% din acţiunile societăţii către Valeriu Bogdan Bucurescu, valoarea acestora fiind de 35.000 RON (12.012,2 $ la valoarea de 2,9137 RON/$). Astfel, de la sfârşitul lui 2005, Călin Popescu Tăriceanu mai deţine doar 90% din Automotive Trading Services SRL.

Cu toate acestea, în ultima declaraţie de avere din 31.12.2005, prim ministrul Tăriceanu declară că deţine 100% din ATS, deşi, cum se poate proba prin documentele de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), el înstrăinase deja, cu o lună mai devreme, 10% din aceste acţiuni, menţiune operată deja la ONRC.

În concluzie, de la înfiinţare până în acest moment (ianuarie 2006), contribuţia financiară a lui Tăriceanu la capitalul social al firmei Automotive Trading Services a fost de 128.467 dolari.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la societatea Automotive Trading Services SRL, conform profiturilor nete înregistrate în bilanţurilor oficiale depuse la Registrul Comerţului şi Ministerul Finanţelor, au fost de 2.008.672,3 dolari.

Conform ultimului bilanţ depus de ATS la Ministerul Finanţelor şi publicat pe site-ul acestuia, firma avea în 2004 datorii care se ridicau la 240,5 miliarde lei (7,36 milioane dolari), de aproape trei ori mai mari decât cele înregistrate în 2003. În acelaşi timp, totalul activelor circulante se ridica la 259,2 miliarde lei (7,94 milioane dolari) iar activele imobilizate erau de 30,765 miliarde lei (942.657 dolari).

2. ROMTRUCKS SRL

Societatea, înregistrată în decembrie 1994, are ca obiect de activitate « transporturi rutiere de mărfuri ». La înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu deţinea 20% din capitalul social cu un aport subscris de 200.000 lei (120,8 dolari). În iunie 1998, ca urmare a unei majorări de capital, valoarea acţiunilor deţinute de Tăriceanu este de 400.000 lei (45 dolari). În octombrie 2003, acţionarul Dan Sergiu Celebidache îi vinde lui Tăriceanu 30% din acţiuni, fiecare dintre cei doi ajungând să deţină câte 50% din societate.

Pe 9 ianuarie 2006, la un an de la preluarea mandatului de prim ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu iese din Romtrucks SRL vânzându-şi acţiunile către Dan Sergiu Celebidache (30%) şi Dan Cozmin Săndescu (20%).

Dividendele cuvenite lui Tăriceanu în perioada 1994-2004, au fost de 3980 dolari
Astfel, societatea a înregistrat profituri în anii 1996, 1997, 2000, 2002 şi 2003, în ceilalţi ani consemnând pierderi. Profiturile nete cuvenite lui Tăriceanu au fost repartizate astfel: 1996 – 272.800 lei (88,5 dolari), 1997 – 4.322.400 lei (603 dolari), 2000 – 260.600 lei (12 dolari), 2002- 41.264.600 lei (1248,3 dolari) şi în 2003 de 67.329.800 lei (2028 dolari). Dacă în 2001 societatea avea înregistrate pierderi de 487,6 milioane lei, în 2004 acestea erau de 477,9 milioane lei.

3. PRIMA BROADCASTING GROUP SA

Înfiinţată în septembrie 1991, societatea Radio Contact România SA a lansat postul «Radio Contact», unul dintre primele posturi private de radio din România. La înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu a avut 22% din capitalul social al acestei societăţi (220 părţi sociale), corespunzător unui aport la capital de 275.000 lei (3.596 dolari). În iulie 1993, el deţinea 18% din capitalul social (10.080 ps) echivalentul a 15.113 dolari, celelalte acţiuni fiind deţinute de Radio Contact Bruxelles (74%) şi Giuseppe Rossi (8%). Conform propriilor declaraţii publice, el nu a contribuit financiar la capitalul social, acţiunile fiindu-i oferite gratis de către acţionarul majoritar. În august 1999 are loc prima majorare serioasă de capital, contribuţia lui Tăriceanu fiind de 169.550.000 lei (11.054 dolari), numărul de acţiuni deţinute atunci fiind de 144.000. Pe 30 mai 2000, acţiunile deţinute de Tăriceanu corespundeau unui aport la capitalul social de 360 milioane lei, după o infuzie de capital de 178.748.000 lei (8.239,9 dolari). Urmare a unei tranzacţii de succes, pe 27 noiembrie 2003, Călin Popescu Tăriceanu vinde 143.999 acţiuni (18%) contra unei sume rămase confidenţială, el menţinându-şi însă o acţiune «de control» a cărei valoare era atunci de doar 2500 lei. Cumpărătorul este societatea “European Radio Investment” Ltd Londra (acţionar persoană fizică este Anthony William Ghee – 99%) care preia astfel 99, 9997%. În urma acestei tranzacţii postul de radio îşi schimbă numele în “Kiss FM”. Pe 26 septembrie 2005 Tăriceanu iese din “Prima Broadcasting Group » după ce vinde acţiunea « de control » cu 10.000 de euro.

În jurul tranzacţiei menţionate, prin care controlul oficial al postului de radio Contact a fost preluat de societatea londoneză, iar controlul real de către Cristian Burci, patronul de la Prima TV s-au lansat numeroase speculaţii, toate acreditând ideea că proprietarul real al fostului Radio Contact ar fi Cristian Burci. Pe noi ne interează însă mai puţin proprietarul cât preţul real oferit pentru acţiunile cumpărate de acesta. Astfel, pe 1 martie 2005, SBS Broadcasting a anunţat preluarea controlului televiziunii Prima TV şi a posturilor de radio Kiss FM şi RadioStar contra sumei de 30,3 milioane de euro.

Conform comunicatului, cele două posturi de radio au fost preluate contra sumei de 22,5 milioane de euro. Presupunând că preţul Kiss FM ar fi fost de 11,25 milioane euro, rezultă că valoarea acţiunilor deţinute de Tăriceanu, care reprezentau 18% din total, ar fi fost acum de aproximativ două milioane de euro. Având în vedere însă că tranzacţia din 2005 s-a făcut după rebrandarea celor două posturi de radio, valoarea acestora a crescut cu cel puţin 50%. În aceste condiţii se poate aprecia că valoarea acţiunilor deţinute de Călin Popescu Tăriceanu se situează sub un milion de euro. La vremea respectivă, pe 13.11. 2003, s-a lansat chiar, în presă, cifra de 1,5 milioane dolari ca fiind estimarea pe baza unor « surse din piaţă » a valorii acţiunilor (74%) deţinute de Radio Contact Bruxelles.

Asta ar însemna ca pachetul deţinut de Tăriceanu să fi fost evaluat la 365.000 de euro. Numai că, în piaţă, aceste calcule nu au prea mare relevanţă câtă vreme, spre exemplu, o acţiune de 2500 de lei a fost vândută oficial, de acelaşi Tăriceanu, cu 10.000 de euro, adică cu o valoare de 145.000 de ori mai mare. În lipsa unor date oficiale, tranzacţiile de acest gen fiind greu de controlat, putem avansa cifra de 700.000 de euro, ca medie a celor două estimări prezentate.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la Radio Contact, în perioada 1991-2003, totalizează 205.204.7 dolari.

Mici secrete051

4. Leader High-Tech (LHT) SA

Înfiinţată în septembrie 1998, cu obiectul de activitate “fabricarea calculatoarelor şi a altor echipamente electronice”, societatea a fost dizolvată în 2005. Contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social al LHT a fost de 100 milioane lei (11.266,9 dolari), corespunzător a 10% din acţiuni. În aprilie 1999, ca urmare a unei majorări de capital, Tăriceanu contribuie cu încă 50 milioane lei (3.261 dolari) la capitalul social. În aprilie 2000, capitalul social se reduce aşa încât aportul lui Popescu Tăriceanu scade la 2,5 milioane lei. Pe 22 iulie 2005, prin nepreschimbarea în termenul legal al certificatului de înmatriculare, societatea este dizolvată de drept.

Conform datelor de bilanţ, Lider High-Tech a înregistrat profituri doar în 1998 (1.266.000 lei), 2001 (1.016.000 lei) şi 2002 (1.080.000 lei), acestea fiind nesemnificative pentru a fi luate în calcul. În 2004 societatea avea datorii de 460, 4 milioane lei.
Demn de semnalat este faptul că printre acţionarii societăţii s-a aflat şi Sebastian Vlădescu (18,5%), actualul ministru de finanţe, alături de Nicolae Rotileanu (49%), Ionel Manole (12,5%) şi societatea Medist SA a aceluiaşi Sebastian Vlădescu.

5. ICARE Services SRL – firmă de sertar

Înfiinţată în 1994, cu sediul în strada Jean Louis Calderon nr.4 sector 2 Bucureşti, societatea a funcţionat până în 2005 “în clandestinitate”, câtă vreme nu a depus vreodată bilanţuri la instituţiile în drept. Singura urmă a acestei firme se găseşte doar în declaraţia de avere a premierului Călin Popescu Tăriceanu. Acţionarii de la Icare Services au fost : Călin Popescu Tăriceanu (7,52%), Giuseppe Rossi (5,3%), Andrei Călin Mihăileanu (3,09%), Dana Croitoru (6, 19%), Alexei Florescu (6,19%), Ion Corlan (5,3%) şi societatea franceză Euromat Services (64,48%). Administratorul acestei firme a fost un anume Cyrille Polack din Boulogne-Billancourt, Franţa.

6. SOPAS – Servicii Financiare & Leasing SA

Societatea a fost înfiinţată în 1993, cu sediul în Bucureşti, strada Siriului nr.74-76 şi obiectul principal de activitate «servicii prestate în special întreprinderilor». Capitalul social, la înfiinţare, a fost de un miliard de lei (1.315.772,1 dolari) sumă din care contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu a fost de 3 milioane lei (3.947,3 dolari), corespunzător celor 0,3% din acţiuni. Printre acţionarii de la SOPAS se află nume sonore din afacerile şi politica românească precum George Danielescu (3,61%), Ion Basgan (5,92%), Ioan Andrei Chiliman (0,3%), Marcel Ivan (0,06%), Dan Constantinescu (1,04%), Eugen Bara (0,3%), Victor Babiuc (1,56%), Ovidiu Nicolescu (0,15%). De asemenea, acţionarii persoane juridice sunt Banca Ion }iriac (6,12%), Credit Bank SA (5%), ARI Electronics SRL (2, 79%), Radio Contact România SA (1,49%), Flanco Import Export SRL (6,67%) şi BRRE – Libra Bank SA (9,99%).

Printre administratorii acestei firme, numit în 1999, a fost nu mai puţin celebrul George Danielescu, unul dintre artizanii de la SAFI FMOA.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la SOPAS au fost de 6.587 dolari.

Mici secrete053

7. INTERVAM SA

Societatea a fost înfiinţată în iulie 1994, cu sediul în Calea Victoriei nr 21 şi obiectul de activitate intermedieri financiare, creditare şi servicii prestate în special întreprinderilor. Firma are acelaşi nucleu de acţionari care se regăsesc şi la SOPAS, cu câteva modificări. Spre exemplu, în locul lui Victor Babiuc sau Marcel Ivan, aici apare în schimb Dan Radu Ruşanu (0,95%). De asemenea, ca persoane juridice apar firme celebre precum ELVILA Internaţional (4,9%), FMOA – Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (2,45%), SAFI SA (2,45%), Vimob Impex SRL (50,215%), Publimedia SRL (8%), Radio Contact România SA (4,9%) etc. Printre administratorii societăţii apar nume de finanţişti la fel de celebri precum Dan Radu Ruşanu, Paul Coman sau Doina Popescu.
Călin Popescu Tăriceanu intră în INTERVAM pe 11 aprilie 1995, cu un aport la capitalul social de 24, 5 milioane lei (12.049,4 dolari), corespunzător unui pachet de 2% din acţiuni. La aceeaşi dată devine acţionar persoană juridică şi Radio Contact România SA (5%). În iulie 2000 Tăriceanu îşi dublează aportul la capitalul social (cu echivalentul a 1129,4 dolari), ajungând la 49 milioane lei (4,9%). În acelaşi timp, în societate apare un nou acţionar, Libra Bank, care preia 63,56 din acţiuni de la câteva firme care ies din societate (Elvila International, Vimob Impex, SAFI, şi FMOA). În august 2002, acţiunile deţinute de Tăriceanu se reduc la 1,225 %. O nouă majorare de capital, din aprilie 2005, reduce pachetul de acţiuni al lui Călin Popescu Tăriceanu la 0,74%.

Societatea a înregistrat profituri nesemnificative până în 1997, când acestea s-a ridicat la 248,65 milioane lei. Profituri au mai fost înregistrate în 2000 (1,787 miliarde lei) şi în 2004 (1,243 miliarde lei). Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu au fost aşadar, în 2000, de 57.332.916 lei (2642,9 dolari), iar în 2004 de 15.226.750 lei (466 dolari).

8. TILT & PARTNERS Production România SA

Înfiinţată în februarie 1994, societatea a avut ca obiect de activitate editarea înregistrărilor sonore şi un capital social de 3 milioane de lei. Contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social a fost de 690.000 lei (416,8 dolari), el deţinând 23% din acţiuni. Ceilalţi acţionari au fost Giuseppe Rossi (20%), belgianul Houtmans Pierre (7%) şi societatea belgiană TILT & PARTNERS. În mai 2005 societatea a fost dizolvată prin nepreschimbarea în termen legal a certificatului de înmatriculare.

Dividendele încasate de Tăriceanu în perioada 1994-2005 au fost în valoare de 16.402,3 dolari.
Societatea a înregistrat profituri doar în perioada 1994-1998. În perioada 1999-2004 societatea a înregistrat pierderi de mai multe sute de milioane lei.

9. L.C.S. Cargo Internaţional SRL

Înfiinţată în 1994, societatea LCS a avut ca obiect de activitate «transporturi terestre de călători, ocazionale», iar acţionarii au fost, alături de Călin Popescu Tăriceanu (200.000 lei, adică 121 dolari, corespunzător la 20% din acţiuni), Laura-Delia Irinescu (45%) şi Dan Sergiu Celebidache (35%). Singurul an în care societatea a înregistrat profit a fost 1995 (225.270.000 lei). Dividendele cuvenite lui Tăriceanu, în 1995 au fost de 45.054.000 lei (22.158, 2 dolari). În 2000, societatea a cerut dizolvarea pe motiv că se află în « imposibilitatea realizării obiectului de activitate ». Cu toate acestea, societatea a fost dizolvată în 2005 prin nepreschimbarea în termen legal al certificatului de înmatriculare.

Mici secrete054

10. PUBLI-MEDIA SRL

Societatea a fost înfiinţată în februarie 1995 şi a avut drept obiect principal de activitate “intermedieri în comerţul cu textile, confecţii, încălţăminte şi articole de piele” deşi numele şi activitatea ulterioară a Publi-Media a fost asociat pe bună dreptate cu publicitatea. De la înfiinţare şi până în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu a deţinut 85% din capitalul social, cu un aport de 850.000 lei (418 dolari). În noiembrie 1997 acesta şi-a redus cu 5% numărul de acţiuni, iar, în aprilie 1998, a ajuns să deţină doar 32%. Ceilalţi acţionari au fost, din 1998, Giuseppe Rossi (20%) şi belgianul Pierre Houtmans (48%). În iunie 2005 societatea a fost dizolvată.Conform bilanţurilor depuse la fisc, societatea a înregistrat profituri în primii 3 ani de activitate, ulterior fiind mai degrabă susţinută financiar pentru a acoperi pierderile înregistrate.
Dividendele cuvenite lui Tăriceanu au fost de 160.642,7 dolari.


11. LIBRA BANK SA

Călin Popescu Tăriceanu a participat cu 74 milioane lei (0,592%), adică 24.006 dolari, la înfiinţarea, în ianuarie 1996, a Libra Bank. În mai 2005, când acţiunile deţinute reprezentau 0,148% din capitalul social al băncii, Tăriceanu iese din acţionariatul acesteia. Nu se cunoaşte câştigul obţinut de el din această societate. Printre acţionari s-au aflat, alături de Tăriceanu, majoritatea celor care se regăsesc în societăţile SOPAS şi INTERVAM, la care se adaugă şi alţii precum Viorel Cataramă (4 miliarde lei), Gheorghe Tofan (1,7 miliarde lei) şi Elvila Internaţional (6,9 miliarde lei).

12. Antrepriza de Lucrări Publice şi Industriale – A.L.P.I. SA

Societatea a fost înfiinţată în 1999, cu sediul la domiciliul lui Călin Popescu Tăriceanu din str. Sf. Spiridon nr.6, apt.5, sector 2, Bucureşti. Obiectul de activitate al societăţii a fost «lucrări de construcţii inclusiv lucrări de artă», iar aportul lui Tăriceanu la capitalul social a fost de 25 milioane lei (1630,4 dolari). Printre acţionari se regăsesc Sebastian Vlădescu (18%), Cristian Alexandru Boureanu (13%), Nicolae Drumen (15%), Gabriel Ioan Pivnicov (14%) şi Rossi Giuseppe (5%). De la înfiinţare şi până la dizolvarea din 2004 firma a înregistrat pierderi, cu o singură excepţie : în 2001 a avut un profit de 86 milioane lei.

Mici secrete055

13. CLUBUL VINULUI SRL

Clubul Vinului SRL, infiintata in 11 noiembrie 2004 de trei avocati de la casa de avocatura Popovici&Asociatii, a adunat rapid, sub aceeasi umbrela, cateva zeci de personalitati din politica si afaceri. Contributia lui Calin Popescu Tariceanu la capitalul social al acestei firme a fost de 129 milioane lei (3.952,6 dolari). Obiectul de activitate al firmei este “inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare”. Pe 8 decembrie 2004, la o luna de la infiintare si dupa ce Alianta D.A. a castigat alegerile, in Clubul Vinului au intrat 31 de noi asociati, iar capitalul social a crescut de la 100 de milioane la 5,93 miliarde lei.

Iata cateva dintre personalitatile care au investit, umar la umar, in aceasta afacere: Calin Popescu Tariceanu (2,17%) – prim-ministru al Romaniei, Dinu Patriciu (4,35%) – presedintele Grupului Rompetrol, Dan Corneliu Pascariu (4,35%) – presedinte HVB Bank, Gabriel Aurel Popoviciu (4,35%) – om de afaceri (ginerele lui Ion Dinca, zis “Teleaga”, secretarul Comitetului Central pe probleme de armata si securitate in regimul lui Nicolae Ceausescu), Nicolae Badea (2,17%) – actionar DINAMO, ginerele lui Ion Dinca, Gilda Lazar (2,17%) – Director Corporate Affairs la JTI Romania, Silviu Lucian Boghiu (4,35%) – fost director general Electrica SA, Arpad Zoltan Paszkany (4,35%) – patron CFR Cluj, Gabriel Ionel Zbarcea (2,17%) – fost presedinte AVAS (ianuarie – septembrie 2005) si altii.

Cea mai interesanta prezenta in acest grup este cetateanul american Bogdan Bartolomeu, domiciliat in Washington DC, om de afaceri cu cateva firme in Romania: SDV-SCAC, International SRL, CIB Trans SRL si Avantgos SRL. Bartolomeu este sotul Ilincai Preoteasa, fiica ministrului de externe al Romaniei din perioada 1955-1957 si prima sotie a fostului premier, Adrian Nastase. Adrian Nastase si Ilinca Proteasa au fost casatoriti pentru o scurta perioada, in timpul studentiei. Ulterior, aceasta s-a recasatorit si a emigrat in Statele Unite ale Americii. Atragerea lui Bogdan Bartolomeu in societatea Clubul Vinului SRL poate fi cu noroc pentru grupul de afaceri cimentat cu aceasta ocazie.
De asemenea, printre asociati se afla si cativa cetateni de pretutindeni: Lesly Tedesco – Trieste/Italia, Anthony Trevor Gibbs – Limasol/Cipru, Michael Peter Lloyd – Marea Britanie, Gunsbourg Mark L.J. – Ville de Bruxelles/ Belgia, Fereyre Claude Georges – Elvetia si Vasile Paraschiv – Bruxelles/Belgia.

Concluzie : Din documentele oficiale depuse la Ministerul Finanţelor şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că, în perioada 1991-2005, sumele investite de Călin Popescu Tăriceanu în firmele la care a fost, sau este, acţionar, sunt de 210.078 dolari.
De asemenea, dividendele care i s-au cuvenit de la aceste societăţi, în aceeaşi perioadă, totalizează 2.426.576 dolari.

Cheltuieli
Coşul zilnic. Cheltuielile lui Călin Popescu Tăriceanu cu «coşul zilnic» sunt extrem de dificil de cuantificat datorită stilului de viaţă al acestuia. Decapotabilele de la începutul anilor 90, sau motocicletele Harley Davidson de mai târziu, chiar dacă acestea au fost cumpărate « la mâna a doua », indică cheltuieli lunare de minimum 2000 de euro. Asta înseamnă că în cei 16 ani se poate estima că ele s-au ridicat la cel puţin 384.000 de dolari.
Aport la capitalul social al firmelor în care a fost acţionar : 210.078 dolari.
Achiziţii imobile : vila din Năvodari – 2,8 miliarde lei (96.000 dolari), vila din Ciofliceni-Snagov 3 miliarde lei (103.000 dolari), apartamentul din str. Sf. Spiridon nr.6 – 28,1 milioane lei (9.115 dolari), apartamentul din Calea Plevnei nr.141 – 497.000 dolari şi apartamentul din B-dul 1 Mai nr. 68A – 100.000 dolari.
Achiziţii acţiuni : 81.912 dolari (BRD, SIF 2, SIF3, SIF5, Sicomed şi TLV) şi 153.202 dolari (Rompetrol rafinare Constanţa)
Achiziţii automobile de epocă: 12.000 dolari

Averea declarată : 1.081.052 dolari
Conform ultimei declaraţii de avere a premierului Călin Popescu Tăriceanu, el deţine 3 locuinţe, patru maşini de epocă, patru conturi în bănci şi acţiuni la mai multe societăţi.
Imobile : 216.538 dolari (declarat) / 600.000 dolari (estimat). Tăriceanu deţine din 1998 un apartament de 120 mp situat pe Calea Moşilor nr 113C, cu o valoare de impozitare de 511 milioane lei (17.538 dolari). Valoarea de piaţă a acestui imobil este însă de aproximativ 10 ori mai mare, adică de aproximativ 150.000 de dolari.

Al doilea imobil este o vilă situată în Ciofliceni-Snagov, cu o suprafaţă de 500 mp şi evaluată « preliminar » la 3 miliarde lei (103.000 dolari). Terenul aferent construcţiei are o suprafaţă de 1700 mp. Construcţia vilei, începută în 2002, este finalizată în proporţie de 85%. {i aceasta este subevaluată, valoarea reală fiind de câteva ori mai mare, de cel puţin 300.000 de dolari. În 2004, Călin Popescu Tăriceanu a mai cumpărat o vilă în Năvodari – Constanţa cu o suprafaţă de 136,9 mp şi o valoare de impozitare de 2,8 miliarde lei (96.000 dolari) deşi valoarea reală este de aproximativ 150.000 de dolari.

Autoturisme: 12.000 dolari. Colecţia de maşini de epocă a lui Călin Popescu Tăriceanu este compusă din trei autoturisme Citroen fabricate în 1955,1967 şi 1986, precum şi un FIAT 850 din 1966. Valoarea acestora este mai mult sentimentală. Conform unui expert de la Retromobil, valoarea acestora nu depăşeşte 12.000 de dolari (Citroen 1955 – 7000 dolari, Citroen 1967 – 3000 dolari, Citroen 1982 – 1000 dolari şi FIAT 850 din 1966 – 1000 dolari).

Conturi în bănci: 640.224 dolari. Pe 31 decembrie 2005 conturile deţinute în bănci de Călin Popescu Tăriceanu totalizau 514.815 euro (640.224 dolari, la un raport euro/dolar de 1,2436). Astfel, el deţine într-un cont deschis în 2003, la ING România, 200.000 de euro, şi în trei conturi deschise la HVB România în 1998 sumele de 150.000 de euro, 4,7 miliarde lei şi 43.700 dolari.
Acţiuni: 209.290 dolari. Situaţia acţiunilor deţinute de Tăriceanu şi a valoarii acestora pe 31 decembrie 2005 este, conform declaraţiei personale, următoarea : 2000 acţiuni BRD – 274 mil. lei (9.404 dolari), 3000 acţiuni SIF 2 – 67,5 mil. lei (2.317 dolari), 4000 acţiuni SIF 3 – 84 mil lei (2.883 dolari), 34.500 acţiuni SIF 5 – 886,65 mil lei (30.431 dolari), 86.650 acţiuni Banca Transilvania (TLV) – 1074,46 mil lei (36.877 dolari), 3.500 acţiuni (100%) la Automotive Trading Services SRL – 3,5 mld. lei (120.124 dolari), 25 de acţiuni la ALPI SA (dizolvare) – 25 mil lei (858 dolari), 980 acţiuni la Intervam SA – 49 mil lei (1.682 dolari), 17 acţiuni la ICARE Services SA (dizolvare) – 170.000 lei (6 dolari), 69 acţiuni la TILT & Partners Productions Romania SRL (dizolvare) – 690.000 lei (24 dolari), 20 acţiuni la LCS Cargo International SRL (dizolvare) – 200.000 lei (7 dolari), 10 acţiuni la Romtrucks – 1 mil lei (34 dolari), 8 acţiuni la Publi-Media SRL (dizolvare) – 800.000 lei (27 dolari), 2.500 acţiuni Leader High-Tech (dizolvare) – 2,5 mil lei (86 dolari), 30 acţiuni SOPAS SA – 3 mil lei (103 dolari) şi 129 acţiuni la Clubul Vinului SRL – 129 mil lei (4.427 dolari).

Operaţiuni reflectate în declaraţiile de avere

Operaţiunile financiare care se reflectă în declaraţiile de avere ale lui Călin Popescu Tăriceanu, începând cu 27 mai 2004 sunt următoarele :
2004 :
– cumpără vila din Năvodari : 2,8 miliarde lei (96.000 dolari);

– continuă construcţia vilei din Ciofliceni-Snagov, investind încă 2 miliarde lei (61.281 dolari) ;

– vinde, la sfârşitul anului, cele 10 milioane de acţiuni de la Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC) cu o sumă neprecizată. Acestea au fost cumpărate, pe 9 aprilie 2004, cu 5 miliarde lei (153.202 dolari) şi, pe 27 mai 2004, valorau deja 6,5 miliarde lei. Preţul acţiunilor RRC a crescut până la sfârşitul anului, pe 6 ianuarie 2005 înregistrându-se chiar 1.150 lei/acţiune. Conform declaraţiei de avere din mai 2005, totalul câştigurilor înregistrate anul precedent la bursă a fost de 575,9 milioane lei (17.678 dolari ) ceea ce înseamnă că n-au fost declarate şi câştigurile obţinute din vânzarea acţiunilor RRC fiind exclus ca Tăriceanu să vândă acţiunile RRC sub valoarea de piaţă.
2005 (până pe 17 mai):

– depune în conturi 114.850 euro (142.827 dolari)

– cumpără acţiuni SIF 3 în valoare de 53,2 mil lei (1.826 dolari), acţiuni SIF 5 în valoare de 434,7 mil lei (14.919 dolari), acţiuni SICOMED în valoare de 199,5 mil lei (6847 dolari) şi acţiuni TLV (Banca Transilvania) în valoare de 400 mil lei (13.728 dolari)
2005 (17 mai-31 decembrie)
– cumpără acţiuni BRD în valoare de 274 mil lei (9.404 dolari), acţiuni SIF2 în valoare de 67,5 mil lei (2.317 dolari) şi acţiuni TLV în valoare de 674,46 mil lei (23.148 dolari)
– vinde acţiunea de la Prima Broadcasting Group SA cu 10.000 de euro (12.436 dolari).

Venituri realizate în 2004 din salariu, dividende şi speculaţii bursiere : 135.283 dolari

Călin Popescu Tăriceanu declară că în 2004 a obţinut din salariul de parlamentar 367,94 milioane lei (11.274 dolari, la valoarea din 2004), iar din acţiuni speculative la bursă (BVB) 575,96 milioane lei (17.678 dolari). El a mai obţinut 10.000 de euro (12.436 dolari) prin vânzarea unei acţiuni deţinute la Prima Broadcasting Group SA. A mai încasat, de asemenea, dividende în valoare de 2,735 mld lei (93.895 dolari), cuvenite pentru anul fiscal 2004, de la societatea Automotive Trading Services SRL.

Semne de întrebare şi neconcordanţe

Investiţia la ATS. Anul trecut, într-un interviu acordat în 2004 unui săptămânal bucureştean, Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că la înfiinţarea firmei Automotive Trading Services, a contribuit cu 700.000 de dolari. « Contribuţia mea financiară la înfinţarea firmei ATS a fost de aproximativ 700.000 de dolari, ceea ce însemna o treime din acţiuni » – a spus Tăriceanu. Dacă informaţia este adevărată, atunci actualul prim ministru are o problemă cel puţin de credibilitate. Aceasta deoarece, conform datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la înfiinţarea ATS contribuţia financiară a lui Tăriceanu a fost de 400.000 lei, adică 1300 de dolari.

Afacerea Rompetrol.

În declaraţia de avere a lui Călin Popescu Tăriceanu, din 27 mai 2004, acesta a consemnat cele 10 milioane de acţiuni pe care le-a achiziţionat, în aprilie 2004, de la Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC).

Ulterior, în declaraţia din 16 decembrie 2004, pachetul de acţiuni nu a mai fost consemnat, ceea ce înseamnă că, între timp, acţiunile au fost vândute.

În mod normal, conform legii, suma încasată în schimbul acţiunilor RRC ar fi trebuit să apară într-una din declaraţiile de avere din 2005. În declaraţia de avere din 6 mai 2005 premierul Tăriceanu a consemnat, cu meţiunea “ câştiguri din operaţiuni pe bursa B.V.Bucureşti », suma de 575.965.390. Numai că este greu de crezut că aceşti bani reprezintă câştigul din vânzarea acţiunilor RRC, deoarece la sfrşitul lui 2004, când Tăriceanu a declarat public că a vândut acele acţiuni, preţul acestora a crescut, el ajungând, pe 6 ianuarie 2005, la 1150 de lei/acţiune.

Asta înseamnă că, dacă le-ar fi vândut la sfârşitul lui 2004, câştigul încasat de premier ar fi fost egal cu suma investită, deci de aproape 5 miliarde lei. Ori, conform declaraţiei de avere, câştigul ar fi fost de zece ori mai mic, dacă nu luăm în calcul faptul că, în 2004, premierul a mai tranzacţionat pe bursă şi acţiuni la SIF-uri sau Sicomed. Pe de altă parte, implicarea lui Tăriceanu în afacerea cu acţiunile RRC cade sub incidenţă penală, chiar dacă el a fost audiat în această cauză doar în calitate de martor. Cum se ştie, tranzacţiile bursiere cu acţiuni RRC, desfăşurate în perioada 7-15 aprilie 2004, au intrat nu numai în atenţia CNVM ci şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, în cauză fiind cercetate mai multe persoane din conducerea Rompetrol în frunte cu Dinu Patriciu, acuzaţiile fiind de spălare de bani, manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare, constituirea unui grup infracţional organizat etc.

Tranzacţia efectuată de Tăriceanu, pe 9 aprilie 2004, intră şi ea în acelaşi cerc al suspiciunilor, fostul administrator de la Rompetrol Downstream fiind bănuit că a acţionat « la pont » în această tranzacţie. Este posibil ca secretul din jurul câştigului realizat de Tăriceanu, din această afacere, să aibă o legătură destul de strânsă cu ancheta aflată în curs de derulare, deşi premierul a declarat că a vândut cele 10 milioane de acţiuni după ce a devenit prim ministru pentru a nu fi acuzat de conflict de interese, afirmaţie care nu se susţine prin nici un argument logic.

Afacerea Radio Contact.
Vânzarea acţiunilor deţinute de Călin Popescu Tăriceanu la Radio Contact România, la sfârşitul lui 1993, este la fel de tenebroasă ca şi începutul acesteia. Cum a declarat deja, Călin Popescu Tăriceanu n-a investit nici un leu în afacerea Radio Contact, el fiind ales de investitorul belgian (Radio Contact Bruxelles) ca partener căruia i s-ar fi oferit gratis un pachet de 18 % din societatea Radio Contact România (RCR) SA. Tranzacţia n-a fost însă consemnată în scriptele ONRC, datele oficiale consemnând cu totul altceva, şi anume faptul că la înfiinţarea firmei contribuţia lui Tăriceanu a fost de 275.000 lei, care reprezentau contravaloarea a 22% din capitalul social

Ulterior, în 1993, pachetul deţinut de Tăriceanu s-a micşorat cu trei procente şi a rămas la această valoare până pe 27 noiembrie 2003 când a fost vândut. Suma primită de el în schimbul acestor acţiuni a rămas însă confidenţială şi n-a fost evidenţiată în declararaţia de avere din 2004. Un an şi jumătate mai târziu, în martie 2005, acţiunile Radio Contact împreună cu cele de la Radio Star au fost achiziţionate cu 22,5 milioane de euro. Cum am arătat deja, în altă parte, valoarea pachetului de 18% deţinut de Tăriceanu poate fi estimată, cu lejeritate, la cel puţin un million de euro, bani care nu s-au regăsit în declaraţia de avere din 2004 a lui Tăriceanu. Aceeaşi situaţie ciudată s-a putut observa şi în urma vânzării, în septembrie 2005, a acţiunii “de control” care se mai afla în posesia lui Tăriceanu, la un preţ de 145.000 de ori mai mare decât cel real şi anume 10.000 de euro pentru 2500 de lei.

Răspândirile imobiliare ale lui Tăriceanu

Imobile înstrăinate: 797.000 dolari. Tot în contul lui Călin Popescu Tăriceanu, la capitolul achiziţii, pot fi trecute alte trei imobile pe care acesta le-a înstrăinat sau care au fost înregistrate pe alte nume. Este vorba despre un apartament din str. Sf. Spiridon nr 6 în valoare de aproximativ 170.000 de euro (200.000 de dolari), un alt apartament din B-dul 1 MAI nr 68A, bl.52, scara A etaj 3, apt 7, sector 1 Bucureşti, evaluat la 100.000 dolari şi apartamentul dublu (şase camere) din Calea Plevnei nr 141, situat la etajul 7 şi evaluat la 400.000 de euro ( 497.000 dolari), apartament aflat în proprietatea mamei premierului.

Apartamentul de burlac. Nefiind o publicaţie de scandal nu ne vom referi aici la cele patru neveste ale lui Călin Popescu Tăriceanu. Facem doar observaţia de bun simţ că unul dintre motivele pentru care averea premierului nu prea iese la socoteală şi pare mai mică decât cea care s-ar cuveni, poate avea o strânsă legătură cu repercursiunile în plan material presupuse de acţiunile de divorţ când, de regulă, averea se reduce la jumătate.

Spre exemplu, în 1993 lui Călin Popescu Tăriceanu i s-a repartizat de la primărie un apartament de 3 camere situat într-un imobil din strada Sf. Spiridon nr 6 din Bucureşti în condiţiile în care, la acea dată, era burlac. Apartamentul a făcut obiectul unui scandal destul de serios atunci când s-a descoperit că a fost cumpărat de Tăriceanu la câteva luni după ce imobilul din care făcea parte a fost revendicat de fostul proprietar, Dan Negreanu, un octogenar emigrat în 1979 în SUA. Astfel, pe 18 noiembrie 2006, Călin Popescu Tăriceanu împreună cu Cornelia Popescu Tăriceanu (soţia pe care o avea la acea dată) au cumpărat acel apartament (nr.5) cu 28,1 milioane lei (9.115 dolari). Apartamentul de 164 mp se află astăzi în posesia Corneliei Tăriceanu iar valoarea acestuia depăşeşte 170.000 de euro.
Mici secrete056
Apartamentul duplex de 400.000 de dolari. Presa a mai semnalat deja o altă proprietate a lui Tăriceanu care nu se regăseşte în declaraţia lui de avere. Este vorba de o locuinţă descoperită de colegii de la Jurnalul Naţional pe Calea Plevnei nr.141, locul în care premierul s-a mutat cu familia încă din 2000. Locuinţa, proprietatea mamei premierului, este compusă din două apartamente de 6 camere situate la etajul 7, unul dintre vecinii premierului fiind Cristian Boureanu. Valoarea acestui apartament dublu se ridică la aproximativ 400.000 de euro.
Călin Popescu Tăriceanu a mai figurat cu domiciliul într-un apartament din B-dul 1 Mai nr 68 A sector 1, Bucureşti.

Este vorba despre apartamentul nr.7 din blocul nr. 52, scara A etaj 3, locuinţă care a avut, probabil, aceeaşi soartă cu celelalte. Aici şi-a declarat Tăriceanu domiciliul când a intrat în firmele Romtrucks, SOPAS, Icare Services , LCS Cargo Internaţional sau Publi-Media SRL. Culmea, firma Publi-Media avea sediul în strada Sf. Spiridon (locuinţa cedată ex-soţiei Cornelia) în vreme ce domiciliul lui Tăriceanu era în B-dul 1 MAI nr. 68A. Valoarea acestui apartament poate fi estimată la 100.000 de dolari.
Dan Badea

Revista BILANŢ nr 17, februarie 2006