Procurorii DNA demonstrează că patrimoniul UGSR a fost preluat în mod ilegal, prin mijloace frauduloase, şi trebuie restituit instituţiei

Publicăm astăzi un nou document oficial, emis de Departamentul Naţional Anticorupţie, din care rezultă fără dubii că patrimoniul UGSR a fost însuşit ilegal de unele confederaţii sindicale, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă penală prescrisă astăzi, dar dovedită de un procuror, ceea ce înseamnă că imensa avere trebuie să se reîntoarcă la matcă, adică la UGSR.

rezolutie1001Contează mai puţin răspunderea penală a infractorilor, cât recupararea averii milioanelor de români (astăzi 4,5 milioane dintre ei sunt pensionari!) care au cotizat zeci de ani, lunar, cu 1 la sută din salariu. Şi este vorba despre cotizaţii plătite  confederaţiei (UGSR) care a împlinit deja, la jumătatea anului trecut, 106 ani de existenţă! Oare cine vrea, cu bună ştiinţă, să înmormânteze istoria sindicalismului naţional?

Dan Badea

Documentul inedit prezentat în exclusivitate de ziarul „Solidaritatea“ în paginile 6-7 este o rezoluţie a unui procuror din cadrul Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). În urma analizei modului în care patrimoniul UGSR a fost luat cu japca de CNSLR, Cartel Alfa şi CSI Frăţia, la care aveau să se alăture, ulterior, BNS şi CSDR, s-a ajuns la concluzia că, în acest caz, este vorba despre însuşirea frauduloasă, prin înşelăciune, a unui patrimoniu care aparţine de fapt şi de drept UGSR şi celor peste 4 milioane de pensionari.

page-4

Mai mult, este extrem de interesant faptul că acelaşi procuror prezintă şi modul în care proprietarul de drept al acestui patrimoniu – UGSR – poate trece la recuperarea pe cale legală a ceea ce i-a fost furat de nişte indivizi care, dacă n-ar fi intervenit prescripţia, ar fi putut fi consideraţi infractori de drept comun şi ar fi fost colegi de celulă cu Marius Petcu, singurul dintre ei condamnat.

petcu arestat adevarul.ro

Cu privire la jefuirea imensului patrimoniu al UGSR, procurorii DNA au fost sesizaţi de către Ştefan Călinescu, reprezentantul şi preşedintele UGSR. Liderul sindical se luptă de 23 de ani pentru readucerea la matcă a patrimoniului acestei instituţii. Acesta a fost creat prin munca milioanelor de români, cei mai mulţi dintre ei fiind astăzi pensionari care încă mai speră la un bilet de tratament într-o staţiune pentru construcţia căreia a cotizat aproape întreaga viaţă. Mafia sindicală se teme de preocuparea procurorilor anticorupţie, deoarece, chiar dacă faptele liderilor sindicali sunt prescrise, reîntregirea patrimoniului UGSR s-ar putea face şi prin confiscarea averilor acestor infractori-prescrişi. Înainte de a prezenta rezoluţia, ca document, este util un scurt rezumat al acesteia, pentru o mai bună înţelegere a ei.

Procurorii DNA, pornind de la sesizarea făcută de preşedintele UGSR, Ştefan Călinescu, şi-a propus să clarifice, chiar dacă faptele reclamate sunt prescrise, faptele de corupţie comise „în activitatea de administrare a patrimoniului sindical”, precum şi de „a stabili cine este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate” de liderul UGSR.  Magistraţii au analizat solicitarea liderului UGSR sub două aspecte: personalitatea juridică a UGSR şi patrimoniul UGSR. În primul caz, al personalităţii juridice, concluzia procurorului Claudia Roşu este destul de clară: „UGSR există, nu a fost desfiinţat (niciodată), are un patrimoniu propriu, de care a fost deposedat fraudulos”. Este o concluzie care trebuie să-i dea fiori reci pe şira spinării unui Bogdan Hossu, de exemplu, care s-a îngrăşat vizibil din administrarea patrimoniului UGSR.

Pentru a a junge la această concluzie, procurorul de caz analizează istoricul UGSR, de la înfiinţare (1906) până la data formulării sesizării de către reprezentantul UGSR (2011), istoric prezentat pe larg în cadrul documentului pe care-l prezentăm.

Trebuie reţinut faptul că, spune procurorul, la 25 decembrie 1989, când s-a decis schimbarea vechilor instituţii de stat, în cadrul UGSR s-a destituit organul de conducere, şi nu persoana juridică, aşa cum au lăsat să se înţeleagă boierii sindicali: „la nivelul UGSR (al cărei organ de conducere a fost destituit, deci nu persoana juridică), s-a constituit Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSLR), la iniţiativa unui grup din care făceau parte CĂLINESCU ŞTEFAN, HENTER GAVRILĂ ş.a., persoane cu funcţii de conducere în cadrul mişcării sindicale”. Mai mult, se spune, conform Decretului 31/1954, în vigoare la 22 decembrie 1989, „persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare”, or, niciuna dintre aceste hotărîri nu a fost luată ulterior. „În privinţa UGSR nu a existat, din decembrie 1989 şi până azi, o astfel de hotărâre a organului competent (conform statutului – congresul) sau a altor organe de stat (a se vedea adresa de verificare de la Secretariatul General al Guvernului, adresa Camerei Deputaţilor), ori hotărâri judecătoreşti privind constatarea dizolvării de drept. Dizolvarea organului de conducere a UGSR (Consiliul Central) nu echivalează şi nu se confundă cu persoana juridică în fiinţa sa” – spune procurorul DNA.

Mai mult, la apariţia Legii nr. 54/1991, „Statutul UGSR era în acord cu dispoziţiile acesteia, conţinând cerinţele obligatorii stabilite de lege”. Procurorul DNA demonstrează apoi că toate federaţiile şi confederaţiile înfiinţate ulterior, începând cu CNSLR, reprezintă în realitate „fracţiuni” ale UGSR – „singura uniune cu caracter de reprezentativitate naţională” – în interiorul căreia „a început acest proces de organizare provizorie şi tranzitorie, prin CNPOSLR”. Pentru aceasta, magistratul aminteşte inclusiv de stenogramele şedinţelor CNPOSLR din 5 şi 12 martie 1990, unde au fost discutate cererile de afiliere a unor federaţii la UGSR.

Minica Boaja
Minica Boaja

Deocamdată, în marele dosar 109/P/2011, care-i vizează pe toţi boierii sindicali ce s-au înfruptat din patrimoniul UGSR, au fost emise, prin disjungeri, rezoluţii privind activitatea infracţională a lui Minică Boajă şi Ilie Porojan (material publicat în numărul trecut al publicaţiei noastre), precum şi a lui Victor Ciorbea (preşedinte CNSLR) şi a altor persoane. Aceştia au introdus în mod abuziv, prin înşelăciune, în statulul CNSLR,prevederi prin care se atesta „în mod neconform cu realitatea că CNSLR preia prin absorbţie, ca succesor unive

rsal, patrimoniul fostului CC al UGSR”, faptă prescrisă însă, pentru că au trecut peste 20 de ani de la comiterea ei.

Acesta este chiar obiectul Rezoluţiei pe care o prezentăm acum. S-a demonstrat deja, de către procurori, că la  baza marelui jaf asupra patrimoniului UGSR stau câteva documente false, precum Statutul CNSLR din 16.03.1990 (în care s-au introdus, la art. 26, prevederi neconforme cu realitatea), procesul-verbal de predare-primire din 04.07.1990 (realizat de Minică Boajă în cârdăşie cu Victor Ciorbea şi cu un personaj – Ilie Porojan – folosit pe post de semnatar în locul adevăratului reprezentant al UGSR, Ştefan Călinescu), dar şi tranzacţia din 07.11.1991 (prin care s-a împărţit patrimoniul UGSR între CNSLR, Cartel Alfa şi CSI Frăţia).

Concluzia procurorului este, aşadar, aceea că patrimoniul UGSR a fost preluat ilegal, prin mijloace frauduloase şi trebuie restituit instituţiei jefuite. Adică UGSR. „Astfel, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor UGSR (prin CNPOSLR) de către reprezentanţii CNSLR care au redactat statutul acesteia, precum şi de fostul preşedinte al CNSLR, Victor Ciorbea, prin mijloace frauduloase (înscrisuri al căror caracter fals a fost deja constatat) şi prin prezentarea unor situaţii de fapt neconforme cu realitatea, s-a produs o confuzie voită asupra situaţiei juridice a patrimoniului, precum şi un prejudiciu constând în dobândirea unei posesii de rea-credinţă asupra patrimoniului persoanei vătămate, UGSR, şi lipsirea acesteia de folosinţa bunurilor şi de culegerea fructelor acestora.”Adică exact ceea ce trebuia demonstrat (Quod erat demonstrandum).

Ceea ce urmează însă este magistral: procurorul, care nu poate exercita din oficiu acţiunea civilă, indică inclusiv căile legale de urmat pentru recuperarea acestui patrimoniu, printr-o acţiune civilă din partea UGSR:

– sub aspect civil, se impune repararea pagubei produse prin comiterea acestor fapte, sens în care persoana vătămată (UGSR), în condiţiile dovedirii unui interes legitim, născut, actual, personal şi direct, va putea solicita anularea dispoziţiilor din Statutul CNSLR din 16.03.1990, precum şi a actelor subsecvente, privind calitatea acesteia de succesor universal al UGSR şi de preluare prin absorbţie a patrimoniului; anularea procesului-verbal din 4.07.1990 de predare-primire a patrimoniului; anularea tranzacţiei generale din 7.11.1991;

– ulterior acestor demersuri, se impune introducerea unor acţiuni în rectificare de carte funciară, în baza art. 33–38 din Legea nr. 7/1996, întrucât actele juridice în baza cărora s-au făcut intabulările nu sunt valabile, în baza hotărârilor instanţei putându-se iniţia acţiuni în evacuare (fără a se pune în discuţie dreptul de proprietate, ci pentru apărarea dreptului de folosinţă, sens în care acţiunile de acest fel sunt admisibile, conform practicii judiciare).

„Este de menţionat că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional” – încheie procurorul DNA, Claudia Roşu, înainte de a dispune NUP faţă de înşelăciunea comisă de boiernaşul sindical Ciorbea, pe motiv de prescripţie.

Dan Badea

Prezentăm integral documentul primit de la DNA:

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE

SECŢIA DE COMBATERE A CORUPŢIEI

Operator date nr. 4472 Nr. 197/P/2011

REZOLUŢIE

19 septembrie 2011

CLAUDIA ROŞU – procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei,

Având de soluţionat dosarul cu numărul de mai sus,

CONSTAT:

La data de 14.07.2011, la dosarul nr. 109/P/2011, în care se 

efectuează cercetări cu privire la posibilele acte de corupţie săvârşite de PETCU MARIUS, HOSSU BOGDAN, LUCA LIVIU ş.a. în legătură cu patrimoniul sindical, a fost depusă plângere formulată de

Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), reprezentată de CĂLINESCU ŞTEFAN, preşedinte, prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la deposedarea UGSR, prin săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune, fals şi uz de fals, de patrimoniul său, fiind grav vătămate interesele acestuia şi ale membrilor de sindicat. Cauza a fost disjunsă şi înregistrată cu numărul 197. Conform actelor depuse la dosarul cauzei, patrimoniul UGSR era compus, în decembrie 1989, din numeroase bunuri imobile date în proprietatea sa prin decrete şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, conform legislaţiei în vigoare la acea dată, imobile construite din fonduri proprii, precum şi disponibilităţi băneşti în valoare de 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari.

Deşi sub aspectul răspunderii penale, faptele pretins comise la nivelul anului 1990 intră sub incidenţa instituţiei prescripţiei, existenţa în cadrul dosarului nr. 109/P/2011 a unor indicii referitoare la comiterea de fapte de corupţie în activitatea de administrare a patrimoniului sindical a determinat organele de urmărire penală să efectueze o analiză aprofundată a documentelor puse la dispoziţie de părţi sau obţinute în anchetă, pentru a stabili cine este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate. Din actele premergătoare efectuate au rezultat următoarele:

A. Cu privire la personalitatea juridică a UGSR

Prin sentinţa civilă nr. 43/PJ/11.06.1945, Tribunalul Ilfov a hotărât acordarea personalităţii juridice Confederaţiei Generale a Muncii (CGM) şi înscrierea acesteia în registrul special al Tribunalului. Această titulatură s-a perpetuat până în 1953, când Congresul sindicatelor a ales Consiliul Central alsindicatelor (în fapt aceeaşi persoană, cu aceeaşi reprezentativitate şi aceleaşi atribuţii), denumire sub care s-au făcut ulterior referirile la CGM, iar la Congresul Mişcării sindicale din mai 1966 s-a hotărât schimbarea denumirii acesteia în UGSR, nefiind vorba despre înfiinţarea unei noi persoane juridice, ci de schimbarea denumirii uneia existente şi de reînnoirea statutului, cu noua denumire. Prin această hotărâre, mişcarea sindicală a revenit la denumirea istorică dată la Congresul din august 1906 şi şi-a continuat atribuţiile specifice, ca uniune cu caracter de reprezentativitate la nivel naţional.La 25 decembrie 1989, pe fondul mişcării revoluţionare şi a schimbării regimului politic din ţară, la nivelul UGSR (al cărei organ de conducere a fost destituit, deci nu persoana juridică), s-a constituit Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSLR), la iniţiativa unui grup din care făceau parte CĂLINESCU ŞTEFAN, HENTER GAVRILĂ ş.a., persoane cu funcţii de conducere în cadrul mişcării sindicale. Cu această ocazie s-a propus transformarea UGSR în Uniunea Federaţiilor Sindicatelor Libere din România (UFSLR), fiind formulată la 23.01.1990, cerere la instanţă în acest sens. Cererea a fost ulterior retrasă cu motivarea, însuşită de instanţă prin sentinţa civilă din 13.02.1990, că prin sentinţa civilă nr. 43/PJ/11.06.1945, Tribunalul Ilfov a hotărât acordarea personalităţii juridice Confederaţiei Generale a muncii (CGM), personalitate menţinută pe parcursul timpului şi inserată inclusiv în Statutul UGSR din 1966, unde, la art. 19 se prevede că UGSR este persoană juridică.

UGSR s-a supus Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, fiind, conform art. 26, lit. e, persoană juridică cu organizare de sine stătătoare şi cu patrimoniu propriu, afectat realizării unui anume scop, în acord cu interesul obştesc, având capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii (spre exemplu, prin decrete sau HCM i se acordă dreptul de proprietate asupra unor imobile din fonduri proprii ale UGSR).Conform Decretului nr. 31/1954, în vigoare la 22 decembrie 1989, persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare. În privinţa UGSR nu a existat, din decembrie 1989 şi până azi, o astfel de hotărâre a organului competent (conform statutului – congresul) sau a altor organe de stat (a se vedea adresa de verificare de la Secretariatul General al Guvernului) ori hotărâri judecătoreşti privind constatarea dizolvării de drept. Dizolvarea organului de conducere al UGSR (CC) nu echivalează şi nu se confundă cu persoana juridică în fiinţa sa.

La apariţia Legii nr. 54/1991, Statutul UGSR era în acord cu dispoziţiile acesteia, conţinând cerinţele obligatorii stabilite de lege.

Ulterior, în cadrul mişcării sindicale au început să se transforme federaţii, pe baze democratice, prin reorganizarea unora dintre cele existente la nivelul anului 1989, cu precizarea că, la acel moment, singura uniune cu caracter de reprezentativitate naţională a rămas UGSR, în interiorul căreia a început acest proces de organizare provizorie şi tranzitorie, prin CNPOSLR.

Din unele din vechile structuri ale UGSR s-au constituit mai multe federaţii, care, la 5.03.1990, au participat la adunarea de constituire a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România, prilej cu care s-a stabilit ca, până la data ţinerii congresului CNSLR, conducerea acesteia să fie asigurată tot de CNPOSLR, ca structură provizorie a structurii naţionale UGSR.

Una dintre dovezile faptului că CNSLR a constituit doar o fracţiune din UGSR o reprezintă stenogramele şedinţelor CNPOSLR din 5.03.1990 şi 12.03.1990, în care s-au discutat cererile de afiliere a unor federaţii la UFSLR (în fapt, UGSR) şi despre constituirea CNSLR, la acel moment făcându-se distincţia între cele două forme de organizare, precum şi de apariţia CSI Frăţia, purtându-se discuţii cu privire la o eventuală împărţire a patrimoniului UGSR, însă după constituirea noilor federaţii, moment până la care UGSR ar fi continuat să fiinţeze în forma din decembrie 1989.

Lipsa intenţiei de desfiinţare a UGSR este relevată şi de următoarea poziţie exprimată chiar de Bogdan Hossu în şedinţa CNPOSLR din 12.03.1990: „Întrucât sistemul de venituri se schimbă, ponderea ca atare – UGSR lua 60 la sută şi acum din sondajul efectuat va lua 10–20–30 la sută din cotizaţiile de sindicat”.

Prin sentinţa nr. 782/16.03.1990 a Judecătoriei Sectorului 1 s-a acordat personalitate juridică CNSLR. În statutul CNSLR (al cărui conţinut nu este cenzurat de instanţa de judecată) s-a prevăzut, la art. 26, că fondurile sale băneşti provin din patrimoniul CC al UGSR, dobândit de CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie. CĂLINESCU ŞTEFAN, coordonator al CNPOSLR, deşi reprezentat în instanţă, nu a cunoscut aceste prevederi ale statutului, întocmit de un colectiv de persoane având diferite specializări.

În fapt, nu era posibil ca o organizaţie ca CNSLR, care constituia şi reprezenta numai o parte a noii mişcări sindicale, să preia patrimoniul UGSR, care reprezenta mişcarea sindicală la nivel naţional.

Faptul că între 1990 şi 2005, când UGSR a început efectuarea demersurilor în vederea redobândirii în folosinţă a patrimoniului, nu s-a desfăşurat o activitate susţinută, din cauza confuziei existente cu privire la patrimoniu în plan social-politic, nu are relevanţă juridică, întrucât intenţia manifestată din 2005 de UGSR (prin CNPOSLR) fiind aceea de redobândire a caracterului reprezentativ, în prezent numărând peste 1,5 milioane de membri.

Din 2005 până azi, UGSR a solicitat fie constatarea continuităţii sale, fie o nouă personalitate juridică, aspecte care ar avea un caracter superfluu, având în vedere raţionamentul expus anterior, conform căruia UGSR există, nu a fost desfiinţat şi are patrimoniu propriu, de care a fost deposedat fraudulos.

B. Cu privire la patrimoniul UGSR

În condiţiile anterior arătate, patrimoniul UGSR era administrat prin CNPOSLR, procesul de transformare a tuturor federaţiilor fiind unul de durată.

CNPOSLR s-a adresat lui Petre Roman, prim-ministru, arătând că s-au creat unele confuzii în procesul de organizare a sindicatelor libere şi că o eventuală divizare a patrimoniului fostului Consiliul Central al UGSR, problemă cu multiple implicaţii sociale şi juridice, este de competenţa exclusivă a Congresului sindicatelor din România, care ar fi avut loc după finalizarea alegerilor la nivelul sindicatelor, a ligilor profesionale, a federaţiilor şi a confederaţiilor sindicale.

Prin rezoluţia din 3.04.1990, prim-ministrul Petre Roman a stabilit că „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după congresul sindicatelor”.

Un alt argument care atestă lipsa de reprezentativitate a CNSLR îl constituie „nota privind vizita în URSS a unei delegaţii sindicale din ţara noastră”, conform căreia, în perioada 8–13.04.1990, o delegaţie a CNPOSLR condusă de Călinescu Ştefan a efectuat o vizită în URSS.

În perioada 28–29.06.1990 s-a desfăşurat Congresul CNSLR. La acel moment au existat mai multe sindicate care nu au participat la adunare, astfel că nu a putut fi asimilat congresului sindicatelor, conform rezoluţiei lui Petre Roman.

La acest congres a participat şi CĂLINESCU ŞTEFAN, ca reprezentant al CNPOSLR din cadrul UGSR, alături de Naghi, Henter, Tomescu ş.a. Cu toate acestea, CĂLINESCU ŞTEFAN a figurat în tabelul cu participanţi, ca delegat al Federaţiei Sindicatelor Cooperaţiei Meşteşugăreşti, fără să fi fost ales în vreun mod sau întrebat, întrucât nu a existat din partea reprezentanţilor CNSLR interesul ca acesta să figureze din partea UGSR. Din declaraţia dată de Victor Ciorbea a rezultat că, la momentul organizării congresului, Călinescu Ştefan a participat în postura de coordonator al CNPOSLR şi ca delegat din partea unei federaţii judeţene, precum şi că s-a dorit ca acel congres să fie expresia mişcării sindicate naţionale.

După congresul CNSLR din iunie 1990, când lucrurile au decurs în modul arătat, UGSR a fost lăsat practic în afara noii mişcări sindicale.

În scopul materializării intenţiei de preluare frauduloasă a patrimoniului UGSR, CNSLR, reprezentată de BOAJĂ MINICĂ, vicepreşedinte, a încheiat cu CNPOSLR, la 4.07.1990, un proces-verbal FALS de „predare-primire” a patrimoniului fostului CC al UGSR, în baza prevederilor Statutului CNSLR, în care se prevede preluare prin absorbţie, ca succesor universal, precum şi în baza hotărârii congresului (care, subliniem din nou, nu a reprezentat Congresul sindicatelor). Deşi în acest proces-verbal figurează ca reprezentant al
CNPOSLR CĂLINESCU ŞTEFAN, în fapt actul a fost semnat de un anume Porojan Ilie, persoană fără funcţie decizională, care a recunoscut în faţa organelor de urmărire penală că a semnat acest act, fără mandat de la CNPOSLR, la instigarea lui Boajă Minică şi a lui Victor Ciorbea (dos. nr. 95/P/2011 al DNA – SCC).

Ulterior, în aceeaşi notă frauduloasă, de denaturare a caracterului Congresului CNSLR, care nu avea în fapt caracter de reprezentativitate la nivel naţional (dovadă şi marile neînţelegeri ulterioare cu CSI Frăţia şi Cartel Alfa), Victor Ciorbea a emis şi Hotărârea CNSLR nr. 248/12.09.1990 de preluare a patrimoniului CNPOSLR.

page-5

La 7.12.1990 s-a constituit Convenţia Naţională Provizorie pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun, având ca scop administrarea provizorie, în comun şi în interesul tuturor membrilor de sindicat, a patrimoniului sindical comun, care a aparţinut fostului CC al UGSR, precum şi administrarea DECOTS (Direcţia Economică a Caselor de Odihnă şi Tratament ale Sindicatelor – n. red. ) cu patrimoniul aferent.

Nici la această convenţie nu au participat toate federaţiile sindicale, dovadă fiind faptul că în nota din 14.06.1991, întocmită de CNSLR şi adresată prim-ministrului Petre Roman, a fost inserată următoarea solicitare: „Cu privire la modul de utilizare a patrimoniului fostului CC al UGSR, propunerea să fie supusă discuţiei în comisia mixtă, pentru a se obţine şi acordul organizaţiilor sindicale care nu au semnat Convenţia din 1.10.1990”.

În concluzie, Congresul sindicatelor, în accepţia rezoluţiei din 3.04.1990 a prim-ministrului Petre Roman, nu s-a materializat nici până azi.

În acest sens sunt şi declaraţiile numiţilor CĂLINESCU ŞTEFAN şi BACIU IACOB (actual preşedinte al CSDR).

Patrimoniul UGSR era compus, în decembrie 1989, din numeroase bunuri imobile date în proprietatea sa prin decrete şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, conform legislaţiei în vigoare la acea dată, imobile construite din fonduri proprii, precum şi disponibilităţi băneşti în valoare de 4,7 miliarde de lei şi 2, 7 milioane de dolari.

La 5.11.1991, o parte a mişcării sindicale, respectiv CNSLR, prin Victor Ciorbea, CNS Cartel Alfa, prin Bogdan Hossu, şi CSI Frăţia, prin Miron Mitrea, au întocmit o declaraţie prin care îşi asumă, fără niciun titlu sau mandat din partea celorlalte confederaţii sindicale, şi cunoscând lipsa unui titlu legal de dobândire a proprietăţii, „deplina răspundere asupra patrimoniului sindical, socotindu-l atât în diviziune, cât şi în indiviziune ca fiind fără întârziere pus la dispoziţia milioanelor de salariaţi pe care îi reprezintă”.

În aceste condiţii, fără niciun drept, confederaţiile menţionate încheie, la 7.11.1991, un act intitulat „tranzacţie generală”, prin care îşi împart „frăţeşte” fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament ale UGSR.

Precizăm că atât dispoziţiile din Statutul CNSLR din martie 1990 (unde se prevede, fără nicio bază legală, că CNSLR preia prin absorbţie, ca succesor universal, patrimoniul UGSR, deşi nu a avut şi nu are nici în prezent această calitate), cât şi procesul-verbal din 4.07.1990 (care are caracter fals), precum şi tranzacţia generală din 7.11.1991, fără valoarea juridică de dobândire a proprietăţii (în care în mod neconform cu realitatea s-a folosit exprimarea „obţinerea patrimoniului”, care tinde spre naşterea unei confuzii privind „dobândirea proprietăţii”), au constituit fundamente ale efectuării unor intabulări în cărţile funciare pentru imobile al căror proprietar era UGSR.

Acest fapt a fost sesizat şi de instanţele judecătoreşti, în diferite speţe, spre exemplu:

  • Î.C.C.J., Decizia nr. 6005/2.11.2004, irevocabilă:  „Situaţia juridică a bunurilor ce au aparţinut fostei UGSR nu a fost reglementată prin lege. Acordul dintre CNS Cartel Alfa, CSDR, BNS şi CNSLR Frăţia de a administra în comun fostul patrimoniu al UGSR nu reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate”.

Există şi susţineri ale actualilor reprezentanţi ai Cartel Alfa, în sensul că aceste confederaţii sindicale nu sunt proprietare ale
bunurilor din patrimoniul UGSR (adresa nr. 5672/8.12.2003 a CNS Cartel Alfa, concluzii scrise depuse la Curtea de Apel Bucureşti), arătându-se că aceste confederaţii administrează în comun patrimoniul, iar că imobilele nu au trecut în mod legal în proprietatea CNSLR Frăţia.

În 1992, cele trei confederaţii înfiinţează SC SIND ROMÂNIA SRL, cu capital social de 40 la sută în numerar (fondurile lichide ale fostului CC al UGSR) şi 60 la sută în natură (imobilele din patrimoniul DECOTS a UGSR prin reorganizare), practic capitalul fiind cel pe care cei trei asociaţi şi l-au împărţit conform tranzacţiei generale din 7.11.1991. Ulterior, în 1993, CNSLR a fuzionat cu CSI Frăţia, rezultând CNSLR Frăţia, iar în perioada următoare au apărut BNS şi CSDR, care au preluat părţi sociale din SIND ROMÂNIA, în prezent reprezentarea fiind următoarea: CNSLR Frăţia – 37 la sută, Carte Alfa – 28 la sută, BNS – 17,5 la sută, CSDR – 17,5 la sută.

Dividendele rezultate din activitatea comercială a SIND ROMÂNIA, ca urmare a exploatării bunurilor deţinute cu rea-credinţă, cunoscându-se de către asociaţi viciile „titlului” prin care au dobândit bunurile, au fost împărţite între aceştia. Din punct de vedere civil, aceştia sunt pasibili a fi obligaţi să restituie proprietarului UGSR toate fructele bunurilor, fiind posesori de rea-credinţă.

Mai mult, deşi cunoşteau că nu sunt proprietarele bunurilor menţionate, deţinând titluri frauduloase, şi în pofida prevederilor statutare care stabileau caracterul inalienabil al patrimoniului, confederaţiile sindicale, prin persoanele cu funcţii de conducere din cadrul acestora, au procedat la vânzarea unor active imobiliare, în unele dintre cazuri contractele fiind desfiinţate pe cale judecătorească.

Astfel, din actele premergătoare efectuate a rezultat că la datele de 16.03.1990 (Statutul CNSLR, în care se atestă în mod neconform cu realitatea că CNSLR preia prin absorbţie, ca succesor universal, patrimoniul fostului CC al UGSR), şi 7.11.1991 (tranzacţie generală de împărţire a patrimoniului) s-au săvârşit infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215, al. 1, 2 şi 5 C.p., cu aplic. art. 13 C.p.

Astfel, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor UGSR (prin CNPOSLR) de către reprezentanţii CNSLR care au redactat statutul acesteia, precum şi de fostul preşedinte al CNSLR, Victor Ciorbea, prin mijloace frauduloase (înscrisuri al căror caracter fals a fost deja constatat) şi prin prezentarea unor situaţii de fapt neconforme cu realitatea, s-a produs o confuzie voită asupra situaţiei juridice a patrimoniului, precum şi un prejudiciu constând în dobândirea unei posesii de rea-credinţă asupra patrimoniului persoanei vătămate UGSR şi lipsirea acesteia de folosinţa bunurilor şi de culegerea fructelor acestora.

Însă, având în vedere că de la data comiterii faptelor au trecut 20 de ani, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 122 C.p.

Procurorul nu poate exercita din oficiu acţiunea civilă, întrucât persoana vătămată are capacitatea de exerciţiu.

Putem arăta că, sub aspect civil, se impune repararea pagubei produse prin comiterea acestor fapte, sens în care persoana vătămată (UGSR), în condiţiile dovedirii unui interes legitim, născut, actual, personal şi direct, va putea solicita anularea dispoziţiilor din Statutul CNSLR din 16.03.1990, precum şi a actelor subsecvente, privind calitatea acesteia de succesor universal al UGSR şi de preluare prin absorbţie a patrimoniului; anularea procesului-verbal din 4.07.1990 de predare-primire a patrimoniului; anularea tranzacţiei generale din 7.11.1991.

Ulterior acestor demersuri se impune introducerea unor acţiuni în rectificare de carte funciară, în baza art. 33–38 din Legea nr. 7/1996, întrucât actele juridice în baza cărora s-au făcut intabulările nu sunt valabile, în baza hotărârilor instanţei putându-se iniţia acţiuni în evacuare (fără a se pune în discuţie dreptul de proprietate, ci pentru apărarea dreptului de folosinţă, sens în care acţiunile de acest fel sunt admisibile, conform practicii judiciare).

Este de menţionat că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 228, al. 4, rap. la art. 10, lit. g C.p.p.

victor-ciorbea-ghimpele

DISPUN:

Neînceperea urmăririi penale faţă de Ciorbea Victor, precum şi faţă de persoanele neidentificate care au redactat Statutul CNSLR, sub aspectul infr. prev. de art. 215, al. 1, 2 şi 5 C.p., cu aplic. art. 13 C.p.

Soluţia se comunică.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192, al. 3 C.p.p.rezolutie1002

Material publicat în ziarul SOLIDARITATEA NR. 3

Patrimoniul UGSR, jefuit prin fraudă, fals, abuz și improvizații juridice! (II)

Afacerea SIND ROMÂNIA SRL – „aspiratorul” activelor de turism ale UGSR

page-0

Societatea SIND ROMÂNIA SRL a fost înființată, în 1992, de cele trei mari confederații sindicale – CNSLR, Cartel Alfa și CSI Frăția –, pentru a jefui, practic, așa după cum aveam să constatăm ulterior, în interes de gașcă, bazele turistice și de agrement ale Uniunii Generale a Sindicatelor din România, instituție care, după cum am arătat deja în numerele noastre anterioare, n-a fost niciodată desființată.

Printr-un abuz de fapt și de drept greu de admis și de înțeles, UGSR, deși a existat în toți acești ani, a fost ținută în afara mișcării sindicale.

petcu arestat adevarul.ro

Liderii marilor confederații sindicale înființate după 1989 au preluat patrimoniul sindical și, după ce l-au împărțit frățește, l-au devalizat continuu și premeditat, înstrăinând bunuri de valori imense ce aparțineau, de drept și de fapt, milioanelor de pensionari (azi), cotizanți (ieri) ai UGSR. Tot ce s-a adunat de-a lungul unui secol de existență în patrimoniul UGSR, instituție ai cărei membri cotizau regulat cu 1 la sută din salariu (în 1989 numărul lor era de 7,5 milioane de cotizanți), a fost prăduit în ultimele două decenii de câțiva indivizi care, în loc să ocupe celulele închisorilor, au devenit multimiliardari ai tranziției și/sau politicieni cunoscuți, ori au rămas boieri sindicali controlați de putere, oricare ar fi fost ea.

 După ce, în numărul anterior al publicației noastre, am arătat, pe scurt, modul de fraudare a patrimoniului UGSR, astăzi vom demonstra, concret, cum s-a realizat aceasta în cazul patrimoniului turistic al UGSR.

mitrea

Scurt istoric al patrimoniului UGSR

Pentru a înțelege mai bine Marele Jaf al începutului de secol 21 (este vorba despre un jaf de mai bine de o jumătate de miliard de euro, după aprecierea unora), prezentăm un scurt istoric al constituirii UGSR și trecerii patrimoniului acestuia din proprietatea celor aproximativ 7,5 milioane de membri cotizanți, câți erau în evidența UGSR în decembrie 1989 (dintre ei, 4,7 milioane sunt, astăzi, sunt pensionari!), în administrarea frauduloasă a liderilor marilor patru confederații sindicale CNSLR Frăția, Cartel Alfa, BNS și CSDR.

Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR) s-a înființat în anul 1906, la Congresul din 13–15 august, iar în 1945 și-a schimbat denumirea în Confederația Generală a Muncii. Noua denumire a fost păstrată până la Congresul din 16–19 mai 1966, când CGM revine la denumirea istorică, pe care a avut-o la înființare, de UGSR.

Ca structură internă, UGSR-ul avea comisii pe domenii. Una dintre aceste comisii era şi Comisia pentru tratament balneoclimateric şi odihnă, care desfăşura activitatea de turism intern şi de tratament balnear şi odihnă (prin staţiunile proprii ale UGSR şi prin cele ale Ministerului Turismului) şi de turism internaţional. Această comisie gestiona patrimoniul balnear proprietate a UGSR.

În anul 1989, Comisia balneo din cadrul UGSR funcţiona sub conducerea Consiliului Central, iar după 25 decembrie 1989 a trecut statutar în subordinea Comitetului Naţional Provizoriu al UGSR, întrucât Consiliul Central al UGSR a fost destituit.

cap ziar1

Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSLR) al UGSR, hotărăşte înfiinţarea Administraţiei Centrale a Caselor de Odihnă şi Tratament a Sindicatelor Libere din România, care ia fiinţă în locul fostei Comisii pentru tratament balneoclimateric şi odihnă. Menţionăm că, înfiinţată legal, această administraţie a funcţionat până la 01.03.1990, când CNPOSLR emite o hotărâre pe baza căreia, începând cu 01.03.1990, Administraţia Centrală a Caselor de Odihnă şi Tratament îşi schimbă denumirea în Direcţia Economică a Caselor de Odihnă şi Tratament ale Sindicatelor (care administra, gestiona imobilele cu activitate de tratament balnear şi de odihnă ale UGSR).

În respectiva hotărâre, referitor la patrimoniul acestei direcţii, s-a specificat (în art. 1) că această Direcţie a Caselor de Odihnă şi Tratament ia fiinţă prin reorganizarea fostei „Comisii pentru Tratament Balneoclimateric şi Odihnă”, în condiţiile în care nu există un act de desfiinţare sau reorganizare a UGSR-ului căreia îi aparţinea comisia.

Menţionam că CNPOSLR, organul de conducere al UGSR, nu a transferat către CNSLR, respectiv Consiliul General constituit la 29.06.1990, în varianta Ciorbea Victor, nimic din structura patrimoniului UGSR, implicit din ceea ce administra Direcţia Generală a Caselor de Odihnă (organizată prin Hotărârea nr. 1035/22.03.1990).

victor-ciorbea-ghimpeleDe altfel, printr-o convenție încheiată în anul 1992 între cele trei confederații (CNSLR, Confederaţia Frăţia, Confederaţia Cartel Alfa), care stă la baza înfiinţării SC SIND ROMÂNIA SRL, se recunoaşte faptul că „Societatea Comercială SIND ROMÂNIA SRL ia ființă prin transformarea – ilegală, n.red. – a Direcției Economice a Caselor de Odihnă și Tratament ale Sindicatelor”, iar „capitalul social al societăţii provine din patrimoniul Direcției Economice a Caselor de Odihnă și Tratament ale Sindicatelor – care, statutar şi juridic, era subordonată UGSR – şi este împărţit astfel: CNSLR – 33,34 la sută; Confederaţia Frăţia 33,33 la sută; Confederaţia Cartel Alfa 33,33 la sută”.

Conventia de infiintare a SIND ROMANIA si impartirea procentajului intre cele trei confederatii sindicale
Conventia de infiintare a SIND ROMANIA si impartirea procentajului intre cele trei confederatii sindicale

Rezultă așadar, din cele de mai sus, că patrimoniul UGSR, care era administrat de Comisia balneo a UGSR, a fost preluat, cu bună știință și în mod ilegal, de către alte entități sindicale în administrarea lor frauduloasă. Așa a început Marele Jaf al patrimoniului imobiliar al UGSR, după ce fondurile bănești ale uniunii, de aproximativ 5 miliarde de lei la valoarea din 1989, fuseseră deja sifonate de noii capi sindicali.

Ca o primă concluzie trebuie reținut așadar faptul că în cadrul UGSR funcţiona ca direcţie distinctă „Direcţia Caselor de Odihnă şi Tratament a Sindicatelor”, structură administrativă care nu avea calitatea de persoană juridică şi nu avea patrimoniu propriu, având ca obiect de activitate administrarea patrimoniului staţiunilor din subordinea CC al UGSR, iar aceasta subsuma toate imobilele deţinute în proprietatea UGSR sindicatelor, unităţi pentru turism balnear şi refacere a capacităţii de muncă pentru salariaţii şi pensionarii membri de sindicat. În baza biletelor de odihnă şi tratament emise de aceasta, membrii de sindicat beneficiau de concedii subvenţionate în hoteluri de 2 şi 3 stele. Ei bine, asupra acestei direcții s-au concentrat autorii jafului, adică aceia ce aveau să devină boierii sindicali ai patriei, iviți din din magma sulfuroasă a evenimentelor din decembrie 1989.

page-1

Premeditarea fraudei s-a făcut prin falsificarea de documente

Înainte de a înființa societatea prin care aveau să preia în administrare patrimoniul turistic al UGSR, autorii jafului au încercat să-și acopere operațiunea cu documente juridice, pentru a nu răspunde material și penal mai târziu, atunci când se va descoperi jaful, pentru aceste fraude în formă continuată. Astfel, reprezentanții CNSLR au recurs, încă din iulie 1990, la falsificarea unui document fundamental pentru ceea ce avea să urmeze. Este vorba, după cum am arătat deja în numărul nostru anterior, despre elaborarea, la data de 4 iulie 1990, a unui proces-verbal de predare primire a patrimoniului fostului CC al UGSR, semnat din partea CNSLR de către Minică Boaje, în calitate de vicepreşedinte al CNSLR şi primitor, pe de o parte, şi de Ilie Porojan, ca reprezentant al Comitetului Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România al UGSR, pe de altă parte, prin care se predă de către comitet şi se preia de către CNSLR întregul patrimoniu al UGSR de la 31.12.1989.

PV fals1

Acest proces-verbal este un fals, întrucât preşedinte în acea perioadă al Consiliului Naţional al UGSR era Ştefan Călinescu, care nu a împuternicit pe Ilie Porojan pentru a preda patrimoniul UGSR şi, mai mult, nici măcar preşedintele Consiliului Naţional provizoriu nu avea dreptul să predea patrimoniul UGSR fără o hotărâre expresă în acest sens a Congresului UGSR, care nu a semnat şi nici nu a împuternicit pe nimeni în acest sens.

De specificat că Minică Boaje nu îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al CNSLR, nefiind ales la Congresul din 28–29 iunie 1990 al CNSLR.

Patrimoniul UGSR a fost jefuit şi devalizat începând cu 1 ianuarie 1990 până în prezent, iar „procesul verbal de predare-primire” din 04.07.1990, între UGSR şi CNSLR, a fost întocmit, probabil, retroactiv.

Înființarea SIND ROMÂNIA – „aspiratorul” ilegal al averii comune a 7,5 milioane de români

La 17 august 1992, Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), reprezentată prin Victor Ciorbea, Confederaţia Naţională Sindicală (CNS) Cartel Alfa, reprezentată prin Liviu Luca, şi Confederaţia Sindicatelor Independente (CSI) Frăția, reprezentată prin Miron Tudor Mitrea, în calitate de asociaţi, înfiinţează societatea cu răspundere limitată SIND ROMÂNIA. Societatea are ca obiect principal de activitate prestaţiile turistice. Capitalul social la înfiinţarea societăţii este de 1.605.552.000 de lei, repartizat, după cum am arătat deja, astfel: 33,34 la sută CNSLR, 33,33 la sută Cartel Alfa, 33,33 la sută CSI Frăţia. Aportul în natură – casele de odihnă și tratament proprietatea UGSR, iar aportul în numerar la capitalul social, tot din fondurile UGSR, a fost de 642.220.800 de lei. Reamintim faptul că asociaţii menţionaţi nu aveau calitatea de proprietari ai patrimoniului UGSR.

7 nov. 1991: ÎMPĂRȚIREA PRĂZII ÎNTRE CIORBEA, HOSSU ȘI MITREA (pag 1)
7 nov. 1991: ÎMPĂRȚIREA PRĂZII ÎNTRE CIORBEA, HOSSU ȘI MITREA (pag 1)
7 nov. 1991: ÎMPĂRȚIREA PRĂZII ÎNTRE CIORBEA, HOSSU ȘI MITREA (pag 2)
7 nov. 1991: ÎMPĂRȚIREA PRĂZII ÎNTRE CIORBEA, HOSSU ȘI MITREA (pag 2)

Trebuie amintit faptul că Uniunea Generală a Sindicatelor din România deţine imobile în 16 staţiuni de odihnă şi tratament din România. Clădirile au fost fie construite de UGSR din fonduri proprii, fie primite de-a lungul timpului prin decrete, hotărâri de Guvern, hotărâri ale Consiliului de Miniştri etc., iar terenurile aferente acestor clădiri sunt acordate de către statul român UGSR-ului în folosinţă gratuită pe perioadă nedeterminată. SIND ROMÂNIA devenea astfel administratorul celui mai mare portofoliu hotelier din România, deținând peste 18.000 22.000 de locuri de cazare.

Numai că înființarea și funcționarea SIND ROMÂNIA SRL s-a făcut prin încălcarea flagrantă a legislației în vigoare, prin fraudă, înșelăciune, fals în acte, declarații mincinoase și alte ilegalități comise de cei care au înființat această societate.

Analiză tehnică: ilegalități în serie, descoperite chiar în documentele societății

O analiză a documentelor la care am avut acces pe parcursul documentării acestui material (acte constitutive ale societății extrase de la ONRC), referitoare la SC SIND ROMÂNIA SRL, duce la câteva concluzii de care organele în drept vor trebui să țină seamă în anchetele ce vor urma.

Iată câteva dintre constatările noastre:

1. Întocmirea actelor oficiale pe baza cărora funcţionează societatea nu respectă prevederile Legii nr. 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare.

2. Documentele obligatorii a fi publicate la Oficiul Registrului Comerţului sunt transmise cu foarte mare întârziere de către SC SIND ROMÂNIA SRL, existând chiar diferenţe de conţinut pentru documente care trebuie să fie identice.

3. Funcţionarea societăţii SC SIND ROMÂNIA SRL nu se bazează pe actele constitutive ale acesteia cum ar fi legal, ci doar pe dispoziţiile date de către cele patru confederaţii, chiar dacă acestea contravin legislaţiei în vigoare şi actelor constitutive ale SC SIND ROMÂNIA SRL.

4. Întreaga existenţă a SC SIND ROMÂNIA SRL, capitalul social, patrimoniul acesteia au la bază, cum am amintit, acte false, declaraţii mincinoase, lipsa de documente, fraudă, înşelătorii, fals în acte făcute de confederaţiile care au înfiinţat societatea (Confederaţia Națională a Sindicatelor Libere din România, CSI Frăția, Cartel Alfa) şi mai apoi şi de către cei care au primit în anul 1997 prin „cesionare ” (conform înregistrărilor de la Oficiul Național al Registrului Comerţului) de cote părţi din capitalul social al SC SIND ROMÂNIA SRL, respectiv Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR), Blocul Naţional Sindical (BNS), Asociaţia Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România.

Încălcarea flagrantă a Legii nr. 31/1990

Iată, spre exemplu câteva exemple de încălcare a legilor și a actelor normative la SC SIND ROMÂNIA SRL.

În actul constitutiv al societății, din 17 august 1992, sunt încălcate prevederile Legii nr. 31/1990 completată și modificată. Conform art. 7, pct. d, din Legea 31/1990, „actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde(…)lit. d) capitalul social cu menţionarea aportului fiecărui asociat în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării”.

În documentele care au stat la baza înfiinţării SC SIND ROMÂNIA SRL – contractul de societate –, la art. 4 se specificau următoarele: „Capitalul social la înfiinţare este de 1.605.552.000 de lei, fiind împărţit în 1605 părţi sociale a 100.000 fiecare parte, repartizate după cum urmează (…)”.

Nu este specificat aportul în natură (nominalizarea acestuia) pentru fiecare dintre acţionarii care au constituit societatea (respectiv Cartel Alfa, CNSLR şi CSI Frăția) şi nici – foarte important! – nu sunt puse la dosar actele de proprietate ale fiecărui aport în natură la capitalul social de către cele trei confederaţii.

Astfel, nu se prezintă documentele (foile) de vărsământ ale capitalului social pentru suma de 642.220.800 lei care (aşa cum este arătat la art. 5 din Contractul de societate al SC SIND ROMÂNIA) REPREZINTĂ APORT ÎN NUMERAR AL CELOR TREI CONFEDERAŢII.

Aportul în natură de 963.331.200 lei înscris – în contractul de înfiinţare a societăţii – ce ar fi fost adus de cele trei confederaţii la capitalul social al SC SIND ROMÂNIA SRL este justificat şi dovedit pe baza „bilanţului contabil” la data de 31.03.1992… al Direcţiei Caselor de Odihnă şi Tratament ale Sindicatelor prin reorganizare.

Deci aportul în natură al confederaţiilor (Cartel Alfa, CNSLR şi Frăţia) este probat de un bilanţ contabil al unei alte entităţi, care este doar societatea ce administra patrimoniul caselor de odihnă şi tratament ale sindicatelor (până în anul 1992, când a fost jefuită de patrimoniu) şi care era în subordinea UGSR.

De asemenea, sunt diferenţe între Contractul de constituire a societăţii SC SIND ROMÂNIA SRL semnat în faţa notarului Saimovici Ilie la data de 17.08.1992 şi datele înregistrate la ONRC aferente aceluiaşi contract la 28.09.1992 (aşa cum se poate observa din tabelul de mai jos).

Referinţă         Contract societate 1992/ROL ONRC/1992/ROL

Capital subscris           1.605.552.000 1.605.600.000

Capital vărsat              1.605.600.000

Aport natură    963.331.200    963.360.000

Aport lei          642.220.800    –

Nr. părţi sociale           1.605   16.056

Valoare părţi sociale    100.000           100.000

page-2 11

În Contractul de societate înregistrat cu nr. 23591 la notarul de stat Simovici Ilie la data de 17.08.1992 nu se face dovada viramentului sumelor aferente aportului în numerar pentru fiecare confederaţie în parte (nici total, nici parţial), cu toate că la ONRC este înscris că au fost depuse atât sumele constituind aport în numerar, cât şi valoarea aportului în natură (care oricum nu le aparţine, ele fiind ale altei societăţi, respectiv UGSR). Nu se specifică nici cotele părţi aferente confederaţiilor de vărsăminte în lei la constituirea capitalului social şi nici documentele de proprietate ale obiectivelor (imobilele) reprezentând aport, în natură, din partea fiecărui asociat, cu dovada proprietăţii asupra acestora ale celor trei confederaţii.

Nu concordă nici numărul de părţi sociale înscris la ONRC cu cel înscris în contractul de societate la capitalul social.

Nu este specificat aportul în lei la ONRC, iar sumele care alcătuiesc capitalul social sunt diferite (între contract şi înscrierea la ONRC).

Diferenţe sunt şi la procentele de participare la capitalul social între cele două documente care ar trebui să fie identice. De asemenea, în cadrul aceluiaşi contract de înfiinţare a SC SIND ROMÂNIA SRL, apar procente diferite între aportul la capitalul social şi (Cap. 4 din contract) cota de participare la dividende ale asociaţilor (Art. 9, alineatul 8, pag. 5 din contract). Cu toate că acest lucru este permis în legea română, cotele diferenţiate de participare la profit nu mai apar specificate în modificările intervenite prin acte constitutive.

Întrebarea este: cum s-au împărţit dividendele între acţionari până în anul 1997?

Nu există dovezi ale depunerii capitalului social de către boierii sindicali

O altă ilegalitate vizează prevederile art. 36, alin. 1 și 2, literele b, d și f din aceeași Lege nr. 31.1990, cu completările și modificările ulterioare. Conform legii:

„1. În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în Registrul Comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul. Ei răspund în mod solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii.

2. Cererea va fi însoţită de: a) actul constitutiv al societăţii; b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv; c) în cazul aporturilor în natură subscrise şi vărsate la constituire, actele privind proprietatea, iar în cazul în care printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate”.

Ei bine, nu există dovezi nici ale depunerii în numerar a sumelor pentru constituirea capitalului social pe confederaţii (nici provenienţa acestor sume) şi nici dovezi ale deţinerii în proprietate de către confederaţii a imobilelor pe care le-au adus ca aport în natură.

Hotărârile AGA sunt trimise la ONRC cu întârziere de… ani întregi

O altă ilegalitate descoperită de noi este aceea privind înscrierea la ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului) a hotărârilor AGA ale SIND ROMÂNIA SRL. Iată spre exemplu cazurile a trei dintre reprezentanții (administratori) acestei societăți despre care se fac referiri la mulți ani după ce au dispărut din societate.

Victor Bulacu și Sterian Mihăilescu au fost înregistrați la ONRC, în 1992, primul ca președinte, al doilea – ca administrator, prin Cererea de mențiuni nr. 43852/20.101992. La 09.03.2004 și apoi la 28.05.2004 se fac două mențiuni la ONRC referitoare la cei menţionaţi mai sus, în sensul că se specifică retragerea din funcție a lor, în condiţiile în care Victor Bulacu nu mai era în funcţie din data de 18.05.1998 (şi între timp a decedat), iar Sterian Mihăilescu a mai fost pe funcţia de director economic – fapt nespecificat în ONRC –, şi nu pe cea de administrator, până în anul 2000. O altă neconcordanță este cea privind-o pe Maria Mădălina Mustață, care a fost numită pe funcția de preşedinte al consiliului de administraţie şi director general la 18.05.1998 şi i s-a reînnoit mandatul la 26.04.2004. A plecat prin demisie – cerere făcută la data de 03.01.2005 – cu începere de la 01.02.2005, şi nu prin revocare din funcţie (aşa cum este specificat la ONRC în Cererea de menţiuni nr. 207386/17052006).

Prin urmare, este necesar ca organele în drept să verifice realitatea datelor înscrise ca aporturi la capital şi a documentelor care atestă provenienţa capitalului şi apartenenţa acestuia la una dintre cele trei confederaţii, toate majorările care apar înscrise la ONRC (care este aprobarea, fundamentarea şi provenienţa lor).

„Răspândirile” de la SIND ROMÂNIA către alte societăţi ale acţionarilor s-au făcut prin încălcarea Legii nr. 31/1990

Pe de altă parte, conform statutului, patrimoniul UGSR este unitar. O întrebare de bun simț ar fi aceasta: În ce instanţă statutară, dar şi legală s-a luat hotărârea de a preda în administrare obiectivele SC SIND ROMÂNIA SRL către societăţile ai căror acţionari sunt confederaţiile acţionare şi în SC SIND ROMÂNIA SRL?

O astfel de hotărâre trebuia luată numai cu aprobarea AGA a SC SIND ROMÂNIA SRL. Chiar dacă această hotărâre există, ea este ilegală, întrucât se încalcă art. 192, pct. 2 din Legea nr. 31/1990, şi anume: „Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel”. Se încalcă şi prevederile art. 193, alin. 2 din aceeași lege. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunării asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele şi societate. Această aprobare, dacă există, este oricum ilegală, întrucât, pe de o parte, SC SIND ROMÂNIA SRL nu este proprietară pe imobilele aduse în capitalul social al acesteia – proprietarul legal este UGSR –, iar, pe de altă parte, chiar dacă ar exista titluri de proprietate pe SC SIND ROMÂNIA SRL, pentru imobilele din capitalul social al acesteia, ele sunt obţinute ca urmare a unor acte întocmite în fals şi a uzului de fals în formă continuată de către confederaţiile sindicale CNSLR Frăția, Cartel Alfa, BNS şi CSDR.

O altă întrebare, a cărei rezolvare se află deja în lucru, pe masa unei instanțe a Judecătoriei Sectorului 1, este următoarea: Care sunt aprobările SC SIND ROMÂNIA SRL pe baza cărora acţionarul majoritar de la SC SIND ROMÂNIA SRL – respectiv CNSLR Frăția (care, în baza unui contract de asociere în participațiune nr. 394/01.04.2010, primea dreptul de folosinţă asupra unor imobile ale SC SIND ROMÂNIA SRL) –, subcontractează, la rândul ei, printr-un contract de management, în anul 2011, către o terţă firmă (SC Tour Mirinvest SRL, Timișoara), conducerea respectivelor sucursale ale SC SIND ROMÂNIA SRL?

Să se prezinte oficial registrul asociaţilor care trebuia ţinut prin grija administratorilor şi care trebuia să prevadă, printre altele, partea din capitalul social care revine fiecărui asociat, numărul părţilor sociale deţinute de fiecare asociat, transferul părţilor sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea. (S-a încălcat, spre exemplu, și art. 198, pct. 1 din Legea nr. 31/1990: „Societatea trebuie să ţină un registru al asociaţilor, în care se vor înscrie, după caz, numele, prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul părţilor sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea”, care se coroborează cu pct. 2, acelaşi articol, şi anume: „Administratorii răspund personal şi solidar pentru orice daună pricinuită prin nerespectarea prevederilor de la alin. 1”.)

O altă neregulă vizează situaţiile financiare ale SC SIND ROMÂNIA SRL, care nu au fost depuse după aprobarea lor de către adunarea generală a asociaţilor, în termen de 15 zile, la Registrul Comerţului, în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, spre a fi publicate în Monitorul Oficial al României, în conformitate cu art. 185 din Legea nr. 41/1990, pct. 4 și 5. În aceste condiții, pe ce bază s-a efectuat transmiterea părţilor sociale în anul 1997 (18 iulie), înregistrată la Registrul Comerţului la data de 09.11.1998. A existat aprobarea adunării generale a acţionarilor? – întrucât conform art. 202, pct. 1, din Legea nr. 31/1990, „părţile sociale pot fi transmise între asociaţi”, iar la acelaşi articol, pct. 2, se menţionează: „Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin ¾ din capitalul social” (în cazul de față, de către cei doi acţionari, adică CNSLR Frăţia şi Cartel Alfa). Hotărârea adunării asociaţilor, adoptată în condiţiile alin. 2, se depune în termen de 15 zile la Oficiul Registrului Comerţului spre a fi menţionată în registru şi publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. Astfel, nefiind îndeplinită procedura legală de publicare ce trebuia efectuată de SC SIND ROMÂNIA SRL cu privire la transmiterea de părţi sociale, nu s-au putut face nici cererile de opoziţie de către UGSR (conform Legii nr. 31/1990) prin care să se solicite instanţei repararea prejudiciului cauzat (prin transmiterea către terţi a părţilor sociale), precum şi eventuala atragere a răspunderii civile a asociaţilor care au cedat părţile sociale. În acest caz s-au încălcat prevederile art. 202, alin. 2(3). „Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii termenului de opoziţie prevăzut de art. 62.  Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii” (se încalcă prevederile art. 203, pct. 1, Legea nr. 31/1990, partea cu registrul de asociaţi).

La fel, în toate şedinţele de Adunare Generală a Acţionarilor, participanţii la respectivele adunări trebuiau să prezinte (şi să se afle în dosarul de şedinţă) mandate, procuri speciale, împuterniciri din partea confederaţiilor pe care le reprezentau, în care să se prevadă data adunării pentru care este emisă procura specială, împuternicirea din partea confederaţiei care emite procura specială (mandatul) pentru fiecare punct de pe ordinea de zi şi specificarea votului (pentru, împotriva sau abţinere) şi dacă se consideră necesar explicitarea acestuia (art. 125/Legea 31/1990). Chiar dacă punctele de pe ordinea de zi a adunărilor generale a acţionarilor SC SIND ROMÂNIA SRL au făcut obiectul dezbaterilor în birourile operative ale confederaţiilor, trebuie verificat dacă la dosarele adunărilor generale ale SC SIND ROMÂNIA SRL existau procuri date de confederaţii şi dacă acestea respectau hotărârile organelor de conducere ale confederaţiilor cu privire la modalităţile de abordare şi soluţionare a punctelor înscrise pe ordinea de zi a şedinţelor AGA a SC SIND ROMÂNIA SRL.

Dividendele societății au fost încasate fraudulos de către acționari

O altă problemă este cea a dividendelor societății. Urmare a însuşirii frauduloase a patrimoniului turistic al UGSR şi a exploatării acestuia prin SC SIND ROMÂNIA SRL, profiturile obţinute (din anul 1990 şi până în prezent) au fost în mare parte însuşite de „acţionarii” societăţii sub formă de dividende, şi nu reinvestite, cum ar fi fost legal.

Art. 272, alin. 1 din Legea nr. 31/1990 completată şi modificată prevede: „Se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani fondatorul, administratorul, directorul său reprezentantul legal al societăţii care: încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţii financiare sau contrarii celor rezultate din aceasta”.

La art. 273 din aceeaşi Lege nr. 31/1990 se prevede că „se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii care: acordă împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii”. De exemplu, în anul 1998, Cartel Alfa acordă un împrumut CSDR în sumă de 15.000 de dolari, pentru care solicită garantarea cu 3 la sută din acţiunile deţinute în SC SIND ROMÂNIA SRL de către CSDR – art. 3 din „Protocolul de împrumut” nr. 532/03.03.1998 – activitate nespecifică şi nereglementată de legile de organizare şi funcţionare ale sindicatelor.Bogdan Hossu

Cele de mai sus sunt doar câteva dintre neregulile constatate de noi într-o documentare făcută pe baza documentelor la care am avut acces, nereguli suficiente pentru a-i trimite, pentru câțiva ani, la o casă de „odihnă” dotată obligatoriu cu gratii la geamuri și lacăte la uși, pe liderii sindicali care au jefuit cu bună știință patrimoniul UGSR.

În afara faptului că, de peste 20 de ani, cele patru confederații sindicale (CNSLR Frăția, Cartel Alfa, BNS, CSDR) care și-au însușit ilegal, fără just temei, patrimoniul UGSR, își însușesc din profitul acestei societăți și dividendele (fără a mai aminti aici diversele avantaje pe care le au din exploatarea bunurilor în discuție), asistăm în ultimii ani şi la o decapitalizare şi încercare de înstrăinare prin diverse mijloace a bunurilor din capitalul social al patrimoniul UGSR (care oricum nu le aparţinea).

Astfel, în aprilie 2010 cele patru confederaţii acţionare, prin fals!, la SC SIND ROMÂNIA SRL, hotărăsc într-o adunare generală să-şi împartă – prin contracte de asociere în participațiune cu cedarea dreptului de folosinţă –, în cotele părţi pe care le deţin în SC SIND ROMÂNIA SRL, imobilele cu destinaţie turistică ce sunt înscrise în capitalul social al societăţii. Fiecare confederaţie îşi constituie o societate (unde sunt acţionari majoritari sunt) care să folosească bunurile luate de la SC SIND ROMÂNIA SRL.

În anul următor, respectiv aprilie 2011, CNSLR Frăția, fără nicio aprobare legală de la SC SIND ROMÂNIA SRL, semnează un contract cu SC TOUR MIRINVEST SRL, Timişoara (nr. 663/20.04.2011), prin care cedează managementul SC SIND TOUR TRADING SRL (societatea înfiinţată în anul 2010 – în care CNSLR Frăția deține 95 la sută din capitalul social – pentru folosinţa imobilelor provenite din SC SIND ROMÂNIA SRL) pentru o perioadă de nouă ani, contra unei sume de 600.000 de euro/an (în condiţiile în care numai unităţile din Herculane ale SC SIND ROMÂNIA SRL dădeau un profit de circa 3 milioane de euro/an). S-au externalizat achizițiile şi se plătesc onorarii către firme din cadrul gupului MIRINVEST (inclusiv firma de avocatură). Acest din urmă caz a fost deja rezolvat de către DNA, anul trecut, prin trimiterea în fața instanței a celor responsabili, lista obiectivelor astfel înstrăinate cuprinzând vile și hoteluri, precum: Hotel Dacia – Herculane, Hotel Domogled – Herculane, Hotel Muncelul – Băile Felix, Hotel Montana – Covasna, Hotel Someşul – Sângeorz-Băi, Vilele Brădişor, Vidruţa, Complex comercial Voineasa, vile-apartament Voineasa, Vila Predeal, Vilele 1–5 Vidra – toate aparținând, desigur, UGSR.page-3 11

Este oare normal ca un grup restrâns de persoane să ia în mod abuziv patrimoniul unei organizații cu o tradiție de peste 106 ani și să nu răspundă în fața justiței pentru abuzurile și fraudele comise, iar organizația UGSR, membru fondator al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și singura organizație afiliată Federației Sindicale Mondiale (FSM), să fie pusă în situația de a apela la justiție pentru a fi pusă în drepturile ei legale?! Pentru o înțelegere mai exactă a mizei afacerii SIND ROMÂNIA SRL, prezentăm o listă ce cuprinde principalele informații despre activele de turism ale UGSR, însușite și administrate/înstrăinate ilegal de liderii celor patru confederații sindicale din România, exploatate apoi la maximum, dar lăsate în paragină și devastate, fără a se investi nimic în modernizarea și relansarea lor turistică.

Dan Badea

Material publicat în Ziarul Solidaritatea nr. 3

Patrimoniul sindical a fost furat de la UGSR în baza unei semnături false! (I)

Ștefan Călinescu, președinte UGSR
Ștefan Călinescu, președinte UGSR

Președintele UGSR, Ștefan Călinescu, a reușit, după 23 de ani de luptă cu mafia sindicală din România reprezentată de boierii sindicali Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu, Marius Petcu, Minică Boajă, Baciu Iacob, Liviu Luca & Co să demonstreze pe cale legală că patrimoniul UGSR a fost jefuit de către aceștia, fiind preluat ilegal, pe baza unor documente falsificate și folosit în interes personal de personajele amintite, infractori în fapt dar, pentru că de la comiterea faptelor au trecut peste 20 de ani și a intervenit prescripția, cetățeni onorabili aflați și azi în funcții înalte din sfera sindicală sau politică.

Dovada jafului unui patrimoniu imens, format din zeci de mii de imobile și peste 5 miliarde de lei la nivelul anului 1990, ce aparțineau celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 de sindicate existente în România la nivelul anului 1989, a fost făcută de Departamentul Național Anticorupție, prin procurorul Claudia Roșu, la sesizare personală a președintelui UGSR, Ștefan Călinescu.

Rezoluția procurorului anticorupție face o radiografie pertinentă a modului în care s-a produs jaful, identificând veriga slabă a construcției mafiote începute de Victor Ciorbea în 1990, azi parlamentar național-socialist-liberal-țărănist, prin intermediul luii Minică Boajă trimis la înaintare infracțională.Cum întreaga operațiune de preluare a patrimoniului UGSR s-a făcut printr-un proces verbal de predare-primire, procurorul DNA a demonstrat că acest document a fost falsificat într-un mod ordinar, prin aceea că în locul celui care trebuia să predea patrimoniul (Ștefan Călinescu – reprezentantul Comitetului Național Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România) a semnat o persoană, un anume Ilie Porojan (personaj de poveste), care n-avea nicio calitate de reprezentare. Toate actele emise ulterior ce pleacă de la acest document fals, sunt, așadar, lovite de nulitate.

Patronii sindicali s-au dovedit astfel a fi niște infractori care, ascunși prin parlament și guvern (unul dintre ei a fost chiar prim-ministru al României!) au jefuit fără teamă averea milioanelor de pălmași din întreaga țară. Este cel mai mare furt din istoria recentă a României, depășind FNI-ul de câteva ori.

Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului
Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului

Cele trei mari confederații sindicale (CNSLR , Cartel Alfa și CSI Frăția – care avea să fuzioneze ulterior cu CNSLR), care și-au împărțit averea sindicaliștilor vor fi obligate s-o restituie cu dobânzi constituite probabil din averile foștilor, sau actualilor lideri mafioți.mitrea

Așadar, împotriva propagandei sindicaliste a boierilor sindicali, care au încercat în câteva rânduri, fără succes, să forțeze parlamentul și guvernul să-i facă proprietari pe patrimoniul preluat ilegal de la UGSR, averea sindicaliștilor va trebui să se întoarcă la matcă. Adică la UGSR.

Iată, mai jos, documente ascunse opiniei publice, acte ce demonstrează furtul uriaș comis de niște derbedei iviți din îmbulzeala decembristă: Ciorbea, Mitrea, Hossu, Petcu (singurul priponit – deocamdată), Boajă etc etc.

Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el
Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el

Prin Ziarul Solidaritatea, dar și prin această platformă de investigații, vom prezhossu 1enta toate documentele false întocmite de boierii sindicali, distrugându-le astfel, cărămidă cu cărămidă, întreaga construcție diabolică prin care au furat și exploatat ceva ce nu le-a aparținut niciodată.

În favoarea interesului public şi al adevărului istoric, publicăm aceste documente de o însemnătate deosebită pentru mişcarea sindicală internă şi internaţională, atât în ziarul Solidaritatea, cât și pe acest site. Este vorba despre mai multe  documente rezultate în urma anchetelor desfăşurate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie în cazul fraudării patrimoniului UGSR. 
Așadar,
Cum au început cercetările:
 
rezolutie dosar 95 P2011   000
rezolutie dosar 95 P2011   001
Prin Rezoluţia DNA din 02.05.2011 din Dosaul nr. 95/P/2011, semnată de procurorul Claudia Roşu, se arată că  ”la data de 18.04.2011 a fost înregistrată la instituţia de control plângerea formulată de numitul CĂLINESCU ŞTEFAN, preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la modalitatea de preluare a patrimoniului UGSR de către CNSLR, în anul 1990, petentul susţinând că documentul prin care s-a efectuat în fapt această operaţiune are caracter fals. La plângere au fost ataşate o serie de documente în fotocopie, în susţinerea acesteia.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La 23.01.1990 a fost înregistrată la Judecătoria sector 1 cererea de transformare a Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) în Uniunea Federaţiei Sindicatelor Libere din România (UFSLR), al cărei organ de conducere s-a intitulat Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSL).
Ulterior, la 09.02.1990, UFSLR a solicitat a se lua act de renunţarea la cererea de dobândire a personalităţii juridice, deoarece aceasta era deja dobândită, fiind menţionată, în baza legislaţiei în vigoare, în Statutul UGSR, în art. 19. 
La 16.03.1990, prin sentinţa nr. 782, Judecătoria sector 1 a admis cererea de înscriere ca persoană juridică a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), căreia i-a acordat personalitate juridică.
Conform art. 26 al Statului CNSLR, fondurile băneşti ale acesteia provin şi din patrimoniul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, dobândit de Consiliul CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie.
Notă: În vederea protejării patrimoniului, CNPOSL a blocat toate conturile UGSR. Deoarece sindicatele virau cotizaţiile colectate de la membrii de sindicat, CNPOSL a fost nevoit să deschidă niște subconturi.
 
UGSR solicită premierului Roman să nu divizeze patrimoniul confederaţiei
 
La 3.04.1990, CNPOSL, prin reprezentant CĂLINESCU ŞTEFAN, a adresat o solicitare domnului PETRE ROMAN, prim-ministru al Guvernului României, solicitându-se sprijinul organelor statului în procesul de organizare a sindicatelor, arătându-se, între altele, că o eventuală divizare a patrimoniului fostului CC al UGSR este de competenţa exclusivă a Congresului sindicatelor din România, precum şi că patrimoniul fostului CC al UGSR (în care nu se cuprinde şi patrimoniul organizaţiilor sindicale ş.a), totalizat la 31.12.1989, aproape 5 miliarde de lei, din care circa 4,7 mili-­ arde reprezentau disponibilităţile depozitate în conturile deschise la BNR şi BRCE. 
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”

Prin rezoluţia din 3.04.1990, prim-ministrul a aprobat solicitarea, cu menţiunea „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după Congresul sindicatelor”.

adresa catre PR002

În perioada 28/29.06.1990 a avut loc Congresul CNSLR.
adresa catre PR003
La 04.07.1990 a fost încheiat un proces-verbal între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării/primirii patrimoniului fostului CC al UGSR, inclusiv patrimoniul organizaţiilor sindicale judeţene, pe bază de documente contabile.
În calitate de reprezentant al CNPOSL a fost menţionat CĂLINESCU ŞTEFAN, coordonator, iar în calitate de reprezentant al CNSLR a fost menţionat vicepreşedintele BOAJĂ MINICĂ. 
 
 Semnătura preşedintelui UGSR a fost falsificată!
 
Prin tranzacţia generală din 7.11.1991, CNSLR, CNS CARTEL ALFA şi CSI FRĂŢIA au luat în discuţie partajarea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului CC al UGSR, împărţind fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament şi ale unităţii, stabilindu-se că preluarea efectivă se va face pe bază de inventar. 
În plângerea formulată, CĂLINESCU ŞTEFAN a precizat că semnătura de pe documentul menţionat, din 04.07.1990, nu îi aparţine, fiind executată de numitul POROJAN ILIE, care nu avea calitatea de a reprezenta CNPOSL.
Documentul falsificat de la care a început jefuirea patrimoniului UGSR

 

În declaraţia dată organelor de urmărire penală, numitul POROJAN ILIE a recunoscut că semnătura de pe procesul-verbal îi aparţine, fiind executată la rugămintea numitului BOAJĂ MINICĂ (foto). De asemenea, POROJAN ILIE a precizat că la momentul semnării nu avea nicio calitate în CNPOSL, care să îi confere atribuţii de reprezentare, şi nu a avut niciun mandat scris sau verbal din partea lui CĂLINESCU ŞTEFAN.
POROJAN ILIE a arătat că a cedat rugăminţilor lui BOAJĂ MINICĂ, întrucât exista o stare de incertitudine legată de locul său de muncă, iar BOAJĂ MINICĂ era unul dintre liderii noii mişcări sindicale de după 1989.
Cu ocazia audierii, numitul BOAJĂ MINICĂ  a declarat că nu îşi aminteşte dacă conţinutul înscrisului aflat la dosar este acelaşi cu cel original, că semnătura îi aparţine, dar că nu poate preciza dacă în anul 1990 a semnat acest document sau semnătura de pe fotocopia prezentată a fost preluată de pe alt document. BOAJĂ MINICĂ a mai susţinut că preluarea patrimoniului s-a făcut în baza unor documente financiar-contabile predate de VISALON VALERIU (decedat), care avea funcţia de director în fostul UGSR. 
Având în vedere că problema care se ridică nu este aceea a unui fals material, ci a unui fals prin contrafacerea subscrierii, nu este necesară obţinerea originalului pentru expertizare. Mai mult, actul şi conţinutul acestuia au fost recunoscute ca fiind conforme cu realitatea de către semnatarul POROJAN ILIE.
Înscrisul analizat emană de la o persoană juridică de interes public, astfel cum este calificată de art. 145 C.p., în consecinţă fiind un înscris oficial, conform art. 150 C.p.
 
Se constată şi se recunoaşte săvârşirea infracţiunii de fals material
 
Din cercetările efectuate a rezultat că înscrisul intitulat „proces-verbal încheiat azi, 4.07.1990, între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării-primirii patrimoniului fostului CC al UGSRare caracter fals, fiind falsificat prin contrafacerea subscrierii, respectiv prin semnarea de către o persoană fără calitate de reprezentare, POROJAN ILIE, în locul semnăturii reprezentantului CNPOSL, CĂLINESCU ŞTEFAN.
Sub aspect penal însă, se constată, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data comiterii, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p., a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 22 lit. D C.p., astfel că se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul POROJAN ILIE.
 
Făptuitorii scapă din cauza prescripţiei, dar fapta rămâne!
 
Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 5 C.p., constând în inducerea în eroare a organelor administrative şi a băncilor în care se aflau fondurile băneşti ale CC al UGSR, la nivelul anilor 1990-1991, prin prevalarea de efectele unui document fals (astfel cum am arătat mai sus), în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste de către CNSLR, pricinuindu-se UGSR, care avea calitatea de persoană juridică, o pagubă în cuantum de circa 5 miliarde de lei vechi (conform informării privind fondurile şi activele care constituie patrimoniul UGSR nr. 90/16.03.1990), se va dispune, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOAJĂ MINICĂ, întrucât, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data săvârşirii faptei, a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 lit. a C.p.
 
DNA extinde cercetările şi asupra altor lideri sindicali
Este de menţionat însă că, potrivit unei decizii de speţă (nr. 8328/15.10.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, irevocabilă), „problema patrimoniului fostului UGSR nu a primit o rezolvare legislativă până la momentul actual. În lipsa cadrului legal de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor care au aparţinut fostului UGSR către organizaţiile sindicale, CNSLR-FRĂŢIA nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu”. Tot în această decizie de speţă s-a reţinut că Legea sindicatelor nr. 54/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate al fostului UGSR către CNSLR.
Având în vedere că în prezenta cauză se efectuează cercetări şi cu privire la săvârşirea de către PETCU MARIUS GRIGORE, HOSSU BOGDAN ş.a. a infracţiunilor  prevăzute de art. 254 C.p., raportate la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectele menţionate, astfel cum au fost consemnate în cuprinsul rezoluţiei de disjungere a cercetărilor nr. 14/P/2011 din 11.04.2011.
rezolutie dosar 95 P2011   001
rezolutie dosar 95 P2011   002
rezolutie dosar 95 P2011   003
rezolutie dosar 95 P2011   004
rezolutie dosar 95 P2011   005
rezolutie dosar 95 P2011   006
rezolutie dosar 95 P2011   007
Chiar dacă participanții la falsificare au fost exoneraţi de răspundere deoarece a trecut o perioadă mai mare de timp de la comiterea infracţiunii, fapta rămâne şi demonstrează un singur lucru: patrimoniul UGSR trebuie să revină la cei de la care a fost furat!
Curând vom publica documente incendiare care demonstrează că liderii sindicali au comis falsuri în cascadă pentru a-și însuși ceva ce nu le-a aparținut niciodată: averea a peste 7 milioane de români, adunată pe parcursul unui secol.
(Va urma)


Dan Badea
Director Departament Investigații – ziarul SOLIDARITATEA

Ziarul SOLIDARITATEA: Patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, abuz şi improvizaţii juridice!

Fraudarea imensului patrimoniu al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) de către boieri sindicali precum Victor Ciorbea (CNSLR), Miron Mitrea (CSI Frăția) și Bogdan Hossu (Cartel Alfa) începând cu 1990, începe să capete noi explicații și confirmări care țin de zona penalului. Conturi de miliarde de lei și peste 20 de mii de imobile, răspândite peste tot prin țară, au fost jefuite de către boierii sindicali care au crezut că li se cuvine, deși ele erau rodul muncii a milioane de membri de sindicat care cotizaseră în ultima jumătate de secol. Despre modul în care s-a produs acest jaf vorbește, în ultimul număr al ziarului SOLIDARITATEA, publicație a UGSR, președintele acestei structuri, Ștefan Călinescu, cel care a reușit să demonstreze, în instanță, continuitatea UGSR.
ugsr f1

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE

Dezvăluirile președintelui UGSR sunt publicate în  cadrul unui interviu semnat de Cristi Godinac, interviu pe care îl prezint mai jos, subiectul fiind extrem de interesantmai ales pentru milioanele de pensionari care au fost jefuiți de niște șmecheri, majoritatea încă aflați în libertate. Din păcate, doar unul dintre ei a fost pus ”la răcoare” pentru șapte ani, dar nu pentru jaful sindical ci pentru o ”banalăluare de mită de doar câteva sute de mii de euro. Nici ceilalți boieri sindicali nu stau mai confortabil, mai ales că, aflăm, DNA, a făcut mari progrese în descâlcirea acestei uriașe fraude (Dan Badea)

Preşedintele Uniunii Generale a Sindicatelor din România – UGSR, Ştefan Călinescu, are o experienţă de 52 de ani în mişcarea sindicală din România. De profesie economist, acesta şi-a dedicat întreaga experienţă pentru consolidarea mişcării sindicale 

din România. La data de 25 decembrie 1989 a fost ales 

preşedintele Comitetului Naţio­nal al UGSR pentru Organizarea Sindicatelor Libere, iar din 1992 până în prezent este preşedintele UGSR, confirmat în această funcţie şi de ultimul congres al organizaţiei ce a avut loc la data de 17 noiembrie 2012, în Bucureşti.   

Stefan Calinescu
Stefan Calinescu
Cristi GODINAC
Cristi GODINAC

De peste 20 de ani încearcă să restabilească adevărul istoric privind continuitatea juridică a mişcării sindicale din România şi să demonstreze modul prin care a fost jefuit patrimoniul celei mai mari şimai importante confederaţii sindicale din istorie, UGSR. În acest interviu-maraton ce va deveni, în mod sigur, un document de importanţă istorică pentru întreaga mişcare sindicală naţională, dar şi internaţională, liderul sindical demască pe unii impostori din mişcarea sindicală şi arată cum patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, uz de fals, abuz şi improvizaţii juridice.

 
Solidaritatea

Confederaţiile nou create nu sunt juridic continuatoare ale UGSR

 
Reporter: Domnule Ştefan Călinescu, sunteţi un militant sindical cu activitate de 52 de  ani  în această structură sindicală, CGM-UGSR, cu o istorie sindicală care şi-a pus prima bornă la Congresul Uniunii Sindicatelor Unite din 13-15 august 1906, fapt remarcat şi la recentul Congres al UGSR din 17 noiembrie 2012. Opinia publică şi, în mod deosebit, generaţia tânără, mai doreşte să cunoască evoluţia organizatorică şi situaţia la zi a patrimoniului UGSR?
 

Ştefan Călinescu: Amploarea istorică a misiunii sindicale din România şi, în special, activitatea organizatorică referitoare la patrimoniul CGM-UGSR suscită o dezbatere şi un interes deosebit din partea celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 sindicate avute în ­­­­evidenţă la sfârşitul anului 1989. Cred că este util ca discuţia noastră să se cantoneze în spaţiul 1990-2013, etapă istorică confuză în activitatea sindicală, care a avut şi continuă să aibă ca obiectiv viziunea unităţii sindicale în plan naţional. În acest context, aş remarca faptul că transformările care s-au produs în ultimii 20 de ani în viaţa economică şi socială, în evoluţia societăţii în ansamblul ei, şi-au pus amprenta şi asupra organizării şi desfăşurării activităţii sindicatelor, producându-se schimbări de care nu s-a ţinut seama în Legea 62/2011 al dialogului social şi a Sindicatelor, privind regimul juridic al patrimoniului UGSR. 

 
Reporter: Ce rol a avut UGSR după evenimentele din 1989?
 
Ştefan Călinescu: UGSR a avut un loc primordial în acea perioadă. Datorită aportului său, în Platforma-Program a Frontului Salvării Naţionale am introdus un capitol separat referitor la organizarea şi activitatea sindicatelor. Chiar îmi aduc aminte că am insistat atunci ca în Îndrumarul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii consiliilor FSN din unităţile economice să se introducă obligativitatea ca din consiliile de administraţie ale acestora să facă parte şi preşedinţii şi secretarii sindicatelor, lucru care s-a şi întâmplat. În plus, mai era prevăzut ca, pe măsura constituirii de sindicate libere în întreprinderi, instituţii şi alte unităţi economico-financiare, acestea să poată adera la Platforma FSN, iar după alegeri să preia atribuţiile consiliilor FSN din aceste unităţi. Toate aceste importante lucruri şi multe altele s-au realizat doar cu contribuţia UGSR.
 
Reporter: Cum s-au constituit juridic sindicatele după 1989?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie avut în vedere că unele sindicate, respectiv federaţii, confederaţii şi structuri teritoriale, s-au constituit fără vreo legătură juridică cu organizaţiile existente în structura UGSR, iar crearea de noi structuri sindicale nu a fost precedată de formalităţi juridice de dizolvare a vechilor structuri şi de lichidare şi distribuire a patrimoniului acestora. Astfel, sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale nou create nu sunt juridic continuatoare şi nici succesoare ale UGSR.
 
UGSR nu a fost niciodată dizolvată sau desfiinţată!
 
Reporter: Recent, a avut loc la Bucureşti Congresul UGSR. Care sunt concluziile desprinse în urma dezbaterii documentelor de către  delegaţi?
 

Ştefan Călinescu: Întrebarea dumneavoastră este legitimă şi cerinţele democraţiei impun responsabilitatea cunoaşterii adevărului de către membrii UGSR, salariaţi, astăzi pensionari, creatori şi totodată proprietarii legitimi ai patrimoniului creat de sindicate până în decembrie 1989. Remarc faptul că recentul Congres al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi documentele adoptate în unanimitate de către delegaţi au relevat evoluţia social-istorică a mişcării sindicale din România, precizând că la Congresul General al Sindicatelor din 13-15 august 1906, prin statut şi rezoluţiile adoptate au fost puse bazele unităţii sindicale naţionale şi, odată cu acestea, patrimoniul sindical devine unitar, este naţional, indivizibil şi netransmisibil în afara structurii unitare a mişcării sindicale. 

În condiţiile istorice cunoscute, în România se constituie în anul 1945, Confederaţia Generală a Muncii (CGM) ca structură naţională unică cu personalitate juridică, în baza sentinţei nr. 43/11 iunie 1945 a Tribunalului Ilfov.
Calitatea de persoană juridică exercitată fără întrerupere de către CGM şi, prin noua denumire, UGSR, dată la Congresul din 16-19 mai 1966, a fost recunoscută în permanenţă de către puterea politică şi de stat, fapt dovedit de actele normative adoptate de Guvern împreună cu UGSR în domeniul economic, social, cultural, educativ, sportiv şi în legislaţia muncii, în perioada 1945-1990. UGSR a fost singura structură socială care nu a fost dizolvată sau desfiinţată şi a acţionat în cadrul CFSN ca sindicatele să constituie un capitol distinct în Platforma-Program a FSN.
În contextul transformărilor social-politice şi economice începute în decembrie 1989, Mişcarea Sindicală Unitară din România UGSR s-a angajat pentru realizarea principiilor democratice şi a reorganizat, la 25 decembrie 1989, conducerea întregii structuri sindicale. 
 
Reporter: Pentru ca opinia publică să înţeleagă exact demersurile dvs., inclusiv pe cele din justiţie, vă rog să detaliaţi legătura dintre UGSR şi CGM. Mulţi confundă UGSR cu Confederaţia Generală a Muncii când, de fapt, ele constituie aceeaşi persoană juridică.
 
Ştefan Călinescu: Menţionez că CGM s-a înfiinţat ca persoană juridică în ianuarie 1945, în temeiul Legii nr. 52/1945, iar prin Sentinţa Civilă nr. 43 din 11 iunie 1945 a fost înscrisă în Registrul special de Confederaţii şi Uniuni cu nr. 7/1945. Pentru înţelegerea faptului că CGM este una şi aceeaşi persoană juridică cu UGSR, trebuie reţinut că întregul ansamblul statutar şi structura organizatorică a mişcării sindicale au la bază Legea 52/1945, ceea ce a determinat ca CGM să funcţioneze în mod unitar prin aceeaşi persoană juridică şi în regimul comunist, schimbându-şi doar denumirea din CGM în UGSR la Congresul sindicatelor din RSR din mai 1966. Prin aceasta, mişcarea sindicală din România revine la denumirea istorică, marcată de Congresul din 13-15 august 1906.
În condiţiile legislaţiei din RPR şi RSR, continuitatea persoanei juridice a CGM s-a exprimat printr-o nouă denumire, respectiv Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), care este folosită în toate actele normative (legi, decrete, HCM), cu atribuţii specifice persoanelor juridice, exercitând fără întrerupere, în perioada 1945-1973, conducerea şi controlul activităţii de asigurări sociale, precum şi gestionarea bugetului naţional al asigurărilor sociale.
Aşa cum se poate constata din prevederile Codului Muncii din 1950 şi, respectiv, 1972, schimbarea denumirii CGM în UGSR, la Congresul din 16-19 mai 1966 nu a determinat încetarea continuităţii persoanei juridice. La niciun congres din această perioadă nu s-a hotărât încetarea, dizolvarea sau desfiinţarea UGSR, atât Legea 52/1945, Decretul 31/1954, cât şi Codul Muncii stabilind 
pentru CGM-UGSR atribuţii social-economice deosebit de importante. Cronologia congreselor şi menţinerea fără întrerupere a sigiliului şi sigla CGM, aprobat la congresul din 1945, confirmă continuitatea statutară şi juridică a unităţii sindicale naţionale sub denumirea de CGM-UGSR ca unică Confederaţie Sindicală Naţională.
În concluzie, PERSOANA JURIDICĂ A MIŞCĂRII SINDICALE NAŢIONALE UNITARE este clar definită de Sentinţa 43 din 11 iunie 1945, respectiv CGM este identitatea juridică a organizaţiei în cadrul căreia congresul general alege Consiliul Central al Sindicatelor, el fiind organul sindical responsabil cu exercitarea drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice conform Decretului 31/1954.
 
La Revoluţie, UGSR şi-a schimbat doar conducerea!
 
Reporter: În aceste condiţii, ce s-a întâmplat după Revoluţie?
Ştefan Călinescu: La 25 decembrie 1989, în condiţiile Legii 52/1945, a statutului şi a cadrului organizatoric existent, a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional al UGSR, care a fost depus la CFSN şi CPUN, organisme ale puterii politice şi legislative care au instaurat o nouă ordine politică şi socială în România, lăsând dreptul de organizare şi funcţionare fără întrerupere a Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR), structură sindicală naţională, singura în România afiliată la Federaţia Sindicală Mondială (FSM) din anul 1945 şi fondatoare a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Urmare a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comitetului Naţional al UGSR depus la CFSN şi CPUN, a încetat organizarea şi funcţionarea în ministere şi unităţi a consiliilor FSN. Prin noua conducere a UGSR, Platforma-Program şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional, care a devenit parte integrantă a statutului, UGSR a continuat realizarea scopului misiunii sindicale din România, respectiv promovarea şi apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, corespunzător prevederilor Constituţiei, legislaţiei în domeniu şi ale Convenţiei 87 a OIM, ratificată şi de România.
Am precizat succint toate aceste date, evidenţiind astfel că persoana juridică CGM – UGSR nu a fost dizolvată sau autodizolvată, nu este radiată din Registrul Special al persoanelor juridice şi funcţionează în prezent în conformitate cu prevederile Convenţiei OIM nr. 87/1948, care reglementează dreptul şi libertatea sindicală, cu Legea 54/2003 cu privire la sindicate şi cu Legea 62/2011 privind dialogul social.
 
În concluzie, CFSN, CPUN şi niciun guvern din România nu putea şi nu are dreptul să dizolve sau să radieze persoana juridică CGM – UGSR. 
 
Pensionarii au aceleaşi drepturi ca şi salariaţii la administrarea patrimoniului UGSR
 
Reporter: Am observat că unii reprezentanţi ai confederaţiilor care s-au constituit după anul 1989 folosesc tot mai des sintagme ca „fostul UGSR“ sau „organizaţie comunistă“. Cum comentaţi aceste „aprecieri“?
 
Ştefan Călinescu: Folosirea unor sintagme ideologice şi politice în definirea identităţii, aprecierea sau analizarea structurilor sindicale se plasează în afara drepturilor şi libertăţilor sindicale şi nu pot produce efecte juridice în dauna Convenţiei OIM nr. 87/1948, privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, ratificate de România prin Decretul nr. 213/1957. Mişcarea sindicală a fost şi este apolitică prin scop şi acţiune, iar pluralismul structural al sindicatelor este determinat de diviziunea muncii şi diversitatea profesională care conturează interese economice, sociale şi profesionale specifice ramurilor de activitate existente în structura economică şi socială la un moment dat. Pluralismul structural al mişcării sindicale nu are nicio legătură cu succesiunea juridică a CGM – UGSR şi nici cu patrimoniul la care aşa-zisele „confederaţii reprezentative“, nu au contribuit, în perioada 1906-1945 şi 1945-1989, la crearea acestuia.
 
Reporter : Cine putea atunci să decidă asupra patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Subliniez faptul că deciziile privind organizarea şi folosirea patrimoniului UGSR sunt de competenţa Congresului UGSR, ce constituie singura instituţie statutară şi juridic legală care poate hotărî, pe baza voinţei membrilor de sindicat, fără prejudecăţi politice şi acuzaţii ideologice fără temei. Adaug aici şi faptul că reprezentanţii organizaţiilor sindicale ale pensionarilor din structura UGSR au dreptul, de asemenea legitim şi legal, de a participa la gestionarea patrimoniului sindical, din singurul motiv că pensionarii sunt cei care, prin cotizaţia de sindicat, au contribuit la constituirea acestui patrimoniu, adevăr recunoscut de Statutul şi Platforma-Program a UGSR, singura confederaţie sindicală care, de altfel, recunoaşte acest lucru.
Patrimoniul CGM-UGSR, concretizat în mijloace financiare şi active exprimate prin bugete şi execuţii bugetare în perioada 1945-2010, este nominalizat în Statutul UGSR ca fiind indivizibil şi netransmisibil. Structura patrimoniului UGSR şi efectivul membrilor de sindicat, 7,5 milioane în 1990, din care în prezent 4,5 milioane sunt pensionari, este dovada materială şi juridică a existenţei şi continuităţii persoanei juridice, a activităţii mişcării sindicale a UGSR, este de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România. De aici derivă recunoaşterea fără rezerve de către UGSR, a dreptului indubitabil al pensionarilor, al organizaţiilor reprezentative ale acestora de a participa la gestionarea patrimoniului sindical.
Patrimoniul UGSR a fost preluat prin fraudă de exponenţii unor confederaţii sindicale
 
Reporter: Revoluţia a prins UGSR cu o avere impresionantă, formată din sume imense de bani – 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari în conturi – , plus nenumărate imobile, hoteluri, vile, case de vacanţă, 400 de apartamente, zeci de sedii judeţene, 55 de case de cultură, 19 cluburi ale sindicatelor, 344 de baze sportive, 37 de garaje, sute de hectare de pământ, tabere de vacanţă, diverse anexe. Ce s-a întâmplat cu o asemenea avere?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte patrimoniul UGSR., subliniez că încălcarea gravă a legislaţiei – cu rea intenţie – şi în primul rând a legislaţiei sindicale de către unele sindicate, federaţii şi confederaţii sindicale organizate după anul 1990, a condus la săvârşirea unor grave abuzuri, în care scop au fost folosite diverse mijloace pentru fraudarea patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România. 
Subliniez că patrimoniul UGSR totaliza, în disponibilităţi băneşti la 31 decembrie 1989, 4,7 miliarde lei. În afara sumelor în lei, în contul curent al UGSR, mai erau evidenţiate aproximativ 2,7 milioane de dolari, precum şi patrimoniul imobiliar administrat de către CC al UGSR. Preluarea, divizarea şi chiar vinderea patrimoniului UGSR, fără temei legal (având la bază falsuri), de către exponenţii aşa-ziselor confederaţii sindicale reprezentative, prin acorduri, tranzacţii, protocoale, convenţii etc., sunt singurele documente prin care s-a acţionat pentru legitimitatea dreptului de proprietate. 
În acest context, ca mijloc de fraudare, furt şi jaf se înscrie protocolul încheiat la 7 decembrie 1990 (vezi facsimil), privind Comunicatul şi Statutul Convenţiei Naţionale Provizorii pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun şi Regulamentul de funcţionare a Consiliului de Administraţie. Respectivul statut nu a fost supus aprobării instanţelor judecătoreşti, prevederile acestuia nu au temei legal şi sunt în totalitate în afara legislaţiei sindicale (vezi facsimil). Patrimoniul UGSR are ca bază materială cotizaţia membrilor organizaţiilor sindicale ale UGSR şi nicidecum contribuţia reprezentanţilor unor „grupări sindicale” apărute după anul 1989. Din acest motiv, patrimoniul sindical al UGSR este în totalitate de esenţă socială, indivizibil şi unitar, netransferabil în afara structurii organizatorice care l-a creat.
003

 

Încă din anul 1990, conducerea UGSR s-a adresat instituţiilor statului 
pentru a ancheta fraudarea patrimoniului. 
 
Reporter: Totuşi, o asemenea fraudă de proporţii nu a fost sancţionată de nimeni? Instituţiile de control ale statului nu au fost sesizate? Şi dacă da, de ce au tăcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Ca urmare a acestor fapte şi pentru soluţionarea situaţiilor create, începând cu anul 1990, Consiliul Naţional al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin reprezentanţii săi legali, s-a adresat instituţiilor abilitate ale statului. Subliniem că UGSR a acţionat în instanţă CNSLR Frăţia pentru anularea procesului-verbal de predare primire a patrimoniului UGSR încheiat, în 04.07.1990 (vezi facsimil), act ce s-a dovedit  a fi fals, fapt  constatat şi de Direcţia Naţională Anticorupţie prin rezoluţiile nr. 95/P/2011, 109/P/2011 şi 197/P/2011.
Interzicerea înstrăinării patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România rezultă din prevederile legale referitoare la patrimoniul sindicatelor, prevederi menţionate în toate legile sindicatelor care au guvernat şi guvernează mişcarea sindicală: Legea nr. 52/1945, Legea nr. 54/1991, Legea Sindicatelor nr. 54/2003, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum şi Art. 99, alin 1 din Constituţia României. Toate aceste legi statuează că patrimoniul sindical este indivizibil şi nu se împarte între membrii organizaţiei sindicale.
 
Reporter: Care a fost modalitatea de fraudare a patrimoniului UGSR? Prin ce inginerii financiare s-a reuşit distrugerea unei averi colosale?
 
Ştefan Călinescu: Efectele acţiunilor rezultate din încălcarea legilor menţionate sunt constatate în activitatea unităţii economice SC SIND ROMÂNIA SRL, care constituie un exemplu de fraudare a patrimoniului UGSR. Fără să posede documente de proprietate, cele patru confederaţii sindicale divid „SIND ROMÂNIA“, pentru interesele proprii ale unor lideri de sindicat, în patru societăţi comerciale. Şi mai grav este faptul că dividendele obţinute nu au fost investite pentru reabilitarea, întreţinerea sau îmbunătăţirea serviciilor la aceste edificii, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Marea majoritate a staţiunilor balneo-climaterice ale UGSR sunt deteriorate şi pregătite pentru falimentarea acestora prin înstrăinare. Trebuie reţinut faptul că acestea au fost construite din cotizaţia sindicală în timp a actualilor pensionari (4,5 milioane), o bună parte dintre aceştia fiind membri ai UGSR şi azi.
 

Reporter: Dar cu casele de cultură ce s-a întâmplat?

 
Ştefan Călinescu: Situaţii cu totul necorespunzătoare se constată şi în modul de folosire a caselor de cultură şi a cluburilor sindicale, care, în cea mai mare parte, nu-şi exercită funcţia de realizare a actului de cultură. Unele dintre acestea au fost deja vândute, se înţelege că în mod ilegal (IMGB, Uzina de Radiatoare, Echipamente Metalice, Obiecte şi Armături Sanitare – UREMOAS – Săcele, Paşcani, Topliţa, Bistriţa şi altele). Exemplul cel mai elocvent al abuzului de putere ni-l oferă dl Adrian Năstase, care avizează realizarea unei structuri administrative peste structurile juridice ale sindicatelor, adoptând HG nr. 81 din 14.10.2004, legitimând Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), ca persoană juridică de drept privat cu utilitate publică, ignorând faptul că UGSR a construit şi este proprietarul legal al caselor de cultură din sistemul sindicatelor.
 
Averea UGSR, jefuită constant de către unii lideri sindicali
 
Reporter:  Concret, vă rog să ne spuneţi ce anume a dispărut din patrimoniul UGSR?
 
Ştefan Călinescu: În procesul de fraudare a patrimoniului se înscrie şi vânzarea a 300 de apartamente, 40 de garaje, 45 de autoturisme, 2 autobuze, vasul de croazieră „Solidaritatea“, sediul din Bucureşti al UGSR (Bd. Regina Elisabeta nr. 45), aflat în litigiu de peste şase ani cu lichidatorul Băncii Nova, care a cumparat 74 la sută din clădire. În final, după cum era şi firesc, UGSR a revenit în instanţă ca proprietar juridic şi de drept al acestui imobil. 
004 f6

De altfel, cele patru confederaţii au obligaţia să facă dovada juridică a punerilor în posesie sau a transferării pentru administrare a patrimoniului sindical de către Congresul UGSR. Aceasta este singura instituţie care poate să mandateze Consiliul Naţional al UGSR ca for competent ce poate administra patrimoniul, şi nicidecum diverse grupări sindicale sau reprezentanţi ai acestora, nelegitimate de organismele statului şi de instanţele juridice.

 
Reporter: Ce alte exemple ne puteţi oferi? Consideraţi că foştii şi actualii lideri de confederaţii vor răspunde vreodată de jefuirea patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Înfiinţarea societăţii „Fracom“, ilegală fiind şi aceasta, atât timp cât s-a făcut prin însuşirea fondurilor UGSR şi înstrăinarea imobilului de cazare şi alimentaţie publică din strada Johann Strauss nr. 1, de către CNSLR-Frăţia; falimentarea acestuia, urmată de o vânzare la fel de ilegală; înfiinţarea „Romalex“, societate agricolă în Zimnicea, judeţul Teleorman care ajunge tot prin falimentare în proprietatea dlui Pavel Todoran, fost preşedinte al CNSLR-Frăţia şi ulterior senator PSD din partea acestei confederaţii; falimentarea societăţii „AERA“, a ansamblului folcloric „Rapsodia Română“ şi a celor lalte 40 de ansambluri judeţene ale sindicatelor, falimentate şi cu patrimoniul înstrăinat, ziarul „Munca“, revista „Munca în sindicate“ etc., sunt câteva exemple de gestionare frauduloasă şi însuşire ilegală, în favoarea noilor structuri sindicale, a 
patrimoniului UGSR.
 
Reporter: A devenit de notorietate înstrăinarea, prin aceleaşi procedee frauduloase a taberei de copii şi tineret de la Navodari, proprietate a UGSR, pentru care preşedinţii celor patru confederaţii sindicale trebuie să răspundă la întrebările: cine a reprezentat aceste confederaţii şi SIND-ul în instanţă? Cine a dispus vânzarea sau înstrăinarea? Cât s-a divizat din active după ce s-a obţinut hotărârea judecătorească de cedare a taberei, care au fost cercurile interesate şi cine a tras foloasele după această manevră ilegală? 
 
Ştefan Călinescu: Din datele pe care le deţinem până la acest moment, peste 60 de hectare au fost acaparate prin frauda care face obiectul cercetărilor în instanţă, iar după soluţionarea prin hotărâri judecătoreşti este de datoria Guvernului României ca, printr-o ordonanţă de urgenţă sau o hotărâre de Guvern să realizeze inevitabilul act de dreptate, astfel încât tabăra de la Năvodari să revină Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
 
Reporter: Dar aceşti lideri sindicali consideră că, de 23 de ani, sunt reprezentativi pentru mişcarea sindicală, conducând organizaţii definite de lege drept reprezentative. Cum comentaţi afirmaţiile acestora?
 
Ştefan Călinescu: În acest larg context, de jefuire a patrimoniului sindical, subliniez faptul că preşedinţii actualelor confederaţii sindicale sunt persoane cu mandate temporare şi care nu pot avea învestitura statutară pentru a dispune asupra dreptului de proprietate al UGSR pe care, de fapt, nu îl au, precum şi să invoce calităţi de acţionar în numele organizaţiei sindicale. Mult invocata reprezentativitate este valabilă în desemnarea reprezentanţilor confederaţiei în cadrul instituţiilor dialogului social, ministere, prefecturi etc. în instituţiile tripartite şi în negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional (dacă va fi reintrodus în lege), DAR NU-ŞI EXTINDE EFECTELE JURIDICE ŞI ASUPRA PATRIMONIULUI UGSR.
Reprezentativitatea exprimă raporturi de funcţionalitate a relaţiilor în democraţia politică a puterii şi nicidecum nu este un atribut juridic, economic, în relaţia de proprietate sau de patrimoniu cu structurile administraţiei de stat sau ale societăţii civile. Patrimoniul CGM-UGSR este proprietate privată de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai MIŞCĂRII SINDICALE UNITARE – Uniunea Generală a Sindicatelor din România.
 
DNA a descoperit că procesul-verbal de preluare a patrimoniului este fals
 
Reporter: Informaţiile pe care le-aţi făcut publice ar trebui, în consecinţă, să provoace cel puţin un tsunami în mişcarea sindicală. Totuşi, repet întrebarea, instituţiile de control ale statului ce au făcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie să avem în vedere că, noile aşa-zise confederaţii „reprezentative” s-au prevalat, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate a patrimoniului UGSR, de procesul-verbal din data de 04.07.1990, identificat de DNA ca fiind un fals. În urma acestui fals s-a trecut la constituirea de grupuri infracţionale organizate, iar prin acorduri, protocoale, convenţii, toate ilegale, au încercat să dea, chipurile, cadrul juridic în baza căruia au luat în proprietate şi în administrare patrimoniul UGSR. De asemenea, în procesul de fraudare a patrimoniului UGSR se înscrie protocolul din 07.12.1990, în baza căruia cincisprezece organizaţii sindicale îşi arogă dreptul de administrare în comun a patrimoniului UGSR.
 
Reporter: În baza unui astfel de acord/protocol s-a ales atunci şi un consiliu de administraţie al convenţiei pentru administrarea patrimoniului sindical, format din reprezentanţii a trei confederaţii: CNSLR, condusă de Victor Ciorbea, CSI Frăţia, condusă de Miron Mitrea, şi  CNS Cartel AFLFA, condusă de Bogdan Hossu. Practic, aceştia au fost artizanii împărţirii patrimoiului UGSR, pe baza unui document demonstrat de instituţiile statului ca fiind un fals?
 
Ştefan Călinescu: Da, aşa este. DNA a demonstrat în anchetele sale că o altă persoană, care de fapt a şi recunoscut fapta, a semnat în locul meu un aşa-zis proces-verbal de predare-primire a patrimoniului UGSR. Fac menţiunea că nici eu, în calitatea mea de preşedinte al Comitetului Naţional UGSR, nu aveam dreptul, conform statutului şi a legislaţiei în vigoare, să semnez aşa ceva! 
În consecinţă, şi Consiliul Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun este ilegal, acesta neavând legitimare statutară şi nici juridică, nefiind înregistrat ca structură sindicală conform legislaţiei în vigoare, fapt confirmat de Judecătoria sectorului 1, precum şi de Guvernul României. Consiliul este, prin definiţie, organul de conducere a unei structuri (organizaţie, asociaţie) care, prin statutul propriu confirmat de justiţie, devine persoana juridică cu drept de reprezentare.Această convenţie şi acest consiliu nu au o relaţie statutară sau juridică cu cei care au creat patrimoniul UGSR, dar prin abuz şi fraudă au sustras mijloace financiare şi active pe care le-au vândut şi nu le pot justifica aşa-zisului organ sindical care administrează convenţia. 
 
Reporter: Şi dacă documentele au fost false, cum a ajuns patrimoniul UGSR doar la confederaţiile reprezentate în consiliul de administraţie?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte condiţiile apariţiei şi scopul acestei structuri subliniem că în ziarul „Realitatea Românească“ apare un comunicat în data de 07.12.1990, în care se precizează că a avut loc sesiunea Convenţiei Naţionale provizorii pentru administrarea patrimoniului sindical comun şi s-a aprobat Statutul de organizare şi funcţionare al convenţiei şi al consiliului de administraţie al acesteia. Totodată, în protocolul încheiat se menţionează distinct la art. 1 că Direcţia economică a caselor de odihnă şi tratament ale sindicatelor, cu întreg patrimoniul său, trece din subordinea UGSR în subordinea convenţiei, fără să precizeze temeiul legal al transferului de proprietate. S-a scăpat din vedere faptul că reglementarea organizării şi funcţionării juridice a structurilor sindicale este dată de lege şi de statutul organizaţiei, nu de convenţii, protocoale şi tot felul de acorduri care au acoperit constituirea  de grupuri infracţionale organizate, care au acţionat pentru furturi şi fraude. Această convenţie precede Procesul-Verbal din 04.07.1990, al cărui scop s-a dovedit a fi trecerea nelegală a patrimoniului UGSR în administrarea unui organ sindical, ales nestatutar la Congresul CNSLR din 28-29 iunie 1990.
 
Reporter: În aceste condiţii, care sunt consecinţele juridice ale anchetei DNA?
 
Ştefan Călinescu: În acest context, în mod repetat, dar de fiecare dată nemotivat, nefondat şi nelegal din cauza respectivului 
„proces-verbal”, unele instanţe judecătoreşti de la Tribunalul şi Curtea de Apel Bucureşti au adoptat decizii subiective, menite să lezeze persoana juridică şi continuitatea statutară a CGM-UGSR, în condiţiile în care documentele probatorii, rezultate din ansamblul constituţional şi legislativ al României, documente ale instituţiilor statului şi nu în ultimul rând prevederile Convenţiei OIM nr. 87, ratificată şi de către Guvernul României, dovedesc indubitabil existenţa istorică, statutară şi juridică, activitatea fără întrerupere a UGSR, precum şi calitatea de proprietar legal al patrimoniului sindical realizat în generaţii, de membrii de sindicat.
005 f7
Înstrăinarea şi fraudarea patrimoniului UGSR de către unii reprezentanţi ai CNSLR-Frăţia, Cartel Alfa, CSDR şi BNS, în baza protocolului din 07.12.1990, este concretizată în hotărâri (se înţelege, ilegale) ale confederaţiilor sindicale în baza cărora, din conturile blocate la BCR şi CEC, au fost sustrase cu documente false mari sume de bani şi în acest context exemplificăm următoarele hotărâri: Proces-verbal din 04.07.1990 şi Protocolul din 07.12.1990 privind înfiinţarea Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun; Hotărârea nr. 35/13.11.1992; Hotărârea nr. 37/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca; Hotărârea nr. 38/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca, avizată financiar de Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu; Hotărârea nr. 39/17.11.1992; Hotărârea nr. 1/15.02.1993, semnată de Boajă Minică, Miron Mitrea şi Liviu Luca şi avizată finaciar de către Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu.
 
UGSR are ca misiune restabilirea adevărului istoric şi reorganizarea mişcării sindicale autentice
 
Reporter: Domnule preşedinte, am vorbit, cred eu, suficient despre patrimoniu, despre lupta dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră pentru aflarea adevărului. Acum, în 2013, după Congresul UGSR din 17 noiembrie 2012, ce îşi propune organizaţia pe care o conduceţi, ce obiective aveţi în vedere?
 
Ştefan Călinescu: Noua conducere aleasă la congres îşi propune, ca misiune de onoare, să restabilească adevărul istoric în ceea ce priveşte munca celor 7,5 milioane de membri cotizanţi pe care i-a avut UGSR în 1989. Iar pentru cei peste 2.800.000 de membri pe care confederaţia îi are în prezent, ne propunem să reorganizăm mişcarea sindicală din România, având la bază principiile unui sindicalism militant autentic. 
 
Reporter: Ce înţelegeţi prin sindicalism militant autentic?
 
Ştefan Călinescu: Înţeleg exact acelaşi lucru pe care l-au înţeles înaintaşii noştri când au înfinţat, în anul 1906, UGSR şi au pus interesele individului pe primul plan, sau ce au înţeles colegii noştri din Polonia atunci când au înfiinţat Solidarnosti. Înţeleg că atât noi, cei care am contribuit la formarea şi dezvoltarea UGSR, cât şi actualii salariaţi, avem 
dreptul să ne cerem drepturile, iar acestea să fie respectate, şi nu călcate în picioare. Numai printr-o schimbare a mentalităţii, putem reuşi. Credem că a trecut vremea negocierilor în genunchi cu Puterea şi că acum avem suficiente resurse să schimbăm vechile mentalităţi. Există zeci, poate sute de lideri de sindicate şi de federaţii şi zeci de mii de membri de sindicat care gândesc ca noi şi care s-au săturat să mai fie manipulaţi, batjocoriţi, insultaţi sau înjuraţi. UGSR este ferestra pe care o deschidem pentru toţi membrii de sindicat! 
 
Interviu realizat de Cristi Godinac 

Material apărut în Ziarul SOLIDARITATEA, nr.2

Miza mineriadei sindicale este patrimoniul de aproape două miliarde de euro al fostului UGSR (UPDATE)

relaxare sind romania

Mineriada sindicală de astăzi n-are absolut nici o legătură, în esenţa ei, cu renegocierea legii unice de salarizare sau cu alte revendicări formulate în stradă de sub basca liderilor de sindicat.

Miza protestului este una mult mai laică şi are un preţ de aproape două miliarde de euro. Este vorba despre patrimoniul fostului UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) constituit din baze turistice şi de agrement a căror valoare nu a fost încă dezvăluită opiniei publice.

sindicalistul de casa, Nistor, numit de mine, din cauza micimii morale, "Epsilon pe doi"
sindicalistul de casa, Nistor, numit de mine, din cauza micimii morale, „Epsilon pe doi”

Dacă în cazul Alianţei Bugetarilor, miza liderilor sindicali (deci nu a sindicaliştilor rupţi în fund) era una exclusiv politică, uşor de identificat din zbieretele televizate ale lui “epsilon pe doi” (subordonatul acela nervos al cuplului Luca-Petcu , vezi foto dreapta), de această dată avem de-a face cu un melanj politico-imobiliar.

De foarte mulţi ani, rechinii imobiliari din fruntea marilor confederaţii sindicale îşi doresc să preia, în proprietate, moştenirea sindicatelor comuniste, dar până acum n-au reuşit să obţină decât dreptul de administrare al acesteia.

O fac, de ani buni, prin societatea-mamut SIND România SRL, o caracatiţă care controlează cea mai mare bază turistică din România, cu staţiuni hoteliere şi baze de agrement  situate în 17 filiale teritoriale care acoperă cele mai importante zone de interes ale României.

sind romania1

 

sind romania2

Cele patru braţe ale “caracatiţei”, adică acţionarii firmei,  sunt chiar cele patru confederaţii sindicale (facsimil stânga şi dreapta) care s-au decis astăzi să scoată 20.000 de “fraieri” în stradă şi să strige “jos guvernul”, sau “noi vrem papa!„. Este vorba despre CNSLR Fraţia, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Cartel Alfa, Blocul Naţional Sindical (BNS) şi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR).

Acestea sunt confederaţiile sindicale care controlează direct, dar în proporţii diferite, SIND Romania SRL şi, coincidenţă!, tot acestea sunt confederaţiile care astăzi îi scot pe sindicalişti la iarbă verde în faţa guvernului. E drept, ar mai fi un asociat al SIND România care nu participă la proteste dar asta nu contrazice teoria mea ci, dimpotrivă o susţine. Asta deoarece acţionarul lipsă de la „jos guvernul” se numeşte Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, dar rolul ei este de a asigura aerisirea neuronilor boşilor sindicali, adică ai lui Marius Petcu, Bogdan Hossu, Dumitru Costin şi Iacob Baciu. Deloc întâmplător, trei dintre aceşti lideri sindicali (Petcu, Costin şi Baciu) sunt şi administratori la Realitatea Media SA, maşina de propagandă diversionistă, anti-guvernamentală şi anti-Băsescu a lui Sorin Vîntu & Liviu Luca.

Veverita

Dumitru Costin
Dumitru Costin

Cum „a administra” nu este totuna cu „a stăpâni”, boşii sindicali au încercat toate căile posibile pentru de a-i convinge pe politicieni să-i împroprietărească. Şi era cât pe ce să reuşească să pună mâna pe actele de proprietate!

Numai că un proces legislativ, privind retrocedarea patrimoniului UGSR către marile confederaţii sindicale, început în urmă cu doi ani, întrerupt şi apoi reluat, a fost întrerupt din nou, cu duritate, în urmă cu două săptămâni. Prin urmare, nervii boşilor sindicali nu puteau să rămână insensibili la o astfel de provocare din partea clasei politice şi a lui Emil Boc în mod special.

Aşa că au sunat goarna mai mult pentru a dovedi că au boaşe (ceva de genul foto dreapta) decât pentru a încerca să rezolve problemele reale cu care se confruntă milioanele de sindicalişti.

Initiatori 2

Procesul legislativ de retrocedare a avut două etape. Prima dintre ele, iniţiată de senatorii Nicolea Şerban, Norica Nicolai, Doru Ioan Tărăcilă şi de Ioan Chelaru (unul dintre paravanele lui Sorin Ovidiu Vîntu), s-a clasat la sfârşitul anului trecut (foto stânga sus cu lista de susţinători).

A fost reluată însă, de alţi doi senatori, Haşotti şi Frâncu, dar nici această inniţiativă nu a avut mari şanse de reuşită.

După opinia mea, reluarea în noua legislatură a iniţiativei de retrocedare a patrimoniului fostelor sindicate, după ce iniţiatorii (doi liberali!) şi-au dat seama că ea nu va trece de parlament, a avut totuşi de la început chiar acest scop pervers, adică de a-i înfuria pe stăpânii sindicatelor şi de a-i atrage în atacul decisiv asupra guvernului din această toamnă.
respingere initiativa

A crea un orizont de aşteptare pentru recuperarea unei averi de peste două miliarde de euro doar pentru a reteza apoi, brusc, visul boşilor sindicali este o încercare diabolică de a pune la cale o revoltă de tipul celei care tocmai ni se întâmplă. Asta pentru că, aşa cum era prevăzut, după ce a fost respinsă de Senat, propunerea legislativă a fost respinsă definitiv şi de Camera deputaţilor pe 22 septembrie 2009, adică în urmă cu două săptămâni (foto dreapta).
Printre cei care s-au opus acestei uriaşe retrocedări patrimoniale, dincolo de comisia pentru buget finanţe, comisia pentru administraţie publică sau comisia juridică s-a aflat şi guvernul condus de Emil Boc (facsimil ).

refuz Boc

Şi atunci cum să nu mergi la uşa lui din Piaţa Victoriei şi să-i strigi să coboare la nivelul băştii tale de sindicalist veros?

Legea salarizării unice? Asta ce-o mai fi? – se vor fi întrebat boşii sindicali. N-au dat hotelurile, staţiunile de la munte sau de pe litoral, sutele de hectare care ni se cuvin? Ia să le aducem noi vreo 20.000 de figuranţi sub ferestre, să vedem, mai dau aviz negativ?” – pare că au gândit boşii cei mari.

pact cnslr psd2

De altfel, guvernul a aflat din vreme care e motivul real al grevelor care se pun la cale şi a imaginat, conform unor informaţii de presă, o formulă de liniştire a boşilor sindicali. Este vorba de o presupusa ordonanţă de urgenţă, aflată în stadiul de proiect, prin care „confederaţiile reprezentative la nivel naţional, semnatare ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, pot primi în folosinţă gratuită, pe perioada existenţei confederaţiei sindicale, imobile aflate în domeniul public sau privat al statului şi în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, instituţiilor publice de nivel naţional, judeţean sau local şi a autorităţilor publice centrale şi/sau locale. Aceste imobile primite în folosinţă gratuită vor putea fi utilizate numai cu destinaţia de sedii” (NewsIn)

respect sindicate

Numai că o astfel de ordonanţă nu ar face decât să asigure condiţii normale de funcţionare sindicaliştilor, nu şi condiţii de lux presupuse de posibilele comisioane de zeci de milioane de euro obţinute în urma vânzării patrimoniului sindical. După cum se ştie, aşa s-a întâmplat cu sutele de locuinţe ale UGSR vândute la începutul anilor 1990 pe câteva sute de dolari, cu complicitatea liderilor de sindicat, sau cu miliardele de lei şi milioanele de dolari şi ruble convertibile moştenite atunci de sindicalişti, fonduri care s-au evaporat rapid nu se ştie unde.

Sunt convins că sindicaliştii de rând încă mai speră că liderii lor se gândesc şi la altceva decât la sutele de manipularemilioane de euro din averea UGSR. Adică la ţeluri nobile precum „creşterea salariului minim„, „renegocierea legii unitare de salarizare„, un „pact pentru noi locuri de muncă” sau alte astfel de bazaconii idealiste. Aiurea!

Evident, pe asta se va bate monedă, dar dacă le-ai putea extrage gândurile, unul câte unul, cum proceda bătrânul dascăl sindicalist (Dumbledore – foto stânga)) din Harry Potter, pun pariu că ai vedea numai hoteluri, cabane, contracte de vânzare-cumpărare, bani, croaziere în Deltă sau negocieri cu Sorin Ovidiu Vîntu.

Prin urmare, miza huiduielilor de astăzi n-are legătură cu guvernul sau…prefectura. Îmi pare rău daca în această mare zi de sărbătoare le-am dat o veste proastă celor patru eşaloane a câte cinci mii de călători cu autobuzul.

În definitiv, tradus în limbajul sclavilor lui Sorin Vîntu, cei patru boşi sindicali nu vor altceva decât…RESPECT.

©Dan Badea

UPDATE:  Într-un interviu acordat astăzi pentru Hotnews, Dumitru Costin şi-a exprimat indignarea că nimeni nu a informat opinia publică despre implicarea directă a Guvernului în respingerea iniţiativei legislative de retrocedare a patrimoniului UGSR. Liderul BNS a recunoscut implicit că nu se numără printre cititorii acestui blog, singurul loc în care găsea exact informaţia de care avea nevoie.
Pe de altă parte, conform aceluiaşi boss sindical, valoarea patrimoniului în litigiu ar fi de aproximativ două miliarde de euro, adică de cel puţin două ori mai mare decât cea estimată de noi. Iată declaraţia care ne interesează:

„Nu intamplator, exact in aceasta perioada, in care clasa politica nu are nevoie de niciun fel de reactii din partea societatii civile si in principal din zona sindicatelor, apare in presa informatia legata de un act normativ prin care confederatiile sindicale vor fi mituite primindu-si sediile. Am inteles ca exista un proiect de ordonanta, de lege, Dumnezeu stie ce e, prin care ar urma sa ni se acorde gratuit, sau in folosinta gratuita si cu dreptul de a le cumpara, spatiile in care ne desfasuram activitatea.

Insa nimeni n-a vrut sa dea informatia ca, in urma cu doua saptamani, Guvernul Romaniei s-a prezentat la Parlament, la Comisia de Industrii si Servicii a Camerei Deputatilor, pentru a cere respingerea proiectului de lege privind retrocedarea patrimoniului sindical confiscat de comunisti si ulterior de cei care au dat lovitura de stat in decembrie ’89.
Reusisem sa trecem legea prin Senat si urma sa treaca si prin Camera. Guvernul si-a impus punctul de vedere. La pachet, PSD si PDL au votat si au respins aceasta lege prin care miscarea sindicala urma sa-si primeasca inapoi bunurile pe care le-a avut, asa cum si le-au primit toti cei care au fost deposedati in mod abuziv.
(…)Un patrimoniu consistent care se apropie probabil la vreo 2 miliarde de euro, pentru ca vorbim de o multime de cladiri, de case, de hoteluri, de baze sportive”.

Alianţa Bugetarilor este o creaţie a strategilor lui Mircea Geoană, cu sprijinul lui Liviu Luca (II)

pact cnslr psd

Aşa cum am arătat în prima parte a acestui material, Alianţa Bugetarilor este o construcţie politică ce “duhneşte” a PSD. Federaţiile sindicale, atrase în combinaţia puturoasă de câţiva lideri ai CNSLR Frăţia precum Marius Nistor, Vasile Marica şi Marius Petcu, sunt, în majoritate, masă de manevră a sforarilor din PSD. Interesele electorale majore ale lui Mircea Geoană, semnatarul ultimului “pact cu sindicaliştii” amintiţi, vor fi cu atât mai bine slujite cu cât gălăgia făcută de gorniştii CNSLR va fi mai mare. Anul trecut, Geoană le-a oferit partenerilor săi “socialişti” locuri în consiliile judeţene, iar anul acesta s-ar putea să le fi promis, eu ştiu?, locuri de parcare la sediul partidului. Astăzi voi prezenta câteva noi argumente care întăresc afirmaţia din titlu.

1. Marius Nistor, un sindicalist bine dresat

 
Aşadar, tot în prima parte a materialului am descris, pe scurt, campania de PR aplicată cu succes de Realitatea TV unui individ monoton şi mărginit ca un şir convergent dar şi zgomotos ca o mobră din anii ‘80. Individul, dresat să sară la gâtul guvernului cum aude comanda “Băsescu”, se numeşte Marius Nistor. E vicepreşedinte al CNSLR Fraţia şi spune că nu e subordonatul prim-vicepreşedintelui Liviu Luca, sau al preşedintelui Marius Petcu, ca şi când Frăţia ar fi Falansterul de la Scăieni. Parazitul ăsta debusolat care, când ţi-e lumea mai dragă, zbiară de–ţi sperie copiii aflaţi întâmplător în vecinătatea televizorului, e plătit de la buget să reprezinte interesele profesorilor şi nu pe ale lui Geoană sau ale mafiei PSD.

Despre acest “epsilon-pe-doi” se ştiu puţine lucruri deoarece liderii sindicali sunt cei mai introvertiţi dintre bugetari poate şi pentru că, în cazul celor mai mulţi dintre ei, azi îi vezi urlând în portavoce, iar mâine observi cum le creşte vila în fundul curţii. 
Profesoraşul din Orăştie ajunge boier sindical la Bucureşti

Preşedinte executiv al federaţiei “Spiru Haret”, Marius Nistor s-a specializat şi el în meseria de lider sindical. S-a dovedit deja că

Marius Ovidiu Nistor, alias Epsilon Pe Doi
Marius Ovidiu Nistor, alias Epsilon Pe Doi

este mai profitabil să zbieri la televizor, decât să predai fizica într-o sală de clasă. Prin urmare, au trecut mulţi ani de când, degrevat de norma didactică, n-a mai intrat într-o sală de clasă ca profesor, spun unii. Venit tocmai de la Orăştie, Marius Nistor a avut o evoluţie mai mult decât “onorabilă”, el reuşind ca în zece ani să se titularizeze ca profesor în capitală şi, ca bonus, să-şi titularizeze şi soţia. Profesorul din Orăştie cucerea, astfel, Capitala. Era începutul pentru că, spun alţii, “nu se ştie din ce “moştenire” şi-a cumpărat un apartament în Bucureşti, Mitsubishi Pajero şi un Renault Megane cu care se plimbă zilnic”. El a fost reperat, la volanul unui Mitsubishi Pajero în vecinătatea unui hypermarket, de un „fraier” care chiar predă fizica într-o sală de clasă.

Şi-a degrevat şi nevasta, dar şi-a destituit subalterna pentru că a pus întrebări
Iată, mai jos, un alt episod despre modul cum acţionează acest individ, la salariul căruia contribui şi eu cu taxe şi impozite, episod postat de un alt lider sindical, Liviu Marian Pop, pe site-ul forum.portal.edu.ro. Textul vizează o mai veche intervenţie pentru, evident!, nevasta liderului Nistor.

“Pentru că tot vorbim de imoralitate nu putem să nu aducem aminte şi de cazul soţiei liderului de sindicat Marius Nistor. La stabilirea degrevărilor pentru anul în curs (2007) acesta a hotărât să o treacă pe lista cu liderii care sunt scutiţi de orele la catedră şi pe soţia lui, Ionela Nistor. Nu ştim exact care sunt motivele acestei alegeri, sau dacă membrii simpli de sindicat au fost de acord, însă din informaţiile primite până acum, soţia liderului de sindicat nu are activitate sindicală. O fi fost degrevată doar pentru că este soţie de preşedinte executiv? Cert este că în momentul în care adjuncta domnului Nistor de la sindicatul bucureştean, condus de acesta, a început să pună întrebări legate de această situaţie precum şi de modul în care se cheltuie banii sindicatului, ea a fost destituită pe loc. Este vorba despre o lideră care, exclusiv prin activitatea sa a adus peste 1000 de membri în acest sindicat (Spiru Haret). De altfel, majoritatea acestora au părăsit sindicatul condus de Nistor după ce au aflat cele întâmplate. Din păcate mai sunt încă mulţi cei ce nu cunosc adevărul şi sunt în continuare folosiţi ca monedă de schimb pentru bunăstarea unor lideri de teapa lui Isvoranu şi Nistor” – se afirmă într-un material postat de Liviu Marian Pop de la FSLI.

Cu sprijinul lui Vanghelie şi-a cocoţat soţia în fruntea unui Colegiu Tehnic din sectorul 5
Referitor la soţia liderului, doamna Ionela Nistor, dânsa tocmai a devenit director la o instituţie şcolară din parcela administrată de un PSD-ist care este. Iată ce spune un alt “fraier” din subordinea liderului gălăgios: ”Anul acesta “şi-a aranjat” soţia ca director la Colegiul Tehnic Energetic din Sectorul 5 cu ajutorul domnului Vanghelie şi a celei pentru care a garantat, Ecaterina Andronescu. Sunt curios dacă toate acestea puteau fi rezolvate ca simplu profesor în condiţiile în care mai are şi doi copii la liceu”. Personal, eu unul sunt convins că e imposibil să realizezi atâtea, doar ca profesor, în Capitală. Ca lider sindical însă, nimic nu este imposibil.

 Marius Nistor: „Ar trebui să ne întrebăm: domnul Dan Badea a cui “creaţie” este?”
Cele de mai sus conturează o anumită imagine a lui Marius Nistor, individul acela vocal aflat în subordinea lui Liviu Luca şi, mai departe, a lui Marius Petcu – preşedintele CNSLR Frăţia, adică acea instituţie care face sex neprotejat cu PSD.

Dan Badea
Dan Badea

Într-o recentă epistolă, pe care mi-a trimis-o ca un fel de drept la replică, Marius Nistor a încercat să mă convingă, între câteva şarje de scuipaţi, că acţiunea Alianţei Bugetarilor este una justificată şi că doar aceia care “duhnesc a portocaliu” cred altceva. (Pentru a-i da satisfacţie sindicalistului, am imbracat un tricou portocaliu, dar nu am simţit nimic deosebit, cu excepţia unei senzaţii de confort…mătăsos al pielii. Cred că secretul nu stă în culoare, cât în compoziţia texturii .)

După ce afirmă că el nu e subordonatul cuplului Luca-Petcu, aşa cum arătasem eu în materialul precedent, “epsilon-pe-doi” îmi recunoaşte totuşi, ca un instruit ce este, expertiza în depistarea infiltraţilor cazoni din mediile sindicale.

Dan Badea are limbajul unui domeniu de activitate care presupune subordonarea, ascultarea fără crâcnire a ordinelor superiorilor şi înregimentarea într-o ierarhie bine definită”. Sigur că da. Doar am fost atâţia ani supranumit “mâncător de securişti”.

Prefata vol Averea Presedintelui (pag.1)
Prefata vol Averea Presedintelui (pag.1)

Culmea, unul dintre cei care mi-au recunoscut public această calitate este chiar un conţăran din Orăştie al sindicalistului dresat şi îl cheamă aproape la fel: NistorESCU. Cornel Nistorescu. În prefaţa semnată de el în 1998 la cartea mea, „Averea Preşedintelui.Conturile Ceauşescu„, pe vremea în care încă nu fusese părăsit de talent, mi-a recunoscut „ştiinţa” de a-i depista pe securişti, sau pe infiltraţi în „instituţiile noii democraţii” (vezi facsimil stânga sus şi detaliu dreapta jos).

fragment prefata
fragment prefata
În final, sindicalistul lui Luca îşi pune marile întrebări ale existenţei sale de parazit plătit de la bugetul de stat: “Ar trebui să ne întrebăm: domnul Dan Badea a cui “creaţie” este? Căci materialul său, dincolo de acuzaţii nefondate, pseudo-raţionamente construite cu false premise, “duhneşte a portocaliu”. În slujba cui mai sunteţi, domnule Dan Badea?”. Ce-l întreb eu şi ce-mi răspunde el, sau pentru ce-l plătesc eu şi cu ce se ocupă el!?…

Poate că lui Nistor nu i-ar strica deloc, după cum sugera şi Florin Călinescu, să mai intre şi într-o sală de clasă ca profesor, dacă o mai ţine minte ceva şi, dacă nu, să pună mâna pe carte, să înlocuiască furia cu ceva mai apropiat de meserie, cu o Transformare Furierint_{-infty }^{infty } exp(ikx) delta(x-x_0) dx = exp (ikx_0),, ceva, fie ea în “R la n”, fie “pentru măsuri Radon”, cu condiţia să mai ştii să rezolvi măcar o integrală (o fi înţelegând ceva, berbecul?).

2. Isvoranu, un pensionar cu reacţie întârziată

Referitor la pensionabilul Isvoranu, sărmanul, îşi completează şi el pensia cum poate. Este de aceea tot atât de atent la comenzi pe cât sunt subordonaţii lui Vanghelie la mici, bere şi pungi cu salam. Reproduc aici o îngrijorare mai veche, din 2007, a unor profesori din federaţia condusă de tandemul Isvoranu-Nistor.

“Potrivit actualelor reglementări liderii de sindicat (de la sindicatele de peste 2.000 de membri) sunt scutiţi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării de a ţine ore. Astfel, ei primesc salariul de la minister fără a mai presta activitatea didactica. Mai mult, aceştia sunt plătiţi cu salariul întreg pentru a striga împotriva celor de la care işi iau salariul. În plus, pe toata perioada cât sunt lideri catedra lor este rezervată, neputând fi scoasă la concurs. Mai precis pe locul liderului de sindicat poate fi încadrat doar un suplinitor. În acest fel Statul plăteşte pentru norma respectivă de două ori, odată pe liderul sindical degrevat de normă şi încă un salariu pentru profesorul care suplineşte.

Revenind la cazul liderului de sindicat Gheorghe Izvoranu, acesta, cu toate că trebuia să iasă la pensie, a solicitat Inspectoratului Şcolar al Judeţului Iaşi continuarea cu încă un an a activităţii didactice. În conformitate cu legea pot primi prelungire cadrele didactice cu rezultate deosebite în activitatea didactică şi care sunt absolut necesare şcolii tocmai pentru valoarea activităţii didactice efectiv prestată. Care activitate didactică, în cazul Isvoranu, nu ştim, pentru că acesta oricum nu a mai luat loc la catedră de ani buni de zile. Trebuie să menţionăm că la sindicat nu există vârstă de pensionare. Astfel, domnul Izvoranu putea liniştit să ocupe funţia de preşedinte şi după pensionare.

Şi atunci ne întrebăm cum poate învăţământul românesc să fie reformat dacă partenerii sociali se acoperă reciproc?! Cum mai poate domnul Izvoranu să mai apere interesele membrilor lui de sindicat în condiţiile în care a dat mâna cu reprezentanţii inspectoratului şcolar pentru a primi salariul şi de la scoală, peste cel de la sindicat, pentru încă un an ?!”

3. Liviu Marian Pop a candidat, ca primar(ul), din partea ApR şi PNL


FSLI, un alt sindicat care dansează pe muzica internaţionalei PSD-iste, în tandem cu federaţia lui Isvoranu, are şi el, la vârf, un sindicalist care, odată, a cochetat oficial  cu politica.
Liviu Marian Pop, azi secretar general al FSLI, a candidat din partea APR (2000) şi PNL (2004) la funcţia de primar al localităţii Vişeu de Jos. N-a fost ales primar dar a devenit, în ambele rânduri, consilier local, funcţie la care a renunţat înainte de termen. În plus, aflu dintr-o depeșă de la faţa locului, că “din banii sindicatului a construit un hotel la Ocna Şugatag în care a investit până acum peste 40 de miliarde de lei vechi, în acelaşi timp „răsărindu-i” în curtea proprie din Vişeu o superbă vilă. De asemenea, cu toate că el stă mai mult la Bucureşti, sindicatul judeţean din Maramureş a închiriat pentru familia lui un apartament în Baia Mare”.

Hotelul Eurosind
Hotelul Eurosind

Hotelul Eurosind (foto stânga) din staţiunea balneo-climaterică Ocna Şugatag este o construcţie impunătoare , un refugiu acceptabil pentru sindicaliştii din SLIMM (Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş). Dl Pop a făcut parte, alături de câțiva specialiști în construcții, din comisia de cinci persoane care s-a ocupat de finalizarea proiectului.

Locul unde-si spala fundurile mizerabile smecherii lui Pop. Liviu Marian Pop
Locul unde-si spala fundurile mizerabile smecherii lui Pop. Liviu Marian Pop

Dotat cu 24 de camere confortabile, cu restaurant, centru de conferinţe, piscină (bazin exterior cu apă sărată – foto sus) etc., „refugiul” „Eurosind” e un vis pentru membrii săi. Iată că deşi sindicaliştii se plâng de salariile mici, dar sigure şi vioaie, ei îşi permit şi astfel de ghiduşii de un milion de euro.

Cât priveşte vila din Vişeul de Jos, care i-a „răsărit” în fundul curţii, în paralel cu Eurosind, Pop spune ca vila a fost începută prin 1992 şi continuată cu sprijinul unui frate mai avut, revenit după câţiva ani de muncă peste hotare. Asta daca-l crezi le Pop, pentru ca un astfel de individ, dornic sa parvina cu orice pret, e greu de crezut!

În fine, apartamentul din Baia Mare este unul de serviciu şi i-a fost pus, într-adevăr, la dispoziţie de către SLIMM, ca asa se face cu domnii sindicalisti, după ce sindicatul l-a primit de la Primărie, în 2005, ca locuinţă socială.

Oricum, observ că e palpitant să fii sindicalist. Mai ales în FSLI, federaţie condusă de un fost subordonat al eternului şi fascinantului tov. Cozmâncă. Adică de Aurel Cornea, specialist în turism.

4. Ginerele lui Aurel Cornea şi Micky Şpagă

Aurel Cornea, un subordonat (na, ca iar mi-a scăpat porumbelul) “turistic” al lui Cozmâncă, până în 1989, e şi el apropiat de politicieni. Ginerele lui, Claudiu Florică, a fost un protejat de bază al lui Şerban Mihăilescu, alias Micky Şpagă, dacă ne-am lua după dezvăluirile de presă.

Protecţia lui Micky i-ar fi adus lui Florică, ginerele sindicalistului Aurel Cornea (foto stânga, la Vanghelionul din 2008), un contract preferenţial (fără licitaţie) de 54,5 milioane dolari pentru licensarea administraţiei publice, în cadrul informatizării acesteia decise pe vremea lui Adrian Năstase şi continuate în guvernarea Tăriceanu.

Ginerică a intrat în afacere în calitatea lui de preşedinte al reprezentanţei Fujitsu Siemens Computers. Din toată povestea semnată de Cornel Ivanciuc, reţinem un fragment interesant despre afacere, politică şi tata socru.

Picture 002

Circa 3,5 milioane de dolari au fost palpate, din aşa-zisa donaţie de licenţe pentru învăţământul mediu şi universitar. Totul a fost făcut din bani publici, fără licitaţie. Se bănuie că Mircea Miclea a cumpărat liniştea sindicatelor din învăţământ, la pachet cu produsele livrate prin Claudiu Florică. Florică este ginerele lui Cornea, liderul Sindicatelor Libere din Învăţământ. Claudiu Florică a ameninţat că dacă Fujitsu Siemens şi partenerii săi nu vor fi incluşi în proiectele MEC, îi dă drumul lui socru-său din cuşcă să pună de o grevă în învăţământ, ce n-a văzut Parisul. Cel puţin, aşa se aude pe culoarele culiselor.” – a dezvăluit colegul Ivanciuc”, în urmă cu câţiva ani.

Aurel Cornea este şi unul dintre directorii SIND România, o companie destul de profitabilă care controlează fostul portofoliu hotelier al UGSR, cu o capacitate de aproximativ 20.000 de camere. Acţionarii companiei sunt CNSLR Frăţia, Cartel Alfa, BNS şi CSDR.

5. Un mic trădător cu adeziune

Cu două zile în urmă, în şedinţa PSD sector 5, un lider sindical a primit botezul oficial al partidului. Teodor Axioti, “comandantul” profesorilor afiliati FSLI din sectorul lui Vanghelie, a semnat adeziunea de membru al PSD care este.

(„Un aşa-zis jurnalist de investigaţii”, „traseist” etc etc…)

©Dan Badea