D.U.I. ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (V): Turnătorii mei de la Facultatea de Matematică și din împrejurimi

Nu pot deschide lista turnătorilor mei de pe vremea în care eram un student revoltat la facultatea de matematică, urmărit de securitate pentru convingerile mele politice anticeaușiste, exprimate deschis și recunoscute în mod public, fără să aduc un ”pios omagiu” unuia dintre cei mai mizerabili reprezentanți ai acestei categorii de rebuturi umane de la Facultatea de matematică din cadrul Universității București, celebrul BOTESCU, secretarul șef dintotdeauna al facultății, zis și Marcel, un tovarăș în formă de paralelipiped dreptunghic care a participat la toate acțiunile declanșate împotriva mea (inclusiv percheziții în camera de cămin) până am fost predat anchetatorului de la compartimentul Cercetări Penale al Securității Municipiului București, colonelul Urucu.

BOTESCU, Secretarul Șef al Facultății de Matematică, un colaborator de bază al securității în cazul meu. O jigodie în costum. A participat la toate descinderile în camera mea de cămin și se întreba, ca prostul, la vederea unei lucrări a lui Henry Bergson (L’Énergie spirituelle), ce secrete sunt ascunse acolo?! Când a văzut și ”Cel mai iubit dintre pământeni”, în patru volume, a icnit, ca hipopotamul, ”ahaaaaaa!” - ca și când găsise veriga lipsă a nimicniciei mele...
BOTESCU, Secretarul Șef al Facultății de Matematică, un colaborator de bază al securității în cazul meu. O creatură  ca un paralelipiped dreptunghic în costum. A participat la toate descinderile în camera mea de cămin și se întreba, ca prostul, în fața micii mele biblioteci, la vederea unei lucrări a lui Henry Bergson (L’Énergie spirituelle), ce secrete sunt ascunse acolo?! Când a văzut și ”Cel mai iubit dintre pământeni”, în patru volume, a icnit, ca hipopotamul, ”ahaaaaaa!” – ca și când găsise DOVADA TRĂDĂRII, veriga lipsă a nimicniciei mele…

Într-adevăr, a fost o ”personalitate marcantă” pentru facultate, dar și pentru mine, iar asta se citește chiar și pe fața lui pătrată, de hipopotam pitic, ce nu depășea 1,60 și mergea legănat, arătând cum spuneam, ca un paralelipiped dreptunghic căruia i se curba fața de jos și-i permitea să înainteze. Pe colaboraționistul ăsta (de fapt ăla, că nu mai e) l-am iertat după ce am aflat că a murit, dar nu l-am uitat. M-a umilit în câteva rânduri, de față cu alți profesori, care nu aveau curaj nici măcar să ridice vocea în fața tovarășului Botescu, semn că era mare sculă sau, cum spun rudele în ferpar, ”personalitate marcantă”…

Așadar,

În vara lui 1987,  după ce am scris și predat matematicianului-disident Mihai Botez o scrisoare de solidaritate cu el și, deci, de protest la adresa regimului dictatorial al lui Ceaușescu, am rămas în căminul din Grozăvești sperând că scrisoarea mea o să apară curând și că voi fi arestat fără să mai implic și familia în toată această poveste.

Am spus mai multor colegi despre trimiterea acelei scrisori și despre conținutul ei, pentru ca în cazul în care voi fi dat ”dispărut”, cum credeam eu, să se știe de ce. Aveam și o restanță, aceeași, de vreo doi ani, la Ecuații cu derivate parțiale, lectorul Viorel Iftimie jurându-se că nu mă va trece până nu mă voi duce la cursuri, iar eu jurându-mă că nu mă voi duce la cursurile lui până nu mă va trece. Și nu m-am dus decât la examene, învățând de pe cursurile colegilor. Aveam așadar un motiv oficial să rămân peste vară la cămin: pregătirea pentru întîlnirea cu Iftimie.

Neoficial însă, mă pregăteam de întâlnirea cu Securitatea. Anunțasem, așadar, ”în jur” despre ceea ce scrisesem, deci mi se părea imposibil ca securiștii să nu afle ceva despre asta. Nu poți spune în gura mare că ai scris la Europa Liberă, că te-ai asociat cu Mihai Botez, că l-ai înjurat pe Ceaușescu și l-ai comparat cu Hitler și Stalin, fără să afle Securitatea. Iată de ce eu sunt convins că ei au aflat din vreme și mi-au pregătit un dosar ”preventiv” de urmărire informativă, DUI ”MATEMATICIANUL”, dosar deschis pe 2/10 noiembrie 1987 (există documente în care unii afirmă că s-a deschis pe 2, alții pe 10 nov.).

Motivul invocat în mod oficial pentru deschiderea acestui dosar a fost obținut destul de ușor, eu fiind slobod la gură și pornit deja pe un drum fără întoarcere. Prin urmare, neștiind dacă și când va apărea scrisoarea despre care aflaseră că aș fi trimis-o la postul de radio finanțat de CIA, adică Europa Liberă, securiștii mi-au fabricat o culpă ce putea fi ușor instrumentată, în caz de nevoie, pe linie infracțională, anume aceea de atentat la viața lui Nicolae Ceaușescu și de incercare de răsturnare a regimului comunist.

”Crimele” de care urma să fiu acuzat, Ceaușescu neavând nevoie de martiri politici, aveau să fie ”descoperite” prin introducerea în camera mea de cămin a unei ”coriste” din Reșița, venită la București pentru a participa la înregistrările unui spectacol în ”cinstea” lui 23 August. Corista, care nu era nici măcar turnător titularizat, ci candidat la titlul de turnător!, fusese instruită anterior de un ofițer de securitate din Caraș Severin, căpitanul Vasiluță Profir. Personal, nu-mi amintesc de ea și nici de fratele ei, cu care ar fi asistat la o lecție de anti-socialism științific predată de mine chiar în camera mea de cămin, cum, dealtfel, n-am înțeles în ce sens aș fi preferat-o pe ea unei alte colege de cor (Carmen), îndrăgostită, chipurile, atunci, de mine. Pentru că, dacă am ”preferat-o”, de ce m-ar mai fi turnat ulterior? ”N-oi fi ”preferat-o” cum trebuie, sau securiștii din Caraș Severin ”au preferat-o” mai des, în grup și pe o perioadă mai îndelungată? Habar n-am!…

Cert este că Nota întocmită de ea după ce s-a întors la Reșița a declanșat procesul ireversibil al urmăririi mele de către securiștii din cadrul Direcției I, Informații Interne, aripa corespondentă din SMB (Securitatea Municipiului București).

Așadar, oficial DUI ”MATEMATICIANUL” a  fost deschis în noiembrie 1987, deci cu o lună înainte de citirea scrisorii mele la ”Europa Liberă”. Acuzațiile? Intenție de atentat la ”conducerea superioară de partid și de stat” (adică la Ceaușescu – securiștii n-aveau voie să-i scrie numele în rapoarte, formula uzitată pentru el și Elena fiind aceasta, adică de ”conducere superioară de…”) și de schimbare a regimului comunist.

Reiau aici esența POVESTIRII ”candidatului” la titlul de turnător,

Turnătorul nr.1: POPOVICI AURORA” (candidat la gradul de informator):

()În perioada 8-10 august, am cunoscut un student pe nume BADEA DAN, ce avea o restanță la matematică și locuia în același bloc cu noi.

Din cele discutate cu acest student, am observat că vorbea tot timpul de schimbarea regimului, de un atac împotriva forurilor și a conducerii țării și de o grevă a studenților ce a avut loc în iarnă, de unde s-a ales cu lovituri, iar un bun prieten al său a fost arestat. Am dedus că ar avea din nou aceleași intenții și mai ales procurarea unui instrument sau chiar pușcă îl tentează și nu știe cum ar face să-l construiască el, asemenea instrument. De asemenea îmi vorbea că ar avea legături foarte strânse cu anumite grupuri de studenți din Iași și Timișoara cu care corespondează direct sau prin poștă, urmând din nou a avea loc o ședință a lor după care va urma poate o lovitură.

Vorbea de regimul nostru, vorbea de regimul de la București, de condițiile inumane (cuvântul, ca și altele îi aparține) în care pot trăi acești oameni și de altfel vorbea că noi, românii, suntem niște lași pentru că nimeni nu încearcă nimic și nimeni nui vrea să se unească pentru a distruge acest regim. Vorbea de calea comunismului cu un aer batjocoritor, vorbea de conducerea țării cu un aer de criminal, un fanatic, cum numai în filme am văzut. Tot timpul folosea termenul ”noi” vom întreprinde orice acțiune pentru a realiza această schimbare.

Toate discuțiile s-au purtat în prezența fratelui meu de 17 ani, în camera lui BADEA DAN, cămin Grozăvești, bloc D, et.3, camera 302, Splaiul Independenței 204, sector 6.

Pe studentul BADEA DAN îl mai cunoaște din aceeași perioadă (cenzurat), care locuiește în căminele din Calea Caransebeșului, care s-a îndrăgostit de BADEA DAN, dar acesta a respins-o, preferând relațiile cu mine. În acest sens am făcut schimb de adrese și urmează să corespondăm.

(…)L-am testat dacă vrea să treacă frontiera de stat fraudulos și nu este preocupat de acest lucru, ci numai de schimbarea regimului de la noi din țară

(…)Citește foarte mult, din diverse domenii, și are preocupări literare, afirmând că i s-au publicat câteva poezii. Am văzut în camera lui mai multe înscrisuri care exprimă concepțiile sale negative despre societatea socialistă și un fel de articol la adresa lui ADRIAN PĂUNESCU pe care îl detestă ca om.

Este pasionat de filozofie și psihologie, iar înscrisurile pe care le avea în cameră erau dactilografiate la mașina de scris. (…)

Reșița, 9 sept.1987

ss/”Popovici Aurora

Observații ale cpt. Vasiluță: ”Nota este de primă sesizare, furnizată în urma pregătirii ce i s-a făcut anterior”.

09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)

Trimisă la conducerea Direcției I, condusă de colonelul Rațiu, Nota a ajuns urgent la Securitatea Municipiului București (SMB) condusă atunci de generalul Bucurescu Gianu, care și-a pus subordonații la lucru, iar aceștia, la rândul lor, și-au activat rețelele de informatori, surse și persoane de încredere din Unniversitatea București. În mod surprinzător însă, până la citirea scrisorii mele la postul de radio imperialist ”Europa Liberă” (6 decembrie 1987), securiștii s-au mișcat cu o lentoare greu de explicat altfel decât prin aceea că pregăteau o înscenare penală pentru un potențial protest politic.

Până la atingerea punctului critic al acestui caz (difuzarea protestului meu), Securitatea nu făcuse altceva decât să ceară date despre mine din comuna natală și de la doi turnători, date pe baza cărora avea să întocmească un plan de măsuri.

Turnătorii erau, cum am mai arătat, prorectorul de atunci al Universității București, prof.univ.dr.persoană-de-încredere-pentru-securitate George Dincă și sursa ”BOBU”.

 

Turnătorul nr.2: GEORGE DINCĂ (Persoană de Încredere)

 Turnătoria universitarului Dincă era una destul de perversă. Individul n-a spus că-l acuzasem chiar în biroul lui că ia șpagă de la studenți prin intermediul unui alt derbedeu numit Zamfirescu, director administrativ al complexului studențesc Grozăvești, ci a afirmat că sunt un student cu probleme, repetent, labil psihic, capabil de acte anti-sociale, individ cu rea intenție și cu ”idei străine de viața universitară”

prof-dinca1

Iată ce consemna blonda Silvia Crețu, lt.col de la SMB, pe 2 noiembrie 1987:

Din discuțiile purtate cu prorectorul DINCĂ GHEORGHE, profesor la Facultatea de Matematică, care se ocupă de problemele studenților, inclusiv de căminele Universității, în legătură cu studentul BADEA DAN din anul IV au rezultat următoarele:

– are o slabă pregătire profesională, dezinteresat în procesul de învățământ, rămas repetent.

– are o comportare și o atitudine discordantă, în sensul că s-a prezentat la tov. Dincă informându-l că intenționează să redacteze niște articole cu un conținut critic și pe care să le publice în ”Viața Studențească”. Întrebat fiind ce anume vrea să critice, a dat explicații din care rezulta labilitatea psihică a acestuia, reaua intenție și idei străine de viața universitară. Profesorul Dincă Gheorghe l-a apostrofat că ”studenții repetenți nu au latitudinea și dreptul de a publica articole” atâtat timp cât nu sunt exemple profesionale la locul lor de muncă.

-îl apreciază capabil de fapte antisociale.

Raportez că acest student a fost dat în grija prof Dincă care (sic!) se va ocupa de preocupările și activitatea acestuia și organele noastre vor coopera permanent cu org. ASC în vederea angrenării lui în viața organizației de tineret și a influențării sale pozitive

Semnat lt.col Crețu S.

2.11.1987

 

Cât de ”bine” mă cunoștea acest universitar colaboraționist, fiu demn al Caracalului!
Cât de ”bine” mă cunoștea Dincă, acest universitar colaboraționist, fiu demn al Caracalului!
matematicianul-151
Turnătorul Dincă era ”tutorele” meu adoptiv numit de Securitate!

Așadar, studenții repetenți a spus Dincă nu au voie (”latitudinea și dreptul”) să scrie la ziar! Dar, ca idee, au voie să candideze la Președinția României? Pentru că, în aceeași perioadă, tot în Grozăvești, tot student și tot repetent era și Crin Antonescu! Ăsta de ce are voie și eu n-aveam?

 

Turnătorul nr.3: BOBU (sursă)

Pe 4 noiembrie 1987, este activată sursa ”BOBU”. Apare astfel prima Notă informativă olografă semnată de Bobu, care trebuie să fie ori un profesor sau asistent, ori cineva din conducerea ASC, ori de la Secretariatul facultății.

”În cadrul facultății, susnumitul are o comportare bună, dar cu rezultatele la învățătură destul (de) slabe. Absentează foarte mult pe motive medicale. Locuiește la căminul ”Grozăvești” împreună cu Ștefan Cristian care deasemenea este foarte slab.

În facultate este cunoscut ca un element cu o comportare ciudată, impulsiv, recalcitrant. În cadrul muncii generale ASC a făcut diverse reportaje cu referiri la activitatea studențească, lucru pentru care a beneficiat de atenția favorabilă a decanului. Până în prezent nu a fost semnalat cu comentarii ostile, dar în cercuri mai restrînse este capabil să aibă asemenea mannifestări. Provine dintr-o familie modestă, tatăl fiind miner. În facultate nu are prea mulți prieteni, dar se manifestă ca un cunoscător de foarte multe ”probleme””.

04.XI.1987/ SS Bobu.”

matematicianul-149 sursa bobu incepe DUI

Pe 7 decembrie 1987, turnătorul BOBU revine cu o nouă Notă în care povestește cum m-a văzut el în fața intrării la Facultatea de matematică, agitat și iscodind cu privirea în sus. La fel, spune el, lectorul Chițescu s-a interesat, pe 7 dec 87, dacă ”avem” un student cu numele Badea Dan că s-ar fi vorbit de el la radio, sau mai spune cum m-a susținut pe mine, în mod excepțional, pentru repetare, decanul facultății, Dinu Boboc, un profesor care nu dădea doi bani pe securiști ca Dincă sau alții ca el. Tot derbedeul de BOBU spune că în facultate eram ”apreciat” ca un individ cu deviații de comportament, recalcitrant, uneori violent, indisciplinat la învățătură etc. etc, dar nu spune de  cine eram ”apreciat” astfel. Cert este că eram un element negativ, un porc de câine care ieșea din tiparele tovarășului BOBU, pe care mi-l închipui a face parte din categoria bizonilor care-și pun grătarul cu mici în fața blocului și votează cu Dan Voiculescu, individ pe care, totuși, mi-ar face o deosebită plăcere să-l întâlnesc personal.

”În ziua de 04.12.1987, orele 16, Sursa ne-a sesizat la plecarea de la program că: studentul Badea Dan din anul IV matematică se afla în fața intrării la Facultatea de matematică; se pare că aștepta pe cineva sau se ferea de cineva, se uita în sus, spre clădire, părea agitat și iscoditor cu privirea. Astăzi 07.12.87. lectorul Chițescu Ion a întrebat sursa dacă avem un student Badea Dan în anul III deoarece cineva i-a spus că s-ar fi vorbit la radio despre o scrisoare a studentului. (Rezoluție pe margine: Tov Coliban, măsuri de punere în filaj. SS indesc.) Badea Dan student repetent a fost susținut pentru repetare în mod excepțional a anului III de către decanul facultății.

Sursa a stabilit că nu are relații în rândul colegilor, rămânând în urmă de ei. Foarte recent s-a căsătorit cu colega Stan Georgeta Camelia, serioasă, corectă, necunoscută cu manifestări ostile. În urma căsătoriei au solicitat o cameră la căminul Grozăvești în care să locuiască. În facultate este apreciat ca un element cu deviații de comportament, recalcitrant, uneori violent, indisciplinat la învățătură, sancționat de mai multe ori, cu MS, MSA pentru absențe nemotivate

07.12.87.

SS indesc. Bobu.

(rezoluție  pe margine: Să aranjăm ca factorii de …să-i repartizeze camera după vacanța de iarnă, timp în care noi să luăm măs. T.O)

matematicianul-145 Nota Bobu 7 12
BOBU vede și raportează

matematicianul-146 nota bobu 2 7.12

 Din discuțiile cu bizonul BOBU s-a conturat o imagine firească a obiectivului ”Matematicianul”. Iat-o:

Sursa ”BOBU” dar și Persoana de Încredere ”S.E” spun că am ”deviații de comportament vizibile”, chiar dacă nu am diagnostic pe sistem nervos.
Sursa ”BOBU” dar și Persoana de Încredere ”S.E” spun că am ”deviații de comportament vizibile”, chiar dacă nu am diagnostic pe sistem nervos.
pag 2
pag 2

 

 

(Turnătorul) nr.4: Balint Răsvan (sursă)

Răsvan Balint apare în câteva ipostaze în dosarul meu, dar pentru că nu a dat Securității informații care să-mi aducă vreun prejudiciu, îl pun între paranteze, pentru că deși era turnător (este numit SURSĂ, probabil ”sursă cu aprobare” – fiind membru de partid), nu și-a făcut meseria în cazul meu. Iată ce a ”donat” el Securității despre mine:

 

Raport

La data de mai sus (07.12.1987) organele noastre au contactat pe studentul BALINT RĂSVAN, din anul IV Matematică, membru de partid, coleg de an cu BADEA DAN.

Din discuțiile purtate au rezultat următoarele:

– îl cunoaște din perioada când colaborau la Viața Studențească. Are pasiune pentru filosofie și l-a citit pe filosoful C. Noica. Îl pasionează ziaristica, dorind să ajungă ziarist.

– în discuțiile purtate nu a făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului nostru, nici în prezența lui și nici în prezența altor colegi. Știe că are prieteni, dar nu în facultate, ci la alte facultăți, pe care nu-i cunoaște.

– foarte curând s-a căsătorit cu colega lor Stan Camelia pe care o cunoaște cu o conduită și o atitudine politică corectă.

– a căzut în dizgrația profesorului Iftimie care nu l-a promovat la examene din cauza lipsei de (dez)interes în pregătirea examenelor.(Lt.col Crețu S.)

Rezoluție: Tov Coliban – Sursa să stabilească mai concret: cercul de relații, cine îl vizitează, dintre colegi, ce preocupări are în afara studiului, date despre soție. (Semnat SS indesc. (mr. Florea Florica)

 matematicianul-144 rasvan balint 7.12

 

Turnătorul nr.5: MILORD (turnător ordinar)

Individul cu pseudonimul MILORD este de departe un turnător care iubește această meserie, posibil securist infiltrat în colectivul de la Viața Studențească. Când amintește despre colaborarea mea cu Viața Studențească, el spune că am fost ”adus” acolo, deci înseamnă că el făcea parte din cadrul acelui colectiv, altfel folosea altă expresie (a fost dus acolo, a fost propus să colaboreze acolo etc.). Mai mult, el minte când spune de ce am fost îndepărtat de la Viața Studențească (o să prezint cu altă ocazie ce s-a întâmplat atunci), fiind deci și un mitoman. MILORD depășește însă măsura atunci când spune despre Roșca Stănescu, altfel o jigodie încă de pe atunci, că ”ar trebui supravegheat”, ceea ce înseamnă că derbedeul de la VS era de fapt un securist credincios, din categoria celor care și-ar fi turnat și părinții dacă așa putea să iasă în evidență ca apărător al cuceririlor revoluționare ale…etc.

Iată-i ”cântarea”:

 

 Raport Informativ

În ziua de 8 dec. a c sursa ”MILORD” ne-a relatat următoarele

”Badea Dan a colaborat la revista ”Viața Studențească” în urmă cu circa 1 an și jumătate, fiind ”adus” de către Roșca Stănescu de la Informația Bucureștiului. Era un tip ciudat și cu răutăți. A fost îndepărtat de la revistă deoarece fiind pus să facă două reportaje despre studenți (un reportaj despre studenții de la Fac de Transporturi) a dezinformat scriind și tendențios, cu privire la anumite aspecte din facultate.

Se pare că este în relații apropiate cu Roșca Stănescu de la Informația Bucureștiului care și acesta are niște ”bube” fiind un tip care ar trebui supravegheat” (Mr. SS indesc.)

matematicianul-141 8 12 sursa MILORD

 

 

Turnătorul nr.6: BARBU (sursă)

 

RAPORT INFORMATIV

Sursa “BARBU”, cetățean român, semnalează următoarele:

BADEA DAN, student anul IV la facultatea de matematică, locuiește în complexul studențesc ”Grozăvești”, bloc B, camera 405. Este căsătorit cu o studentă la informatică care până la căsătorie era cotată ca o studentă foarte bună.

Până la începutul anului unniversitar 1987-1988, BADEA DAN a locuit în blocul D,. camera 302.

BADEA DAN este un tânăr inteligent, prezentabil, cu o comportare corectă, dar manifestă uneori tendințe de excentricitate. În diverse ocazii când colectivul în care trăiește își manifestă nemulțumirea, BADEA DAN încearcă să polarizeze atenția și inițiativele.

În anul 1985 cu ocazia efectuării stagiului de muncă patriotică, BADEA DAN a încercat să facă o problemă din nemulțumirea studenților pentru faptul că la plecare erau percheziționați de portar. Cu această ocazie, susnumitul a afirmat că el este corespondent la Viața Studențească și că va publica un articol despre modul jignitor cum sunt tratați studenții la munca patriotică. Badea Dan a protestat vehement în fața cadrelor didactice trimise să rezolve problema și a fost cu greu convins să renunțe la această atitudine, deși personal era în culpă prin numărul mare de absențe la această activitate.

BADEA DAN a rămas repetent de două ori ceea ce demonstrează superficialitate și insuficientă preocupare pentru studiu.

În cursul anului unniversitar trecut, BADEA DAN s-a ocupat mai mult de unele probleme care nu-l priveau în mod direct, cum ar fi modul în care se efectuează cazările de studenți români și srăini în căminele universității, cum se achită de sarcini personalul administrativ, declarând că va cere anchete, măsuri drastice pentru incapacitatea și fraudele făcute de aceștia.

Se pare că BADEA DAN a trimis o scrisoare la postul de radio ”Europa Liberă”, fapt pe care ulterior l-a negat în discuțiile cu cadrele didactice competente.

El pare destul de speriat de consecințele faptei sale. În prezent încearcă să nu iasă în evidență cu nimic.

Materialul se exploatează la 140/eS/Cpt. Duma Sorin

 

raportul ”sursei” BARBU
raportul ”sursei” BARBU
Sursa BARBU informează despre implicarea mea în rezolvarea problemelor sociale ale studenților, amintind că deși absentasem de la ”munca patriotică”, protestam împotriva percheziționării studenților de către portari...Ce memorie uluitoare avea acest BARBU!!! (pag.2)
Sursa BARBU informează despre implicarea mea în rezolvarea problemelor sociale ale studenților, amintind că deși absentasem de la ”munca patriotică”, protestam împotriva percheziționării studenților de către portari…Ce memorie uluitoare avea acest BARBU!!! (pag.2)
Informarea sursei BARBU (pag.3)
Informarea sursei BARBU (pag.3)

 

 

Turnătorul nr.7: VASILE (sursă de la Facultatea de Istorie)

Deși are același nume cu al unui fost coleg de-al meu, șef de personal pe la Timpuri Noi înainte de 1989 și trimis, aflu acum, în calitate de ”cercetător” la CNSAS de către grupusculul de crimă organizată ce conduce un cotidian de șantaj și trafic de influență (gazetă de casă a vameșului roșu Vasile Blaga, fițuică de care când  auzi te gândești la factura umflată de la Enel), pentru a-mi studia dosarul făcut de securitate pe care  deja îl public pe acest site, șantajiștii sperând să găsească ceva compromițător despre mine pentru că, bandiți fiind, ei nu acceptă că există și oameni cinstiți, drepți și care mor în picioare, fără să să trăiască din compromisuri întreaga viață, care nu fură de la RAFO peste 130 miliarde lei, nu trag țepe partenerilor de afaceri români sau ucrainieni, nu șantajează oameni de afaceri și politicieni și nu angajează mercenari nebuni sau interlopi care să-i amenințe cu bătaia sau moartea pe cei care îi înfruntă. 

Așadar,

turnătorul ”VASILE” de la Istorie-Filosofie, fost coleg cu Crin Antonescu, își ”apăra țara în mod cinstit și corect” încercând să afle cât mai multe despre mine și intențiile mele ”criminale”, infiltrându-se în cercul meu restrâns de prieteni și turnând ce putea și el să adune, sau să rețină….

Prima lui lucrare informativă, aflată la dosarul meu, a fost livrată pe 14 ianuarie 1988, și descrie (poate și după dictare pentru că apare peste tot veșnica formulă ”deviații de comportament”, a cărei probabilitate de a apărea în această formă la mai mulți informatori diferiți este extrem de mică, prin urmare îi aparține securistei Silviei Crețu, amanta blondă lui Gheorghe Dănescu, fost șef al SMB) până și tipul aparatului la care ascultam Europa Liberă, ca să nu mai vorbim de gradul de periculozitate pe care-l prezint pentru orânduirea socialistă pe care o construia. De menționat că toate informările lui Vasile s-au făcut în casa conspirativă ”Orient”.

Iată-i prima turnătorie, în traducerea securistei de tufiș, lt.col Silvia Crețu:

Notă,

Sursa informează că îl cunoaște pe studentul Badea Dan din 1985 cu ocazia colaborărilor la revista Convingeri Comuniste și ca fiind colegi de cămin.

Sursa menționează că este o persoană inteligentă cu o pregătire mai largă, cunoaște multă filosofie, este un băiat citit, dar din constatările sursei, Badea Dan este debusolat pe anumite probleme, o fire colerică, cu spiritul dreptății și de a vedea în jurul lui lucrurile în negru.

Este, așa cum îl cunoaște sursa, pretabil la acțiuni negândite și chiar cu deviații de comportament.

Locuind la bl. D sursa afirmă că acesta asculta postul de radio ”Europa Liberă” cu ”Gloria”, era vizitat de colegi, cu care purta discuții, se consumau băuturi alcoolice.

De multe ori, în camera lui, sursa l-a văzut pe Tănase Sorin din anul IV matematică, care este la  camera 13 bl. C, cunoscut și acesta cu preocupări tot de literatură de avangardă, Mardare Dan III matematică și un alt student (cenzurat) cunoscut ca (cenzurat) tot (cenzurat).

De curând Badea Dan s-a căsătorit și în prezent locuiește în bl. B.

Este posibil ca acești prieteni să-l viziteze la noua locuință.

În discuțiile cu sursa își manifestă nemulțumirea că nu este dreptate, că trebuie făcut ceva în care sens nu se exprima dar se observa atitudinea negativă față de realizările orânduirii noastre.

La un moment dat era interesat de karate sau judo, pentru a-și lua măsuri de autoapărare.

Este o fire foarte suspicioasă, greu de stăpânit și sursa s-a întrebat uneori dacă nu are dereglări nervoase.

14.01.1988

Semnat: Vasile

Adnotări pe Notă:

N.O (Nota ofițerului, probabil)

Nota va fi expl(oatată) la DUI ”Matematicianul”. Informatorul a fost instruit să reia relațiile cu B.D., progresiv, și în baza vechilor lor preocupări șia faptului că locuiesc în același complex. Va stabili comportarea lui B.D. la cămin studenții cu care vine în contact ți scopul vizitelor, cet. străini din Grozăvești care apar în anturajul acestuia sau alte persoane din afara căminului, comentariile (pe – n.mea) care le face, natura lor, intențiile și preocupările prezente. (Lt.col. Crețu S.)

Tov Coliban: Este bine ca sursa să se apropie de B.D. atât pentru influență cât și pentru a avea noi un control asupra comportării lui.

Vasile 136

Vasile _137

 

A doua turnătorie a lui ”VASILE”:

Notă,

Conform instructajului, sursa a realizat primul contact cu Badea Dan, în ziua de 19.01.1988, ora 14.30 cînd serveau masa la cantina grozăvești.

Badea era însoțit de soția sa și după salutul colegial, sursa l-a întrebat de o studentă din anul IV matematică, față de care sursa ar nutri sentimente.

Badea Dan i-a făcut cu ochiul sursei în sensul că e soția de față și că la o bere vom discuta despre ea.

Sursa l-a întrebat ce mai face, el a răspuns că nu prea bine, că are multe probleme, urmând când vom fi  noi doi să le discutăm.

Reacția lui Badea Dan a fost de apropiere și nu de respingere ceea ce înseamnă că nu refuză dialogul, spunînd că are niște probleme de rezolvat ”zilele astea nu ne putem vedea, dar că întîlnindu-ne la cantină și după ce vor trece aceste zile ne vom întîlni

Prezența sursei și interpelarea lui Badea nu a ridicat suspiciuni din partea acestuia.

21.01.1988

Semnat: Vasile

N.O: Inform. a fost instruit cu sarcini pe lângă Badea Dan, modalitatea de a se apropia de obiectiv și maniera în care o va face-o. În ziua de 17.01.1988 s-a efectuat o întîlnire cu inf. la care a participat și cpt. Munteanu (…). Nota va fi expl. La DUI ”Matematicianul”. Legătura se va ține permanent. (Lt. Col. Crețu S.)

Rezoluție (mr. Florea Florica) – Tov Coliban: Este bine să-l dirijăm spre B.D, dar mare atenție la instruire, să nu-l folosească obiectivul care este foarte versat.(SS indesc. (mr. Florea Florica)/23.01.88)

 

vasile 1-134 vasile 1 2 _135

 

 A treia ”cântare a cocoșului” ”VASILE”:

 Notă,

 Sursa informează în baza instructajului făcut, a luat legătura cu Dan Badea, marți 2 februarie a.c., orele 20.30.

La ora menționată, sursa a abătut la ușa lui (bl. B, cam 405).

Dan a ieșit, iar după amabilitățile de rigoare, sursa a început cu el o discuție despre cărți ”mai delicate” pe tema războiului rece (”temă de diplomă”), față de care Dan s-a arătat sceptic în sensul că nu poți scrie ce vrei, ci ce-ți impun ”ei”.

Discuția a evoluat pe diverse teme, una din ele fiind cea a ”turnătorilor” din facultăți, Dan spunându-i sursei să aibă mare grijă cu aceștia și să fie atent ce vorbește cu ”ei”, pentru că sunt foarte periculoși,din 3 studenți unul e ”turnător”.

Dan i-a arătat sursei că acum nu poate să-l ajute cu cărți, dar după vacanță îl va pune în legătură cu niște persoane pentru a-și procura materialele necesare lucrării.

I-a confiat sursei că el a intrat ”într-un mare rahat” despre care o să-i spună ulterior.

Sursa menționează că în momentul când a bătut la ușa lui Dan, el juca table cu soția (soția mea nu știa să joace table atunci – nota mea) și nu l-a primit în casă, discuția având loc, ca urmare, pe hol la calorifer.

Dan a spus că pleacă la Urziceni de unde va lua un vin de la socrul lui pe care îl va consuma cu sursa (eu nu consumam băuturi alcoolice – nota mea), interesându-se la ce cameră stă.

Sursa i-a spus că la camera 37 bl. D.

I-a mai confiat sursei că are încredere în ea întrucât face parte din ”vechea gardă”. I-a atras atenția sursei să fie atent ce scrie în lucrare pentru că ”tu nu vezi ce e în jurul nostru?”.

A spus că vineri va avea examen cu Gh Ionescu și cu Corbu și s-a interesat ce fel de profesori sînt.

Discuția a fost întreruptă de soția lui care a venit să-l cheme înăuntru.

S-a mai interesat unde locuiește Sorin Tănase coleg de-al lui mai vechi ”repetent de câteva ori”, sursa spunându-i că stă în bl. C, la cam. 13.

I-a amintit sursei despre Florin Cristian, absolvent de Filologie, despre care el știa că a ajuns în Irak și spunea că acest lucru a fost posibil numai dacă el a lucrat cu securitatea și i-a adresat o înjurătură. A rămas stabilit ca sursa să fie căutată de Dan.

8.02.1988

Semnat: Vasile

N.O: Inf. Vasile a primit sarcini și a fost instruit pe lângă Badea Dan lucrat prin DUI în scopul cunoașterii discuțiilor care le poartă și natura lor; persoanele care se află în anturajul său și natura ac. relații. Se vor lua măsuri de identificare și verificare a stud Tănase Sorin. Nota va fi expl. (exploatată – n.mea) la DUI ”matematicianul” (Lt.col. Crețu S.)

Vasile 132 vasile133

 

Așadar, turnătorii și-au făcut treaba pentru care erau, probabil, plătiți, cazul turnătorului Sorin Roșca Stănescu, spre exemplu, dezvăluindu-ne că se puteau câștiga aproximativ 500-1000 lei pentru o ”cântare”.

 

Declarație luată cu forța: Cristian Ștefan – fostul meu coleg de  cameră

7 noiembrie 1987: Cristi Ștefan, fostul meu coleg de cameră, la cununia mea civilă de la clubul Universitas din Piața Kogălniceanu
7 noiembrie 1987: Cristi Ștefan, fostul meu coleg de cameră, la cununia mea civilă de la clubul ”Universitas” din Piața Kogălniceanu

Au existat însă și colegi care au fost duși cu forța la Securitate pentru a fi interogați în legătură cu mine. Este cazul fostului meu coleg de cameră din anul III, Ștefan Cristian, care a fost dus cu forța la sediul SMB să dea ”extemporal” despre Dan Badea. Deși putea să spună multe lucruri despre relațiile și intențiile mele de atunci, Cristi Ștefan a preferat să fie onest, recunoscând chiar și faptul că l-am ajutat să-și ia niște examene restante, dar și că nu făcea parte din cercul meu restrâns prieteni cu care dezbăteam diverse teme filosofice, literare și politice.

Declarația lui nu este o turnătorie, dar o reproduc aici pentru că este un document din dosarul meu și arată că se putea vorbi despre mine și în alți termeni decât cei în care au făcut-o ceilalți ”colegi” din Universitate, care mai aveau puțin și mă declarau nebun de legat.

Declarație,

”Subsemnatul Ștefan Cristian, născut la 11.05.1963 (student în anul III la fac. de matematică – București (…) declar în legătură cu fostul coleg de an următoarele:

L-am cunoscut la facultate în anul I, adică în anul școlar 1983-1984, când m-a întrebat de o colegă de grupă. În anul 1986 am luat amândoi camera 302 din blocul D încă de la 15 septembrie. Asta deoarece m-a ajutat să învăț la examen.

Cât timp am conviețuit în aceeași cameră de cămin am avut unele mici probleme cu fumatul, cu prietenii mei care veneau la televizor și se așezau și pe patul lui etc.

Dan citește mult în această perioadă, nu face chefuri, nu bea, are o problemă cu stomacul, ceva mai vechi, este găsit cu ulcer la radiografie. Ne certăm des, dar nu ne luăm la bătaie deoarece avem preocupări diferite. Eu mă retrag la stația de radio-amplificare, unde sunt în colectivul de redacție și operator,  mai repar câte ceva etc – el continuă să citească.

Dorește foarte mult să ajungă să poată discuta cu Noica, un filozof român ce acceptă cu greu să stea de vorbă cu oricine, deci citește multe cărți de filozofiei se trage de aici ”numele” de Dan Badea – ”Sadoveanu”. Nu prea învăță la matematică, are o frică de examene, capacitate de asimilare destul de mare dar totuși nu se angajează încă în activitatea școlară propriu-zisă.

matematicianul-031

Prea multe din cunoștințele lui (personale) nu știu, dar pot să vă spun că la noi mai veneau următorii: (….)colegi din cămin, actuala lui soție, Stan Camelia. Nu are prea mulți prieteni, așa că se retrage tot mai mult între cărți, țigări și cafele, care îi măresc teama de o nouă criză de ulcer, dar nu mă ascultă când îi spun să ne lăsăm de fumat. Pe la 1 martie 1987 tatăl meu mă caută la cămin (era duminică) și nu mă găsește – află de la Dan că mă țin de ”chefuri” și seara când mă întîlnesc cu dânsul mă mută la gazdă la mătușa mea(…).

Când am plecat din cămin nu am anunțat la facultate și nici comitetul de cămin, deoarece Dan era în perspectiva de a se căsători. Cam în luna iunie mi-a spus că ar fi scris la ”Europa Liberă„, dar eu nu l-am crezut. În cameră făcuse ”curat” – erau luate toate cărțile de acolo și făcute pachet.

 

Declarație CS, pag.2
Declarație CS, pag.2

N-am crezut ce mi-a spus până lunea trecută când la facultate am fost chemat de tovarășul secretar-șef și mi s-a spus că am multe absențe și că trebuia să anunț plecarea de la cămin.

Am fost întrebat și de Dan Badea , mi s-a părut că era normal să se intereseze de ce l-am lăsat singur, dar la sfârșit, ultima întrebare m-a făcut să reflectez la ce-mi spusese Dan mai demult.

Noi doi (eu și Dan) și așa nu prea ne-am înțeles, acum mi s-a părut că voi avea de suferit datorită adevărului celor spuse de el – se pare că ceva a făcut – a scris sau cine știe ce?

Dan a avut o serie de nereușite – la început s-a dedicat activității de ”gazetar” la ziarele studențești, a încercat și la Flacăra, dar după câteva articole mai caustice și-a dat seama că a neglijat activitatea școlară și a renunțat, propunându-și să învețe pentru a promova anul III. Cum am spus, la început i-a venit mai greu, după aceea a reușit aceasta..

Acum el este în anul IV. În perioada din preajma examenelor era cam dezorientat – dacă pierdea anul – pierdea o serie de lucruri – facultatea, soția, deci viitorul îi era în joc, așa că nu puteam să cred că mai avea chef să și-l joace și mai mult apelând la o cale din aceasta. Eu am încercat de câteva ori să suplinesc lipsa lui de activitate la propunându-i să vină în colectivul de redacție al stației de amplificare ”Grozăvești”, dar m-a refuzat spunându-mi că acolo noi ne pierdem timpul.

 

Declarație CS, pag.3
Declarație CS, pag.3

Nu este prea ușor să locuiești cu el în cameră, soția lui, înainte de căsătorie avea uneori ochii în lacrimi. Spune cuvinte grele în față, sau m-a făcut să roșesc de câteva ori dezaprobându-mi activitatea mea (care într-adevăr lăsa de dorit) și făcând unele gafe față de prietena mea.

Totuși eu am acceptat să stau cu Dan în aceeași cameră pt că e și el argeșean și pentru că m-a ajutat la examene, lucru mai rar între studenți, mai ales la matematică.

Cu mine nu a discutat probleme legate de scrisoare (pe care nu am văzut-o) decât după așa-zisa ei trimitere, lucru ce m-a făcut să cred că Dan vrea să mă păcălească sau dacă nu, că nu-și dă seama ce face.. Nu am spus nimănui ce mi-a spus mie și apoi și altor colegi (de trimiterea scrisorii) tocmai pentru că nu are rost să vorbesc de ceva ce nu știam că există. În camera noastră nu primea vizite deosebite. Mergea însă des pe la foștii colaboratori de ziar și prin oraș. Cât am stat împreună nu dădea semne că avea în cap vreo idee năstrușnică din aceasta. Sunt cuprins și acum de semne de îndoială, dar cum mi s-a spus să fiu sincer și cum știu că nu are rost să umblu cu ocolișuri vă declar tot ce știu în legătură cu aceasta.

 

Declarație CS, pag.4
Declarație CS, pag.4

Dan are niște concepte cam teribiliste despre legăturile interpersonale și poate de la aceasta și de la temperamentul impulisv pe care îl are s-au tras toate acestea.

Fiind colegi am avut totuși și o serie de intimități, dar mai ales legat de femei și facultate, nu am discutat cu el probleme fundamentale decât ca și cum el e filozof și eu un simplu muritor de rând. Cred că o influență negativă au avut asupra lui emisiunile de radio străine prin care setea lui teribilism și afirmare, probabil, a crezut că-și vor găsi afirmarea.

Mi-a vorbit despre un profesor de la Universitate, Mihai Botez, acre ar fi scris la niște reviste franțuzești despre moduri de rezolvare a problemelor din viața facultății și a a învățământului în general și a unor probleme sociale.  Noi nu l-am cunoscut, deoarece nu are ore la seria B, unde am fost noi colegi, dar cred că este profesor de geometrie.

Cînd mi-a spus mie despre această scrisoare, Dan a făcut aceeași afirmație și față de alți colegi de cămin, ca și secretarului de an de atunci, Anton, într-un mod telegrafic, asta nu știu de ce

(…)

 

Declarație CS, pag.5
Declarație CS, pag.5

Dan Badea a citit foarte multe cărți de filozofie veche, în care a luat tot ce-i cădea în mână.

Nu a avut un anumit program după care să se axeze, le-a amalgamat în setea lui de a ști mai mult decât alții.

Într-o zi îl vedeam cu Istoria (Știința- n.m) Logicii, într-o zi cu nu știu ce grec sau indian vechi care a scris acum nu știu câți ani. Nu mergea la film, la discotecă, nu bea, nu merge la teatru, operă, la distracții în general nici nu participă la activitatea culturală bucureșteană.

Lectura prelungită, absența unui real contact cu viața, cu oamenii, ascultând numai chemările sale interioare – se crede la un moment dat foarte înțelept și vizionar, nu luptă împotriva nici unei forme a vieții socialiste a țării noastre, dar crede că prin inteligența lui nativă rezolvă peste capul altora anumite probleme. Este un om plin de temperament, dar și de contradicții, aspirația lui spre absolut nu este îndreptată întotdeauna spre înainte. La un moment dat dorește ca facultatea să fie un ajutor pentru a ajunge un bun gazetar, urmând ca după facultatea de matematică să facă Academia ”Ștefan Gheorghiu”! (?!) Pe undeva se bat în cap acțiunile lui ceea ce îl face să nu înainteze prea ușor nici cu facultatea, nici cu visul său neîmplinit – cariera ziaristică.

Precizez că Badea Dan mi-a spus că a trimis o scrisoare la ”Europa Liberă” în luna iunie sau iulie 1987.

 

Declarație CS, pag.6
Declarație CS, pag.6

Nu-mi amintesc dacă atunci când mi-a spus că a trimis scrisoarea mai erau și alți colegi, dar știu că după ce mi-a spus mie a mai spus si altor colegi printre care și secretarului de an Anton.

Badea Dan nu mi-a spus cum a trimis scrisoarea, dar povestindu-mi că el l-a cunoscut pe Mihai Botez de la postul de radio ”E.L” am presupus că a trimis-o prin cineva.

-După ce mi-a spus că a trimis scrisoarea respectivă, din luna iulie 1987 nu am mai discutat nimic referitor la aceasta.

Marți, pe data de 08.-XII-1987 l-am întâlnit întîmplător la facultate pe Dan Badea și l-am întrebat dacă știe ceva despre scrisoarea trimisă, mai precis dacă s-a difuzat. Mi-a răspuns că el nu știe nimic și nu l-a chemat nimeni la facultate să-l întrebe. Eu i-am spus că dacă voi fi întrebat o să spun că nu știu nimic despre scrisoare. Dan Badea mi-a spus că este mai bine pentru mine pentru că n-o să fiu implicat în problema lui, întrucât el o să spună că într-adevăr el este autorul scrisorii. Pe data de 10-XII-1987 când l-am întîlnit pe Dan Badea, acesta era împreună cu soția Stan Camelia care a asistat la discuții fără să intervină.

Aceasta este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez.

SS indesc., 14-XII-1987

 

Declarație CS, pag.7
Declarație CS, pag.7

 

(va urma)

Dan Badea

D.U.I. ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (IV): Încercări staliniste eșuate de reeducare și racolare, prin metoda ”influențării pozitive”

…La început zilnic, apoi de 2-3 ori pe săptămână, trebuia să mă prezint obligatoriu la anchetă, în biroul ”MOȘULUI” – cum l-am poreclit pe anchetatorul meu, colonelul ”Mircea Ionescu”, al cărui nume real era Nicolae Urucu.

După ce fusesem pocnit în cap, pe la spate, de pitecantropul care păzea ușa pe interior, i-am spus anchetatorului meu că m-am antrenat toata vara sa rezist la bătaie, așa că dacă vrea să mă convingă de ceva, bătaia e o metodă total neinspirată în cazul meu. Va trebui să mă convingă, i-am spus, cu argumente logice, că textul scris de mine la Europa Liberă conține neadevăruri și că socialismul este o binefacere.

petre_tutea

Ulterior, când s-a pus problema fabricării unei noi scrisori de dezmințire care să fie trimisă la Europa Liberă sub semnătura mea, i-am spus ca am stabilit cu Mihai Botez ca orice text primit ulterior la Europa Liberă de la mine, prin care aș retracta ceva din textul original, să nu fie difuzat pe post pentru că a fost obținut fie cu forța, fie prin plastografiere.

I-am spus asta deoarece Mihai Botez, înainte să plece din țară, mi-a făcut un fel de ”protecție a muncii”, spunându-mi ce s-ar putea să mi se întâmple după apariția textului pe postul de radio din Munchen, printre ”consecințe” fiind și ”retractarea” sub amenințare/bătaie/tortură/șantaj etc.

MIHAI BOTEZ
MIHAI BOTEZ

I-am mai spus că Botez m-a sfătuit că, pentru a suferi mai puțin, să semnez orice text vor anchetatorii, deoarece angajații de la Europa Liberă sunt destul de ”antrenați” în a recunoaște texte scrise la comanda Securității și nu vor face greșeala de a difuza ceva care să contrazică textul scris inițial.

”Moșul” n-a ținut însă cont de ceea ce i-am spus. Nu numai că m-a pus să retractez, la un moment dat, ceea ce scrisesem, dar m-a pus chiar și să copiez un text bătut la mașina de scris si să-l semnez apoi, text din care rezulta că regret fapta comisă etc etc, o variantă ceaușistă a replicii lui Gheorghe Dinică din filmul Columna: ”În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit…”. Textul urma să apară în Viața Studențească, să afle toți colegii de ”rătăcirea” mea.

I-am repetat că scriu orice vrea să scriu și atunci, neam prost ca românul, a întins coarda…

Mi-a spus că am colegi care în loc să mergă ”pe trotuarul făcut special pentru ei”, preferă să mergă prin șanțuri, unde sunt tot felul de gunoaie, șanțuri care duc spre canal, însă eu i-aș putea ajuta să se ridice din șanțuri, întinzîndu-le o mână și trăgându-i pe trotuar. ”Ne-ați ajuta și pe noi, în felul acesta, pentru că ar fi mai puțini cei care se murdăresc și n-ar mai trebui să consumăm atâta apă să-i spălăm” – mi-a zis ”Moșul”, dându-mi voie să aprind o țigară Carpați fără filtru.

Nu-mi venea să cred ce-mi propune și l-am întrebat brusc, nervos, dar ca prostul: ”Adică vreți să fiu turnătorul Securității?”. Cuvântul ”turnător” l-a deranjat pe anchetator așa de tare că mi-a ținut o întreagă pledoarie despre ce înseamnă să colaborezi pentru bunăstarea națiunii, pentru apărarea ei de dușmanii care o pândesc peste tot, de ajutorul pe care l-aș putea da unor oameni care nici măcar nu-și dau seama că greșesc mergând prin șanțuri etc etc. I-am spus că dacă el crede că unul ca mine, care a scris și a semnat un text precum acela citit la Europa Liberă va deveni turnător al Securității, ”atunci asta înseamnă că nu se mai poate face nimic pentru România!”. De ce credeți asta?, a întrebat el. ”Pentru că, i-am zis, un om care se revoltă împotriva unui sistem despre care este conștient că-l poate strivi oricând, nu poate fi transformat în opusul lui, cum este, de fapt, un turnător al Securității”!

Eram extrem de nervos pentru că percepeam propunerea colonelului-anchetator ce pe o jignire și credeam că el chiar nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplase. M-am înșelat însă, ”Moșul” spunându-mi doar atât: ”să fie păcatul dvs!”. Atunci am înțeles că n-am de-a face cu un dobitoc, așa cum crezusem inițial, ci cu un profesionist. Bătrânul avea experiență, pentru că n-a mai insistat niciodată de atunci cu acea propunere.

Am amintit această întâmplare pentru că, după 1990, foarte mulți turnători ordinari ai Securității spuneau că nu se putea refuza semnarea unui angajament cu securitatea, sau colaborarea cu acea instituție. Iată că se putea! Sunt convins că mulți au refuzat, ca și mine, și nu li s-a întâmplat nimic rău, dacă nu socotim marginalizarea, sau compromiterea lor prin metodele aflate la îndemâna aparatului de dezinformare al fostei Securități.

Cu Francisc Varga, în poziția prizonierului ”cu arma în spate”. Într-o zi am mers în poziția asta, cu mâinile la ceafă, de la Universitate la Piața Romană...
Cu Francisc Varga, coleg si prieten, în poziția prizonierului ”cu arma în spate”. Într-o zi am mers în poziția asta, cu mâinile la ceafă, de la Universitate la Piața Romană…

Atunci, în nopțile acelea interminabile, sau zilele pierdute în care mi se vorbea despre asemănarea dintre Ceaușescu și Napoleon (dictatura – dictator),  n-am înțeles că ”Moșul” urma un plan bine pus la punct, un plan în care figurau toate acțiunile anchetatorului și ale celor care-l sprijineau ”din off”, a turnătorilor plantați în jurul meu atât la facultate, cât și la cămin, ca să nu mai vorbesc de microfoanele plantate în camera în care locuiam cu soția mea, cameră bine ”aranjată” din punct de vedere al Tehnicii operative, înainte de a ne fi repartizată.

Ordinul de recrutare a mea: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D. (BADEA DAN) să furnizeze informații” (fragment din finalul Notei de măsuri ce vor fi întreprInse în cazul ”MATEMATICIANUL”). Am refuzat în așa fel încât ofițerul n-a mai insistat niciodată. Cine spune că nu se putea refuza colaboraționismul, minte.
Ordinul de recrutare a mea: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D. (BADEA DAN) să furnizeze informații” (fragment din finalul Notei de măsuri ce vor fi întreprinse în cazul ”MATEMATICIANUL”). Am refuzat în așa fel încât ofițerul n-a mai insistat niciodată. Cine spune că nu se putea refuza colaboraționismul, minte.

Aveau să treacă 26 de ani ca să aflu toate acestea dintr-un dosar ”cârpit”, de la CNSAS, un dosar din care Direcția a III-a, care-l ancheta pe Mihai Botez, și-a luat partea leului.

Am prezentat în materialul anterior un Plan de măsuri peste  care un șef tâmpit din Securitate scrisese să-mi fie chemați părinții la Universitate și să fiu pus în discuția organizației UTC.

Ulterior însă, am descoperit un alt plan de măsuri, o NOTĂ ce conținea ”măsuri ce vor fi întreprinse în cazul ”MATEMATICIANUL””, document în care a fost consemnată  inclusiv încercarea de recrutare a mea, dar și dezacordul ofițerului (”NU AȘA”) față de metoda punerii în discuția organizației UTC în cadrul cărei să fie înfierată fapta comisă de mine…Majoritatea măsurilor erau în sarcina securistei Universității, lt.col COLIBAN Silvia.

matematicianul-016

Redau conținutul acelei Note deoarece, la câteva luni după emiterea ei, aveam să aflu că lt.col. Silvia Coliban a fost bătută așa de crunt de niște ”necunoscuți” încât a fost obligată să se pensioneze!

Informația mi-a fost furnizată de o prietenă a lui Mihai Botez, ce făcea parte din colectivul de cercetători de la secția de Informatică (persoană care mă abordase lângă unul dintre monștrii de metal în care pe o parte introduceai pachetul uriaș de cartele, iar pe partea cealaltă ieșea, sau nu!, pe hârtia aceea lungă de mărimea unui prosop, programul la care te chinuiai ore întregi dacă chiuliseși exact de la cursul de informatică de care aveai nevoie!).

Și acesta (agresarea securistei Coliban) este unul dintre motivele care l-au determinat pe anchetatorul meu să fie convins că făceam parte dintr-o rețea, deși avea să se pensioneze și el, un an mai încolo, fără să afle nimic în plus față de ceea ce știa după primele săptămâni de anchetă.

”Moșul” ajunsese probabil să se teamă că o va păți și el, deși eu habar nu aveam cine erau ”huliganii” care o călcaseră în picioare pe tovarășa lt.col Silvia Coliban.

...conspirație dincolo de gratiile Universității București
…conspirație dincolo de gratiile Universității București

Noul PLAN al anchetatorilor conținea 12 măsuri active a căror aplicare, credeau ei, va rezolva definitiv cazul MATEMATICIANUL. Adică transformarea mea într-un bizon cum sunt cei care, astăzi votează cu ”puii” lui Ion Iliescu, sau flutura steagul în Piața Universității pentru un securist ordinar care s-a îmbogățit, ca o căpușă supradimensionată, pe spinarea lată a Securității și, apoi, a altor instituții ale statului român, domnul Dan Voiculescu.

Prima dintre măsuri era plasarea a doi informatori pe urmele mele, unul la facultate, altul la cămin, VIRGILIU ȘI RĂSVAN: ”Instruirea și dirijarea cu sarcini a surselor ”Virgiliu” și ”Răsvan” (colegi de facultate) în scopul cunoașterii comportării, atitudinii și manifestărilor obiectivului în facultate și la cămin”.

Nu știu ce puteau afla în plus sursele amintite, câtă vreme eu spusesem ce aveam de spus.

La punctul 2, securista Silvia Coliban și-a propus să-l facă informator pe fostul meu coleg de cameră, sarcină cam grea câtă vreme el avea ocazia să mă toarne încă de la prima declarație dată (pe 14 decembrie 1987) la Securitate, despre mine, dar nu a făcut-o.

Organele noastre vor lua măsura recontactării studentului Ștefan Cristian, fost coleg de cameră cu BADEA DAN, în scopul obținerii de noi date privind preocupările și relațiile obiectivului, preconizându-se atragerea sa la colaborare” – nota securista Coliban, fixând ca termen pentru această treabă, data de 1 februarie 1988.

La fel, prin intermediul unei alte surse, ”MARIN”, scrie lt.col Silvia Coliban la punctul 3, , ”se va lua măsura cunoașterii studentului (cenzurat), din anul IV. Va fi verificat și atras la colaborare în scopul încadrării informative a numitului BADEA DAN și a influențării sale pozitive de a adopta o comportare și atitudine corectă, de renunțare la preocupări care să lezeze securitatea statului, precum și pentru acoperirea informativă a grupei de studenți din care face parte și BADEA DAN

matematicianul-017

Cum voi arăta mai jos, securiștii au greșit grupa din care făceam parte, recrutând un informator din grupa de matematică-informatică din care făcea parte, de fapt, soția mea.

Iată-mă, așadar, în capul listei grupei de matematică-informatică:

Dintr-o greșeală greu de de înțeles, anchetatorii au greșit grupa din care făceam parte, trecându-mă în grupa de matematică-informatică (unde era, de fapt soția mea) și în loc să-i verifice pe colegii mei, i-au verificat pe colegii soției mele consumând aiurea timp și resurse...
Dintr-o eroare greu de de înțeles, anchetatorii au greșit grupa din care făceam parte, trecându-mă în grupa de matematică-informatică (unde era, de fapt soția mea) și în loc să-i verifice pe colegii mei, i-au verificat pe colegii soției mele consumând aiurea timp și resurse…

Prin sursele BOBU și MARIN, continuă Coliban, dar și prin profesorii A,B,C,D (cenzurat, dar nu  mă pot abține să nu-l divulg pe ”D”, care era Dincă George – prorectorul Universității și PERSOANĂ DE ÎNCREDERE pentru Securitate, cum am arătat cu documente în episodul II) ”se va controla permanent activitatea  lui BADEA DAN în facultate, prezența la cursuri și seminarii” etc.

Câți informatori s-au adunat până aici? Așadar, VIRGILIU, RĂSVAN, MARIN, BOBU – surse sigure, verificate, bine antrenate în lupta contra dușmanului de clasă, plus planuri pentru atragerea la colaborare a încă doi colegi. Prin urmare 4 siguri, plus doi planificați. Așadar, aproape șase, sau, mă rog, în termeni pur matematici, undeva în intervalul [4, 6), închis la stânga, deschis la dreapta… Erau suficienți?

Nici pe departe!

Tovarășa Coliban a aflat și de SORIN ROȘCA STĂNESCU, considerat a fi unul dintre prietenii mei, neștiind însă, la acea dată, că individul avea un adevărat har informativ, el fiind deja un informator ordinar la USLA, bine plătit pentru a activitatea sa.

Turnătoria, minciuna, diversiunea și dezinformarea, domenii în care s-a specializat Roșca Stănescu, aveau să-l propulseze, ulterior, în fruntea presei de șantaj postdecembriste, el devenind unul dintre cei mai bogați jurnaliști-șantajiști ai patriei și, ca o încununare a acestor preocupări, senator în Parlamentul României.

Sorin Roșca Stănescu, un turnător ordinar la începutul meseriei de șantajist de presă, o cale sigură spre fotoliul de senator
Sorin Roșca Stănescu, un turnător ordinar la începutul meseriei de șantajist de presă, o cale sigură spre fotoliul de senator

Prin urmare, lt.col. Coliban i-a pregătit lui ROȘCA STĂNESCU o surpriză:În cooperare cu (…) Serviciul 120, mr. Besan Ion se vor stabili date de cunoaștere a numiților (cenzurat) și STĂNESCU ROȘCA, a preocupărilor și pozițiilor lor prezente și se va lua măsura cercetării lor informative în vederea stabilirii unor date cât mai complete privind pe BADEA DAN”. Termenul finalizării cercetării lui Roșca Stănescu era 31 ianuarie 1988, iar cei care răspundeau de această operațiune erau mr. Florea Florica și colonelul Nicolae Urucu (”Moșul”), de la compartimentul cercetări penale al SMB.

Cu Roșca Stănescu aveam deja 7 posibili informatori pe urme, cinci dintre ei fiind sigur informatori sau surse, plus vreo patru cadre didactice care dețineau titlul de ”persoane de încredere”, adică informatori fără angajament, un fel de INFORMATORI HONORIS ”CAUZA”!

Erau suficienți șapte? Sau unsprezece? Ei bine, nu! Lor avea să li se alăture și VASILE și BARBU și…

Ideea era să fie cât mai mulți membri în corul turnătorilor, așa încât melodia informativă, completată cu instrumentele muzicale TO montate în pereții din camera de cămin, să fie cât mai plăcută ochilor și urechilor anchetatorilor mei.

În pagina 3 a Notei, la punctul 6, apare ca sarcină pentru anchetatorul meu ceea ce spuneam deja mai sus, adică obligarea mea de a retracta, printr-o nouă scrisoare trimisă Europei Libere, textul anterior: ””.determinarea lui BADEA DAN de a redacta și expedia la postul de radio ”Europa Liberă” o scrisoare de desmințire a afirmațiilor ostile pe care le-ar fi exprimat într-o scrisoare adresată lui Mihai Botez”.

Tehnicile anilor ’50, prin care „dușmanul poporului” era „determinat” să retracteze cele declarate deja, ba chiar să publice în gazeta centrală o dezmințire și o exprimare convingătoare a regretului pentru fapta comisă, erau reluate aici de oameni care le practicaseră deja pe vremea lui Dej.

Și eram în anul 1987!!!

Prin intermediul factorilor educaționali ai universității, BADEA DAN va fi determinat să publice un articol de dezmințire și regretare a faptei comise, în revista ”Viața Studențească” – se stabilește prin măsura nr.7.

Ca și când aberația gândită de stalinista Silvian (o femeie mignonă, în jur de 55-60 de ani, cu părul alb și cu o moacă de mătușică pe care ai fi ajutat-o oricând să treacă strada) nu era suficient de mare, securista a adăugat: ”Atât prin desmințire, cât și prin articolul din ”Viața Studențească, se va urmări și compromiterea lui BOTEZ MIHAI”.

Pentru cineva care n-a trecut prin malaxorul Securității, îndeosebi prin interogatoriile conduse exclusiv de un colonel de la cercetări penale, este, poate, greu de înțeles ce poate însemna planificarea unor astfel de măsuri.

Să convingi un catâr ca mine, care pe atunci nu avea ce pierde, să facă ceva împotriva voinței sale, era echivalent cu convingerea unui catâr adevărat să scrie o scrisoare de amor.

Lucia Hossu Longin de la Memorialul Durerii, la Memorialul Durerii în Cur, adică de la profesionalism la impostură.
Lucia Hossu Longin de la Memorialul Durerii, la Memorialul Durerii în Cur, adică de la profesionalism la impostură.

Punctul următor era copiat parcă din anchetele despre care aflasem din materialele Luciei Hosssu Longin, de pe vremea în care autoarea nu devenise o  prapagandistă de partid care a transformat, de câțiva ani, profesionalismul din televiziune în opusul său, premiind  și deci girând pe piața mass media românești, ca valori reale, pe cei mai mizerabili manipulatori tv ai României post-decembriste, adică pe cățeii lui Dan Voiculescu.

Citești și nu-ți vine să crezi cum credeau securiștii că pot încerca să opbțină, în 1987, după ce Gorbaciov trecuse pe la București și-i povestise lui Ceaușescu despre perestroika și glasnost, rezultate urmărite prin Experimentul Pitești: înfierarea în cadrul organizației UTC a faptei mele, transformarea mea într-un bizon comunist și exprimarea, în fața colectivului de acuzatori publici, a regretelor pentru greșeala de a ”mușca mâna celui care m-a hrănit”.

Prin organele UTC și a Comitetului de partid din universitate se va realiza punerea în dezbaterea organizației de U.T.C. a numitului BADEA DAN, acțiune care are ca scop înfierarea preocupărilor și faptei săvârșite, precum și influențarea ca în viitor să adopte o poziție politică corectă față de orânduirea noastră. Cu această ocazie, BADEA DAN își va fixa poziția de regret față de fapta comisă” (măsura 8). Termenul fixat pentru transformarea ”catârului” în aplaudac/bizon decerebrat era 31 ianuarie 1988, iar responsabili cu reeducarea erau mr. Florea Florica (alias FLORESCU) și lt.col. Coliban Silvia.

Măsura era însă așa de penibilă încât pănă și ei și-au dat seama și cineva a scris pe marginea textului ce conținea măsura înfierării în cadru organizat a faptei mele, două cuvine de bun simț: ”Nu așa”. Cred însă că nu de penibil s-a temut cel care a scris cele două cuvinte ci de altceva, de o eventuală revoltă a studenților care erau, totuși, de la o facultate ce presupunea că oamenii au un IQ cu mult peste medie și erau greu de transformat în aplaudaci, chiar dacă printre ei erau și mulți ticăloși de tipul turnătorilor plantați în jurul meu.

matematicianul-018

Măsura aplicată va fi ”influențarea pozitivă” ”și prin intermediul părinților soților Badea, care vor fi chemați la rectoratul Universității” au decis anchetatorii, care nu avea nevoie de martiri, cu atât mai mult cu cât nu știau cine se află în spatele meu. Ei erau convinși, aveam să aflu  șapte ani mai încolo, în 1994, de la anchetatorul meu, că eu eram purtătorul de cuvânt, trimis la înaintare, al unui grup suficient de bine poziționat pentru a fi sigur că Securitatea lui Ceaușescu nu-mi va face niciun rău. Asta deoarece frica era așa de mare în acei ani încât orice om întreg la minte, cum se presupunea că sunt eu, după ce am fost anchetat vreme de câteva nopți, nu și-ar permite să-l înjure în așa hal pe Dictator, să-și dea numele și adresa exacte și să mai și spere că nu i se va întâmpla nimic(!).

Cu toate acestea, eram SINGUR ÎN PROTESTUL MEU, ca un ciot ce încerca să stea în fața Aliotmanului, sau a ”Socialismului” – cum parafrazase generalul Gianu Bucurescu, din Scrisoarea a III-a, gestul meu. Eram ”ciotul” din concluzia pusă de șeful SMB, cazului meu: ”Socialismul nu se’mpiedică de-un ciot”.

Mai departe, au decis ei, se va continua interceptarea corespondenței și, ca o noutate, folosirea interceptării din mijloace…mobile, adică o inovație disperată, la acea vreme, pentru traseul unui student nervos.

Pentru stabilirea comentariilor ostile pe care le face la adresa politicii interne și externe a partidului și statului nostru, organele noastre vor lua măsura folosirii T.O.mobile – decid ei, oficial, la finalul NOTEI DE MĂSURI.

Rezoluția finală este însă esența gândirii și a modului de acțiune a securistului ceaușist: transformarea dușmanului de clasă în unealtă umilă și utilă, adică în turnător ordinar: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D să furnizeze informații”.

Interesant este că planul propus de Lt.col. Coliban Silvia (C.S.) a fost aplicat, punct cu punct, numai că n-a dat rezultatele dorite. Poate și pentru că autorul său a fost călcat în picioare, înainte de vreme, de niște ”huligani” care nu se știe cum au putut fi deranjați de blândețea afișată pe fața unei bătrânici sub coaja căreia, cum or fi aflat ”huliganii”?!, se afla o reptilă stalinistă, cu limba bifurcată...

La finalul Notei apare, scris de mână, ordinul/mențiunea de a se încerca recrutarea mea ca informator!

La finalul Notei apare, scris de mână, ordinul/mențiunea de a se încerca recrutarea mea ca informator!

(va urma)

Dan Badea

D.U.I ”MATEMATICIANUL”, dosarul meu de la Securitate (III): ”Socialismul nu se’mpiedică de-un ciot!” (general Bucurescu Gianu)

…În dimineața de 10 decembrie 1987 am primit un mesaj, printr-o rudă apropiată care mă sfătuia să fac exact cum mi se cere din partea conducerii de partid a Universității, deși nu eram membru PCR. Concret, urma să fiu chemat de cineva dîn partea secretarului de partid al Facultății de Matematică și pus să dau o declarație scrisă despre asumarea scrisoarii difuzate în seara de 6 decembrie la Europa Liberă sub semnătura mea.

Fotografia mea, multiplicată de 11 ori, pentru a fi trimisă la Direcția a V-a, Serviciul ”Trasee”, USLA și UM 0672 (Filaj)
Fotografia mea, multiplicată de 11 ori, pentru a fi trimisă la Direcția a V-a, Serviciul ”Trasee”, USLA și UM 0672 (Filaj)

Tot ce trebuia să fac, pentru a nu atrage responsabilitatea conducerii Universității și exmatriculat, era să nu recunosc faptul că eu sunt autorul scrisorii și să spun că nu știu cine și cum a trimis-o la Europa Liberă. În rest, la Securitate, mă privea ce declar. Totul era ca Partidul din Universitate să nu fie atras de mine în iureșul a ceea ce se presupunea că avea să urmeze.

Prof. univ. Elena Liliana Popescu, Facultatea de Matematică și Informatică a Universității București
Prof. univ. Elena Liliana Popescu, Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București
Prof. univ. dr. Monica DUMITRESCU, Facultatea deMatematică și Informatică din cadrul Univeristății București
Prof. univ. dr. Monica DUMITRESCU, Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București

Am spus că la Partid dau orice declarație mi se cere, chiar și că sunt extraterestru, pentru că mesajul care trebuia transmis românilor – că trebuie să se solidarizeze pentru a dărâma un regim dictatorial – a fost deja transmis și restul nu mai contează. Am fost chemat apoi într-una din sălile de seminar ale Facultății unde mă aștepta, spre stupoarea mea,  lectorul de informatică  Liliana Popescu, unul dintre puținii profesori pe care-i respectam și admiram în mod deosebit pentru inteligența dar și bunătatea pe care o emana din priviri…

Cea care mi-a luat declarația se numea Monica DUMITRESCU. M-a întrebat dacă am primit un mesaj și dacă sunt dispus să dau o declarație scurtă. ”Contează doar pentru noi, pentru Universitate, dar și pentru dvs.” – a zis ea. I-am dat declarația, fără să comentez, deși a înțeles, după zâmbetul încurcat de pe fața mea, că mint. ”E foarte înțelept așa!” mi-a mai zis ea. De față a fost și Liliana Popescu (despre care nu știu dacă era secretar de partid, sau doar un emisar al secretarului de partid din Universitate). Zeci de ani mai târziu aveam să aflu  că,  prin 1958, soțul Lilianei Popescu, marele matematician Nicolae Popescu (decedat în 2010) fusese exmatriculat, după trei ani de studii la Facultatea de Matematică din Iași pentru, culmea!,, ,,atitudine ostilă împotriva regimului (!) doar pentru că, răspunzând întrebărilor puse în cadrul un interviu, a afirmat, citând dintr-o carte a unui savant rus, că „şi realizările oamenilor de ştiinţă americani erau demne de luat în considerare”, dar și că societatea trebuie să aibă grijă de oameni de știință bătrâni și bolnavi cum era, atunci, matematicianul român Octav Mayer. Așadar, târziu aveam să înțeleg că am avut un, probabil, și  ”înger păzitor” în Facultatea de matematică, nefiind exmatriculat în anul IV…

Pe 10 decembrie 1987 am fost dus, așadar, la sediul Securității Municipiului București, direct în biroul unui costum bine croit despre care aveam să aflu, mult timp după aceea, că purta numele de Gheorghe Goran, că era colonel și locțiitorul șefului SMB, general mr. Bucurescu Gianu. Costumul era așezat în spatele unui birou și se holba la mine, pe sub sprâncene, cum eram împins de la spate către el. Apoi s-a uitat într-un dosar și mi-a spus direct că fapta mea poate fi foarte ușor încadrată ”la o-sută-șaizeșase-doi-cod-penal, deci 15 ani!”.

Habar n-aveam ce însemna asta, iar el a văzut pe fața mea că nu pricep o iotă și mi-a tradus: ”Propagandă împotriva orânduirii socialiste!  Cinșpe ani închisoare!”. (Ulterior aveam să aflu că se referea la articolul 166, alin 2 conform căruia ” Propaganda sau întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste, sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi”).

…M-a impresionat negativ, din start, faptul că pe unul dintre pereți avea o fotografie frumos înrămată în care ”costumul” zâmbea lângă ÎNSUȘI Nicolae Ceaușescu și mi-am dat seama că am de-a face cu unul dintre EI. Dintre cei despre care scrisesem…

Mi-a spus că nu înțelege de ce am făcut ceea ce am făcut, pentru că n-am moșii de revendicat, pentru că nu sunt fiu de chiabur ci, dimpotrivă, sunt un sărăntoc, un fiu de miner care niciodată n-ar fi avut șansa de a urma o facultate dacă nu veneau comuniștii la putere ca să-mi plătească mie studiile. Că și el a plecat de jos, de la țară, desculț și uite unde a ajuns.

Verificarea ”petelor” din trecut
Verificarea ”petelor” din trecut
Rezultatul verificării la CID: NECUNOSCUT (cu probleme)
Rezultatul verificării la CID: NECUNOSCUT (cu probleme)

Mi-a mai spus că am origine sănătoasă și că nu înțelege ce m-a determinat să fac una ca asta, tocmai eu, pentru care comunismul este o binefacere și că va trebui să explic – că e timp destul și nopțile sunt suficient de late –  ”de ce am acționat ca un om bolnav, ca un trădător care ne mai și sfidează dându-și numele și adresa exactă pe postul de radio al CIA, ca și când, dac’o dădeai anonimă nu te-am fi găsit!”…Am încercat să-i explic, atunci, cum am ajuns să înțeleg pe ce lume trăiesc și de ce m-am revoltat așa târziu, dându-i exemple de ”derbedei” (expresia pe care o folosesc și astăzi are pentru mine o conotație specială) comuniști din lumea universitară, care m-au adus în această situație, pornind de la George Copos (șef de comisie UASCR, pe atunci) și terminând cu George Dincă, prorectorul Universității București, trecând apoi la lumea politică și la cultul personalității lui…

…Când am ajuns la Ceaușescu, costumul a ridicat mâneca, semn că ”audiența” a luat sfârșit și mi-a spus ceva de genul: ”mergi și scrie, că tot îți place scrisăritul!„.

Am fost apoi împins afară din biroul lui Goran, condus spre un lift cu care am coborât la subsolul clădirii și introdus într-o încăpere în care, la un birou stătea calm un individ trecut de 60 de ani (după aprecierea mea de atunci) care s-a recomandat a fi Mircea Ionescu, desemnat, a zis el, să mă ajute să scriu. M-a invitat să iau loc pe scaunul aflat vis a vis de el, la același birou, pe care se mai afla o căciulă neagră, ciobănească, din înlocuitori, un pachet de țigări ”Doina”, o scrumieră și niște coli albe frumos îndoite în partea stângă, la doi centimetri de margine.

El e cel care m-a învățat să scriu declarații pe bandă rulantă după ce, neinspirat, l-am confundat cu un sergent major. ”Nu discut cu sergenți majori!” – i-am spus din start, bătrânului securist, înainte cu două secunde de a fi izbit puternic cu fruntea de birou și a simți cum îmi troznesc oasele capului și ale gâtului… Am povestit într-un material publicat prin 2009, această scenă. Mi-am revenit rapid, după flama albă pe care am văzut-o instantaneu, deși biroul era maroniu, și l-am auzit pe cel din fața mea spunând cuiva aflat în spatele meu, pentru că privea peste mine,  ”Nu trebuia, nu m-am supărat!”. Singurul sergent major din acel birou era un zdrahon care păzea ușa pe interior și care probabil s-a simțit jignit de afirmația mea. Aceea avea să fie singura lovitură fizică primită de mine în toate nopțile și zilele de anchetă care aveau să urmeze. ”Moșul” – căci așa aveam să-i spun ulterior bătrânului meu anchetator – era de fapt colonel și, cum aveam să aflu recent, făcea parte din compartimentul de Cercetări Penale al Securității Municipiului București. Numele lui real era Nicolae Urucu, iar asta aveam s-o aflu prin 1994, când aveam să-l reîntâlnesc și să încerc să-i cer socoteală, chiar în apartamentul lui din blocul aflat în spatele Institutului de Arhitectură Ion Mincu din centrul capitalei, cel care avea la parter Galeriile Orizont.

…Din păcate, studiindu-mi dosarul aflat la CNSAS, D.U.I. ”MATEMATICIANUL”, n-am găsit nici măcar o declarație dată de mine în timpul anchetei care tocmai începuse, practic, pentru mine, în seara de 10 decembrie 1987, dată la care am luat primul contact cu subordonații generalului Gianu Bucurescu.

Astfel, nimic din ceea ce tocmai am descris mai sus nu rezultă din dosarul primit de mine în copie de la CNSAS. Tot ce lipsește din dosarul meu de la CNSAS a ajuns, am aflat ulterior, chiar de la colonelul Urucu, în 1994, la dosarul lui Mihai Botez care era cercetat, spunea același Urucu, de ofițerii Direcției a III-a contraspionaj. Numai că dosarul lui Botez ar fi fost ars în decembrie 1989, fiind unul dintre dosarele aflate în lucru la acea dată și distrus de ofițerul care îl avea în fișet, ofițer care, ulterior avea să-și asume oficial distrugerea/arderea acelui dosar. Există în acest sens, la CNSAS, un dosar ce conține o listă de persoane și procese verbale cu arderea dosarelor de anchetare a acelor persoane, listă pe care se află și numele meu. Informația apare, indirect, chiar pe coperta dosarului meu, unde se face trimitere la un alt dosar (15730), o mențiune consemnată sub următoarea formă ”are și 15730 vol I fila 2 I329576”.

 Fragment din coperta 1 a dosarului DUI ”MATEMATICIANUL”, cu indicația ce face trimitere la distrugerea unor documente dintr-un alt dosar în care apărea numele meu

Fragment din coperta 1 a dosarului DUI ”MATEMATICIANUL”, cu indicația ce face trimitere la distrugerea unor documente dintr-un alt dosar în care apărea numele meu

Mergând la fila indicată din dosarul respectiv, am descoperit că, oficial, mare parte din documentele care ar fi putut reconstitui ancheta din DUI MATEMATICIANUL, au fost distruse. Au rămas, din fericire, documentele aflate în provincie (cele 152 file!), trimise în copie pentru continuarea urmăririi mele informative pe perioada în care am funcționat ca profesor, deci am ieșit de sub controlul SMB și am intrat sub controlul securității Ialomița, mai precis al securiștilor din Urziceni.

Prin urmare, D.U.I.  MATEMATICIANUL, în care sunt adunate, laolaltă, documente ce probează urmărirea informativă declanșată asupra mea, în septembrie 1987, de fosta Securitate, în timp ce eram student în ultimul an la Facultatea de matematică a Universității București, continuată ulterior, pe perioada în care eram profesor stagiar, până la lovitura de stat din Decembrie 1989, nu conține multe dintre documentele extrem de importante, după opinia mea, ale anchetei la care am fost supus începând din după-amiaza zilei de 10 decembrie 1987 și terminând cu seara de 21 decembrie 1989.

Astfel, toate declarațiile date de mine ofițerului anchetator colonel Nicolae Urucu (alias Mircea Ionescu) de la compartimentul din SMB corespondent Direcției de Cercetări Penale (Direcția a VI-a) a fostului DSS, lipsesc din dosarul primit de la CNSAS, la fel cum lipsesc rezultatele concrete ale urmăririi mele informative, stenogramele înregistrărilor diverselor discuții purtate în camera de cămin cu soția sau cu diverși colegi, rezultatele filajelor aprobate si derulate pe diverse perioade, în concluzie, aproape tot ce are legătură direct sau indirect cu matematicianul Mihai Botez, cel cu care m-am solidarizat prin scrisoarea trimisă la Europa Liberă. De fapt, pe coperta dosarului meu de la CNSAS scrie că a fost deschis” pe 14.09.1988 (deci la un an după ce se declanșase ancheta împotriva mea) și ”închis” pe 11.09.1990, adică la aproape un an după ce sistemul comunist fusese demolat, chipurile, de urmașii din linia a II-a ai lui Ceaușescu.

În acest fel, nimic important din dosarul început oarecum stângaci, în noaptea de 10 decembrie 1987, printr-un pumn bolovănos primit în ceafă de la un cetățean (subofițer) abrutizat, care păzea, pe interior, ușa din camera de anchetă aflată la subsolul sediului central al Securității Municipiului București (SMB), nici chiar afirmația ”savantă” făcută ulterior de generalul Gianu Bucurescu, în prezența socrului meu, pe un ton grav-superior, cum că ”socialismul nu se’mpiedică de-un ciot!” (reducând astfel la zero -din punctul lui de vedere –  utilitatea gestului meu, raportat la sistemul pe care îl apăra), nu apare în dosarul de la CNSAS.

Impreună cu soția mea, în fața intrării în clădirea unde se află Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Aveam ”deviații vizibile de comportament” și chiuleam de la Ecuații diferențiale și cu derivate parțiale! Așa arăta atunci ”MATEMATICIANUL”, ”dușmanul poporului” de lași, bizoni și mămăligari!
Impreună cu soția mea, în fața intrării în clădirea unde se află Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Aveam ”deviații vizibile de comportament” și chiuleam de la Ecuații diferențiale și cu derivate parțiale! Așa arăta atunci ”MATEMATICIANUL”, ”dușmanul poporului” de lași, bizoni și mămăligari!

Desigur, printr-o adresă oficială, din acel dosar început în 1987 au fost transmise la Securitatea Ialomița (ce continua urmărirea mea informativă cu începere din septembrie 1988, de  când îmi luasem în primire postul de profesor de matematică) 152 de file ce priveau mai degrabă gradul de pericol public, pentru securitatea statului, care mi se atribuise, decât documentele ce rezultaseră în urma anchetei derulate vreme de un an de zile, cu discuții interminabile purtate cu ofițerul Urucu, atât de mine cât și de soția mea, la sediul SMB (de pe Beldiman) dar și la etajul 2 sau 3 al sediului centrala al Poliției Capitalei (str Eforie) unde ofițerii de la serviciul Cercetări Penale al Securității aveau câteva camere pe care le foloseau acoperit exclusiv pentru anchetarea disidenților. Cei care au fost anchetați de securitate cunosc această ”facilitate” oferită SMB de către conducerea MI.

matematicianul-012

Adresa prin care Securitatea Municipiului București a transmis la Securitatea Ialomița un dosar cuprinzând 152 de file (ce conțineau și ”multe dubluri”) din dosarul in care eram anchetat în legătură cu Mihai Botez. Majoritatea declarațiilor care aveau legătură cu Mihai Botez, am aflat ulterior, mergeau însă la dosarul acestuia, instrumentat de ofițerii de contraspionaj de la Direcția a III-a. Acesta este motivul pentru care eram numit de anchetator, uneori, ”puiul” lăsat în țară de Mihai Botez…

Printre primele măsuri luate de anchetatori, după contactul direct cu subsemnatul, de pe 10 decembrie 1987, a fost darea ”obiectivului” Dan Badea în ”urmărire” la câteva dintre unitățile responsabile de paza și apărarea ”conducerii superioare de partid și de stat” (securiștii nu aveau voie să scrie direct numele lui Nicolae Ceaușescu în rapoartele lor, forma agreată pentru el și nevastă-sa fiind aceasta, de ”conducere superioară….”): Serviciul Trasee, Direcția a V-a, USLA (UM 0620) și Filajul (UM 0672).

 

Adresa privind ”atentatorul” Dan Badea, cu fotografie anexată, trimise către Serviciul 510 (”Trasee”) din cadrul SMB
Adresa privind ”atentatorul” Dan Badea, cu fotografie anexată, trimise către Serviciul 510 (”Trasee”) din cadrul SMB

Ofițerul care se ocupa de cazul ”MATEMATICIANUL”  a semnalat Direcției a V-a, transmițând o fișă de caracterizare specifică, însoțită de fotografie și de adresa cu ”intenția de atentat” împotriva ”conducerii superioare” a patriei socialiste.

FIȘA mea, transmisă DIRECȚIEI a V-a (PAZĂ ȘI PROTECȚIE A PREȘEDINTELUI), din care rezultă că sunt un ”element periculos”, intenționez să procur ”o armă” pentru a atenta la viața ”conducerii superioare...” și că instig la răsturnarea regimului lor...
FIȘA mea, transmisă DIRECȚIEI a V-a (PAZĂ ȘI PROTECȚIE A PREȘEDINTELUI), din care rezultă că sunt un ”element periculos”, intenționez să procur ”o armă” pentru a atenta la viața ”conducerii superioare…” și că instig la răsturnarea regimului lor…
11.12.1987: Adresa SMB, semnată de Goran, prin care sunt semnalat, cu poza de rigoare, Direcției a V-a pentru ”intenții de atentat împotriva...”...
11.12.1987: Adresa SMB, semnată de Goran, prin care sunt semnalat, cu poza de rigoare, Direcției a V-a pentru ”intenții de atentat împotriva…”…

Alertarea luptătorilor antiteroriști de la USLA:

USLA este alertată cu privire la pericolul pe care-l reprezint și rugată să nu-mi permită accesul în obiectivele apărate, în perioada ”11 decembrie 1987 - 1 februarie 1988”. Nu știu de ce au ales exact acest interval de timp. Probabil că pe 2 februarie era ”Ziua Porților Deschise” în obiectivele apărate de USLA.
USLA este alertată cu privire la pericolul pe care-l reprezint și rugată să nu-mi permită accesul în obiectivele apărate, în perioada ”11 decembrie 1987 – 1 februarie 1988”. Nu știu de ce au ales exact acest interval de timp. Probabil că pe 2 februarie era ”Ziua Porților Deschise” în obiectivele apărate de USLA.

Atenționarea Unității de Filaj:

Adresa către Unitatea de Filaj (UM 0672) unde aveam interdicție o lună în plus față de USLA...
Adresa către Unitatea de Filaj (UM 0672) unde aveam interdicție o lună în plus față de USLA…

În paralel, atât eu cât și tatăl meu suntem semnalați securiștilor din Argeș, Serviciul ”S” (Scrisori) pentru interceptarea corespondenței.

Adresa trimisă de SMB către Securitatea din Argeș (județul de unde proveneam) prin care se cere interceptarea corespondenței mele și a tatălui meu, miner...
Adresa trimisă de SMB către Securitatea din Argeș (județul de unde proveneam) prin care se cere interceptarea corespondenței mele și a tatălui meu, miner…

 

Apare și prima CERERE DE FILAJ solicitată de SMB pentru trei zile (11.12-13.12.1987) pe motiv că sunt ”suspect în ”FEREASTRA” și cu intenții de atentat și acte de dezordine”. Filatorul este avertizat să nu se apropie prea mult de ”obiectiv” pentru că deși e ”pasionat de filosofie”, are o ”fire impulsivă” și este ”recalcitrant”.

Singura Cerere de Filaj existentă în dosar, din 12 decembrie 1987, deși au fost mai multe situații în care filajul se efectua la vedere...
Singura Cerere de Filaj existentă în dosar, din 12 decembrie 1987, deși au fost mai multe situații în care filajul se efectua la vedere…
Cerere de Filaj pe numele Badea Dan, din 12.12.1987 (pag 2)
Cerere de Filaj pe numele Badea Dan, din 12.12.1987 (pag 2)

Referitor la Filaj, nu pot trece peste un document în care ofițerul care răspundea de cazul meu, lt.col. Silvia Crețu, o blondă masculinizată aflată atunci, din câte am aflat recent, în grațiile sexuale ale fostului șef al SMB (UM 0800/S), Gheorghe Dănescu, face o mențiune extrem de gravă, cu bătaie lungă  la adresa Direcției a III-a, cea care răspundea de instrumentarea cazului Mihai Botez. La finalul unui Raport referitor la soția mea, în care din nou apare sursa BOBU, dar și o misterioasă persoană de încredere S.I. (trebuie să fie vorba despre un cadru didactic), creața lui Dănescu face o mențiune fără legătură cu ceea ce tocmai scrisese: ”Raportez că BADEA DAN nu a fost observat în compania lui Botez Mihai”. Mențiunea este importantă pentru că dacă Botez nu era filat continuu, înseamnă fie că Direcția a III-a nu-și făcea treaba, fie că Filajul dormea în izmene, fie că Botez era omul lor, adică securist.

Spun asta pentru că întânirea în cadrul căreia i-am predat scrisoarea către Europa Liberă a avut loc chiar în fața intrării de la Facultatea de Matematică, în văzul tuturor. El a luat plicul cu scrisoarea mea, l-a băgat tacticos în geantă (avea o geantă de mână) fără nicio teamă și m-a rugat să-l însoțesc înspre Capșa pentru a schimba impresii. Ne-am oprit chiar în câteva rânduri, când voia să accentueze asupra a ceea ce avea să mi se întâmple (bătaie, arest etc), după ce va fi citită scrisoarea la Europa Liberă, să vadă dacă înțeleg la ce mă expun, apoi s-a mai oprit o dată să-mi explice cum vede el mișcarea din Polonia, care a fost rolul Papei Paul al II-lea, al lui Lech Walesa, al Solidarității și reacția lui Wojciech Jaruzelski…N-a fost însă singura întâlnire cu Mihai Botez, deci e ciudat cum a scăpat Contraspionajului aceste ”intersecții”.
Raport despre soția mea, Camelia Badea

Raport despre soția mea, Camelia Badea
Raport  din 8 decembrie 1987 referitor la soția mea (pag. 2). La finalul acestuia se face o consemnare șocantă: Raportez că BADEA DAN nu a fost observat în compania lui Botez Mihai” - asta înseamnă că FILAJUL a dormit sau erau desemnați niște incompetenți să-l fileze pe Botez....
Raport din 8 decembrie 1987 referitor la soția mea (pag. 2). La finalul acestuia se face o consemnare șocantă: Raportez că BADEA DAN nu a fost observat în compania lui Botez Mihai” – asta înseamnă că FILAJUL a dormit sau erau desemnați niște incompetenți să-l fileze pe Botez….

Modul tranșant în care purtam discuțiile în grupurile din cadrul Facultății sau la Căminul Grozăvești și în care îmi susțineam, uneori cu agresivitate verbală, ideile, recunoscând însă că greșesc atunci când contra-argumentele prezentate erau suficient de tari și, odată convins că am greșit îmi schimbam complet atitudinea, i-a determinat pe unii să vadă în asta o problemă ce ține de psihiatrie. ”Are deviații de comportament vizibile”, scria turnătorul BOBU, contrariat de faptul că niciuna dintre scutirile mele medicale nu indica probleme psihice. BOBU trebuie să fi fost un derebedeu de lingău comunist, care în viața lui n-a ridicat tonul la cineva și de aceea vedea la mine, fiu de miner crescut la țară, aberații comportamentale.

19 sept 1987: Raport privind informațiile obținute de la turnătorul BOBU, care a mai apărut și în episodul trecut și pe care vreau să-l cunosc și să-i confirm că am grave ”deviații de comportament vizibile”! Am cerut deja oficial, conducerii CNSAS, identificarea celor care s-au ascuns sub numele conspirative ce apar în dosarul meu...
19 sept 1987: Raport privind informațiile obținute de la turnătorul BOBU, care a mai apărut și în episodul trecut și pe care vreau să-l cunosc și să-i confirm că am grave ”deviații de comportament vizibile”! Am cerut deja oficial, conducerii CNSAS, identificarea celor care s-au ascuns sub numele conspirative ce apar în dosarul meu...
pag 2 a Raportului făcut pe baza turnătoriei lui BOBU
pag 2 a Raportului făcut pe baza turnătoriei lui BOBU

Pe 16 decembrie 1987, deci la o săptămână după ce am fost băgat pentru prima dată în subsolul clădirii SMB de la intersecția Beldiman cu Eforie, a fost elaborat și primul PLAN DE MĂSURI în D.U.I. MATEMATICIANUL, stabilindu-se ceea ce avea să urmeze.

Citind acest document, care prezintă cu totul altfel ”situația din teren” și coroborând cu rezoluția pusă de unul dintre șefii SMB (nu știu a cui e semnătura, ea a mai apărut și cu alte ocazii în locul semnăturii lui Bucurescu Gianu) ai impresia că ești în KAFKA. Unul scrie că ai de-a face cu un individ ”suspect de atentat la viața unor personalități din conducerea superioară de partid și de stat” (compusă din Nicolae și Elena Ceaușescu), ba  a mai și scris o scrisoare la Europa Liberă prin care instigă la ”răsturnarea regimului” și aduce ”injurii la adresa conducerii superioare de partid și de stat”, plus ”grave calomnii și denigrări realităților din țara noastră și sistemului socialist”, iar altul ordonă, printr-o rezoluție olografă pusă pe document, după ce aprobă măsurile propuse pentru rezolvarea cazului, să-i fie chemați părinții atentatorului ”la școală” și să fie pus în discuția organizației  UTC!

O idioțenie mai mare decât asta n-am văzut de când studiez fenomenul securistic din România. Cât de tâmpit trebuie să fii ca să crezi că pentru a-l potoli pe unul care intenționează să-l împuște pe Ceaușescu, că de aceea i-ai deschis D.U.I,  faci o ședință cu părinții și rezolvi problema! Sau sa-l pui în discuția UTC! Cum să te gândești că excluderea din UTC a unuia care instigă la răsturnarea regimului comunist, este o soluție pentru convingerea lui să renunțe la o asemenea intenție?!

Descrierea făcută subsemnatului, prin intermediul surselor BOBU și a ”persoanei de încredere” D.G. (prof univ dr. Dincă George, fostul prorector de atunci, unul pe care l-am făcut șpăgar în față) pare a fi a unui golan cu ceva probleme psihice: un ”repetent cunoscut cu o comportare ciudată, impulsiv, recalcitrant”, fost colaborator la revistele studențești de unde ar fi fost dat afară pentru că scria ”tendențios”, intenționează să-l împuște pe Ceaușescu, dacă ar avea pușcă, instigă la răsturnarea regimului (deci trebuie să fie nebun de-a binelea!), iar întrebat de tovarășii de la Partid dacă el e autorul scrisorii citite la Europa Liberă, a negat. Ia chemați-i părinții la școală să-i administreze o lecție, a zis Bucurescu Gianu! Ce, el crede că socialismul se’mpiedică de-un ciot?!”. Asta a fost esența gândirii lui Bucurescu Gianu sau celui care a semnat în locul său, sau asta rezultă din ceea ce a prezentat Silvia Crețu în ”expunerea ei de motive” pentru aplicarea metodei numite ”INFLUENȚARE POZITIVĂ”  care presupunea reeducarea ”golanului” și, eventual, atragerea lui de partea ”noastră”. Pentru asta însă, obiectivul trebuie cunoscut. Așa că măsurile propuse de blonda lt. col Silvia Crețu, una dintre amantele de atunci ale generalului Gheorghe Dănescu, presupuneau cunoașterea și studierea atentă a tuturor relațiilor și discuțiilor ”Matematicianului”, deci înconjurarea lui cu turnători, plasarea de tehnică operativă până și-n cur (mi-au repartizat o cameră la căminul B din Grozăvești, după ce au înțesat-o cu tehnică operativă specială, așa cum am arătat în materialul anterior: la cămin trebuie să-l încadrăm informativ și măsuri TO”, sau ”Să aranjăm ca factorii de conducere să-i repartizeze camera după vacanța de iarnă, timp în care noi să luăm măs. T.O) etc. etc.

Primul PLAN DE MĂSURI după anchetele începute în subsolul SMB, în noaptea de 10 decembrie 1987, anchete care se terminau spre dimineață, când eram dus la cămin pentru că nu se luase decizia arestării mele.
Primul PLAN DE MĂSURI după anchetele începute în subsolul SMB, în noaptea de 10 decembrie 1987, anchete care se terminau spre dimineață, când eram dus la cămin pentru că nu se luase decizia arestării mele.
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 2)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 2)

Apar, astfel sursele BOBU, RĂZVAN ȘI VIRGILIU dar apare și numele de ROȘCA STĂNESCU. Cel din urmă este chiar Sorin Roșca Stănescu, considerat a fi unul dintre prietenii mei, deși el nu era decât un impostor de presă, un milog – cum vom vedea într-un alt episod, mutat de la Viața Studențească la Informația Bucureștiului. Securista Silvia Crețu nu știa cine e acest Roșca Stănescu, de la Informația Bucureștiului, dar avea să ceară date despre el de la Serviciul 120, neștiind la acea dată că individul fusese un informator ordinar la USLA. Vom vedea, mai încolo, conform documentelor din dosarul meu, cine era de fapt Sorin Roșca Stănescu.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag3)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag3)

 

Interesant este faptul că în acest Plan de Măsuri este singurul loc în care apare numele anchetatorului meu (cum o fi scăpat acest document de la ardere?!), colonel Nicolae Urucu. La punctul  8 al Planului apare următoarea măsură: ”având în vedere activitatea ostilă a obiectivului prin trimiterea scrisorii la ”Europa Liberă” și a relațiilor (pe) care le are cu BOTEZ MIHAI, organele noastre vor întreprinde măsura cercetării sale informative, care va fi efectuată împreună cu compartimentul de cercetări penale al Securității Municipiului București. Termen: 15 decembrie 1987 (ceea ce înseamnă că planul a fost postdatat – 16.XII.1987!)/ Răspund: maior Florea Florica, colonel Urucu Nicolae, lt.col Crețu Silvia”.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag4)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag4)

Aceeași soartă i s-a pregătit și lui (Sorin) Roșca Stănescu: ”Prin compartimentul de cercetări penale al SMB se va efectua cercetarea informativă a numiților (…) și ROȘCA STĂNESCU, elemente aflate în anturajul apropiat al obiectivului, în scopul obținerii de date cât mai complete privind activitatea și preocupările dușmănoase ale celui în cauză. Termen: 27 decembrie 1987/ Răspunde lt.col. Crețu Silvia”. Cum spuneam vom vedea ce a aflat blonda Crețu de la ROȘCA STĂNESCU.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag5)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag5)

De departe, cea mai ”inteligentă” dintre măsurile gândite de creața blondă cu grad de lt.col. de la serviciul 141 din SMB (Artă-Cultură), este măsura nr.13:

pentru dezinformare și contracararea activităților de propagandă ostilă desfășurată de postul de radio ”Europa Liberă” împotriva țării noastre, în cooperare cu compartimentul ”Eterul” și Serviciul special ”D” (Dezinformare – nota mea) se vor lua măsuri de influențare pozitivă și de determinare a lui BADEA DAN de a dezminți printr-o scrisoare trimisă postului de radio ”Europa Liberă”, afirmațiile calomnioase făcute sub influența (aici mă jignește creața lui Dănescu!) BOTEZ MIHAI. Același lucru va fi realizat și prin intermediul mijloacelor de presă studențești” – a plănuit lt.col Silvia Crețu, măsură ce trebuia finalizată pînă pe 30 ianuarie 1988.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 6)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 6)

O Notă emisă ulterior avea să aducă modificări interesante acestui plan. Inclusiv, culmea!, încercarea de recrutare a mea ca informator!

(va urma)

Dan BADEA

D.U.I ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (II): ”Cel în cauză instigă la răsturnarea regimului”

Conform documentelor existente în dosarul meu de urmărire informativă (D.U.I.) de la CNSAS, rezultă că ”am fost luat în lucru prin DUI pe data de 10 noiembrie 1987”, primul PLAN DE MĂSURI în cazul meu  fiind aprobat pe data în 7 noiembrie 1987, data în care, coincidență!, am avut cununia civilă.

 Două fotografii de-ale mele, din cele zece, alături de plicul cu care au fost trimise la Direcția a V-a (Pază și Protecție) pentru a fi recunoscut în cazul în care aș încerca să atentez la viața Dictatorului.

Două fotografii de-ale mele, din cele zece, alături de plicul cu care au fost trimise la Direcția a V-a (Pază și Protecție) pentru a fi recunoscut în cazul în care aș încerca să atentez la viața Dictatorului.

Eram deja un pericol pentru securitatea statului.

Portret în tuș realizat de Securitate: DAN BADEA - ”INSTIGATOR LA RĂSTURNAREA REGIMULUI” dictatorial, cu ”O URĂ PROFUNDĂ ÎMPOTRIVA CONDUCERII DE PARTID ȘI DE STAT”...
Portret în tuș realizat de Securitate: DAN BADEA – ”INSTIGATOR LA RĂSTURNAREA REGIMULUI”
NOTA... (pag 2)
NOTA… (pag 2)

Practic, documentul a fost realizat pe 2 noiembrie 1987, după discuția ofițerului anchetator cu un personaj extrem de interesant din Facultatea de Matematică a Universității București, un individ ”titrat” din punct de vedere științific, dar Persoană de Încredere pentru Securitate. Conform informațiilor de pe site-ului CNSAS, persoana de încredere este ”persoana care, fără a fi recrutată oficial, sprijinea Securitatea la solicitarea ofiţerilor, participând la realizarea anumitor sarcini operative (ca influenţarea pozitivă, dezinformarea, destrămarea anturajului etc.)”. Este vorba despre numitul George (Gheorghe) Dincă, prorectorul de atunci al Universității București, cel care a aprobat prima descindere în camera mea de cămin pentru a-mi fi verificat fiecare ungher în care aș fi putut ascunde arme sau muniție pe care urma să le folosesc, așa după cum raportase ”corista” din Reșița cu numele conspirativ ”POPOVICI AURORA”, pentru a-l asasina pe Dictator.

Până când aveam să confirm că sunt cu adevărat periculos pentru  securitatea regimului comunist, adică până la citirea la postul de radio Europa Liberă a scrisorii mele adresate în mod public matematicianului disident Mihai Botez, cu care mă solidarizam în lupta sa împotriva sistemului ceaușist, modelat de el ca un ”sistem înghețat”/închis din punct de vedere matematic, Securitatea Municipiului București mă considera un posibil suspect de atentat la viața ”conducerii superioare de partid și de stat” – numele de botez comunist al lui Nicolae Ceaușescu. După apariția scrisorii, securiștii și-au dat seama că au un caz deosebit, deoarece au acționat ca la carte alertând toate unitățile responsabile atât de paza președintelui cât și de acțiuni de prevenire și combatere a unui act terorist.

Înainte de a prezenta rezultatul discuției ofițerului anchetator, lt.col Crețu Silvia, cu unul dintre primii mei turnători, prorectorul Gheorghe Dincă și realizarea Planului de Măsuri, trebuie să fac

o precizare:

În primii ani de facultate, am colaborat la revistele studențești din capitală, de la Universitatea și Convingeri Comuniste, la Viața Studențească. Deși aveau nume spurcate, acestea erau revistele studențești de atunci. Numai că eu, venind de la țară, dintr-o zonă necooperativizată în care cei mai curajoși dintre locuitori au realizat ultima rezistență anticomunistă în munți (pe unde se strecura Râul  Doamnei, pe care a curs inclusiv sângele ultimiilor luptători din Nucșoara-Argeș), aveam altfel de convingeri.

Așa se face că în cadrul unei anchete studențești pe tema șpăgilor date de studenți pentru o cameră în căminele Universității București, din complexele studențești Grozăvești și 6 Martie, mergând pe vrej în sus ajungeam, indiferent de caz, la cel care răspundea de cămine din partea Univeristății, adică la preorectorul Gheorghe Dincă. El era șeful cel mare fără de care nu se mișca nimic în cămine. Fiind și fiu de miner, adică mereu cu capsa pusă în cazul în care mă întîlneam cu nedreptatea, minciuna sau necinstea, m-am dus direct la prorectorul Dincă să-l întreb de ce ia șpagă de la studenții amărâți pentru cazare în cămine.

Prorectorul m-a primit, la o zi sau două după ce m-am anunțat pentru audiență fiind anunțat că veneam ”de la ziar” și, conform cutumei, eram (sau trebuia să fiu) de-al lor, iar el – ca orice activist – avea nevoie de publicitate în Viața studențească. Numai că atunci când am intrat în luxosul lui birou și a vrut să-mi povestească despre eforturile depuse de Partid, prin Universitate, pentru a mări confortul studenților căminiști, mi-am cerut scuze și l-am pălit, scurt, cu o întrebare: ”Domnule prorector, se spune că luați șpagă pentru repartizare camerelor din căminele Grozăvești, inclusiv de la studenții străini. Cum comentați această acuzație care vi se aduce din mai multe surse studențești, dar și de la persoane din administrația căminelor?”.

Universitarul DINCĂ GEORGE- Persoană de Încredere pentru DSS
Universitarul DINCĂ GEORGE- Persoană de Încredere pentru DSS

Prorectorul, un  individ cu părul complet alb, încremenise. Era, parcă, o pastă albă transpirată cu formă umană din creștet până-n nodul cravatei. Deși avea părul complet alb, se albise și la față auzind o asemenea ”obrăznicie”. El, ditamai profesorul universitar, acuzat de șpagă chiar în biroul său dotat probabil cu microfoane, a amuțit preț de câteva secunde și apoi, după ce mi-a spus că unul ca mine (se interesase cine sunt și aflase că repetasem anul III din motive ”filosofice”) nu are dreptul să-i pună lui astfel de întrebări, m-a poftit nervos cu arătătorul afară, fără alte explicații. Aflat în sediul Facultății de drept, biroul prorectorului era de un lux care mă șocase, dar nu mă intimidase deloc, încă de la intrare, iar răspunsul activistului albinos m-a satisfăcut pe deplin. Habar n-aveam că tocmai îmi făcusem harakiri.  N-aveam să pot publica materialul în care să-l acuz că ia șpagă, pentru că Viața Studențească avea ”standardele” ei, iar cei care scriau acolo erau în mare parte informatori ai Securității. Prorectorul Dincă avea să prezinte ulterior, ofițerului anchetator, varianta sa albinoasă conform căreia mi-ar fi spus că un ”repetent” nu are dreptul să scrie articole în ziar! Sigur, prorectorului Dincă nici măcar nu-i trecuse prin capul lui de activist, transpirat ca un cal, faptul că, peste ani, unul dintre repetenții care, probabil, dăduse și el șpagă să obțină o cameră mai bună în căminul din Grozăvești, avea să devină președintele interimar al României.

dinca- fiul caracalului
Dincă – fiul Caracalului

revenind,

Pe 2 noiembrie 1987, lt.col Crețu Silvia, o securistă conștiincioasă de felul ei, dar complet lipsită de imaginație, l-a luat însă pe prorectorul Dincă drept o sursă credibilă pentru realizarea Planului de Măsuri îndreptat împotriva mea. Adevărul e că omul mă citise: unul care-l acuzase în față că ia șpagă era cu siguranță ”capabil de fapte antisociale”.

”Ștampila” pusă de prorector era însă apă d eploaie față de ceea ce spusese  sursa ”Popovici Aurora” din Reșița, despre mine, anume ca ”vorbea de calea comunismului cu un aer batjocoritor, vorbea de conducerea țării cu un aer de criminal, un fanatic, cum numai în filme am văzut” și că mă chinuiam să contruiesc ”o pușcă”.

Iată ce-a consemnat, olograf,  anchetatoarea creață (lt. col Crețu Silvia) din șueta la o cafea în biroul luxos al prorectorului Gheorghe (George) Dincă, despre ”obiectivul” Dan Badea:

”Din discuțiile purtate cu prorectorul DINCĂ GHEORGHE, profesor la Facultatea de Matematică, care se ocupă de problemele studenților, inclusiv de căminele Universității, în legătură cu studentul BADEA DAN din anul IV au rezultat următoarele:

are o slabă pregătire profesională, dezinteresat în procesul de învățământ, rămas repetent.

– are o comportare și o atitudine discordantă, în sensul că s-a prezentat la tov. Dincă informându-l că intenționează să redacteze niște articole cu un conținut critic și pe care să le publice în ”Viața Studențească”. Întrebat fiind ce anume vrea să critice, a dat explicații din care rezulta labilitatea psihică a acestuia, reaua intenție și idei străine de viața universitară. Profesorul Dincă Gheorghe l-a apostrofat că ”studenții repetenți nu au latyitudinea și dreptul de a publica articole” atâtat timp cât nu sunt exemple profesionale la locul lor de muncă.

-îl apreciază capabil de fapte antisociale.

Raportez că acest student a fost dat în grija prof Dincă care (sic!) se va ocupa de preocupările și activitatea acestuia și organele noastre vor coopera permanent cu org. ASC în vederea angrenării lui în viața organizației de tineret șia influențării sale pozitive”

Semnat lt.col Crețu S.

matematicianul-150 matematicianul-151

Pe baza acestei discuții Lt col Crețu Silvia și-a făcut planul și și-a stabilit pașii de urmat, inclusiv așezarea în dispozitiv a informatorilor BARBU, VIRGIL și VASILE, plasați pe urmele mele de repetent ordinar antisocial, cu ”deviații de comportament”, ”comentarii ostile la adresa politicii interne și externe a partidului și statului nostru” și ”suspect de a săvârși acțiuni de atentat împotriva unor personalități din conducerea superioară de partid și de stat” (e vorba, desigur, de personalitățile multiple ale lui Ceaușescu).

Prin urmare, a decis securista Crețu, ”pentru realizarea obiectivelor propuse, organele noastre vor întreprinde următoarele măsuri:

1. instruirea și dirijarea cu sarcini a sursei ”BARBU” și a informatorului ”VIRGIL” (student la Facultatea de matematică, căminist) în vederea cunoașterii comportării sale prezente, atât în facultate, cât și la cămin; preocupările sale prezente, persoanele cu care se află în relații și natura lor; comentariile politic epe care le face în rânsul colegilor și poziția sa fașă de orțnduirea noastră” (Termen: permanent. Răspunde: lt.col. Crețu Silvia)

2. Măsuri de infiltrare a informatoruluii ”VASILE” (student anul IV facultatea de istorie-filozofie, căminist, care îl cunoaște pe obiectiv din 1984 când colaborau la ”Convingeri comuniste”) și dirijarea cu sarcini în scopul stabilirii concepțiilor sale politice prezente, preocupărilor literare și dacă au un conșinut ostil; legăturile obiectivului în mediul universitar și în afara acestuia , ”preocupările de a-și procura armament sau alte mijloace pe care să le folosească în scop de atentat”. (Termen: permanent. Răspunde: lt.col. Crețu Silvia)”

Mai departe se propune contactarea fostului meu coleg de cameră, obținerea de date noi de la turnătoarea din Caraș Severin, ”corista” ”POPOVICI AURORA” care mi-a fost plasată în camera de cămin etc.

Mi-a atras atenția măsura nr.6:Întrucât obiectivul este semnalat cu preocupări literare, unele având conținut ostil, sub formă legendată, cu sprijinul (cenzurat – dar e vorba despre ”amicul” Gheorghe Dincă, prorectorul Universității București) se va efectua o pătrundere în camera de la cămin unde locuiește. (Termen 21.12.1987. Răspunde: lt.col. Crețu Silvia)”

(…)

8. Se vor întreprinde măsuri ”S” (interceptarea corespondenței scrise – nota mea) pe o perioadă de un an în scopul cunoașterii legăturilor pe care BADEA DAN le are în țară și străinătate, natura acestora.  ”Termen 03,11,1987. Răspunde: lt.col. Crețu Silvia)”

La fel, mai planifică lt.col. Crețu, se vor înainta serviciului ”S” din cadrul SMB, probe de scris aparținând obiectivului, și se vor lua ”Măsuri de identificare și verificare a numitului ”SORIN” absolvent al Facultății de istorie-filozofie care se află în relații apropiate cu Badea Dan, stabilindu-se natura acestora

Șeful colectivului de securiști era cpt. Munteanu Nicolae, anchetatorul Lt.col Crețu Silvia, iar șeful Serviciului Maior Florea Florica.

Primul Plan de Măsuri în DUI MATEMATICIANUL
Primul Plan de Măsuri în DUI MATEMATICIANUL
Primul PLAN DE MĂSURI în DUI MATEMATICIANUL
Primul PLAN DE MĂSURI în DUI MATEMATICIANUL
Primul PLAN DE MĂSURI în DUI MATEMATICIANUL
Primul PLAN DE MĂSURI în DUI MATEMATICIANUL

Pe 4 noiembrie 1987, este activată sursa ”BOBU”. Apare astfel prima Notă informativă olografă semnată de Bobu, care trebuie să fie ori un profesor sau asistent, ori cineva din conducerea ASC, ori de la Secretariatul facultății.

În cadrul facultății, susnumitul are o comportare bună, dar cu rezultatele la învățătură destul (de) slabe (bun, dar prost -nota mea). Absentează foarte mult pe motive medicale. Locuiește la căminul ”Grozăvești” împreună cu Ștefan Cristian care deasemenea este foarte slab.

În facultate este cunoscut ca un element cu o comportare ciudată, impulsiv, recalcitrant. În cadrul muncii generale ASC a făcut diverse reportaje cu referiri la activitatea studențească, lucru pentru care a beneficiat de atenția favorabilă a decanului. Până în prezent nu a fost semnalat cu comentarii ostile, dar în cercuri mai restrînse este capabil să aibă asemenea mannifestări. Provine dintr-o familie modestă, tatăl fiind miner. În facultate nu are prea mulți prieteni, dar se manifestă ca un cunoscător de foarte multe ”probleme”.

04.XI.1987/ SS Bobu.

Turnătorul BOBU
Turnătorul BOBU

Rezoluția pusă pe Nota lui Bobu, adresată securistei Facultății de matematică, SILVIA COLIBAN, este clară: încadrare informativă la cămin și T.O. (adică instalații de ascultare și interceptare audio-video): ”Tov Coliban, la cămin trebuie să-l încadrăm informativ și măsuri T.O. Studiați problema. SS indesc.

rezoluția prin care se cere instalarea tehnicii TO (microfoane etc) în camera de cămin
rezoluția prin care se cere instalarea tehnicii TO (microfoane etc) în camera de cămin

Nota este însoțită de comentariul securistei Crețu: ”Badea Dan urmează să fie lucrat prin DUI. Sursa a fost instruită să stabilească în continuare preocupările, activitatea și comportarea stud. B.D. și S.C, dacă fac comentarii ostile la adresa orînd noastre, față de cine (stud., cadre did.), relațiile lor în facultate. Nota va fi expl. în DUI. Semnat lt col Crețu S.

Pe 9 noiembrie vine și răspunsul de la postul de poliție din comuna unde m-am născut, Coșești-Argeș, răspuns cerut încă de pe 3 octombrie, acesta fiind ultimul document din dosar datat înaintea apariției scrisorii mele de protest anti-dictatorial la Europa Liberă.

Răspunsul este unul din care nu rezultă că aș fi un individ cu probleme.

”Numitul Badea Dan (…)neîncadrat politic, judecat sau condamnat nu a fost, în comună nu este cunoscut în evidențele noastre de miliție și securitate, nu este stăpânit de vicii, nu este văzut în anturajul elementelor dubioase, în perioada cât a locuit în comună, a a vut o comportare bună, nu este cunoscut cu manifestări dușmănoase, în familie are o comportare bună. (…) Investigatul cât și rudele apropiate în comună au o comportare bună, nu sunt cunoscuți în evidențele  noastre de miliție și securitate, nu fac parte din secte religioase, nu întrețin relații cu cetățeni străini, nu au intenții de evaziune.

Semnat Șeful Postului de miliție, Dobroiu Gh. SS indesc.”

page0291 cerere inf cosesti
Cerere de investigații la domiciliul stabil din Argeș al MATEMATICIANULUI
Consătenii mei au numai cuvinte de laudă. Asta înseamnă că-mi erau complici...
Consătenii mei au numai cuvinte de laudă. Asta înseamnă că-mi erau complici…

Nu știu cine e acest Dobroiu, sau dacă mai trăiește, dar i-aș strânge mâna cu plăcere, pentru că nu a mințit, așa cum avea s-o facă omologul lui agramat din comuna Dîrmănești (comună alăturată pe Valea Râului Doamnei), unde mă născusem (pentru că acolo era dispensarul cel mai apropiat) dar care nu mă cunoștea și care a scris, probabil, după dictare, ca dobitocul, pentru că iată ce adaugă acesta, ca un milițian de modă veche, în finalul așa-zisului ”Raport de investigație” trimis la SMB pe 29.12.1987.

Din verificări sa(sic!) stabilit că cel în cauză (BADEA DAN) are legături cu cetățeni străini, cu care corespondează în special din SUA precum și cu posturile de radio reacționare cu care corespondează pe diferite căi în special cu Europa Liberă. Alte date de interes operativ nu sau (sic!) mai putut stabili întrucât cel în cauză nu locuiește pe raza comunei Dîrmănești.

Semnat: Ajutor șef de post Miliție, Vișan Florică

Cum aflase Florică de la Dîrmănești, prin investigațiile lui de milițian, cu cine am eu relații în SUA nu e greu de intuit. El copiase din adresa pe care o primise de la București. Ca orice milițian imbecil dar cu sclipiri de hoț.

Raportul făcut după ureche de milițianul adjunct din Dîrmănești/Argeș
Raportul făcut după ureche de milițianul adjunct din Dîrmănești/Argeș

Pe 7 decembrie 1987, după ce Bucurescu Gianu, șeful Securității Municipiului București ia cunoștință oficial de conținutul scrisorii mele citite în seara precedentă, la emisiunea ”De vorbă cu ascultătorii”, intră în alertă de gradul I. La fel și profesorii din Facultatea de Matematică, mai ales activul de partid…

Era un eveniment deosebit nu numai prin atacul extrem de dur la adresa ”conducerii superioare de  partid și de stat” și a întregului regim dictatorial, dar și prin faptul că semnatarul scrisorii își dăduse numele real și adresa exactă, atât de domiciliu cât și pe cea de la căminul din Grozăvești.

Dacă acest Dan Badea, care semnează, nu e nebun, atunci aveau de a face cu o sfidare sinucigașă a sistemului dictatorial pe care puțini români și-au permis-o până atunci.

Trebuie să fii nebun sau să ai suficient sânge (de donat) în instalație ca să-i spui lui Ceaușescu, deschis, ceea ce i-am spus eu, să-l compari cu Hitler și Stalin, să-i demontezi cultul personalității și să instigi populația la răsturnarea regimului dictatorial!

Devenisem, astfel, ținta piept nr.1 a Securității care, spre marea mea surprindere, a acționat cu extrem de mare intârziere, ”săltându-mă” abia după trei zile de filaj și supraveghere totală. Generalul Gianu Bucurescu, la fel ca și colonelul Goran, erau convinși că fac parte dintr-o rețea care le-a întins o cursă pe care încercau s-o priceapă: generalii lui Ceaușescu refuzau să creadă că au de-a face cu un protest singular/singuratic, al unui tânăr care nu avea absolut pe nimeni lângă el și nici o rețea paramilitară care să reacționeze în caz de nevoie.

După ce în seara de 6 decembrie 1987, în timp ce mă aflam la locuința socrilor mei din Urziceni, iar la Europa Liberă s-a anunțat că se va da citire unei scrisori trimise de studentul la matematici Dan Badea, socrul meu a intrat brusc în camera mea și m-a întrebat daca eu sunt ”cel despre care se anunțase că a trimis o scrisoare….”. Surprins, pentru că nu mă mai așteptam să mai apară acea scrisoare, i-am spus că da, am trimis o scrisoare, dar în vară! Apoi am mers și am ascultat împreună ”rechizitoriul” unui sistem ”înghețat”, citit de vocile inconfundabile ale Ioanei Măgură Bernard, Vlad Georgescu și Horia Georgescu, textul citit ocupând 19 minute și 40 de secunde din spațiul emisiei…

Abia trecuse o lună de când mă căsătorisem, convins fiind că nu va mai apărea textul scrisorii mele la Europa Liberă, iar acum aveam de dat explicații unor oameni care habar n-aveau că își dăduseră singura fiică unui viitor pușcăriaș (politic sau nu, n-avea nicio importanță câtă vreme, după ceea ce ascultaseră ei la radio, ”pușcărie 100%” scria pe ginerele lor)… Sigur, le-am explicat ca sunt revoltat și de ce sunt așa, iar apoi am decis ca a doua zi dimineață să plec la București, împreună cu soția, cu primul tren care trece prin Urziceni, ”trenul de 4 ”, pe de o parte ca să distrug notițele pe care le mai aveam în camera de cămin, cu diverse nume și scheme, iar pe de altă parte ca să nu fiu arestat de acasă, socrul meu fiind un om foarte respectabil în orașul Urziceni.

Așa se face că pe 7 decembrie în jurul orelor 6, cînd am intrat în căminul D din Grozăvești, lângă ghereta portarului era un individ străin de cămin care aștepta pe cineva (sigur se anunțase că voi sosi), iar pe caloriferul de la etajul 3, stătea tolănit un altul care, când am trecut pe lângă el, citea ceva în tavan ca și când eu nici nu existam. Băieții erau la post și voiau să fie văzuți. Voiau să știu că ei știu ceea ce era de știut.

Primul contactat pentru detalii despre ”nebunul” care a scris la Europa Liberă a fost Răsvan Balint, un coleg de an, de la grupa de Informatică din care făcea parte soția mea. În declarația dată, verbal sau în scris, nu a spus ceva rău despre mine. Ba chiar m-a acoperit spunând că nu făceam afirmații dușmănoase la adresa regimului. Indiferent de relația lui cu cei care l-au chestionat, nu mi-a adus prejudicii de niciun fel. Da, îl citeam pe Noica și nu-l ascultam pe Iftimie, lectorul de la ”Ecuații diferențiale cu derivate parțiale”, pentru că nu aveam timp.

matematicianul-144 rasvan balint 7.12
Răsvan Balint, coleg de grupă cu soția mea, a fost primul întrebat despre noi…Nu mi-a spus niciodată că ar fi fost întrebat ceva…

Conform rezoluției puse pe acest raport, colegul Răsvan Balint era considerat SURSĂ pentru anchetatori.

Rezoluția pusă de superiorul ofițerului care se ocupa de caz atrăgea atenția securistului facultății, lt.col Silvia Coliban, să obțină date concrete dela SURSA RĂSVAN BALINT: ”cadrul de relații, cine îl vixzitează dintre colegi, ce preocupări are în afara studiului, date despre soție”
Rezoluția pusă de superiorul ofițerului care se ocupa de caz atrăgea atenția securistului facultății, lt.col Silvia Coliban, să obțină date concrete dela SURSA RĂSVAN BALINT: ”cadrul de relații, cine îl vizitează dintre colegi, ce preocupări are în afara studiului, date despre soție”

A urmat Sursa BOBU. Nu știu cine-a fost acest BOBU, dar tare mi-aș dori să aflu. Oricum turnătorul trebuie să fie o combinație între bou și oaie, dacă-i urmărești atent ”relatările”. Iată ce s-a consemnat din ceea ce raporta BOBU despre studentul DAN BADEA, adică despre mine:

”În ziua de 04.12.1987, orele 16, Sursa ne-a sesizat la plecarea de la program că: studentul Badea Dan din anul IV matematică se afla în fața intrării la Facultatea de matematică; se pare că aștepta pe cineva sau se ferea de cineva, se uita în sus, spre clădire, părea agitat și iscoditor (ce adjectiv insinuant plasează turnătorul Bobu!) cu privirea. Astăzi 07.12.87. lectorul Chițescu Ion a întrebat sursa dacă avem un student Badea Dan în anul III deoarece cineva i-a spus că s-ar fi vorbit la radio despre o scrisoare a studentului. (Rezoluție pe margine: Tov Coliban, măsuri de punere în filaj. SS indesc.) Badea Dan student repetent a fost susținut pentru repetare în mod excepțional a anului III de către decanul facultății.

Sursa a stabilit că nu are relații în rândul colegilor, rămânând în urmă de ei. Foarte recent s-a căsătorit cu colega Stan Georgeta Camelia, serioasă, corectă, necunoscută cu manifestări ostile. În urma căsătoriei au solicitat o cameră la căminul Grozăvești în care să locuiască. În facultate este apreciat ca un element cu deviații de comportament, recalcitrant, uneori violent, indisciplinat la învățătură, sancționat d emai multe ori, cu MS, MSA pentru absențe nemotivate”

07.12.87.

SS indesc. Bobu.

(rezoluție  pe margine: Să aranjăm ca factorii de …să-i repartizeze camera după vacanța de iarnă, timp în care noi să luăm măs. T.O)

matematicianul-145 Nota Bobu 7 12

matematicianul-146 nota bobu 2 7.12 2
Nota lui BOBU, ”boul-oaie” de la Facultatea de Matematică, însoțită de note și completări din partea ofițerilor anchetatori

În aceeași zi s-a elaborat și o scurtă NOTĂ,  de către ofițerul anchetator lt.col Crețu Silvia, un document sec, de serviciu, fără noutăți semnificative.

NOTA RA[PORT PAG 147

  matematicianul-148 NOTA RAPORT

Pe 8 decembrie 1987, apare un nou turnător cu nume rezonant: MILORD. Asta înseamnă că avem de-a face cu un turnător finuț, din lumea bună, pentru că altfel ofițerul îl conspira ca ”Gheorghe” sau ”Vasile”, sau ”Felix” de nu se vedea.

”Milord” e altceva, e ”parfum” pentru un nume conspirativ de turnător ordinar. În realitate însă, din ceea ce toarnă pare a fi un cretin invidios infiltrat la Viața Studențească.

”Badea Dan a colaborat la revista ”Viața Studențească” în urmă cu circa 1 an și jumătate, fiind ”adus” (n-a spus „dus acolo”, ci „adus”), de către Roșca Stănescu de la Informația Bucureștiului. Era un tip ciudat și cu răutăți. A fost îndepărtat de la revistă deoarece fiind pus să facă două reportaje despre studenți (un reportaj despre studenții de la Fac de Ttransporturi) a dezinformat scriind și tendențiios, cu privire la anumite aspecte din facultate.

Se pare că este în relații apropiate cu Roșca Stănescu de la Informația Bucureștiului care și acesta are niște ”bube” fiind un tip care ar trebui supravegheat” – scrie și semnează turnătorul MILORD, căruia cred că și astăzi i-aș administra două sau chiar trei perechi de palme de l-as identifica.

Am fost îndepărtat de la Viața Studențească pentru că am scris o anchetă extrem de critică la adresa activistului George Copos, unul dintre cenzorii comuniști ai revistei, iar tendențiozitatea invocată de Milord era, de fapt, critică pură a abuzurilor, reclamate de studenții de la Facultatea de Transporturi.

Pe de altă parte, referitor la ”bubele” lui Roșca Stănescu, sunt de acord, avea destule, dar să spui despre el că ”ar trebui supravegheat” – este o atitudine ”civică” a lui MILORD specifică jegurilor umane autohtone, care s-au manifestat plenar îndeosebi în anii glorioși ai stalinismului.

Tovarășul turnător ordinar MILORD are aere de scenarist...Cin' să fie, cin' să fie?!...
Tovarășul turnător stalinist MILORD minte cu nerușinare și spune că Roșca Stănescu, care are niște ”bube”, ”ar trebui supravegheat”. Curat-murdar, coane MILORD!

Cu toate acestea, nu m-a deranjat nimeni vreme de trei zile. Atât le-a trebuit anchetatorilor pentru a se asigura că indiferent cine mă susține, își pot permite să mă invite, prin intermediul securistei facultății de matematică, lt.col. COLIBAN SILVIA, în biroul colonelului GHEORGHE GORAN, ȘEFUL SMB. Invitația a fost extrem de politicoasă, fiind scos de la ore împreună cu soția mea, de către secretara Facultății, invitați la Secretariat unde ni s-a spus, de față cu profesorii Radu Ion  că o doamnă ne invită la …sediul poliției pentru ”clarificarea unei probleme”, fiind rugați să mergem cu dânsa, pe jos, pînă pe strada Eforie, la câteva minute distanță de Universitate. Am însoțit-o pe Coliban spre sediul miliției.

Pe drum am scos discret, din portmoneu, o hârtiuță pe care era scris numărul de telefon al fostei soții a lui Mihai Botez, Mariana Celac, număr pe care trebuia să-l apeleaz doar dacă am mari probleme și am băgat hîrtiuța în gură mestecând-o ca pe guma de mestecat și înghițind-o apoi, când am ajuns în fața sediului SMB, de pe strada Beldiman colț cu Eforie (nr.2-4), fiind invitați să intrăm acolo pe motiv că trebuie să îndeplinim o formalitate. Habar n-aveam că acolo era sediul Securității. Intuiam însă ce avea să urmeze dar nu înțelegeam de ce le-a trebuit atâta timp să-mi ceară socoteală…

Era 10 decembrie 1987

Dan Badea”MATEMATICIANUL

(va urma)

D.U.I ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (I): Urmărit pentru intenția de a-l împușca pe Ceaușescu și pentru instigarea la schimbarea prin forță a regimului ceaușist

Am intrat recent în posesia dosarului meu întocmit de fosta Securitate și am decis să-l fac public, pentru că m-am săturat de ștampilele care mi s-au tot pus de-a lungul vremii de către indivizi care n-au avut, nu au și nu vor avea vreodată curajul pe care l-am avut eu, în 1987, la doar 24 de ani, înfruntând cu brațele goale, dar cu forța cuvântului, cea mai dură mașinărie dictatorială din Estul Europei, regimul Ceaușescu.

1987: Dan Badea- MATEMATICIANUL (foto transmisă la USLA, Direcția a V-a și la alte unități din Capitală, fiind suspectat de atentat la ”Conducerea superioara de partid si de stat”- adică Nicolae Ceaușescu)
1987: Dan Badea- MATEMATICIANUL (foto transmisă la USLA, Direcția a V-a și la alte unități din Capitală, fiind suspectat de atentat la ”Conducerea superioara de partid si de stat”- adică Nicolae Ceaușescu)
Coperta dosarului meu: DUI 889 - MATEMATICIANUL
Coperta dosarului meu: DUI 889 – „MATEMATICIANUL”
matematicianul-170
12.12.1987: Adresa șefului Securității Municipiului București către Securitatea Județului Argeș prin care se solicită date de interes operativ despre mine. Cu două nopți înainte începuse anchetarea mea, la sediul SMB din strada Eforie (vis a vis de Poliția Capitalei) de către colonelul Nicolae Urucu (alias Mircea Ionescu)

Cei care mi-au pus, de-a lungul timpului, diverse ștampile (securist, agent de influență al CIA, trădător etc etc), propagate în anumite medii dar niciodată verificate, pușlamale din breaslă sau din afaceri și politică, vor avea surpriza să constate că Dan Badea, adică eu, a încercat să facă singur, cu doi ani mai devreme de soroc, ceea ce o întreagă turmă de bizoni a reușit în decembrie 1989, e drept, dar asta exclusiv datorită efectului de turmă, efect care, se știe, îl transformă pe laș în viteaz câtă vreme se află însoțit de mii de alți lași ca și el.

Coperta DUI Matematicianul - detaliu
Coperta D.U.I. „MATEMATICIANUL” – detaliu

Dosarul pe care l-am obținut de la CNSAS și despre care fusesem informat că nu există, este un Dosar de Urmărire Informativă (D.U.I.) din care lipsesc enorm de multe file, pentru că au fost depuse în dosarul profesorului Mihai Botez, disident cu care m-am asociat și care s-a dovedit a fi laș, părăsind țara (după ce-mi promisese personal  că n-o va face) asemenea oricăruia dintre românii care se satură să lupte pentru o turmă greu, sau imposibil de urnit.

Dosarul lui Mihai Botez, aflat în lucru în Decembrie 1989, a fost ars, din câte am înțeles, dar al meu, aflat în fișetele securiștilor din Urziceni-Ialomița, care au preluat urmărirea informativă a ”obiectivului”, cum eram denumit, a fost salvat și închis abia în…septembrie 1990.

Din vechiul dosar au fost salvate peste 100 de file care aveau să se adauge unui alt dosar de urmărire informativă care mi s-a deschis în septembrie 1988 și în care s-au continuat măsurile de urmărire declanșate împotriva mea după ce avem să termin Facultatea de matematică și aveam să-mi continui activitatea ca profesor într-un loc uitat de lume, dar nu și de Securitate.

Am fost urmărit de Securitate vreme de peste doi ani, pas cu pas, pentru că mi-am exprimat public intenția de a atenta la viața ”conducerii superioare de partid și de stat” – cum se numea oficial Nicolae Ceaușescu -, am îndemnat populația să se solidarizeze, printr-o scrisoare trimisă la Europa Liberă și citită pe 6 decembrie 1987, și i-am instigat pe români la revoltă și luptă pentru răsturnarea regimului dictatorial ceaușist, insistând că e timpul să facem ceva până nu va fi prea târziu.

Așa s-a ajuns ca fotografia mea mea să fie pusă rapid la ”gazeta de perete” a USLA și Direcția a V-a, pentru a fi recunoscut și reținut în cazul în care aș încerca să pătrund în vreunul dintre obiectivele apărate și să-l împușc pe Ceaușescu, ca și când eram vreun ”Rambo” autohton și nu un amărât de student revoltat dar, e drept, posesor al unui glonț de calibrul 7,62, sustras discret din unitatea în care mi-am făcut stagiul militar.

Din documentele primite în mod oficial de la CNSAS rezultă că eram numit, conspirativ, ”MATEMATICIANUL”, deși nu prea treceam pe la cursuri, având cu totul alte procupări, iar examenele mi le luam învățând în cele câteva zile din sesiune, obicei care n-a fost acceptat de titularul cursului de Ecuații cu derivate parțiale (anul III), lector Viorel Iftimie (a rămas  lector vreme de 24 de ani, în perioada 1967-1991!), care m-a ”ajutat” să termin facultatea odată cu soția (pe vremea aceea, dacă terminai facultatea împreună cu soția aveai avantajul de a primi repartiție împreună cu ea), deci după doi ani de așteptare (unii îi spun repetenție) și de inițiere într-ale jurnalisticii, filozofiei și literaturii, iar apoi, odată trezit la realitate, disidenței anti-ceaușiste. Sigur, când m-am decis să termin facultatea am învățat și am reușit să obțin 10 la Diploma de stat, pentru că nu mai era de joacă.

 Mi-am luat licența în Matematică cu 10, după ce, între două anchete, am înțeles că la cea mai mică abatere voi fi exmatriculat, prin urmare am fost nevoit să învăț și să nu le dau prilejul securiștilor să mă pedepsească prin excludere din Universitate. Asta nu i-a împiedicat însă, să facă presiuni asupra profesorului meu de istorie care mi-a dat nota 4 la un examen, pentru că n-am răspuns la întrebarea ce inseamnă ”C” din expresia ”C. Sănătescu” (generalul desemnat să facă primul guvern după lovitura de stat bolșevică din 23 august 1944)? Sigur, mă uitam ca boul, la profesor, fără să înțeleg ce vrea de la mine (trebui să răspund ”Constantin” - dar eu nu înțelesesem combinația verbală, formulată de profesor, CE INSEAMNĂ C?” - aveam senzația că sunt în plin univers kafkian) și astfel mi-a spus, satisfăcut, că ne întâlnim în toamnă. În ”toamnă” eram studentul din anul IV care știa cel mai bine istoria României, după ce anchetatorul meu mi-a reproșat, ulterior pierderii acelui examen din primul semestru, că ”un om care nu cunoaște istoria țării lui, nu poate să înțeleagă rațiunile unui geniu precum Ceaușescu și rolul său în modernizarea României”...

Mi-am luat licența în Matematică cu 10, după ce, între două anchete, am înțeles că la cea mai mică abatere voi fi exmatriculat, prin urmare am fost nevoit să învăț și să nu le dau prilejul securiștilor să mă pedepsească prin excludere din Universitate. Asta nu i-a împiedicat însă, să facă presiuni asupra profesorului meu de istorie care mi-a dat nota 4 la un examen, pentru că n-am răspuns la întrebarea ce inseamnă ”C” din expresia ”C. Sănătescu” (generalul desemnat să facă primul guvern după lovitura de stat bolșevică din 23 august 1944)? Sigur, mă uitam ca boul, la profesor, fără să înțeleg ce vrea de la mine (trebui să răspund ”Constantin” – dar eu nu înțelesesem combinația verbală, formulată de profesor, CE INSEAMNĂ C?” – aveam senzația că sunt în plin univers kafkian) și astfel mi-a spus, satisfăcut, că ne întâlnim în toamnă. În ”toamnă” eram studentul din anul IV care știa cel mai bine istoria României, după ce anchetatorul meu mi-a reproșat, ulterior pierderii acelui examen din primul semestru, că ”un om care nu cunoaște istoria țării lui, nu poate să înțeleagă rațiunile unui geniu precum Ceaușescu și rolul său în modernizarea României”…

Deși tot timpul am crezut că urmărirea informativă în cazul meu s-a declanșat după citirea scrisorii mele de protest la Europa Liberă, în seara de 6 decembrie 1987, aflu acum, cu o întârziere de 26 de ani că altul a fost motivul invocat de securitate pentru deschiderea D.U.I. ”MATEMATICIANUL”: INTENȚIA DE ATENTAT LA VIAȚA LUI NICOLAE CEAUȘESCU.

Cum s-a ajuns aici am aflat și eu, cu stupoare, luna trecută, citind filele dosarului meu.

Am fost ”turnat” de o fătucă pe care Securitatea mi-a plasat-o cu cinism în camera de cămin din Grozăvești, pe perioada vacanței de vară, cămin în care rămăsesem așteptînd să fie difuzată scrisoarea trimisă la Europa Liberă și să nu mă aresteze Securitatea de acasă.

Turnătoarea, cu numele conspirativ ”Popovici Aurora”, era o ”coristă” din Reșița – Caraș Severin, venită să filmeze pentru spectacolul din 23 August,  care m-a tras de limbă (la figurat, desigur) și a obținut informații suficente pentru deschiderea în regim de urgență a unei supravegheri informativ-operative pe 02.11.1987, cu cinci zile înainte de a mă căsători.

Iată ce raporta ”corista” trimisă de Securitate în camera mea de cămin din complexul studențesc Grozăvești.

”(…)În perioada 8-10 august, am cunoscut un student pe nume BADEA DAN, ce avea o restanță la matematică și locuia în același bloc cu noi.

Din cele discutate cu acest student, am observat că vorbea tot timpul de schimbarea regimului, de un atac împotriva forurilor și a conducerii țării și de o grevă a studenților ce a avut loc în iarnă, de unde s-a ales cu lovituri, iar un bun prieten al său a fost arestat. Am dedus că ar avea din nou aceleași intenții și mai ales procurarea unui instrument sau chiar pușcă îl tentează și nu știe cum ar face să-l construiască el, asemenea instrument. De asemenea îmi vorbea că ar avea legături foarte strânse cu anumite grupuri de studenți din Iași și Timișoara cu care corespondează direct sau prin poștă, urmând din nou a avea loc o ședință a lor după care va urma poate o lovitură.

Vorbea de regimul nostru, vorbea de regimul de la București, de condițiile inumane (cuvântul, ca și altele îi aparține) în care pot trăi acești oameni și de altfel vorbea că noi, românii, suntem niște lași pentru că nimeni nu încearcă nimic și nimeni nui vrea să se unească pentru a distruge acest regim. Vorbea de calea comunismului cu un aer batjocoritor, vorbea de conducerea țării cu un aer de criminal, un fanatic, cum numai în filme am văzut. Tot timpul folosea termenul ”noi” vom întreprinde orice acțiune pentru a realiza această schimbare.

Toate discuțiile s-au purtat în prezența fratelui meu de 17 ani, în camera lui BADEA DAN, cămin Grozăvești, bloc D, et.3, camera 302, Splaiul Independenței 204, sector 6.

Pe studentul BADEA DAN îl mai cunoaște din aceeași perioadă (cenzurat), care lociuiește în căminele din Calea Caransebeșului, care s-a îndrăgostit de BADEA DAN, dar acesta a respins-o, preferând relațiile cu mine. În acest sens am făcut schimb de adrese și urmează să corespondăm.

(…)L-am testat dacă vrea să treacă frontiera de stat fraudulos și nu este preocupat de acest lucru, ci numai de schimbarea regimului de la noi din țară

(…)Citește foarte mult, din diverse domenii,, și are preocupări literare, afirmând că i s-au publicat câteva poezii. Am văzut în camera lui mai multe înscrisuri care exprimă concepțiile sale negative despre societatea socialistă și un fel de articol la adresa lui ADRIAN PĂUNESCU pe care îl detestă ca om.

Este pasionat de filozofie și psihologie, iar înscrisurile pe care le avea în cameră erau dactilografiate la mașina de scris. (…)

Reșița, 9 sept.1987

ss/”Popovici Aurora”

Observații:

”Nota este de primă sesizare, furnizată în urma pregătirii ce i s-a făcut anterior” – scrie cpt. Vasiluță Profir, Șeful Serviciului I – corespondentul Direcției I Informații interne la nivel de județ.

09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)

De aici a pornit, oficial, totul.

17 sept. 1987: Adresa oficială prin care Nota sursei ”Popovici Aurora” a fost trimisă, de la Direcția I, la Securitatea Municipiului București. Prenumele meu apare ION în loc de DAN - semn că și securiștii mai greșesc uneori.
17 sept. 1987: Adresa oficială prin care Nota sursei ”Popovici Aurora” a fost trimisă, de la Direcția I, la Securitatea Municipiului București. Prenumele meu apare ION în loc de DAN – semn că și securiștii mai greșesc uneori.

În realitate însă, cred că deschiderea DUI a fost un pretext, pentru că Securitatea aflase că trimisesem încă din vară o scrisoare la Europa Liberă, dar trecuseră deja câteva luni și aceasta nu fusese difuzată. Prin urmare, cred eu, au trecut la acțiune, crezând și ei, ca și mine, că Scrisoarea nu va mai fi difuzată. Au avut însă și ei o mare surpriză! Protestul meu a fost radiodifuzat abia după cinci luni! Culmea, chiar de ziua ”conducerii superioare de partid și de stat” (dar și a socrului meu!), adică de Sf. Nicolae.

Am explicat, cu câțiva ani în urmă cum am ajuns să mă revolt împotriva regimului ceaușist deși, la acea vreme, credeam că socialismul reformat este o alternativă la dictatura ceaușistă, lipsa de informație făcându-mă să nu iau în calcul faptul că socialismul în varianta Ceaușescu era deja un experiment ratat.

Am explicat și faptul că nu am profitat de gestul meu de revoltă, că n-am urlat ca Dinescu, pe sticlă, pentru curajul de a-l înfrunta pe Dictator, că n-am cerut funcții sau aplauze pentru un gest care mi s-a părut a fi normal în vreme ce tuturor celorlalți li s-a părut a fi o nebunie, și li s-a părut a fi așa din lașitatea și comoditatea specifice neamului astuia de bizoni imbecilizați, un neam altoit cu hoți, curve, ciutaci, chirieaci, ronci, adică derbedei și pușlamale care care nu au nimic în comun cu demnitatea de a fi om și a-ți respecta neamul, steagul și pământul în care te așteaptă strămoșii tăi. Un neam care a dat și genii, dar și idioți și hoți care s-au înmulțit astăzi parcă mai mult decât în orice altă perioadă din istoria României.

Deși atunci mă gândeam că gestul meu va face ca, peste ani, fiul meu să ducă o viață mai bună, în libertate, îmi dau seama acum, după atâția ani, că poporul ăsta n-a meritat un astfel de gest, de vreme ce fiul meu a trebuit să părăsească România ca să fie liber și să poată studia la o facultate de prestigiu și într-o țară în care valorile sunt respectate.

Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare…” – spunea Țuțea, argeșean de-al meu, după alegerile din 20 mai 1990.

Eu n-am făcut temniță, pentru că mi s-a aplicat metoda ”influențării pozitive” – anchetatorii mei fiind siguri că beneficiez de protecție din exterior, deși eram singur cuc.

Eram, cum spuneam, un puşti de 24 de ani, un student revoltat care refuza să se imbecilizeze alături de ceilalţi şi care se gândea la ce va zice fiul său, peste ani, în cazul în care nu va face ceva pentru a schimba în bine viitorul României. Aşa gândeam atunci şi habar nu aveam ce trebuia să fac. Am prezentat, într-o postare mai veche, gestul meu din 1987 și urmările lui.

Nu știam atunci cum vedeau anchetatorii mei cazul, ce eforturi făceau pentru a mă supraveghea și a pricepe cine sunt, ce vreau și cum de am avut curajul să-mi dau numele și adresa, ambele reale, spre a fi difuzate la Europa Liberă.

Era o sfidare pe care mintea de securist n-o putea pricepe deoarece frica părea atunci suverană iar  cei care protestau erau imediat săltați și duși. În cazul meu au procedat cu extrem de multă atenție, încercând să descopere rețeaua din care fac parte. Rețea care n-a existat. Eram doar eu și revolta mea.

Pentru cei care nu știu ce-a însemnat libertatea de exprimare înainte de 1989, este un exercițiu util parcurgerea dosarului meu, iar pentru cei care știu este bine să afle că au existat și oameni altfel decât au fost ei. Români care au riscat totul pentru viitorul lor. Unul dintre ei am fost eu. Un anonim care s-a săturat să fie înjurat și privit cu suspiciune de alogeni, mercenari sau de șmecheri din lumea presei, pentru că are curaj, demnitate și onoare pe stil vechi.

Întîmplarea face că acum, ca și atunci când am amintit pentru prima oară despre trecutul meu, după ce numele mi-a apărut pe o listă a celor care, în accepțiunea Europei Libere, erau considerați disidenți, sunt șomer. Mai mult decât atât, blogul pe care mi-am prezentat și exprimat opiniile în mod liber, badeadan.blogspot.com (Adevăruri necesare, prin Investigații la Cheie) a fost eliminat de niște birocrați de la Google, care au luat de bune minciunile spuse de niște escroci pentru care am fot nevoit să lucrez pe post de sclav, ca fiul meu să-și poată face studiile în libertate.

Să ai un trecut ca al meu și să ajungi să slujești tot ce-ai urât în viață, iar apoi să devii șomer pentru că n-ai mai putut suporta umilința cu care ai fost tratat zi de zi, vreme de doi ani, este o palmă pe care am resimțit-o mai dureros decât pumnul greu primit în cap, pe la spate, de la un sergent major care s-a simțit jignit când i-am spus colonelului îmbrăcat în civil care mă interoga, în prima noapte de anchetă din subsolul sediului Securității Municipiului București de pe strada Eforie, că eu ”nu discut cu sergenții majori”. Nu știam că în față aveam un colonel și în spate, păzind ușa pe interior, un sergent major care avea să mă trăznească din senin, de mi-au pocnit oasele gâtului, izbindu-mă cu capul de masă.

Și pentru că, după modul în care a decurs anchetarea mea, sunt convins că motivul real al declanșării urmăririi împotriva mea și a familiei mele (soție, parinți, socri, frați, cumnați) a fost scrisoarea trimisă la Europa Liberă și difuzată în seara de 6 decembrie 1987, iar în materialul anterior am reprodus-o în forma în care a ajuns la Europa Liberă (eu primind o copie a ei în 1991, de la un angajat al acelui post de radio, Liviu Tofan), reproduc mai jos modul în care transcrierea acelei scrisori a ajuns pe masa generalului maior Bucurescu Gianu, șeful Securității Municipiului București.

 

Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag1)
Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag1)
pag 2
pag 2
pag3
pag3
Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag 4)
Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag 4)
Plicul ce conținea scrisoarea mea transcrisă de pe bandă pe care fusese înregistrată de la Europa Liberă de către mr. Lopătitza Tiberiu, transmis secretarului de stat din DSS, Bucurescu Gianu, adjunctul generalului Vlad Iiulian
Plicul ce conținea scrisoarea mea transcrisă de pe bandă pe care fusese înregistrată de la Europa Liberă de către mr. Lopătitza Tiberiu, transmis secretarului de stat din DSS, Bucurescu Gianu, adjunctul generalului Vlad Iulian

Iată și conținutul scrisorii așa cum a fost trimis la postul de radio Europa Liberă:

DOMNULE BOTEZ

Starea de fapt existentă în ţara noastră a devenit de nesuportat. Suntem, în revolta noastră, solidari cu fiecare fibră a acestui neam de victime, de exploataţi: Poporul român. Acest popor se află azi într-un punct critic al existenţei sale: e pe cale de a fi mutilat; e vorba de conştiinţa lui hărţuită, sărăcită, deformată. Această conştiinţă este azi redusă la o singură dimensiune: a supravieţuirii necondiţionate, a supravieţuirii oricum.

Cultura, arta, literatura, ştiinţele, hrana spirituală a acestui popor, au încetat de mult să mai fie o coordonată a vieţii. Totul este kitch, pentru că totul stă sub semnul nonvalorii. Spiritualitatea românească se află într-o criză teribilă, de neînchipuit.

Generaţia de schimb, de mâine, a cărei impotenţă se pregăteşte azi ca şi ieri în creşe, grădiniţe, şcoli, această generaţie va primi ca pe o moştenire criza şi o va adânci, o va amplifica.

Mergem cu paşi repezi, planificaţi spre sinucidere, spre sinuciderea spirituală, spre mutilarea naţiunii române.

E timpul să facem ceva, cât nu va fi prea târziu, pentru această naţiune, pentru copiii care-şi aşteaptă rândul la sterilizarea culturală, pentru viitorul patriei noastre.

Cauza …alienării omului şi a muncii sale, cauza nivelului inuman de scăzut al vieţii materiale şi spirituale, cauza răului –într-un cuvânt – din ţara noastră, nu este decât aceasta: Puterea. Puterea dictatorială, iată ce a generat criza materială şi spirituală în care ne aflăm.

E un adevăr incontestabil, aceasta, pentru că poate fi demonstrat, argumentat în cele mai mici amănunte, aşa încât să poată fi înţeles şi de cei mai fanatici adepţi ai regimului. În ceea ce mă priveşte, personal, sunt dispus să fac orice sacrificiu ar fi nevoie pentru ca poporul român să aibă parte de o viaţă mai bună. Pentru ca românii să fie dezrobiţi material şi spiritual, să fie liberi.

Consider că e de datoria mea ca român să mă angajez în lupta pentru dobândirea pâinii şi a libertăţii neamului meu. Şi pe mine mă priveşte starea de lucruri din ţară şi dacă eu nu fac nimic pentru a o schimba, atunci nimeni nu va face ceva pentru asta. Dacă eu, care sunt direct implicat ca obiect al acestui regim şi al politicii sale, dacă eu ca victimă conştientă mă resemnez, acceptând această condiţie fără a mă revolta, atunci nu fac altceva decât să încurajez regimul în activitatea sa destructivă.

Analizând „Dimensiunea românească a existenţei” a lui Mircea Vulcănescu, Eugen Simion sublinia: „Românul nu este aplecat spre lucrul practic, românul nu este un spirit imperativ, starea lui normală e lipsită de sentimentul gravităţii existenţei, dar din când în când, are un sentiment „kairotic”,  în el se aprinde ideea unei prefaceri bruşte şi intră sub dominaţia lui „acum ori niciodată”, după care recade în somnul marilor cicluri, redevine surâzător şi indiferent la evenimente. (E.S., Jurnal german – 85, pp 199-200).

A sosit timpul lui „acum ori niciodată”, domnule BOTEZ. Teroarea îndelungată care a apăsat asupra poporului român i-a dat acestuia o nouă dimensiune: frica. Poporul nostru nu a fost un popor fricos, ne-o spune istoria. El a devenit fricos. El a avut parte de dominaţie străină, dar a ştiut să se menţină, să se organizeze, să lupte şi să-şi capete independenţa, să realizeze Unirea, să devină singur stăpân pe destinele sale.

Iată însă că din mijlocul acestui popor s-au ridicat (trădătorii) asupritorii. Au fost poate, revoluţionari, au fost poate animaţi de idei revoluţionare, dar n-au fost consecvenţi cu ei înşişi, cu idealurile pe care le reprezentau, n-au ştiut să se ridice la  nivelul încrederii acordate de cei simpli, de cei sărmani, de cei care s-au aflat în primele linii  pe fronturile tuturor războaielor ce le-au purtat.

Reprezentanţii poporului, fiii acestui popor, s-au transformat în vampirii care au supt sângele naţiunii. Toţi au început prin a fi cu poporul şi au terminat prin a trăda acest popor. Meschini, venali, inculţi, aceşti vârcolaci au invadat fotoliile puterii şi de acolo au dirijat distrugerea ţării, a culturii şi a valorilor sale. Clasa conducătoare a devenit o clasă de privilegiaţi. E o clasă nouă aceasta: nu sunt nici muncitori, nici ţărani,. Nici intelectuali. Se numesc privilegiaţi, o pătură  nouă socială, pătura superioară. Ea a perpetuat puterea şi ea o va menţine. Din mijlocul ei s-a ridicat dictatura, regimul dictatorial. Totul a fost pus de acum în slujba puterii şi sub controlul ei. A fost întărit aparatul poliţienesc intern- Securitatea; populaţia a sfârşit prin a deveni cobaiul Securităţii. Orice act de revoltă al oamenilor este reprimat cu cruzime, orice revoltă este înăbuşită. Frica s-a generalizat, a devenit o constantă a vieţii.

Frica a îngenunchiat poporul român. Frica de duşmanul din umbră, de cel care te vinde şi primeşte bani pentru asta, de iuda care a supt ca şi tine de la acelaşi sân, de victima inconştientă – căci până şi trădătorul acesta este o victimă, care adulează regimul. Trebuie găsite cât mai grabnic soluţii prin care acest popor să-şi învingă frica, să se unească, să se scuture şi să-şi strivească lipitorile sub călcâie.

Această frică trebuie înţeleasă în primul rând, trebuie conştientizată. Adică fiecare om să înţeleagă de ce îi este frică, ce i se poate întâmpla „dacă”.

E un paradox  cum poate să-i fie frică unui om care suferă de foame, de frig, care vede în jur numai corupţie şi birocraţie, care munceşte şi nu este plătit pe măsură, care este înjosit, maltratat, umilit, care simte asupra lui ochii întrebători, nevinovaţi şi acuzatori ai copiilor înfometaţi, micşoraţi de frig, ochi pe care  nici un părinte nu ar dori să-i vadă astfel; e paradoxal cum nu-şi dau seama aceşti oameni că nu-şi pot salva copiii, dacă la ei nu se gândesc, decât ridicându-se şi luându-şi singuri – dacă altfel nu se poate – drepturile lor fundamentale. E paradoxal cum de  nu înţeleg că sunt victime şi să acţioneze în consecinţă.

Dar ce li se poate întâmpla mai rău?

Să fie bătuţi, schingiuiţi, omorâţi? Nu vor fi omorâţi pentru că nu poate fi omorât un popor întreg. Dacă nu se va găsi o cale de a se dialoga cu puterea, atunci vor fi şi victime. Doar lipsa sacrificiului face irealizabilă victoria. Deci sacrificiile sunt în firea lucrurilor, sunt necesare.

Oricum, dacă pe mine mă vor omorî, va rămâne fratele meu care să continue lupta, dacă şi pe el îl vor omorî, va continua fiul surorii mele, dacă ne vor omorî pe toţi, vor rămâne copiii care să ne răzbune, sau să ne continue spiţa. Conştiinţa celor din jur a suferit şi suferă în continuare mari transformări.

Oamenii sunt îndobitociţi, înrăiţi, sunt asmuţiţi unii împotriva altora, şi din învălmăşeala încăierării lor nici unul nu se alege cu ceva, sau dacă vreunul câştigă, atunci acel câştig e iluzoriu: o victimă nu poate câştiga nimic de la o altă victimă. Câştigul încăierării nu poate fi decât al călăului, al regimului-călău căci astfel, demolându-se una pe cealaltă, victimele uşurează munca gâdelui (călăului) care, neconştientizat ca fiind cauza încăierării, rămâne mascat, absolvit adică, aparent, de vină.

În fine, iată ce trebuie să cunoască oamenii: cauza răului. Această cauză este, după cum spuneam, Puterea Dictatorială. Şi cei care nu ştiu încă, trebuie să afle acest adevăr, pentru că mai sunt încă oameni care îşi închipuie că Preşedintele nu ştie ce se întâmplă în ţară: nu numai că ştie, dar este şi principalul vinovat, principalul răspunzător de această situaţie.

Acest geniu – cum îi place să i se spună – al întunericului, care doar cu HITLER sau STALIN se poate compara, acest om diabolic care a ştiut să înşele aşa de uşor încrederea poporului n-a făcut în acest timp decât să-şi întărească regimul dictaturii personale şi să-şi ducă la îndeplinire cele mai extravagante idei megalomanice. În timp ce oamenii suportau cele mai inumane restricţii alimentare şi de combustibili, regimul finanţa construcţia canalului, canalizarea Dâmboviţei, construcţia Centrului Civic etc. etc.

Cultul personalităţii, împins până la paroxism, până dincolo de limitele umanului, ne-a secătuit vocabularul de superlative, ne-a forţat să inventăm sintagme imposibile, să spargem tiparele – altfel, atât de flexibile – gramaticale, acest cult i-a dat preşedintelui NICOLAE CEAUŞESCU convingerea că, pentru el, totul este posibil! Dar ce este imposibil când dispui de un popor de sclavi? (mă mir că nu a avut curajul să-l ia pe GORBACIOV de guler şi să-l dea afară din Sala Palatului când acesta din urmă a început să vorbească despre om şi democraţie!).

Un om bătrân remarca odată, într-o noapte, mergând pe străzile unui orăşel din provincie: „Puţină lumină să mai fi fost şi era exact ca în timpul războiului!”. Românul găseşte timp să mai şi râdă.

„Construim socialismul cu poporul şi pentru popor”, iată ce ne spune secretarul general al PCR-ului. Cine „construim”? Noi privilegiaţii, noi partidul, noi NICOLAE CEAUŞESCU? Noi, aceştia care construim de la tribuna oficială, noi, din moment ce construim cu poporul înseamnă că suntem parte separată de acest popor, că adică, în ţară, există două tabere: NOI şi poporul. Aşa rezultă, aşa şi este: poporul de-o parte, privilegiaţii de cealaltă. Altfel ar fi fost dacă ni s-ar fi spus de la înalta tribună: Noi, poporul, construim socialismul pentru noi înşine! CU, această prepoziţie a dat totul pe faţă. Ea este bine pusă acolo, pentru că exprimă un adevăr ascuns, refulat (Freud avea ceva bun în teoria lui).

Domnule BOTEZ, iertaţi-mi această ieftină incursiune în teoria refulării, nu mi-o luaţi ca pe un act de neseriozitate, dar m-am gândit că dacă mă vor omorî după ce aceste rânduri vor vedea lumina tiparului sau vor fi citite pe calea undelor, n-ar fi rău ca românul să mai schiţeze şi un zâmbet…

Căci iată, românului i-a fost luat totul pentru a i se da în schimb – chipurile – totul. Ce a primit în schimb? Pâine pe cartelă, ulei pe cartelă, zahăr pe cartelă, benzină pe cartelă, cultură pe cartelă, dragoste pe cartelă, copii pe cartelă, viaţă pe cartelă? De ce să ne fie ruşine că suntem români? De ce suntem arătaţi cu degetul de ultimul şomer din capitalism, de întreg Occidentul? De ce suntem supranumiţi „Etiopia Europei”? Unde-i mândria nopastră de români? Unde sunt oamenii noştri de cultură, de ştiinţă, de bine? De ce pleacă oamenii din ţară şi preferă exilul, moartea, chiar, pe frontieră, vieţii din România de azi?

Unde ne este cultura? Unde ne sunt valorile? Unde ne sunt copiii şi bătrânii bolnavi şi flămânzi care n-au putut trece pragul atâtor restricţii impuse de regim?

Unde este tinereţea pe care orice om trebuie s-o aibă la 24 de ani şi care mie mi-a fost refuzată?

Cine va răspunde la aceste întrebări şi la multe altele, în faţa omului, în faţa istoriei? Şi cine va fi făcut răspunzător pentru ele?

De  ce trebuie să mori, sau să te aştepţi să fii omorât după ce rosteşti adevărul?

Sunt pentru socialism, domnule Botez, dar pentru adevăratele idei socialiste, pentru egalitatea în drepturi şi îndatoriri, pentru democraţie, pentru umanism, pentru promovarea valorilor, pentru cultură, pentru bunăstare, pentru pace. Până şi pacea, această necesară condiţie a menţinerii vieţii pe Terra, până şi aceasta a fost transformată într-o mască a regimului de la noi. Această mască ascunde dorinţa regimului de „neamestec în treburile interne”. Pentru a exista, pentru a putea tăia şi spânzura după bunul său plac în ţara noastră, regimul are nevoie de acest „neamestec”. Vrea siguranţa păcii dincolo de hotare căci dacă şi-a întărit atât de mult armătura interioară, singura cale pe unde s-ar mai putea face presiuni asupra lui, ar fi din exterior. Dar iată, între graniţe nu există deloc pace, se duce un război surd, rece, între regim şi populaţie, între călăi şi victime, între victime şi victime.

S-a ajuns în aşa hal încât foarte mulţi sunt aceia care-şi doresc o invazie a ungurilor(!) sau ruşilor (!), un ajutor de la Gorbaciov, pentru că, îşi spun ei, aceasta ar fi singura cale spre normalizarea vieţii, spre răsturnarea regimului dictatorial de la Bucureşti. E timpul ca oamenii să înţeleagă că nu va veni nimeni din afară să le rezolve problemele, că ei înşişi sunt  interesaţi şi în măsură a le rezolva.

Am pornit de la a ne vinde între noi şi am ajuns la a ne vinde altora… Ne vindem altora: omul, viaţa, liberatea sunt convertite în dolari, în mărci, şi se exportă. Statul exportă copii în schimbul a câtorva sute de dolari, statul român îşi exportă etnicii germani pe câteva mii de mărci! Cine dacă nu sclavii sunt trataţi ca o marfă? Cum de s-a putut ajunge aici?

Domnule Botez, eu nu sunt decât unul dintre cei mulţi, un reprezentant al victimelor, eu însumi sunt o victimă, un reprezentant al generaţiei de sacrificiu pe care aş dori-o a fi ultima generaţie de sacrificiu. Pe umerii notri apasă povara reconstrucţiei acestei ţări, a reparării pagubelor pricinuite de holocaustul dictatorial, iar pe umerii celor din generaţia d-voastră mai mult apasă povara răspunderii. Căci aţi fost generaţie de sacrificiu şi, iată, ne-aţi sacrificat şi pe noi. Şi aşa cum noi acuzăm generaţia d.voastră, tot aşa generaţia mea va fi acuzată de generaţia copiilor noştri în cazul în care ne va fi frică să acţionăm hic et nunc!

Trebuie să ne solidarizăm, să ne organizăm, să organizăm poporul, să-l punem în mişcare, să ne recăpătăm drepturile noastre fundamentale, căci poporul suntem noi, victimele de azi, fiecare-n parte şi toţi laolaltă. Avem nevoie de dezrobirea morală şi spirituală, avem nevoie să fim cu adevărat liberi!

Avem ceva care ne uneşte: revolta!

Pasiunea revoltei – spunea Nicoale Balotă – analizând Omul Revoltat al lui Camus – izvorăşte dintr-un preaplin al iubirii, al nevoii de unire. Aparent negativă, revolta e profund pozitivă, căci ea revelează ceea ce la om e întotdeauna de apărat. De apărat e o valoare. Ceea ce se apără e o solidaritate. Şi, tot el, în acelaşi studiu, scria: „omul revoltat este cel care spune Nu, cel care refuzând o adeziune, nu renunţă la acţiune. Negaţiei sale îi e complementară o afirmaţie la fel de netă. Revoltatul e convins că are dreptate, ceva ce presupune încredere în propria raţiune, opunându-se unei nedreptăţi ca unui dat iraţional. Revolta implică încrederea în sensul acţiunii, în valoarea pe care o urmăreşte, ca şi afirmarea nonsensului, a nonvalorii care trebuie eliminată. În lumea revoltei omul îşi dă seama că există în el un dat cu care merită să te identifici, că orice mişcare de revoltă invocă tacit o valoare. Între solidaritate şi revoltă există o condiţionare reciprocă: solidaritatea oamenilor se întemeiază pe mişcarea de revoltă şi aceasta, la rândul ei, nu găseşte o justificare decât în această complicitate. Orice revoltă care distruge solidaritatea încetează de a fi o revoltă. Conceptul însuşi al revoltei se întemeiază pe dorinţa de a nu-şi reglementa voinţa numai pe plan individual, de a nu te mântui singur. Mă revolt, deci suntem!- declară omul revoltat”.

Despre frică nu poţi vorbi decât după ce tu însuţi ai cunoscut-o, tu însuţi ai fost hărţuit de ea. Te-ai luptat cu ea şi ai învins-o, sau dacă nu ai învins-o, ai înţeles-o cel puţin şi eşti în felul acesta pe cale de a o învinge. Când poţi spune că ţi-ai depăşit frica? Cred că numai atunci când poţi spune, pe drept cuvânt, că nu mai ai ce pierde, când după ce ai pierdut totul, după ce ai văzut că toate drumurile îţi sunt barate, că nu există nici o cale dreaptă, curată, spre a te afirma ca om, după ce te-ai convins că eşti deposedat de tot şi de toate, că eşti o victimă nevinovată, că eşti forţat să intri în hora trădătorilor împotriva voinţei tale, ei bine, după toate acestea ţâşneşte în tine revolta. Revolta împotriva nedreptăţii, împotriva adulării, a zeificării, revolta părţii împotriva întregului intrat în putrefacţie.

În dezordinea totalizatoare se aprinde scânteia unei ordini, a unei rostuiri, a unei puneri în rost a lucrurilor, cum spune domnul Noica. După ce te-ai pus pe tine însuţi sub legea lui „nu mai am ce pierde”, după ce ai înţeles necesitatea unei ordini în haosul acesta, nu mai ai de a face cu frica pentru că, oricum, nu-ţi mai aparţii. Ai devenit un om al ideii, vei lupta de acum pentru transformarea ei din potenţă în act.

Moartea nu mai prezintă importanţă, tu eşti muritor, vei muri oricum. Ideea este cea care trebuie să trăiască. Pentru că, iată, majoritatea are nevoie de ea, căci chiar dacă fiecare om din această majoritate moare oricum  odată şi odată pentru că este muritor, asta nu înseamnă că poate să şi trăiască oricum.

Eu unul nu pot trăi oricum, nu mai pot trăi oricum. Şi sunt convins că nu numai eu.

Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a trăi, pentru a mă menţine în orizontul cinstei, al dreptăţii, al omeniei. N-am pactizat până acum şi nu voi pactiza niciodată cu Puterea, cu această putere dictatorială.

Nu cred în Dumnezeu, dar respect credinţa părinţilor şi a strămoşilor mei, a neamului meu. Dacă ea, credinţa, va trebui să dispară, atunci va dispărea de la sine, nu trebuie demolate cu forţa lăcaşurile de cult pentru asta. Nu poţi intra cu buldozerul în sufletul oamenilor. Cum de n-au înţeles reprezentanţii puterii că omului, celui care trăieşte într-un crez, îi poţi lua totul, chiar şi carnea i-o poţi smulge, dar nu-i poţi lua credinţa?!

Populaţia nu trebuie văzută şi tratată ca o turmă, căci ea este alcătuită din persoane concrete, din individualităţi distincte. Omul nu trebuie tratat ca o vită socială, el nu trebuie depersonalizat într-atât încât să fie confundat cu animalele de povară şi manipulat asemeni lor. El nu trăieşte ca să muncească, ci munceşte ca să trăiască. Munca este o necesitate a supravieţuirii. Ea nu trebuie confundată cu viaţa, ea nu este şi suficientă. Există trebuinţe, necesităţi, aspiraţii nu numai de ordin material, ci şi de ordin spiritual, căci omul are şi viaţă spirituală.

Acestea sunt adevăruri elementare de care regimul nu catadicseşte să ţină cont. Pentru el, omul din popor nu are viaţă spirituală căci din politica pe care o duce nu rezultă aşa ceva. Pentru el probabil intelectul sălăşluieşte numai în vilele partidului şi este tapiţat cu lemn de trandafir.

Însuşi Kant dacă ar mai trăi ar face greva foamei în faţa ambasadei române din Berlin, dacă ar afla părerea regimului de la Bucureşti despre intelect. Chiar şi Erasmus s-ar sinucide. Îţi vine să te dai capul de toţi pereţii, să le plângi de milă celor din jur când vezi în ce hal au fost aduşi.

Auzi: savant de renume mondial la Pluguşor! Romantism revoluţionar! La cererea oamenilor muncii, duminică se lucrează! Trebuie să recuperăm munca patriotică! Cel mai iubit fiu al poporului, Întâiul erou, cel mai erou dintre eroi!  etc. etc. Se aude că începând de la anul ziua de naştere a preşedintelui Nicolae Ceauşescu va fi decretată cea mai mare sărbătoare a României! Asta ca o încununare a…

E sfârşitul lumii, domnule Botez! Ori facem ceva pentru oameni, ori dacă nu, ne călugărim! Dăm bisericii dreptate, găsim imediat explicaţia, nu ne mai batem capul cu monstruozităţi, vom spune că e voia Domnului, vom sta liniştiţi şi ne vom aştepta sfârşitul. Cale de mijloc nu există, cel puţin pentru mine. Arhimede avea  nevoie de un punct de sprijin, eu am nevoie de d.voastră, de oameni ca d.voastră, de cât mai mulţi astfel de oameni.

Trebuie să protestăm. România nu poate, nu trebuie să se sinucidă. De aceea am considerat că este necesar să vin la d.voastră, să fac cunoscute public aceste opinii, să mă declar om şi să  lupt pentru oameni. Încă nu este totul pierdut.

Mă numesc DAN BADEA şi sunt student în anul al treilea al Facultăţii de Matematică a Universităţii Bucureşti. Stau în Complexul Studenţesc Grozăveşti, strada Splaiul Independenţei nr.204, Bloc D, camera 302, am domiciliul stabil în localitatea Petreşti, comuna Coşeşti, judeţul Argeş, nr.216. Sunt român şi nemembru de partid. Am 24 de ani.

Acestea mi-au fost opiniile, acesta crezul, acesta sunt. Sufăr pentru această biată Românie şi mă voi sacrifica pentru ea. Ceea ce nu ştiu prea bine este cum să mă fac util cu adevărat acestui popor de victime. N-am încă experienţa luptei destul de bogată. De aceea am venit la d.voastră.

Dan Badea

2 iunie 1987

Bucureşti”

Dan BADEA – ”MATEMATICIANUL

(va urma)