Micile secrete ale lui Mircea Geoană

mici secrete geoana
Mircea Geoana a ajuns in sferele inalte ale politicii. Politicianul are insa deja un trecut palpitant.

Mircea Geoana este primul român care a reusit sa puna in practica lozinca, veche cat tranzitia, “Jos Iliescu!”. Spre sfarsitul lunii trecute, el a fost ales presedinte al PSD, invingandu-l detasat, cu peste 430 de voturi, pe Ion Iliescu. Ca sa ajunga aici, Geoana a trebuit sa-si construiasca, pas cu pas, o noua biografie, asa incat nimeni sa nu mai poata spune ca, spre exemplu, partidul care a dominat scena politica a Romaniei ultimilor 15 ani este condus de un fost arbitru de fotbal, si nu de un politician pursange.

Talcul ascensiunii in politica a lui Mircea Geoana nu poate fi inteles fara a mentiona faptul ca el este fiul fostului sef al Comandamentului Apararii Civile din Romania, generalul Ioan Geoana, cel care, in de

cembrie 1989, detinea planurile subteranelor Capitalei prin care se ascundeau “teroristii” lui Ion Iliescu.

Arbitru de fotbal la Bragadiru si Voluntari

Pana in 1990, Mircea Geoana avea preocupari pasnice, dar diverse, imbinand armonios utilul cu placutul. Absolvent, in 1983, al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, Geoana a lucrat vreme de cativa ani in domeniul energetic, pe santiere din Bucuresti sau Giurgiu. Si-a facut stagiatura chinuit, dar onorabil, intre doua trenuri pe zi, in pas cu vremurile. In 1987, dornic de a-si depasi conditia de sef peste cativa maistri, Mircea Geoana s-a inscris la Facultatea de Drept din Bucuresti, cursuri fara frecventa.

Plin de energie si deloc lipsit de relatii, el a reusit sa se lanseze si in arena sportiva ocupand, pentru doi-trei ani, un loc printre arbitrii fotbalului autohton. “Am luat-o de jos, de la Divizia Onoare – spunea Geoana intr-un interviu. Numai eu stiu cate injuraturi am auzit, dar si cata conditie fizica am facut. Nu va puteti imagina cata pasiune poate sa fie la un meci de Divizia Onoare, la Bragadiru sau Voluntari. Am facut-o cu pasiune”, a mai spus el. Decembrie 1989 l-a surprins ca adjunct de sef de brigada la Trustul Energomontaj Bucuresti si student la Drept, sectia FF.

De la salopeta la guler scrobit

In 1990, pentru ca stia si limba franceza, Mircea Geoana a devenit, in urma unui concurs sumar, functionar in Ministerul de Externe. Devenit referent, ambitiosul fiu al generalului Geoana a fost repartizat pe relatia Franta. A fost “remarcat” rapid de ministrul Adrian Nastase, care a vrut sa-l faca seful protocolului din minister, dar, pentru ca referentul a refuzat functia, in 1991 l-a facut directorul Directiei Afaceri Europene (NATO, Uniunea Europeana, OSCE, UEO, Consiliul Europei). Nastase a fost, astfel, primul oficial care a vazut “bastonul” de ambasador sub cascheta fostului santierist Geoana.

Deoarece n-avea cunostintele presupuse de noua functie, fiind obisnuit mai degraba cu maistrii decat cu diplomatii, proaspatul director a plecat la perfectionare in Franta, la scoala de administratie franceza “L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”, pe care a absolvit-o un an mai tarziu. Dupa acest curs de perfectionare, a fost numit, in 1993, cand tocmai absolvise Dreptul, purtator de cuvant al MAE, functie pe care a detinut-o pana in 1995. Intre timp, a mai preluat si functia de director general pentru Europa, America de Nord, Asia America Latina, Orientul Mijlociu si Africa din cadrul MAE. Ascensiunea fulgeratoare a fostului inginer parea de neoprit si asa a si fost.

Un an mai tarziu, in 1996, Mircea Geoana devine ambasadorul Romaniei in Statele Unite, chiar daca nu i se conferise inca gradul de ambasador. El avea sa primeasca acest grad diplomatic patru ani mai tarziu, in martie 2000, miscandu-se pana atunci pe principiul “functia bate gradul”. Si-a completat, in 1999, studiile, absolvind Programul de dezvoltare manageriala al Grupului Bancii Mondiale la “Harvard Business School”.

In decembrie 2000, el devine, pentru patru ani, ministrul afacerilor externe in guvernul Nastase. Cariera diplomatica a lui Geoana, construita pe principii politice, n-a rezistat insa principiilor concurentiale presupuse de confruntarea cu Traian Basescu pentru Primaria Capitalei. Ea a fost si a ramas utila doar in interiorul partidului care l-a sustinut pe acesta si care, intr-un tarziu, l-a recunoscut drept lider.

Geoana se da Hagi Tudose

In biografia “particulara” a lui Mircea Geoana, au incaput, de-a valma, tatal Ioan, sotia Mihaela, soacra Margareta Costea (foto), cumnatul Ionut Costea, ambasadorul american Alfred Moses, finul Adrian Sarbu, finica Andreea Esca, bani, case etc., etc. Nimeni nu stie cati bani sau cate case are Mircea Geoana. Nici chiar el.

Oficial, printr-o controversata declaratie de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumatate de apartament din 1988, conturi in Romania de 17.965 dolari si 100 milioane lei si un cont in SUA, de 175.000 dolari. Intrebat asupra provenientei celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoana a declarat, senin, ca ei provin din banii castigati ca bursier la scoala de Administratie Franceza (1991-1992) si din salariul pe care l-a avut ca ambasador in SUA.

Un calcul sumar arata ca, daca banii ar proveni din sursele aratate de Geoana, atunci el n-ar fi putut supravietui in toti acesti ani, cheltuind, pentru intreaga familie, mai putin de 100 de dolari lunar. In controversa publica iscata pe tema conturilor lui Geoana, a intervenit chiar si fostul presedinte Emil Constantinescu, care a declarat pentru un cotidian central: “Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunostinte care lucreaza in mediul diplomatic si care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoana le-a avut in Statele Unite. Mi-au spus ca e greu, e chiar imposibil sa strangi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari in patru ani. Toti mi-au marturisit asta”.

Andrei Plesu si-a exprimat si el, scurt, consternarea la aflarea vestii privind economiile lui Geoana: “Inseamna ca noi avem ambasadori milionari”. Justificarea fostului ambasador nu se sustine chiar si daca observam ca el nu este deloc atat de strans la punga pe cat vrea sa para. Astfel, numai pentru resedinta sa din Washington, pe vremea cand functiona ca ambasador in Statele Unite, statul romAn platea o chirie de 8.000 de dolari lunar, cu mult peste pretul pietei pentru un apartament.

Sotia sa, Mihaela, este recunoscuta ca o persoana implicata mai degraba in acte caritabile, ea fiind presedinta fundatiei “Renasterea”, dar si a ONG-ului “Millenium for Human Rights”. Soacra, Margareta, la randul ei, conduce fundatia (tot caritabila) “Tinerii Romaniei”, cu sediul in imobilul din strada Caranfil nr. 125.

Cumnatul Ionut Costea

Sotia lui Mircea Geoana, arhitecta Mihaela, are un frate cunoscut pentru ispravile sale din mediul financiar. Este vorba de Ionut Mircea Costea (foto), implicat de-a lungul anilor in cateva afaceri asupra carora planeaza semne de intrebare. Cumnatul Costea a fost, o vreme, secretar de stat la Ministerul Finantelor condus de Mircea Ciumara, apoi director BERD si, intr-un tarziu, presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL).

Numele lui Ionut Costea a fost legat de recuperarea unor creante, cazurile semnificative fiind Ghana si Angola. Astfel, in primul caz, Mihai Tanasescu (fost director general al Directiei de Creante ale Statului) si Ionut Costea, de la Ministerul Finantelor, au avizat favorabil recuperarea unei creante de peste 11 milioane dolari pe care Romania o avea fata de Ghana, in conditiile in care acel stat avea, la randu-i, creante fata de Romania ca urmare a unor lucrari neachitate catre Contransimex. In recuperarea acelei creante au fost interesati, conform unor date din 1997, Dan Fischer (cetatean german de origine romana) si Michael Beck (cetatean american), prin firma IRM International Ltd. din Insulele Bermude. Intr-un cotidian central, s-a afirmat chiar ca ar fi beneficiat de comisioane, in urma acelei tranzactii, fostul secretar general al guvernului si “persoane importante din conducerea SIE”.

De asemenea, in noiembrie 2000, guvernul Isarescu a aprobat, prin H.G. 1.043, cesionarea catre firma lui Iosif Armas, “Argirom International” SA, a creantelor Romaniei rezultate din activitatea de comert exterior derulata pana in 1990 in Republica Angola. Se aproba astfel ca datoria de 18,7 milioane dolari sa fie recuperata de catre firma lui Iosif Armas, statul roman urmand sa primeasca 15% din aceasta suma. Ce se recupera peste procentul de 15% ii revenea lui Iosif Armas. Din partea Ministerului Finantelor, cel care a parafat acest contract a fost secretarul general adjunct Ionut Costea. De mentionat ca, trei ani mai tarziu, beneficiarul contractului a fost schimbat, firma lui Armas nerespectand termenul impus de Guvernul roman.

Numele lui Ionut Costea a mai fost invocat in scandalul izbucnit intre Dan Fischer (patronul “Danubius Securities”) si Alexandru Bittner, in 2000, cu ocazia controverselor legate de deturnarea unui credit de 300 milioane dolari, provenit de la consortiul englez “TQ Inteligent Solutions”, credit destinat invatamantului romanesc. Atunci, Bittner l-a acuzat pe Fischer ca a incercat sa se interpuna in afacere, replica lui Dan Fischer fiind ca, de fapt, el a fost solicitat sa acorde consultanta Ministerului Finantelor de catre Ionut Costea.

O compensare de 400.000 de dolari

In contul lui Mircea Geoana a fost trecut si un teren din Busteni, a carui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul apartine insa socrilor lui Mircea Geoana si a fost obtinut printr-un schimb cu Romsilva, condusa de pesedistul Gheorghe Gavrilescu. Sotii Costea au cedat Regiei Padurilor 5.000 mp in localitatea Banesti si au primit in schimb, in baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp in cartierul Zamora din Busteni.

Desi socrii lui Geoana par a fi defavorizati, terenul primit de ei valoreaza de peste zece ori mai mult decat cel pe care l-au cedat. Ei si-au intregit, ulterior, parcela din Busteni cu inca 2.000 mp, valoarea terenului detinut depasind deja o jumatate de milion de dolari. De remarcat ca schimbul de terenuri s-a realizat la sfarsitul lui 1996, inainte ca Gavrilescu sa fie inlocuit de la conducerea Romsilva, legea care a permis astfel de jafuri fiind ulterior abrogata.

Scrisoarea pierduta la Emil Constantinescu

Desi Mircea Geoana a fost creatia PSD, Adrian Nastase fiind cel care l-a pus in fruntea bucatelor, el a fost mentinut totusi, pe intreaga durata a regimului Constantinescu, ca ambasador in Statele Unite. Secretul acestei confirmari n-a fost inca lamurit. Una dintre explicatii a fost aceea ca familia Geoana a reusit sa se faca “placuta” la Washington, sotii Geoana fiind persoane prezentabile si inteligente, care stiu sa intretina o discutie in limba engleza. S-a vorbit, de asemenea, despre prietenia dintre acestia si fostul ambasador american Alfred H. Moses, pe care Geoana, impreuna cu Ionut Costea (director BERD pe zona Romania, Ucraina Georgia), l-ar fi sprijinit in intermedierea afacerii Transchem-Romania, o afacere care a adus statului roman pagube de aproximativ 80 de milioane de dolari.

S-a mai spus, la fel, ca dupa ce a aflat ca Emil Constantinescu a castigat alegerile din 1996, Mircea Geoana i-a trimis acestuia o scrisoare prin care si-ar fi exprimat bucuria ca, in sfarsit, “am scapat” de “stafiile trecutului” sau “de cancerul democratiei romanesti”. Scrisoarea, trimisa prin fax presedintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta sa-l mentina la Washington pe ambasadorul Geoana. Desi, in mai multe randuri, s-a evocat existenta acelui ravas, pana la sfarsitul anului trecut nimeni n-a reusit sa produca dovada ca ar fi existat. In septembrie 2004 insa, intr-o emisiune televizata, fostul presedinte Emil Constantinescu a recunoscut public faptul ca, intr-adevar, Mircea Geoana i-a trimis prin fax, la inceput de mandat, o scrisoare “elogioasa” (“un fel de elogiu la adresa mea” – a spus Constantinescu), din care se putea deduce bucuria expeditorului ca s-a schimbat puterea. Fostul presedinte a declarat ca nu va publica ravasul lui Geoana, deoarece l-ar pune pe acesta “intr-o situatie jenanta”. Altfel spus, oportunism. Stop.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr.8, mai 2005

Micile secrete ale lui Attila Verestoy

micile secrete verestoy1

Este supranumit „Drujba lui Dumnezeu“, „Groful defrisarii padurilor“ sau „Kerestoy“.
Senatorul UDMR Attila Verestoy este unul dintre cei mai bogati politicieni romani. Averea sa, in continua crestere datorita afacerilor tot mai prospere pe care le-a dezvoltat de-a lungul carierei sale politice, i-a adus si titlul de cel mai bogat om de afaceri din judetul Harghita, fieful sau politico-financiar.Incepute in 1991, la un an dupa intrarea sa in politica, afacerile derulate de Verestoy au acoperit domenii precum industria prelucrarii lemnului, agricultura, produse chimice, alcool, comunicatii, transporturi, mass-media, investitii financiare etc.

El si-a administrat singur toate afacerile pana cand legea i-a interzis explicit acest lucru si calitatea de senator a devenit incompatibila cu aceea de administrator al unei firme. Ulterior, aprope toate afacerile sale au fost preluate, spre administrare, de catre sotia si fiul sau (Attila Verestoy jr.).
Mai trebuia amintit din start faptul ca senatorul Verestoy s-a specializat ca membru al Comisiei Parlamentare de Control al SRI, o functie extrem de importanta pentru cei care stiu ca informatia inseamna totusi ceva in politica si afaceri.

Peste sapte milioane de euro in conturi si actiuni

Averea oficiala a senatorului, conform ultimei sale declaratii, este impresionanta. Astfel, daca socotim numai banii pe care Verestoy ii detine in diferite banci acestia depasesc 3,5 milioane de euro. De asemenea, valoarea actiunilor listate (pe Bursa sau Rasdaq) aflate in posesia lui Attila Verestoy se ridica, pe 21 februarie a.c., la peste 93 miliarde de lei (aproximativ 2,5 milioane euro). El mai are, in plus, creante de 150.000 euro, dar si obligatii de 500.000 euro. In proprietatea senatorului Verestoy se mai afla cinci terenuri, patru apartamente, o vila si un autoturism Audi S8 din 2001.

Attila Verestoy isi recunoaste implicarea directa in zece firme la care detine actiuni in valoare totala de aproximativ 1,6 milioane euro. Cele zece societati sunt urmatoarele: Hungastro SA (7,123 miliarde lei), Famos SA (2,262 mld. lei), Junior Com SA (14,68 mld. lei), TVM SA (3,7 mld lei), Scripta SA (2 mld. lei), Sojo-Hort RT (Ungaria, 16,5 milioane forinti), Bavaria Leasing SA (5 mld lei), Trinserv SRL (546 milioane lei), European Radio Investment (400.000 euro) si Asociatia Societatea Civila – Aleea Modrogan (177.000 euro). Comparativ cu declaratia de avere data in decembrie anul trecut, din ultima lista a firmelor la care senatorul Verestoy se declara actionar lipsesc patru societati: Hellas Primex SRL, Agrocentrum SA, Trinvest SA si Biolitt SRL.

Pe coperta, la umbra Elenei Ceausescu

Absolvent al Facultatii de Tehnologie Chimica din Politehnica bucuresteana, proaspatul inginer chimist Attila Verestoy si-a facut stagiatura, in perioada 1978-1980, la intreprinderile „Mecanica“ Sfantu Gheorghe si „Tehnoutilaj“ Odorheiu Secuiesc. In 1980, se reintoarce in Bucuresti si ocupa una din catedrele Facultatii de Chimie Industriala din cadrul Institutului Politehnic. Devine lector, iar apoi, din 1983, cercetator stiintific in cadrul Institutului de Cercetare de Chimie Anorganica Bucuresti.

In 1989, este cercetator stiintific principal in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Chimie Anorganica si Metale Neferoase din capitala. Cum locul sau de munca, dar si preocuparile stiintifice se aflau sub calcaiul Elenei Ceausescu, au aparut ulterior comentarii privind eventuala sa legatura cu Securitatea sau, mai mult, cu academicianul nr. 1 al patriei, Elena Ceausescu. Comentarii publice pe aceasta tema au aparut in 1998, in urma unui conflict izbucnit intre conducatorul extremist al platformei „Initiativa Maghiara Ardeleana“ din cadrul UDMR, Adam Katona, si liderul UDMR Attila Verestoy.

Neintelegerile dintre cei doi, provocate de viziuni politice diferite, l-au iritat peste masura pe Katona, care a afirmat ca Attila Verestoy ar fi fost un fel de mana dreapta a Elenei Ceausescu. Declaratia a fost facuta intr-un interviu pe care Adam Katona l-a dat in iulie 1998 bilunarului „Europei Ido“ din Sfantu Gheorghe. „Verestoy a lucrat in institutul Elenei Ceausescu ceea ce, pentru un cercetator maghiar, nu era o onoare oarecare, ci presupunea o relatie bazata pe incredere“, a declarat Katona.

Acesta ar fi fost deranjat de faptul ca, potrivit afirmatiilor sale, Attila Verestoy i-ar fi spus, scurt, dar convingator, „Te sugrum, dar nu la figurat, ci pe bune“. Ulterior, in apararea senatorului Verestoy a sarit secretarul de stat Szabolcz Lanyi care, in cotidianul „Romaniai Magyar Szo“, a afirmat ca singura legatura dintre Verestoy si Elena Ceausescu a fost publicarea numelui „academicienei doctor inginer“ in fruntea colectivului care a lucrat la elaborarea unei teze in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Materiale Neferoase si Rare.

Inceputurile din padure

Lansat in afaceri din industria de prelucrare a lemnului, fostul inginer chimist Attila Verestoy s-a descurcat cum nu se poate mai bine in jungla tranzitiei. S-a implicat in acest domeniu si datorita faptului ca a beneficiat de retrocedarea unei parti importante dintr-o fabrica de mobila care apartinuse bunicului sau, inainte de nationalizare.

verestoy

In 1991, a infiintat firma IVO SRL, alaturi de cumnatul sau Ferenczy Karoly, firma prin care a derulat cunoscutele afaceri cu cherestea. Trei ani mai tarziu, alaturi de cumnatul sau si de Attila Hosszu, a infiintat o noua firma in Odorheiu Secuiesc, „Metwooplast-Sat“ SRL, societate al carei obiect de activitate era fabricarea si comercializarea produselor din lemn.

(foto: sareinochi.ro)
(foto: sareinochi.ro)

Tot in 1994, devine administrator la fabrica de mobila Famos SA din Odorheiu, ulterior preluand actiuni importante si la aceasta societate, cu o traditie de peste 40 de ani. Treptat, Attila Verestoy si-a extins afacerile si in alte domenii. In 1993, a infiintat firma Hellax Primex SRL, profilata pe produse agricole, iar in 1994 s-a asociat cu fostul senator oltean al PDSR, Teiu Paunescu, in societatea MES SA Slatina; in acelasi an a infiintat, la Bucuresti, societatea de consultanta si management in afaceri V&P Invest.

Alcool, tichete de masa si presa

Cum afacerile cu alcool ofereau oportunitati financiare interesante, Attila Verestoy si-a incercat norocul si in acest domeniu. A inceput in 1994, timid, cu firma „Simalcoop“ SRL din Tusnad, societate prin care a participat la privatizarea fabricii „Spirt –Amidon“ de langa Miercurea Ciuc. Desi a preluat de la FPS un pachet de 21% din actiunile „Spirt-Amidon“, contravaloarea acestora (trei miliarde de lei) n-a mai ajuns la FPS, cativa ani mai incolo firma trecand, cu datorie cu tot, la FPS. Conform declaratiilor senatorului Verestoy, afacerea nu i-a adus profit. „Am iesit in pierdere totala, nu m-am imbogatit din aceasta afacere“, a declarat ulterior Verestoy.
O alta incursiune in lumea alcoolului a fost facuta de Verestoy in 1998 cand, prin firma IVO SRL, a preluat de la FPS pachetul de 40% din actiunile societatii „Vinuri si Bauturi“ din Miercurea Ciuc.

Profitul cel mai insemnat ii revine insa din actiunile pe care le detine la grupul de firme Hungastro SA din Covasna, actiuni evaluate la peste 35 milioane dolari. Ca orice politician responsabil, Attila Verestoy a investit si in mass-media prin firma Trinvest din Sfantu Gheorghe. El a participat la infiintarea „Editurii Scripta“ de la Oradea, la care a devenit presedinte si, ulterior, la preluarea unor actiuni (6%) la cotidianul de limba maghiara „Kronica“.

Miliarde la minut cu actiuni Rompetrol

roncea rosca

In aprilie anul trecut, senatorul Attila Verestoy s-a numarat printre protagonistii ingenioasei speculatii pe piata de capital cu actiunile Rompetrol (RRC), alaturi de Camelia Voiculescu (fiica lui Dan Voiculescu), Sorin Rosca Stanescu (foto dreapta), Calin Popescu Tariceanu si altii. Declansata pe 7 aprilie 2004, tranzactia cu actiuni Rompetrol a adus protagonistilor, in doar cateva minute, castiguri de zeci si sute de miliarde de lei. De exemplu, un off-shore din Cipru, Saltville Ltd., a cumparat intr-un minut (intre orele 10:09 -10:10) un miliard de actiuni la pretul de 116 lei bucata, si dupa sapte minute a vandut 550 milioane actiuni cu preturi cuprinse 250 si 300 lei bucata, obtinand un profit de 22 miliarde lei, plus 450 milioane actiuni in portofoliu.
Printre cei care au cumparat atunci de la Saltville, la pretul de 250-300 lei actiunea, s-au aflat Camelia Voiculescu (478 milioane actiuni) si Attila Verestoy (63 milioane actiuni).

Senatorul UDMR a vandut, la randul sau, o parte din actiuni la un pret dublu (intre 657 si 770 lei actiunea) si a realizat rapid un profit de 7,7 miliarde lei ramanand si cu 28 milioane de actiuni in portofoliu. Ulterior, Attila Verestoy a declarat ca totul a fost corect si la vedere. „Am cumparat si am vandut mai multe actiuni de pe piata libera, a spus Verestoy. Da, am cumparat in 7 aprilie cu 300 de lei“ – a declarat Attila Verestoy. Singurul secret nedezvaluit de liderul UDMR a fost modul in care a ghicit ca trebuie sa se afle la locul potrivit, in momentul potrivit, alaturi de grupul restrans, select si potrivit de speculatori pe piata de capital.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr. 6, martie 2005

Micile secrete ale lui Vasile Blaga

mici secrete blaga1

A fost asociat cu seful Crescent Austria. A ajuns ministru de interne. Numit recent in functia de ministru al administratiei si internelor, Vasile Blaga este un politician care a reusit sa se mentina multa vreme departe de indiscretia presei. A aparut brusc in prim-planul vietii politice pe 21 decembrie 2004, cand a fost numit consilier prezidential pe probleme de securitate si siguranta nationala, sef al Departamentului Securitatii Nationale.

Care este legatura dintre Vasile Blaga si Securitatea Nationala sau cea dintre activitatea acestuia si serviciile secrete? Sunt intrebari la care doar presedintele Traian Basescu poate da un raspuns. Oficial, Blaga nu este un profesionist al informatiilor. In toate functiile detinute pana astazi, a prevalat criteriul politic, si nu cel profesional. Cel mai vizibil dintre meritele lui este, de departe, succesul obtinut ca sef al campaniei prezidentiale a lui Traian Basescu

.Mecanica, politica, administratie si girofar la poarta

Fost inginer mecanic pana in 1990, Vasile Blaga a fost surprins de evenimentele din decembrie 1989 in functia de director la Intreprinderea Mecanica Hyperion din Stei, judetul Bihor. Devenit proaspat revolutionar, Blaga si-a descoperit curand vocatia de politician. A fost ales deputat de Bihor si a ocupat functiile de presedinte al CFSN (Consiliul Frontului Salvarii Nationale) Stei si vicepresedinte al CFSN Bihor pana in 1991, cand a fost numit presedinte al FSN Bihor, functie pe care avea s-o detina pana in 1997. In perioada 1991-1993 a fost numit prefect de Bihor, iar intre 1993 si 1996, a detinut functia de director general al Directiei Regionale Vamale Oradea.

Dupa alegerile parlamentare din 1996, a devenit senator PD, iar intre 1997 si 2001 a ocupat functia de secretar general al PD. In 1999, a absolvit cursurile Colegiului National de Aparare. Dupa victoria in alegeri a Aliantei D.A. PNL-PD, a fost numit, pentru o saptamana, consilier prezidential pe probleme de aparare, securitate si siguranta nationala, fiind desemnat ulterior ministru al administratiei si internelor din cabinetul Tariceanu. De atunci, in fata vilei sale din Oradea sta zi si noapte, pentru supravegherea locuintei, o masina a Politiei.

Politicianul si fabrica de scaune

Ca orice politician abil, Vasile Blaga a inteles din timp legatura dintre politica si afaceri, cu atat mai mult cu cat s-a aflat, vreme de trei ani, in fruntea Directiei Regionale Vamale Oradea. Asa se face ca, in paralel cu activitatea politica, Vasile Blaga s-a lansat in afaceri, unde a atras-o si pe sotia sa, Margareta Violett Blaga, profesor de limba germana.

Afacerile sotilor Blaga au acoperit domenii dintre cele mai diverse: comisionariat vamal, activitati ale institutiilor financiare si bancare, productie de mobilier (scaune), comert cu piese si accesorii pentru autovehicule etc. Sotii Blaga s-au implicat, ca actionari, in cel putin 11 societati comerciale fie direct, fie prin achizitionarea de actiuni de pe piata bursiera.

Daca astazi Vasile Blaga declara ca detine actiuni la societatile Multimod SA (44,5%), Petrolsub SA (1,7%), BRD (80.000 actiuni), Romania Combi SA, Banca Transilvania, Banca Romexterra si SIF Banat-Crisana, in urma cu doi ani el mai figura ca actionar si la Supermod Impex SRL Oradea (9,99%), Mobimod SA (44,5% – societate oradeana cu acelasi domeniu de activitate ca Multimod SA, dar cu sediul pe Str. Grivitei nr. 18) si Confort Astra Import Export SA (46,26% impreuna cu sotia sa). De asemenea, Margareta Violett Blaga figura separat ca actionar la alte trei societati: Romagro Transport SRL Suplacu de Barcau (20%), Selinvest SA Brasov (15%) si Romania Combi SA (0,16%).
Aceasta incursiune in lumea afacerilor n-a fost decat benefica pentru politicianul Vasile Blaga, averea oficiala a acestuia concretizandu-se azi, dincolo de actiunile detinute in societatile amintite, intr-un teren intravilan de 378 mp dobandit in 1996, doua locuinte, doua conturi curente – de 26.000 dolari si 27.000 euro, – un depozit colateral de 20.000 dolari si o creanta de 50.000 de euro.

Suspectii fini, familia Bruchental

Anul trecut, in presa locala din Oradea a fost dezvaluita activitatea infractionala a unuia dintre finii familiei Blaga, Coriolan Bruchental Pop, condamnat in prima instanta la cinci ani de inchisoare pentru contrabanda si falsificare de instrumente oficiale. Scandalul s-a produs in vreme ce sotia lui Coriolan Pop, Ionela Pop Bruchental, figura pe listele Aliantei D.A. PNL-PD pentru Camera Deputatilor. Lui Vasile Blaga i s-a imputat faptul ca si-a impus fina pe aceste liste, precum si ca ar fi intervenit pentru a-si scapa finul de puscarie. Aceasta ultima acuzatie n-a putut fi insa probata, ea tinand mai degraba de maiestria unui avocat decat de influenta politicianului.

Tovarasii Despa si Redl

In anul 2002, Vasile Blaga a participat la majorarea capitalului social al firmei Confort Astra Import Export SA din Oradea. Societatea, care se ocupa de comert cu piese si accesorii pentru autovehicule, apartinea unui fost nomenclaturist local al PCR, Nicolae Popescu, secretar cu probleme economice in PD Bihor. Alaturi de Popescu, in actionariatul de la Confort Astra mai figurau Ion Despa (un var al lui Popescu, stabilit in Austria) si Walter Redl (cetatean austriac). Cei doi oameni de afaceri fusesera invitati in 1992 de catre Popescu pentru a face o infuzie de capital in societatea oradeana, precum si pentru a beneficia de facilitatile la plata impozitului, aferente unei societati mixte romano-austriece.

Conform unui articol din presa oradeana, Ion Despa a lucrat pana in 1989 la Agentia Economica romana din Viena, ca reprezentant al ICE TehnoforestExportImport, putand fi deci suspectat de legaturi cu fosta Securitate. Walter Redl era si este directorul general al filialei Crescent din Austria (Crescent Commercial &Maritime Ges.m.b.H), societate care apartine grupului Grivco al lui Dan Voiculescu (foto).

Desi apropierea dintre un lider PD si directorul general al uneia dintre societatile liderului PUR, Dan Voiculescu, parea o asociere contra naturii, Vasile Blaga a intrat destul de usor in afacere. Cu opt sute de milioane de lei, sotii Blaga au preluat, fiecare, cate 23,13% din capitalul social. Cateva luni mai tarziu, Vasile Blaga a declarat ca a intrat in afacere la rugamintea lui Nicolae Popescu si ca nu stia prea multe despre vechii asociati: “M-a rugat prietenul meu, Nicu, sa intru in afacere. De unde naiba sa ma gandesc cine mai e in firma? Este adevarat ca nu l-am intrebat pe Nicu”, a mai spus Vasile Blaga.

Referitor la Walter Redl si la functia detinuta de acesta la Crescent, Blaga a raspuns cu aceeasi inocenta: “Ce, asta a lucrat pentru Crescent? Si cu ce se ocupa firma? Creatia Securitatii? Aoleu, ii spun clar lui Nicu: In trei minute sa-i retragi pe astia din firma! Ori pleaca ei, ori plec eu! Cand am acceptat sa intru in afacere, am auzit ca sunt asociat doar cu un var de-al lui Nicu, stabilit in Viena. N-am stiut ca Despa asta a lucrat la Agentia Economica. Pai, toti de acolo erau agenti de-ai Securitatii. Altfel nu aveai cum sa lucrezi in strainatate„. Evident, din dorinta de a se dezvinovati, pe Vasile Blaga l-a luat gura pe dinainte, deoarece daca ar fi urmat aceeasi logica si in privinta lui Traian Basescu, care a lucrat vreme de doi ani la Agentia din Anvers, ar fi trebuit sa se retraga si din PD. Cert este ca, in prima parte a anului trecut, Blaga s-a retras din Confort Astra.

Magureanu sau Cladovan?

Cladovan
Cladovan


O alta necunoscuta a afacerilor lui Vasile Blaga este implicarea sa in actionariatul Petrolsub SA, societate controlata de catre firme din controversatul Grup Euro Columna (Fertinvest Holding Ltd-Elvetia, Euro House 2000 SRL Bucuresti si Eurotrading Chemicals Bucuresti). In legatura cu aceasta afacere, au mai fost vehiculate nume sonore ale unor persoane precum Virgil Magureanu (care a oferit vreme de doi ani consultanta pentru rafinaria Petrolsub –FOTO DREAPTA), Marius Eduard Tarlea (direct implicat in actionariatul si strategia grupului Euro Columna, precum si apropiat al lui Virgil Magureanu) si Teodor Cladovan (fost director general pana in anul 2000 la Petrolsub SA si, ulterior, deputat PD – FOTO STANGA). Dincolo de cele 374 000 de actiuni (1,7%) detinute de Blaga la Petrolsub SA, presa a semnalat si atragerea sotiei sale, retribuita ca translator, in afacerea condusa aproape de faliment de catre Teodor Cladovan. De altfel, Margareta Violett Blaga figureaza ca actionar intr-o firma (Romagro Transport SRL ) inregistrata in 1994 in Suplacu de Barcau, alaturi de Cornelia Cladovan, o dovada in plus ca familia este celula de baza a societatii.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr. 5, februarie 2005

Micile secrete ale lui Ion Ţiriac

Micile secrete tiriac1

Considerat o legenda vie a tenisului romanesc, Ion Tiriac si-a dobandit o pozitie privilegiata in comunitatea oamenilor de afaceri romani. Fostul tenisman si-a dezvoltat afacerile pe mai multe domenii, succesul sau datorandu-se atat renumelui din sport, cat si pragmatismului calculat in relatiile cu partenerii sau, dupa 1990, cu puterea de la Bucuresti. Desi celibatar, Tiriac are trei copii, dintre care primul, Ion Ion Tiriac, are ca mama un fotomodel american, ceilalti doi (Karin Mihai si Ioana Natalia) avand mama o egipteanca numita Sophie-Ayad.Debutul in afaceri: managementul sportivDesi a debutat in sportul de performanta ca jucator de hochei, prin participarea la Jocurile Olimpice de Iarna de la Insbruck (1964) in calitate de membru al echipei nationale de hochei pe gheata a Romaniei, Ion Tiriac s-a consacrat si a obtinut rezultate deosebite in tenisul de camp.tiriac-nastase-site 

Dupa retragerea din activitatea competitionala, Ion Tiriac si-a continuat cariera sportiva ca antrenor si manager al unor tenismani de varf precum Ilie Nastase, Guillermo Vilas, Henri Leconte, Boris Becker, Mary Joe Fernandez, Anke Huber si Goran Ivanisevici. S-a implicat, de asemenea, ca manager, in organizarea unor renumite turnee de tenis de camp ale ATP si WTA, precum Eurocard Open, Austrian Open, Italian Open, Faber Grand Prix si Open Romania. A fost consilier, coordonator si strateg al Campionatului Mondial al ATP organizat in Hanovra de EXPO 2000, consilier al Federatiei Germane de Tenis pentru organizarea meciurilor de Cupa Davis ale acestei tari cum, la fel, a detinut si comercializat, impreuna cu magnatul Rupert Murdoch, drepturile a trei campionate mondiale de natatie.

Oficial, primele afaceri in “industria sportului” sau in “sport-management”, cum numeste fostul tenisman domeniul in care s-a implicat, le-a inceput in SUA, unde a organizat primele turnee de 100.000 dolari.

Protejatul lui Ion Gheorghe Maurer

Tiriac si Maurer
Tiriac si Maurer

Neoficial, despre inceputurile afacerilor fostului tenisman circula diverse legende. Conform uneia dintre ele, succesul lui Tiriac s-ar datora, dincolo de abilitatile sale sportive demonstrate pe terenul de joc, sprijinului de care s-ar fi bucurat din partea lui Ion Gheorghe Maurer (foto), fost inalt demnitar comunist si presedinte al Consiliului de Ministri in perioada1961-1974. Intr-o declaratie publica, fostul tenisman a recunoscut relatia apropiata pe care a avut-o cu Maurer. “De foarte tanar, la Brasov, am avut un cerc de cunoscuti care se duceau la vanatoare. Mai tarziu, cand mi-am luat permis, am vanat de sute de ori cu Gheorghe Maurer pentru care si azi am o stima foarte mare atat ca vanator, cat si ca om” – a declarat Ion Tiriac.

Relatia cu Maurer, spun surse din fostele structuri de informatii, a fost folosita atat pentru transferul tanarului Tiriac de la echipa de hochei la cea de tenis de camp, antrenata de Gogu Viziru, cat si pentru trimiterea tenismanului in Germania, unde avea sa si ramana ulterior, pentru “perfectionare” si antrenament. Aceleasi surse vorbesc si despre folosirea lui Ion Tiriac, la inceputul anilor ‘70, ca intermediar pentru aducerea in Romania a catorva autoturisme Mercedes, care-i aveau ca destinatari pe cativa dintre nomenclaturistii vremii. Afacerea ar fi fost strecurata, pentru aprobare, intr-o hotarare a Consiliului de Ministri semnata de Maurer, dar secretizata deoarece privea rezultatul unei operatiuni de contraspionaj (fara legatura cu importul de masini). Conform altei surse insa, intermediarul acestei afaceri ar fi fost nu Ion Tiriac, ci Domitian Baltei, seful rezidentei de spionaj din Koln.

O vila cadou de la Guvernul Petre Roman

In 1990 Ion Tiriac a revenit in Romania pentru a-si dezvolta afacerile. Desi la acea data era deja multimilionar in dolari, fostul tenisman a beneficiat de cateva favoruri materiale din partea guvernului condus de Petre Roman. Primul-ministru de atunci i-a repartizat o vila cu 14 camere din patrimoniul de stat, cu terenul aferent, imobil a carei destinatie a fost schimbata “prin abuz in serviciu”, conform unui raport intocmit Valerian Stan in calitate de sef al corpului de control al guvernului, pentru a-i da posibilitatea omului de afaceri sa o cumpere la un pret derizoriu. Anterior primirii repartitiei de la Petre Roman, repatriatul Tiriac a donat vila proprietate personala, pe care o detinea deja in Bucuresti, fiului sau.
In 1990, prin Grupul de firme “Ion Tiriac”, fostul tenisman a infiintat prima banca privata din Romania, Banca Tiriac (BCIT), institutie devenita operationala in aprilie 1991. Afacerile lui s-au concretizat ulterior, prin grupul de peste 40 de firme reunite in Tiriac Holdings Ltd, in domenii precum reprezentanta si distributie auto pentru zece marci, printre care sunt Mercedes, Ford, Hyundai, Opel, Jeep si Mazda, asigurari (Allianz Tiriac), servicii aviatice, publicitate si media (MediaPro, ProTv), comert (Metro) etc.

Scandaluri si conflicte

Ion Tiriac a fost implicat, de-a lungul anilor, in mai multe scandaluri dintre care au fost mai mult sau mai putin mediatizate cele privind vila de protocol primita in 1990 de la guvernul Roman si cumparata ulterior la un pret modic, scandalul ProTv si conflictul cu Adrian Sarbu, scandalul Andreea Marin si/sau Nadia Coroi, scandalul Paula Wiesinger, scandalul privind amanarea integrarii in UE, ARIS si, cel mai recent, scandalul “cocaina pentru VIP-uri” in care a fost atras cand fiul sau, Ion Ion Tiriac, a fost pus sub urmarire penala pentru consum de droguri.

Scandalul ProTV
Izbucnit in 2001, conflictul dintre Ion Tiriac si Adrian Sarbu a pornit de la datoriile imense acumulate, aparent inexplicabil, de postul de televiziune PRO TV atat la bugetul de stat, cat si la holdingul condus de Ion Tiriac. Conflictul s-a acutizat in momentul in care Tiriac, reprezentantul unei firme cipriote (Rootland Trading Ltd) ce detinea 19% din actiunile trustului Media Pro International, a refuzat sa participe la o majorare de capital a societatii ce detine PRO TV inainte ca managerul trustului, Adrian Sarbu, sa dea explicatii referitoare la situatia financiara dezastruoasa in care fusese adusa societatea. Desi Adrian Sarbu a incercat sa-l scoata din afacere pe Tiriac, acesta din urma a reusit sa evite manevrele de culise ale lui Sarbu si sa-si mentina a doua pozitie in ierarhia trustului Media Pro. Ationarul majoritar Central European Media Enterprises Ltd (CME), proprietatea multimiliardarului american Ronald Lauder, a preluat ulterior controlul pachetului majoritar de actiuni de la PRO TV, iar datoriile acumulate la buget au fost achitate inainte de inceputul ultimei campanii electorale. Conform ultimei configuratii a actionariatului PRO TV existente la CNA, firma controlata de Ion Tiriac, Rootland Trading Ltd, si-a pastrat totusi un pachet de 5% din actiunile PRO TV SA si 40 % din Media Pro SA.

Omul care sustine amanarea intrarii Romaniei in UE
Cunoscut ca un sustinator al PSD, Ion Tiriac a fost numit in 2003 presedintele Consiliului pentru sprijinirea investitiilor straine din Romania din cadrul Agentiei Romane pentru Investitii Straine (ARIS), condusa atunci de cel care avea sa preia Ministerul Administratiei si Internelor, Marian Saniuta. Din consiliul condus de Tiriac mai fac parte Bodo Hombach, fostul coordonator al Pactului de Stabilitate in Europa de Sud-Est, Klaus Mangold, presedintele Daimler-Chrysler Services, Karel Wurstin, fostul presedinte al Philips, si Siegfrid Wolf, presedintele companiei Magna Europa. Cu toate acestea, pozitia exprimata public de Ion Tiriac referitor la amanarea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana a produs stupefactie si a aruncat o noua lumina asupra intereselor reale ale omului de afaceri. “Daca as fi Papa acestei tari, a declarat Tiriac, as refuza sa intru in 2007 si as alege 2010, sa-mi aranjez lucrurile asa cum trebuie, sa putem negocia. (É) Daca ma grabesc si ader in 2007, ce carti am in mana? – a filosofat fostul tenisman. Cate paini poti sa faci azi? 100 de paini, dar eu cred ca pot sa fac 10.000 de paini si cu asta trebuie sa intru in UE !”. Plecand de la pilda biblica a multiplicarii painilor, Tiriac si-a extins argumentatia amanarii cu trei ani a aderarii la UE, prin inmultirea vacilor. “Cel care are 100 de vaci astazi poate sa aiba 1.000 de vaci in 2008 si deci va putea exporta mai mult” a spus Ion Tiriac. Pozitia sustinuta de Tiriac, la care ulterior avea sa adere si omul de afaceri Dan Voiculescu, a fost interpretata fie ca o incercare de a preintampina un eventual insucces al negocierilor privind integrarea in UE, fie ca o teama fata de competitia la care va trebui sa faca fata grupul sau de firme prin patrunderea pe piata romaneasca a altor concurenti de renume.

Dan Badea

Revista Bilant, Nr.4, ianuarie 2005

Micile secrete ale lui George Copos

Revista Bilanţ nr 3 din decembrie 2004
Revista Bilanţ nr 3 din decembrie 2004
Convertit vreme de 15 ani in om de afaceri, Copos revine in forta la prima dragoste: politica.
kapitalism13La 51 de ani, prin intrarea in partidul lui Dan Voiculescu, omul de afaceri George Copos revine in politica dupa o pauza de aproape 15 ani. El s-a inscris pe listele de candidati la Senat ale Uniunii PSD+PUR din judetul Arges, ocupand locul doi si secundandu-l astfel pe candidatul PSD Nicolae Vacaroiu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

copos voicRelatia lui Copos cu Dan Voiculescu este destul de veche, cei doi oameni de afaceri fiind membrifondatori ai acelorasi organizatii patronale precum Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) si Confederatia Patronatelor din Romania (CPR), ultima dintre acestea transformandu-se ulterior in Alianta Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR). Prin intrarea in politica, este de presupus ca George Copos va renunta la functia de presedinte al ACPR pentru a nu intra in conflict cu Legea nr. 356/2001, conform careia conducerea patronatelor trebuie sa fie apolitica. Tineretea revolutionara

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Pana in decembrie 1989, George Copos a fost un cunoscut activist al UTC si sef al unei comisii centrale a UASCR (Uniunea Studentilor Comunisti din Romania). Atasat, la vremea aceea, asa-ziselor “valori” ale socialismului, Copos a dovedit un dezvoltat simt organizatoric si a avut, la doar trei ani dupa absolvirea Institutului de Educatie Fizica si Sport, un aport important la organizarea Universiadei de la Bucuresti, din 1981. Ulterior, a absolvit cu succes Academia Stefan Gheorghiu – scoala superioara a activistilor de partid. Evenimentele din decembrie 1989 au curmat insa prematur ascensiunea politica a lui George Copos, tanarul activist refugiindu-se in afaceri. Cativa ani mai tarziu avea sa-si ingroape, simbolic, trecutul, contribuind cu generozitate la cheltuielile de inmormantare ale lui Nicu Ceausescu.

Cofetaria, debutul oficial in afaceri
George Copos a declarat in mai multe randuri ca si-a inceput afacerile impreuna cu sotia sa, Cristiana Copos, pornind la drum cu un capital de 500 de dolari. “Totul a inceput de la talentul sotiei mele la torturi si de la experienta mea, ca responsabil cu turismul si altele in UASCR”, a declarat intr-o conferinta de presa George Copos. “Mai mult, nevasta mea si-a vandut parfumurile pe care i le facusem cadou. De aici a iesit o cofetarie de buzunar pe Dorobanti. Au urmat afacerea cu electronice, hoteluri si afacerea de la Pitesti, cu componente si subansambluri pentru electrocasnice. Altfel spus, primul milion l-am obtinut din savarine”, a declarat Copos.

Televizoare importate ca piese de schimb
Mai putin cunoscut este insa faptul ca debutul romantic al afacerilor sale a fost bulversat, in anii tulburi ai inceputului de tranzitie, de un semnal de alarma tras de catre Garda Financiara condusa, in anii ‘90, de generalul Gheorghe Florica. Astfel, in urma unui control efectuat pe 30 septembrie 1992 la una dintre firmele administrate de George Copos, Ana Electronic, Garda Financiara a descoperit o serie de nereguli care l-au pus pe jar pe omul de afaceri. Acesta a fost obligat sa apeleze, conform unui document elaborat de subalterni ai generalului Florica si publicat in presa vremii, la sprijinul unor personalitati precum Viorel Hrebenciuc (secretarul general al guvernului de atunci) si Florin Georgescu (ministrul finantelor).
Concret, societatea romano-franceza Ana Electronic era acuzata ca s-ar fi sustras de la plata impozitelor pe circulatia marfurilor, prejudiciind astfel bugetul de stat. Conform documentului amintit, “un ciudat lant tranzactional a fost depistat ca efectuat in ziua de 30 septembrie 1992, intre firma SC Ana Electronic (patron Copos Gheorghe), SC Ana Co SRL (patron Copos Cristina, sotia lui Copos Gheorghe) si SC General NIC SRL, pentru aparate TV si video in valoare de 252.065.000 lei, care s-au transmis cu titlu de proprietate numai pe documente, in realitate aparatele ramanand la SC Ana Electronic SRL. Scopul afacerii: aplicarea unor cote de impozit de 10% in loc de 40%”. Prin nota de constatare intocmita cu acea ocazie, comisarii Garzii Financiare au sesizat si organele de urmarire penala.

copos
Numele sonore invocate a fi intervenit pe langa generalul Florica pentru cosmetizarea rezultatului controlului facut de catre comisarii Garzii Financiare la Ana Electronic, dar si la alte societati comerciale, au produs un adevarat iures mediatic si politic, in care au fost atrase si institutii precum Parchetul General si Parlamentul Romaniei. Demiterea generalului Florica, “raportul Vonica” si rezolutia procurorului – sef Eugen Vasiliu, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de demnitarii acuzati ca ar fi intervenit pentru anularea rezultatelor consemnate de catre comisarii Garzii Financiare, au fost rezultatele scandalului de atunci.
Cazul Ana Electronic a fost transferat de la Garda Financiara la secretarul de stat din Ministerul Finantelor, Ion Mihai Popa (juridic). Dosarul a fost reanalizat, au aparut “divergente de abordare a problemelor financiare”, dar totusi, “pe baza celor dispuse, a reanalizarii cazului, societatea comerciala era obligata sa achite 64.948.765 lei cu titlu de accize si impozit pe circulatia marfurilor”, consemna procurorul Vasiliu in rezolutia amintita.

Cadoul pentru Ministerul de Interne
Dincolo de interventiile la varf facute de catre George Copos, in raportul parlamentar Vonica a mai fost consemnat si un adevarat act de caritate petrecut chiar in timp ce afacerile lui Copos se aflau sub lupa Garzii Financiare: “Ministerul de Interne, cu stiinta ministrului (George Ioan Danescu – n.r.) a achizitionat de la Ana Electronic un numar de 70 de televizoare color fara telecomanda, la preturi cu mult inferioare celor practicate pe piata, tocmai in perioada in care la firma respectiva Garda Financiara efectua cercetari pentru grave evaziuni fiscale”.
Apropierea lui George Copos de cercul puterii s-a mai concretizat si prin asocierea dintre Ana Electronic si Fundatia Dimineata, punctul de lucru al noii afaceri fiind stabilit, pe 24 martie 1993, chiar in locul unde avea sediul ziarul “Dimineata” (str. Roma nr. 48, sector 1) apropiat presedintelui Ion Iliescu.

Declaratia de avere: 178 milioane euro
Detinator al unor actiuni ce valorau luna trecuta 178,58 milioane euro, George Copos este patronul holdingului Ana Group, proprietar majoritar al tuturor societatilor Ana si membru fondator al operatorului de telefonie Mobifon. Este, de asemenea, presedintele AFC Rapid, sponsor si actionar principal al clubului giulestean. Dincolo de actiuni, Copos mai detine cu titlu de proprietate personala patru terenuri, doua apartamente, o vila, un autoturism BMW, doua depozite la termen de 6,34 miliarde lei, respectiv 25.500 euro, un cont curent de 10.000 de dolari, dar si creante de 3,7 milioane euro. Afacerile sale, indiferent de domeniul in care se deruleaza, reprezinta de altfel un succes incontestabil pentru familia Copos. Numai fabrica de motoare electrice din Pitesti, denumita, dupa privatizarea din 1996, Ana IMEP, realizeaza o cifra de export de peste 50 de milioane de euro anual. Hotelurile Crown Plaza din Bucuresti, Astoria si Europa din Eforie-Nord sau Poiana, Bradul si Sport din Poiana Brasov sunt, fiecare in parte, investitii de succes ale lui Copos. Recent, cu ocazia Reuniunii informale a ministrilor apararii din statele NATO si a Consiliului NATO-Rusia de la Poiana Brasov, o mare parte a delegatiei americane a fost cazata la hotelurile lui Copos. Donald Rumsfeld, seful Pentagonului, a preferat astfel hotelul Sportul (al lui George Copos), in vreme ce ministrul rus al apararii a ales sa doarma in vila dinamovistului Ionut Lupescu.

copos inedit

Trabantul si opincile
Cu toate aceste succese in planul afacerilor, despre George Copos s-a spus, nu de putine ori, ca este extrem de strans la punga. Spre exemplu, in urma cu trei ani, el a facut un pariu cu omul de afaceri Ion Tiriac, pariu pe care l-a onorat in stilul rudelor lui Hagi Tudose. Astfel, cei doi oameni de afaceri au programat o partida de tenis a carei miza a fost chiar autoturismul proprietate personala cu care invinsul avea sa vina la terenul de joc. Partida dintre cei doi, desfasurata la baza BTT din Bucuresti in prezenta lui Ilie Nastase, a fost castigata in doua seturi de catre Ion Tiriac. Numai ca, in vreme ce Tiriac venise la intalnire cu un Mercedes de ultima generatie, Copos sosise cu un superb Trabant obosit pe care-l achizitionase cu 200 de dolari. “Premiul”, castigat destul de usor de catre fostul tenisman, n-a fost insa pe masura asteptarilor acestuia, motiv pentru care el i-a oferit lui George Copos o pereche superba de opinci pentru ca “presedintele Rapidului sa nu uite de unde a plecat”.

Dan Badea

Revista BILANŢ, Nr.3, Decembrie 2004

Micile secrete ale lui Iosif Constantin Drăgan

Revista Bilanţ nr.2 din noiembrie 2004
Revista Bilanţ nr.2 din noiembrie 2004
Biografie
IosifConstantinDraganOmul de afaceri aflat pe primul loc in topul celor mai bogati romani, cu o avere evaluata la peste 800 miloane de dolari, s-a nascut la 20 iunie 1917, in Lugoj. Paraseste Romania in 1940 si se stabileste la Milano-Italia. Este licentiat in Drept si Stiinte Economice si Politice.

In 1948 infiinteaza, la Milano-Italia, firma ButanGas S.p.A care se ocupa cu imbutelierea si distribuirea gazului petrolier lichefiat (GPL) si care are filiale importante in 10 tari.
In 1949 infiinteaza, la Roma, asociatia Miscarea Romana pentru Unitatea Europei. Conduce aceasta asociatie si lanseaza revista “Buletinul European” ca organ de presa al miscarii.
In 1966 devine presedinte al Federatiei Internationale de Marketing. In 1967 infiinteaza, la Roma, Fundatia Europeana “Dragan”. Din 1973 este membru al Camerei de Comert italo-romane, iar in 1978 infiinteaza Camera de Comera romano-italiana. In 1983, la Viena, este numit membru in comitetul de conducere al Asociatiei Culturale Internationale a Etniei Romane.
In 1990 infiinteaza la Bucuresti “Dragan European Business School”. In 1992, la Lugoj, infiinteaza “Universitatea Europeana Dragan”, o investitie de 2 milioane de dolari.
Dupa 1990 investeste in Romania peste 40 milioane dolari. Dincolo de afacerea cu GPL, investitiile sale s-au concretizat in invatamant, mass-media si tipografii. A infiintat reviste si ziare precum « Natiunea », “Renasterea Banateana”, “Redesteptarea”, postul TV “Europa Nova”, postul de radio “RadioNova FM” din Lugoj, tipografia FED PRINT si editurile “Dragoprint” si “Europa Nova” etc. S-a recasatorit, dupa 1990, cu fiica generalului Stefan Gusa, Veronica Gusa de Dragan, cu care are trei copii.

A inceput afacerile cu o masina de scris
Iosif Constantin Dragan a plecat din tara in primavara lui 1940, « pentru perfectionarea studiilor juridico-economice », pe baza unei burse oferite de guvernul italian. « Am plecat cu trenul… si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferita de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Cultura » – avea sa declare el intr-un interviu publicat anul trecut in « Jurnalul National ». Licentiat al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, I.C. Dragan avea sa obtina astfel inca o licenta in Drept, la Universitatea « La Sapienza » din Roma, precum si o licenta in Stiinte Economice si Politice. Stabilit la Milano, I.C Dragan a refuzat sa se mai intoarca in tara si s-a lansat in afaceri.
Prima afacere a lui Iosif Constantin Dragan a fost intermedierea unei tranzactii cu negru de fum. Dupa sustinerea unei teze de doctorat la Universitatea de Drept din Roma, dar in lipsa unei sustineri financiare, I.C. Dragan s-a vazut nevoit sa-si gaseasca singur mijloace de subzistenta. Pe langa traducerea in limba romana a unor lucrari de specialitate, cum ar fi traducerile din Giorgio del Vecchio (mai tarziu, acesta a fost numit presedinte onorific al ButanGas), el s-a orientat spre comert. In 1941, la 24 de ani, tanarul Dragan a reusit sa intermedieze cateva contracte intre parteneri din Romania si Italia in conditiile in care nu avea la dispozitie decat o masina de scris. Desi la acea data, pentru a face o impresie buna, voia sa treaca el insusi drept comerciant, in realitate nu avea nici macar un sediu pe care sa-l indice pentru eventuala primire a corespondentei. Antetul primelor scrisori „de afaceri“ era „Dotto Giuseppe C. Dragan, Via Battaglioni Universitari 1, Roma”, iar adresa mentionata nu era altceva decat adresa caminului studentesc din Roma unde, la camera 37 de la etajul doi, se afla averea tanarului intreprinzator roman: masina de scris si cateva coli cu antetul amintit. In aceste conditii, a reusit sa intermedieze cumpararea de catre un italian a unei cantitati de negru de fum de la un roman. A castigat atunci 3.000 de lire italiene, bani cu care si-a achitat datoriile la Casa dello studente si si-a cumparat un „impermeabil“. Dupa „negru de fum“ a urmat o afacere cu „o partida de vaselina (un vagon)“, deci un nou comision. Ulterior, a intrat in relatii cu persoane din conducerea societatii romano-italiene A.P.I.R. (firma constituita prin asocierea dintre filiala din Italia a societatii romanesti „Creditul Minier“ si grupul „Fiat“), ceea ce a insemnat o rampa de lansare in afacerile ce aveau sa urmeze.

Caderea lui Mussolini – prima afacere profitabila a lui Dragan
« Initial a infiintat o banca, apoi a devenit asociat la societatea petroliera Dacia , care i-a adus castiguri frumoase », afirma Mihai Pelin in lucrarea « Opisul emigratiei politice ». Astfel, debutul real in afaceri al lui Iosif Constantin Dragan a fost favorizat insa de inlaturarea de la putere a lui Mussolini, eveniment care a dus la blocarea tuturor legaturilor economice dintre Italia si Romania, deci si la blocarea activitatii tuturor firmelor mixte romano-italiene. Momentul, spune Mihai Pelin, a fost foarte bine exploatat de catre I.C. Dragan. Astfel, impreuna cu atasatul comercial la Legatia romana din Roma, Mihai Carciog (unchiul fostului presedinte al societatii comerciale « Expres », trustul de presa care editeaza cotidianul « Evenimentul Zilei »), au preluat activele unor societati mixte romano-italiene aflate in impas datorita blocadei, firme care aveau conturi in bancile italiene si au inceput, cu acestea, propriile afaceri. Actiunea de preluare si utilizare a activelor amintite s-a produs cu acordul reprezentantilor societatilor respective care, astfel, isi puteau continua activitatile aflate in derulare. Spre sfarsitul anilor ’40, cand s-au reluat legaturile diplomatice ale Romaniei cu Italia, cei doi oameni de afaceri au restituit statului roman sumele pe care le luasera – provizoriu – din conturile firmelor mixte. Ulterior, Dragan s-a despartit de Mihai Carciog, fiecare dezvoltand propriile afaceri.

Mihai Carciog si epavele grecesti
La putin timp dupa debutul afacerilor incepute cu Dragan, fostul atasat comercial de la Roma, Mihai Carciog, a revenit in Romania pentru a-si lua familia dar nu i s-a mai permis sa paraseasca tara. A fost insa sprijinit de cineva din cadrul Legatiei Italiei de la Bucuresti, care i-a eliberat un pasaport fals, el reusind sa paraseasca tara odata cu alti italieni care se intorceau dupa razboi in Italia. Dupa 1945, Mihai Carciog a cumparat de la statul grec toate epavele navelor scufundate in apele teritoriale grecesti. O parte dintre acestea au fost readuse pe linia de plutire si folosite ulterior in scopuri comerciale, restul epavelor fiind dezmembrate si vandute ca fier vechi. Carciog fusese interesat indeosebi de epavele navelor militare, cuprul si alama recuperate de pe acestea fiind valorificate extrem de profitabil in contextul in care piata europeana se confrunta cu o mare criza de cupru si alama, criza generata de inundarea de catre nemti, inainte de retragerea din Iugoslavia, a minelor de la Bor – locul in care se aflau cele mai importante zacaminte cu minereu de cupru din Europa.

Dragania si butelia de aragaz
Ideea care avea sa-i aduca celebritatea lui Dragan a plecat de la banala – astazi – butelie de aragaz. Inainte de al doilea razboi mondial, butelia de aragaz era patent romanesc detinut exclusiv de firma romaneasca “Aragaz”. Cel care a « popularizat » in Italia aceasta alternativa la combustibilul traditional a fost Iosif Constantin Dragan. In conditiile specifice ale Italiei, datorate cantitatilor insuficiente de lemn sau carbune pentru nevoile casnice si industriale, introducerea gazului petrolier lichefiat (GPL) pe scara larga, pornind de la banala butelie de aragaz, avea sa se dovedeasca a fi o afacere de succes. In 1948 Iosif Constantin Dragan a infiintat la Milano « ButanGas » S.p.A, o societate care avea sa se extinda rapid atat in intreaga Italie cat si in alte peste zece state importante din Europa sau Orientul Mijlociu. In anii care au urmat, societatea lui I.C. Dragan a devenit unul dintre liderii europeni in domeniul distributiei de gaz petrolier lichefiat pentru uz casnic si industrial. Investitiile facute in state precum Italia sau Grecia i-au adus omului de afaceri de origine romana atat profit cat si recunoastere. Daca in Italia, Iosif Constantin Dragan a fost decorat cu cel mai inalt ordin civil, acela de Cavaler al Republicii Italia, in Grecia o localitate a primit numele Dragania. « In Grecia exista o localitate langa Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru ca aici am creat prima zona industriala din Grecia », a spus omul de afaceri.
Multi ani mai tarziu, in 2000, un cartier din Lugoj a primit numele lui Iosif Constantin Dragan dupa ce acesta i-a sprijinit pe locuitorii acelei comunitati sa-si achite toate datoriile pe care le aveau catre regiile locale.

Afacerea “Conopida”
Printre afacerile de inceput, abordate de Iosif Constantin Dragan, s-au aflat si cele de comert cu diverse produse cum ar fi maturi, legume sau tesaturi. « Am importat si exportat tesaturi si fibre din Italia în Romania pentru panzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gandit afaceri cu banalele, dar utilele maturi. Am facut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia facand comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare… » – a declarat Dragan.
O afacere nereusita din acele vremuri si-a pus pentru totdeauna amprenta pe “viitorul” gastronomic al omului de afaceri. Astfel, spune un apropiat al acestuia, Iosif Constantin Dragan nu suporta conopida. Cum o vede se schimba la fata. « Alergia » a fost contactata in urma cu cateva decenii dupa ce intreaga cantitate de conopida, aflata in vagoanele unui tren ce o transporta in Elvetia, s-a stricat ca urmare a retinerii trenului la granita italo-elvetiana (Bellinzona) din cauza unor formalitati vamale. Caderea afacerii, garnisita cu mirosul cumplit de conopida stricata au fost doua elemente de baza care l-au traumatizat pentru tot restul vietii pe omul de afaceri. Dealtfel, intimplarea a fost consemnata chiar si in volumul de memorii al mamei sale, « Radacini », lucrare aparuta in 1981 la editura Nagard. Iata cum a descris Cornelia Murariu Dragan, mama lui I.C. Dragan, aceasta trauma a fiului sau :
“(…) Si-atuncea, Constantin o inceput sa lucreze cu comertul, mai ales cu Elvetia. Vin acasa:
– Mama, am sa duc mancare in Elvetia, zarzavaturi. Acuma am o suta de vagoane de conopida din Italia, pentru export.
Era unul Volponi, un functionar. Il trimite inainte de Craciun. Ii cam placea sa beie. O stat acolo. Aud la telefon :
– Sa dai atata, atata, maturi, conopida. I-am zis :
– De ce sa dai atatea vagoane de conopida, nu vezi ca e frig? Mai trimite si
altele.
Si atunci am avut o presimtire. Duce el cateva vagoane, si atunci Elvetia spune:
– Deajuns, nu ne mai trebuie, prea multi au trimis si sta si ingheata.
Atata ura o prins de-atunci Constantin pe conopida, ca nici nu mai voia s-o manance. Cumparam conopida s-o dau la masa si el zicea sa lepad conopida, sa n-o mai vada la masa. O tineam intr-un balcon, dar el :
– Leapad-o, Mama!
Am mancat-o eu cu servitoarea, cu bucatareasa.”
(Cornelia Murariu Dragan, “Radacini”, pag. 121, Editura Nagard, Roma, 1981)

IC Dragan, Legiunea si Securitatea
Dupa ce s-a stabilit in Italia, Iosif Constantin Dragan n-a mai revenit in tara vreme de 18 ani. Intre timp, in jurul lui s-a tesut legenda trecutului legionar bazata pe trei fapte petrecute in acei ani. Prima dintre acestea dateaza din 29 noiembrie 1940 cand tanarul Dragan a publicat, in revista fascista « Conquiste d’Impero », un articol despre Corneliu Zelea Codreanu. Articolul respectiv a reprezentat si inca reprezinta un argument pentru multi dintre cei care l-au considerat si inca il mai considera pe Iosif Constantin Dragan drept fost legionar. Un al doilea fapt l-a constituit gazduirea la Milano, in vila sa de pe Via Larga nr.9-11, a fostului prefect legionar al judetului Caras, Octavian Rosu. Motivul adevarat al gazduirii lui Rosu a fost insa relatia de prietenie existenta intre fostul prefect si parintii din tara a lui Dragan. Cel de-al treilea fapt, care l-a stigmatizat in acea perioada, a fost finantarea apararii lui Oliviu Beldeanu, cel care impreuna cu alti patru emigranti romani au atacat si ocupat in 1955 Legatia romana din Berna-Elvetia. Acesta a fost si motivul pentru care Iosif Constantin Dragan a fost trecut pe lista neagra a Directiei de Informatii Externe (DIE) din cadrul fostei Securitati cu mentiunea « In caz de identificare, sa fie retinut », invocandu-se refuzul acestuia de a se mai intoarce in tara. Dealtfel, se pare ca membrii grupului Beldeanu nu fusesera legionari insa, conform lui Mihai Pelin, acuzatorii publici de la « Scanteia » in frunte cu Silviu Brucan i-au numit astfel pe atacatorii de la Berna. Asa zisul trecut legionar al lui Dragan are insa o palida sustinere cata vreme, pe de o parte, numele lui n-a figurat niciodata pe vreo lista a membrilor acelei miscari iar, pe de alta parte, insisi legionarii din Spania l-au numit pe Dragan « gazarul rosu », in revista « Carpatii » de la Madrid, dupa ce acesta a refuzat sa-i sprijine. Zvonurile lansate insa de diversi emigranti frustrati din diaspora romana au continuat pe aceeasi tema, afirmandu-se chiar ca Dragan fugise in Italia cu…tezaurul miscarii legionare.

Dragan si Ceausescu
Dupa 1968, Iosif Constantin Dragan a revenit periodic in Romania si s-a intilnit chiar, in citeva randuri, cu Nicolae Ceausescu. Acesta a fost un alt motiv pentru care omul de afaceri a fost acuzat ca ar fi fost in relatii apropiate cu Nicolae Ceausescu si ar fi sprijinit, din afara tarii, regimul comunist de la Bucuresti. Afirmatiile au constituit insa obiectul citorva procese de rasunet in care ziaristii italieni si-au prins urechile, ei preluind diversele zvonuri sau constructii ipotetice care au tot circulat de-a lungul anilor. Cert este ca Iosif Constantin Dragan a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-i fi recunoscute in Romania contributiile intelectuale, teoriile si convingerile publicate de-a lungul vremii la propriile edituri.

Iosif C. Dragan si Nicolae Ceausescu
Iosif C. Dragan si Nicolae Ceausescu

Mihai Pelin, care a citit toate stenogramele discutiilor dintre Dragan si Ceausescu gasite in arhivele fostei Securitati, sustine ca « e o tampenie ca Dragan ar fi sustinut regimul dictatorial comunist de la Bucuresti ». Intr-un interviu publicat in revista « Lumea », fostul sef al DIE Nicolae Plesita afirma chiar ca Elena Ceausescu s-a aratat chiar intrigata de intilnirile dintre cei doi, semn ca Dragan nu era atat de apropiat pe cat s-a afirmat : « Primirea la seful statului este o chestiune diplomatica. Asa a ajuns si Iosif Constantin Dragan la Ceausescu. El avea niste posibilitati in Italia, venea prin tara. A facut promisiuni si Ceausescu l-a primit de cateva ori. Dragan a avut contributia lui la dezvoltarea marketingului nostru, dar pe Ceausescu nu l-a multumit si s-a suparat. Leana a facut scandal din invidie. Nu apucase inca sa-i bage tehnica si nu stia ce face Dragan la Ceausescu. Nae Nastase, seful de cabinet, a incurcat-o. Venea Leana, isi sugea maseaua si incerca sa intre. „Seful e ocupat… nu se poate“. Leana l-a dat afara pe Nae. Ea voia sa intre la seful statului ca la bucatarie. „Cine-i asta, ma?“ S-au gasit codosi ca Bobu care sa spuna ca Dragan ii rapeste timpul lui Ceausescu. Atat i-a trebuit Leanei. Pe Doicaru il porecleau „Dovleac“. „Da? Dovleac l-a adus? Ei, las’ ca-i arat eu lui!“ Asa l-a blocat Leana pe Dragan si la fel l-a matrasit si pe Gelli ». (Nicolae Plesita, « Politica si servicii secrete », Lumea nr4/2000).

Proiecte inedite
FGFGH
foto: destinationspoint.com

iron_gate_-_decebalus_sculpture

 

Printre proiectele inedite ale omului de afaceri Dragan se afla si capul lui Decebal sculptat pe o stanca de peste 60 de metri din Clisura Dunarii. Proiectul de peste un milion de dolari initiat in urma cu un deceniu se afla in stadiu de finalizare, sub capul regelui dac fiind sculptata si inscriptia „Decebalus Rex Dragan fecit“.
O confesiune
Mihai Pelin (scriitor, istoric, ziarist – vezi foto) a tinut neaparat sa faca o scurta declaratie cu privire la acest material. Din motive de spatiu, textul trimis de acesta nu a mai fost dat publicitatii in revista Bilant. Il reproduc mai jos.
« Am lucrat aproape sase ani incheiati la fundatia lui Iosif Constantin Dragan, la Venetia si la Milano. Avea si el niste fixuri , legate de importanta tracilor in istorie, chestiune cu care nu aveam nici o relatie. Insa nu mi-a impus niciodata ce sa fac, cum sa fac si spre ce finalitate sa bat.
(…) Daca stiai cum sa-l abordezi era un om de o generozitate deosebita. Cred ca multe din aiurelile care i s-au asezat in spinare au fost inventate de romanii din emigratie. Iosif Constantin Dragan era un om extrem de bogat si multi emigranti romani l-au cautat cu lacrimi in ochi si cu palaria in mana , contand pe o sinecura. Iar cand plecau de la el constatau ca nu au in palarie nimic. De unde resentimente si vorbe in dunga aruncate in vant. Lui putin ii pasa. Am avut ocazia sa intalnesc un emigrant cunoscut de la Munchen, care poposise cateva saptamani la sediul fundatiei din Milano si care incerca sa ma persuadeze ca Dragan era un personaj deosebit de suspect. Emigrantul fusese rugat sa urce niste cutii de carton de la un etaj la altul din sediul din Via Larga si dintr-o cutie i-ar fi cazut un pistol. Era convins ca Dragan cumpara armament pentru Ceausescu, dirijandu-l clandestin catre Bucuresti, ca si cum Ceausescu nu ar fi dispus de destule fabrici de armament, la Plopeni, la Marsa, sau la Cugir. Asemenea idiotenii au avut circulatie intr-o epoca revoluta, fara ca cineva sa le pipaie logica.
Intre altele, am citit toate stenogramele discutiilor dintre Iosif Constantin Dragan si Nicolae Ceausescu. E o tampenie ca Dragan ar fi sustinut regimul dictatorial comunist de la Bucuresti. Nu se intalneste in stenogramele respective nimic din ceea ce i s-a imputat magnatului de la Milano in presa de dupa decembrie 1989. neted vorbind, Dragan ar fi vrut sa construiasca o conducta de petrol de la coastele Greciei pana in sudul Olteniei, traversand teritoriul Bulgariei, astfel incat petrolierele de mare tonaj care alimentau cu titei rafinariile romanesti sa nu mai traverseze Dardanelele si Bosforul. Dar s-a lovit mereu de obtuzitatea lui Ceausescu. Apoi ar fi vrut sa i se publice si unele lucrari in edituri romanesti, ceea ce l-ar fi legitimat ca intelectual autentic, pentru ca volumele aparute in editura proprie nu prea erau luate in consideratie de italienni. Si ce e rau in asta ? N-au aparut atatea rebuturi in editurile romanesti, si inainte, si dupa decembrie 1989?
Despre ceea ce a scris si a publicat Iosif Constantin Dragan fiecare crede ce vrea. Si eu cred ce vreau si poate nu cred ceva ce ar putea sa se confunde cu o admiratie. Dar asta nu-mi ingaduie sa vorbesc ireverentios despre un om care mi-a facut numai bine. M-a ajutat sa vad tari straine, mi-a dat posibilitatea sa stiu ce inseamna sa traiesti in Occident pe banii tai, castigati cinstit, si a fost totdeauna atent si politicos cu mine. De ce ar trebui neaparat sa-l injur ?
»

Dan Badea

bilant nr 2 1
Text aparut, partial cenzurat, in Revista BILANŢ nr 2, noiembrie 2004
Motivul pentru care textul apărut în revista Bilanţ a fost cenzurat, se datorează unor persoane din anturajul lui I.C. Drăgan care au încercat şi au reuşit (sub ameninţarea unui proces penal) să scoată pasaje importante din textul original.
Între timp (21 august 2008) Iosif Constantin Drăgan a decedat. Cu opt luni mai devreme, murea Mihai Pelin (14 august 2007)…