Odiseea CRESCENT (2): Firma arabului Fouad Sanbar, proprietatea lui Dan Voiculescu

Aşa arată Dan Voiculescu acoperit (foto: Mediafax)
Aşa arată Dan Voiculescu acoperit (foto: Mediafax)

Nu-mi propun să reiau aici tema conturilor lui Ceauşescu, care a fost o temă falsă şi i-a permis lui Dan Voiculescu să câştige un proces împotriva lui PM Băcanu. Ceauşescu nu a avut conturi în străinătate, deci problema este închisă. Au existat însă conturi ale fostului DSS care, sper, au fost recuperate de statul român. Accidentele de genul celui provocat de ex-col. SIE Nădejde, cel care a încercat să recupereze personal, printr-un intermediar, bani din conturi deschise în afara Romaniei, au fost aspru sancţionate. Am scris deja, în volumul Averea Preşedintelui, despre acest aspect.

Dan Voiculescu este însă un caz special asupra căruia voi zăbovi ceva vreme, în măsura în care îmi va permite timpul. Personal, şi asta este o opinie pe care mi-am format-o după ce am citit sute de documente din arhivele fostului DSS, dar şi tot ce a apărut în România pe această temă, Voiculescu n-a fost doar un simplu turnător la Securitate. Este adevărat, el a fost deconspirat de CNSAS ca turnător ordinar al Securităţii, dar asta a fost o etapă nesemnificativă a relaţiei sale cu aparatul ceauşist de securitate. Faptul că şi-a turnat rudele la Securitate arată doar mizeria morală a individului, gradul de depravare pe care l-a putut atinge, dar nu dă un verdict definitiv asupra relaţiei sale cu Securitatea. A spune despre Voiculescu că a fost doar un simplu informator, când el colabora la un nivel superior cu Securitatea, ar fi un serviciu gratuit pe care i l-am face.

Sunt indicii clare că Voiculescu a avut un rol important în aparatul de securitate al lui Ceauşescu, iar urmele acestei relaţii este posibil să fi fost şterse de unul dintre angajaţii săi de la Intact, Constantin Rotaru, cel care avea să ajungă, după patru ani de de şefie la firma lui Voiculescu, prim adjunct al directorului SIE.

rotaru1

Constantin Rotaru a ieşit din SIE (93), a intrat in Intact (94) şi a revenit în SIE  (98)!

Relaţia cu fostul DSS a lui Dan Voiculescu avea să intre într-o etapă nouă după ce, în 1982, el a fost transferat la Oficiul ARGUS, un compartiment acoperit al Securităţii din cadrul Camerei de Comerţ a României, care se ocupa cu plasare de personal „ultra-verificat” pentru reprezentanţele firmelor străine din România.

CM Voiculescu3_arhiva Dan Badea1

File din Cartea de Muncă a lui Dan Voiculescu unde figurează transferul la Oficiul Argus şi funcţiile deţinute

Tehnic vorbind, spun lucrători din fostul DSS, „Argus” era o instituţie de acoperire a UM 0650 (contraspionaj economic al DSS), dupa ce initial fusese controlata de Directia a III-a a aceluiasi DSS. Unitatea (independenta) 0650 avea in raspundere Ministerul Comertului Exterior (MCCEI) si deci toate intreprinderile cu acest profil. „Argus”, ca unitate in care lucrau ofiteri de la „0650”, a avut ca obiectiv, dincolo de plasarea de cadre in afacerile occidentalilor atrasi la Bucuresti, si obtinerea de comisioane confidentiale pentru pusculita Securitatii, asa-zisul aport valutar special (AVS).Aşa se şi explică de ce tocmai şeful compartimentului AVS din ICE Vitrocim, Dan Voiculescu, a fost transferat aici.

Transferul lui D.V. s-a datorat începerii colaborării sale oficiale cu una dintre cele mai dubioase firme ale acelor ani, Crescent Commercial & Maritime Ltd – Grecia. Firma aparţinea unui libanez cu cetăţenie greacă, refugiat în Atena.

Dan Voiculescu figureaza printre Directorii Crescent-Cipru
Dan Voiculescu figureaza printre Directorii Crescent-Cipru

Povestea acestei firme este atât de ciudată încât varianta lansată public de Dan Voiculescu este cea mai puţin credibilă dintre toate.

crescent certificat_abacus ltd

Varianta Voiculescu. Dan Voiculescu spune că, de dragul său, care intenţiona să deschidă o reprezentanţă la Bucureşti pentru firma unui afgan, Fouad Sanbar a decis să deschidă el, în 1982, o reprezentanţă pentru Crescent-Grecia şi să-l numească tocmai pe Dan Voiculescu, director al reprezentanţei.

carte voiculescu002

Ulterior, tot de dragul său, pentru că Voiculescu avea dever mare cu Crescent, dar şi pentru a plăti impozite mai mici, Sanbar înfiinţează o nouă firmă cu sediul în Cipru, Crescent Commercial & Maritime Ltd, deschide o reprezentanţă la Bucureşti în fruntea căreia pune un director „de mucava”, John Edgington. „Din păcate directorul , pe nume John Edgington, m-a numit şi pe mine ca director la Crescent , fără acordul meu (lucru reparat ulterior)” scrie Dan Voiculescu în cartea sa. Mai departe, după ce vorbeşte, la modul general despre cât de bine s-a descurcat el în afaceri prin jungla de securişti, care-l cercetau/anchetau la fiecare mişcare, cum l-a convins el, după 1989, pe Sanbar să înfiinţeze fundaţia prevăzută în Testamentul său etc. etc.

carte voiculescu001

Ajuns aici, Voiculescu trânteşte cea mai mare glumă a sa afirmând că Fouad Sanbar i-a lăsat lui firma Crescent s-o stpânească până la moarte, urmând ca abia după aceea patrimonioul Crescent, transformat în lichidităţi să fie împărţit între membrii familiei sale (a lui Fouad Sanbar) şi fundaţia Crescent.

„A apărut un testament al acestuia, care a intrat în vigoare în anul 1995, o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament „initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar”.A crede o asemenea enormitate înseamnă să fii de-a dreptul cretin. Cum să-şi fi lăsat greco-libanezul  Sanbar familia pe drumuri de dragul lui Voiculescu? Nu e mai credibilă afirmaţia conform căreia firma nu era a sa, deci tocmai de aceea nu putea lăsa nimic familiei sale? Sigur că e mai credibilă, dacă observăm că această firmă avea legături directe la Nicolae Ceauşescu şi era firma folosită de Securitate, via ICE Dunărea, în contractele externe de export ciment, sau de alte produse româneşti căutate pe diverse pieţe, ca să nu mai vorbim că a avut chiar monopolul pentru importul de alumină (în 1987) necesar întreprinderii de la Slatina, aşa cum am dezvăluit deja în volumul publicat în 1998.

Tot ceea ce a creat Voiculescu după 1990 s-a datorat Crescent şi fondurilor sale. Ulterior, după ce folosindu-se de fondurile obţinute datorită Crescent, Voiculescu şi-a înfiinţat propriul imperiu, vehiculul folosit a fost aruncat la gunoi. Astăzi, conform Registrului Comerţului, Crescent-Cipru mai figurează ca acţionar doar în trei firme româneşti…lichidate de mult: Centrul Comercial Clinicsophia SRL, Universalprod SRL, Predeal International SRL, MEDIA CONSULTA REGIE DE VANZARI SRL (firma lui Mihai Craiu) şi Crestfer SRL.

Aşadar, vehiculul folosit de Securitatea română şi condus în perioada 1984-1990 de Dan Voiculescu, a fost deja devalizat.

Firma care trebuia să-i îmbogăţească pe membrii familiei lui Sanbar şi pe angajaţii Crescent, i-a îmbogăţit pe Dan Voiculescu şi pe unii dintre ofiţerii angajaţi la ICE Dunărea, care au lucrat direct cu Dan Voiculescu.

În aceste condiţii mi se pare destul de credibilă informaţia care mi-a fost transmisă în urmă cu mulţi ani, conform căreia, prin 1995-1996, soţia lui Sanbar, Nadia, a fost văzută că plângea şi-l blestema pe Dan Voiculescu, după ce ieşise de la sediul Grivco. Ea nu ştia, probabil, de secretul care plana asupra firmei pe care o credea a fi a soţului său.

Volumul in care am publicat o parte din documentele despre Crescent si, deci, despre "generalissimul" Voiculescu, care trata cu Securitatea de pe pozitii superioare. De ce se temeau securistii de rand (la nivel de colonel) de Dan Voiculescu? Doar pentru ca fusese un turnator ordinar? Deschideti arhiva Dunarea de la SIE, partea OPERATIVA si veti afla!
Volumul in care am publicat o parte din documentele despre Crescent si, deci, despre „generalissimul” Voiculescu, care trata cu Securitatea de pe pozitii superioare. De ce se temeau securistii de rand (la nivel de colonel) de Dan Voiculescu? Doar pentru ca fusese un turnator ordinar? Deschideti arhiva Dunarea de la SIE, partea OPERATIVA si veti afla!

Povestea Crescent a creat suspiciuni mai ales după ce, în 1990, experţii străini angajaţi de guvernul român, însoţiţi de avocatul Ion Nestor, au făcut investigaţii în trei capitale europene (Nicosia, Atena şi Viena) pentru a desluşi secretul Crescent, unde s-au întâlnit cu Fouad Sanbar şi au discutat şi cu John Edgington şi cu reprezentanţi ai Coopers and Lybrand. Atunci s-a descoperit că averea Crescent era, de fapt, la mâna lui Dan Voiculescu. Pentru că am scris, pe larg despre acest aspect, în cartea mea, voi publica aici, în exclusivitate atât raportul făcut atunci de avocatul Ion Nestor, cât şi rezumatul discuţiei cu Fouad Sanbar. Cei interesaţi pot citi documentele de mai jos.

nestor_crescent001

nestor_crescent002

 

nestor_crescent003 nestor_crescent004 nestor_crescent005 nestor_crescent006 nestor_crescent007 nestor_crescent008 nestor_crescent009 nestor_crescent010 nestor_crescent011 nestor_crescent012
Cea mai credibilă dintre ipotezele lansate cu privire la Crescent mi se pare a fi cea pe care o prezint mai jos, al cărei autor anonim a îmbinat nişte informaţii verificate cu ipoteze a căror logică este impecabilă.
Informaţiile provin atât din documentele publicate de mine în volumul Averea Preşedintelui, cât şi din raportul făcut în 2000 de echipa de procurori care a pătruns, în urma unei decizii a CSAT, în Arhiva ICE Dunărea de la SIE.
NOTA
privind firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD

Firma a fost creata de Directia Securitatii Statului (DSS) la ordin pentru desfasurarea de aport valutar special (AVS). Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD a fost infiintata in Noiembrie 1980 in orasul Pireu (Grecia). La infiintare, ca proprietar figura NADIA FOUAD SANBAR, cu cetatenie greaca. Pe tot parcursul functionarii firmei proprietara a fost reprezentata prin procura de sotul ei MICHAEL FOUAD SANBAR, cetatean grec de origine libaneza, banuit a fi agent al Organizatiei Pentru Eliberarea Palestinei (OEP) condusa de Yaser Arafat.

Pe 8 ianuarie 1982  MICHAEL FOUAD SANBAR depune la Oficiul ARGUS din Bucuresti o cerere pentru deschiderea unei reprezentante CRESCENT in Romania. Totodata solicita ca aceasta reprezentanta sa fie condusa de DAN VOICULESCU – in perioada respectiva sef al serviciului Operatiuni de aport valutar special (AVS) din Intreprinderea de Comert Exterior VITROCIM.

Dupa numai trei zile, pe 11 ianuarie 1982 Oficiul ARGUS emite autorizatia provizorie de functionare a reprezentantei CRESCENT in Bucuresti, iar la 1-03-1982 se deschide la Bucuresti reprezentanta in Romania a CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD  avindu-l ca Director General pe DAN VOICULESCU. 
Imediat dupa deschiderea reprezentantei din Bucuresti firma CRESCENT a inceput sa deruleze operatiuni de export realizind pina la sfirsitul anului 1982 o cifra de afaceri de circa 100 milioane dolari.
Intre 1980 si 1982 firma greceasca CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD
nu a avut nici un fel de activitate.

Intre 1982 si 1989 toate operatiunile firmei CRESCENT s-au rezumat exclusiv la cele derulate prin reprezentanta acestei firme in Romania.

In Romania, CRESCENT isi derula afacerile prin bancile: SOCIETE GENERALE, MISR ROUMANIAN BANK, MANUFACTURER’S HANOVER TRUST, FRANKFURT BUKAREST BANK, dar si prin BANCA ROMANA DE COMERT EXTERIOR, CONT NR. 47.11.285.350-2.

In 1984 serviciile secrete grecesti il pun sub urmarire pe FOUAD M. SANBAR avind informatii privind legaturile acestuia cu OEP. Conducerea DSS este informata de acest fapt si decide sa-l inlocuiasca pe FOUAD M. SANBAR din calitatea de proprietar al CRESCENT. Existind operatiuni comerciale in derulare si fiind presata de timp, conducerea DSS ordona infiintarea rapida a unei noi firme CRESCENT, in Cipru, al carei proprietar figureaza JOHN EDGINGTON, cetatean britanic cu domiciliul in Austria. Pentru siguranta este numit Director General al firmei nou infiintate in Cipru tot DAN VOICULESCU.

In momentul infiintarii noii firme CRESCENT, proprietarului fictiv JOHN EDGINGTON i se cere se semneze in alb un formular de transfer al actiunilor firmei care este pastrat de reprezentantul CRESCENT in Romania, DAN VOICULESCU. 

In acest fel, DSS se asigura ca il poate inlocui in orice moment pe JOHN EDGINGTON din calitatea de “proprietar” al CRESCENT Cipru prin simpla completare a formularului semnat in alb si prin inregistrarea acestuia la autoritatile cipriote. Din acest moment relatiile CRESCENT cu FOUAD M. SANBAR inceteaza (pina in decembrie 1989).

DAN VOICULESCU notifica autoritatilor comerciale ale RSR ca reprezentanta din Romania va reprezenta interesele noii firme CRESCENT cu sediul in Cipru, Nicosia, 3 Themistocles Dervis Street.
Activitatea CRESCENT Romania se intensifica, aceasta realizind pina in 1989 cifre de afaceri intre 150 si 200 milioane de dolari pe an. 

CRESCENT deschide mai multe filiale in Malta, Egipt, Marea Britanie, Austria si SUA. Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat si al vidului de putere ce a urmat, dar si al desfiintarii DSS, DAN VOICULESCU, aflat in posesia formularului de transfer al actiunilor CRESCENT Cipru semnat in alb de proprietarul oficial al companiei, JOHN EDGINGTON, il contacteaza pe MICHAEL FOUAD SANBAR, fostul sau partener, si ii propune sa preia din nou firma CRESCENT in schimbul unui comision consistent. Acesta accepta si cei doi fac urmatoarea operatiune: MICHAEL FOUAD SANBAR preia inapoi firma CRESCENT de la JOHN EDGINGTON, dar semneaza un testament prin care il numeste pe DAN VOICULESCU protector testamentar si ii lasa acestuia mostenire firma CRESCENT. (FOUAD M. SANBAR a decedat in anul 1995). Astfel, DAN VOICULESCU preia firma CRESCENT in mod oficial, putind dispune de activele firmei si de banii aflati in conturile tuturor filialelor CRESCENT.
In ultima saptamina din decembrie 1989 si in ianuarie 1990, DAN VOICULESCU inchide toate filialele firmei CRESCENT, transferind sumele din conturile respective. 

Tot atunci vinde o serie de active ale  CRESCENT printre care 4 vapoare (din cele 7 pe care firma le avea in proprietate), cladirea in care isi avea sediul filiala  CRESCENT din Austria, precum si altele de mai mica importanta. 

In momentul Revolutiei din decembrie 1989 CRESCENT avea in derulare o serie de operatiuni de export de tabla, tevi si otel beton cu plata la 120 de zile de la livrare.
Marfa exportata de CRESCENT era livrata de ICE METALEXPORTIMPORT si de ICE DUNAREA acestea fiind intreprinderile care urmau sa incaseze contravaloarea exporturilor. 
La expirarea termenelor de plata (Februarie – Aprilie 1990) CRESCENT nu a virat nici o suma de bani in conturile celor 2 intreprinderi romanesti cu care avea contracte de export.
Astfel, nu exista facturi, note de realizari, declaratii vamale de export sau alte documente care sa probeze plata incarcaturilor urmatoarelor nave plecate din portul Constanta in intervalul Octombrie – Decembrie 1989:
1 Nava RASELTINA, care a parasit portul Constanta la 5 octombrie 1989, cu 3.000 tone tabla avind destinatia SUA (contract CRESCENT);
2 Nava ILFOV, care a parasit portul Constanta la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone tevi cu destinatia SUA (contract CRESCENT);
3 Nava MUNZUR, care a parasit portul Constanta la data de 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone de otel beton, avind destinatia Turcia (contract CRESCENT);
4 Nava DIMIS, care a parasit portul Constanta la data de 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tabla, cu destinatia SUA (contract CRESCENT);
5 Nava MUNZUR, care a parasit portul Constanta la data de 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone otel beton, cu destinatia Turcia (contract CRESCENT);
6 Nava CALAFAT, care a parasit portul Constanta la data de 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone otel beton, cu destinatia Egipt (contract CRESCENT);
Fragment din raportul procurorilor care au cercetat, în 2000, arhiva ICE Dunărea
7 Nava TELEGA, care a parasit portul Constanta la data de 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone tevi, destinatia Canada (contract CRESCENT);
8 Nava FAGARAS, care a parasit portul Constanta la data de 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone otel beton, destinatia SUA (contract CRESCENT).

Inainte de Revolutia din 22 decembrie 1989 firma CRESCENT realiza o parte insemnata din volumul exporturilor de ciment al RSR. Astfel, in 1988, CRESCENT a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale Romaniei, adica 1.324.740 tone, iar in 1989, 26% din totalul exporturilor de ciment ale RSR, adica 493.227 tone. Tot acest volum de afaceri a fost realizat de CRESCENT prin intermediul ICE DUNAREA.
In urma evaluarii exporturilor de ciment corespunzatoare anului 1989 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri in care valoarea marfurilor livrate sa nu fi fost incasata de la partenerul extern. Debitele au fost stinse in toate cazurile prin achitarea anticipata a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. Exista dovezi in acest sens: dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozitiile de plata), extrasele de cont si notele contabile aferente. 

In cazul exporturilor de ciment intre ICE DUNAREA si CRESCENT se realiza un alt tip de actiune. Intregul volum de afaceri era realizat fara dublarea actelor comerciale propriu-zise cu operatiuni AVS (aport valutar special), fapt ce contravine flagrant practicii ICE DUNAREA si naste intrebari referitoare la avantajele reale ale partii romane.
Aceasta stare de fapt a permis realizarea unor importante deturnari de fonduri in lipsa unor contabilizari a acestora ca AVS conform regulilor epocii. Beneficiarul acestor actiuni era firma care derula exportul, adica CRESCENT. 

Astfel, s-au identificat cazuri in care notele de protocol  intocmite dupa incheierea unor negocieri comerciale intre CRESCENT Cipru si ICE DUNAREA (Romania) il mentioneaza pe DAN VOICULESCU drept “membru al delegatiei romane” (NC 5907 din 3-12-1987) sau chiar “membru al delegatiei ICE DUNAREA” (NC 1165 din 22-4-1989). 
In urma acestor operatiuni de lichidare a filialelor CRESCENT, de vinzare de active, de insusire a lichiditatilor din conturile firmei si de neplata ultimelor facturi, DAN VOICULESCU si-a insusit in primele luni de dupa Revolutie o suma totala cuprinsa intre 150 si 300 milioane dolari.

In a doua jumatate a anului 1990 CRESCENT a reinceput sa deruleze anumite operatiuni de export, activitate pe care a desfasurat-o mai putin de un an.

In 1991, datorita imaginii publice proaste a firmei CRESCENT, DAN VOICULESCU hotaraste sa nu mai deruleze operatiuni comerciale prin CRESCENT si infiinteaza o serie de alte firme. La aceste firme apar ca actionari fie fosti angajati ai CRESCENT si ICE DUNAREA: GHEORGHE ANCA RALUCA, NECULA GHEORGHE, JIVU GEORGETA MARIANA, MIHAI LAZAR, VASILOIU VIRGIL, fie chiar firma
CRESCENT COMERCIAL & MARITIME COMPANY LTD ca persoana juridica.

In 1991 DAN VOICULESCU infiinteaza:
GRIVCO SA (Grupul Industrial Voiculescu si Compania).
– Capital social: 1.800.000.000 lei – echivalentul a 9.700.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul.


BIOPROD S.A.
– Capital social: 27.513.940.000 lei – echivalentul a 149.000.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul. (CRESCENT 20,55%);


Corporatia pentru cultura si arta INTACT S.A.
– Capital social: 13.779.600.000 lei – echivalentul a 74.500.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul. (CRESCENT 46, 5995%);

DAN VOICULESCU nu a justificat niciodata provenienta capitalului social de peste 230 de milioane de dolari varsat de el si de partenerii sai la constituirea celor 3 firme.

Iată şi cum arăta acţionariatul uneia dintre firmele înfiinţate în 1991, Corporaţia pentru cultură şi artă INTACT SA , al cărei capital social, la înfiinţare, a fost de 13.779.600.000 lei.

Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Muncipiului Bucuresti
                       Oficiul National al Registrului Comertului
                                  B-dul Octavian Goga nr. 2, sector 3, Bucuresti
                              Telefon (401) 327.3407, (401) 327.3402 ; Fax (401) 327.3468
CORPORATIA PENTRU CULTURA SI ARTA INTACT SA
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI, Localitate :BUCURESTI SECTORUL 1
Nr. inmatriculare :J40/3765/1991
Stare firma :functiune
Cod fiscal :1599030
Cod SIRUES :401796125
Telefon :1/6794540
Fax :2120188
Telex : 0
Adresa :Sos. BUCURESTI-PLOIESTI nr. 25-27
 Date despre asociati:
Nu are asociati persoane fizice
– persoane juridice
1) Denumire :COMP.CRESCENT COMERCIAL AND MARITIME CYPRUS L.T.D.
Judet :
Domiciliu :CIPRU
Localitate :NICOSIA
Adresa :DERVIS
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :6421200000
– din care :
aport ( $ ) :4351672
Nr. total actiuni / parti sociale :107020
Procent beneficii si pierderi :46.5993 %
2) Denumire :FUNDATIA UMANISTA DAN VOICULESCU
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI SECTORUL 1
Adresa :Str. GARLEI nr. 1B
Telefon :
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :321120000
– din care :
aport (lei) :184620000
aport ( $ ) :331492
Total aport natura (lei) :184620000
– din care :
aport natura (lei) :184620000
Nr. total actiuni / parti sociale :5352
Procent beneficii si pierderi :2.3304 %
3) Denumire :GRIVCO INTERNATIONAL SA
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI
Adresa :BD UNIRII nr. 10
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :160560000
– din care :
aport (lei) :92340000
aport ( $ ) :63519
Total aport natura (lei) :92340000
– din care :
aport natura (lei) :92340000
Nr. total actiuni / parti sociale :2676
Procent beneficii si pierderi :1.1652 %
4) Denumire :GRIVCO SRL
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI
Adresa :SOS. BUCURESTI PLOIESTI nr. 25-27
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :6768720000
– din care :
aport (lei) :1582980000
aport ( $ ) :2893828
Nr. total actiuni / parti sociale :112812
Procent beneficii si pierderi :49.1213 %
5) Denumire :INTACT ADVERTISING SA
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI
Adresa :B-DUL FICUSULUI nr. 44A
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :108000000
Nr. total actiuni / parti sociale :1800
Procent beneficii si pierderi :0.7838 %
Date despre administratori
1) Nume: LAZAR A. MIHAI
Cod numeric personal:1521207400321
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 1
Adresa: B-dul 1 MAI nr. 121 bloc 9 sc. 1 ap. 17
Puteri:
Calitate / Functie:administrator / nespecificata
Data nasterii: 07-DEC-52
Locul nasterii:CALARASI
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
2) Nume: MARINESCU C. GRIGORE
Cod numeric personal:1340130400192
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 2
Adresa: Sos. IANCULUI nr. 5 bloc 110 sc. B etaj 3 ap. 62
Puteri:
Calitate / Functie:cenzor permanent / nespecificata
Data nasterii: 30-JAN-34
Locul nasterii:STOLNICI
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
3) Nume: MIHALACHE N. PETRE
Cod numeric personal:1560925400439
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 6
Adresa: Str. IEDULUI nr. 3 bloc 149A sc. 2 ap. 77
Puteri:
Calitate / Functie:cenzor permanent / nespecificata
Data nasterii: 25-SEP-56
Locul nasterii:PUCIOASA
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
4) Nume: PETRE N. ALEXANDRU
Cod numeric personal:1311210400255
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 5
Adresa: Str. DR. VICOL nr. 3 ap. 1
Puteri:
Calitate / Functie:cenzor permanent / nespecificata
Data nasterii: 10-DEC-31
Locul nasterii:RADOMIRESTI
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
Nu are administratori juridici
(Va urma)

Dan Badea

Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu

Aşa cum am promis, în urmă cu ceva timp, deschid dosarul CRESCENT. Scopul dezvăluirilor care vor urma este de a demonstra o afirmaţie făcută de mine, în urmă cu nouă ani, dar contrazisă public, sub jurământ, de general colonel (r) Mihai Caraman, medaliat de KGB pentru succesele lui, din anii ’60, împotriva NATO, rectivat ca Director al Serviciului român de Informaţii Externe în perioada 1990-1992.
In 1970, Dan Voiculescu era sublocotenent
In 1970, Dan Voiculescu era sublocotenent
Afirmaţia mea a fost următoarea: „Imperiul creat de Voiculescu îşi are fundaţia infiltrată de fondurile Securităţii„. Justificarea acestei afirmaţii este că toată averea lui Dan Voiculescu provine din relaţia firmei Crescent (pe care a condus-o, iar apoi a preluat-o temporar, zice el) cu Securitatea

Caraman a contestat ceea ce am spus, declarând că afirmaţia mea este „o pură fantezie”. După deschiderea arhivei comerciale a ICE Dunărea, sunt în măsură să-l contrazic pe kgb-istul Mihai Caraman.

Dan Voiculescu este o creaţie a Securităţii ceauşiste, un partener în spirit dar şi în acte al acesteia. 
Un colaborator apropiat. Un om pe mâna căruia Securitatea a putut raporta îndeplinirea planului la contracte externe. Un om de bază al unei unităţi militare acoperite a fostului DSS, înfiinţate în 1982 printr-un decret clasificat cu Strict Secret de Importanţă Deosebită, UM 0107, adică ICE Dunărea.

Pentru a justifica acest demers sunt obligat să fac, însă, un nou  

Autodenunţ:

Articolul care l-a scos din uniforma pe "generalissimul" Dan Voiculescu! (pag1)
Articolul care l-a scos din uniforma pe „generalissimul” Dan Voiculescu! (pag1)
Articolul care l-a scos din uniforma pe "generalissimul" Dan Voiculescu! (pag 2)
Articolul care l-a scos din uniforma pe „generalissimul” Dan Voiculescu! (pag 2)

Aşadar, în urmă cu mulţi ani, am avut un proces cu Dan Voiculescu.

Eram publicist-comentator la Evenimentul Zilei şi pentru că Nistorescu, directorul ziarului, avea un război personal cu Dan Voiculescu, mi-a cerut să scriu un material despre patronul Intact. Mi-a dat nişte documente, mi-a spus să le „traduc” în limbaj accesibil opiniei publice şi să le public. Am scris atunci materialul „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (foto sus).

Documentele publicate erau nişte telexuri transmise de Voiculescu proprietarului de carton al Crescent, John Edgington, căruia îi cerea să rezerve, pe numele sotiei sale (Sofia), a fiicelor (Camelia şi Corina) şi a unei însoţitoare (Anca Gheorghe) bilete de avion şi camere de hotel în câteva capitale europene (Istanbul, Atena, Paris, Roma, Viena). Voiculescu îşi trimitea familia în vacanţă, prin Europa, şi voia să fie sigur că  va avea cel mai frumos sejur. Iată documentele:

Voiculescu cere, in 1986, in plin regim dictatorial, conditii de NABAB pentru neamurile lui cu cefe rosii. Cui ii cere? "Paravanului" plasat, ca SEF, in fruntea CRESCENT!
Voiculescu cere, in 1986, in plin regim dictatorial, conditii de NABAB pentru neamurile lui cu cefe rosii. Cui ii cere? „Paravanului” plasat, ca SEF, in fruntea CRESCENT!
"Paravanul" John Edgington executa intocmai si la timp comanda "generalissimului", care pentru fraieri trecea drept un biet turnator ordinar al securitatii!...
„Paravanul” John Edgington executa intocmai si la timp comanda „generalissimului”, care pentru fraieri trecea drept un biet turnator ordinar al securitatii!…
Asta se întâmpla în 1986, în plină dictatură a lui Ceauşescu. Românii făceau atunci foamea, stăteau la cozi interminabile pentru a putea cumpăra, pentru ciorbă, ghiare de pui, sau copite de porc, supranumite „adidaşi”, iar Dan Voiculescu solicita cazare pentru neamurile lui, „într-un hotel foarte bun” de pe Champs-Elysee, sau din centrul Romei şi Vienei. Pentru cei care n-au trăit acele vremuri, mai trebuie precizat că niciun român nu putea să-şi permită un sejur, de acest tip, în Europa de Vest, fără să aibă legături strânse la vârful PCR sau al Securităţii. Fără să fie, adică, unul de-al lor.

Am scris, aşadar, textul, convins că Dan Voiculescu a fost un răsfăţat al Epocii de Aur. Şi astăzi sunt convins de asta. Îmi amintesc că atunci, în 1986, student la Facultatea de Matematică fiind, mâncam zaţ (de cafea) pe pâine, iar un an mai încolo eram anchetat de Securitate pentru că scrisesem, revoltat, la Europa Liberă. În schimb, Voiculescu era cel mai important „partener” de afaceri al ICE Dunărea (UM 107), firma acoperită a fostului Departament al Securităţii Statului (DSS).

Eram, aşadar, îndreptăţit să scriu despre Voiculescu.
(Asta o ştia şi Nistorescu, un individ pe care Decembrie 89 l-a surprins ca trimis special al regimului în ţările arabe şi care, ulterior, s-a folosit de buna mea credinţă pentru a-şi regla conturile cu diverşi oameni de afaceri pe care îi şantaja. Astăzi el este multi-milionar în euro, iar eu încă nu ştiu cu ce o să-mi întreţin fiul admis la cea mai prestigioasa universitate din Londra).

Revenind la comanda primita de la directorul ziarului EvZ, in aceeaşi zi în care am primit documentele despre Voiculescu, Dan Cristian Turturică, redactor şef şi mâna dreaptă a lui Cornel Nistorescu, şi-a permis să adauge, în textul semnat de mine, ultima frază. Individul, cu un caracter nativ de slugă, intra, în calitatea lui de redactor şef, pe textele jurnaliştilor şi adăuga tot ce-i trecea prin cap. La mine a adăugat următoarea frază: „Cum de un angajat putea să-i solicite patronului să-i rezerve bilete de avion şi camere la hotel (musai cele mai bune!), pentru familie, numai un colonel de securitate, probabil, ne-ar putea spune!„. De ce colonel şi nu maior, sau general, n-am înţeles. Omul, adică Turturică, era limitat, credea că în Securitate cel mai mare grad era de colonel. Prostia lui avea să-l propulseze ulterior în diverse funcţii, el fiind şi azi bine apreciat de infractorii care au investit în presă, deşi pe toţi i-a ţepuit cum s-a priceput mai bine, de la Vîntu (Realitatea TV) la Adamescu (România liberă), via Christoforidis (Prezent).

După apariţia textului în presă, a urmat un proces pe care, cu sprijinul unei judecătoare corupte, sau imbecile, l-a câştigat Voiculescu. Poate şi pentru că am fost judecat la pachet cu Nistorescu, care, incapabil să scrie ceva real, îl acuza pe Dan Voiculescu, într-un editorial, că are capul ţuguiat (!), sau că e miliardar de carton.

Judecătoarea care a dat sentinţa se numeşte Diana Iuliana Pasăre.

Iată ce judecată de valoare a făcut, printre altele, „judecătoarea” lui Dan Voiculescu: „autorul articolului a folosit o expresie jignitoare, contestând calitatea de om de afaceri a reclamantului („afacerist”). Altfel spus, faptul că în loc de „om de afaceri”, i-am spus lui Dan Voiculescu „afacerist„, reprezintă, după mintea de bibilică a lui Pasăre, o jignire!

Să fii condamnat pentru că i-ai zis lui Dan Voiculescu AFACERIST, iată măsura justiţiei româneşti, cea care a decis astazi ca Sorin Ovidiu Vintu ne este un pericol public.

O judecatoare năimită (şpăguită), sau tâmpită a considerat ca l-am jignit pe tovaraşul turnator ordinar al Securitatii, Dan Voiculescu, numindu-l "afacerist"! Idioata in robă m-a condamnat, desi fiecare cuvant/expresie/propozitie/fraza erau corecte in textul scris de mine! Judecatoarea corupta sau tampita avea sa fie promovata apoi la Inalta Curte! Se numeste Diana Iuliana Pasăre!
O judecatoare năimită (şpăguită), sau tâmpită a considerat ca l-am jignit pe tovaraşul turnator ordinar al Securitatii, Dan Voiculescu, numindu-l „afacerist”! Idioata in robă m-a condamnat, desi fiecare cuvant/expresie/propozitie/fraza erau corecte in textul scris de mine! Judecatoarea corupta sau tampita avea sa fie promovata apoi la Inalta Curte! Se numeste Diana Iuliana Pasăre!

Judecătorul Diana Iuliana Pasăre a reţinut sensul peiorativ al expresiei folosite de mine şi, cum spuneam,  m-a condamnat. Nouă ani mai încolo, Pasăre avea să ajungă judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. Asta este încă o dovadă clară a faptului că mafioţii români controlează justiţia. Am fost obligat să plătesc, alături de Nistorescu, azi o ruşine a presei române, 265 milioane lei despăgubiri. Cum condamnarea a fost făcută „în solidar” cu publicaţia Evenimentul Zilei, portăreii s-au îndreptat, pentru a obţine aceşti bani, spre publicaţia respectivă.

Ulterior, aveam să aflu că avocatul meu în acel proces avea să devină pentru scurtă vreme avocat la Intact (firma lui Voiculescu), iar Nistorescu, un invitat de bază al postului tv Antena3 (firma lui Voiculescu). Şi asta în timp ce era un executant fidel al ordinelor lui Sorin Ovidiu Vîntu deci, evident, un milionar în euro.

Nedreptatea resimţită atunci, în condiţiile în care, ca ziarist, nu făcusem  altceva decât să prezint viaţa de huzur pe care şi-a permis-o familia unui român în plină dictatură ceauşistă, m-a făcut să-mi pierd încrederea în justiţia românească. Să iei pumni în ceafă de la nişte securişti este una, dar să-i iei de la un judecător tânăr este cu totul altceva. Mai ales dacă eşti pocnit contra cost.

Mai trebuie adăugat un amănunt: taxa de timbru (10%, parcă) pentru pretenţiile de 10 miliarde despăgubiri cerute de Voiculescu, pentru „reperarea” onoarei, a fost plătită de…Crecent Commercial & Maritime ltd.

Cele de mai sus reprezintă un preambul pentru ceea ce va urma şi nu vreau să existe comentarii cu privire la motivaţia dezvăluirilor mele.

O instanţă românească a decis că averea lui Voiculescu nu a fost „infiltrată” cu fondurile Securităţii, dar eu voi demonstra contrariul: toată averea lui Dan Voiculescu provine de pe urma acestei relaţii. El nu putea să aibă astăzi imperiul pe care îl are fără un parteneriat cu Securitatea. Dealtfel, acesta este şi motivul pentru care cel mai important om din firma Crescent era Dan Voiculescu, şi cea mai importantă filială a Crescent era cea din România.

(Va urma)

Dan Badea

Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!

Nistorescu Razboivoiculescu costumCampania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag,  indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul vărsat la comun.

În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.

 Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam „sarcini” pe ambele „fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia „om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. „Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am „fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).

ORDIN semnat de Nistorescu: "TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!". Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!
ORDIN semnat de Nistorescu: „TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!”. Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!

Făceam parte din plutonul de execuţie al „mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.

Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.

L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a „hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.

Coperta cartii mele, Averea Presedintelui
Coperta cartii mele, Averea Presedintelui

Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.

Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind „execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000.  O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, „Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.

În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea „civică” numită ad-hoc „Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.

Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.

A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.

"ziarist independent" tinut intre dinti
„ziarist independent” tinut intre dinti

A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de „campanie” intitulat „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat „Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist„, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost „un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.

Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut „barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.

Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu

foto_rotaruTocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire  la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.

Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de „periculos”.

Astăzi el nu mai are decât valoare „istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.

„Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ

Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur.
Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA

O „greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. „Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.

De la „Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu

Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)

rotaru12

că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost „Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior „DUNĂREA”.

Document oficial de infiintare al Crescent - Cypru
Document oficial de infiintare al Crescent – Cypru
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea

Pentru cei care au uitat reamintim că „ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv „Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în „visteria” ţării. Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107. Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul „noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.

Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există 

O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa „Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet, în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.

Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu

În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de „Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este „Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA„, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : „Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), „Grivco SRL” (49, 1213 % ), „Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), „Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), „Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la „Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.

După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune „Antena 1”, cotidianul „Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei „Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. „Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv „a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la „Intact”-ul lui Voiculescu.

Faptul că la puţin timp de la „reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 un prim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al „secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de analizat „mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează „întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este „intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative.

DAN BADEA

Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria

Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). Daca Voiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.

Referitor la traseul textului prezentat mai sus, după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în „amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.

Tot maior aţi rămas?„, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria „Mr. Cornel Nistorescu”. „Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!„- mi-a răspuns.

M-a atacat apoi frontal: „Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?„…

Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?„- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul (vezi facsimil, jos) de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. „Uită-l şi ocupă-te de ăsta!„, mi-a mai zis. Documentul provenea din arhiva comercială, deci nu operativă, a ICE Dunărea.

document sie_dunarea

M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a  cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. „Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul „Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!„. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.

Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul „Deschideţi arhiva ICE Dunărea„, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!

deschideti dosarul dunarea

Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.

image-2007-12-3-2048540-41-emil-constantinescu-dezlantuie-impotriva-societatii-civile

harnagea ant 3

harnagea ant 3

Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.

S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei.

© Dan Badea