Compania Nationala de Investitii – contracte privilegiate pentru firmele de casa ale directoarei Manuela Patrascoiu

dsc_00501
Manuela Patrascoiu, director general CNI

Desi mai putin mediatizata in ultimii ani, Compania Nationala de Investitii (CNI) a fost si a ramas un vehicul eficient de fraudare discretionara a fondurilor publice si de alimentare cu bani pentru partid sau pentru stafful managerial din partea clientilor favorizati. Aflata in subordinea Ministerului Dezvoltarii (MDRAP), CNI a tocat in ultimii 8 ani peste 750 de milioane de euro pe lucrari atribuite cel mai adesea unor firme de casa ale celor care s-au aflat la conducere

Primele semnale despre fraudele de la CNI au aparut in perioada in care Ministerul Dezvoltarii era condus de Elena Udrea, iar compania din subordine de Ana Maria Topiliceanu. Celebrele sali de sport construite de clientii CNI la preturi exorbitante fie in afara oraselor, fie in locuri in care nu existau suficienti copii care sa le foloseasca sunt deja cunoscute. Dealtfel, Topiliceanu si Udreau au fost trimise in judecata de DNA in cazul finantarii Galei Bute cu fonduri obtinute de la, printre altii, unul dintre clientii de casa ai CNI.

Ulterior, dupa ce a trecut scandalul privind salile de sport aparute ca ciupercile in epoca Udrea –Topiliceanu, iar la conducerea ministerului Dezvoltarii a venit Liviu Dragnea, masinaria CNI a fost data definitiv pe mana fostului director economic al companiei, Manuela Irina Patrascoiu.

Daca in perioada 2007-2012 CNI cheltuise deja peste 530 milioane de euro, dupa venirea lui Patrascoiu la conducerea CNI, in perioada 2013-2015, au fost acordate contracte in valoare de peste 257 milioane de euro, multe dintre ele pe principii clientelare.

Printre firmele preferate de directorul general Manuela Patrascoiu se afla Constructii Erbasu SA a lui Cristian Romeo Erbasu si Concas SA a lui Ionel Gagu, un vechi amic al directorului general  al CNI.

Astfel, indiferent de perioada, firma lui Erbasu a avut continuu de lucru datorita generozitatii conducerii CNI. Firma de casa a directoarei Patrascoiu a primit, numai in perioada 2014-2015, 12 contracte in valoare totala de aproape 30 milioane de euro, dublu decat primise de la infiintare pana atunci. Frecvent, contractele pe care le câştigă această firmă sunt contestate de alţi participanţi la licitaţie, aspect ce ridică multe semne de întrebare asupra corectitudinii licitaţiilor, mai ales în condiţiile în care un angajat, bine pregătit în domeniul achiziţiilor publice, poate identifica uşor modalitatea legală de a descalifica un ofertant.

Cealalta firma de casa, Concas, a primit si ea, in aceeasi perioada, la foc automat, 15 contracte in valoare de peste 5 milioane de euro.

In 2016, CNI a primit aproape 500 milioane de lei pentru a alimenta din nou conturile unor firme de casa abonate la contractele companiei. Desigur, o parte din acesti bani contribuie la confortul directorului general şi al unora dintre angajaţii aflaţi în relaţii apropiate cu conducerea.

Manuela Patrascoiu are propria metoda de a sustrage sau directiona sume importante catre firmele ei preferate. Concret, conform unor informatii din cadrul companiei, ea ”încheie contracte pentru orice execuţie minoră, atât de la nivelul CNI, cât şi din afara instituţiei, însă numai cu societăţile de care se simte apropiată. Iar în schimbul acestor înţelegeri primeşte „mici atenţii” ce se adaugă salariului pe care îl obţine de la CNI, salariu care, conform declaraţiei de avere, se ridică la peste 11.000 lei lunar (aproximativ 2500 euro)”.

Patrascoiu nu este singura persoană cu funcţie de conducere din CNI care are un salariu atat de mare. Daniela Orodel de exemplu, directorul economic al CNI incaseaza si ea aproximativ 9.000 lei lunar. Nu este de mirare că cele două se află în relaţii de prietenie, unii spun si de cumetrie, cunoscut fiind ca managerul general şi directorul economic trebuie să fie de acord în toate, inclusiv în privinţa salariilor.

De asemenea, soţii celor doua directoare (general şi economic) lucrează la aceeaşi firmă, Diamondfloor Concept SRL, chiar dacă au încercat să ascundă acest lucru privirilor indiscrete. Conform declaraţiilor de avere, postate pe site-ul CNI, soţul Manuelei Pătrăşcoiu presteaza la „SC DFC SRL” şi cel al Danielei Orodel la SC Diamondfloor Concept SRL, în fapt, una şi aceeaşi firmă. De ce este importantă această societate? Pentru că le dă posibilitatea celor două familii să încaseze fonduri tot de la compania naţională, doar că nu în mod direct, pentru a nu ieşi în evidenţă. Se pare că Diamondfloor Concept SRL beneficiază de contracte de prestări servicii, în subantrepriză, de la firmele care obţin respectivele lucrări de la CNI! Nu se stie dacă aceste servicii sunt cu adevărat prestate, cert este că sumele implicate le permit celor două directoare cel puţin dublarea salariului lunar.

Conform acelorasi surse din CNI, ”in perioada 2013 – 2016, sub coordonarea Manuelei Pătrăşcoiu şi a Danielei Orodel, CNI a acordat o serie de contracte, prin firme interpuse, către firmele controlate de soţii acestora – Octavian Pătrăşcoiu şi Ionuţ Orodel, Diamondfloor Concept SRL Bucureşti şi Floor Protect Concept SRL Bucureşti. Ca să nu se observe că aceste două firme au contracte cu CNI (şi să nu creadă unii că ar fi vreun conflict de interese), cele două directoare s-au gândit să interpună pe circuit alte firme precum Clean Dim & Partners SRL Bucureşti, Cristal Clean M & G Services SRL Ilfov şi Trend Image SRL Bucureşti. Aceste firme interpuse au realizat pe urmă, aparent întâmplător, mai multe tranzacţii comerciale chiar cu Diamond Floor Concept şi cu Floor Protect Concept, iar fondurile cumulate în tranzacţii sunt extrem de apropiate de valoarea totală încasată de la CNI (mai puţin un mic comision achitat pe parcurs)”.

Ca să nu rămână vreo urmă, Octavian Pătrăşcoiu şi Ionuţ Orodel şi-au cedat părţile sociale deţinute (în perioada 2005 – 2014) la Floor Protect Concept către doi cetateni de incredere: Eugen Florian Balacă şi Ion Preda, limitându-se doar la a fi angajaţi în cadrul firmei.    Interesant este că Eugen Florian Balacă apare ca asociat în nu mai puţin de 98 de firme, iar Ion Preda in vreo 47, ceea ce ridică  suspiciuni serioase că ei sunt doar o interfata iar Floor Concept aparţine în continuare familiilor Pătrăşcoiu şi Orodel.

Pe aceeaşi schemă, Ionuţ Ovidiu Orodel a renunţat la calitatea de unic asociat la Diamondfloor Concept (din perioada februarie 2009 – noiembrie 2011) în favoarea lui Ionel Orodel, nimeni altul decât tatăl său.

La asemenea venituri, de aproximativ 5.000 de euro lunar, directoarea generala a CNI, Manuela Pătrăşcoiu se misca mult mai usor prin capitalele europene pe care le viziteaza in excursiile sale extravagante. Sigur, nu se ştie dacă a şi achitat costurile pentru anumite deplasări, având în vedere că a fost însoţită, probabil cu acordul sotului, de reprezentanţi cu nume sonore din zona construcţiilor (unul dintre ei fiind ”un drag companion constant si cu multi bani din constructii”) care, sa zicem ca întâmplător, mai au şi contracte cu CNI.

Şi pentru că este o persoană bine orientată, Manuela Pătrăşcoiu nu se limitează doar la direcţionarea unor fonduri ale CNI în interes personal ci le mai oferă si prietenilor cu functii importante in guvern. Un astfel de exemplu este contractul atribuit cu uşurinţă (adică prin atribuire directă) către SIG DEVELOPMENT, firmă despre care angajaţii companiei spun că ar fi coordonată chiar de o persoană din interiorul cabinetului primului ministru. Obiectul contractului? Crearea unui program informatic complex de statistică, care numai complex nu s-a dovedit a fi având în vedere că firma a pus la dispoziţie doar un fişier Microsoft Excel, care nici măcar nu putea fi deschis de mai mulţi utilizatori simultan. Anumiţi angajaţi ai CNI susţin că, de fapt, lucrările au fost încredinţate către această firmă tocmai pentru ca Manuela Pătrăşcoiu să îşi poată păstra locul confortabil deţinut la nivelul CNI.

Dacă acest tip de contracte, destul de neînsemnate, sunt manevrate în interesul propriu de Manuela Pătrăşcoiu, ce se întâmplă cu cele semnificative, pentru care alţii şi-au riscat libertatea? Am dat doar doua exemple la inceputul acestui material, Constructii Erbasu si Concas, firme de casa care au primit de la Manuela Patrascoiu, singure sau in diverse asocieri, contracte de peste 35 de milioane de euro doar in doi ani. Si nu sunt singurele, cata vreme, cum am amintit deja, au fost tocati pana acum, doar in perioada 2013-2015, peste 275 milioane de euro…

Dan Badea

Tribunalul Sibiu: Un proces cu o miza de 20 milioane de euro a creat panica printre ”capusele” de la varful Romgaz

Un proces vechi al Romgaz, cu o miza de peste 20 milioane de euro, care a fost tergiversat prin tot felul de tertipuri vreme de cinci ani si care se indreapta acum spre finalizare, le da mari batai de cap celor care conduc societatea si care sunt implicati, direct sau prin interpusi, in prejudicierea masiva a celui mai important producator si distribuitor de gaze din Romania.

Virgil Metea, seful Romgaz
Virgil Metea, seful Romgaz

Ei s-ar putea sa fie obligati de instanta sa recupereze, in contul Romgaz, de la firmele pe care le-au controlat si care apartin unor interpusi sau apropiati, un prejudiciu de peste 100 milioane lei stabilit in urma unui control al Curtii de Conturi pe anul 2009. Acesta e motivul pentru care staff-ul Romgaz, vechi sau nou, a facut tot ce i-a stat in putinta, incepand din 2011, sa anuleze raportul Curtii de Conturi in care a fost consemnat prejudiciul amintit.

Desi avocatii Romgaz ar trebui sa apere societatea impotriva grupului de interese care o prejudiciaza constant de peste doua decenii, ei actioneaza practic exact impotriva intereselor firmei unde au cartea de munca. Dupa ce Curtea de Conturi a constatat, la inceputul anului 2011, prejudicierea SN GN Romgaz cu 92,6 milioane de lei, ca urmare a unor plati ilegale facute de societate in contul unor achizitii de bunuri supraevaluate de la cateva societati de casa, conducerea Romgaz a contestat imediat in instanta raportul Curtii de Conturi.

Procesul capuselor Romgaz

Procesul, inceput atunci la Curtea de Apel Alba Iulia, a fost pierdut pe fond de Romgaz, care era obligat astfel sa recupereze prejudiciul produs chiar de cei care-l conduceau la acea data, banii intrand, in realitate, chiar in firmele lor.

Juristii (grupului de interese al) Romgaz au facut recurs si au obtinut, la Inalta Curte, dupa inca doi ani de amanare, o decizie de casare a sentintei anterioare si de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.

Repusa pe rol, cauza (dosar nr.598/57/2011) a fost amanata pana acum de exact 28 de ori, folosindu-se toate tertipurile imaginate de reprezentantii celor responsabili cu prejudiciul: amanari, exceptii de inadmisibilitate, cereri de interventie accesorie, expertize, obiectiuni la expertize, expertize la obiectiuni, obiectiuni la obiectiuni, suplimentari expertize,  depuneri de noi acte etc etc. Baietii cu bani de la Romgaz au facut tot ce le-a stat in putinta sa tot amane judecata pe fond. In paralel, au continuat sa incheie masiv contracte cu aceleasi firme prin care capuseaza societatea de atatia ani. In perioada 2011-2015, deci dupa Raportul CC, contractele Romgaz cu doar trei dintre firmele agreate de conducere societatii (Aprov SA, Condmag SA si Inspet SA) au totalizat 142 milioane de euro! Miza afacerilor cu aceste firme este, asadar, uriasa.

Alaturi de Romgaz, impotriva raportului Curtii de Conturi s-au inscris in proces, ca intervenienti, chiar firmele direct implicate in prejudicierea societatii, ca doar impreuna au pus la cale afacerile: Cameron International Corp., Inspet SA Ploiesti, Industrial Trading SRL, Condmag SA, Petrostar SA, Aprov SA si Romoil SA.

Razboiul sefilor Romgaz pentru a-si apara buzunarele ascunse in afara societatii pe care o capuseaza continua la Tribunalul Sibiu, ultimul termen fiind pe 6 septembrie.

Desigur, in paralel, fiind obligata de lege si ”pentru a se face ca lucreaza”, noua conducere a Romgaz a demarat in instanta, abia in 2013 pentru  ca mai devreme erau, chipurile, cu contestatia in instanta, procedura de recuperare a sumelor cu care Curtea de Conturi a stabilit ca a fost prejudiata societatea. Un an mai tarziu toate procesele deschise impotriva ”capuselor” au fost suspendate pana la solutionarea definitiva a dosarului central (nr. 598/57/2011) aflat pe rolul tribunalului Sibiu.

Este vorba de procesele impotriva asocierilor SC Aprov SA si Romoil SA (prejudiciu de 20 milioane lei), SC Condmag SA si Cameron International Corporation (prejudiciu de 43 milioane lei), Inspet SA, Condmag SA, Petrostar SA si Industrial Trading SRL (prejudiciu 15,6 milioane lei) si impotriva firmei Condmag SA (prejudiciu 23,6 milioane lei). Asadar, un prejudiciu total de recuperat in contul Romgaz care se ridica la 102 milioane lei.

Firmele de casa si stapanii lor din fruntea Romgaz

Prejudicierea Romgaz s-a facut in stilul clasic al furtului de la firmele controlate de stat. E vorba de metode simple, sigure, verificate si aplicate de zeci de ani in Romania: achizitii de bunuri la preturi supraevaluate, plati pentru bunuri achizitionate dar nelivrate si nereceptionate, plati pentru lucrari necontractate etc etc. Nu e nicio inginerie la mijloc. E hotie la drumul mare cu complicitatea interesul direct al conducerii Romgaz.

Firmele in contul carora s-au facut plati ”suplimentare” sunt in majoritatea lor firme ”de casa” conduse, cum spuneam, direct sau prin interpusi (rude, apropiati) de catre directori ai Romgaz. Este cunoscut cazul sefilor Romgaz direct implicati, prin firme controlate de ei, in capusarea societatii, indivizi precum Marcel Piteiu (fost director general Romgaz), Antal Francisc (fost director general adjunct), Dumitru Gheorghe Rotar (fost director Exploatare si Inmagazinare, actual director general adjunct) sau al lui Avram Pantelimon (fostul director general al Romgaz Mures, implicat in capusarea societatii direct sau prin intermediul ginerelui sau, Ioan Sandru).

Dumitru Rotar - director general adjunct Romgaz
Dumitru Rotar – director general adjunct Romgaz

Cele mai importante dintre vehiculele folosite de ei in capusarea Romgaz sunt societatile Aprov SA, Industrial Trading SRL, Romoil, Inspet SA Ploiesti si Condmag SA. Curtea de Conturi a stabilit ca prin ele s-au drenat banii dintr-o afacere paguboasa de furnizare de compresoare pentru modernizarea unor statii de comprimare a gazelor naturale (Filitelnic, Cristuru Secuiesc, Balda, Sanmartin si Grebenis), dar si dintr-o afacere cu tevi de extractie gaze. Sigur, e de presupus ca aceasta este doar una dintre sutele de afaceri oneroase puse la cale de gruparea mafiota de la Romgaz, iar dimensiunea prejudiciului, de doar 20  milioane de euro, este doar o farama din marele festin al directorilor-capusa.

In afacerea cu moto-compresoare, care a constat in furnizarea unor compresoare supraevaluate, achizitionate probabil la mana a doua si care s-au defectat extrem de rapid, au fost implicate firmele Industrial Trading si Condmag SA Brasov.

Prima dintre ele, Industrial Trading, apartine lui Ioan Șandru, ginerele fostului director general al sucursalei Targu Mures a Romgaz, Avram Pantelimon, trimis in judecata de DNA in prima parte a acestui an. Pentru Avram Pantelimon, Romgaz era deja o feuda personala, afacerile prin care a capusat societatea atat direct cat si prin intermediul ginerelui sau fiind deja de notorietate. A doua firma de casa, Condmag, e patronata de afaceristul mediesan Gheorghe Calburean, o veche si consecventa capusa a Romgaz.

In afacerea moto-compresoarelor, printr-un contract din decembrie 2007, asocierii dintre  Industrial Trading si Condmag SA i-a fost incredintata, pentru suma de 64 milioane lei, modernizarea statiei de comprimare a gazelor naturale de la Cristuru Secuiesc. La fel, celor doua firme le-a fost incredintata si modernizarea statiei de la Filitelnic. Ulterior, compresoarele achizitionate prin Industrial Trading de la o societate americana (Cameron Int. Corp.) au avut nevoie de ample reparatii (le-a crapat chiulasa motorului, s-au defectat turbosuflanta, segmentii pistonulii de compresor, senzorii de temperatura etc etc.), dupa mai putin de 600 de ore de functionare. Culmea, firma care a castigat licitatia pentru piese de schimb a fost tot Industrial Trading, ce aprtinea ginereului directorului Romgaz Mures.

Pentru lucrarile de la Balda, Gebenis si Sanmartin, Romgaz a achitat celor doua societati, asociate si cu Inspet SA si Petrostar SA, in 2009, inca 124 milioane lei. Si in acest caz, la cateva luni dupa receptionarea lucrarilor, motorul unuia dintre compresoare instalate la Galda s-a gripat.

Tot in 2009,  Aprov SA (administrata chiar de directorul de atunci al departamentului de exploatare al Romgaz Medias, Dumitru Rotar) si Romoil SA (a lui Ioan Sandru, ginerele directorului Romgaz Mures, Pantelimon Avram) au fost preferatele unei licitatii pentru achizitia de tubbing/tevi de extractie gaze, un contract de furnizare de 35 milioane de lei.

Licitatia a fost castigata de cele doua firme de casa dupa ce toti ceilalti participanti au fost exclusi abuziv, unul dupa altul, din motive clientelare. Modul in care au fost favorizate cele doua capuse a fost cel mai bine prezentat intr-unul din ”armaghedoanele” mai vechi ale Romgaz.

La început nu a fost respinsă nici o ofertă a acestor firme, urmând ca mostrele de ţevi ale participanţilor (probele cerute în Caietul de Sarcini) să fie verificate la baza din Daneş, judeţul Mureş a SC Tubex SRL Bucureşti (firmă controlată, culmea, de alte eminenţe cenuşii care au derulat în trecut ”afaceri” importante cu Romgaz, în persoana lui Roşu Horia – fost consilier al ministrului Dan Ioan Popescu şi Coconea Gabriel – fostul director general al Romgaz şi Transgaz – ambii, prieteni la cataramă cu Avram Pantelimon…) Cu toate că Intercom Group Bulgaria a depus în termen legal toată documentaţia de atribuire aferentă contractului de achiziţie publică solicitată de Romgaz, firma bulgară a fost anunţată că este descalificată, oferta fiind respinsă pe motiv că nu au prezentat suficiente probe din categoria de tubbing.
Similar, asociaţia formată din Com Gaz SA/Diesel Impex SRL Ploieşti a fost exclusă de la licitatie. În final, la licitaţia electronică (etapa II a concursului, derulată cu o zi inaintea Anului Nou 2010), „Moş Crăciun” din Romgaz a declarat câştigătoare asocierea lui Şandru Ionuţ la preţul de 19.980.000 lei

In urma descoperirii de catre Curtea de Conturi a platilor suplimentare de aproximativ 20 milioane de euro facute catre firmele de casa ale directorilor Romgaz, te-ai fi asteptat ca relatia capuselor cu Romgaz sa fie, daca nu intrerupta pana la clarificarea cazului, macar atent gestionata. Lucrurile n-au stat nici pe departe asa. In timp ce conducerea Romgaz taragana prin toate mijloacele judecarea pe fond a contestatiei impotriva raportului Curtii de Conturi, in buzunarele acelorasi firme se adunau alte zeci de milioane de euro din contractele cu Romgaz.

Cu exceptia lui Pantelimon Avram, singura ”capusa” trimisa in judecata recent de catre DNA, organele, intr-o complicitate vinovata, n-au reusit sa-i documenteze riguros pe ceilalti baieti destepti agatati precum capusele de conductele Romgaz.

Contracte de peste 400 milioane de euro pentru ”capusele” Romgaz

Din totalul de 1,52 miliarde de euro plasati la 1159 de ofertanti pana la sfarsitul anului 2015, mai bine de 27 % s-au dus in conturile a doar opt dintre ei, adica a celor speciali: Aprov SA, Condmag Brasov, Inspet SA, Dafora – Apahida, Dafora- Medias,  Petrostar, Industrial Trading si Armax Gaz.

Firma in care directorii Romgaz au fost implicati direct, ca administratori, este Aprov SA.

Ea a fost administrata, printre altii, de fostul director general al Romgaz Medias, Marcel Piteiu (astazi decedat), de fostul director juridic Francisc Antal, si de fostul director de exploatare si inmagazinare si actualul director general adjunct al Romgaz, Dumitru Gheorghe Rotar.  Rotar a fost numit in Consiliul de Administratie al Aprov SA in martie 2005, iar 2007 si-a prelungit mandatul de patru ani pana in august 2011. Firma capusa a directorilor Romgaz a primit pana cum, din cele 129 de contracte incheiate cu producatorul de gaze naturale, 36.526.118,68 euro. Dupa publicarea raportului Curtii de Conturi, firma a mai primit de la Romgaz contracte in valoare de peste 13,8 milioane de euro.

Societatea Condmag SA, care apartine lui Gheorghe Calburean a primit 29 de contracte in valoare de peste 90 milioane de euro (90182148.16 euro). In perioada 2011-2015 firma lui Calburean a primit contracte in valoare de 59.074.786,98 euro. Cel mai impoprtant dintre ele a fost incheiat in 8 mai 2013, pentru o instalatie de comprimare si uscare gaze naturale aferente depozitului de la Sarmasel, in valoare de 55 milioane de euro (237,5 milioane de lei). Calburean detine si societatea Dafora SA, sucursala din Apahida a acestei firme primind de la Romgaz, prin 50 de contracte, 93 de milioane de euro! Anul trecut, firma a intrat in insolventa pe motiv ca n-ar fi capabila sa plateasca o amenda data de Consiliul Concurentei, plus taxele datorate statului, adica o suma totala de 12 milioane lei. Asta in conditiile in care firmele lui Calburean au fost in top 5 cele mai privilegiate partenere ale Romgaz din ultimul deceniu, primind doar din aceste contracte peste 180 milioane de euro! O alta filiala a Dafora SA (cea din Medias) a primit si ea contracte in valoare totala de 15,8 milioane de euro

In sfarsit, INSPET SA Ploiesti, atrasa si ea in platile suplimentare facute de Romgaz si amendate de Curtea de Conturi, este in realitate cel mai important dintre ofertantii Romgaz si in perioada 2008-2015 a primit 54 de contracte si a incheiat alte 17 acte aditionale la unele dintre acestea, valoarea totala a lor fiind de peste 150 milioane de euro (150.311.329.92 euro).  In perioada 2011-2015 a primit contracte in valoare de peste 69 milioane euro (69236836,42).

Inspet si Condmag au fost anchetate si amendate deja de Consiliul Concurentei pentru ca au facut parte dintr-un grup de 13 companii care au realizat o intelegere de a participa cu oferte trucate la zece licitatii in valoare de 8 mil euro organizate de Transgaz Medias in 2011. Inspet a fost obligata sa plateasca o amenda de 7,3 milioane lei, iar Condmag SA 4,5 milioane lei.

Acestea sunt doar cateva dintre firmele prin care sunt drenati banii unei societati in care statul roman detine, teoretic, 70% din capitalul social. Firme privilegiate abonate la contracte din care castiga sume uriase si care ies aproape intodeauna bine la controalele organelor.  Controlul Curtii de Contrui din 2011 este o exceptie si ramane de vazut ce consecinte va avea el, dupa ce se va finaliza procesul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu,  in buzunarele directorilor Romgaz. Conducerea Romgaz are un viitor extrem de cenusiu, pentru ca, asa cum am aratat deja in materialul anterior, ultimul control al Camerei de Conturi Sibiu a stabilit ca Romgaz a vândut gaze în valoare de peste 160 de milioane de lei fără a respecta legislaţia in vigoare şi a cerut companiei să recupereze acest prejudiciu.  In plus, societatea condusa de Virgil Metea si Dumitru Gheorghe Rotar are o mare problema cu Comisia Europeana care a demarat deja investigatii cu privire la posibile intelegeri antitrust, impreuna cu alte intreprinderi romanesti de pe piata en-gros de gaze naturale, incalcand astfel Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene si putand declansa o procedura de infrigement impotriva Romaniei.

Dan Badea