Inculpatul Mihai Iacob, printr-o campanie mediatică diversionistă dusă prin ziarul CURENTUL, l-a intoxicat pe șeful DIICOT, Codruț Olaru

Jurnalistul are datoria de a corecta cu promptitudine orice eroare semnificativă apărută în materialele publicate – Codul Deontologic al Jurnalistului, art.7.1.

(ESTE CEEA CE ÎNCERC SĂ FAC PRIN ACEST MATERIAL. CORECTEZ, ÎN MĂSURA ÎN CARE SE MAI POATE, GREȘELILE FĂCUTE, beneficiind, între timp, de informația completă asupra cazului privind implicare escrocului Mihai Iacob în obținerea unei Hotărâri de Guvern pentru a scoate din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Primului Ministru 2,6 milioane de lei, bani care aveau să completeze o gaură făcută în conturile primăriei din Negrești-Vaslui, controlate indirect de Iacob, prin primarul-marionetă Ioan Cozma. Iacob este, pentru cei care nu-l cunosc, un escroc ce controlează, prin nevastă-sa, ziarul CURENTUL și are ziariști-sclavi în stăpânire. Le spune ”șoareci”).

Materialul de mai jos, publicat pentru prima dată pe 3 decembrie 2012, a fost recuperat, filă cu filă, după cenzura impusă de ”neo-naziștii libertății de exprimare” de la GOOGLE care, neținând cont de argumentele mele, au luat de bune minciunile Mirelei Iacob, conform cărora, ea are drept de autor pe documente emise de un minister din Guvernul României! Tâmpiții de la Google au crezut-o! 

Așadar,

Emil Boc l-a servit pe protejatul lui Iacob din Vaslui, printr-o HG cu dedicație, cu 2,6 milioane lei din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului
”Viermele” (zis și ”Himalaya”) alias MIHAI IACOB la începutul furtului BRS!
”Viermele” (zis și ”Himalaya”) alias MIHAI IACOB la începutul furtului BRS!

N-am înțeles multă vreme ce interes avea Mihai Iacob, patronul de la Curentul, să-l distrugă pe procurorul DIICOT Constantin Bulgaru, de la Vaslui. Povestea lacrimogenă pe care mi-a prezentat-o el și pe care am fost obligat s-o public, era prea subțire pentru un șmecher așa de versat cum e Iacob.

Legenda de presă era simplă. Primarul din Negrești, Ioan Cozma, un om tare bisericos, este hărțuit de un procuror DIICOT și de șeful poliției din Negrești – mi-a spus Iacob și mi-a probat cu documente – pentru că edilul nu i-ar fi repartizat fiului său (căsătorit cu fiica sefului poliției locale) un apartament, ci doar o amărâtă de garsonieră, fapt care l-ar fi înfuriat așa de tare pe procurorul din Vaslui încât a declanșat urgia asupra primarului din singurul loc de pe lume unde s-a născut Mihai Iacob, Negrești-Vaslui.

Așa se face că procurorul a declanșat o anchetă asupra afacerilor primarului și vrea să-l vadă la pușcărie. Asta e povestea pe care Mihai Iacob m-a obligat s-o public după ce mi-a adus documente și martori care s-o confirme.

Ca să mă convingă că așa stau lucrurile, Iacob m-a dus personal cu limuzina lui (de peste 150.000 de euro!) la Vaslui, iar de acolo am fost dus la Negrești să discut cu primarul și cu oamenii persecutați de procurorul Bulgaru.

Ca ziarist încăpățânat, am făcut așadar o mică investigație din care a rezultat că există oameni care se plâng de abuzurile procurorului Bulgaru. 

O investigație controlată, pentru că n-am avut voie să-l sun și pe procurorul Bulgaru pentru a obține un punct de vedere. Iacob a decretat că e suficient câte informații avem.

Procurorul făcuse câteva greșeli minore, care au fost exploatate la maximum în campania comandată de patron.

Răzvan Murgeanu, omul din interiorul MDRT al lui Mihai Iacob, plasat în coasta Elenei Udrea. Avea să candideze fără succes (a adunat în jur de 1200 de voturi!!!) în localitatea unde s-a născut șantajistul Mihai Iacob, Negrești-Vaslui. (foto Mediafax). Sper că va plăti pentru faptele lui, alături de Himalaya!
Răzvan Murgeanu, omul din interiorul MDRT al lui Mihai Iacob, plasat în coasta Elenei Udrea. Avea să candideze fără succes (a adunat în jur de 1200 de voturi!!!) în localitatea unde s-a născut șantajistul Mihai Iacob, Negrești-Vaslui. (foto Mediafax). Sper că va plăti pentru faptele lui, alături de Himalaya!

Am fost convins că lucrurile stau așa până când am aflat că Răzvan Murgeanu, fostul secretar de stat de la MDRT, deci un fel de adjunct al Elenei Udrea, candidează pentru un post de deputat la Negrești, în orășelul în care s-a născut Mihai Iacob și pe care l-a controlat până la ultimele alegeri prin primarul PDL Ioan Cozma, care ii era practic subordonat și executa tot ce-i cerea Iacob.

Cum Mirela Iacob mi-a făcut viața un iad, la Curentul, pe motiv că aș fi omul Elenei Udrea (doar pentru că mă fotografiasem cu ea, în 2009, în campania prezidențială), iar ziarul o atacase la greu în ultima campanie electorală, mi s-a părut ciudat ca Murgeanu, omul numărul doi din ministerul condus de Udrea, dar și șeful campaniei electorale a PDL pe Capitală, să fie susținut de Mihai Iacob. Nu mă pricep la politică – zic iacobii, dar oricât aș fi de tâmpit nu pot să nu constat că Murgeanu a fost un pion otrăvit în coasta Elenei Udrea, cu atât mai mult cu cât știu că el era sursa lui Iacob în MDRT, prietenul lui apropiat, iar acum e pupilul lui deputățesc de Negrești.

Mi-am amintit apoi cum Murgeanu s-a implicat în campania dusă de Iacob împotriva procurorului Bulgaru, oferindu-i acestuia răspunsuri la întrebări puse în așa fel încât să contrazică, aparent, susținerile procurorului Bulgaru (vezi documentul la finalul acestui material). La acea dată știam că Mirela Iacob o urăște pe Udrea, dar nu înțelegeam de ce Ministerul Dezvoltării îl sprijină pe primarul lui Iacob în conflictul cu DIICOT. Acum am înțeles însă cu nu Udrea îl sprijinea, ci Murgeanu. Și astfel am priceput jocul mizerabil al familiei Iacob, joc în care se folosiseră de buna mea credință, de numele, reputația și talentul meu gazetăresc. Habar n-aveam ce avea să urmeze după ce citeam în noua „cheie”, ceea ce scrisesem deja. Asta pentru că pot fi acuzat de multe, dar nu de rea credință.

Am recitit documentele publicate în materialul Procurorul Bulgaru, rușinea DIICOT, dar și pe cele pe care Mihai Iacob mi-a interzis să le public în ziar și am descoperit că în spatele acelei campanii era o cu totul altă poveste decât cea lacrimogenă menită să-l impresioneze pe șeful DIICOT Codruț Olaru și să-l determine să-i ia dosarul procurorului Constantin Bulgaru.

Era o afacere în care au fost implicați, printre alții, cetățeanul fără ocupație Mihai Iacob, primarul PDL Ioan Cozma, secretarul de stat Răzvan Murgeanu, ministrul Traian Igaș și prim-ministrul Emil Boc. În termeni de securitate națională (că tot spunea Mirela Iacob, cu gura plină, că sunt securist), campania de presă comandată de Mihai Iacob în cazul Bulgaru are în spate exact un fragment din capitolul ”Vulnerabilități” inclus de CSAT în Strategia de Apărare a României, adică cel referitor la ”presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obținerii de avantaje de natură economică sau în relația cu instituții ale statului„.

Primarul Ioan Cozma, paravanul lui Iacob din Negrești. Priviți cât e de senin. Habar n-are că e marioneta șantajistului Iacob! Zâmbețte fericit, deși are un țurțure în fund cât viloiul lui Iacob din strada Lotru 16 - București.
Primarul Ioan Cozma, paravanul lui Iacob din Negrești. Priviți cât e de senin. Habar n-are că e marioneta șantajistului Iacob! Zâmbețte fericit, deși are un țurțure în fund cât viloiul lui Iacob din strada Lotru 16 – București.

Campania mediatică dusă de Mihai Iacob împotriva procurorului Bulgaru a avut ca scop îndepărtarea omului legii din ancheta ce privea implicarea primarului Cozma în fraudarea fondurilor europene,  deoarece aflase ceva extrem de grav: primarul din Negrești, în cârdășie cu Mihai Iacob, reușise să determine Ministerul Dezvoltării să eșaloneze o datorie de 2,5 milioane lei a primăriei din Negrești, iar apoi să-l determine pe premierul Emil Boc să emită o Hotărâre de Guvern prin care să scoată, din Fondul de rezervă bugetară, banii necesari primarului controlat de Mihai Iacob. O ispravă demnă de Codul Penal, așa cum bine observase procurorul Bulgaru, inamicul public al sforarului Mihai Iacob (cel care mi-a furat computerul din redacție…).

Totul a plecat de la Elena Udrea (iar acum înțeleg de ce si ea devenise inamicul familiei Iacob), care în calitatea ei de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT), informată fiind că Primăria orașului Negrești, controlată de Mihai Iacob prin pedelistul Ioan Cozma, n-a finalizat în timpul legal obiectivele minime specifice unui proiect cofinanțat din fonduri europene, a reziliat un contract de Grant în baza căruia Consiliul Local Negrești primise o finanțare de aproximativ 2,5 milioane de lei pentru implementarea unui proiect de reciclare a deșeurilor.

Decizia ministrului Udrea venise după ce Agenția de Dezvoltare Regională Nord Est (supusă și ea atacurilor concentrate ale gazetei lui Mihai Iacob!) a ”comunicat Autorității Contractante faptul că (…) s-a realizat doar o parte din activitățile prevăzute în proiect, la momentul finalizării perioadei de implementare  investiția nefiind finalizată. Totodată s-a contatat că nu au fost finalizate lucrările de construcții, stația de transfer nu a fost finalsizată și nu funcționează”.

Adresa MDRT către CL Negresti, pag.1
Adresa MDRT către CL Negresti, pag.1

Sigur, au fost constatate mai multe nereguli în derularea proiectului, iar MDRT, în calitatea sa de Autoritate Contractantă a luat decizia rezilierii contractului. ”Față de cele prezentate, Autoritatea Contractantă a luat decizia rezilierii Contractului de Grant RO2004/016-772.04.01.04.01.01.05, cu obligația restituirii, de către dvs, a sumelor primite în baza acestuia”, a informat ministrul Elena Gabriela Udrea Consiliul Local Negrești.

Sumele ce trebuia returnate erau 470.077,07 Euro (fonduri Phare) și 551.597,04 lei (cofinanțare totală de la bugetul de stat)

E de presupus că, văzând adresa emisă în 29 aprilie 2010, Mihai Iacob s-a luat cu mâinile de cap (înțeleg acum de ce mi-a comandat atunci anchete devastatoare la adresa ADR Nord Est!!!).
Adresa MDRT către CL Negresti, pag.2
Adresa MDRT către CL Negresti, pag.2
Asta cu atât mai mult cu cât ministrul Elena Udrea recomanda Consiliului Local Negrești să restituie debitul într-o singură plată și nu în mai multe tranșe! Observația este extrem de importantă și vom vedea de ce.

”Recomandarea este ca restituirea debitului să se realizeze într-o singură plată, dacă este posibil, și nu în mai multe tranșe, pentru a se evita repartizarea sumei achitate, între sursele de finanțare (75,00 % fonduri Phare și 25,00 % – cofinanțare de la bugetul de stat).

Mai mult, a adăugat Udrea, Precizăm că, în baza art.18.1 din Condițiile Generale ale Contractului de Grant, aceste sume urmează a fi restituite în maximum 45 de zile de la data prezentei, sub sancțiunea calculării dobânzilor de întârziere conform art. 18.2 din Condițiile Generale. În situația nerespectării obligației de plată, urmează să ne adresăm instanțelor judecătorești pentru recuperarea în întregime a debitului, la care se adaugă dobânzile de întârziere, precum și cheltuielile de judecată”

Ulterior emiterii acestei adrese, ceva s-a întâmplat la nivelul conducerii Ministerului condus de Udrea, deoarece MDRT a căzut la învoială cu primarul din Negrești, controlat de Mihai Iacob. Astfel, ministerul Dezvoltării a renunțat la obținerea pe cale judecătorească a debitului tocat de omul lui Iacob, și a convenit cu primăria din Negrești să eșaloneze debitul, prin achitarea lui în patru tranșe lunare.

Având în vedere prietenia dintre Iacob și Murgeanu, este posibil ca prin acesta să se fi făcut presiuni asupra Elenei Udrea. Cert este că protejatul său a obținut înțelegere de la MDRT pentru plata datoriei, în patru tranșe, până la finele lui 2010.

Prin Convenția de Plată nr. 10, înregistrată la Primăria Negrești sub nr. 6925/29.09.2010 s-au stabilit concret clauzele și termenele achitării în patru tranșe a debitului. Iată, mai jos, Convenția de Plată și anexele sale.

Convenția de plată
Convenția de plată, pag 1
Comnvanția de plată, pag 2
Convenția de Plată, pag 2
Anexă 1 la Convenția de Plată
Anexă 1 la Convenția de Plată
Anexa 2 la CP
Anexa 2 la CP

Numai că nici această înțelegere nu a fost respectată deși conținea o clauză care obliga debitorul ca în cazul nerespectării a două termene de plată, să achite, în urma unei somații a creditorului, întreaga sumă menționată în convenție. Primarul din Negrești nu avea bani să achite datoria, prin urmare de ce încheiase totuși o înțelegere (Convenția) pe care nu putea s-o respecte? Pentru că primise asigurări de la prietenii lui iacobini că se va găsi o soluție pe linie de partid ca să-i fie acoperită gaură făcută în fondurile europene. Asta e concluzia firească având în vedere modul în care au decurs evenimentele.

OP pentru 52.000 lei
OP pentru 52.000 lei
Somația Ministrului Elena UDREA, care avea să atragă ura viscerală a muierii lui Himalaya (Mirela iacob), părtașă la afacerea de manipulare prin presă!
Somația Ministrului Elena UDREA, care avea să atragă ura viscerală a muierii lui Himalaya (Mirela Iacob), părtașă la afacerea de manipulare prin presă!

Cum, până în noiembrie 2010, CL Negrești nu achitase decât 52.000 lei, din cei 2,5 milioane, printr-un ordin de plată din 2 sept 2010, ministrul Elena Udrea l-a somat din nou, pe 23 noiembrie 2010, pe protejatul lui Mihai Iacob din Negrești, primarul Ioan Cozma, să-și achite debitul, altfel urmând să achite întreaga sumă prevăzută în convenție.

Desigur, primarul Cozma nu s-a conformat, neavând de unde să achite fondurile datorate.

Ei bine, aici a intervenit PARTIDUL. Mafia politică pe care toți o invocăm. Mafia fălcilor portocalii, de data asta. Presiunile făcute de primarul lui Iacob, asupra conducerii PD-L au avut efect abia la sfârșitul lui 2010, cu o săptămână înainte de expirarea ultimatului dat de Udrea.

Ministrul Administrației și Internelor, Traian Igaș, a fost convins să argumenteze necesitatea acordării a 2,5 milioane de lei, primarului din Negrești, din Fondul de rezervă al guvernului. Astfel, pe 23 decembrie 2010 el semnează Nota de Fundamentare la HG nr. 1308, prin care satisface, în sfârșit, dorința lui Mihai Iacob și a primarului Cozma. Iată documentul semnat de Traian Igaș:

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

NOTĂ DE FUNDAMENTARE
la Hotărârea Guvernului nr. 1308 /2010
privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, pentru judeţul Vaslui
În anul 2010, sumele alocate de către Consiliul Judeţean Vaslui pe diferite categorii de cheltuieli pentru unităţile administrativ-teritoriale din judeţ, au fost însuficiente pentru acoperirea nevoilor stringente ale comunităţilor, motiv pentru care s-au acumulat datorii faţă de anumiţi furnizori de servicii publice, fiind întârziată şi plata salariilor.
Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui a atacat la Tribunalul Vaslui, în contencios administrativ, Hotărârea Consiliului Judeţean Vaslui nr. 1/2010 privind repartizarea pe unităţi administrative-teritoriale ale judeţului Vaslui a unor sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe anul 2010 şi a câştigat procesul, însă nici la această dată nu au fost alocaţi banii necesari unităţilor administrativ-teritoriale care aveau probleme financiare.
În această situaţie se regăseşte oraşul Negreşti, care are mai multe probleme sociale şi financiare, datorită faptului că veniturile bugetului local sunt neînsemnate. Ca urmare a acestui fapt nu au putut fi asigurate cotele de finanţare pentru unele proiecte de investiţii vitale pentru oraş.
Astfel, investiţiile în curs au fost sistate, iar pentru unele obiective de investiţii “Reabilitarea reţelei de străzi urbane în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” precum şi “Reabilitarea şi modernizarea Centrului de tineret în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui”, în prezent, trebuie asigurate sume pentru achitarea datoriilor înregistrate către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
Având în vedere faptul că bugetul local al oraşului Negreşti nu poate asigura finanţarea proiectelor de investiţii, precum şi problemele sociale ale acestei unităţi administrativ-teritoriale, se impune alocarea unei sume din Fondul de rezervă  bugetară  la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010 şi alocarea acesteia bugetului local al oraşului susmenţionat.
Nota de fundamentare a lui Igaș, semnantă ca bizonul de partid, la ordin (fragment)
Nota de fundamentare a lui Igaș, semnată ca bizonul de partid, la ordin (fragment)
Precizăm că proiectul de hotărâre a Guvernului este un act cu caracter individual, astfel încât îi sunt incidente prevederile art. 6 alin. (2) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.
Faţă de cele prezentate, a fost promovată prezenta Hotărâre a Guvernului privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, pentru judeţul Vaslui.
 
Ministrul administraţiei şi internelor
Constantin Traian Igaş

A urmat, evident, Hotărârea de Guvern, semnată de primul ministru Emil Boc, de ministrul Igaș și de ministrul Finanțelor Ialomițeanu, prin care grupul de presiune reprezentat de Mihai Iacob și primarul din Negrești primește satisfacție în valoare de 2,6 milioane de lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pentru a se achita datoria către MDRT-ul condus de Elena Udrea.

”Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2010 cu suma de 2.600 mii lei, pentru judeţul Vaslui, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, şi alocarea acesteia bugetului local al oraşului Negreşti, judeţul Vaslui, pentru achitarea datoriilor înregistrate către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului” – se precizează în art.1 al HG 1308/23.12.2010.

Conținutul complet al HG 1308/23.12.2010 a fost acesta:

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

HOTARARE   Nr. 1308 din 23 decembrie 2010
privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2010, pentru judetul Vaslui
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 868 din 24 decembrie 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2010 cu suma de 2.600 mii lei, pentru judeţul Vaslui, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, şi alocarea acesteia bugetului local al oraşului Negreşti, judeţul Vaslui, pentru achitarea datoriilor înregistrate către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Art. 2. – Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1.
Art. 3. – Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat pe anul 2010.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul administraţiei şi internelor,
Constantin-Traian Igaş
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Ialomiţianu

În acest mod, banii au ajuns în bugetul local din Negrești, așa încât pe 30 decembrie 2010 primarul Cozma a semnat Ordinul de plată prin care a returnat debitul datorat MDRT.

OP pentru 547.145 lei (scoși din pălăria lui Boc!)
OP pentru 547.145 lei (scoși din pălăria lui Boc!)

foto014 2 decembrie 2010   15

După alocare fondurilor guvernamentale, un alt protejat al lui Mihai Iacob, deputatul PD-L Dan Marian, președinte al PDL Vaslui, a fost prezent la Primăria Negrești pentru a transmite mesajul Guvernului Boc:

“Vã transmit mesajul Guvernului României: veti fi ajutati pentru a îndeplini tot ceea ce ati promis oamenilor de aici. Premierul a înteles cã disputele politice afecteazã grav situatia în care se aflã orasul Negresti, dar si judetul Vaslui. Alocarea sumei de 26 de miliarde a fost fãcutã special pentru orasul Negresti. Si, o informatie foarte importantã: în ianuarie anul viitor, veti avea vizita ministrului Dezvoltãrii, doamna Elena Udrea, care va semna un contract de 10 milioane euro, pentru modernizarea orasului Negresti, bani care se vor duce pe infrastructurã. Adicã, se va turna asfalt de 10 milioane de euro, iar în ianuarie se va semna acest proiect. Este munca dvs., a primarului si consilierilor locali, care au reusit sã facã un proiect de asemenea anvergurã. Sper cã, atunci când va veni la Negresti, doamna Udrea nu va mai avea parte de spectacolul politic jalnic pe care PSD-ul îl creeazã în acest oras“, a explicat presedintele PDL Vaslui, în prezenta consilierilor locali din Negresti”.

Elena Udrea n-a vizitat însă bârlogul lui Mihai Iacob, chiar dacă finanțarea europeană a fost acordată municipalității.

adresa DIICOT, pag.1
adresa DIICOT, pag.1
adresa DIICOT, pag.2
adresa DIICOT, pag.2

Numai că modul în care au fost cheltuiți banii alocați la bugetul local a atras atenția DIICOT-ului, primarul Ioan Cozma fiind implicat și în alte afaceri penale care aveau să-i aducă, la începutul acestei luni, o condamnare definitivă la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fapte de corupție tot într-un caz ce viza folosirea discreționară a unor fonduri UE.

  Așa se face că, pe 12 mai 2011, primarul Cozma a primit o adresă din partea DIICOT Vaslui prin care i se solicitau documente aferente unui obiectiv de investiții demarat tot pe bază de fonduri europene. Protejat de la București, Cozma a refuzat să pună la dispoziția procurorilor documentele solicitate.

La ordinul lui Iacob, primarul PDL din Negrești mârâie înspre DIICOT Vaslui. La putere era PDL!
La ordinul lui Iacob, primarul PDL din Negrești mârâie înspre DIICOT Vaslui. La putere era PDL!

DIICOT  insistă, pe 17 mai, printr-o nouă adresă, să-i fie puse la dispoziție documentele solicitate:

DIICOT Vaslui îi reamintește lui Gâgă din Negrești, primarul marionetă Ioan Cozma, că trebuie să respecte legea, nu ordinul infractorului care-l manipulează.
DIICOT Vaslui îi reamintește lui Gâgă din Negrești, primarul marionetă Ioan Cozma, că trebuie să respecte legea, nu ordinul infractorului care-l manipulează.
Ulterior, DIICOT-ul și-a făcut treaba, iar Mihai Iacob a declanșat o furibundă campanie de presă împotriva procurorului Bulgaru și a tot ce mișcă în front, la Vaslui: Vasile Mihalachi – președintele Consiliului Județean, Dumitru Buzatu – vicepreședintele CJ Vaslui, comisar șef Iulian Bîrzu – șeful Poliției orașului Negrești, comisar șef Iulian Carp – șeful IPJ Vaslui etc. etc. Eu am fost desemnat să mă ocup de această campanie și am ”vasluit” de mi-au sărit capacele.

N-am știut niciodată care era mobilul ”crimei” ordonate de ”viermele” Iacob, dar devenisem corespondent de Vaslui.

Că procurorul Constantin Bulgaru, inamicul public nr.1 al lui Mihai Iacob, a înțeles care era mobilul ”crimei” lui Iacob rezultă destul de clar dintr-un document oficial emis de acesta, „Ordonanța de extindere a cercetării penale, schimbarea încadrării juridice și începerea urmăririi penale“ nr. 52/D/P/2010, referitoare la primarul orașului Negrești Ioan Cozma, document emis pe 5 decembrie 2011. Fragmentul cheie din Ordonață este acesta:

„determinarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului să încheie convenția de plată nr.10 din 29.09.2010, și înregistrată la Primăria din Negrești sub numărul 6925 din 29.09.2010, prin care Consiliul Local Negrești, reprezentat de învinuit Cozma Ioan se angaja să plătească în 4 rate lunare în perioada sept.2010-dec.2010 sumele de 470.077,07 euro, reprezentând fonduri Phare și suma de 551.597,04 lei, reprezentând co-finanțare de la bugetul de stat, reprezentând debit recunoscut și datorat urmare a nerespectării dispozițiilor contractului de GrantRO2004/016, și față de care IPJ Vaslui a sesizat DNA – ST Iași, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art 18 din LG 78/2000, învinuitul cunoscând faptul că unitatea pe care o reprezenta – Consiliul Local Negrești  nu avea fonduri necesare plății sumelor sus-menționate, scopul inculpatului fiind acela de a determina emiterea unei hotărâri de Guvern prin care sumele la care se angaja învinuitul să fie plătite de către Guvern din fondul de rezervă bugetară, și ulterior accesarea unui nou proiect de finanțare din fonduri guvernamentale și europene, scop realizat prin emiterea Hotărârii de Guvern nr.1308/23.12.2010, și obținerea unei noi finanțări în sumă de 35.433.206 lei prin Programul Axa Prioritară 1- Programul Operațional Regional (REGIO)”.

Acesta cred eu că este motivul real pentru care Mihai Iacob a declanșat, în decembrie 2011, atacul mediatic asupra procurorului DIICOT Constantin Bulgaru.

După ce au fost publicate, în cotidianul Curentul, aproximativ 15 anchete referitoare la adverasarii vasluieni ai lui Mihai Iacob, el a comandat două materiale extrem de dure la adresa procurorului Bulgaru, prezentându-mi documente ce păreau a-i fi defavorabile.

Este vorba despre articolele ”Incompetența și abuzurile unui procuror DIICOT”(apărut în ediția online din 20.12.2011 și ediția print din 21.12.2012) și ”Procurorul Bulgaru, rușinea DIICOT” (23.12.2011), materiale ce aveau să-l determine pe șeful DIICOT, Codruț Olaru, să cadă în plasa lui Mihai Iacob și să-i ia dosarul procurorului Constantin Bulgaru.

Înainte de a publica primul dintre materiale, Mihai Iacob m-a obligat să trimit la MDRT un set de întrebări si sa-i spun colegei de la Biroul de Presă că am vorbit cu secretarul de stat Murgeanu și că trebuie să-mi dea un răspuns chiar în acea zi, obligând-o astfel pe aceasta să stea peste program, până pe la orele 19-19.30, deoarece răspunsul trebuia publicat în ediția de a doua zi a ziarului, Iacob dând ordin clar ca ziarul să nu apară fără adresa de la MDRT.

Adresa MDRT, fără de care nu putea să apară atacul de presă. S-a întîrziat ediția ziarului pentru că nu era gata la orele 19 (cu mult după programul de lucru de la minister!). Martor - persoana dela Biroul de presă care a primit cpmanda de la  Murgeanu! Direct sau indirect, rămâne de văzut, (pag 1)
Adresa MDRT, fără de care nu putea să apară atacul de presă. S-a întîrziat ediția ziarului pentru că nu era gata la orele 19 (cu mult după programul de lucru de la minister!). Martor – persoana dela Biroul de presă care a primit cpmanda de la Murgeanu! Direct sau indirect, rămâne de văzut, (pag 1)
Adresa MDRT, pag 2
Adresa MDRT, pag 2

În acea adresă, ministerul lui Murgeanu îl apăra pe primarul din Negrești împotriva susținerilor procurorului Bulgaru de la DIICOT Vaslui.  Ulterior, printr-o adresă a DIICOT, structura Centrală, din 27 decembrie 2011, am fost informați că ”Viermele” Iacob reușise să intoxice cu succes o instituție fundamentală a statului român: dosarul penal ce-l viza pe protejatul lui Mihai Iacob, primarul Ioan Cozma din Negrești, îi fusese luat procurorului Constantin Bulgaru.

Dovada păcălelii lui Codruț Olaru, ca urmre a manipulării coordonate direct, prin cotidianul Curentul, de Mihai Iacob, escrocul din spatele întregii afaceri. Dovezi? Cât casa (aia de pe Lotru 16, viloiul derbedeilor Iacob). Important a fost faptul că procurorul șef Codruț Olaru i-a luat dosarul singurului procuror din vaslui care îl putea rezolva corect! E vorba de procurorul Bulgaru! I-a luat dosarul și l-au îngropat cei de la DIICOT Iași. Asta era situația când aceste documente au fost șterse de pe internet la reclamțiile mincinoase la GOOGLE, deci penale, ale Mirelei iacob - muierea escrocului și patroana de la Curentul!
Dovada păcălelii administrate procurorului  șef Codruț Olaru (DIICOT), ca urmre a manipulării coordonate direct, prin cotidianul Curentul, de Mihai Iacob, escrocul din spatele întregii afaceri. Dovezi? Cât casa (aia de pe Lotru 16, viloiul derbedeilor Iacob). Important a fost faptul că procurorul șef Codruț Olaru i-a luat dosarul singurului procuror din vaslui care îl putea rezolva corect! E vorba de procurorul Bulgaru! I-a luat dosarul și l-au îngropat cei de la DIICOT Iași. Asta era situația când aceste documente au fost șterse de pe internet la reclamațiile mincinoase la GOOGLE, deci penale, ale Mirelei Iacob – muierea escrocului și patroana de la Curentul!

  Campania de presă la comandă a lui Mihai Iacob, din Curentul, își atinsese scopul!  Pericolul fusese îndepărtat. Urma cumpărarea/amenințarea/șantajarea/cointeresarea procurorilor de la DIICOT Iași, iar apoi a celor de la București. Corupția, POLITICA și șantajul merg mână în mână!… Dan Badea,  fost redactor sef adjunct Curentul

Sesizare către DIICOT (procuror Cătălin PURCĂRIN) și DNA: Șantaj, taxă de protecție de 50.000 de euro și hărțuire prin presă la Curentul familiei Iacob

– voi republica acest material până se va autosesiza un procuror deștept, de preferință unul dintre cei făcuți zdrențe de familia Iacob, cum ar fi, spre exemplu….procurorul care-a băgat frica în escroci cu mai mulți ani în urmă și care e urmărit și filat și azi, pas cu pas, de firma de anchete și filaj a familiei Iacob, procurorul CĂTĂLIN PURCĂRIN ! –

 

material salvat și preluat de pe blogul badeadan.blogspot.ro, eliminat de Blogger la reclamațiile mincinoase ale Mirelei Iacob, patronul ZIARULUI DE ȘANTAJ ȘI TRAFIC DE INFLUENȚĂ ”CURENTUL” –

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE

Jurnalistul are datoria de a corecta cu promptitudine orice eroare semnificativă apărută în materialele publicate” (Codul Deontologic al Jurnalistului, art.7.1.)

Astazi (13 februarie 2013 – nota mea), acest material a fost din nou blocat de cei de la serviciul blogger.com (support@blogger.com), la cererea patroanei disperate de la Curentul (ca o vițică înțărcată, căreia i s-a interzis să mai sugă…), sub acuzația ca aș fi încălcat legea dreptului de autor, fără să mi se precizeze în ce consta aceasta încălcare ( o fi vorba de contractul prin care l-a șantajat pe patronul Transmir?). Prin urmare repostez acest material cu riscul de a mi se elimina blogul, deoarece consider ca nu i-am încălcat nicio lege demascând infracțiuni grave comise de conducerea cotidianului Curentul. Informațiile sunt de interes public. Exista vreun procuror în țara asta care să citeasca materialul de mai jos? Dacă da, există vreun procuror care să și înteleagă ce scrie aici?

contract00121

Mihai Iacob, patronul din umbră al cotidianului Curentul,l-a șantajat și hărțuit prin presă pe omul de afaceri vasluian Emil Savin, patronul societății Transmir SRL Murgeni, pentru că a refuzat să-i plătească taxa de protecție fixată la 50.000 de euro anual, prezentată oficial sub forma unui contract de publicitate în ziarul Curentul, încheiat cu firmă de familie, Emisfere SRL, patronată de soția lui, Mirela Iacob, cea care deține și firma ce editează ziarul Curentul, Dramiral Media Group SRL. 

Cazul Transmir este un caz particular din marea activitate infracțională derulată ani de-a rândul de Mihai Iacob, un individ care-și bate joc de autoritățile statului și transformă jurnaliștii în sclavi, sau instrumente extrem de utile în operațiunile lui de șantaj, răzbunare, influențare a justiției, manipulare a opiniei publice și estorcare de fonduri de la diverși oameni de afaceri cocoșați de taxe, impozite și controale din partea organelor fiscale.
Mărturisesc că până nu am văzut documentul pe care îl public acum în premieră n-am crezut că am făcut parte, fără să știu și fără să vreau, din acest mecanism infernal al mafiei de presă, care a ajuns să cangreneze breasla și cred că singura salvare pentru noi, ca jurnaliști (sunt prea bătrân să mai încerc altă meserie), este să dezvăluim mizeria din interiorul acestei bresle, culisele acțiunilor dubioase în care am fost obligați să ne implicăm, iar identificarea acestor devieri profesionale o putem găsi raportându-ne cel puțin la două documente reproduse de mine pe acest blog, anume Codul deontologic al Jurnalistului și la Crezul Jurnalistului.
 
Așadar, un om de afaceri vasluian, care câștigase, conform unui prim punctaj, o licitație în valoare de 10 milioane de euro pentru asfaltarea străzilor din orașul de baștină al lui Mihai Iacob, Negrești-Vaslui, a fost amenințat de patronul Curentul să se retragă din afacere, în favoarea firmei Viarom Construct, pentru că altfel îi va trimite pe cap organele de control ale statului (Garda Financiară DLAF etc etc).
Asta era în anul 2011. Omul n-a înțeles, la început cu cine are de-a face, Iacob fiind „reprezentantul” PDL pe Moldova, cel puțin așa se lăuda în zonă, bun amic de șpriț cu Băsescu – zicea el – și prieten bun cu Vasile Blaga. Conform surselor din Vaslui, lucrarea fusese câștigată inițial de Transmir, care a ofertat cu 2 miliarde mai puțin, obținând cel mai bun punctaj (95 puncte), comparativ cu Viarom Construct care obținuse 86 puncte, dar comisia de licitație nu i-a dat-o acelei firme. Cum licitația a intrat în atenția procurorilor, aceștia au cerut Consiliului de Contestare a Licitațiilor să facă verificarea, motiv pentru care pentru care comisia de atribuire a lucrărilor a fost sancționată cu 20.000 lei. Atunci a apărut Mihai Iacob, protectorul firmei Viarom Construct București, care ”i-a spus patronului Transmir că dacă nu se retrage îl extermină, îi trimite toate organele de control pe cap. I-a trimis astfel Garda Financiară care l-a cam speriat și omul s-a retras”.Surse avizate spun că lui Iacob i-ar reveni din toată afacerea de la  Negrești, preluată de Viarom Construct, jumătate din banii alocați, adică aproximativ 5 milioane de euro. Asta deoarece lucrările la care s-a angajat firma Viarom Construct, au mai fost făcute de cel puțin 8 ori de firmele ex-primarului Ioan Cosma, un alt infractor (are deja o condamnare definitiva) local manevrat de Mihai Iacob. Cazul însă este pe punctul de a fi mușamalizat de DNA București, unde se pare că a dispărut dosarul 52/D/P/2010 care, la presiunile mediatice ale lui Mihai Iacob, i-a fost luat procurorului Constantin Bulgaru și trimis la DIICOT Iași de unde i s-a pierdut, aparent, urma.
Ulterior, Mihai Iacob a pus-o pe nevastă-sa, Mirela Iacob, să completeze un contract de publicitate între SC EMISFERE SRL (firma prin care se aduce publicitatea în Curentul) și SC Transmir SRL Murgeni (pe care o șantajase deja) în valoare de 50.000 de euro ”la care se adaugă TVA” – conform documentului.
MIHAI IACOB, zis HYMALAYA, zis PETROLISTUL, zis VIERMELE (răspunde și la numele de PISI) (fragment foto: Facebook, pagina finului său Mihai Belu)
Șantajistul MIHAI IACOB, zis HYMALAYA, zis PETROLISTUL, zis VIERMELE (răspunde și la numele de PISI)
(fragment foto: Facebook, pagina finului său Mihai Belu)
Patronul Transmir Murgeni, Emil Savin
Patronul Transmir Murgeni, Emil Savin

Cu documentul în mapă, Mihai Iacob l-a contactat pe patronul Transmir Murgeni, l-a invitat intr-un local și i-a spus că dacă semnează contractul de publicitate va fi ocolit de toate controalele care ar putea veni din partea autorităților statului. 

Savin a crezut inițial ”că e vorba de 10-20 milioane de lei” și s-a dus la întâlnirea cu Mihai Iacob. Când a văzut suma trecută pe contract, 50.000 de euro, s-a speriat.
Când am văzut despre ce este vorba m-am speriat și am zis că nu-mi trebuie, nu fac, pentru că n-am pentru ce! Păi eu n-am avut banii ăștia, că dacă aș avea banii aștia, mîine m-aș însura!” – spune Savin.
Iacob i-a lăsat totuși contractul, semnat și ștampilat de Mirela Iacob, gândindu-se că poate se va răzgândi și va plăti taxa de protecție, așa cum probabil au făcut-o și alții. Numai că Emil Savin nu s-a răzgândit.
Iată documentul semnat de Mirela Iacob, soția și paravanul șantajistului, document care nu poate fi protejat de nicio lege a secretului câtă vreme servește interesului public și, să sperăm, organelor judiciare.
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag.1)
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag.1)
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag 2)
Contract de publicitate pregătit pentru TRANSMIR (pag 2)
TARIFE DE PUBLICITATE PRACTICATE DE ”JUCĂRIA” FAMILIEI IACOB
TARIFE DE PUBLICITATE PRACTICATE DE ”JUCĂRIA” FAMILIEI IACOB
Ulterior, patronul Transmir nu numai că nu a semnat contractul pe care i l-a pus în față Mihai Iacob, dar s-a prezentat la o licitație în Bârlad, care a avut loc pe 14 februarie 2012 și pe care a avut neobrăzarea s-o câștige, în consorțiu cu o altă firmă, Urbanproiect.
Asta l-a înnebunit pe Mihai Iacob (zis Himalaya, zis Viermele, zis PISI, zis șeful PDL al Moldovei), acest ”Ștefan cel Mare” cârn și călare pe un Mercedes ultimul răcnet, în rol de cal, iar la brâu încins cu ziarul Curentul pe post de paloș. O caricatură de om, laș, lăudăros și protejat de Vasile Blaga și alți șmecheri din PDL, papușarul senatorului de aceeași teapă cu el, Dan Marian.
Prin urmare, Iacob i-a dat ordin celei mai fidele dintre slugile lui, Iulia Nueleanu, redactorul șef, să declanșeze o campanie de presă pentru blocarea lucrărilor în Bârlad. 
Mai întîi, pe 29 februarie 2012, a apărut atacul de presă numit ”Evaziune fiscală prin fabrica de facturi Grajduri
grajduri
Firmele Transmir SRL Murgeni și Viacons Rutier Huși sunt acuzate că ar fi cumpărat și folosit facturi și chitanțe în alb (false) de la un țigan din localitatea Grajduri, județul Iași, Nicușor Mihai Stănescu. Controalele ulterioare ale Gărzii Financiare, zice ziarul lui Iacob, ar fi constatat aceste fapte, dar procurorul Constantin Bulgaru ar fi mușamalizat totul printr-un NUP dat întregului dosar constituit cu acea ocazie. ”În județul Vaslui aceste afaceri se află și ele sub protecție înaltă, oferită de procurorul DIICOT Constantin Bulgaru cel care, potrivit surselor noastre a dat NUP pe dosarul facturilor fictive găsite la Transmir Murgeni,  și de șeful Fiscului vasluian, Mihăiță Panțîru” – scria Iulia Nueleanu, redactor șef la Curentul lui Mihai Iacob.
Iulia Nueleanu, redactor sef Curentul,
Iulia Nueleanu, redactor sef Curentul,
Mirela Iacob
Mirela Iacob

Sub titlul ”Transmir Murgeni s-a specializat în fraude”, Nueleanu avea să mai acuze firma Transmir Murgeni și de alte rele cum ar fi plata muncitorilor la negru sau asocierea in afaceri cu cumătrul unui deputat (culmea!) PDL dovedind că se caută cu orice preț nod în papură pentru firmele vizate de Himalaya, zis Viermele, zis PISI – de către nevastă-sa (foto stânga, sursa foto: www.facebook.com/raluca.ciausoiu/photos_stream) -, adică Mihai Iacob.

Atacul șantajistului Mihai Iacob avea, cum spuneam, o motivație destul de serioasă. Prima dintre firme Transmir Murgeni tocmai câștigase, cu cinci zile înainte (24 februarie 2012!) acea licitație importantă din Bârlad, stricând afacerea patronului de la Curentul, iar ce-a de-a doua câștigase o licitație la Huși pentru reabilitarea străzilor din oraș, într-un  proiect de 8 milioane de euro. Derbedeul de la Curentul fierbea de ciudă că firmele protejate de el fuseseră înlăturate de Transmir și Viacons care, culmea tupeului, refuzau să-i achite taxa de protecție pe care o instituise în Moldova și care se ridica la 50.000 de euro. Bașca ”parandărătul” care i-ar fi revenit dacă firmele lui ar fi câștigat licitațiile.
Reținem deci că acest atac mizerabil de presă a fost dat pe 29 februarie 2012.
(La acea dată, deși eu  eram cel care trimitea tot felul de adrese pe la Durdureanu de la Fiscul ieșean sau pe la Vamă, habar n-aveam ce urmărea Iacob, pentru că stilul lui era de a compartimenta munca după modelul serviciilor secrete, pe orizontală. Adică fiecare dintre noi, eu și Iulia Nueleanu, făcea o anumită parte din lucrare, fără să mi se explice de ce trebuia sa trimit o adresă care conținea un anumit mesaj la o anumită instituție. Târziu aveam să înțeleg că prin noi, ziariștii, el obținea informațiile de care avea nevoie de la instituțiile statului obligate să răspundă ziariștilor, numai că informațiile astfel obținute erau apoi folosite în scop infracțional. Cel puțin asta este părerea mea, numai că atunci, făceam ce mi se cerea pentru că mi se spunea că informațiile adunate vor face obiectul unui material de presă ulterior, iar după ce vom afla răspunsuri de la diversele instituții vom discuta despre subiectul în sine).

Două luni mai târziu, mărunțelul Iacob zis PISI (așa îi spune nevastă-sa, terorizda, ”pisi”!), altfel nervos tare, declanșează o nouă șarjă de artilerie asupra firmei Transmir prin intermediul aceleiași slugi credincioase, verificată în ultimul deceniu, Iulia Nueleanu, un zombi al ”terorizdei” Mirela Iacob care execută întocmai și la timp tot ce i se cere și o face chiar cu drag și spor. Nu mi-a dat mie subiectul pentru că eu întotdeauna puneam întrebări și Iacob nu de întrebări avea nevoie ci de supunere totală.

Ca această campanie mediatică să reușească el avea nevoie însă de un aliat din sistem, adică de Răzvan Murgeanu, cel aflat exact acolo unde se afla finanțarea cu fonduri europene. Așa se face că aproape orice articol era însoțit de un răspuns de la MDRT…

Pe 2 aprilie 2012 Iulia Nueleanu scrie, așadar, articolul-delațiune ”Fraudă de milioane de euro din fonduri europene la Primăria Bârlad”. Tolănit pe trei pagini de ziar, pag. 2-3 și aproape jumătate din prima pagină (”atac de ziar”), articolul este un atac infect, mizerabil și mincinos la adresa primarului din Bârlad, Constantin Constantinescu, acuzat că ar fi trucat o licitație fraudând fonduri europene de aproximativ 16 milioane de euro.

frauda 2

O acuzație extrem de gravă pe care n-o faci decât dacă ai măcar cîteva elemente concrete s-o susțină. Nueleanu n-avea însă nimic. Probe: zero, nule. Doar speculații și căutări pe Google sau pe Recom făcute în redacția Curentul. Ceea ce avea însă Curentul era, cum spuneam mai sus, la MDRT și se numea Murgeanu. Răzvan Murgeanu, un individ care lucra mână în mână cu Mihai Iacob și care avea în responsabilitate exact Programul Operațional Regional prin care era finanțată lucrarea din Bîrlad.

CV Murgeanu
CV Răzvan Murgeanu – locotenentul inculpatului Mihai Iacob, plasat de mafia PDL a lui Blaga la borcanul cu miere (fondurile europene) – POR MDRL. Avea să candideze în ”bârlogul” lui Mihai Iacob (Negrești-Vaslui) și să obțină mai puține voturi decât un consilier local!

Sigur, Iacob o băga în față pe Elena Udrea, ministrul, deși tartorul aici era secretarul de stat Murgeanu. ”La începutul anului 2011, mai exact pe 4 ianuarie, ministrul dezvoltării regionale, Elena Udrea, și primarul Constantinescu Constantin semnau în aplauzele asistenței contractul „Străzi: Deal II, Țuguiata II, Bariera Puiești, Complex Școlar, Trestiana, extindere Cartier Complex Școlar”, finanțat prin Programul Operațional Regional” – scrie Curentul în același material. Nu reiau aici acuzațiile aberante aduse proiectului și licitației. Cert este că în urma acestui material, Murgeanu ia la cunoștință ”oficial” de acuzațiile aduse și se simte ”obligat” să suspende atribuirea lucrării către firmele cîștigătoare pentru a verifica dacă acuzațiile sunt adevărate.

02-atac primar barlad friptu

Fiind mână în mână cu Iacob, el știa că acuzațiile sunt mincinoase și fără fundament, dar l-a pus pe Friptu, un securist pripășit ca director în MDRT cum scria Curentul prin 2010 (fost locotenent major la Securitatea Municipiului București), să semneze adresa către primarul municipiului Bârlad, pe care-l anunța că ”urmare a articolelor din mass media (Curentul adică – nota mea) MDRT s-a autosesizat cu privire la existența unei suspiciuni de fraudăa sesizat Departamentul pentru Lupta Antifraudă și Agenția Națională de Integritate…(și) a decis suspendarea executării contractului până la finalizarea verificărilor efectuate de către instituțiile abilitate”.

Fragment din adresa subalternilor lui Murgeanu către Primarul Bârladului, care era anunțat de suspendarea lucrărilor pe motiv de denunț în Curentul
Fragment din adresa subalternilor lui Murgeanu către Primarul Bârladului, care era anunțat de suspendarea lucrărilor pe motiv de denunț în Curentul
Ziarul a fost anunțat de ministerul lui Murgeanu chiar în aceeași zi (ce promptitudine, monșer!, ar zice Vîntu, care-și râde-n barbă la gândul că Iacob îi va lua locul la el în celulă) că s-a ținut cont de sesizarea sa și că a fost asmuțit DLAF-ul pe bărlădeni.
Sigur, gazetuța lui Mihai Iacob a tipărit la greu manifeste anti-Bârlad, escrocul fiind convins că va băga groaza în răzeșii antrenați pe Dealul Cimitirului de la marginea orașului. Iacob a continuat adică afurisenia din gazeta lui, citită doar de maică-sa, soacră-sa, nevastă-sa (”terorizda”) și de aurolacii de prin canale.

Astfel, pe 3 aprilie, campania a continuat cu o altă mizerie semnată tot de Iulia Nueleanu, intitulată ”Lăcomia primarului îi lasă pe locuitorii Bârladului cu străzile desfundate” (probabil că a vrut să spună înfundate, că invers ar fi de bine)

lacomia primarului

Două zile mai târziu, Nueleanca revine cu un nou material (Locuitorii Bârladului – mințiți și dezinformați), îngrijorată că primarul Bârladului nu ținea cont de decizia slugilor lui Murgeanu.

 locuitorii barladului mintiti

Numai că, pe 12 decembrie 2012, după ce nu numai că PDL-ul dispăruse de pe scena politică, iar ”spatele” lui Himalaya abia mai putea îngăima o frază coerentă, dar însuși Murgeanu care candidase în ”satul” lui Iacob (Negrești – Vaslui) nu obținuse nici măcar 1800 de voturi, MDRT anunță oficial rezultatul controlului DLAF început 7 luni mai devreme: SUSPICIUNILE NU SE CONFIRMĂ!
DSC02046
DSC02047

Astfel, printr-o adresă trimisă șefului ADR Nord Est de către Direcția Generală Autoritatea de Management – Programul Operațional Regional (AMPOR), reprezentanții guvernului anunță că ”în urma controlului DLAF” ”suspiciunea de fraudă referitoare la proiectul finanțare „STRAZI: DEAL II, TUGUIATA II, BARIERA PUIESTI, COMPLEX SCOLAR, TRESTIANA, EXTINDERE CARTIER COMPLEX SCOLAR“  nu a fost confirmată”! Câteva zile mai târziu, a fost anunțat și primarul Bârladului cu aceeași veste.

Acesta a convocat apoi o conferință de presă și a anunțat că hărțuirea la care au fost supuși bârlădenii de fițuica mizerabilă a Viermelui Mihai Iacob a luat sfârșit. Un derbedeu de la București, provenit tot din zona Moldovei, ascuns în spatele lat al lui Vasile Blaga, amicul lui și aflat la braț cu Răzvan Murgeanu, reușise să întârzie așadar o lucrare de care aproape 50.000 de mii de oameni au fost privați aproape nouă luni de zile.
Fragment din adresa ADR Nord Est către Primarul Constantinescu
Fragment din adresa ADR Nord Est către Primarul Constantinescu
Ei bine, dacă nici materialul acesta nu descrie o infracțiune extrem de gravă, atunci degeaba a fost inventat Codul Penal. 
Iată declarația primarului Constantin Constantinescu reprodusă de ziarul Vremea Nouă din 20 decembrie 2012, într-un articol semnat de Cezara Mironica: „A fost clar o comandã politicã, o fãcãturã, autorii fiind ziarul <> condus de domnul Iacob, cãruia i se spune <>, domnul Dan Marian, actualul senator PDL, domnul ex-senator Vasile Pintilie, din PDL, si prietenul sãu din facultate, fostul sãu coleg, directorul de la Ministerul Dezvoltãrii, Gabriel Friptu. Ei m-au amenintat pe mine cã, dacã din punct de vedere politic nu le satisfac cerintele, acelea de a trece în barca lor si de a candida pentru ei, asa cum s-a întâmplat în cazul Ciupilan de la Husi, aceste lucrãri din Cartierul Deal II nu se vor mai face si cã au ei toate posibilitãtile de a face acest lucru. Astfel, pe 2 aprilie au publicat o prostie, pe vreo zece pagini, articol scris de Iulia Nueleanu. În urma acestuia, s-au oprit finantãrile la acest proiect si ca atare timp de nouã luni lucrãrile au fost întârziate! Ne vom face timp acum, de sãrbãtorile de iarnã sã facem, împreunã cu oameni de specialitate, o plângere penalã împotriva ziarului <>, a Iuliei Nueleanu, autoarea articolului, a lui Mihai Iacob si a tuturor celor care au fãcut o asemenea ticãlosie, care a adus grave prejudicii bârlãdenilor si mie un prejudiciu foarte mare de imagine. Ca o parantezã, din primãvarã vom continua lucrãrile la acest proiect, pentru cã le ajunge oamenilor cât au suferit de pe urma acestor nemernicii fãcute de un patron de presã la comanda unui politician fãrã scrupule, ca Dan Marian. Vor merge de mânutã la judecatã, vor da seamã pentru acest lucru!”, a spus primarul Constantin Constantinescu.
Atacul delatorului mincinos din Negrești, Mihai Iacob, fusese așadar respins, dar daunele aduse bârlădenilor, precum și firmelor implicate, n-au fost încă evaluate de nimeni.Presa, transformată de Iacob într-o afacere de șantaj, nu este așadar, în realitate, decât o activitate infracțională asupra căreia ar trebui să se autosesizeze organele specializate ale statului. Prăvălia lui Iacob se poate prăbuși sub imensa greutate a șantajului, dacă oamenii de afaceri hărțuiți de acest impostor vor face corp comun și vor sesiza organele de urmărire penală.Și ar mai fi ceva la fel de important  care ar putea spune multe despre corupția de la nivelul DIICOT Vaslui și DIICOT Iași, un subiect asupra căruia voi reveni. Așadar, Cine poate spune  1. unde este dosarul 52/D/P/2010 trimis de la DIICOT Vaslui la DIICOT Iași,  2. de ce a fost conexat cu dosarul 60/D/P/2010 de la DNA Iași și  3. de ce acestea au fost, ulterior, conexate cu dosarul ce-l privește pe Răzvan Murgeanu, parte disjunsă din dosarul central și trimisă la DNA București? Informații ajutătoare, ca la milițieni: Mihai Iacob împreună cu Răzvan Murgeanu au făcut să dispară, în urma unei campanii mediatice precum cea descrisă mai sus și despre care am dat detalii aici,  dosarul nr. 52/D/P/2010 care era aproape finalizat de procurorul DIICOT (Vaslui) Constantin Bulgaru. Dosarul se referea la infracțiunile economice făcute de primarul Ioan Cozma (evaziune fiscală, spălare de bani, abuz în serviciu etc), pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, iar apoi, pentru că primarul a comis și alte fapte, extinderea urmăririi penale.  Când dosarul era spre final a intervenit Mihai Iacob prin campania de presă din Curentul, iar superiorii lui Bulgaru ”au pus botul” și i-au luat dosarul, l-au trimis la DIICOT Iașiunde nimeni nu a mișcat un deget vreme de aproape un an de zile.  Ulterior dosarul a fost conexat cu un altul aflat la DNA Iași (nr.60/D/P/2010), dosar ce viza fraudarea de către primarul Ioan Cozma a fondurilor europene încasate pentru construcția unei gropi ecologice de gunoi pentru orașul Negrești, afacere care a fost declinată anterior de același procuror Bulgaru către DNA Iași, deoarece nu era de competența DIICOT. La fel, partea ce viza fraudarea unor fonduri europene și determinarea guvernului Boc, prin intermediul lui Murgeanu și Traian Igaș, via Mihai Iacob, de a completa de la fondul de rezervă bugetară la dispoziția primului ministru gaura de aproape 700.000 de euro făcută de primarul Ioan Cozma, a fost disjunsă din dosarul central și trimisă la DNA București. Ei bine, se pare că toate aceste cauze au ajuns la DNA București, unde sunt mușamalizate.  
Se pare. Vom vedea împreună ce s-a ales de dosarul care nu-l privește numai pe primarul Ioan Cosma, ci și pe Răzvan Murgeanu și Mihai Iacob.
Dan Badea

Scrisoare deschisă a unui jurnalist din Radio România: Opriti dictatura PSD-ista a incompetentei, lacomiei si deprofesionalizarii in S.R.Radiodifuziune!

Scrisoare deschisa adresata d-lui Victor Ponta, Prim Ministru, USL si Parlamentului Romaniei

Cenzura USL în Radio România
Cenzura instaurată de USL în Radio România
Ovidiu Miculescu, ”hitlerică” din Radio România
Ovidiu Miculescu, ”hitlerică” din Radio România

Un jurnalist cu o vechime de 18 ani în Radio, revoltat de dictatura instaurată în insituție de către Ovidiu Miculescu – fost cameraman și total lipsit de pregătire în Radio, dar și în înțelegerea actului pe presă și a menirii jurnalistului într-o societate bolnavă și care se vrea însănătoșită – atrage atenția puterii USL asupra imenselor abuzuri comise de acest pupil al lui Victor Ponta și al mafiei USL. Desigur, pentru a nu-și pierde job-ul, jurnalistul preferă anonimatul, dar cuvintele sale trebuie aduse la cunoștința cât mai multor români, pentru a înțelege de ce informația fundamentala pentru înțelegerea corectă a ceea ce se întâmplă în țară și în lume nu ajunge la ei, românii find victima manipulării continue, din partea Puterii, prin radio și televiziune.

Organigrama SRR, la mâna unui ”soldat” (nu stim gradu') USL
Organigrama SRR, la mâna unui ”soldat” (nu stim gradu’) USL
Președintele Director General al SRR, Ovidiu Miculescu, zis ”hitlerică”, negrisorul lui Ponta care îndobitocește - crede el - poporul
Președintele Director General al SRR, Ovidiu Miculescu, zis ”hitlerică”, negrisorul lui Ponta care îndobitocește – crede el – poporul

Am mai scris, aici, despre abuzurile acestui ”hitlerică” numit Ovidiu Miculescu, cel care și-a trimis niște subalterne, să-și pună poalele’n brâu, ca țațele, la un Congres Internațional, de unde au fost scoase cu forța și ”aruncate” în stradă, lipsindu-le acreditarea. Ușterior, același ”hitlerică” Miculescu i-a desfăcut contractul de muncă liderului sindical din SRR, care era/este și membru în Consiliul de Administrație al acestei Instituții.

Materialele mele, sau comunicatele Mediasind, despre Miculescu, fost informator al Securității, sunt înșirate mai jos, în ordinea apariției pe acest site:

16. 04. 2013: Un BOIER PESTE ETER: FRJ MediaSind protestează împotriva practicilor securiste ale administraţiei Miculescu în radioul public!
16.05.2013: MEDIASIND: Moţiunea împotriva abuzurilor din Societatea Română de Radiodifuziune – votată în unanimitate la Congresul Jurnaliștilor Europeni

30.05.2013: Comunicat MEDIASIND: CNA a respins delaţiunile şefului radioului public împotriva televiziunii Naşu TV!

10.06.2013: Comunicat MEDIASIND: Decizie fără precedent la Congresul FIJ: Ambasadele României vor fi asaltate de protestele jurnaliştilor din peste 100 de ţări

17.06.2013: Conducerea Radioului Public (pusă de USL) și cotidianul.ro (pus de Nistorescu) continuă denigrarea FRJ MediaSind și a Federației Internaționale a Jurnaliștilor

21.06.2013: Dictatorul din fruntea Radioului Public, Ovidiu Miculescu, a trimis la Dublin două trompetiste (una afaceristă, alta fostă angajată), ca să facă scandal la Congresul Mondial al Jurnaliştilor!

26.07.2013: Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”), dictatorul de la Radio România, ar trebui retras urgent la centru sau…în centrală!

31.07.2013: Șeful Radio România, Ovidiu Miculescu, refuză accesul la informațiile de interes public, motiv pentru care a fost dat în judecată de MediaSind. El a fost adjunctul lui Ponta la Radio 21!

31.08.2013: Ovidiu Miculescu, ”dictatorul” lui Ponta de la Radio România, recidivează

Dan Badea

Iată conținutul Scrisorii Deschise a jurnalistului revoltat din Radio România, material preluat de pe ReporterVirtual.ro:

Opriti dictatura PSD-ista a incompetentei, lacomiei si deprofesionalizarii in SRRadiodifuziune !
 
Sunt un jurnalist de radio din generatia celor cu scoala adevarata, fara diplome pe copiate, dar si cu 18 ani de experienta la SRR, cea mai veche, mai exigenta si mai credibila institutie media romaneasca, acolo unde inca mai exista concentrata elita jurnalismului romanesc de radio.
Va scriu in numele a zeci de colegi, jurnalisti de prestigiu, umiliti, disperati si furiosi din cauza distrugerii SRR de catre cameramanul/operatorul video Ovidiu Miculescu, semnatar de angajamente cu securitatea, impus de PSD in 2012, la conducerea postului national de radio. Cam cum ar fi pus un fotbalist, sef la federatia de sah, ca tot sport este.
Ne-ati promis in campania electorala, mult sprijinita de protestele noastre hibernale din Piata Universitatii, ca veti indrepta nedreptatile facute de guvernarile anterioare!
In schimb una dintre primele masuri luate dupa instalarea la guvernare, a fost sa demarati distugerea SRR punand lupul sa creasca eficienta si calitatea  productiei oilor! Ati numit un fost director tehnic de aparatura si relee la ANTENA 1, S.N. de Radiocomunicatii si la Europa FM, post cazut pe locul 5 in audiente, sa conduca si sa « ridice » editorial (!!!) postul concurent de pe locul 1! Radio Romania si RRActualitati, nr. 1 in cota de piata pe radio!
Odata impus de PSD la conducerea SRR, acest OMmic care nu a facut in viata lui o emisiune, un interviu, un reportaj, o corespondenta, si-a propus din primele luni sa ingroape cea mai veche si mai credibila corporatie din audiovizualul romanesc. Si mai ales RRActualitati, nr.1, principalul concurent pentru locul 5, Europa FM, postul de suflet al lui Miculescu.
A inceput cu distrugerea jurnalistilor de elita prin umilire, scotandu-i de pe post, transferandu-i la emisiuni de noapte sau desfiintandu-le emisiunile pe motiv ca nu au voci competitive! Pe cine a adus Miculescu sa decida  la RRActualitati ca merita sau nu sa apara pe postul nr.1? Evident, pe cineva de la concurenta, un DJ de la Europa FM, Marius Furdui numit si DJ FUFU, adus en-gros impreuna cu alti DJ ca Ionut Dragu, Alexandru Cabela, Felix Crainicu. Niste neica nimeni, DJ fara scoala, neprofesionisti, care nu au facut in viata lor o rubrica, o corespondenta, un interviu, o emisiune, dau cu tifla jurnalistilor de prestigiu, cu zeci de ani de experienta si mari performante, demonstrandu-le ca e vremea lui merge-si-asa cu programe superflue, cu meteo, stiri mondene si horoscop.
Vazand ca mai marii sai, desi sesizati in repetate randuri – nu se deranjeaza sa-l opreasca din actiunea de distrugere a SRR si RRActualitati, cameramanul Miculescu pus de PSD presedinte, trece la rasturnarea si destabilizarea activitatii in SRR, la bulversarea vietii a 2.500 de angajati de la toate posturile nationale si teritoriale. In doar 4 saptamani trece pe sub nasul obedientului si adormitului CA o noua organigrama, avand grija, mai intai, sa destituie cel mai important lider sindical din SRR, caruia ii confisca documentele si-i interzie abuziv accesul in institutie.
In timp ce pe rolul instantelor se tergiverseaza abuzurile sale si colaborarea cu structurile securitatii, OMic “reorganizeaza” activitatea in SRR, pentru a-si putea inlatura legal sau supune managerii, liderii profesionali si specialistii de prestigiu, cu amenintarea unor asa-zise concursuri pe post. Toate posturile vor fi scoase la concurs pentru ca unele structuri se modifica, altele se infiinteaza. De exemplu, Directia Comunicare si Marketing se va transforma in Directia Marketing si Comunicare, Departamentul Tehnic in Directie Tehnica, Studiorile teritoriale in Studiouri Regionale, s.a.m.d. Asa ca… toata lumea la concurs, schimbari “strategice”, ce mai!
Scopul principal declarat al schimbarii (pag.8 Hot 142) este in viziunea lui Miculescu: “alinierea la cerintele si exigentele pietei” – cu toate ca obiectivele SRR stabilite prin Legea 41/1994 sunt nu piata, nu industria media, ci: informarea, educarea si promovarea valorilor nationale si universale! OM-ul Antenelor ignora cu buna stiinta misiunea radioului public, incercand sa-l transforme intr-un post comercial mediocru condus de DJ.
Scopul real al noii si stufoasei organigrame, cunoscut de toti angajatii SRR este crearea a 2 imperii pentru cei 2 copii de suflet ai sai, sa nu se certe! Ca un sultan adevarat, Presedintele Director general, pregateste 2 coroane, una pentru DJ-ul Marius Furdui -DJ FUFU si alta pentru Oltea Serban Parau.
Pentru DJ-ul de la Europa FM, Marius Furdui, presedintele infiinteaza Directia Programe – inexistenta pana in prezent in istoria SRR intrucat programele sunt doar o componenta a productiei editoriale, coordonate in prezent de Departamentul Productie Editoriala. (HCA 142, pag 6 pct 8)
E normal ca un fost director de echipamente tehnice si un DJ sa nu cunoasca diferenta dintre programe-emisiuni-editorial, cata vreme la posturile de radio comerciale nu se fac emisiuni ci doar programe si considera cele 2 denumiri, sinonime!
De fapt, de mai bine de un an, la RRA se elimina pe banda rulanta emisiunile care au facut mandria si prestigiul postului public, inlocuite fiind cu “programe” de snoave si pilde, horoscop si melodii puse de DJ-ii adusi din FM.
Celalalt imperiu nou infiintat, numit pompos Centrul Cultural Media, ii este dedicat vechii prietene a presedintelui Ovidiu Miculescu si fosta colega de Antene Voiculescu, Oltea Serban Parau, in prezent calare DOAR  pe 2 functii, Director al Formatiilor Muzicale Radio si Redactor sef al “performantului” Radio Romania Cultural. Un post national in cadere libera de audienta, cu o cota de piata mult mai mica decat teritorialele Radio Oltenia, Radio Timisoara sau Radio Cluj, dar cu de 5 ori mai multi subordonati ai Doamnei Oltea decat angajatii teritorialelor!
Si pentru ca Doamnei Oltea, nu ii ajung nici cele 2 functii directoriale cumulate, nici numarul supusilor, in noua organigama, presedintele PSD-ist Ovidiu Miculescu, ii daruieste cu tot cu supusi si postul Radio Romania Muzical, Redactia Teatru, Editura Casa Radio, celebrul Targ de carte Gaudeamus si Sala Radio
La fel cu DJ FUFU si Oltea Doamna, consilierii lui Miculescu, adusi de el en gros de la SNR, fostul sau loc de munca, au cate 9.000 lei salariu si sporuri, iar realizatorii de renume, care tin faima SRR, 2.500 de lei/lunar.
Domnilor, care ati promis ca reparati greselile si nedreptatile! Opriti jaful si distrugerea SRR si pedepsiti vinovatii! Opriti noua organigrama si instaurarea dictaturii DJ-ilor la conducerea respectabilei institutii, a incompetentei, amatorismului si lacomiei cu iz penal!
Nu lasati ca de la 1 octombrie Marius Furdui, un om despre care nu veti gasi MAI NIMIC pe google, DJ FUFU, sa fie pus de Ovidiu Miculescu, Directorul unor nume grele ca Serban Iliescu, Marilena Dumitrescu, Denise Theodoru, Adrian Soare, Mugur Corpaci, Titus Andrei, Mihai Cosmin Popescu, Ion Marinescu, Alexandru Ioan, Mihaela Helmis, Gabriel Bassarabescu, sau toata pleiada de la Radio Romania International!
Nu lasati ca de la 1 octombrie sa fie pusa de Miculescu Director Cultural Suprem la Radio Romania, Oltea Serban Parau, care, la adapostul numelui diferit de al sotului Virgil Oprina, de cativa ani isi rotunjeste veniturile “insuficiente” din cele 2 functii directoriale ocupate simultan, platindu-si sotul din bani publici, prin contracte de colaborare semnate chiar de ea, din fondurile alocate de guvern pentru orchestrele Radio. Caz clasic de conflict de interese pe care cu buna stiinta il gireaza si il contrasemneaza prietenul ei de suflet, presedintele SRR, pus sa apere interesele banilor publici!
Demiteti conducerea SRR, care profita la greu si se imbuiba impreuna cu prietenii pe ultima suta de metri a mandatului pe cale de expirare. Numiti la conducerea SRR – nu cunostinte puse pe umflat – ci conducatori dintre profesionisti, dintre liderii radiofoniei romanesti care au demonstrat performante si realizari adevarate ce au purtat peste decenii faima respectabilei institutii.
Oameni buni, acum la mijloc de septembrie, va comunic public cele 2 nume, Marius Furdui si Oltea Serban Parau, pregatite de presedintele SRR ca de la 1 octombrie sa “concureze democratic” si sa “castige corect si transparent” concursurile de ocupare a celor mai grele si mai bine platite functii in SRR, in noua organigrama impusa de O.M.-ul Antenelor. Tineti-le minte, ei vor conduce Radiodifuziunea Romana!
Anexez
1. Organigrama actuala, vizibila si la
2. organigrama aprobata sa intre de la 1 octombrie (mult mai stufoasa)
3. Hotararea Consiliului de Administratie (HCA) nr.142 din august 2013, de aprobarea a noului ROF si a noii organigrame cu data de 1 octombrie 2013, vizibila si la:
 

Șeful Radio România, Ovidiu Miculescu, refuză accesul la informațiile de interes public, motiv pentru care a fost dat în judecată de MediaSind. El a fost adjunctul lui Ponta la Radio 21!

 – INEDIT – Legătura directă dintre Victor Ponta și șeful greu de demis al Radio România, Ovidiu Miculescu: Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI

FUNDAȚIA SECOLUL XXI, condusă de Victor Ponta (președinte) și Ovidiu Miculescu (vicepreședinte) - acționar majoritar la Radio 21
FUNDAȚIA SECOLUL XXI, condusă de Victor Ponta (președinte) și Ovidiu Miculescu (vicepreședinte) – acționar majoritar la Radio 21

Ovidiu Miculescu, despre năravurile securistoide ale căruia am scris aici, continuă să trateze Radioul național ca pe moșia lăsată moștenire de tat’su, neținând cont de faptul că România nu mai este o dictatură ca pe vremea tinereții lui revoluționare, crezând că dacă prietenul Ponta conduce guvernul și majoritatea parlamentară, asta îi permite lui să facă orice abuz îi trece prin cap.

Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!
Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere rânjind înapoi în centrală!

Din fericire, România este guvernată de legi, iar justiția a început să se facă resimțită și de către ”imunitarii” de serviciu ai patriei. Somat să dea răspuns unor întrebări firești legate de instituția publică (bugetară și aflată în subordinea Parlamentului) pe care o conduce, Miculescu a refuzat complet să dea răspunsuri solicitanților. Asta, în pofida faptului că întrebările vizau utilizarea dubioasă a fondurilor publice cu care sunt ”hrăniți” el și fidelii lui din SRR.

Răspunsul unui Președinte Director General al unei instituții publice, Radio România, societate plătită forțat de milioane de români și controlată de Parlament, care uită că nu lucrează la SIE, ci la SRR: Suntem serviciu public autonom de interes național, dar nu suntem instituție publică! Omul ori e ne-deștept, ori încurcă funcțiile deținute și răspunde în numele unui...serviciu care tot refuză să-l retragă din spațiul public.
Răspunsul unui Președinte Director General al unei instituții publice, Radio România, societate plătită forțat de milioane de români și controlată de Parlament, care uită că nu lucrează la SIE, ci la SRR: Suntem serviciu public autonom de interes național, dar nu suntem instituție publică! Omul ori e ne-deștept, ori încurcă funcțiile deținute și răspunde în numele unui…serviciu care tot refuză să-l retragă din spațiul public.

A refuzat să răspundă, de exemplu, cu cât l-a plătit pe mahărul Nistorescu, fost jurnalist și actual om de afaceri, vecin cu Vîntu în Corbeanca(Petrești), șef la cotidianul.ro, site hrănit cu publicitate de gubernia lui Miculescu, în schimbul denigrării unuia dintre sindicaliștii FRJ Mediasind, Adrian Moise, dar și a președintelui Federației Internaționale a Jurnaliștilor, Jim Boumelha.

Adrian Valentin Moise
Adrian Valentin Moise

La fel, a refuzat să răspundă la întrebări privind posibile relații contractuale între SRR și firmele celor doua mimoze trimise în scopuri diversioniste, anti-românești, la Congresul Mondial al Jurnaliștilor din acest an de la Dublin.

Domnul Miculescu spune în esență, în termeni sofisticați, că ‘nu vrea’ mușchii domniei sale să răspundă. Motiv pentru care a fost dat în judecată.

”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”
Cornel Nistorescu, partenerul lui Miculescu și ”Felix”

Că de luni de zile, el întreține un conflict deschis cu liderul de sindicat din SRR, dar și că folosește fondurile instituției în interes privat sau de răzbunare, fără ca instituțiile abilitate ale statului să intervină, asta ar putea avea ca explicație relația apropiată dintre Ovidiu Miculescu și Victor Ponta sau, un alt personaj extrem de intresant din ”Centrală”, Dănuț Ghibernea. Băieții sunt legați ca mărgelele lucitoare pe ață. Unul lângă altul, anul după altul, agățați la gâtul unui Sistem corupt până’n nucleul lui fierbinte.

Linia a II-a a Partidului Comunist și a securiștilor bine conservați e scoasă în față fără jenă, la fel cum, recent, a fost scos din pălărie sărmanul Lilian Zamfiroiu, un ”activist” (sa-i zicem, pentru că n-avem ordinul lui de serviciu) pus șef la ICR fără să aibă dimensiunea de notorietate culturală, sau pregătirea, necesare unui asemenea post.

Revenind la Miculescu, dictatorul din SRR, el a ascuns/omis din CV-ul oficial perioada 2000-2004, ca și când atunci ar fi fost la un stadiu de pregătire strict secret. Se pare însă că nu. Adică n-a fost atunci la stadiu, ci director la Europa FM, un post de radio deținut de grupul Lagardere (Lagardere Active Radio International SA – Franta – 76%), alături de Ovidiu Zegheru – 6%, Danut Marcel Ghibernea – 5%, Cornel Nistorescu – 3%, Petru Berteanu – 3%, Stefan Bogdan Teodorescu – 3%.

Astăzi, situația patronatului Europa FM este alta:

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Deţinătoarea licenţelor audiovizuale este societatea EUROPE DEVELOPPEMENT INTERNATIONAL–R SA, ai cărei acţionari sunt: Lagardere Active Radio International SA (Franţa) – 99,86% şi Lagardere Active Broadcast SA (Monaco, reprezentată de Dl. Alain Lemarchand) – 0,14%. Acţionar unic al Lagardere Active Radio International SA (Franţa) este Lagardere Active Broadcast SA, cu acţionar unic Lagardere Media (acţionari moştenitorii lui Jean-Luc Lagardere, decedat). În aceste condiţii, acţionarii principali ai posturilor EUROPA FM sunt moştenitorii lui Jean-Luc Lagardere.

Pe de altă parte, același Miculescu a coordonat (el spune că în anul 2006) și postul de radio ”Radio XXI”, deținut de o fundație condusă de, aici e aici!, Victor PONTA, secondat de, evident!, OVIDIU MICULESCU!.

Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI
Consiliul Director al FUNDAȚIEI SECOLUL XXI

Este vorba despre FUNDAȚIA SECOLUL XXI.

Acționarii postului de Radio 21 erau, așadar, următorii: Fundatia Secolul XXI – 52,5%, Hullenberg Holland Holding BV – 27,5% si Lagardere Active Radio International SA (parte a grupului international cu acelasi nume detinut de mostenitorii lui Jean-Luc Lagardere) – 20%.

Astăzi, situația la Radio 21 s-a schimbat, acționari principali fiind Michal Lobkowicz și Adam Blecha (patronii societății Corsum Invest SA – Cehia, ce dețin 80% din capitalul social, prin acțiuni la purtător)

Ce concluzie tragem noi de aici? Păi aceeași concluzie pe care o tragea maistrul (instructorul) intelectualilor arestați din ”Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda: ”Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu! El e compus din douã pãrti, partea lemnoasã (…) si partea fieroasã!

Tradus în limbajul nostru, Conducerea SRR aparține Partidului. Ea e compusă din două părți: partea lem-noasă (adică Ovidiu Miculescu) și partea fier-oasă (adică Victor Ponta). Corect?

Acesta este motivul pentru care Miculescu (adică partea lemnoasă a cosorului lui Moceanu) nu poate fi îndepărtat din fruntea SRR! Fără partea lem-noasă, cei din SRR n-ar mai putea executa ”coșuri de nuiele” (cosorul lui Moceanu a fost inventat pentru a face cu el coșuri de nuiele, nu?) pentru partid. Pricepeți ceva?

Suntem în plin Kafka! Sau Eugen Ionescu!

Un tovarăș dovedit, iată!, al lui Ponta, face ce vrea mușchii lui într-o instituție publică, pe banii noștri! De ce? Pentru că e prietenul lui Ponta și tovarăș cu tot felul de ”băieți cu ochi albaștri”, cum e Dănuț Ghibernea (afacerist, fost deputat PSD și fost ambasador al României la Londra – vreme de aproximativ cinci ani – prin anii 93-98) sau alții ca el. Conform unui articol publicat în Evenimentul Zilei, referitor la Ghibernea,

surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE!” – scria Evenimentul Zilei, în articolul ”Cum își împart spionii Capitala”, articol scos din arhiva EvZ, dar ale cărui urme au rămas pe internet.

Coroborat cu activitatea lui Miculescu (doi ani de zile la post în Wasghinton, ca trimis al Antenei 1), a cărui perioadă activă în trustul INTACT SA al securistului Dan Voiculescu, după cum am dezvăluit deja, este aceeași cu a unui cunoscut securist din CIE, col. Constantin Rotaru, devenit apoi general SIE și prim adjunct al Directorului SIE, avem o imagine din care poate rezulta și că Miculescu poate fi chiar partea fie-roasă a cosorului lui Moceanu!

60620948

Relația strânsă dintre premierul României și ”patronul Radio-România” – face imposibilă schimbarea sa, indiferent câte abuzuri face. Dealtfel și soția lui Miculescu are un post extrem de important în aceeași zonă de acțiune (externe), ea fiind ambasadorul României la ONU. Ei bine, cât de nobilă trebuie să fie familia MICULESCU pentru ca membrii ei să dețină aceste funcții? Cine sunt ei și cine le semnează ordinele de misiune, dacă nu Victor Ponta?

Nu în ultimul rând, ce caută Nistorescu – domnul acela scos din turul pantalonilor lui Dan Voiculescu și pus de Vîntu mare șef la cotidianul.ro – în echipa Miculescu-Ponta-Ghibernea? Sigur, Nistorescu deținea și el niște acțiuni la Europa FM, deci era ”în cărți”, cum se spune. Odata, prin 2001, pe când lucram la Evenimentul Zilei condus de Nistorescu, am intrat în biroul lui (obișnuia să mă cheme și să-mi dea ”misiuni” de investigații, cum se spune în limbal lui cazon, că nu degeaba a intrat el în gașca cuplului Vîntu-Voiculescu) și am văzut că-și pusese pe birou un carton pe care scria MR. CORNEL NISTORESCU. După ce am intrat și m-am așezat pe scaun, l-am întrebat, scurt, privindu-l în ochi: ”Tot MAIOR ați rămas, domnule Nistorescu?” – “Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!“- mi-a răspuns. Omul a ieșit din presă și a intrat într-un mare rahat numit Antena 3 și un răhățel mai mic, numit cotidianul.ro. Prin urmare și-a luat măsuri de precauție, crezând că voi găsi vreo hârtie pe undeva.  N-am găsit hârtia, pentru că SIE n-a dat liber la arhive, deci n-o puteam căuta. Dar, personal, n-am nevoie de hârtie pentru a pune degetul pe el și a spune că face parte dintr-o specie mai culpabilă, moral, decât specia securistului. Un securist este un copil pe lângă un nistorescu…

Răspunsul lui Ovidiu Miculescu la întrebările Mediasind referitoare la anumite complicități pe bani publici a fost suficient de obraznic pentru a atrage după sine o plângere penală.

Pentru a afla totuși hoția și complicitățile din Radio România, Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind s-a adresat instanței de judecată invocând nerespectarea Legii informațiilor de interes public de către administrația Miculescu.

Iată, mai jos, comunicatul Mediasind:

Administraţia Miculescu dată în judecată pentru nerespectarea Legii informaţiilor de interes public

Campania de presă conţinând acuzaţii false, rasiste, xenofobe, calomnioase şi discriminatorii (vezi aici) împotriva Federaţiei Europene a Jurnaliştilor, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi a Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind nu rămâne fără urmări jurifice. FRJ MediaSind a acţionat în instanţă conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune reprezentată de Ovidiu Miculescu, preşedinte-director general pentru nerespectarea Legii nr. 544/2001 privind liberul accesul la informaţiile de interes public.

De asemenea, persoanele implicate în campanie, Ovidiu Miculescu, Nicoleta Viorica Balaci, Cerasela Rădulescu, Bogdan Rădulescu şi Casa Serafim SRL reprezentată de Cornel Nistorescu vor fi, de asemenea, deferiţi justiţiei. Procesul va începe în luna octombrie a.c.

INTERVIU - OVIDIU MICULESCU

Având în vedere faptul că există informaţii privind modul prin care conducerea Radioului Public a orchestrat din bani publici campania de denigrare împotriva organizaţiilor jurnaliştilor, FRJ MediaSind a solicitat preşedintelui-director general al SRR, Ovidiu Miculescu, să pună la dispoziţie, conform Legii nr.544/2001, următoarele informaţii de interes public:

1.         Dacă și ce tip de contract/e și în ce cuantum a/au fost încheiat/e între SRR și publicația Cotidianul.ro în ultimul an de zile.

nistorescu

2.         Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL, cu sediul în Mangalia, acționar/administrator Balaci Nicoleta Viorica, realizator SRR, și Dumitru Florin, Redactor șef New Media SRR.

3.         Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC. SEASIDE NEW MEDIA SOLUTIONS SRL, acționari Balaci Georgel, angajat SRR și Dumitru Ramona Mihaela, redactor SRR.

4.         Dacă între Societatea Română de Radiodifuziune și dna. Cerasela Rădulescu existau în perioada 4-7 iunie raporturi de muncă/convenții civile.

Cerasela Rădulescu și Balaci, agentele descoperite ale lui ”Adrian” Miculescu
Cerasela Rădulescu și Nicoleta Balaci

În loc să respecte legea şi să pună la dispoziţie aceste informaţii, Ovidiu Miculescu a transmis un răspuns stupefiant  în care susţine că „Societatea Română de Radiodifuziune nu poate fi considerată o instituţie publică în sensul legii invocate, datorită specificului activităţii sale, chiar dacă pentru realizarea programelor sale foloseşte şi fonduri publice.” De asemenea, folosind aceleaşi argumente, conducerea SRR a refuzat să publice şi dreptul la replică solicitat de FRJ MediaSind.

În acest timp, clasa politică se face că nu observă încălcarea legii de către actuala administraţie din Radioul Public, preferând să menţină în funcţie o conducere abuzivă.

Departament Comunicare FRJ MediaSind

Bucureşti, 31 iulie 2013

 

Dan Badea

Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”), dictatorul de la Radio România, ar trebui retras urgent la centru sau…în centrală!

Adrian Valentin Moise
Adrian Valentin Moise, liderul sindical  care-i stă ca un os de pește, în gât, lui Miculescu
Ovidiu Miculescu (foto Mediafax)
Ovidiu Miculescu – ”patronul” Radio România, moștenit pe linie de partid  (foto Mediafax)

În lumea ideală a investigațiilor există o expresie ce ține de abc-ul meseriei: ”Follow the money” (”urmărește traseul banilor”). În lumea reală a jurnalismului de investigații, când nu ai acces la secretul/circuitul bancar al unei persoane sau al unui grup aflat în atenție, te mulțumești și cu principiul pe care eu îl numesc ”Folow the track record!” (urmărește trecutul).

Ca jurnalist de investigații, dar și ca membru al MediaSind, mă simt obligat să fiu solidar cu ideile apărate de Adrian Valentin Moise (presedintele Sindicatului Unit al Salariaților din SRR și vicepreședinte pe zona radio al FRJ MediaSind), una dintre victimele președintelui Societății Române de Radio (SRR), Ovidiu Miculescu.  Acesta din urmă este un ”domn” care și-a depășit demult fișa postului, s-a transformat într-un mic dictator pe banii statului și, ceea ce este mai grav, a folosit pentru asta influența și, posibil, anumite structuri ale statului chiar  împotriva intereselor de stat, pentru că încălcarea abuzivă, în mod nejustificat, a principiilor constituționale ce fac posibilă libertatea de exprimare a unui jurnalist într-un stat este o încălcare a intereselor acelui stat.

Ovidiu Miculescu a călcat, deci, pe bec. Prin urmare mă simt obligat să-mi pun celebra întrebare formulată de Toma Caragiu și repetată, magistral, de Dem Rădulescu:

CE AVEM NOI AICI?!

Cum e posibil ca, de luni de zile, un scandal de talie internațională din lumea mass-media, generat de stilul dictatorial al unui manager la o societate a statului  (cazul Miculescu vs. Moise), să se amplifice în mod nedorit fără ca instituția autorizată a statului să intervină pentru aplanarea acestui conflict?! Ce interese împiedică o comisie parlamentară să mențină în funcție un dictator ce a depășit demult hotarele profesiei, a legii dar și a bunului simț?

Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!
Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!

Înainte de a prezenta conflictul care l-a făcut celebru și necesită schimbarea lui de urgență din fruntea SRR, voi face câteva considerații și sugestii cu privire la cine ar putea să-l protejeze pe micul dictator din SRR.

Din analiza trecutului domnului Miculescu, rezultă că activitatea acestuia s-a împletit armonios cu aceea a fostului ofițer SIE, Constantin Rotaru, fost ofițer acoperit la ICE Dunărea (în sensul în care ICE Dunărea era o firmă acoperită a Centrului de Informații Externe) și ajuns, apoi, după ce și-a îndeplinit misiunea construirii imperiului media al lui Dan Voiculescu, prim-adjunct al directorului SIE, Harnagea. Asta nu înseamnă neapărat că Miculescu e ofițer SIE, dar nici că nu e. Totuși, ca să fii ofițer SIE, conform normelor, trebuie să fii un om tare deștept, ceea ce nu prea e cazul la grăsunelul Miculescu, un individ al cărui grobianism e de notorietate. Sigur, normele nu se respectă întotdeauna dar…la noblesse oblige!

O să v-o luați de n-o să aveți aer!” – s-a stropșit obraznic ieri pe 24 iulie, grăsunul Miculescu, la președintele Sindicatului Unit al Salariaților din Radio România (SUS-RR), Adrian Moise, amenințându-l direct în cel mai pur stil golănesc!

Așadar,

Întâmplarea face că, luna trecută, un senator din Parlamentul României, Valer Marian, un personaj ciudat, e drept, dar membru pe atunci al Comisiei de Abuzuri, să-l interpeleze pe premierul Victor Ponta și să-i ceară demiterea lui Ovidiu Miculescu, pe care îl suspectează a fi fost ofițer acoperit al fostei Securități și că ar fi continuat să rămână și azi membru al unui serviciu secret, individ care, aflat în fruntea SRR comite abuz după abuz ca și când ar fi pe propria moșie.  Mai mult chiar, senatorul PSD – pe atunci, între timp părăsind partidul – spune că Ovidiu Miculescu s-a lăudat a fi  fost, înainte de numirea sa în funcția de președinte al SRR, consilierul pe probleme de servicii secrete al lui Victor Ponta, președintele PSD, dar și prieten de familie.

Iată un fragment din interpelarea senatorului Valer Marian:

Personal, am avut ocazia să-l cunosc pe Ovidiu Miculescu cu 21 de ani în urmă, respectiv în timpul campaniei pentru alegerile locale din 1992, când a venit la Satu Mare la mama soţiei sale, Simona Miculescu, devenită ulterior consilier pe probleme externe al preşedintelui Ion Iliescu, actualmente ambasadorul României la ONU. L-am întâlnit într-un restaurant unde stătea la masă cu şeful de atunci al SRI Satu Mare, care mi l-a prezentat mie şi unor colegi jurnalişti, dar după câteva schimburi de cuvinte am întrerupt dialogul pentru că manifesta un comportament arogant şi grobian. Întrebându-l pe şeful SRI cine este individul, acesta mi-a răspuns că un coleg de-al său. L-am reîntâlnit pe Miculescu anul trecut, în timpul campaniei pentru alegerile locale, când a venit la Satu  Mare împreună cu dumneavoastră, domnule prim-ministru şi când am aflat că vă este consilier personal. Ulterior am aflat că s-a lăudat unor cunoscuţi din Satu Mare că vă este consilier pe servicii secrete şi că familia sa se numără printre cele 3-4 familii care participă la evenimentele dumneavoastră importante de familie (alături de familia naşului George Maior şi de familia socrului Ilie Sârbu). Toate acestea fac plauzibilă supoziţia Ovidiu Miculescu ar fi fost ofiţer acoperit al Securităţii şi că ar fi actualmente ofiţer acoperit al unui serviciu secret, astfel putându-se explica lipsa informărilor sale de la CNSAS.

Pentru aceste motive, vă solicit, domnule prim-ministru, să  dispuneţi o verificare minuţioasă a activităţii actualului Preşedinte Director-General al SRR şi să-l demiteţi pe numitul Ovidiu Miculescu, cel puţin pentru motive de incompatibilitate evidentă şi de colaborare cu Securitatea, chiar dacă vă este amic şi consilier personal” – spune senatorul Valer Marian în interpelarea sa din 3 iunie 2013.

Dacă luna trecută, senatorul (traseist) Valer Marian sugera aparteneța lui Ovidiu Miculescu la un serviciu secret, ceea ce ar putea explica de ce astăzi, la CNSAS, nu există decât angajamentul său cu Securitatea, dar nu și Notele sale informative (cum se proceda în cazul celor ce semnau angajamentul cu Satana, Dracul sau Securitatea) trecutul acestuia de după 1990 sugerează că serviciul secret invocat de Valer Marian ar putea fi SIE.

De ce SIE și nu SRI? Pentru că o întâmplare ciudată, alta decât ce povestită de Valer Marian se mulează parcă perfect pe pielea grăsunelului.

Trecem peste faptul că soția sa e ambasador la ONU (deci om de bază pe Externe!), și ne întoarcem în timp, în 1994, când Ovidiu Miculescu este angajat în trustul securistului Dan Voiculescu, cel care și-a turnat în modul cel mai ordinar posibil rudele, ca să mânânce și el o bucată de pâine albă.

CV - oficial - Ovidiu Miculescu (pag1)
CV – oficial – Ovidiu Miculescu (pag1)
CV - oficial - Ovidiu Miculescu (pag2). Se observă că, teoretic, îi lipsesc complet din CV 4 ani din viață: 2000-2004!
CV – oficial – Ovidiu Miculescu (pag2). Se observă că, teoretic, îi lipsesc complet din CV 4 ani din viață: 2000-2004!

Conform CV-ului său, Ovidiu Miculescu a avut în cadrul Trustului Intact (al cărui patron oficial era Dan Voiculescu) un traseu identic cu al unui securist celebru al vremii, colonelul SIE- pe atunci – Constantin Rotaru, fost director adjunct la firma acoperită a Securității ICE Dunărea (UM 0107), iar apoi, în perioada 1990-1994 – directorul unei direcții din cadrul Serviciului de Informații Externe.

imagine postată pe site-ul SIE, privind trecutul colonelului - pe atunci - Constantin Rotaru, fostul șef al INTACT SA în aceeași perioadă cu fostul informator ”Adrian” Ovidiu Miculescu
Imagine postată pe site-ul SIE, privind trecutul colonelului – pe atunci – Constantin Rotaru, fostul șef al INTACT SA în aceeași perioadă cu fostul informator ”Adrian” Ovidiu Miculescu. Ulterior, informația a fost ștearsă de pe site-ul SIE.De fapt, Rotaru n-a lucrat niciodată, până în 1990 la Direcția de Prognoză și evaluare economică din CIE, care n-a existat, ci  la ICE DUNĂREA sau UM 0107

În 1994, atât Constantin Rotaru, cât și Ovidiu Miculescu, se transferă fiecare de unde era, la Trustul  Intact.

Fostul (?) ofițer SIE Constantin Rotaru devine Director General al Trustului Intact, iar fostul informator Ovidiu Miculescu, ce ocupa din 1993 funcția de director de imagine în TVR, devine corespondent al Antena 1 la Wasghinton DC, loc unde se afla și soția sa, Simona Miculescu. Devine, așadar, un subordonat al ofițerului SIE Constantin Rotaru (aflat, probabil într-o scurtă ”întrerupere de sarcină” militară). Ulterior, în 1996, Ovidiu Miculescu revine în patrie și ocupă, pana in 1998, funcția de director executiv al postului Antena 1 (parte a grupului Intact), unde a coordonat Consiliul Executiv, statiile locale, casa de productie a Antenei 1 si a companiei de vanzari de publicitate a televiziunii. Așadar, până în 1998, rămâne în Grupul Intact, părăsindu-l apoi pentru a merge la Prima TV a lui Cristian Burci, un alt personaj venit de pe alte meleaguri și interesant pentru serviciile sale. Mass media, desigur. Ei bine, aici intervine coincidența: tot în 1998, șeful cel mare, Constantin Rotaru, părăsește și el, ca la ordin!, Trustul Intact, revenind în SIE și fiind ridicat în grad!

Dan Voiculescu
Dan Voiculescu

Rotaru devine general SIE, iar câteva luni mai încolo devine prim-adjunctul șefului SIE, Constantin Harnagea. Misiunea fusese, probabil, un mare succes! Altfel nu se explică avansarea sa într-o asemenea poziție!!

Așadar, atât Miculescu Ovidiu cât și Rotaru Nicolae, primul un no-name (pe atunci) al doilea un vajnic ofițer SIE, servesc în același timp, aceeași instituție: trustul INTACT al celui ce moștenise mașina de făcut bani a Securității, Crescent, Dan Voiculescu.

Coincidență? Habar n-am! Observ însă că practicile lui Ovidiu Miculescu sunt de tip securist, un senator al României cere verificarea lui în arhivele serviciilor secrete, în vreme ce el, în disprețul legii, conduce cu mână forte, în stil dictatorial, o instituție de stat ce poate fi folosită în scopuri de informare dar și dezinformare sau manipulare a populației, în funcție de ordinul șefului său direct, sau de directivele primite pe linie de partid. Rămâne de văzut.

Cum a informat de fiecare dată MediaSind, abuzurile ”patronului” Radio România Actualități (Societatea Română de Radiodifuziune – SRR), Ovidiu Miculescu, au devenit deja de notorietate, conflictul dintre el și Adrian Valentin Moise, reprezentantul salariaților în Consiliul de Administrație și președintele SUS-RR, fiind un bun prilej de analiză a trecutului acestui grăsunel nervos, bine acoperit cu imunitate de toate culorile în fața stilului dictatorial cu care l-a înzestrat fami(g)lia lui.

 60620948

Înainte de toate, trebuie reafirmat un adevăr simplu dar fundamental pentru înțelegerea mizei aflate în joc și, deci, a motivului care mă determină să-i acord puțină atenție acestui domn: Radioul Public (la fel ca și Televiziunea Națională) este un obiectiv strategic pentru statul român, prin urmare cu utilitate și de interes public. În fruntea sa nu trebuie să ajungă orice ins impus fără niciun criteriu de profesionalism sau rectitudine morală, de un partid sau altul, ci o persoană responsabilă care să impună respect prin propria atitudine/conduită și profesionalismul său recunoscut.

Or, ce avem noi aici? – vorba lui Toma Caragiu.

Avem un personaj scos parcă din analele Securității sau ale PCR. Un ”carnasier” agresiv, care întreține un conflict continuu cu liderul de sindicat din instituție, Adrian Moise, care trimite, pe banii statului (adică ai mei, contribuabilul), două subordonate să monitorizeze și să submineze, printr-o diversiune specific securistă, o întâlnire organizată de jurnaliștii din lumea întreagă în cadrul Congresului Mondial al Jurnaliștilor de la Dublin-Irlanda cu mentiunea ca trimisele nu aveau o acreditare valabila pentru Congres.

Sigur, persoanele ce primiseră misiunea să boicoteze lucările Congresului Mondial al Jurnaliștilor au fost făcute pachet și scoase din incintă cu forța, de femeia de serviciu, Miculescu fiind astfel umilit în capacitatea sa de ”superior” din ”centrala” de la București. Misiunea celor două era, conform Mediasind, aceea de a-l compromite pe reprezentantul României din partea SRR, vicepreședinte al Federației Sindicatelor Jurnaliștilor MediaSind, Adrian Valentin Moise.

 

Jim Boumelha, președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor, alături de Adrian Moise, liderul SUS-RR, concediat abuziv de Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”)
Jim Boumelha, președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor, alături de Adrian Moise, liderul SUS-RR, concediat abuziv de Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”)

De ce trebuia compromis sindicalistul Moise? Pentru că așa voia mușchiul carnasierului Miculescu.

Numai că scandalul iscat de cele două subordonate a fost extrem de neplăcut pentru imaginea breslei, dar și a  României, Miculescu fiind obligat să-și muște buzele și să-și ceară scuze, adică să aleagă varianta B a planului de diversiune gândit de el (singur sau în gașcă, rămâne de văzut).

Cum și de ce s-a ajuns aici?

Iată un scurt istoric al conflictului dintre Ovidiu ”ADRIAN” Miculescu – ”patronul” Radioului Public- și Adrian Moise –  șeful Sindicatului din SRR (SUS RR – Sindicatul Unit al Salariaților din Radio România):

La început n-a fost Cuvântul, cum se spune, ci Scrisul. În cazul nostru, Angajamentul semnat de Ovidiu Miculescu cu Securitatea, document despre care a aflat șeful sindicatului din SRR, Adrian Valentin Moise.

Adeverința CNSAS care confirma că Ovidiu Miculescu a semnat un Angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ ”ADRIAN”!
Adeverința CNSAS care confirma că Ovidiu Miculescu a semnat un Angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ ”ADRIAN”!

Este vorba de o Adeverință (nr.3165/15.11.2011) în care, printre altele, se afirmă:

”domnul MICULESCU Ovidiu este titular al dosarului fond rețea (categoria TURNĂTORI ORDINARI – nota mea Dan Badea) nr. R 94603 (cotă CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 27.03.1987 pentru ”apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participă la activități protocolare”. A semnat un Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ ”ADRIAN”. Direcția de Specialitate nu a identificat informații transmise Securității de către domnul MICULESCU Ovidiu

Mai mult, același neastâmpărat șef al sindicatului din SRR a mai aflat și despre o incompatibilitate în care se afla Ovidiu Miculescu, el fiind, în același timp, în perioada iulie 2010 – iulie 2012, membru al Consiliului de Administrație al SRR și director la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii (SNR).  Adică el centra, el dădea cu  căpățâna! Așa a început conflictul dintre cei doi, informatorul și incompatibilul Miculescu începând hărțuirea sindicalistului tare’n gură, ca orice sindicalist cu vechime de 20 de ani!

 

1. Pe 7 decembrie 2012, șeful de sindicat Adrian Moise a fost, așadar, convocat la o aşa-zisă „comisie de analiză şi verificare”, la care a fost asistat de preşedintele Federaţiei Române a Jurnaliştilor Mediasind, Cristi Godinac, fapt ce l-a deranjat foarte mult pe preşedintele SRR, Miculescu, motiv pentru care acesta a emis ordinul nr. 880/14.12.2012, prin care i-a luat sindicalistului dreptul de semnătură pentru bonurile de intrare în Societatea Română de Radio (SRR). De-aici încolo nu mai intra oricine în sediul Radioului Public să-l prindă, Doamne ferește!, în flagrant pe Miculescu violând, să zicem, antena postului public de radio.

2. Pe 11 februarie 2013, președintele SUS SRR, Adrian Moise a sesizat Agenția  Națională de Integritate cu privire la posibila incompatibilitate în care se afla președintele SRR, Ovidiu Miculescu.

Sesizarea ANI privind incompatibilitatea lui Ovidiu Miculescu, șeful SRR
Sesizarea ANI privind incompatibilitatea lui Ovidiu Miculescu, șeful SRR

 

3. Oficial însă, scandalul public a început pe 27 martie 2013, în Parlamentul European, la o dezbatere privind libertatea presei în România, organizată de eurodeputatele PNL Norica Nicolai și Renate Weber, unde FRJ MediaSind a fost reprezentat de vicepreședintele pe domeniul radio, Adrian Valentin Moise – președintele Sindicatului Unit din SRR.

Dincolo de poziția oficială a MediaSind, prezentată cu acea ocazie printr-un comunicat, vicepreședintele Moise a solicitat depolitizarea conducerilor SRTV și SRR invocând atât pierderile de peste 130 milioane de euro ale SRTV, din ultimii ani, cât și disponibilizarea a peste 600 de salariați. Referitor lșa Radioul Public, sindicalistul Moise a reamintit că, spre exemplu, șeful acestuia, Ovidiu Miculescu, numit pe criterii politice, este „o persoană care a semnat un angajament în 27.03.1987 cu fosta securitate (Dosarul fond de reţea nr. R 94603) prin care acesta se angaja  să se ocupe de „apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participa la activităţi protocolare”. Moise a oferit și date concrete despre acest angajament infamant: La adresa SRR nr. P14606/10/13.12.2010 s-a emis Adeverinţa CNSAS nr. 3165/15.11.2011” (vezi AICI date suplimentare)

4.Pe 4 aprilie, președintele SRR, aflând despre isprava liderului de sindicat Adrian Moise, care a cerut depolitizarea conducerii instituției, dar l-a și demascat ca având un angajament demnat cu fosta Securitate, a convocat o ședință a Consiliului de Administrație al SRR pentru a-l lua la întrebări pe sindicalist. ”În cel mai pur stil  securist, în data de 4 aprilie a.c. a fost convocată şedinţa Consiliului de Administraţie pentru a-l chestiona pe liderul sindical referitor la mandatul pe care acesta l-a primit din partea FRJ MediaSind, în calitate de vicepreşedinte al organizaţiei pe domeniul radio, la dezbaterea organizată de mai mulţi europarlamentari la Bruxelles, pe tema Raportului MCV” – anunța, pe 14 aprilie, printr-un comunicat, MediaSind.

Ulterior, liderul sindical a protestat și ”față de diminuarea ilegală a veniturilor angajaţilor SRR prin nerespectarea Contractului Colectiv de Muncă din Mass-Media”, a sesizat ANI cu privire la incompatibilitatea directoruluii general Miculecu în anumite funcții și a condamnat public angajamentul acestuia, sub numele de informator ADRIAN, semnat în 1987 cu fosta Securitate, în scopul de a-i urmări, culmea!, pe jurnaliști.

Asta i-a pus capac ”neobrăzatului” din fruntea sindicatului!

5. Pe 15 aprilie ”patronul” Radioului Public, Miculescu, a cerut cercetarea disciplinară a sindicalistului Valentin Adrian Moise, inventând acuzații dintre cele mai fantasmagorice.

6. Pe 17 aprilie, liderul de sindicat Adrian Valentin Moise a fost executat. Prin Decizia nr 259/17.04.2013 a Preşedintelui-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu s-a desfăcut contractul individual de muncă al reprezentantului salariaţilor din Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) şi preşedinte al Sindicatului Unit al Salariaţilor-Radio Romania, Adrian Valentin Moise!

7. Pentru că nu s-a mulțumit doar cu concedierea rebelului care l-a demascat public, domnul ”patron” Miculescu, a trecut la alte represalii, pe 22 aprilie violând sediul SUS-RR, prin desigilarea ilegală (în lipsa unei hotărâri judecătorești) a acestuia și schimbarea yalei de la intrare. Acesta este motivul pentru care, astăzi, Ovidiu Miculescu este cercetat penal fiind acuzat de spargerea sediului şi de  confiscarea documentelor Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România. El şi-a recunoscut fapta chiar în faţa Comisiei de Abuzuri a Camerei Deputaţilor, precum şi într-o scrisoare oficială transmisă preşedintelui FIJ, Jim Boumelha, în data de 17 mai a.c.

Ovidiu Miculescu, cercetat penal la sesizarea SUS-RR pentru tulburare de posesie (art 220 CP) și furt (art 208 CP)
Ovidiu Miculescu, cercetat penal la sesizarea SUS-RR pentru tulburare de posesie (art 220 CP) și furt (art 208 CP)

8. Din acest moment, organizațiile sindicale ale jurnaliștilor s-au sesizat și au declanșat acțiuni de protest la adresa abuzurilor președintelui SRR, Octavian Miculescu, numele acestuia devenind sinonim cu al unui satrap de presă, un mic dictator la el pe moșie, un  jupân care taie și spânzură fără să țină cont că  SRR nu e un domeniu primit cadou de la tat-su.

 

9. Două zile mai târziu, pe 24 aprilie, Ovidiu Miculescu a instaurat  teroarea în SRR, interzicând printr-un așa-zis ”Regulament de prezenţă şi comunicare în mediul online” scurgere oricărei informații din interior, deși ”interiorul” era reprezentat de o instituție publică a mass media, constituită din jurnaliști al căror drept la opinie este, astfel, încălcat în mod flagrant. Dealtfel, Mediasind a reacționat imediat, printr-un comunicat de presă, acuzând din nou practicile dictatoriale ale lui Miculescu. ”Având în vedere că Societatea Română de Radiodifuziune este un serviciu public de interes naţional plătit din bani publici, considerăm că aceste prevederi încalcă în mod flagrant Constituţia României, Carta Drepturilor Omului, Legea avertizorului public, Contractul Colectiv de Muncă din Mass-Media şi normele europene din domeniul libertăţii de exprimare. Din acest motiv, FRJ MediaSind cere Consiliului de Administraţie să anuleze hotărârea adoptată, în caz contrar sindicatele afiliate la organizaţie din cadrul SRR vor ataca în justiţie acest Regulament, inclusiv prin plângeri penale pentru abuz în funcţie” – se afirmă într-un comunicat MediaSind. Ce le impunea fostul securist Miculescu, angajaților din SRR? Iată câteva dintre dorințele lui:

„de a nu dezvălui informaţii confidenţiale despre instituţie, şi anume acele informații care sunt de ordin intern şi care prin publicarea lor ar pune SRR într-o situație dezavantajoasă față de competitorii de pe piața liberă;
–  de a se abţine de la comentarii care ar putea să  aducă prejudicii de imagine instituţiei;
–  de a se abţine de la comentarii care ar putea să aducă prejudicii imaginii persoanelor din cadrul SRR.” (asta il viza personal!)
–  este interzis personalului  din cadrul SRR, indiferent de natura raportului juridic cu SRR, să publice pe site-urile personale şi să transmită altor publicaţii online (colaboratori) informaţii care aparţin SRR şi la care au acces în baza statutului de angajat sau colaborator al SRR.”

10. În perioada 13-15 mai a.c, la Verviers, Belgia, în cadrul Congresului Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ) ”s-a votat în unanimitate moţiunea propusă de Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind împotriva abuzurilor conducerii Societății Române de Radiodifuziune asupra Sindicatului Unit al Salariaților din SRR și a liderului acestuia. (…) De asemenea, s-a convenit cu președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor (FIJ), Jim Boumelha, ca în cazul în care autoritățile române refuză în continuare să sancționeze abuzurile administrației conduse de Ovidiu Miculescu, să fie discutate și aprobate noi forme de protest la Congresul FIJ ce va avea loc la Dublin în iunie 2013, proteste care pot  culmina cu pichetarea ambasadelor României în cele peste 100 de state unde FIJ are federații afiliate, pichetarea Parlamentului European, Comisiei Europene și a altor instituții internaționale (vezi aici documentul adoptat).

11. Pe 21 mai 2013, informează MediaSind,  Ovidiu Miculescu a investit 150.000 de euro într-un sistem de supraveghere video și de control acces a salariaților din Radio România. ”Membrii Consiliului de Administraţie, după ce s-au întors de la audierea din cadrul Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaţilor pe tema ilegalităţilor din SRR, au votat, cu excepţia reprezentantului salariaţilor, Adrian Moise, achiziţionarea şi montarea în sediul SRR din str. General Berthelot nr 60-64, sector 1 Bucureşti a unui sistem de supraveghere video şi de control a accesului în Casa Radio. Sistemul are în dotare peste 60 de camere video şi 9 puncte de acces şi costă aproximativ 150 000  euro, inclusiv TVA. De altfel, nu este singura cheltuială importantă a administraţiei radioului public. În ultima perioadă, preşedintele-director general Ovidiu Miculescu s-a deplasat, pe bani publici, în Vietnam, Marea Britanie, Tenerife şi China”.

 

12. La Congresul Federației Internaționale a Jurnaliștilor, organizat la Dublin-Irlanda în perioada 4-7 iunie a.c, s-a votat o ”moțiune de urgență împotriva abuzurilor administraţiei Societăţii Române de Radiodifuziune conduse de Ovidiu Miculescu, preşedinte-director general, faţă de salariaţii instituţiei publice şi a liderului Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România, Adrian Moise”.

S-a cerut, de asemenea reîncadrarea liderului de sindicat, dar s-a consemnat și încercare eșuată, dar penibilă a două diversioniste trimise de Miculescu să perturbe activitatea Congresului prin vociferări și scandal de mahala. Pe 10 iunie, printr-un comunicat public, Comitetul Executiv al FRJ MediaSind a protestat ”împotriva campaniei de denigrare a organizaţiei, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor  şi Federaţiei Europene a Jurnaliştilor declanşate de conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune în propriile programe de ştiri, precum şi pe site-ul unui cotidian central (Cotidianul – nota mea Dan Badea).

instrument basist

Din aceste motive, Comitetul Executiv va acţiona în judecată conducerea  SRR şi publicaţia Cotidianul.ro  pentru grave prejudicii de imagine aduse FRJ MediaSind, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Federaţiei Europene a Jurnaliştilor”.

Articol din Cotidianul.ro în care se face reclamă mascată SRR.
Articol din Cotidianul.ro în care se face reclamă mascată SRR.

13. Printr-o operațiune de dezinformare specifică securiștilor bine antrenați în astfel de acțiuni, Ovidiu Miculescu a plasat în cadrul propriilor materiale ale Radio România, dar și într-o fițuică diversionistă (COTIDIANUL condus de Cornel Nistorescu) materiale denigratoare la adresa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ) şi a FRJ MediaSind, fără a cere și poziția organizațiilor acuzate. Acesta este motivul pentru care Mediasind a răspuns punctual, printr-un comunicat de presă, fiecărei acuzații. (Vezi aici demontarea diversiunii lui ”Adrian” Miculescu).

14. Decăderea morală a directorului fițuicii online Cotidianul, Cornel Nistorescu, protectorul lui Miculescu, este totală. Pe măsură ce a îmbătrânit, creierul frezorului din Cugir s-a degradat mai rapid decât al unui bolnav de Alzhaimer.  Liderii jurnaliștilor din întreaga lume i-au transmis, printre altele,  așadar, fostului director al Evenimentului Zilei și autorul celebrului eseu filosofic ”Nutzi, spaima putzii”, următoarele: ”

”Respingem în totalitate alegaţiile din cuprinsul articolelor dumneavoastră, pe care le considerăm neadevărate, rasiste şi xenofobe, o falsificare a celor petrecute în fapt. Articolele dumneavoastră constituie o pată ruşinoasă pe imaginea jurnalismului românesc şi încalcă toate normele etice şi principiile jurnalismului. Alegaţiile dumneavoastră sunt pasibile de acţionare în justiţie şi am înţeles că FRJ MediaSind a cerut avocaţilor săi să vă cheme în instanţă

”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”
”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”

Iată scrisoarea trimisă diversionistului Nistorescu de către președintele Federației Europene a Jurnaliștilor (Mogens Blicher Bjerregård) și de președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor (Jim Boumelha):

To: Cornel Nistorescu

CEO Cotidianul.ro

Bruxelles, 21 iunie, 2013

 

Stimate Domn,

Vă scriem cu privire la articolele dumneavoastră recente, publicate în Cotidianul.ro. Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi organizaţia sa regională, Federaţia Europeană a Jurnaliştilor sunt organizaţii democratice în cadrul cărora deschiderea şi transparenţa reprezintă elemente fundamentale pentru activitatea şi dezvoltarea noastră.Or tocmai în spiritul acestei deschideri îşi împărtăşesc opiniile delegaţii, liderii şi sindicatele noastre membre, fie că este vorba despre dezvoltarea FIJ sau a FEJ, ori despre chestiuni care se cer abordate în urma congreselor acestor federaţii.

Noi putem avea propriile disensiuni şi discuţii, aşa cum se întâmplă în cazul tuturor celorlalte organizaţii, deoarece acest lucru este intrinsec oricărei dezvoltări organizaţionale. Atunci când acestea survin, noi le gestionăm în plan intern cât mai bine cu putinţă, dar nu putem şi nu dorim să tolerăm ca aceste deosebiri de păreri să fie folosite în mod abuziv şi răstălmăcite în scopul de a discredita FIJ sau FEJ, pe liderii sau pe membrii acestor federaţii, respectiv de a le submina activitatea.

Respingem în totalitate alegaţiile din cuprinsul articolelor dumneavoastră, pe care le considerăm neadevărate, rasiste şi xenofobe, o falsificare a celor petrecute în fapt.

Articolele dumneavoastră ( Aici și Aici ) constituie o pată ruşinoasă pe imaginea jurnalismului românesc şi încalcă toate normele etice şi principiile jurnalismului.

Alegaţiile dumneavoastră sunt pasibile de acţionare în justiţie şi am înţeles că FRJ MediaSind a cerut avocaţilor săi să vă cheme în instanţă.

Din acest motiv nu vom face comentarii suplimentare cu privire la alegaţiile în cauză.

Dorim să afirmăm foarte clar faptul că, situate la polul opus minciunilor abominabile şi al denaturărilor din articolele dumneavoastră, sindicatele membre FIJ şi FEJ susţin în unanimitate campania condusă de FRJ MediaSind în sprijinul membrului său, Adrian Valentin Moise şi cer reîncadrarea în funcţie a acestuia. Acest lucru a fost exprimat în moţiunile adoptate în unanimitate atât la Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor de la Verviers, din luna mai, cât şi la Congresul Mondial al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor din Dublin, de la începutul lunii iunie, precum şi în petiţia semnată de zeci de lideri sindicali.

Solicităm să adresaţi, neîntârziat, scuze Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, sindicatelor sale membre, liderilor şi personalului acesteia.

Cu sinceritate,

Jim Boumelha

Mogens Blicher Bjerregård

Jigodismul unui fost jurnalist este, astfel, confirmat pe plan internațional.

Mai mult, parcă pentru a demonstra care este interesul diversionistului ajuns dintr-un simplu frezor rupt în cur la Cugir, multimilionar în euro la București, pe perioada campaniei de discreditare, Cotidianul.ro a publicat pe prima pagina reclama „Radio România Actualităţi – Nr. 1 în România”, iar primul articol denigrator împotriva organizațiilor jurnaliștilor se află sub sigla Societăţii Române de Radiodifuziune” (vezi aici). Nistorescu nu mai știe de multă vreme ce este aceea deontologie sau atitudine profesioanală în mass media, el devenind un fel de taxator în ”autobuzul” presei diversioniste a lui Vîntu și Dan Voiculescu. Te-ai urcat, plătești biletul, adică taxa care i-a permis lui să-și construiască viloiul din pădurea lui SOV și să-l mobileze cu taxe de protecție verzi pe pereți.

Reclama Radio România pe site-ul cotidianul.ro, singurul site care a participat la dezinformarea lui Ovidiu ”Adrian” Miculescu. Rămâne de aflat cât a fost ”taxa” de protecție încasată de site-ul lui Nistorescu
Reclama Radio România pe site-ul cotidianul.ro, singurul site care a participat la dezinformarea lui Ovidiu ”Adrian” Miculescu. Rămâne de aflat cât a fost ”taxa” de protecție încasată de site-ul lui Nistorescu

Nu știm, deocamdată, câți bani a primit Nistorescu de la bugetul de stat, via”Adrian” Miculescu, pentru articolele calomnioase la adresa reprezentanților presei din lumea întreagă, dar vom afla. Știm cu certitudine doar că banii provin de la fraierii care plătesc taxa radio, adică și de la mine și de la tine.

15. Pe 26 iunie 2013, la finalul unui material publicat pe site-ul MediaSind (Conducerea Radioului Public a trimis la Dublin un administrator de firmă şi un fost angajat, ca să facă scandal la Congresul Mondial al Jurnaliştilor) au fost adresate niște întrebări publice Societății Române de Radio, cu privire la banii plasați pentru marea dezinformare pusă la cale cu Nistorescu.

Cerasela Rădulescu și Balaci, agentele descoperite ale lui ”Adrian” Miculescu
Cerasela Rădulescu și Nicoleta Viorica Balaci

Federația Internațională a Jurnaliștilor a demarat o anchetă pentru a putea transmite opiniei publice din România concluziile privind modul în care reprezentantele Societății Române de Radiodifuziune, Nicoleta Balaci şi Cerasela Rădulescu, s-au implicat în abordarea acestui eveniment.

Deși au fost trimise în calitate de reporteri și nu de delegați la respectivul eveniment, acestea au început să facă scandal, țipând și amenințând cu greva foamei, fiind nemulțumite de prezența reprezentantului FRJ MediaSind la Congresul FIJ. Aceste  fapte  au creat panică și confuzie printre delegații FIJ, precum și grave prejudicii de imagine, atât instituției publice de radio, dar si României. Pentru aceste motive  organizatorii evenimentului au fost obligați să le retragă acreditările.

Conform investigaţiilor făcute de FRJ MediaSind, angajaţii SRR, Nicoleta Balaci si soţul ei Georgel Balaci, împreună cu Florin Dumitru, redactor şef în cadrul SRR şi soţia acestuia, Ramona Dumitru, redactor, deţin împreună două societăţi comerciale, cel puţin una dintre ele având contracte cu Societatea Română de Radiodifuziune (vezi aici). Mai mult, Nicoleta Balaci este chiar administratorul SC. NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL. Precizăm, totodată,  că aceasta este şi martorul principal al administraţiei Miculescu în procesul cu Sindicatul Unit al Salariaţilor Radio România privind spargerea sediului şi confiscarea documentelor organizaţiei, fiind, în acelaşi timp, şi cea mai vocală susţinătoare a preşedintelui director general al SRR, la audierea acestuia din cadrul  Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaţilor.

În ceea ce priveşte cea de-a doua persoană trimisă la Dublin, ni se pare bizară alegerea Ceraselei Rădulescu, deoarece   ea a fost concediată disciplinar de către SRR, conform Sentinţei definitive şi irevocabile a Curţii de Apel Bucureşti din data de 29.11. 2012 (vezi aici). 

Administraţia Radioului public, în loc să sancționeze comportamentul celor doi emisari pe care i-a trimis la Dublin, a publicat un comunicat de presă prin care a protestat față de anularea acreditărilor reprezentantelor sale la eveniment. Este cel puţin absurdă poziţionarea sa, în condiţiile în care, doar cu două zile înainte, aceeaşi administraţie a transmis organizatorilor  « scuze pentru evenimentele care au avut loc la Congresul IFJ din Dublin cu jurnalistele noastre ». Acest mesaj a fost citit în plenul Congresului de către Seamus Dooley, secretarul general al Sindicatului Naţional al Jurnaliştilor din Irlanda, organizatorul evenimentului.

Având în vedere implicarea celor două persoane şi în campania de denigrare cu accente xenofobe, rasiste şi calomnioase la adresa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, Federaţiei Europene a Jurnaliştilor  şi Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind, precum şi suspiciunile privind folosirea banilor publici în finanţarea acestor acţiuni, solicităm conducerii Societăţii Române de Radiodifuziune, în baza Legii nr. 544/2001, să pună la dispoziţie următoarele informaţii de interes public :

– Dacă și ce tip de contract/e și în ce cuantum a/au fost încheiat/e între SRR și publicația Cotidianul.ro în ultimul an de zile? (vezi aici amănunte) 

– Dacă și ce tip de contract/e  a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL, cu sediul în Mangalia, acționar şi administrator Balaci Nicoleta Viorica, realizator SRR, și Dumitru Florin, Redactor șef New Media SRR.

– Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC. SEASIDE NEW MEDIA SOLUTIONS SRL, acționari Balaci Georgel, angajat SRR și Dumitru Ramona Mihaela, redactor SRR. (vezi aici amănunte)

– Dacă între Societatea Română de Radiodifuziune și Cerasela Rădulescu exista, în perioada 4-7 iunie 2013, un  raport de muncă.

În condiţiile în care conducerea SRR nu va da curs cererilor formulate, FRJ MediaSind îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă  administraţia Miculescu.

Comitetul Executiv al FRJ MediaSind, Bucureşti, 26 iunie 2013”.

Prima pagină a raportului FIJ privind incidentul provocat la Dublin de ”agentele” diversioniste ale lui ”Adrian” Miculescu
Prima pagină a raportului FIJ privind incidentul provocat la Dublin de ”agentele” diversioniste ale lui ”Adrian” Miculescu

 

16. Pe 8 iulie, Federația Internațională a Jurnaliștilor a transmis, la București, un Raport ce conține punctul său de vedere cu

privire la diversiunea celor două ”trimise speciale” (la Congresul Mondial al Jurnaliștilor de la Dublin), ale Radioului Public patronat de Ovidiu – ”Adrian ”- Miculescu. Iată fragmente din acest Raport:

„(…) Acestea (Cerasela Rădulescu și Nicoleta Balaci – nota mea) au aplicat pentru obţinerea acreditărilor la Andrew Kennedy, de la Biroul de Presă al FIJ, care a informat biroul de presă irlandez cu privire la cererea lor de acreditare pe 25 mai, 2013. (…)

UNJ (Uniunea Naţională a Jurnaliştilor din Irlanda) a fost direct răspunzătoare de politica de acreditare, iar acest lucru a fost comunicat solicitantelor de catre D-na Helen Taylor pe data de 31 mai, 2013.

Această uniune acordă acreditări lucrătorilor media, cu condiţia ca aceştia să prezinte un card de presă valabil, eliberat de către un membru afiliat FIJ, iar această politică a fost aplicată la Congresul FIJ, din 2013. Andrew Kennedy a comunicat foarte clar solicitantelor faptul că trebuie să prezinte un card de presă valid.

În prima zi oficială a Congresului, le-am rugat pe Cerasela Rădulescu şi pe Nicoleta Balaci să părăsească o sesiune privată a Congresului Mondial. Ele participaseră, de fapt, atât la conferinţa premergătoare Congresului de la Castelul din Dublin, cât şi la ceremonia oficială de deschidere din ziua precedentă, deoarece scrisorile de acreditare nu fuseseră verificate în vederea sesiunii premergătoare Congresului.

Împreună cu un coleg, le-am invitat pe ambele jurnaliste să ne întâlnim în biroul secretariatului FIJ, unde au fost rugate să prezinte un card valid de presă. Nu au putut face acest lucru şi au recunoscut faptul că nu sunt membre de sindicat.

În baza faptului că acestea nu au întrunit criteriile clar stipulate, le-au fost retrase acreditările.

În cadrul discuţiilor noastre, ele şi-au exprimat puncte de vedere tranşante, în termeni peiorativi, la adresa delegatului român la Congres.

Acestea au confirmat faptul că solicitaseră de la biroul de înregistrare adresele de email ale tuturor delegaţilor pentru a-şi putea pune în circulaţie propriile vederi asupra mişcării sindicale din România, şi nu în scop jurnalistic.

A reieşit, astfel, faptul că ele nu au fost prezente în postura de jurnalişti independenţi care să mediatizeze evenimentul într-o manieră imparţială şi obiectivă.

În afara cadrului oficial, acestea s-au comportat într-o manieră inacceptabilă faţă de delegaţi şi faţă de personalul de la Castelul din Dublin. Au adoptat o atitudine brutală şi grosolană faţă de Secretarul General al sindicatului gazdă, Uniunea Naţională a Jurnaliştilor. Nici măcar eu, în calitatea mea de Secretar Irlandez al al  UNJ şi de organizator principal n-am putut părăsi centrul de conferinţe fără să fiu ţinta tonului ridicat. La un moment dat, în încercarea mea de a ieşi din centrul de printare, am fost încolţit de către cele două jurnaliste, care au pretins că vor să-mi ia un interviu în direct, în timp ce încercam să răspund întrebărilor unui delegat. 

Ele au ameninţat că vor intra în greva foamei  înainte de a căuta să­ obţină accesul la o recepţie privată cu vin dintr-o altă locaţie a Castelului din Dublin, the Coach House, recepţie găzduită de către o altă organizaţie, Confederaţia Europeană a Sindicatelor (European Trade Union Confederation –ETUC).

Acest fapt a condus la adoptarea de măsuri suplimentare de securitate în ziua următoare.

Mulţi delegaţi FIJ au considerat comportamentul celor două jurnaliste faţă de delegaţi ca fiind unul inacceptabil.

Membrii personalului angajat de către Biroul Lucrărilor Publice, care administrează Castelul din Dublin, au considerat  că dreptul lor de a fi trataţi cu respect a fost subminat.

La solicitarea mea, accesul în incinta Castelului din Dublin nu a fost restricţionat de către Biroul Lucrărilor Publice, acest acces fiind, însă, ţinta abuzurilor Ceraselei Rădulescu şi ale Nicoletei Balaci.

Drept urmare, colegul meu din FIJ, Andrew Kennedy a primit o scrisoare de scuze din partea unui reprezentant al Radioului Public din Romania: (…)

În aceste condiţii, mă declar dezamăgit de răstălmăcirea evenimentelor în anumite secţiuni ale presei  româneşti.

Prioritatea noastră a constat în a ne asigura că acreditările media se acordă solicitanţilor eligibili.

La întrunirile cu reprezentanţii NUJ, doamnele Radulescu şi Balaci au căutat să se angajeze în dezbateri privitoare la legitimitatea prezenţei delegatului român la Congresul Mondial din 2013. Aceasta nu a constituit subiect pe ordinea de zi  a  NUJ şi  nu  a avut  nimic  de-a face  cu  acreditările media.

Este regretabil  faptul că obiectivele sindicatului gazdă au fost denaturate şi că s-au pierdut atâta timp şi energie pe această temă. (…) Cu sinceritate, Seamus Dooley, Irish Secretary.”

 

17. Pe 24 iulie 2013, în şedinţa  Consiliului de Administraţie al SRR, Ovidiu ”Adrian” Miculescu și-a ieșit din nou din cizme și l-a amenințat pe liderul sindical Adrian Moise, preşedintele Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România, între cei doi având loc următorul dialog:miculescu marga

 
„Ovidiu Miculescu: – Înregistrează? Păi turnătorii nu fac asta?
Adrian Moise: – Cine vorbeşte!
O.M.: – Cum? Măi cetăţene, deci, denunţul calomnios o să vină în faţă, înţelegi!? Şi cu plângerea penală şi cu povestea aia cu CNSAS-ul!  O să v-o luaţi de nu o să aveţi aer! Vă spun eu! 
A.M.: – Domnule Preşedinte vă stă în obicei!
O.M.: – Mama mă-sii! Cum să spun: Ţipi tu pe toate drumurile! O să răspunzi pentru asta, mă! „
MediaSind a prezentat, ieri, printr-un nou comunicat de presă, informații la zi despre conflictul declanșat de nervosul grăsunel din fruntea Radioului Public, cel care împreună cu generalul SIE (rezervist acum și mare om de afaceri) Constantin Rotaru, au pus bazele imperiului mediatic al lui Dan Voiculescu, imperiu al cărui nucleu se află zilele acestea, cu fiica Varanului cu tot, în atenția DNA.
Ovidiu Miculescu
Ovidiu Miculescu
”Aceste ameninţări nu sunt singulare, informează Mediasind. Cu câteva zile înainte, acelaşi preşedinte-director general a transmis o adresă prin care îl ameninţă pe liderul sindical. (vezi aici adresa).
Ovidiu Miculescu este cercetat penal fiind acuzat de spargerea sediului şi de  confiscarea documentelor Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România. Acesta şi-a recunoscut fapta chiar în faţa Comisiei de Abuzuri a Camerei Deputaţilor, precum şi într-o scrisoare oficială transmisă preşedintelui FIJ, Jim Boumelha, în data de 17 mai a.c. (vezi aici documentul).
Totodată, asupra sa se fac cercetări şi de către inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate privind o posibilă incompatibilitate (vezi aici sesizarea) şi este acuzat de societatea civilă că a deprofesionalizat programele Radioului Public. (vezi aici).
Nu în ultimul rând, mai multe organizaţii ale jurnaliştilor au protestat împotriva campaniei declanşate de SRR împotriva angajaţilor şi a societăţii civile (vezi aici),  iar un senator a atras atenţia într-o interpelare că acesta ar putea să fie ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii (vezi aici interpelarea).
În acelaşi timp, Organizaţia Internaţională a Muncii a cerut explicaţii oficiale Guvernului României, (vezi aici),  iar reprezentanţii organizaţiilor jurnaliştilor din peste 110 ţări au transmis proteste împotriva şefului SRR ambasadelor României din străinătate (vezi aici).
Având în vedere aceste fapte, Comitetul Executiv al FRJ MediaSind a solicitat  premierului Victor Ponta să-i retragă sprijinul politic acordat şefului SRR iar Parlamentului să demită persoanele ce se fac vinovate de abuzurile din Radiodifuziunea Naţională”.
Până vom afla cine-l ține în cizme pe Ovidiu ”Adrian” Miculescu, al cui e el de fapt, când va fi retras în centrală și câți bani și-a tras Nistorescu, taxatorul din ”autobuzul” presei lui Voiculescu, din toată afacerea, n-ar strica să urmărim una dintre emisiunile difuzate la emisiunea By Alexa (Nașul TV) la care au fost invitați sindicalistul Adrian Valentin Moise și jurnalistul Tiberiu Lovin:

Dan Badea

NU UITA că Transilvania e pământ românesc, chiar dacă suntem ”un popor imbecil de tolerant” cu ungurii și alți alogeni!

Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.

Am descoperit destul de târziu, spre rușinea mea, un text scris în urmă cu câteva luni de un profesor sârb, cunoscător de istorie dar și de limba română, care a prezentat în mod magistral adevărul despre istoria ungurilor și pretențiile lor absurde, demonstrând încă o dată că somnul politicienilor naște hortyști pe pământ românesc.

Ungurii nu sunt decât niște  alogeni proveniți din Asia, în urmă cu mai bine de un mileniu,  cu pretenții asupra unui teritoriu care nu le-a aparținut decât vreme de câțiva ani, timp în care au procedat precum hoardele mongole când cucereau vreun cătun din pustă și-l treceau prin foc și sabie, ucigând de-a valma copii, femei și bătrâni, așa cum au procedat hoardele hortyste în satele românești Ip și Trăsnea, în toamna lui 1940, după Diktatul de la Viena.

Execuție hortystă a doi tineri români
Execuție hortystă a doi tineri români

Înainte de a prezenta textul scris de profesorul sârb, reamintesc declarația unui supraviețuitor român al satului transilvănean Ip, ocupat de ungurii care au ucis, într-o singură noapte, 157 de români, spintecând cu baionetele copiii sau burțile femeilor ce stăteau să nască, împușcând cu lașitate și cruzimea specifice urmașilor sălbaticului Attila, bătrâni, femei și copii, declarație apărută într-un cotidian central, dar și într-un film realizat de Manuela Morar (MDV Film 2006) și postat pe Youtube. Alți 87 de români au fost uciși în satul Trăznea. Crimele nu pot fi uitate, mai ales de către supraviețuitorii acelor masacre.

Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)
Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)

În total, după Diktatul de la Viena, au fost masacrați aproximativ 1000 de români! Uciși doar pentru că erau români!

Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!
Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!

Iată declarația unuia dintre supraviețuitorii din Ip, Gavril Butcovan:

În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalți doi frățiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliță, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitați. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Gavril Butcovan

Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <<Unde ești maică?!>>, a fost secerată de gloanțele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rânind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruță. Cred și astăzi că șansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu față la pământ, în timp ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membri ai familiei. Pe lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan, de 12 ani, și Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”(…)

„ Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.” (…)

„Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toți consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyști. Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest viața în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a horthyștilor cel puțin 3 familii de români. Cu siguranță, dacă acțiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulți care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, și în mod sigur numărul celor uciși era mult mai mic.

Declarația unui supraviețuitor al masacrului din noaptea de 13/14 septembrie 1940 din localitatea IP,  Gavril ButcovanGARDIANUL din data de 02.09.2008 – “68 de ani de la Dictat. Mărturii despre masacrele de la Ip și Traznea

Iată, pentru cei care vor să afle mai multe despre acele vremuri, și alte declarații ale câtorva supraviețuitori, din IP, Trăznea sau Sărmaș, în filmul cutremurător de mai jos, numit ”NU UITA!” și realizat de Manuela Morar (NDV Film, 2006)

Așadar, aflu recent că profesorul de istorie sârb Miodrag Stanojevic, din Voivodina, aflat în trecere prin Satu Mare a transmis redacției unui  cotidian local, Gazeta de Nord Vest, o scrisoare ca reacție la un material publicat pe 4 decembrie 2012 în jurnalul sătmărean, ”Afront adus românilor pe bani europeni”, semnat de Szasz Lorand.

Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina
Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina

Era vorba în acel articol de o lucrare (ghid turistic bilingv) publicată de unguri, din fonduri europene, lucrare în care românii erau umiliți și numiți ”olahi” (în ediția maghiară) sau ””vlahi” (în ediția în lb română), sau ”popor primitiv”, de parcă noi eram alogeni în Europa, veniți pe cai, cămile sau catâri din Asia cu mai bine de un mileniu în urmă, la fel ca țiganii din India.

Textul sârbului Stanojevic, depășește ca valoare și claritate orice text scris de un istoric român contemporan pe tema ungurilor și a aberațiilor lor cu ”Ținutul secuiesc” și ”schimbarea articolului 1 din Constituție” sau ”autonomie pentru caii lui Attila” etc. etc.

Iată scrisoarea profesorului sârb de istorie pe care, chiar dacă au publicat-o numeroși alți români, nu pot să n-o trec și eu în lista materialelor extrem de importante pentru înțelegerea fenomenelor cu care ne confruntăm la noi acasă, pentru că suntem un popor prea tolerant cu alogenii a căror obrăznicie începe să devină prea enervantă pentru a mai fi tolerată.

Dan Badea

Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.

    Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:- fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.

    Vă propun un exerciţiu de imaginaţie:

Ce s-ar fi întâmplat dacă:

    – un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos

    – un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)

    – un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.

    Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:- ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie.

    Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”?

    Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.

    De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina?

    Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

        Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie.

    Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

    Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

  în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad.

Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic).

Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

 

Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.

Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei.

  În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi).

De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc.

  Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).

   – În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.

În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

cowboy unguri in pusta, urmașii lui Attila
Cowboy unguri, de la mama lor, in pusta – demnii urmași ai lui Attila

În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri.

Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel).

Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).

    – În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei.

Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy - criminal de război.
Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy – criminal de război.
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii...
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii…

 

Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania?

    Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.

Placuță comemorativa din Ip.
Placuță comemorativa din Ip.

    În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.

Placuță comemorativă la Trăznea
Placuță comemorativă la Trăznea

În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:

un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.

    Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge.

    Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.

profesor Miodrag Stanojevic

 

 

 

 

 

 

 

 

Felicitări profesioniștilor antiteroriști din SRI în operațiunea ”răpirea/extragerea lui Hayssam”!

Hayssam si protectorul sau, așezat cuminte pe birou, Adrian Năstase…

În urma unei operațiuni reușite a specialiștilor din Brigada Antiteroristă a SRI, teroristul Omar Hayssam a fost adus în țară pentru a-și ispăși pedeapsa primită din partea justiției românești, președintele Traian Băsescu afirmând recent, într-o conferință de presă, că aducerea acestuia în România s-a făcut ”printr-o acțiune neautorizată desfășurată pe teritoriul altui stat”(!). 1732215-mediafax-foto-bogdan-maran

Întâlnire dintre Omar Hayssam și PSD-istul (pe atunci), traseist cu ștate vechi, Gabriel Oprea
Întâlnire dintre Omar Hayssam și PSD-istul (pe atunci), traseist cu ștate vechi, Gabriel Oprea

Președinția a dat, astăzi, un Comunicat de presă prin care a anunțat finalizarea operațiunii ”răpirea/recuperarea” teroristului condamnat definitiv de instanțele românești, Omar HAYSSAM. 

SRI
Profesioniști anti-tero

În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar

Hayssam cu Iliescu la masă
Hayssam cu Iliescu la masă

Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak stabilită de instanţele româneşti este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român.

Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, mulţumeşte instituţiilor şi ofiţerilor implicaţi în această amplă operaţiune, care, timp de mai bine de 5 ani, au urmărit cu tenacitate să-l aducă în ţară pe domnul Omar Hayssam pentru ispăşirea pedepsei.”.

Departamentul de Comunicare Publică
19 Iulie 2013

Pentru cei care nu știu, Hayssam a fost protejatul și partenerul de afaceri al consilierului nr1 al lui Adrian Năstase, Ristea Priboi.

Ristea Priboi, fost ofițer SIE si consilier (detasat de la SIE)! al lui Adrian Năstase, prietenul si partenerul de afaceri al lui Hayssam din anii 90
Ristea Priboi, fost ofițer SIE si consilier (detasat de la SIE)! al lui Adrian Năstase, prietenul si partenerul de afaceri al lui Hayssam din anii 90
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Dan Radu Rusanu, unul dintre apropiatii lui Hayssam din anii 90
Dan Radu Rusanu, unul dintre apropiatii lui Hayssam din anii 90

De asemenea, același Hayssam a fost extrem de apropiat de liderii PSD, precum Gabriel Oprea, Viorel Hrebenciuc dar și de lideri ai PNL, cum este fostul ziarist-șantajist Sorin Roșca Stănescu, Dinu Patriciu sau subordonații din finanțe ai lui Dan Radu Rușanu (vezi AICI). De asemenea, este de notorietate că Hayssam a fost și sponsor oficial al PSD.

Omar Hayssam, pe lista oficială a sponsorilor PSD din 2004, cu 560 milioane lei! A se reține, asta este suma oficială!
Omar Hayssam, pe lista oficială a sponsorilor PSD din 2004, cu 560 milioane lei! A se reține, asta este suma oficială!

P.S Fiind primul dintre ziariștii care au dezvaluit legătura de afaceri a lui Hayssam cu Ristea Priboi, reproduc mai jos articolul scris de mine pentru Evenimentul zilei din 12 februarie 2001, articol pe care l-am semnat insă cu O.C.Hogea (eram platiti la normă, deci semnam cate doi, fie ca scriam eu, fie ca scria el!) care avea să ducă la îndepărtarea lui Ristea Priboi, partenerul de afaceri al lui Hayssam, din fruntea Comisiei parlamentare de control a SIE.

Aceasta a fost o mare victorie a PRESEI împotriva securiștilor infiltrați în parlamentul României!

Este, așșadar, un articol de care și astăzi sunt mândru, pentru că, astfel, l-am scos din subteranele patriei pe cel care lucra, în umbră, pentru propășirea PSD, dar și pe cel care, provenit din SIE, controla SIE din partea societății ”CIVILE”!

Deputatul PDSR, sef al Comisiei SIE, si-a ascuns apartenenta la serviciile secrete

 Ristea Priboi – traiasca securistii vechi si noi!

 

Deputatul PDSR, sef al Comisiei SIE, si-a ascuns apartenenta la serviciile secrete

Ristea Priboi, deputat PDSR de Vrancea, a fost numit saptamina trecuta presedinte al Comisiei Parlamentare pentru exercitarea controlului asupra activitatii Serviciului de Informatii Externe (SIE). Conform uzantelor, atit el, cit si ceilalti membri ai comisiei au declarat, sub juramint, ca nu au colaborat cu structurile fostei Securitati si ca nu fac parte din cadrele Serviciului de Informatii Externe sau ale altor servicii secrete de informatii. Din datele de care dispunem, referitoare la proaspatul director Priboi, rezulta ca, intr-adevar, el n-a fost „colaborator” al Securitatii, ci chiar ofiter de Securitate ceea ce, cu siguranta, e altceva. De asemenea, a fost, timp de sapte ani, dupa decembrie 1989, ofiter superior al Serviciului de Informatii Externe. Prin numirea fostului ofiter Priboi in fruntea Comisiei SIE, societatea civila a pierdut, pentru prima data dupa decembrie 1989, controlul asupra unuia dintre cele mai importante servicii secrete romanesti. Controlul parlamentar asupra activitatii serviciilor de informatii era de altfel singura cale prin care cetateanul roman avea, cit de cit, siguranta ca practicile vechii Securitati nu se vor mai repeta.

Cinci ani la post, in coasta Angliei

Pina in decembrie 1989, Priboi a fost ofiter al Serviciului de Informatii Externe (CIE) din cadrul fostului Departament al Securitatii Statului. A fost sef de birou pentru spatiul Marea Britanie din cadrul Serviciului Scandinavia si zona Anglo-Saxona, compartimente aflate in structura si obiectivul fostului CIE, mai precis in cadrul fostei UM 0199 (Divizia Europa). Priboi s-ar fi aflat mai intii sub comanda lui Dumitru Ciobanu (maior devenit dupa 1990 general SIE si sef al Diviziei Contrainformatii Externe), iar apoi, sub comanda capitanului Monda (fost la post la Paris) si ar fi facut parte din noua generatie de conducatori tineri promovati in CIE. Ristea Priboi declara insa ca, inainte de a lucra in centrala de la Bucuresti impreuna cu Ciobanu, a fost cinci ani la post in strainatate, unde s-a intersectat pentru o scurta perioada si cu Dumitru Ciobanu. Nu confirma insa relatia cu capitanul Monda. „N-am ramas un simplu sef de birou, ci am ajuns chiar la conducerea unei directii pe spatiul Europa si America, dupa 1990”. Sfinta coincidenta romaneasca face ca in perioada 1994-1996 sa existe o „simbioza” perfecta intre Adrian Nastase, presedintele Camerei Deputatilor de atunci, si consilierul Priboi. Astfel, intre anii 1992 si 1996, Adrian Nastase a detinut si functia de presedinte al Grupului  parlamentar de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, adica exact cu zona „baleiata” informativ, pina in 1990, de catre ofiterul de securitate Ristea Priboi. Nu e greu de imaginat uimirea si sila englezeasca la aflarea vestii ca sfetnicul de taina al lui Nastase este unul dintre cei care s-au ocupat, din partea regimului Ceausescu, chiar de Marea Britanie. O alta informatie care ne-a atras atentia face referire la posibila implicare a ofiterului Priboi in operatiunile tip AVS (Aport Valutar Special) ale fostului CIE, Priboi fiind privit drept unul dintre cunoscatorii modului in care s-au ingrosat conturile in valuta ale fostei nomenclaturi comuniste. Ristea Priboi a negat orice legatura cu acest tip de operatiuni, asigurindu-ne ca nu s-a ocupat decit de „informatii politice” fara vreo legatura cu operatiunile de tip AVS. N-a negat insa faptul ca, timp de cel putin un an, a fost coleg „la post” in Anglia cu celebrul colonel Constantin Anghelache (actualmente in conducerea clubului de fotbal Rapid), seful compartimentului ultraconfidential AVS (UM 0107- AVS) din SIE pina in decembrie 1989, unitate care nu trebuie confundata cu cealalta UM 0107 din CIE, cunoscuta sub numele de „ICE Dunarea”.

 

Detasat de Ioan Talpes pe linga Adrian Nastase

Oficial, legatura de serviciu dintre ofiterul SIE Ristea Priboi si Adrian Nastase dateaza din 1994. „Atunci s-au creat patru posturi de consilier la cabinetul domnului Adrian Nastase, presedintele Camerei Deputatilor. Unul dintre posturi era cel de consilier pentru aparare, ordine publica, siguranta nationala si relatii internationale. Domnul Adrian Nastase i-a cerut lui Ioan Talpes, printr-o adresa oficiala, detasarea unui ofiter de la SIE. Desi eram atunci la post in Bulgaria, eu am fost cel desemnat de catre Talpes. In 1996, am prelungit detasarea cu un an pentru ca in 1997, datorita restructurarii din SIE, am fost trecut in rezerva. Am ramas insa consilier si dupa aceasta data, numai ca de acum, fiind proaspat pensionar, m-am angajat la biroul parlamentar, cu carte de munca” – afirma actualul presedinte al Comisiei SIE.

 

„Mina dreapta a domnului Nastase”

In general, activitatea lui Priboi in slujba PDSR este discreta si necunoscuta profanilor. Anul trecut, fostul sef al Comisiei parlamentare de control al SIE, deputatul PNL George Serban, a declarat ca, in perioda mandatului sau de presedinte al comisiei amintite, a constatat anumite scurgeri de informatii din SIE si  numindu-l pe unul dintre beneficiari: „domnul Priboi – mina dreapta a domnului Adrian Nastase la Camera Deputatilor”. La acea ora Ristea Priboi era deja subordonatul direct al lui Viorel Hrebenciuc in cadrul Echipei Centrale de campanie electorala a PDSR. Postul ocupat de Priboi in schema de campanie era acela de sef al Directiei Resurse Financiare, un post-cheie in strategia oricarui partid care vrea sa cistige alegerile.

In afaceri cu arabi aclimatizati

In paralel cu activitatea de partid, Ristea Priboi s-a implicat, cum ii sta bine oricarui fost ofiter de securitate, si in afaceri. Oficial, figureaza doar ca membru in consiliul de administratie al unei societati cu actionari majoritari din Siria. Este vorba despre firma „IAPIT DIVERTIS SA”, infiintata in 1991 cu un capital social de 12,8 miliarde lei (din care 747.200 de dolari). Printre obiectele de activitate ale societatii „IAPIT” regasim: constructii metalice, comert cu ridicata si amanuntul, transporturi rutiere de marfuri, jocuri de noroc etc. Actionarul majoritar este societatea „UNO INTERNATIONAL EXIMP” SRL (72,32%), firma care apartine sirienilor Mahmoud Khaled Omar (10%) si Omar Hayssam (90%), ultimul fiind si cetatean roman. Nu stim de cind dateaza legatura colonelului (r) Ristea Priboi cu cei doi afaceristi sirieni. Pina in 1989, toate relatiile securistilor cu cetateni straini erau strict monitorizate, majoritatea strainilor aflati atunci in legatura directa a unui ofiter fiind racolati de Securitate. Dupa 1990, vechile relatii au adus mari beneficii securistilor intrati in politica si afaceri. Asa se face ca multi dintre asociatii straini ai unor fosti ofiteri sint chiar agentii acestora din anii de glorie ai fostei DSS. In cazul de fata, fara a ne lansa in speculatii ieftine, se poate gasi totusi o legatura de continuitate intre Securitate si cei doi afaceristi sirieni. Astfel, anul trecut a aparut intr-un cotidian central o declaratie facuta de Omar Hayssam: „80% din importurile de tractoare (facute de Siria – n.n.) sint romanesti, un merit aici avindu-l si unchiul meu, Farzat Mahmud”. Aflam astfel ca, de fapt, Hayssam este nepotul unui sirian care s-a implicat intr-o afacere controlata, evident, de catre CIE, institutie in care a servit mai multi ani si Ristea Priboi. Ex-ofiterul CIE-SIE ne-a asigurat insa ca niciodata pina in 1996, in intreaga cariera de ofiter, nu a avut relatii cu vreun arab. „Pina in 1989, dar si dupa acest an, eu m-am ocupat exclusiv de Europa si America. Atit. De-abia in 1996 am fost pentru prima oara intr-o tara araba, cind l-am insotit pe domnul Nastase in Libia”, spune Priboi.

Securistul care educa

O preocupare inedita a lui Priboi, dincolo de consilierea directa a lui Adrian Nastase, ne pune insa pe ginduri. Ex-ofiterul SIE, azi proaspat deputat de Vrancea, e interesat de educarea noii generatii facind concurenta pe fata Aliantei Civice. Astfel, in 1996 s-a infiintat „Asociatia Romana pentru Educatie Democratica” (ARED) al carei presedinte a fost nimeni altul decit Ristea Priboi. Daca numirea lui Priboi in fruntea ARED s-a facut o data cu infiintarea acestei asociatii, deci in vreme ce personajul era ofiter activ al Serviciului de Informatii Externe, atunci avem de-a face cu o grava imixtiune a SIE in societatea civila. Asociatia amintita, cu sediul in Bucuresti, str. Ion Campineanu nr. 2, a fost infiintata in aprilie ’96 si are ca „domenii de interes” educatia si invatamintul, apararea drepturilor cetatenesti, cooperarea internationala, iar ca „grup-tinta”, tinerii, studentii si grupurile profesionale. Suna foarte frumos, dar avind in vedere stelutele aurii aflate zeci de ani pe umerii presedintelui asociatiei, nu e exclus ca ARED sa fie doar un paravan pentru cu totul altceva.

„N-am fost colaborator, am fost ofiter”

Intrebindu-l pe deputatul Priboi de ce n-a declarat ca a fost ofiter al fostei, dar si al actualei Securitati, chiar daca intre timp ea si-a schimbat numele, acesta ne-a spus ca nu asta i s-a cerut. „Ceea ce s-a cerut membrilor Comisiei SIE a fost sa declare daca au fost «colaboratori», nu daca au fost ofiteri. Eu n-am fost colaborator. Eu am fost ofiter. De altfel, cind mi-am depus candidatura pentru Camera Deputatilor,  Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) m-a verificat in arhive si a trimis o adresa din care rezulta ca nu am fost colaborator. E lucru deja cunoscut”, spune presedintele Priboi. „Cunoscut de cine?”, am intrebat. „De presedintele partidului”, a raspuns, scurt, presedintele Comisiei SIE.Una dintre concluziile pe care le putem trage in urma celor expuse mai sus este: Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) are, in fapt, perfida menire de a-i „spala” pe fostii securisti si de a le permite reintegrarea, pe usa din fata, in politica si administratie. Functionarii CNSAS au fost incapabili sa afle adevarul despre trecutul ofiterului Priboi inainte de a-i da un certificat de „buna purtare”.

 Dan Badea, O.C.Hogea, Evenimentul Zilei din 12 februarie 2001

Dan Badea

Borboly Csaba, președintele CJ Harghita – între Apostolul PAUL și ”Apostolul” PAULA (Codruța Kovesi), de la DNA

Îndepărtarea temporară a udmr-istului Borboly Csaba din fruntea Consiliului Județean Harghita, pentru fapte grave de corupție documentate de către Serviciul Teritorial Târgu-Mureș al DNA a fost și este interpretată de către conducerea UDMR drept un abuz politic comis de autoritățile române.136

Acuzat cu dovezi că a drenat importante fonduri publice către apropiați de-ai săi (este vorba despre șapte sute de mii de euro), dar și că și-a primit șpaga corespunzătoare, operațiune specifică indivizilor puși pe căpătuială, groful UDMR Borboly Csaba, pregătit la Budapesta, invocă și el aceleași motive politice, considerându-se o victimă dar și un trimis pe pământ al Apostolului Paul!

apostolul Paul

Apostolul Paul
Apostolul Paul

La ultimul congres al UDMR, unde a fost primit cu urale ca orice inculpat aflat în malaxorul justiției, el l-a invocat pe Apostolul Paul (gândindu-se probabil, inconștient, la ”apostolița” PAULa Codruta Kovesi, șefa DNA – altfel îl invoca pe Apostolul Morar!) care le-a transmis credincioșilor, peste secole, mesajul că ”sunt mai multe lupte în fața noastra decât în spatele nostru”, promițând că el nu se va lăsa descurajat și le va purta cu credință pe toate.

Apostolul Paul, în ultima etapă a vieții sale, în mijlocul celei mai mari încercări a existenței sale, a formulat una din cele mai relevante mesaje ale Bibliei. Acest mesaj ni se adresează și nouă, este valabil și pentru liderii comunității noastre și ne avertizează, că este de datoria noastră să purtăm aceste lupte, să parcurgem întregul drum pe care am pornit, și mai ales să ne păstrăm crezul. Sunt mai multe lupte în fața noastră decât în urma noastră. Dar promit că vom duce la capăt lupta și ne vom păstra credința” – a concluzionat  Borboly Csaba.

Tânărul Borboly, care cerea 10% dintr-un contract, sub formă de sponsorizare pentru o asociație umanitară (”Asociația pentru Ciuc”), bani cu care să-și termine viloiul din Miercurea Ciuc, a semnat ilegal deconturi de 3 milioane de lei pentru două firme în mai puțin de o lună, adică de aproximativ 700.000 de euro, bani încasați ilegal de apropiați de-ai săi abonați la contracte cu statul.

Indiferent de lucrarea Domnului, prin Apostolul Paul – invocată de inculpatul Borboly, lucrarea DNA prin Apostulul Paula (Codruța Kovesi) spune că

Apostolul PAULA (Codruța Kovesi) - foto: jurnalul.ro
Apostolul PAULA (Codruța Kovesi) foto: jurnalul.ro

inculpatul Borboly Csaba a dispus în mod nelegal și nejustificat, în luna decembrie 2010, decontarea sumei de 1.888.914,20 lei în favoarea constructorului SC STRAVIA GROUP SRL pentru o serie lucrări de reabilitare a unui drum județean. Plata s-a făcut în condițiile în care prețurile firmei care a câștigat licitația erau cu mult mai mari decât cele ale firmei excluse din procedura de licitație, în care dirigintele de șantier nu a fost de acord cu acceptarea la plată a lucrărilor și în condițiile în care proiectul inițial nu fusese respectat în ce privește grosimea asfaltului și nici nu exista o dispoziție de modificare a acestui proiect. Prejudiciul produs în dauna județului Harghita prin această activitate este evaluat la suma de 629.178,85 lei și un folos material echivalent pentru SC STRAVIA GROUP SRL”.

Mai mult, tot în aceeași lună, mai exact în perioada 27-29 decembrie 2010,

”același inculpat a dispus în mod nelegal și nejustificat decontarea sumei de 672.051,59 lei în favoarea constructorului SC STRAVIA GROUP SRL și a sumei de 496.632,84 lei în favoarea constructorului SC BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, în ambele cazuri pentru materiale lăsate în custodie. Aceasta, deși bunurile respective nu existau în fapt și în condițiile în care angajarea cheltuielilor de către Consiliul Județean a avut loc la finalul lunii decembrie 2010, deși era evident că cele două firme nu mai aveau timpul necesar ca până la data de 31 decembrie 2010 să facă lucrările angajate, de reabilitare a unor tronsoane de drum județean. În plus, inculpatul cunoștea că procesele verbale de custodie s-au realizat în fals, prin antedatare și prin inserarea nereală că bunurile există ca atare, că au fost recepționate efectiv și au fost predate către reprezentanții celor două firme constructoare”

Ca lucrarea să fie perfectă, el a fost documentat și cerând sfânta șpagă de 10% de la una dintre firmele preferate, Bridge Road Construct, conform documentelor DNA.

Fragment din Comunicatul DNA din 13 mai 2013
Fragment din Comunicatul DNA din 13 mai 2013

”În calitate de președinte al Consiliului Județean Harghita, după efectuarea de către Consiliu, a plății sumei totale de 496.632,84 lei către S.C. BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, jud.Harghita, inculpatul Borboly Csaba i-a pretins în mod repetat, în perioada 29 decembrie 2010 – ianuarie 2011, administratorului de fapt al S.C. BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, prin intermediar, să îi remită 50.000 lei ( 10% din suma decontată) disimulată sub formă de sponsorizare către „Asociația pentru Ciuc” Miercurea Ciuc” spune lucrarea ucenicilor ”Apostulului” PAULa Codruța Kovesi, șeful DNA.

Prins așadar la furat, ca ultimul dintre borfași, șeful UDMR Ciuc face acum presiuni, aflăm, pentru a reveni cât mai repede în fruntea Consiliului Județean Harghita, el fiind un important ordonator de credite în inima HAR-COV-ului dominat de obsesia steagului secuiesc.

În urmă cu doi ani, Borboly Csaba mai fusese în atenția DNA, acuzat fiind de un anonim că și-ar fi construit o parte din viloiul din Miercurea CIUC (Denes Laszlo nr.11) cu bani primiți de la o firmă care câștigase un contract cu CJ Harghita, pentru lucrări la spitalul județean din Miercurea Ciuc, precum și că ar fi vândut cu 50.000 de euro un apartament ce valora aproximativ 20.000 de euro, cumpărătorii fiind, desigur, socrii săi! Asta miroase, chiar și în ungurește, a spălare de bani pe rit nou. La acea dată, DNA a oprit cercetările pe motiv că nu sunt probe suficiente. Acum însă, dosarul de la DNA e mai gros decât Biblia din care a citat Borboly Csaba la ultimul Congres UDMR.

Sigur, DNA a formulat împotriva președintelui CJ Harghita, 9 capete de acuzare pentru încălcarea a șase articole din Codul Penal: ”două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, ambele în formă continuată, luare de mită în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, două infracțiuni de instigare la uz de fals, două infracțiuni de fals intelectual și denunțare calomnioasă”.

În aceste condiții, lideri ai UDMR au formulat și ei, că așa e regula, acuzația de persecuție politică a tânărului Borboly, numind-o ”un act josnic de intimidare”. Pe 14 mai a.c.. a doua zi după reținerea lui Borboly Csaba, extremiștii maghiari în frunte cu groful Tamas Sandor, președintele CJ Covasna, Antal Arpad Andras, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Petres Sandor, locțiitorul la comandă al CJ Harghita, si alți câțiva primari din așa-zisul ”Ținut Secuiesc”, au adunat mai multe neîmpliniri ordonate de Budapesta și le-au înșirat ca fiind persecuții

fragment din protestul extremistilor unguri
fragment din protestul extremistilor unguri

la care sunt supuși de la Trianon încoace.

”Noi, liderii administraţiilor publice locale ai Uniunii Democrate Maghiare din România din Ţinutul Secuiesc, am primit vestea reţinerii colegului nostru Borboly Csaba cu surprindere şi indignare. Pentru noi este evident că reţinerea preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita este un act josnic de intimidare. Avem convingerea că acţiunea DNA de luni este parte a procesului în care au fost târâţi numeroşi oameni politici ai Uniunii. În ultima perioadă s-au accentuat şi s-au înmulţit în mod vizibil atacurile la adresa comunităţii noastre: au demarat renaţionalizarea Liceului „Székely Mikó”, i-au persecutat şi hârţuit pe artizanii produselor secuieşti, au vrut să retragă manualele de istorie a secuilor, în multe localităţi din Ţinutul Secuiesc au vrut să îndepărteze simbolurile comunităţii noastre, steagul secuiesc, au dorit să limiteze utilizarea limbii noastre acolo unde de altfel acest lucru este prevăzut de lege. Liderii centrali şi locali ai Uniunii s-au opus de fiecare dată, au respins atacurile şi au căutat soluţii pentru a

finalul protestului extremiștilor unguri din Har-Cov
finalul protestului extremiștilor unguri din Har-Cov

planarea conflictelor. Borboly Csaba a acţionat tocmai în acest sens. Şi-a făcut treaba, a continuat munca, şi a reprezentat cu forţă cauza pentru care luptăm cu toţii: apărarea drepturilor și simbolurilor comunităţii secuieşti. Nu este întâmplătoare nici data aleasă de procurori. Borboly Csaba, gazda celui de al 11-lea Congres UDMR a fost reţinut cu 10 zile înaintea acestui important eveniment politic de la Miercurea Ciuc” au afirmat extremiștii citați.

 

Presiunile pentru anularea ultimei decizii de suspendare pentru 30 de zile a prezenței sale în fruntea CJ Harghita, vor continua, această perioadă expirând la sfârșitul săptămânii în curs.

Motivul invocat de apărătorii lui Borboly este blocarea mersului normal al activității la nivel de Consiliu Județean, ceea ce este cu totul fals.

Consilul Județean Harghita merge cu motoarele duduind din plin. De la arestarea pentru 24 de ore a președintelui CJ Harghita și pînă în urmă cu trei săptămâni, deci în aproximativ o lună de zile au fost date nu mai puțin de 68 de Hotărâri de Consiliu!,mai multe decât în perioada anterioară, când la conducere s-a aflat inculpatul Borboly Csaba. Se poate verifica vrednicia locțiitorului la comandă, Petres Sandor, vicepresedintele CJ Harghita, pe site-ul instituției.

Borboly Csaba nu a fost suspendat și de pe site-ul Consiliului Județean Harghita, unde joacă la dublu!
Borboly Csaba nu a fost suspendat și de pe site-ul Consiliului Județean Harghita, unde joacă la dublu!

Și atunci care-i graba? Borboly Csaba trebuie lăsat să se bucure de familie, așa cum singur a afirmat, concediul forțat la care-l obligă Curtea de Apel Târgu Mureș fiind benefic pentru el și familia lui.

Și pentru că tot au fost înșirate, mai sus, anumite neajunsuri ale maghiarimii, adunate de la Trianon încoace, trebuie să existe cineva care să le dea peste nas celor care, pe pământ românesc, nesocotesc legile statului român.

Invocarea de către extremiștii unguri a cazului Liceului „Székely Mikó” are o bătaie extrem de lungă!

Deși la mijloc este vorba despre o chestiune strict juridică, în care un imobil a fost retrocedat în mod ilegal, prin încălcarea atribuțiilor a trei inculpați, membri ai unei comisiide restituire, Eparhiei Reformate din Ardeal, președintele extremist al UDMR, Kelemen Hunor, a afirmat că este vorba despre ”o renaționalizare a proprietăților care au fost naționalizate de comuniști și care au fost retrocedate în anii ’90 și dupa 2000”, deși clădirea Liceului „Szekely Miko” nu a făcut niciodată parte din patrimoniul Episcopiei Reformate din Ardeal.

Conform oficialilor români, Ministerul Administratiei Publice stabilise că imobilul respectiv nu putea fi retrocedat in baza OUG Î83/1999. ”In principal, retrocedarea s-a făcut în baza unui extras de carte funciară nevalabil, emis in 1990, cât și a Cărții Funciare care nu avea traducere autorizata în limba română, documente care fusesera depuse în fotocopie de Eparhia Reformata din Ardeal. Prin aceste fapte, acuzații (Marko Attila-Gabor, Marosan Tamas și ce Silviu Clim) au prejudiciat statul român cu aproximativ 1.300.000 de euro, reprezentand valoarea imobilului”.

Recent, la jumătatea lunii trecute, lobby-ul evreiesc maghiar de la Wasghinton a determinat 20 de congresmani americani, 13 republicani și 7 democrați, membri ai Camerei reprezentanților, să-i scrie secretarului de Stat John Kerrypentru a-i cere să exercite presiuni asupra României pentru ca aceasta să se ocupe de solicitările liderilor evrei şi creştini care revendică biserici, şcoli, spitale, orfelinate şi alte proprietăţi”.

Ungurii sunt, așadar persecutați în țara lor, căreia îi spun țară secuiască pentru că așa se traduce în ungurește cuvântul ”român”: ”secui”.

Borboly Csaba (tinerelul din centru), alături de groful pădurilor, Kersttoy, privind la de trimisul pe pământ al Apostolului Paul, cel cu fes roșu
Borboly Csaba (tinerelul din centru), alături de groful pădurilor, Kerestoy, privind la trimisul pe pământ al Apostolului Paul, cel cu fes roșu

Transformarea cazului Borboly Csaba dintr-o speță juridică, în care patru borfași sunt inculpați într-un dosar penal, într-un caz comandat politic este o aberație la fel de mare și de neacceptat (de orice om cu mintea întreagă) ca Ținutul Secuiesc.

Dealtfel, se poate vedea cu ochiul liber că, nemaifiind la guvernare, UDMR s-ar alia cu oricine le-ar da grofilor unguri de mâncare. Aceasta pentru că, dincolo de sentimentul unguresc al ființei, pentru grofii UDMR există sentimentul diavolesc al banului, amendat, iată, cu strictețe, de ”apostolul” PAULA Codruța Kovesi și ”ucenicii” săi de la Serviciul Teritorial Mureș al DNA.

Dan Badea

Apararea reputației procurorului arădean Marius Neculcea – un abuz sau o greșeală impardonabilă a CSM?

Un procuror arădean controversat și plin de ”bube” tocmai a câștigat locul doi la concursul pentru ocuparea postului de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În cel mai nefericit caz, pentru justițiabili, el va deveni adjunctul acestei instituții respectabile din vestul țării. Recent, el a obținut chiar și un certificat de bună purtare de la CSM, fiind virginizat după ce s-a prostituat participând, printre altele, la compromiterea unui procuror DNA, prin falsificarea unor stenograme și interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice ale unui cetățean apropiat de procurorul DNA, anume finul acestuia.

Marius NECULCEA, magistrat virginizat de CSM
Marius NECULCEA, magistrat virginizat de CSM

După ce, anul trecut Inspecția Judiciară a CSM a arătat în mod concret implicarea echipei de procurori conduși de Marius Neculcea, în operațiunea de compromitere a procurorului DNA, anul acesta, același CSM o întoarce ca la Ploiești contrazicându-se într-un mod care te revoltă în așa hal încât ai pleca în bejenie.

confirmare pressalert.ro – Inspectia judiciara mai 2012

Pe lângă toate acestea, surse din Arad, apropiate lui Neculcea povestesc întîmplări care, dacă ar fi verificate cu atenție, ar arunca în aer justiția arădeană. Individul este implicat în atâtea combinații încât te apucă groaza gândindu-te că s-ar putea să încapi pe mâna unui astfel de procuror și, nevinovat fiind, dar sărăntoc, să înfunzi pușcăria pentru că așa vrea mușchii lui de calibru 122 de mm. Mușchi de obuzier. În textul de mai jos am adunat câteva dintre informațiile sau ”legendele” cunoscute lumea magistraților arădeni, o lume în cadrul căreia nu te poți ascunde, oricât ai încerca, pentru că trebuie să te aștepți oricând să vină cineva și să-și șoptească, discret, sau sa-ți urle, în ureche, un ”ȘTIU CE-AI FĂCUT!”…

”Apararea reputației lui Neculcea” o contradicție în termeni!

Marius Neculcea, fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, un magistrat care a coordonat în urmă cu doi ani activitatea de compromitere a unui procuror din cadrul Serviciului Teritorial Timișoara al DNA, Dumitru-Lucian Dolcu, iar ulterior s-a implicat direct în mai multe acte grave de trafic de influență, conform informațiilor furnizate de surse din cadrul corpului de magistrați arădeni, a fost scos, recent, basma curată de Plenul CSM.

În urma apariției pe un site arădean (www.pressalert.ro)  a unui articol  în care se amintea faptul că magistratul Neculcea a participat cu personalul din dotare la compromiterea procurorului DNA Dolcu, informație preluată și de un post tv., Marius Neculcea a cerut Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) apărarea reputației profesionale, deși implicarea echipei conduse de el în operațiunea Dolcu a fost confirmată anul trecut chiar de către Serviciul de inspecție judiciară pentru procurori din cadrul CSM, printr-un document oficial.

Culmea, documentul în care este incriminată implicarea echipei Neculcea a fost realizat în cadrul unei alte anchete ce viza apărarea reputației procurorului DNA pe a cărui compromitere se mizase printr-o operațiune de o gravitate excepțională, în care fuseseră implicați magistrați din subordinea lui Neculcea și câțiva ziariști de la publicația lui Nistorescu (cotidianul.ro) și de la Adevărul (Anca Bărbură), pe post de răspândaci.

articolul mincinos din Adevărul
Articolul mincinos din Adevărul
dialoguri care nu au nicio legatura cu procurorul DNA (fragmente din articol Adevarul)
Dialoguri care nu au nicio legatura cu procurorul DNA (fragmente din articol Adevarul)
Comunicat DNA - dezinformare presa
Comunicat DNA – dezinformare presa

Documentul în care era incriminată deschis activitatea lui Neculcea se numește ”R A P O R T cu privire la rezultatul verificărilor efectuate urmare a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulate de către domnul Dolcu Dumitru-Lucian, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara” și poartă nr. 2887/IJ/930/SIP/2011.

 Page-1

Ce se întâmplase de fapt și cum a ajuns CSM ca la diferență de numai un an de zile să elibereze două rapoarte care se bat cap în cap?

Răspunsul nu poate fi decât unul politic deoarece, tehnic, este imposibil de admis și iată de ce.

 

 Contrabanda cu țigări ca justificare pentru interceptarea ilegală a finului unui procuror DNA

La începutul anului 2011, la un filtru organizat în județul Arad, într-un autoturism au fost descoperite 2000 de pachete de țigări de contrabandă, aduse din Serbia. Cazul a fost preluat spre soluționare, pe 20 ianuarie 2011, la cererea prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, Marius Neculcea, la nivelul acestei unități de parchet pe motiv că ”existau indicii de săvârşire a infracţiunii de spălarea banilor” (Raport CSM din mai 2012).

După acea dată a început circul compromiterii organizate și gratuite a procurorului DNA Dumitru-Lucian Dolcu de la Secția Teritorială Timșoara a DNA, soția sa fiind asociat la una dintre firmele implicate – spun autoritățile judiciare – în acțiunea de contrabandă.

Procurorul Lucian Dolcu
Procurorul Lucian Dolcu – victima prim-procurorului Marius Neculcea și a hingherilor de presă dezinformați si incapabili să mai verifice o informatie

Operațiunea a început prin punerea sub ascultare a telefonului finului procurorului Dumitru- Lucian Dolcu, care nu avea absolut nicio legătură cu acțiunea de contrabandă de țigări, procurorul care s-a ocupat de caz pretinzând că numărul de telefon al finului procurorului aparține unuia dintre contrabandiști. Sigur, autoritățile implicate au aflat rapid al cui este numărl de telefon ascultat, dar au preferat să tacă și să-l asculte, printr-o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, modificând chiar și stenogramele din care să rezulte că finul procurorului (PVLȘ) este contrabandistul cercetat care avea discuții cu procurorul DNA Dolcu. O discuție între fin și naș a devenit pentru echipa de ”profesioniști de doi bani” a prim-procurorului Neculcea, o convorbire între doi infractori periculoși. Deși pare incredibil, informațiile sunt confirmate de unul dintre procurorii de la Inspecția judiciară a CSM, în mai 2012, după ce presa locală (pressalert.ro) semnalase continuu fărădelegea infractorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

În ziua de 19 ianuarie 2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus prin ordonanţă, cu titlu provizoriu, autorizarea pe 48 ore, a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi două numere de telefon mobil, despre care s-a menţionat că există indicii că erau utilizate de către învinuitul L.S.A.”, iar ” prin referatul din data de 21 ianuarie 2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat instanţei de judecată confirmarea ordonanţei procurorului din data de 19 ianuarie 2011, precum şi autorizarea pe mai departe a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi cele utilizate L.S.A”.

Page-4

Ei bine, unul dintre aceste numere, aparținea finului procurorului Dolcu, Popescu Vicea Lorian Ștefan (P.V.L.Ș).

Conform procurorului-inspector de la Inspecția judiciară a CSM, pe acest număr de telefon a fost cerută, așadar, prelungirea termenului de interceptare după ce existau suficiente indicii că numărul de telefon nu aparține cotrabandistului L.S.A, ci finului procurorului DNA.

Iată ce a consemnat procurorul de la CSM în mai 2012, informații care ar fi trebuit să-l scoată pentru totdeauna din magistratură pe prim procurorul Marius Neculcea.

Începând cu data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare au avut suficiente elemente pentru a stabili că de la unul din posturile telefonice iniţiază şi primeşte apeluri exclusiv P.V.L.Ş.„LORI” (finul procurorurlui DNA – nota mea DB) iar nu L.S.A (contrabandistul – nota mea)

Astfel:

– pe data de 21 ianuarie 2011, când bărbatul „LORI” contactează şi discută cu „JOCO”;

– pe data de 24 ianuarie, când L.S.-A. ia legătura cu un domn, „P. V.L. Ş.”;

unele convorbiri conţineau elemente de identificare a interlocutorilor: de exemplu, dincolo de diferenţele semnificative de voce, în convorbirea purtată pe data de 20 ianuarie ora 13:59:04 Dolcu Dumitru-Lucian răspunde ”Da, Lory” deşi s-a consemnat ”Da, Boby”; în convorbirea din data de 21 ianuarie ora 13:27:04 Dolcu Dumitru-Lucian îşi întreabă interlocutorul dacă ”A. vine?”, iar A. era la vremea respectivă prietena lui Popescu Vicea Lorian Ştefan, nu a lui L.S.A. (a se vedea şi nota de relaţii dată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian);

– nu în ultimul rând, dacă s-ar fi făcut verificări la operatorul de telefonie Vodafone s-ar fi putut constata că nr. telefonic de la care a fost apelat/a apelat procurorul Dolcu Dumitru-Lucian este alocat, prin contract, persoanei fizice P.V.L.Ş. nu lui L.S.A. ori societăţii comerciale D.G.SRL Arad.

Un argument în plus este dat de faptul că pe data de 17 februarie 2011, însuşi procurorul a întocmit referatul prin care solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a ”convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor posturi telefonice,  utilizator P.V.L.Ş....”.

fragment din cadrull Raportului Inspectiei judiciare din cadrul CSM (mai 2012)
fragment din cadrul Raportului Inspectiei judiciare din cadrul CSM (mai 2012)

Faţă de argumentele mai sus arătate, se poate susţine că începând din data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare deţineau suficiente date că de la unul din posturile telefonice iniţia apeluri şi răspundea exclusiv P.V.L.Ş. nu L.S.A..

Se impune precizarea că notele de redare au rămas la dosarul de urmărire penală cu menţiunea că discuţiile au fost purtate între învinuitul L.S.A. şi procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

În plus, faţă de notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, la dosarul cauzei au fost depuse de către organele judiciare fişele – extras de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cuprinzând datele personale de identificare ale procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi ale soţiei acestuia D.D.P. (vol. I dosar de instanţă). Dacă am putea găsi o oarecare justificare a prezenţei acestor fişe la dosarul cauzei în ceea ce priveşte persoanele cercetate ori care au legătură cu acestea (de ex. părinţii unui învinuit, D.D.P. pentru că era unul dintre asociaţii societăţii comerciale unde deţinea părţi sociale şi învinuitul L.S.A.) ori a fişei-extras de la O.N.R.C. privind societatea comercială G.D.S.R.L. Arad, nu acelaşi lucru se poate spune despre fişa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian care nu avea nicio calitate procesuală.

Cu privire la acele aspecte din activitatea procurorilor ce ar putea constitui indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de articolul 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, respectiv „exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune”, Inspecţia Judicară s-a sesizat din oficiu, urmând a fi efectuate verificări”.

i
fragment din Raportul Inspectie Judiciare (mai 2012) din cadrul CSM

Tot atunci s-a concluzionat că se impune apărarea reputației procurorului DNA Dumitru Lucian Dolcu.

Page-13

Fabrica de diplome false de la Universitatea de Vest ”Goldiș”

Nouă luni mai târziu însă, presa a consemnat cazul unei ample descinderi în forță a procurorilor, polițiștilor DGA și jandarmilor la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, operațiune condusă de Parchetul General care viza destructurarea unei rețele de trafic de diplome, valoarea unei astfel de hârtii fiind de 500 de euro.

fragmentul subliniat a fost combătut, chipurile, de CSM, deși fiecare cuvânt este bine pus
Fragmentul subliniat a fost combătut, chipurile, de CSM, deși fiecare cuvânt este la locul său

Ei bine, cu această ocazie, pe site-ul pressalert.ro s-a reamintit faptul că în conducerea Universității era, cine oare?, chiar magistratul Marius Neculcea.

Printre cei care fac parte din consiliul de conducere al Facultății de Științe Juridice se află și procurorul Marius Neculcea, fostul șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, în mandatul căruia a fost instrumentat celebrul dosar “Executați-l pe procurorul Dolcu”. Abuzurile săvârșite de subordonații lui Neculcea, prin falsificarea interceptărilor telefonice, sunt anchetate acum de Consiliul Superior al Magistraturii.  – informa, pe 6 februarie 2013 pressalert.ro, caz preluat și de Antena 3, a doua zi dimineață.

Cum Marius Neculcea era implicat nu numai în compromiterea procurorului DNA dar, conform surselor mele din Arad, și în asigurarea trecerii unor examene contra unei sume de câteva sute de euro, bani încasați prin intermediul unui coleg mai tânăr de-al său, studenții de la ”Goldiș” cunoscând foarte bine filiera Neculcea, el s-a simțit vizat și a cerut deîndată CSM să-i repereze onoarea, cunoscut fiind că atacul este cea mai bună apărare.

Culmea justiției de pe Dîmbovița a fost atinsă luna aceasta, pe 10 iunie 2013, când, printr-un comunicat de presă, CSM comite unul dintre cele mai rușinoase/hilare acte din arhiva sa.

Astfel, răspunzând solicitării de apărare a reputației  profesionale a magistratului Neculcea (solicitare făcută, strategic, abia în 2013, nu atunci când Inspecția judiciară a CSM îl făcea praf și pulbere, iar Tribunalul Arad și apoi Curtea de Apel Timișoara au confirmat că dosarul fusese instrumentat în mod ilegal de Parchetul condus de Marius Neculcea, cazul fiind de competența DIICOT, deci dosarul ”Executați-l pe procurorul Dolcu!” a fost restituit procurorilor), Plenul CSM – varianta 2013, a dat publicității un comunicat menit parcă să transforme o prostituată de pe centură într-o virgină din Palatul de Cleștar, sau invers că în România valorile sunt inversate, deci se citește pe dos.

Cert este că onoarea magistratului care, în aprilie 2013, se înscrisese în cursa pentru ocuparea postului de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, era musai să fie spălată, altfel neștiindu-se dacă va fi validat în cazul în care ”controversatul” din Arad ar fi câștigat concursul.

Iată așadar ce spune acum, printre altele, CSM:

(…)”În urma verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, au rezultat următoarele:

– În articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L. (fapt confirmat deja, cum am arătat, de Raportul unui procuror inspector al aceleiași instituții, în mai 2012)

– De asemenea, s-a afirmat că procurorul şi subordonaţii acestuia, sunt cercetaţi disciplinar de către Inspecţia Judiciară. (am citat mai sus că la acea dată, Inspecția judiciară tocmai asta decisese).

– Sub aceste aspecte, inspectorii judiciari au evidenţiat că, prin rezoluţia nr. 700/IJ/230/SIP/2012 din 31.10.2012 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea cauzei privind activitatea procurorilor din cadrul PT Arad, întrucât nu existau indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată prin Lg. nr. 24/2012” – spun cei de la CSM.

Dar indicii pentru săvîrșirea altor infracțiuni, cum ar fi ascultarea/interceptarea ilegală a telefoanelor existau?

Sau instrumentarea ilegală și abuzivă a unui dosar doar pentru că așa vor mușchii umflați ai lui Neculcea nu e un indiciu de infracțiune prevăzută în Codul penal al României?

Prin urmare, zice CSM, ascultarea ilegală a unui telefon, falsificarea stenogramelor convorbirilor purtate și plasarea lor către presă, pentru compromiterea procurorului DNA Dolcu, nu erau indicii privind săvărșirea unei ilegalități, nici chiar a unei abateri disciplinare, dintr-acelea care se finalizează cu mustrare sau avertisment.

Trăim așadar în plin KAFKA!

Mai departe.

De asemenea, inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză”, CSM răspunzând unei întrebări pe care n-a pus-o nimeni câtă vreme nu de cercetarea unui procuror DNA era vorba, ci de compromiterea sa, fapt despre care Inspecția judiciară nu spune nimic.

Prin urmare, concluzionează CSMiștii, ”reţinând această împrejurare şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă”. Și așa a fost.

Finalul comunicatului Plenului CSM este apoteotic

Luând în considerare toate aspectele, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că afirmaţiile din cuprinsul articolului de presă şi dezbaterile televizate, prin natura lor şi impactul asupra opiniei publice, au adus atingere reputaţiei profesionale a domnului Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Plenul Consiliului a decis că cererea domnului procuror Marius Neculcea, de apărare a reputaţiei profesionale este întemeiată şi a procedat la admiterea acesteia”.

 Page-1

Page-2
Comunicatul CSM din 10 iunie 2013

Iată și reacția la comunicatul CSM al celor de la www.pressalert.ro

CSM falsifică informaţiile publicate de PRESSALERT.ro ca să-i apere reputaţia profesională a procurorului Marius Neculce

csm falsifica...

Consiliul Superior al Magistraturii a publicat, ieri, un comunicat de presă plin de informaţii mincinoase prin care anunţă că-i apără reputaţia profesională procurorului arădean Marius Neculcea, fostul şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Cererea a fost făcută “ ca urmare a publicării articolului „Amplă operaţiune la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, a procurorilor şi a DGA. Vezi cine sunt profesorii vizaţi”, postat pe site-ul www.pressalert.ro, la data de 6.02.2013 şi dezvoltarea acestuia în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată pe postul “TV Antena 3”, la data de 7.02.2013″.

Constatările Inspecţiei Judiciare încep cu o minciună, afirmându-se că “în articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L”. În realitate, în textul publicat nu s-a spus că dosarul îl privea pe procurorul Lucian Dolcu, de la DNA, ci că, în mod ilegal, au fost falsificate interceptările dintr-un dosar pentru a-l compromite pe acesta şi i-a fost lăsată fişa sa şi a soţiei de la Evidenţa Populaţiei în dosarul ajuns în instanţă, deşi nu aveau nici o calitate în dosar. Ba mai mult la afirmaţiile importante au fost puse linkuri către articolele publicate anterior, în care erau detaliate toate informaţiile, care până acum nu au fost sub nici o formă contestate de procurorul Neculce. 

Pornind de la această manipulare, CSM A anunţat că “ inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză. Reţinând această împrejurarea şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă”. Niciodată, PRESSALERT.ro nu a publicat niciodată informaţia că procurorii de la Arad l-ar fi anchetat pe procurorul DNA, ci că au încercat să-l discreteze, între cele două afirmaţii fiind o diferenţă enormă. În plus, printr-o sentinţă definitivă, dosarul în care s-au falsificat înregistrări telefonice şi la care am făcut referire a fost retrimis procurorilor arădeni, două instanţe constatând faptul că magistraţii care l-au instrumentat nu au avut competenţă, aceasta fiind a DIICOT.

De asemenea, în comunicatul CSM s-a afirmat că la ora redactării articolului, verificările în privinţa celor doi procurori erau încheiate, nefiind constatată nici o abatere.

În concluzie, “inspectorii  judiciari au apreciat că prin afirmaţiile, eronate din cuprinsul articolului de presă şi a dezbaterilor televizate, referitoare la persoana procurorului şi a independenţei şi imparţialităţii sale s-a indus, în mod indirect, ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar. (…) De asemenea, inspectorii au concluzionat că afirmaţiile sunt de natură să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la probitatea profesională, independenţa şi imparţialitatea procurorului şi au apreciat că a fost adusă atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei. ”.

Apărarea reputaţiei unui procuror de către CSM, folosindu-se informaţii false şi manipulări reprezintă, într-adevăr, un atac la credibilitatea Justiţiei.  PRESSALERT.ro va cere oficial Consilului Superior al Magistraturii retractarea informaţiilor false care au fost făcute prin intermediul comunicatului de presă, considerând că reprezintă o tentativă de îngrădire a libertăţii presei prin manipulare şi dezinformare, în caz contrar rezervându-şi dreptul de a acţiona conform normelor legale în vigoare.

 

Procurorul Marius Neculcea a fost astfel spălat și, în plus, i s-a cusut și ”himenul” cu ață gută, dintr-aceea groasă, rezistentă, folosită la prinderea peștilor răpitori din apele tulburi.

Numai că procurorul virginizat recent de CSM are bube așa de mari că nu se știe dacă există alifie pentru un tratament în libertate.

Surse arădene de toată isprava, magistrați cu vechi ștate în împărțirea corectă a dreptății, spun mult mai multe despre procurorul Marius Neculcea, un sforar de primă mână, spun ei, în zona de vest a țării.

Trafic de influență în cazul infractorului Gheorghe Bozgan, fost coleg la Oravița și exclus din magistratură în 1994

Deși presa nu a consemnat decât sporadic anumite mișcări de culise în sensul traficului de influență practicat de procurorul Marius Neculcea, în urmă cu patru ani el a intervenit pe lângă subalternul său, procurorul Florin Roman, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru a-i da SUP (Scoatere de sub Urmărire Penală – nr. 218/P/2007) unui vechi infractor arădean, Gheorghe Bozgan, fost coleg de-al lui de pe vremea în care erau amândoi magistrați în Oravița, devenit apoi infractor de drept comun.

Astfel, prietenul lui Neculcea de pe vremuri, a fost cercetat penal la începutul anilor 2000, pentru practicarea fără drept a profesiei de avocat, și a fost apoi condamnat în două rânduri, prima oară în 2007, la un an închisoare, iar a doua oară în 2009, la șase luni închisoare, pentru falsificarea probelor mijloacelor de probă în procese civile în care se implicase ca recuperator de creanțe fictive prin executări imobiliare.

Sigur, infractorul Bozgan care, când nu stă pe forumuri să comenteze despre apărarea legii, se recomandă ca fiind recuperator de creanțe, el înregistrându-se ca Persoană Fizică Autorizată (PFA) cu autorizația nr. 009127/13.11.2003 primită de la Primăria din Arad, activitatea sa infracțională fiind cunoscută în județ, dar faptul că are protecție la nivel înalt îl scutește de griji după ce și-a asigurat cazierul corespunzător pregătirii sale.

Cum spuneam Marius Neculcea, prin intermediul procurorului Roman, l-a scos pe 23 februarie 2009, din clenciul unui dosar penal în care era cercetat, alături de alții ca el, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, cumplicitate la uz de fals și instigare la fals în înscrisuri, plus mărturie mincinoasă, infracțiuni de care nu putea scăpa fără sprijinul fostului său coleg Neculcea, șeful procurorului care-l cerceta penal. A existat totuși o plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului (Florin Trăiănuţ Roman) de netrimitere în judecată (cf. art.278 ind.1 C.p.p.) din partea unui anume Dragoș Radu Dabîca. Un an mai târziu, pe 8 februarie 2010, instanța a pronunțat următoarea soluție:

În baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit. c Cod procedură penală admite în parte plângerea formulată de petenta Dabîca Elisabeta, împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 218/P/2007 din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, confirmată prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 159/II/2/2009 din 06.05.2009. Desfiinţează rezoluţia şi ordonanţa de mai sus sub aspectul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală faţă de inculpatul Bozgan Gheorghe, şi faţă de învinuiţii Farcaş Mihai, şi Farcaş Elena Letiţia, ambii învinuiţi fără antecedente penale . Pune în mişcare acţiunea penală şi împotriva inculpaţilor Farcaş Mihai şi Farcaş Elena Letiţia, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. şi ped. de art.215 alin. 1-3, Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art.290 alin. 1 Cod penal şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal. Reţine cauza spre judecare faţă de inculpaţii Bozgan Gheorghe, Farcaş Mihai şi Farcaş Elena Letiţia( toti cu datele de mai sus), pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 1-3, Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal. Respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta Dabîca Elisabeta impotriva rezoluţiei şi ordonanţei cu nr. de mai sus doar în privinţa soluţiei de scoatere de sub urmărire penală faţă de învinuita Dumbrava Simona-Nicoleta pe care o menţine. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Dată în şedinţa publică din 08 februarie 2010. Formuleaza declaratie de abtinere.”

Conform surselor, plângerea făcută de partea vătămată împotriva rezoluției amintite, l-a scos din minți pe Gheorghe Bozgan care la termenul din 25 octombrie 2010, l-a jignit pe procurorul de ședință, Silvia Tudor, care a cerut apoi arestarea lui Bozgan. Prim procurorul Marius Neculcea și-a apărat însă, din nou, fostul coleg magistrat/infractor convingându-și subordonata să renunțe după ce a încercat chiar să-i ia dosarul și s-o promoveze. Rămâne de văzut însă ce se ascunde în spatele acestei protecții, pentru că nu poți apăra un infractor doar pe motiv că, odată, ți-a fost coleg de magistratură.

Euroicii lui Neculcea și braconajul din Lipova

Pentru a vedea la ce nivel de influență s-a pretat acest magistrat cu onoarea reperată de noul CSM, aflăm că în perioada în care magistratul Florentin Vlad era președintele judecătoriei Arad (2006-2010), procurorul Neculcea ar fi acceptat rugămintea acestuia ca, în schimbul unor atenții euroice consistente, să-i facă să dispară din penal pe doi braconieri Florin și Dumitru Șchiop, cercetați de Parchetul Lipova pentru braconaj și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. N-a fost simplu, dar nici imposibil. Marius Neculcea a făcut în așa fel încât să obțină transferul dosarului de la Lipova la Arad, aici i l-a repartizat procurorului Denise Diana Marți căreia i-a impus SUP-ul de rigoare. Cum au existat martori care au depus deja declarații împotriva celor doi Șchiopu, procurorul i-a sfătuit pe cei doi cum să procedeze pentru a-I convinge pe martori să renunțe la declarații pentru că neexistând martori, nu exista braconaj. Ceea ce s-a și petrecut pe 19 februarie 2010, data la care procurorul Denisa Diana Marți i-a scos pe cei doi braconieri ( Toma Dumitru Șchiop și Mihai Florin Șchiop) de sub urmărire penală. Cum aceștia erau acuzați de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a trebuit să se intervină și la cel ce răspunde de acest domeniu, adică Viorel Eugen Turla, șeful Serviciului Arme, Explozibili și Substanțe Toxice din cadrul IPJ Arad, intervenția făcând-o același judecător Florentin Vlad, care a rezolvat astfel cazul braconajului cinegetic din Lipova. Ce relație era între judecător și braconieri asta rămâne de ghicit.

Dau SUP la ”braconaj cinegetic”, dai minim la ”dare de mită”

Cum întrajutorarea este prezentă chiar și în vestul țării, prim procurorul Marius Neculcea a apelat și el, când a fost cazul, la judecătorul Florentin Vlad, pentru eliberarea unui mituitor (este vorba despre Laurențiu Cîrpaci, prins în flagrant când dădea mită și arestat preventiv) al cărui avocat era Adelin Vlai, fiul unui fost coleg de-al lui Marius Neculcea (fostul procuror George Vlai). Judecat în libertate, inculpatul Laurențiu Cîrpaci avea să primească o pedeapsă modică, de doar șase luni închisoare, tot ca urmare a intervenției lui Marius Neculcea, se spune, pe lângă judecătoarea Camelia Lucaciuc care avea o dublă calitate: era nevasta președintelui Tribunalului, dar și președintele completului de judecată din Tribunalul Arad.

Cirpaci dare de mita

Cât i-a ieșit prim-procurorului din asta doar el știe. El și avocatul lui Cîrpaci. Sentința, pronunțată pe 30 noiembrie 2010, a fost, pe scurt, următoarea: Conform  ”art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la 7 alin. 2 din Legea nr.78/2000 şi aplicarea art.3201 Cod procedură penală condamnă inculpatul la 6 luni inchisoare cu art. 81 Cp.; – Constată încetată măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă de procuror prin ordonanţa din 27.10.2010. – Confiscă de la inculpat suma de 100 euro sumă consemnată la Banca Intenssa San Paolo Arad conform foii de vărsământ seria CR 199103468909/27.10.2010. – art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 930 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat”.

Și cu asta, basta. Să tot faci justiție în România!

Același procuror Marius Neculcea a pus o vorbă bună, pe lângă procurorul Florica Babuțău,  și pentru soții Bodîrlău (Iuliana și Tuțu), într-un caz penal de cumpărare a peste 40 de titluri de proprietate false pentru niște terenuri, procurorul dându-le NUP celor doi soți, unul dintre ei, Tuțu, fiind fost ofițer în cadrul Serviciului Cercetări Penale al IPJ Arad, prieten de-al procurorului Marius Neculcea. Sigur, oficial, NUP-ul s-a dat pe motiv că ”nu s-a putut face dovada participării la comiterea faptelor”, dar există cineva căreia procurorul Florica Babuțău i s-a confesat că s-ar putea să aibă probleme dând acea soluție. Uite că are.

Dottore Neculcea!

Și ca să închei pe un ton la modă astăzi, aflu, cu stupoare, deși mi-e greu să cred, că procurorul Marius Neculcea ar avea ceva în comun cu premierul Victor Ponta. Ceva foarte important.

Poate fi o poveste, sau poate fi un adevăr. Rămâne de văzut.

Spuneam la început că procurorul Neculcea Marius este cadru didactic la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” unde studenții știu cum să-l impresioneze ca să-i treacă la examene. Ei bine, procurorul este conferențiar, deci doctor în științe juridice. Conferențiar doctor, așadar.

Prin Arad circulă o legendă despre doctoratul lui Neculcea, la fel cum a circulat prin București cea despre doctoratul lui Ponta, amândoi fiind procurori șmecheri.

Dacă Ponta a plagiat pe față, fără să-i pese de nimeni, Neculcea ar fi procedat altfel.

Legenda spune că el ar fi plagiat proiectul unei lucrări juridice care fusese făcut de un cunoscut avocat, proiect pe care l-ar semnat și el fără reținere, dar numai după ce s-ar fi asigurat că avocatul nu va crâcni. Mai precis, Marius Neculcea l-ar fi surprins pe avocat într-o postură suficient de șantajabilă, ca să tacă pe veci, imortalizând scena cu ajutorul camerei video a unui telefon mobil. Dumnezeul plagiatorilor i-ar fi pus mâna în cap lui Marius Neculcea tocmai în Baia Mare, la un hotel unde s-a chefuit cu ocazia finalului sesiunii de examene din anul 2008.

Legendă? Greu de crezut dacă ai ajuns cu lectura până aici!

Mai nou, procurorul Marius Neculcea s-a calificat pe locul II (nota 9,14) la concursul pentru șefia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmând să fie adjunctul Procurorului general, Ion Brașoveanu, cel care a obținut nota 9.60 la acest concurs.

Dacă n-ar fi atât de controversat și n-ar avea atât de multe bube în cap, ar fi un magistrat mai bun decât fostul lui amic de la Orșova, Bozgan. Ar putea avea totuși o șansă, câtă vreme tocmai și-a reperat onoarea cu ocazia noului CSM.

Sunt curios cum și-o va spăla acum,  pentru că magistrații vorbesc, iar unii dintre ei, destui chiar, sunt și onorabili și nu acceptă să fie conduși de ”controversați”, chiar dacă vremurile sunt așa de strâmbe, iar CSM-ul atât de schimbător!…

Dan Badea

 

 

Iată mai jos cele trei documente emise de CSM, care se bat cap în cap:

 

Nr. 2887/IJ/930/SIP/2011

 

R A P O R T

cu privire la rezultatul verificărilor efectuate urmare a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulate de către domnul Dolcu Dumitru-Lucian,

procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara

 

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii pe data de 25 octombrie 2011, dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara, a solicitat apărarea reputaţiei profesionale în temeiul art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, art. 30 alin.1 şi 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată pe motiv că titlul şi conţinutul articolului publicat pe data de 25 octombrie 2011 atât în ediţia scrisă cât şi în ediţia electronică a cotidianului „Adevărul” au adus o gravă atingere reputaţiei sale profesionale.

În cererea formulată, procurorul arată că următoarele afirmaţii ale articolului sunt de natură să-i afecteze reputaţia profesională:

– „ Procurorul Lucian Dolcu (39 de ani) discuta prieteneşte cu traficanţii”,

„Numele lui Lucian Dolcu, de la Direcţia Naţională Anticorupţie Timişoara, apare într-un dosar de trafic de ţigări. Din discuţii reiese că procurorul este omul de încredere al contrabandiştilor”;

„Potrivit rechizitoriului procurorilor arădeni, în acest dosar apar nume grele: un procuror DNA şi soţia acestuia, ambii asociaţi cu Sorin Lăutaş, şeful traficanţilor”;

– „Potrivit Registrului Comerţului Arad, asociata lui Sorin Lăutaş, liderul grupării de contrabandişti, este Dana Petruţa Dolcu, soţia procurorului, care deţine 25% din G.D.SRl Arad. Nici Lucian Dolcu, care din decembrie 2010 activează în cadrul DNA Timişoara, nu pare să fie străin de afacerile ilegale desfăşurate atât în Arad, cât şi în Timiş, de Sorin Lăutaş, asociatul soţiei sale”;

– „În interceptările din dosarul trimis în instanţă apar discuţii între Sorin Lăutaş şi procurorul Lucian Dolcu. Într-una dintre aceste discuţii, Dolcu se arată nemulţumit de modul în care Lucian Raizi Iftime, unul dintre furnizorii grupării conduse de Lăutaş, a căzut în capcana poliţiştilor, în data de 19 ianuarie”.

A. Expunerea faptelor

În ediţia electronică a ziarului „Adevărul” din data de 24 octombrie 2011, sub semnătura jurnalistei Anca Bărbură, a fost publicat articolul intitulat „Procuror DNA, prins cu mafia la telefon”. Acelaşi articol a fost publicat şi în ediţia scrisă a aceluiaşi ziar din data de 25 octombrie 2011. În conţinutul articolului jurnalista face afirmaţiile mai sus prezentate la adresa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi redă pasaje din notele de redare a unor convorbiri telefonice aflate la dosarul cauzei, menţionând că au fost purtate de procurorul Dolcu şi învinuitul L.S.A.. În acelaşi timp jurnalista arată că Lucian Dolcu a refuzat să le ofere reporterilor „Adevărul” detalii despre dosar, declarând însă că ”este o eroare întrucât nu purtase nicio discuţie cu niciunul dintre inculpaţi”.

În legătură cu acest articol procurorul Dolcu Dumitru-Lucian a arătat faptul că nu a discutat cu învinuitul L.S.A., iar convorbirile interceptate şi înregistrate au fost purtate cu finul său, P.V.L.Ş., căruia i se spune ”LORI”, care nu are nicio calitate procesuală în dosarul penal în care este cercetat L.S.A. şi care deţine încă din anul 1999, fără întrerupere, nr. telefonic pe care l-a apelat. Totodată, procurorul consideră că jurnalista A.B.a interpretat tendenţios şi denigrator notele de redare în care s-a menţionat din eroare că ar fi dicutat cu învinuitul L.S.A., făcând afirmaţii categorice şi explicite cu privire la presupusele legături strânse ale sale cu traficanţii de ţigări, cu privire la faptul că ar fi avut cunoştinţă despre activităţile infracţionale ale acestor persoane şi că ar fi asociat cu unul dintre inculpaţi într-o societate comercială în care se spălau bani proveniţi din contrabandă.

B. În urma sesizării şi a verificărilor efectuate, au rezultat următoarele:

Pe data de 19 ianuarie 2011, în jurul orei 1500, o echipă mixtă formată din agent de poliţie şi subofiţer de jandarmi, au oprit în trafic autoturismul marca Mercedes GL 320 cu nr. de înmatriculare AR …., la volanul căruia se afla L.S.A.. Cu această ocazie în autoturism au fost găsite 2000 pachete de ţigări marca FAST timbrate necorespunzător (cu timbru de Serbia), referitor la care conducătorul a precizat că sunt ale sale, le cumpărase în aceeaşi zi din zona P.V. din mun. Timişoara de la un anumit ”Ivan”  şi urma să le folosească în scop personal.

Având în vedere aceste împrejurări, în aceeaşi zi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Arad – Serviciul Investigaţii Fraude s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiţii L.S.A., I.-R. L. S. şi R. S. sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, ambele modificate prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. unic …./P/2011.

Prin rezoluţia din 19 ianuarie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de L.S.A., I.-R. L. S. şi R. S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, ambele modificate prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, măsura fiind confirmată prin rezoluţia procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Tot în ziua de 19 ianuarie 2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus prin ordonanţă, cu titlu provizoriu, autorizarea pe 48 ore, a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi două numere de telefon mobil, despre care s-a menţionat că există indicii că erau utilizate de către învinuitul L.S.A..

Prin rezoluţia nr…../II/6/2011 din 20 ianuarie 2011, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de activităţi procesuale care urmau a fi efectuate, precum şi faptul că existau indicii de săvârşire a infracţiunii de spălarea banilor, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a dispus preluarea cauzei la nivelul acestei unităţi de parchet.

Prin referatul din data de 21 ianuarie 2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat instanţei de judecată confirmarea ordonanţei procurorului din data de 19 ianuarie 2011, precum şi autorizarea pe mai departe a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi cele utilizate L.S.A.. Totodată, procurorul a solicitat şi interceptarea şi înregistrarea audio-video atât în mediu ambiental cât şi la punctul de lucru al SC G. D.SRL Arad, atât a întâlnirilor şi discuţiilor purtate de acesta cu orice alte persoane cu care s-ar putea întâlni, cât şi a întâlnirilor şi discuţiilor purtate de către ceilalţi asociaţi în cadrul societăţii sus menţionate, administrate de învinuit, respectiv a numiţilor P.-V. L. Ş., D. D.-P. şi I. M., începând cu data de 21 ianuarie 2011.

Tribunalul Arad, prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu pe data de 21 ianuarie 2011, a admis propunerea procurorului şi a dispus ca atare, fiind emisă autorizaţia nr. 2, ce a fost pusă în executare cu sprijinul tehnic al organelor cu atribuţii, fiind întocmite note de redare, anexe la notele de procesare a sunetului.

Relativ la discuţiile invocate în articolul publicat în ziarul „Adevărul” ca fiind purtate între procurorul Dolcu Dumitru-Lucian şi învinuitul L.S.-A. am stabilit că acestea au avut la bază notele de redare întocmite în zilele de 20 şi 21 ianuarie 2011. În aceste note s-a menţionat faptul că de la unul din posturile telefonice apelează şi răspunde învinuitul L.S.A.. De exemplu, în nota în care a fost redată convorbirea din data de 20.01.2011 ora 19.04.16, ca fiind purtată între ”Lăutaş Sorin Adrian” şi ”Lucian Dolcu” apare fragmentul redat şi în ziar: „- Mult mai nasoale, ce am anticipat aseară cu deşteptul ăsta, s-a întâmplat. Şi ne afectează şi pe mine şi pe tine şi pe zimbri, direct, direct; şi chiar nu, cum să-ţi spun, chiar nu sunt responsabil pentru prostiile lui, nu pot să-i cer să, dacă el nu se gândeşte la el, la binele lui, nu pot să-i cer să se gândească la binele meu, dar eu trebuie să mă gândesc la binele meu, că nu vreau să-mi fie asociat numele cu … şi să avem toţi de suferit din caza imbecilităţilor lui”.

Tot astfel, în nota în care a fost redată convorbirea din data de 20.01.2011 ora 13.59.04, ca fiind purtată între ”Lăutaş Sorin Adrian” şi ”Lucian Dolcu” apare alt fragmentul redat şi în ziar cu menţiunea „Într-o altă discuţie dintre Lăutaş şi Dolcu cei doi glumesc pe seama celor care le interceptează convorbirile” şi anume: „L.S.A.: Alo, bună ziua! L.D.: Da, Boby! L.S.A.: Alo, bună ziua! Cooperativa de ascultări şi interceptări? L.D.: Nu, greşeală. L.S.A.: A, a prietenilor atunci care analizează ce-au ascultat. L.D.: Probabil. L.S.A.: Mâine, fii atent, fata mea are până la unu jumătate examen, adică până la unu, am zis să plecăm la unu jumătate. L.D. No, bine. L.S.A.: Să-ţi spun din timp dacă ai ceva aranjamente. L.D.: Nu, n-am”.

Trebuie menţionat faptul că, anterior articolului din ziarul ”Adevărul”, în ediţia electronică din data de 17 octombrie a ziarului ”Cotidianul”, sub semnătura jurnalistului S.M., a fost publicat articolul intitulat ”Soţia unui procuror DNA, asociată în firma unui suspect de trafic de ţigări”. Ulterior, pe data de 4 noiembrie 2011, acelaşi jurnalist publica în ziarul ”Cotidianul” articolul intitulat ”Secrete DNA pe telefoanele traficanţilor de ţigări” în care erau prezentate în facsimil două dintre notele întocmite, respectiv nota de redare a convorbirii din data de 19 ianuarie ora 19:04:16 şi nota de redare a convorbirii din data de 21 ianuarie 2011 ora 12:13:03.

Referitor la modalitatea în care jurnaliştii au avut acces la notele de redare aflate la dosarul de urmărire penală, dat fiind că primele articole în care se făcea referire la ele, respectiv cel din „Adevărul” din 24 octombrie şi cel din „Cotidianul” din 4 noiembrie, au fost publicate după data sesizării instanţei de judecată cu rechizitoriul nr. …/P/2011 din 29 septembrie al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători a efectuat verificări în acest sens, ocazie cu care s-a stabilit că la dosarul cauzei aflate pe rolul Tribunalului Arad există două cereri de studiu formulate de către jurnaliştii A. B. de la „Adevărul” (pe data de 26 octombrie 2011) şi D.B. de la PRESSALERT.ro (pe data de 1 noiembrie 2011). De asemenea a mai rezultat că Tribunalul Arad nu a eliberat către jurnalişti nici un fel de copii de pe înscrisurile aflate la dosar şi că s-a acordat o atenţie sporită pentru ca acestea să nu fie fotografiate cu telefoane mobile sau cu alte aparate foto.

Din studiul dosarului la Curtea de Apel Timişoara a rezultat că toate notele de redare se aflau la dosarul de urmărire penală. Totodată, s-a stabilit ca acestea s-au aflat tot timpul la dosarul de urmărire penală în condiţiile în care procurorul care efectua urmărirea penală (cercetările fiind extinse cu privire la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni) a întocmit pe data de 21 ianuarie 2011 procesul-verbal intitulat ”proces-verbal de redare în formă scrisă a imaginilor şi convorbirilor purtate în mediu ambiental” (cu toate că au fost redate convorbiri purtate telefonic, nu în mediu ambiental); în plus, deşi procesul verbal a fost întocmit chiar de către procuror, a fost inserată şi menţiunea ”Certificat pentru autencitate. Procuror”. În acest proces verbal nu se regăsesc redate convorbirile mai sus menţionate. Practic, niciuna dintre convorbirile despre care în notele de redare se făcea menţiune că ar fi fost purtate între ”L.S.A.” şi ”Lucian Dolcu” nu au fost menţionate în procesul verbal întocmit de procuror, pentru că au fost apreciate ca nefiind relevante în cauză. Avem în vedere menţiunea de la sfârşitul procesului verbal potrivit căreia: ”La acesta (procesul verbal –n.n.) se anexează suportul optic conţinând …  şi alte convorbiri şi note care nu prezintă interes deosebit cauzei”. În procesul verbal sunt redate însă convorbiri telefonice purtate de la alt nr. de telefon de către învinuitul L.S.A. cu alte persoane, niciuna însă cu procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

Cu toate că în actele întomite de către procuror în zilele de 19 şi 21 ianuarie 2011, însuşite de către instanţa de judecată, se menţionează că învinuitul L.S.A. utilizează două numere de telefon, în nota de redare întocmită pe data de 26 ianuarie 2011, este redată convorbirea din data de 24 ianuarie 2011 ora 18:37:41 purtată de ”L.S.A. de la unul din posturile telefonice cu un domn aflat la celălalt post telefonic (P.V.L. Ş.)”, iar în nota de redare întocmită pe data de 21 ianuarie 2011, este redată convorbirea din data de 21 ianuarie 2011 ora 12:13:03 când de la un post telefonic ”L.S.A.” un bărbat „LORI” contactează un post telefonic şi discută cu un alt bărbat „JOCO”.

Pe de altă parte, în referatul întocmit de procuror pe data de 17 februarie 2011, la pct. I se solicită Tribunalului Arad reînnoirea Autorizaţiei nr. 2 din data de 21 ianuarie, iar la pct. II se solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor două posturi telefonice … utilizator P.V. L. Ş..

În urma verificărilor directe efectuate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad s-au constatat diferenţe ale vocilor persoanelor care au utilizat constant cele două posturi telefonice.

Începând cu data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare au avut suficiente elemente pentru a stabili că de la unul din posturile telefonic iniţiază şi primeşte apeluri exclusiv P.V.L.Ş.„LORI” iar nu L.S.A.. Astfel:

– pe data de 21 ianuarie 2011, când bărbatul „LORI” contactează şi discută cu „JOCO”;

– pe data de 24 ianuarie, când L.S.-A. ia legătura cu un domn, „P. V.L. Ş.”;

– unele convorbiri conţineau elemente de identificare a interlocutorilor: de exemplu, dincolo de diferenţele semnificative de voce, în convorbirea purtată pe data de 20 ianuarie ora 13:59:04 Dolcu Dumitru-Lucian răspunde ”Da, Lory” deşi s-a consemnat ”Da, Boby”; în convorbirea din data de 21 ianuarie ora 13:27:04 Dolcu Dumitru-Lucian îşi întreabă interlocutorul dacă ”A. vine?”, iar A. era la vremea respectivă prietena lui Popescu Vicea Lorian Ştefan, nu a lui L.S.A. (a se vedea şi nota de relaţii dată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian);

– nu în ultimul rând, dacă s-ar fi făcut verificări la operatorul de telefonie Vodafone s-ar fi putut constata că nr. telefonic de la care a fost apelat/a apelat procurorul Dolcu Dumitru-Lucian este alocat, prin contract, persoanei fizice P.V.L.Ş. nu lui L.S.A. ori societăţii comerciale D.G.SRL Arad.

Un argument în plus este dat de faptul că pe data de 17 februarie 2011, însuşi procurorul a întocmit referatul prin care solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a ”convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor posturi telefonice,  utilizator P.V.L.Ş….”.

Faţă de argumentele mai sus arătate, se poate susţine că începând din data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare deţineau suficiente date că de la unul din posturile telefonice iniţia apeluri şi răspundea exclusiv P.V.L.Ş. nu L.S.A..

Se impune precizarea că notele de redare au rămas la dosarul de urmărire penală cu menţiunea că discuţiile au fost purtate între învinuitul L.S.A. şi procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

În plus, faţă de notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, la dosarul cauzei au fost depuse de către organele judiciare fişele – extras de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cuprinzând datele personale de identificare ale procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi ale soţiei acestuia D.D.P. (vol. I dosar de instanţă). Dacă am putea găsi o oarecare justificare a prezenţei acestor fişe la dosarul cauzei în ceea ce priveşte persoanele cercetate ori care au legătură cu acestea (de ex. părinţii unui învinuit, D.D.P. pentru că era unul dintre asociaţii societăţii comerciale unde deţinea părţi sociale şi învinuitul L.S.A.) ori a fişei-extras de la O.N.R.C. privind societatea comercială G.D.S.R.L. Arad, nu acelaşi lucru se poate spune despre fişa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian care nu avea nicio calitate procesuală.

Cu privire la acele aspecte din activitatea procurorilor ce ar putea constitui indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de articolul 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, respectiv „exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune”, Inspecţia Judicară s-a sesizat din oficiu, urmând a fi efectuate verificări.

 

*       *       *

 

Analiza de faţă presupune, în primul rând o evaluare a raportului dintre două drepturi consacrate constituţional, respectiv dreptul la libera exprimare şi dreptul la propria imagine, fiind cunoscut faptul că interesul informării publicului interferează cu obligaţia jurnalistului de a nu aduce atingere imaginii, reputaţiei şi drepturilor altor persoane.

Potrivit art. 30 alin.(1) din Constituţia României, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.

Articolul 10 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului consacră libertatea de exprimare, arătând că orice persoană are dreptul la liberă exprimare şi că acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Dreptul la propria imagine este un drept fundamental, complementar al dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, astfel cum este reglementat în articolul 26 din Constituţia României. Potrivit ar. 30 alin.(6) din Constituţie libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

În vederea garantării acestui drept, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat în anul 1993 Rezoluţia nr. 1003 cu privire la etica ziaristică. Potrivit art. 3, principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincţie clară între ştiri şi păreri, evitându-se orice confuzie între acestea. Ştirile sunt informaţii, adică fapte şi date, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăţi de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariştilor.

Pornind de la rolul esenţial pe care îl joacă presa într-o societate democratică, Curtea de la Strasburg a reamintit că presa nu trebuie să depăşească anumite limite, privind în special protecţia reputaţiei şi a drepturilor altora, cu toate că acesteia îi revine sarcina de a comunica, cu respectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor sale, informaţii şi idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se referă la funcţionarea puterii judecătoreşti. Presa reprezintă într-adevăr unul dintre mijloacele de care dispun responsabilii politici şi opinia publică pentru a se asigura că judecătorii se achită de înaltele lor responsabilităţi conform scopului constitutiv al misiunii care le este încredinţată. Desigur, acţiunea instanţelor, care sunt garante ale justiţiei şi care au o misiune fundamentală într-un stat de drept, are nevoie de încrederea publicului. Astfel, este necesară protejarea acesteia împotriva atacurilor lipsite de temei, mai ales atunci când obligaţia de reţinere interzice magistraţilor să acţioneze[1].

În speţa supusă analizei, conţinutul unor discuţii redate în notele în care s-a menţionat că procurorul Dolcu Dumitru-Lucian vorbea cu învinuitul L.S.A., ar fi putut fi de natură să constituie o ştire, fiind consacrat faptul că presa are sarcina de a comunica informaţii şi idei legate de cauzele aflate pe rolul instanţelor, deoarece administrarea justiţiei serveşte colectivităţii în ansamblul ei şi necesită cooperarea unui public bine informat[2]. Cu toate acestea, modul tendenţios de prezentare a ideilor, precum şi aprecierile personale şi judecăţile de valoare ale jurnalistului, unele chiar fără susţinere în dosarul cauzei, au afectat imaginea publică a procurorului.

Reputaţia este o rezultantă şi în acelaşi timp componentă a imaginii publice, noţiune prin care înţelegem stima, respectul, consideraţia, dezaprobarea faţă de o persoană ca urmare a reflectării unor anumite însuşiri (cum ar fi de pildă de ordin personal, politic, profesional, funcţional, autoritar, instituţional etc.) în mentalul colectiv. Uneori reputaţia este un element esenţial al imaginii profesionale cum ar fi imaginea de medic, imaginea de procuror, imaginea de profesor, imaginea de demnitar etc. Ca urmare, se poate vorbi de o imagine favorabilă sau de o imagine nefavorabilă ori de imagine dezirabilă sau indezirabilă în funcţie de consecinţele acesteia sub toate aspectele. În funcţie de caracterul informaţiilor ce stau la baza imaginii aceeaşi entitate poate avea imagini diferite după cum informaţiile sunt diferite, complete sau incomplete, exacte, inexacte etc.

Reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii profesionale şi morale de care trebuie să dea dovadă fiecare procuror şi include atitudinea de ansamblu pe care magistratul o adoptă în relaţiile cu colegii, justiţiabilii, avocaţii şi persoanele cu care intră în contact, în exercitarea profesiei.

Totodată, se află în strânsă legătură cu independenţa, imparţialitatea şi integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare procuror în exercitarea profesiei.

Reputaţia profesională conferă magistratului credibilitate şi siguranţă în exercitarea profesiei, autoritate în examinarea opiniilor, cu precădere a celor profesionale şi totodată, reprezintă imaginea pe care magistratul o creează în conştiinţa colectivă despre modul în care îşi exercită profesia.

Este evident că în situaţia în care se creează o imagine publică nefavorabilă în privinţa reputaţiei profesionale a procurorilor o cerere de apărare a reputaţiei este întemeiată.

Considerăm că atât titlul articolului cât şi aprecierile din conţinutul articolului publicat de jurnalista A.B.în ziarul „Adevărul” din 25 octombrie 2011, chiar dacă a avut la bază documente din dosarul de urmărire penală, au afectat imaginea publică şi reputaţia profesională a domnului procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara.

 

Faţă de cele ce preced,

În baza art. 19 alin. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii,

 

P R O P U N

 

1. Admiterea cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara

2. Emiterea unui comunicat de presă.


INSPECTOR


[1] Hotărârea din 29.03.2011 pronunţată în cauza Cornelia Popa împotriva României, publicată în M. Of. nr. 13 din 6 ian. 2012

[2] Hotărârea din 26.04.1979 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

 ******

001 002 003 004 005 006 007 008 009

******

         COMUNICAT DE PRESĂ

privind admiterea de către Plenul CSM  a cererii de apărare a reputaţiei profesionale

a domnului Marius Neculcea – Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad – ca urmare a

publicării unui articol de presă pe site-ul www.pressalert.ro

 

10 iunie 2013 

 

În şedinţa din data de 4 iunie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat rezultatele verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulată de domnul Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Cererea de apărare a reputaţiei profesionale a fost formulată decătre procurorul Marius Neculcea, ca urmare a publicării articolului Amplă operaţiune la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, a procurorilor şi a DGA. Vezi cine sunt profesorii vizaţi”, postat pe site-ul www.pressalert.ro, la data de 6.02.2013 şi dezvoltarea acestuia în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată pe postul “TV Antena 3”, la data de 7.02.2013.

În urma verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, au rezultat următoarele:

În articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L.

De asemenea, s-a afirmat că procurorul şi subordonaţii acestuia, sunt cercetaţi disciplinar de către Inspecţia Judiciară.

Sub aceste aspecte, inspectorii judiciari au evidenţiat că, prin rezoluţia nr. 700/IJ/230/SIP/2012 din 31.10.2012 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea cauzei privind activitatea procurorilor din cadrul PT Arad, întrucât nu existau indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată prin Lg. nr. 24/2012.

De asemenea, inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză. Reţinând această împrejurarea şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă.

Inspectorii judiciari au apreciat că, prin afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată de “Antena 3”, a depăşit limitele admisibile ale libertăţii de exprimare, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi 6 din Constituţia României, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile însă, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”.

Dreptul la liberă exprimare nu poate fi exercitat cu încălcarea principiului independenţei judecătorului şi supunerii lui numai legii, astfel cum este statuat prin dispoziţiile art. 124 din Constituţie şi  art. 2 alin. (3) din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării  autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, CEDO, în cauza „Braford contra Danemarca” a decis că „interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora”.

În cauza „Pager şi Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”.

Potrivit art. 30 din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Consiliul are dreptul şi obligaţia de a apăra magistraţii împotriva oricărui act care le-ar afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Principiile independenţei şi imparţialităţii magistraţilor sunt consfinţite de art. 124 alin. 3 din Constituţia României, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor precum şi în art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, adoptată la Congresul VIII al O.N.U. la pct. 4 prevede că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

Inspectorii  judiciari au apreciat că prin afirmaţiile, eronate din cuprinsul articolului de presă şi a dezbaterilor televizate, referitoare la persoana procurorului şi a independenţei şi imparţialităţii sale s-a indus, în mod indirect, ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar.

De asemenea, inspectorii au concluzionat că afirmaţiile sunt de natură să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la probitatea profesională, independenţa şi imparţialitatea procurorului şi au apreciat că a fost adusă atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei.

   Luând în considerare toate aspectele, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că afirmaţiile din cuprinsul articolului de presă şi dezbaterile televizate, prin natura lor şi impactul asupra opiniei publice, au adus atingere reputaţiei profesionale a domnului Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Plenul Consiliului a decis că cererea domnului procuror Marius Neculcea, de apărare a reputaţiei profesionale este întemeiată şi a procedat la admiterea acesteia

PLENUL CONSILIULUI  SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

 

 

 

Lilian Zamfiroiu, fostul Redactor Șef al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ, amicul lui Țîrlea și Ani Matei – foști șei ai UASCR – va fi propus ca președinte al ICR

Rotirea Cadrelor și Restaurația – necesitatea înțeleasă și impusă de șmecherașii de Dâmbovița, Moscova și Budapesta

O stire AGERPRES m-a bulversat, practic, obligându-mă să reacționez imediat cum am citit-o.

Georgică Severin, fost ziarist prahovean și traseist politic, o panaramă ajunsă în Parlamentul României la fel ca majoritatea USL, a anunțat că propunerea USL, o încrucișare între partidul kgb-istului Ion Ilici Iliescu (PSD), al turnătorului dovedit al Securității, Dan Voiculescu (PC) și al subordonatului său, repetentul Crin Antonescu (PNL), este Lilian Zamfiroiu, ”diplomat de carieră” și, de șapte ani, adjunctul ambasadorului român la UNESCO!

Știind cine-i Lilian Zamfiroiu, am încremenit.

Dovada că Lilian Zamfiroiu era redactor șef al revistei Universitatea Comuinistă în 1985. Cei care vor merge la Biblioteca Academiei vor găsi exemplarele revistei si vor vedea și cu ce se ocupa marele diplomat de astăzi, un politruc trecut mai întâi pe la Armată, apoi antrenat la Externe de comuniștii  care ne-au sufocat! Omolșogul său, de la Convingeri Comuniste era unul Dan Deliu, securist.
Dovada că Lilian Zamfiroiu era redactor șef al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ în 1985. Cei care vor merge la Biblioteca Academiei vor găsi exemplarele revistei si vor vedea și cu ce se ocupa ”marele diplomat” de astăzi, un politruc trecut mai întâi pe la Armată, apoi antrenat la Externe de comuniștii care ne-au sufocat! Omologul său, de la Convingeri Comuniste, era unul Paul Nancă – convertit ulterior la muzica și secondat de un securist, Dan Deliu.
Lilian Zamfiroiu, propus de USL pentru functia de presedinte al Institutului Cultural Român
Lilian Zamfiroiu, propus de USL pentru functia de presedinte al Institutului Cultural Român

La jumătatea anilor 80 (84-87), Lilian Zamfiroiu a fost REDACTOR ȘEF al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ. Era cel care aplica politica UASCR în presa universitară a Capitalei. Avea, adică, linie directă cu Marius Eduard Țîrlea (ginerele unuia dintre frații Ceaușescu, divortat apoi, după revoluție, cel care, ulterior, avea să devină partenerul lui Virgil Măgureanu în afacerea Columna Bank – marea țeapă de milioane de dolari a anilor 90) și cu celebra CLĂTICI, cenzorul-șef al revistelor studențești.

Revistele studențești (Universitatea Comunistă, Convingeri Comuniste și Viața Studențească) urmau linia politică a UTC, prin intermediul prelungirii sale din lumea studențească, UASCR (Uniunea Studenților Comuniști din România), adică rezerva de cadre a UTC care, la rândul său era rezerva de cadre a PCR.

Ce a anunțat, așadar, traseistul Georgică Severin?

„Propunerea pe care o voi supune audierii mâine în comisiile reunite, evident după ce va trece prin Biroul Permanent ca propunere a USL, este domnul Lilian Zamfiroiu, diplomat de carieră, de şapte ani este adjunctul ambasadorului nostru la UNESCO, deci are o vastă experienţă în zona cultural-internaţional-diplomatică, motive pentru care ni s-a părut nouă că este cel mai apropiat de criteriile pe care trebuie să le îndeplinească în momentul de faţă preşedintele ICR. Este propunerea USL ce va fi înaintată marţi Biroului Permanent al Senatului după care vom audia candidatul şi îl vom supune aprobării plenului Senatului probabil miercuri, bineînţeles dacă va trece de audieri” – a spus Georgică Severin

iar apoi

„De data aceasta, având în vedere şi ce s-a întâmplat în legătură cu ultimii doi preşedinţi, ne-am gândit să o luăm invers. Nu am căutat în primul rând un om, ci ne-am gândit la fişa postului, la ceea ce aşteaptă ţara de la ICR, la rolul acestei instituţii şi la îmbunătăţirea cadrului de colaborare cu toţi reprezentanţii semnificativi ai culturii române şi, totodată, îmbunătăţirea colaborării cu Ministerul Afacerilor Externe. Pornind de la aceste idei, am încercat să gândim un portret robot de preşedinte şi primul rând ceea ce ni s-a părut necesar a fost ca el să nu fie implicat direct în această zonă culturală, în sensul de a putea fi acuzat de vreun partizanat. Ne-a interesat să fie un om cu foarte bune contacte externe, în special pe zona culturală, un om care cunoaşte această zonă. În al treilea rând, ne-a interesat foarte mult să fie un om care colaborează, lucrează cu MAE tocmai pentru a putea elimina asperităţile care s-au demonstrat clar în timpul ultimei conduceri a ICR„, a explicat preşedintele Comisiei pentru cultură şi media de la Senat – se afirmă în știrea AGERPRES

Se pare că un ”colaborator” pe Externe mai bun decât Lilian al nostru, nu e altul! Așa rezultă din ce spune Severin!

Așadar, Lilian, a devenit mare diplomat! Măi să fie!

Iată și ce parcurs (oficial) interesant a avut el:

șef de ziar  comunist

cadru didactic

inspector scolar

Ministerul Apărării Naționale (Relații Publice, 4 animăi să fie!) –

MAE (secretar 1 – cum o fi ajuns direct secretar 1, doar ministrul afacerilor externe din anul 2001, adică Mircea Geoană, știe!) –

coordonator al Arhivelor Diplomatice ale MAE (HOPA!!!!) – motiv suficient de bun pentru a pune cap la cap niște documente secrete până atunci, ce vizau relația România-Italia și de a-și da doctoratul pe acest subiect (”Relații diplomatice româno-italiene, 1919-1940!” – ca să vezi cultură!)-

și, în fine, este numit adjunctul ambasadorului român la UNESCO!!!

Prezentarea colectiei de texte a lui Lilian Zamfiroiu, degrabă făcătoare de doctorat pentru autor!
Prezentarea colectiei de texte a lui Lilian Zamfiroiu, degrabă făuritoare de doctorat pentru autor!

Iată-l acum pe Lilian, cu mari găuri în CV-ul oficial, pentru că el a fost și ziarist mai multă vreme la un ziar din Râmnicu Vâlcea (Curierul de Vîlcea), MARE DIPLOMAT de carieră, chipurile (care carieră Lilian?), gata să preia ICR-ul.

Sigur, după opinia mea (mutarea lui pentru 4 ani la MApN și apoi plasarea strategică ca secretar 1 și, HOP în arhivele MAE) el este mult mai dubios chiar și decât domnul acela din Cluj, i-am uitat numele, care a distrus învățământul românesc, care a tras tunuri după tunuri la Cluj, rectorul lui pește, politruc de prima mână în jocul de poker al lui Crin Antonescu și Dan Voiculescu. Marga. Andrei Marga, fost ministru la Educație, Externe, fost președinte la ICR, fost turnător la Securitate. Un om de o calitate morală execrabilă, care și-a pus nepoata secretar general la ICR, după ce o avusese consilieră la MAE. Nu mai vorbim aici de nevastă-sa și funcțiile ei la Universitatea Babeș- Bolyai pe care a tot condus-o ca rector vreme de 15 ani! Aaa, să nu uit: Marga a fost și el, în perioada studenției, omologul din Cluj a lui Țîrlea de la UASCR, adică șeful Uniunii Studenților Comuniști din Cluj. Asta ca să nu mai existe îndoieli cu privire la cine conduce azi România: comuniști și foști securiști care, încurajați de șarpele cu ochelari, Virgil Măgureanu, au preluat puterea economică a țării.

Că e vorba despre RESTAURAȚIE se poate observa și plecând, vorba lui Georgică Severin, pe vrej în sus. Dacă Lilian Zamfiroiu a fost adjunctul ambasadorului UNESCO vreme de 7 ani, cine credeți că a fost Secretarul General???

Un alt comunist de soi din linia a II-a, bine ascuns de ochii presei românești, celebrul activist UASCR, ANI MATEI, ultimul dintre șefii UASCR, politruc comunist veritabil, demn urmaș al lui Țîrlea cel preluat de Măgureanu pentru afacerile private. Culmea, politrucul Ani MATEI, un bun prieten al lui Lilian Zamfiroiu, a fost numit la UNESCO de către guvernul PSD-PD-L, pe 1 aprilie 2009.

ani Matei
Politrucul comunist ANI MATEI
Nicolae Manolescu e șef, iar politrucul comunist Ani Matei - secretar general. Mai răsfirați de-atât chiar nu se putea! Remus Pricopie a fost readus, pentru necesitățile Androneascăi, în țară, și pus ministru la Educație. Rezerva de cadre e limitată!
Nicolae Manolescu e șef, iar politrucul comunist Ani Matei – secretar general. Mai răsfirați de-atât chiar nu se putea! Remus Pricopie a fost readus, pentru necesitățile Androneascăi, în țară, și pus ministru la Educație. Rezerva de cadre e limitată!

Cine este, de fapt, Ani Matei, ajuns la UNESCO, alături de Lilian Zamfiroiu, primul, șef, al doilea, subaltern pe vremuri!

Ani Matei a fost titularizat pe postul de director general al Directiei de invatamint superior din Ministerul Educatiei. Cine este Ani Matei? Ultima pozitie ocupata este aceea de prorector al Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA). A candidat la inceputul anului 2005 pentru functia de rector, ca reprezentant al „vechii garzi” din SNSPA, apropiata de Vasile Secares („eternul” rector de pina atunci, cu mai multe mandate). A pierdut in favoarea Mihaelei Vlasceanu, multumindu-se cu pozitia de prorector. Inainte a predat la Facultatea de Administratie Publica, al carei actual decan este sotia sa, Lucica Matei, si a fost director adjunct al Institutului National de Administratie, pe vremea guvernului Adrian Nastase, perioada in care INA a trecut printr-un mare scandal financiar. Vorbim, asadar, despre un personal bine conectat si cu o cariera publica de succes.Cei cu memorie mai lunga stiu insa si alte lucruri despre Ani Matei. Acesta a fost membru al secretariatului CC al Uniunii Tineretului Comunist si presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania in perioada neagra a ceausismului 1985-1989. I-a prins ca prim-secretari ai UTC pe Nicu Ceausescu (1983-1987) si Ioan Toma (1987-1989)” scria în urmă cu cinci ani Adrian Cioflâncă, actual membru al Colegiul CNSAS

și tot el, mai încolo,

”Dupa ce a activat in comitetul municipal PCR din Bucuresti, Ani Matei a fost propulsat la mijlocul anilor ’80 in fruntea UASCR si in Secretariatul UTC, condus pe atunci de „delfinul” Nicu Ceausescu, virtualul mostenitor al conducerii PCR. Pentru a accede in grupul restrins de la virful UTC, in Politburo-ul Uniunii, era nevoie de relatii bune cu Nicu Ceausescu si de conformism politic fara rest, „calitati” pe care, de buna seama, Ani Matei le-a demonstrat. Stau dovada stenogramele sedintelor Secretariatului UTC, aflate in fondul UTC de la ANIC. Din pacate, documentele Uniunii de dupa 1982 nu sint prelucrate arhivistic si nu pot fi inca studiate sistematic. Dar cele pe care le-am consultat sint suficiente pentru a-l arata pe Ani Matei implicat sistematic si activ in cultul personalitatii lui Ceausescu. In sedinte, Ani Matei furnizeaza mii de studenti pentru manifestatii dedicate lui Ceausescu si recomanda sa fie urmarite „orientarile si indicatiile transmite de tovarasul Nicolae Ceausescu”. In acea vreme, rolul UTC si UASCR fusese redus la functia ancilara de pirghii organizatorice in angrenajul monstruos al cultului personalitatii si de instrumente de control social. Organizatiile de tineret erau parte din complicatul aparat conceput de PCR pentru indoctrinarea si controlarea intregii populatii, precum si pentru umilirea acesteia prin implicarea in cultul personalitatii. Ani Matei s-a numarat printre cei care s-au aflat la virful acestui sistem si ar trebui sa poarte responsabilitatea pentru aceasta.Or, din ceea ce vedem dupa 1989, Ani Matei a facut fata fara probleme schimbarii de regim, convertindu-se cu succes si urmind nestingherit o cariera publica. Asemeni foarte multor fosti activisti, a trecut printr-un proces de „academizare” – despre care vorbeste Mihai Dinu Gheorghiu in cartea sa recenta, „Intelectualii in cimpul puterii” – si reconversie profesionala si politica, raminind in prim planul vietii publice si ocupind pozitii importante in noul aranjament post-decembrist. Faptul ca Ani Matei si sotia sa au activat in SNSPA este cit se poate de semnificativ, aceasta universitate fiind, asa cum se stie, mostenitoare a Academiei „Stefan Gheorghiu”.” – mai scria isoricul și actualul membru al CNSAS, Adrian Cioflâncă.

Așadar, iată unde sunt băieții: RĂSFIRAȚI PRIN LUME, la comanda ”Mai Răsfirați, Băieți, Mai Răsfirați!” – de care-mi amintesc de pe vremea în care eram ziarist la EXPRES și aveam chiar o rubrică purtând acest titlu.

Iată-i că s-au răsfirat!

Din păcate însă, răspund din nou la comenzi și revin, unul câte unul, LA UNITATE, de prin cotloanele în care ”s-au răsfirat” atâta amar de vreme!

Biată Românie, amărât popor care votezi ca prostul satului în proporție de peste 70%, meriți să fii condus de de cei mai mari hoți de pe Dâmbovița!

 

Așa s-a ajuns ca, la vârf, să fie promovată non-valoarea, hoția, impostura, plagiatul, corupția și prostia.

Milioane de români adevărați au murit pentru țara asta, mulți mor în continuare pe fronturi deschise sau nevăzute, în timp ce o mână de șmecheri, mereu aceeași, se rotește la putere, în aceleași cercuri concentrice, PRECUM PĂSĂRILE DE PRADĂ, în deșert, deasupra unui rătăcit ce va fi curând doborât de sete!

Este ROTIREA CADRELOR.

Iată de ce Institutul Cultural Român nu poate fi condus de un intelectual recunoscut pentru valoarea sa intrinsecă. Un intelectual care să impună respect doar prin simpla rostire a numelui său. Să impună respect și valoare, promovând România adevărată, cea care refuză, din neștiință, să-și scoată grumazul de sub cizma șmecherașilor de Dîmbovița, încurajați și sprijiniți de șmecherașii de Budapesta și de șmecherașii de Moscova…

Succes Lilian Zamfiroiu! ”Patria”, ce-0i fi înțelegând tu prin asta!?, îți va fi recunoscătoare!…

Dan Badea