Decizie istorică peste Prut: Cinci români de la Chișinău, în robe vișinii, l-au plesnit cumplit peste bot, pe ocupantul rus, cu LIMBA ROMÂNĂ!

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis, astăzi, că limba oficială în acest stat este LIMBA ROMÂNĂ și nu, așa cum au decis ocupanții bolșevici, așa-zisa limbă moldovenească. Decizia este, într-adevăr, istorică și ea reprezintă primul pas spre reîntregirea neamului românesc!

De la stânga la dreapta: Igor Dolea, Tudor Panţâru, Alexandru Tănase, Victor Popa, Petru Răilean şi Aurel Băieşu. (foto: constcourt.md)
Românii suverani de la Chișinău (de la stânga la dreapta: Igor Dolea, Tudor Panţâru, Alexandru Tănase, Victor Popa, Petru Răilean şi Aurel Băieşu). – foto: constcourt.md
Alexandru Tănase, președintele român al Curții Constituționale din Republica Moldova
Alexandru Tănase, președintele român al Curții Constituționale din Republica Moldova

450-limba_romana_patriamea3

ABECEDAR românesc
ABECEDAR românesc
Abecedar din 1949, ”pentru vârstnici”. Se realiza marea alfabetizare a lui Stalin pentru românii arestați odată cu Basarabia
Abecedar din 1949, ”pentru vârstnici”. Se realiza marea alfabetizare a lui Stalin pentru românii arestați odată cu Basarabia
„Scurtă russască grammatică, cu tălmăcire în limba moldovenească, pentru ucenicii Seminariei Chișinăului, și alte altor școale din Basarabiia, cu adăogirea cuvintelor și a dialogurilor, ce să întrebuințază mai adesăori în limba russască și moldovenească. Chișinău. În Tipografiia Mitropoliei Chișinăului. Anul 1819. (foto: tiparituriromanesti.wordpress.com)
„Scurtă russască grammatică, cu tălmăcire în limba moldovenească, pentru ucenicii Seminariei Chișinăului, și alte altor școale din Basarabiia, cu adăogirea cuvintelor și a dialogurilor, ce să întrebuințază mai adesăori în limba russască și moldovenească. Chișinău. În Tipografiia Mitropoliei Chișinăului. Anul 1819. (foto: tiparituriromanesti.wordpress.com)

Cei care au sesizat înaltul for legislativ al Moldovei sunt deputatul ANA GUȚU (26 MARTIE 2013) și grupul de deputați Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru și Gheorghe Brega. Sunt nume ce trebuie reținute de români! La fel cum trebuie reținute numele celor care au luat această Decizie istorică, membri ai Curții Constituționale a Republicii Moldova: președintele Alexandru TĂNASE și judecătorii Aurel BĂIEŞU, Igor DOLEA, Tudor PANŢÂRU, Victor POPA și Petru RAILEAN. 

Ceea ce este mai grav pentru ocupantul rus, referința la Declarația de Independență care, spune Curtea Constituțională, prevalează în fața Constituției, face trimitere la mai multe chestiuni extrem de explozive, printre care și Pactul Ribentrop-Molotov, prin care, din trupul țării au fost smulse Basarabia și Nordul Bucovinei. Așadar, recunoașterea LIMBII ROMÂNE ca limbă oficială în Republica Moldova, transformă Basarabia într-un cartof atât de fierbinte pentru partea asta de lume încât Putin simte deja cum îi ard palmele…Și nu numai lui. 

Iată comunicatul apărut astăzi pe site-ul Curții Constituționale a Republicii Moldova:

Comunicatul de pe siteul CC
Comunicatul de pe siteul CC

La 5 decembrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 şi 41b/2013).

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 şi, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputaţii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

  Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituţională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova se menţionează că denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic.

România Mare, 1938
România Mare, 1938

În viziunea Preşedintelui Republicii Moldova, naţiunea română este organizată în două state româneşti: România şi Republica Moldova. În cazul Republicii Moldova, sunt culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenţei a două naţiuni, a două limbi, a două istorii diferite”.

Preşedintele Republicii Moldova consideră că problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată de problema identităţii lingvistice a naţiunii titulare, a generat o profundă scindare în cadrul populaţiei Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să-şi rezolve neîntârziat problemele lingvistice, denumirea oficială a limbii de stat urmând să fie determinată doar prin prisma adevărului ştiinţific, fără imixtiunea politicului.

Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma „limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin. (1) din Constituţie poate fi echivalată semantic cu limba română. În acelaşi timp, Academia menţionează necesitatea funcţionării limbii de stat a Republicii Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl  Alexandru TĂNASE, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă consacră crearea noului stat independent Republica Moldova şi stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

Curtea a statuat că Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă.

Prin urmare, orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei,textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

ABECEDAR în litere kirilice
ABECEDAR în litere kirilice

 

 

Iată documentele care au stat la baza deciziei Curții Constituționale a Republicii Moldova, cele două sesizări făcute de deputații români din Moldova.

 

Sesizarea deputatului Ana GUȚU, DIN 26 MARTIE 2013:

Sesizarea deputatului Ana Guțu
Sesizarea deputatului Ana Guțu

dutu 2 dutu 3 dutu4 dutu5

sesizarea deputatului Ana Guțu
sesizarea deputatului Ana Guțu

 

Verwendung nur mit Belegexemplar/(c) kramar/fischka.com

 

Sesizarea grupului de deputați în frunte cu Valeriu GHIMPU

Sesizarea grupului de deputați liberali în frunte cu Mihai Ghimpu
Sesizarea grupului de deputați liberali în frunte cu Mihai Ghimpu

ghimpu2 ghimpu3 ghimpu4

ghimpu5

ghimpu6 ghimpu7 ghimpu8 ghimpu9 ghimpu10 ghimpu11

Iată și lucrarea unui imbecil de peste Prut, VASILE STATI, ”habilitat ca doctor în istorie” de bolșevici, un cretin care are trebui reținut de autorități pentru trădare națională în interesul Rusiei. Imbecilul Stati a realizat un dictionar moldovenesc-român, traducând cuvintele rusificate pătrunse în limba românilor cotropiți de ruși (numite cuvinte moldovenești!) în limba română. Uitați-vă la fața lui de bizon rus…Așa arată  ocupantul: prost, umflat, impotent de câtă vodkă a înghițit la viața lui și ”habilitat” cu diverse titluri la ȘtefanGheorghiul lor bolșevic.

Vasile Stati, un imbecil care a transformat regionalismele rusofone într-o limbă nouă, învățată de la rusoaica de mumă-sa. Un cretin bolșevic cum avem și noi destui la București în Guvern sau Parlament. Așa arată prostul veritabil.
Vasile Stati, un imbecil care a transformat regionalismele rusofone într-o limbă nouă, învățată de la rusoaica de mumă-sa. Un cretin bolșevic cum avem și noi destui la București în Guvern sau Parlament. Așa arată prostul veritabil.
Dicționar moldovenesc-român, o mostră de prostie veritabilă dar și un atentat la Securitatea statului moldovenesc. Vasile Stati, adică boul (așa se traduce în limba română cuvântul ”stati”) din imagine cu față de rusnac, trebuia legat și aruncat la beci pentru zeci de ani. Nu-i târziu nici acum, după decizia Curții Constituționale! Asta dacă în codul penal al Republicii Moldova există acuzația de trădare.
Dicționar moldovenesc-român, o mostră de prostie veritabilă dar și un atentat la Securitatea statului moldovenesc. Vasile Stati, adică boul (așa se traduce în limba română cuvântul ”stati”) din imagine cu față de rusnac, trebuia legat și aruncat la beci pentru zeci de ani. Nu-i târziu nici acum, după decizia Curții Constituționale! Asta dacă în codul penal al Republicii Moldova există acuzația de trădare.
fragmente din dictionarul trădătorului rusnac, Stati
fragmente din dictionarul trădătorului rusnac, Stati

 dictionar_litera_ab

 

Iată și documentele istorice care au stat la baza Deciziei celor 5 judecători ai Curții Constituționale: Declarația de Independență din 1991 și Declarația de Suveranitate din 1990, după desprinderea Basarabiei din chingile oficiale ale fostei URSS:

 

 

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 691
din  27.08.1991

privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova

Publicat : 27.08.1991 în Monitorul Oficial Nr. 011     art Nr : 103;118     Promulgat : 27.08.1991

Parlamentul Republicii Moldova d e c r e t e a z ă:

  1. Se aprobă Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova (se anexează).
  2. Prezenta Lege intră în vigoare în momentul adoptării ei.

PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA                       Mircea SNEGUR

Chişinău, 27 august 1991.
Nr.691-XII.

D E C L A R A Ţ I A

DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,

AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;

CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 si 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale„, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească„, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotarîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranitatii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

TINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN şi INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTARĂŞTE că pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 Chişinău, Parlamentul Republicii Moldova,
27 august 1991
Steagul Republicii Moldova
Steagul Republicii Moldova
 

Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova (RSSM) (1990)

 

Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
harta-RM-cu-vecini
Republica Moldova (galben)
Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova
Nr.148-XII  din  23.06.90
„Vesti” Nr. 8/192, 1990
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a în cadrul primei sesiuni, apelînd la adevăr că toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la viaţă, libertate şi bunăstare, înţelegînd responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitatea tuturoar popoarelor, în scopul instaurării legii, protecţiei legale şi stabilităţii sociale, exprimînd dorinţa poporului, declară solemn:
1. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica şi necesara condiţie a existenţei statalităţii Moldovei.
2. Purtătorul şi sursa suveranităţii este poporul. Suveranitatea se realizează în interesele întregului popor de către organul reprezentativ superior al puterii republicii. Nici o parte a poporului, nici un grup de cetăţeni, nici un partid politic sau organizaţie publică, nici o altă formă de organizaţie, nici o persoană fizică nu au dreptul să-şi atribuie dreptul de a exercita suveranitatea.
3. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat unitar şi indivizibil.Hotarele R.S.S. Moldova pot fi modificate doar cu acordul amiabil între R.S.S. Moldova şi alt stat suveran în conformitate cu dorinţa popoarelor, în conformitate cu adrvărul istoric şi regulelor acceptate de drept internaţional.

4. Pămîntul, subsolul acestuia, apele, pădurile şi alte resusre naturale, aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum şi întreg potenţialul economic, tehnico-ştiinţific şi financiar, alte valori de patrimoniu naţional se află în proprietatea exclusivă a R.S.S. Moldova şi se folosesc în scopul asigurării necesităţilor materiale şi spirituale poporului republicii.

Întreprinderile, organizaţiile, instituţiile, alte obiective, ce aparţin comunităţii statelor independente, statelor străine şi a cetăţenilor acestora, organizaţiilor internaţionale, pot fi amplasate pe teritoriul R.S.S. Moldova, pot utiliza resursele ei naturale doar cu acordul organelor competente ale puterii R.S.S. Moldova în conformitate cu legislaţia republicii.

5. În scopul asigurării garanţiilor social-economice, politice şi juridice ale suveranităţii republicii – Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova stabileşte:

  • puterea deplină a Republicii Sovietice Socialiste Moldova asupra deciziilor privitoare la subiectele ce vizează statul şi societatea civilă,
  • supremaţia Constituţiei şi legilor R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul R.S.S. Moldova. Legile şi alte acte normative ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sunt valabile doar după ratificarea acestora de către Sovietul Suprem al republicii. Acţiunea actelor anterioare, care contravin suveranităţii Moldovei se abrogă.

6. Republica Sovietică Socialistă Moldova recunoaşte dreptul suveran al tuturor statelor. Ca stat suveran R.S.S. Moldova are dreptul de a intra în uniuni de state, de delegare în acestea, în mod voluntar, a anumitor predogative, precum şi să lipsească de aceste prerogative sau să se retragă din uniuni în conformitate cu acordul respectiv.

7. Republica Sovietică Socialistă Moldova participă la punerea în aplicare a autorităţiitransferate comunităţii statelor independente, şi a autorizat reprezentanţi în alte state suverane. Divegenţele dintre R.S.S. Moldova şi comunitatea statelor independente se soluţionează în modul prevăzut de acordul respectiv.

8. Pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldova se stabileşte cetăţenia republicii. Tuturor cetăţenilor republicii, cetăţenilor străini şi apatrizilor care au viza de reşedinţa pe teritoriul R.S.S. Moldova, le sunt garantate drepturile şi libertăţile conform Constituţiei şi altor legi ale R.S.S. Moldova, recunoscute principiile şi normele de drept internaţional şi ei sunt obligaţi să respecte legile republicii.

Cetăţenii Moldovei din afara republicii, se află sub protecţia Republicii Sovietice Socialiste Moldova.

9. Republica Sovietică Socialistă Moldova acordă garanţii pentru toţi cetăţenii, partidele politice, organizaţiile publice, mişcările de masă şi organizaţiile religioase, ce activează în conformitate cu prevederile Constituţiei R.S.S. Moldova, şanse juridice egale de a participa la gestionarea statului şi afacerilor publice.

10. Separarea ramurilor legislativă, executivă şi judecătorească ale puterii constituie Principiul de bază al funcţionării R.S.S. Moldova ca stat democratic de drept.

11. Republica Sovietică Socialistă Moldova respectă Carta Naţiunilor Unite, şi afirmă angajamentul său faţă de principiile universal acceptate şi normele de drept internaţional, dorinţa de a trăi cu toate ţările şi popoarele în pace şi armonie. Să ia toate măsurile pentru a evita o confruntare în relaţiile internaţionale, interstatale şi inter-etnice, apărînd interesele poporului R.S.S. Moldova.

12. Republica Sovietică Socialistă Moldova ca un subiect egal al relaţiilor internaţionale se declară o zonă demilitarizată, activ promovează consolidarea păcii şi securităţii, este implicată direct în procesul de cooperare şi securitate precum şi în structurile europene.

13. Această declaraţie este baza pentru dezvoltarea unei noi Constituţii a RSS Moldova, îmbunătăţirea legislaţiei naţionale, poziţia Republicii Sovietice Socialiste Moldova în pregătirea şi semnarea Tratatului de Uniune în cadrul comunităţii de state independente.

 

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova,

or. Chişinău, 23 06 1990. , Nr 148-XII.

 

Dan Badea

1 Decembrie 2013: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI!

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI, ORIUNDE V-AȚI AFLA! SĂ RETRĂIM MAREA UNIRE CU BASARABIA STRĂBUNĂ ȘI CU CELELALTE TERITORII ROMÂNEȘTI TĂIATE CU BARDA BOȘEVICĂ DIN TRUPUL SFÂNT AL ȚĂRII! Așa să ne-ajute Dumnezeu!!!
LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI, ORIUNDE V-AȚI AFLA! SĂ RETRĂIM MAREA UNIRE CU BASARABIA STRĂBUNĂ ȘI CU CELELALTE TERITORII ROMÂNEȘTI TĂIATE CU BARDA BOȘEVICĂ DIN TRUPUL SFÂNT AL ȚĂRII! Așa să ne-ajute Dumnezeu!!!
ROMÂNIA ÎNTREGITĂ - ROMÂNIA MARE
ROMÂNIA ÎNTREGITĂ – ROMÂNIA MARE

 

BASARABIA

 

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabiei, fostă parte componentă a Ţării Moldovei) cu România, 27 martie/9 aprilie 1918
Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabiei, fostă parte componentă a Ţării Moldovei) cu România, 27 martie/9 aprilie 1918

 

Sfatul Tarii, 10 decembrie 1918
Sfatul Tarii, 10 decembrie 1918

 

 

Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România
Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România

 TRANSILVANIA

Marea adunare populară de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918
Marea adunare populară de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918

 

Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia
Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia

Alba_Iulia_Resolution

Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.
Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.

 

BUCOVINA

 

Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag1)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag1) – (foto: basarabia-bucovina.info)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag2) - (foto: http://basarabia-bucovina.info/)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag2) – (foto: http://basarabia-bucovina.info/)

 

bucovina1

Decretul Regelui Ferdinand de Unire a Bucovinei cu Romania semnat si de Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri la 18 Decembrie 1918 (foto:www.basarabia-bucovina.info)
Decretul Regelui Ferdinand de Unire a Bucovinei cu Romania semnat si de Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri la 18 Decembrie 1918 (foto:www.basarabia-bucovina.info)

 

Publicatia “Glasul Bucovinei” – director Sextil Puscariu – din 16 noiembrie 1918, a doua zi dupa votarea Unirii cu Tara, cu articolele salutare pentru revenirea lui I. Z. Codreanu (foto mai jos) si de sarbatorire a evenimentului din 15/28 noiembrie, semnate de Ion Nistor si Pan Halippa (foto si explicație : http://basarabia-bucovina.info/)
Publicatia “Glasul Bucovinei” – director Sextil Puscariu – din 16 noiembrie 1918, a doua zi dupa votarea Unirii cu Tara, cu articolele salutare pentru revenirea lui I. Z. Codreanu (foto mai jos) si de sarbatorire a evenimentului din 15/28 noiembrie, semnate de Ion Nistor si Pan Halippa (foto si explicație : http://basarabia-bucovina.info/)

 

Regina Maria si Regele Ferdinand la Chisinau, in 1920 (foto:http://basarabia-bucovina.info/)
Regina Maria si Regele Ferdinand la Chisinau, in 1920 (foto:http://basarabia-bucovina.info/)

 

 DEȘTEAPTĂTE ROMÂNE

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați! Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare, În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inimă duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

OBS: Cronologie (wikipedia) – EVENIMENTELE CARE AU CONDUS LA MAREA UNIRE

  • 4 august S.N. 17 august1916 – România, prin guvernul condus de către Ion I. C. Brătianu, semnează Convenția de la București, 1916 cu puterile Antantei(Marea BritanieFranțaItalia (din aprilie 1915) și Imperiul Rus). Conform tratatului, România obține drepturi asupra tuturor teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români. TransilvaniaBanatulBucovinaCrișana și Maramureș (Partium) urmând să devină parte a României după Primul Razboi Mondial dacă România va intra în război. Granița planificată urma o linie cu aproximativ 20-40 de km mai la vest față de granița actuală dintre Ungaria și România, atingând râul Tisa la sud, incluzând astfel întreg Banatul.
  • august 1916 – România atacă Austro-Ungaria. În urma ofensivei armatei române peste Carpați sunt ocupate numeroase localitați: BrașovSf. Gheorghe,Miercurea CiucGheorgheniOrșova. Ofensiva română este oprită după pierderea bătăliei de pe frontul de sud la Turtucaia contra forțelor germane și bulgare. Puterile Centrale (GermaniaAustro-Ungaria), Imperiul Otoman și Regatul Bulgariei lansează o contraofensivă care duce la invadarea sudului României, a Munteniei.
  • 21 noiembrie1916 – Împăratul Franz Joseph al Austriei moare. Împăratul Carol I al Austriei îi succede la tron.
  • 23 noiembrie S.N. 6 decembrie1916 – Pierderea bătăliei pentru apărarea Bucureștiului în fața ofensivei germano-austro-ungare duce la ocuparea capitalei. Capitala României este mutată temporar la Iași, autoritățile și armata retrăgându-se în Moldova. Se formează un guvern de uniune națională din liberali și conservatori, condus de Ion I. C. Brătianu.
  • decembrie 1916 – Ofensiva germană este oprită pe linia frontului MărășeștiGalați. Guvernul, confruntat cu perspectiva străpungerii frontului de către germani, ia decizia să transfere tezaurul în Rusia pentru depozitare.
  • februarie 1917 – Izbucnește Revoluția Rusă din 1917, fapt care va împiedica România să-și valorifice victoriile din vara anului 1917.
  • aprilie 1917 – SUA intră în război de partea Antantei.
  • mai-august 1917 – Trupele românești obțin victorii la MărăștiMărășești și Oituz, împiedicând cucerirea Moldovei de către armata germană.
  • 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917 – Armistițiul de la Focșani dintre România și Puterile Centrale, sub influența evenimentelor din Rusia.
  • 8 ianuarie 1918 – Președintele SUA Woodrow Wilson condamnă orice tratat secret și cere autonomia (auto-determinare) pentru grupurile etnice aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american, intitulat Paisprezece Puncte.
  • 18 februarie S.N. 3 martie1918 – Tratatul de la Brest-Litovsk consemnează ieșirea Rusiei din război.
  • 26 – 28 martie, 1918 – Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria are loc la Roma. Este adoptată o moțiune, cerându-se recunoașterea dreptului fiecărei națiuni să se constituie într-un stat național, care va rămâne independent sau se va uni cu statul național deja existent.
  • 9 aprilie1918 – Basarabia, după trei luni de independență față de Rusia, își proclamă unirea cu Regatul României. Deputații români și o parte dintre deputații minorităților (în total 86) votează pentru, în timp ce mare parte dintre reprezentanții minorităților (ucrainienirusigermanievreigăgăuzi) (în total 36) se abțin. Doi deputați ucrainieni și unul bulgar (în total 3) votează împotrivă. Declarația este semnată și de către primul ministru (pro-german) al guvernului român Alexandru Marghiloman.
  • 24 aprilie S.N. 7 mai 1918 – Tratatul (Pacea) de la București semnat de România și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Bulgaria) înlocuiește armistițiul semnat la Focșani în 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917. România revenea la granițele dinainte de război, dar se cedau către Puterile CentraleDobrogea, trecătorile Munților Carpați (5600 Kmp), se impuneau demobilizarea armatei române și controlul german asupra economiei românești. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României în speranța că soarta războiului se va întoarce. Dispozițiile tratatului nu au intrat în vigoare decât timp de șase luni. Totuși, conform tratatului, Puterile Centrale au început să-și retragă trupele de pe teritorul României.
  • 24 august1918 – Comitetul Național Român ia naștere la Paris, cu Take Ionescu drept președinte, Vasile LucaciuOctavian Goga, Dr. Constantin Angelescu și Ioan Theodor Florescu ca membrii. Comitetul este recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de Franța (29 septembrie), de Statele Unite ale Americii (23 octombrie), de Marea Britanie (29 octombrie), și de Italia (9 noiembrie), cele patru puteri ale Antantei.
  • 2 septembrie1918 – Un Congres al cehilorslovacilorpolonezilorromânilorsârbilorcroaților și rutenilor din Austro-Ungaria are loc la New York. Se adoptă o rezoluție care cere divizarea Austro-Ungariei și eliberarea popoarelor sale.
  • 12 octombrie1918 – Comitetul Executiv al Partidul Național Român (Partida Națională) din Austro-Ungaria, partidul majoritar în Transilvania, are loc laOradea. Se adoptă o declarație „în virtutea dreptului național al fiecărei națiuni să-și decidă propria soartă” a unui Consiliu Român Național Central, organism provizoriu de guvernare pentru Transilvania. În acest scop, Partida Națională înfintează la Arad un Comitet de Acțiune prezidat de Vasile Goldiș.
  • 18 octombrie1918 – Alexandru Vaida-Voevod, proeminentul politician român din Austro-Ungaria, citește declarația de auto-determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta.
  • aceeași zi – Împăratul Carol I al Austriei înaintează un „Manifest către popoarele mele credincioase”, despre reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state independente: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și Ucraina. Manifestul nu-și atinge scopul, fiind privit ca un pas ce vine mult prea târziu. Consilii Naționale se înfiintează în teritoriile Austro-Ungariei care preferă să negocieze direct cu puterile Antantei, decât cu un guvern central ce-și pierde puterea. Marea Britanie își intensifică demersurile diplomatice.
  • aceeași zi – Un răspuns la manifestul împăratului Carol I al Austriei este trimis de către Corpul voluntarilor în armata Austro-Ungară din Transilvania și Bucovina, în care se cere unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României. Iuliu Maniu, proeminent politician transilvănean, adună la Viena 70,000 de soldați transilvăneni din armata Austro-Ungară și-i duce în Transilvania.
  • 28 octombrie1918 – Cehoslovacia își declară independența.
  • 29 octombrie1918 – Zonele slave din sudul Austro-Ungariei declară Statul slovenilor, croaților și sârbilor.
  • 31 octombrie1918 – Un nou guvern, condus de Mihály Károlyi, se formează la Budapesta, cu democratul Oszkár Jászi ca ministru al naționalităților. Guvernul ungar încheie uniunea sa cu Austria, dizolvând oficial statul Austro-Ungar.
  • 3 noiembrie1918 – Generalul Weber, din partea Austro-Ungariei, semnează tratatul la Padova, Italia.
  • aceeași zi – Consiliul Național Român Central este creat din reprezentanții Partidului Național Român și din cei ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, luând controlul asupra autorităților locale din Transilvania. Aparatul administrativ ungar se dezintegrează. Guvernul lui Károlyi Mihály începe negocieri cu Consiliul Național Român Central.
  • 6 noiembrie1918 – Victoria Antantei pe Frontul de vest este din ce în ce mai aproape și armata generalului Maurice Sarrail din Salonic străpunge liniile bulgare din Frontul Balcanic. Guvernul român pro-german condus de Alexandru Marghiloman demisionează. Un nou guvern, avându-l ca prim ministru pe generalul Constantin Coandă, se formează. Se decretă mobilizare generală.
  • aceeași zi – demobilizarea armatei austro-ungare
  • 10 noiembrie 1918 – România redeclară război Puterilor Centrale.
  • 11 noiembrie1918 – Pe Frontul de vest se semnează Armistițiul cu Germania (Compiègne), Franța.
  • aceeași zi – Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei, prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru viitorul popoarelor sale iubite”. Ofițerii, funcționarii publici și cei asimilați acestora sunt dezlegați de jurământul de credință față de împărat.
  • 12 noiembrie1918 – Primele trupe din armata română intră pe teritoriul Ungariei și ocupă trecătorea montană de la Tulgheș.
  • 13 noiembrie1918 – Armistițiul de pe Frontul Balcanic este semnat la BelgradSerbia, între generalul francez Franchet d’Esperey, șeful armatei orientale a Antantei, și guvernul ungar. Acțiuni militare de mică anvergură continuă pentru câteva zile în sudul Ungariei. Armistițiul stabilește liniile de frontieră între Ungaria, Serbia și România, iar Banatul intră sub administrare sârbească, în pofida Convenției de la București din 1916. Crișana șiMaramureș, incluzând orașele Satu MareOradeaBeiuș și Arad, ca dealtfel și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Ungaria este obligată de puterile Antantei să permită trupelor armatei române să pătrundă în teritoriile transilvănene la est de linia de demarcație aflată de-a lungul Mureșului. Ungariei îi este permis să păstreze doar opt divizii de armată. Trupele dezarmate se întorc acasă.
  • 1315 noiembrie1918 – Negocierile sunt ținute la Arad între guvernul ungar al lui Károlyi Mihály și Consiliul Național Român Central din Transilvania, fără a ajunge la o înțelegere. Consiliul Național Român Central se retrage de la negocieri și decide să țină alegeri și convine pentru data de 18 noiembrie / 1 decembrie pentruMarea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, organizată de Marele Sfat al Națiunii Române din Transilvania și Ungaria, încredințându-i și puterea.
  • 1320 noiembrie1918 – Trupele românești ocupă mai multe trecători montane importante de la granița de nord-est cu Ungaria. Intenționează să ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administrație românească temporar, așa cum a fost permis prin armistițiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Ungaria își retrage din trupe pentru a se conforma armistițiului. Au loc confruntări izolate cu poliția militară ungară.
  • noiembrie 1918 – De-a lungul unui interval de 12 zile, se țin alegeri pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria. Cei 1,228 de membrii sunt aleși câte 5 din fiecare district electoral stabilit în 1910 (600 de membrii în total), respectiv 628 de reprezentanți ai diferitelor organizații sociale, profesionale și culturale (cler, uniunui profesorale, armată). Entuziasmul local crește, pe măsură ce sunt înaintate cereri precum reforma agrară, votul universal și posibila unire cu România.
  • 25 noiembrie1918 – Armata română ocupă Târgu-Mureș.
  • 28 noiembrie1918 – Cei 100 de membrii aleși în Congresul General al Bucovinei emit o rezoluție de unire necondiționată cu Regatul României. Deputații români (74), germani (7) și polonezi (6) au votat pentru, în timp ce cei 13 deputați ucrainieni s-au retras înaintea votului final.

Alegerea Albei Iulia

Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Național Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599Mihai Viteazul, își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreț. Cetatea a fost capitala domnitorului în timpul scurt cât reușise să săvârșească unirea celor trei principate (Muntenia, Moldova și Transilvania). La 1784, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca, sufereau supliciul frângerii pe roată în urma condamnării lor. Pregătirea Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăți. Ședințele preparatoare din cele două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însuflețite. Discutându-se textul Rezoluției Unirii, redactat de Vasile Goldiș, unii susțineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră și delegații sosiți din Bucovina și Basarabia, susțineau unirea fără condiții. Socialiștii, lucrând sub influența Budapestei, cereau republica și-și exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din urmă s-a stabilit o înțelegere, renunțându-se la toate părțile la punctele de vedere prea intransigente și adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziție, deoarece „nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche și să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiții la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranziție. Adunarea Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania. Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc. În acest timp, în sala Cazinei militare, delegații țin adunarea. Au participat și delegații Bucovinei și Basarabiei, care au ținut să aducă salutul țărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie a statului român. În mijlocul aprobărilor unanime și a unui entuziasm fără margini, Ștefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiș expune trecutul românilor de pretutindeni și argumentează necesitatea Unirii, iar Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuiește aceasta. Socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române. Rezoluția Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice, reforma agrară radicală, legislație de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea națională dorește ca Congresul de pace să asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva dușmanului au scăpat civilizația din ghearele barbariei. La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluției, Unirea Transilvaniei cu România era săvârșită.

Consecințe și războiul dintre Regatul României și Republica Sovietică Ungară

  • 7 decembrie, 1918 – Armata Română intră în Brașov, în sud-estul Transilvaniei.
  • 7 decembrie, 1918 – Armata Română depășește linia de demarcație fixată prin Tratatul de pace de la Belgrad (râul Mureș) și înaintează spre Turda, cu scopul de a ocupa Clujul, cel mai important oraș al Transilvaniei. Puterile Antantei îi ordonă Ungariei să-și retragă trupele.
  • decembrie, 1918 – Guvernul Ungariei decide recrutarea de soldați, pentru a rezista trupelor române, dar timpul este prea scurt. Orașe importante, precum Cluj, se predau fără a opune rezistență.
  • 12 decembrie, 1918 – Trupele române intră în Sibiu (sudul Transilvaniei).
  • 14 decembrie, 1918 – Consiliul Director din Transilvania, ales de etnicii români, trimite la București o delegație condusă de Miron Cristea, episcop de Caransebeș, pentru a negocia detaliile unirii. Regele Ferdinand I al României primește și acceptă Declarația Unirii, proclamată la 1 decembrie de către Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria.
  • 15 decembrie, 1918 – O Adunare națională a Germanilor din Transilvania și Banat are loc la Mediaș, în centrul Transilvaniei, în care se proclamă o declarație care aprobă decizia de românilor de a se uni cu Regatul României.
  • 22 decembrie, 1918 – În replică, o Adunare Generală a Maghiarilor are loc la Cluj (magh. Kolozsvár oraș situat în centrul Transilvaniei și cel mai mare oraș din Transilvania). Adunarea reafirmă loialitatea maghiarilor din Transilvania pentru Ungaria.
  • 24 decembrie, 1918– Regele Ferdinand I semnează un decret de acceptare a unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, la care guvernul maghiar protestează. La Versailles încep negocierile cu cele patru puteri ale Antantei, precum și cu Cehoslovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Rusia, pentru stabilirea noilor granițe.
  • 24 decembrie, 1918– Trupele române intră în Cluj.
  • 14 ianuarie1919 – Trupele române ajung la Baia Mare.
  • ianuarie, 1919 – Puterile Antantei dezaprobă acțiunile românilor, care în schimb susțin că decizia Parlamentului Transilvaniei trebuie să aibă prioritate față de armistițiul dintre Franța și Ungaria.
  • 18 ianuarie, 1919 – Trupele române intră în Sighetu Marmației.
  • 22 ianuarie, 1919 – Trupele române se opresc la noua linie de demarcație indicată de puterile Antantei, lăsând Banat sub controlul Serbiei, iarCrișana sub control Maghiar.
  • 20 martie, 1919 – Generalul francez Vyx, în numele puterilor Antantei, cere Ungariei să renunțe la anumite teritorii și să accepte o nouă linie de demarcație, mai mult sau mai puțin în concordanță cu situația din teren de la acel moment.
  •  21 martie, 1919 – Prim-ministrul magiar Károlyi precizează într-o alocuțiune adresată poporului că nu poate accepta pierderile teritoriale cerute de puterile Antantei, și predă puterea unui guvern de stânga radical, condus de comunistul Béla Kun, care proclamă Ungaria ca Republică Sovietică și renunță la politica pasivă de acceptare a pierderilor teritoriale dictate de Antantă.
  • martie 1919 – Delegația română la Conferința de Pace de la Paris, condusă de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, cere Consiliului Marilor Puteri să permită României să ocupe teritorii până la râul Tisa (conform înțelegerii de dinaintea intrării României în război). Propunerea este refuzată. Generalul sud-african Jan Smuts este trimis la Budapesta pentru a negocia cu Béla Kun.
  • aprilie 1919 – Tot mai multe informații despre acțiuni anti românești ce au loc în zonele locuite de români aflate sub control maghiar ajung la București. Armatei Române i se ordonă pregătirea unei ofensive generale pentru 16 aprilie 1919.
  • 15 aprilie, 1919, seara – Trupele maghiare organizează un atac împotriva Armatei Române în vestul Transilvaniei.
  • 16 – 19 aprilie, 1919 – Lupte violente au loc în Munții Apuseni, câștigate în final de trupele române (cinci divizii), care sparg linia frontului în câmpia Crișanei.
  • 19 aprilie, 1919 – Ca urmare a reușitei contraofensivei împotriva Republicii Sovietice Maghiare, trupele române intră în Satu Mare.
  • 20 aprilie, 1919 – Trupele române intră în Oradea.
  • 1 mai, 1919 – Trupele române ajung la râul Tisa.
  •  17 iunie-iulie, 1919 – Consiliul Marilor Puteri cere guvernului României să-și retragă trupele la linia de demarcație și îl invită pe Béla Kun la Paris. România răspunde nefavorabil, și afirmă că va accepta condițiile doar dacă Armata Comunistă este dezarmată și demobilizată. Béla Kun refuză acești termeni.
  • 17 iulie, 1919 – Béla Kun ordonă o contraofensivă împotriva Armatei Române.
  • 20 iulie, 1919 – Armata ungară traversează Tisa; au loc bătălii violente.
  • 26 iulie, 1919 – Ofensiva maghiară este înfrântă și se retrage dincolo de Tisa. Au fost capturați mulți prizonieri.
  • tratat cu Iugoslavia
  • 3 august, 1919 – trupele române intră în Timișoara.
  • alegeri, guvernele Văitoianu și Vaida
  • negocieri cu Cehoslovacia, reforma agrară
  • guvernul Averescu, tratate cu Ungaria și Cehoslovacia

Ziua Națională Înainte de 1918, ziua națională a României se sărbătorea în data de 10 Mai, o zi cu însemnătate dublă, fiind ziua în care Principele Carol intra în țară (în 1866) și a fost ziua în care același Principe ratifica Declarația de Independență a României față de Imperiul Otoman în 1877. Odată cu instalarea regimului comunist după forțarea abdicării tronului de către Regele Mihai I, sărbătoarea națională a noii Republici Populare Române a fost declarată 23 august, ca și comemorare a zilei în care Conducătorul Statului, Mareșalul Ion Antonescu a fost înlăturat de la putere de către Mihai I.

Dan Dungaciu: Relatia României cu Rusia riscă să treacă prin Budapesta! (interviu ziare.com)

Un bizon cu cruce la vedere și gaz sub sutană
Un bizon cu cruce la vedere și gaz sub sutană (foto vremeanoua.ro)
În timp ce tăranii din Pungești (cu P de la Putin), se luptă cu americanii de la Chevron care vor să le dea, chipurile, cutremure ca la Galați, dacă declanșează în zonă explorarea gazelor de șist,  că așa au văzut ei la tv sau pe internet, rușii de la GAZPROM par complet invizibili pe câmpurile din zonă, străjuite de jandarmi.
Bizoni ”de veghe în lanul de secară” gazoasă de la Pungești, comuna Gazprom
Bizoni ”de veghe în lanul de secară” gazoasă de la Pungești, comuna Gazprom (foto adevarul.ro)
Rușii din Pungești sunt ca oxidul de carbon amestecat cu gazul acela puturos de veceu rusesc. Deși pute inclusiv din altarul bisericii locale, țăranii din Pungești, bizoni autentici cu mintea îngustă, deci manipulabili 100%, sunt imuni la efectele acestui gaz pentru că, anul trecut, au fost vaccinați de niște alogeni și sfințiți de popii din Moldova, popi pe care dacă i-ai căuta la dosar i-ai găsi cu pete mai mari decât harta de pe fruntea lui Gorbaciov. 
Rușii își fac treaba în deplasare, ca orice patrioți în misiune, în vreme ce românașii lui Ponta dar și berbeci din Opoziție, persoane de la care te-ai aștepta la ceva inteligență având în vedere că au niște studii serioase în CV, dau cu bâta în baltă, susținându-i pe bizonii anti-americani, deci pro-ruși, făcând așadar un tandem de aur cu rusofilul Cozmin Gușă, cel care a transformat Realitatea TV în post rusesc.
Vladimir Putin și Victator Orban, doi frați de la răsărit, pentru că revizionismul ungar nu apune niciodată.
Vladimir Putin și Victator Orban, doi frați de la răsărit, pentru că revizionismul ungar nu apune niciodată.
În acest timp, Dan Dungaciu, unul dintre specialiștii români în geopolitică și fin cunoscător al relațiilor moldo române, dar și moldo-ruse, dezvăluie pentru portalul ziare.com informații extrem de sensibile despre axa Moscova-Budapesta, ca și când Pungeștii nu erau de ajuns ca exemplu! E vorba aici de o axă a răului pentru România constituită practic la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, dar cimentată pentru totdeauna după 4 iunie 1920, ziua în care s-a semnat Tratatul de la Trianon și apariția Ungariei pe harta lumii, dar fără Transilvania ocupată vreme de mai bine de un mileniu de către strămoșii sălbatici ai ungurilor de azi. Dungaciu dezvăluie pentru sursa citată, faptul că rușii și ungurii, dușmanii ereditari ai românilor, continuă și astăzi aceeași strategie începută în anii 20 ai secolului trecut, strategie descrisă amănunțit în cele două volume comandate ale (securistului)  analistului (româno-)american Larry Watts.
”Coincidențele” născute din relația ruso-ungară, puse alături pentru prima dată de Dan Dungaciu, te conving fără alte argumente de jocurile strategice ale dușmanilor noștri naturali, unul fiind membru UE (Ungaria extremistă de azi), iar celălalt, Rusia imperialistă, adversar deschis al Uniunii, care face tot  posibilul ca in mai putin de o luna de zile, la Vilnius, să abată atât Ucraina, cât și Moldova de la traseul european firesc al acestora.
Putin și prietenul Orban, doi dictatori moderni și revizioniști
Putin și prietenul Orban, doi dictatori moderni și revizioniști
Ungaria lui Viktator Orban, susținătorul lui Horhy, se dovedește, astfel, a fi, mărul putred din Uniunea Europeană. Ea n-a acceptat și nu va accepta niciodată Trianonul, ceea ce reprezintă pentru România o amenințare reală continuă. Dan Dungaciu dezvăluie câte ceva despre posibila înțelegere secretă dintre Putin și Orban… Un interviu care merita citit cu foarte multa atenție, pentru că se dezvăluie…lucruri.
Dan Badea

Dan Dungaciu: Relatia României cu Rusia riscă să treacă prin Budapesta!

Dan Dungaciu (foto rnews.ro)
Dan Dungaciu (foto rnews.ro)
Relatia Rusia-Ungaria poate atinge cote fara precedent, sub chipul unui parteneriat strategic asumat explicit, iar Bucuresti ul ar trebui sa fie ingrijorat de faptul ca unul din scopurile majore ale politicii externe ungare este ca Budapesta sa devina o punte intre UE si Rusia, afirma Dan Dungaciu.

„Oricat de izolata international ar fi Ungaria la un moment dat, ea tot va avea mai multe canale de comunicare externa decat o Romanie izolata”, mai subliniaza Dan Dungaciu intr-un interviu acordatZiare.com.

Anul acesta se aniverseaza 135 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice romano-ruse. In acelasi timp insa, un sondaj de opinie publicat recent arata ca Ungaria si Rusia sunt statele fata de care romanii au sentimentele cele mai negative.

Nu este neaparat o noutate, iar aceasta dinamica nu se va modifica curand. Semnificativ in acest sondaj mi se pare insa perechea Rusia – Ungaria, pentru ca s-ar putea ca rezultatele, adica alaturarea celor doua state, sa reflecte adevaruri mai adanci decat s-au gandit poate cei care au dat raspunsurile.

In opinia mea, daca lucrurile vor functiona asa cum se intrezaresc acum, axa Moscova-Budapesta va deveni extrem de semnificativa si mult mai influenta in relatia cu Bucurestiul decat ne-am dori noi. Vorba aceea, nu de Ungaria trebuie sa ne temem, ci de parteneriatul strategic al Budapestei cu Moscova!

Doi extremiști periculoși, bilingvi (râzând în limba maghiară/plângând în limba română după Transilvania) - foto Mediafax
Doi extremiști periculoși, trilingvi (râzând în limba maghiară/plângând în limba română/ gândind în limba rusă după/la Transilvania) – foto Mediafax

Exista un asemenea parteneriat?

Din istoria recenta stim ca a existat, daca nu o chestiune formalizata, o strategie comuna. Unul dintre meritele cartilor lui Larry Watts, de pilda, este acela de a prezenta convingator functionarea lui in perioada postbelica.

Dupa 1989, parteneriatul a capatat o forma tacita, nu directa, care pe noi ne-a afectat cel mai puternic in relatia cu R. Moldova.

Atunci cand vorbim despre spatiul estic, coincidentele ar trebui cel putin privite cu circumspectie. Semnalul interesului ca Budapesta sa devina jucator in stanga Prutului a aparut de la inceputul anilor ’90. Dupa integrarea in UE a Ungariei, toate pozitiile importate ale reprezentarii europene ale Bruxellesului au revenit Ungarei – reprezentantul UE pentru R.Moldova, generalul care conducea misiunea europeana de la frontiera moldo-ucraineana (EUBAM), Ambasada Ungariei devine centrul Schenghen in R.Moldova, seful misiunii parlamentare care verifica alegerile parlamentare decisive din 2005 este ungur etc.

Voronin la vânătoare (foto: ziarul de gardă)
Voronin la vânătoare (foto: ziarul de gardă)

Or, e clar ca toate aceste lucruri nu se puteau face fara acordul tacit al Moscovei, chiar fara incurajarile ei. Pe vremea cand Romaniei i se expulzau diplomatii, ambasadorii unguri ieseau cu Voronin la vanatoare, iar astazi sunt extrem de preocupati de situatia minoritatii ruse si a drepturilor ei din R. Moldova.

Interesant e ca politica Budapestei fata de R.Moldova nu tine de culoarea politica a guvernarii. Dupa instalarea la putere a regimului Orban, oficialii maghiari de la Budapesta au sistematic luari de pozitie pe problematica transnistreana, cerand autonomie pentru regiune – evident cu gandul la Transilvania.

Si trebuie sa reamintesc aici un caz recent: ambasadorul Ungariei in R.Moldova face o vizita in ianuarie 2013 in UTA Gagauzia, regiune rusofona si autonoma, se intalneste cu baskanul Mihail Formuzal, iar in septembrie, presedintele Consiliului judetea Harghita ii trimite lui Formuzal proiectul unui acord de colaborare intre judetul Harghita si regiunea Gagauza!

gagauzia

Apropo de ceea ce spuneati legat de coincidente…

Sigur, dar acestea sunt totusi lucruri minore. Recent, lucrurile au intrat in acceleratie, iar relatia Rusia-Ungaria poate atinge cote fara precedent, sub chipul unui parteneriat strategic asumat explicit.

Cred ca dincolo de toate puseurile oficialilor unguri cu referire la minoritatea maghiara, autonomie etc., ceea ce trebuie sa ingrijoreze cu adevarat Bucurestiul este, de pilda, o declaratie precum cea a Directorului Politic al MAE maghiar, Szabolcs Takacs, care spunea acum vreo doua luni ca unul dintre scopurile majore ale politicii externe ungare este sa reduca decalajul dintre UE si Rusia. Sa devina Ungaria, cum ar fi zis un presedinte american, o punte intre UE si Rusia!

Ceea ce Romania nu a reusit sa fie pana acum.

Problema nu este ca nu a reusit sa fie punte – problema este ca nu a reusit sa fie ceva! Sa dea un semnal lumii ca are, totusi, un proiect in regiune. Ungaria are unul! Ca e bun sau rau, periculos sau nu, riscant sau nu, e alta discutie. Dar, repet, Ungaria are un proiect pe directia Est, iar Rusia consimte la acest parteneriat.

Orban s-a intalnit cu Putin la Moscova la inceputul acestui an si au pus bazele parteneriatului strategic, adica „strategia deschiderii catre Est”, cum ii spun ungurii. Aceasta include chestiuni serioase, grele, grave.

Orban și Putin la Moscova
Orban și Putin la Moscova

Nu e vorba despre schimb de mesaje politicoase sau acorduri culturale – nivelul la care suntem noi acum. E pe agenda chestiunea conductei South Stream, comertul agricol – Rusia a fost luna trecuta oaspete de onoare la Targul agricol de la Budapesta, unde s-a anuntat un reviriment comercial intre cele doua state, care oricum e undeva la 12 miliarde -, Rusia este partenerul economic principal al Ungariei din afara UE, se anunta deschiderea camerelor de comert ruso-maghiare din Moscova pana la Rostov, Krasnoyarsk, Irkutk sau Novorosisk. Toate puncte strategice! Ungaria, la randul ei, a fost invitatul de onoare la marele Targul de carte de la Moscova din septembrie.

Deci, un joc diplomatic extrem de consistent si un parteneriat strategic care incepe sa functioneze pe toate nivelele.

Dar Ungaria este stat membru al UE si al NATO. Cum este privit acest parteneriat acolo?

Aici este marea intrebare si marea provocare, daca vreti. Noi trebuie sa invatam un lucru: oricat de izolata international ar fi Ungaria la un moment dat, ea tot va avea mai multe canale de comunicare externa decat o Romanie izolata. Si asta se vede clar in cazul Ungariei lui Orban. Recent, a fost invitat in eurosceptica Londra, s-a intalnit cu premierul conservator David Cameron, apoi la prestigiosul Chatham House, unde a tinut un discurs pe teme politice, dar si strategice.

Discursul sau s-a numit „Rolul valorile traditionale in viitorul Europei” si a fost laudat de presa conservatoare. Printre altele, Orban a spus acolo ca, in conditiile esecului Europei post-nationale si a indepartarii si izolarii Vestului de periferia sa estica, statele abandonate de aici nu vor mai putea evita o relationare cu Rusia, chiar o confruntare negociata.

Tot ceea ce face acum Budapesta, adica intarirea statului, centralizarea si preluarea parghiilor de putere la guvern, nu face decat sa pregateasca o asemenea relationare.

Pentru aceasta evaluare, un analist de talia americanului George Friedman, seful Stratfor, nu doar ca i-a dat dreptate premierului maghiar, dar l-a considerat un personaj complex si nuantat, care intelege dificultatile zilei, dilemele geopolitice, si este dispus sa isi asume si solutiile, indiferent cat de dificile ar fi ele.

Ce poate face Romania, in aceste conditii, in relatia cu Rusia? Sa faca ceea ce face Ungaria?

Repet ceea ce spuneam adineauri. Chestiunea semnificativa pentru Ungaria este faptul ca are o strategie in raport cu Estul, una care, in conditiile fragmentarii si a lipsei de orizont a Europei asa-zis post-nationale, nici macar nu mai pare atat de blamabila in ochii partenerilor euro-atlantici.

Romania nu este insa Ungaria. Si nici nu poate, chiar daca ar vrea, sa procedeze in acelasi fel. Problema este sa fie capabila sa isi asume si ea o strategie in aceasta zona si sa arate ca este capabila sa o urmeze. Daca in aceasta strategie intra si relansarea relatiei cu Rusia, si nu vad nimic condamnabil in asta, dar aceasta e dificila din mai multe ratiuni.

Prima, faptul ca Rusia a inchis relatia, cel putin pana in 2015, dupa prezidentiale. Numirea nouluiambasador rus si deschiderea dezbaterii intr-un spatiu public, civilizat, nu trebuie sa ne insele. E doar o schimbare de atmosfera, nu de substanta. Chiar si vizita ministrului roman de externe la Moscova face parte din acelasi pachet, chiar si o eventuala vizita a premierului in 2014. Dar nu intrevad o deschidere reala pana in 2015. Aici nu e vorba doar de istoria veche de 135 de ani, cat de istoria recenta. Si asa e foarte vie in mintea rusilor.

In al doilea rand, relatia Romaniei cu Rusia va fi determinata de ce se va petrece la Vilnius la Summitul Parteneriatului Estic din noiembrie. Acolo sunt doar doua scenarii, iar miza e Ucraina.

Primul, cel de succes, inseamna semnarea de catre Ucraina a Acordului de Asociere si a celui economic, parafarea de catre R.Moldova si Georgia etc. In acest scenariu, UE arata ca este dispusa sa mearga mai departe, chiar sa se confrunte cu Rusia, daca e cazul, ca Parteneriatul Estic este o politica serioasa, asumata de toti membrii si implementata cu succes. In acest caz, rolul Romaniei pe dosarul estic ramane redus, nici esential, nici neglijabil, pozitia Bucurestiului va fi cea a UE, cu mici accente personale fata de R.Moldova, cum a fost cel cu deschiderea pietii de vinuri.

In aceasta situatie, nu e prea mult loc pentru o relatie consistenta cu Rusia, care oricum va fi iritata de un succes la Vilnius al europenilor in „vecinatatea ei apropiata”. E prematur deocamdata sa vorbim despre o relatie a Romaniei cu Rusia, in conditiile in care nu stim acum comportamentul Rusiei fata de esec. In cazul unui Vilnius de succes, miza unei relatii cu Rusia nu se mai pune cu atata acuitate.

Ce inseamna un esec la Vilnius si care vor fi consecintele?

Inseamna esecul semnarii cu Ucraina. Vilnius 2013 devine un soi de Bucuresti 2008, cand Vestul a promis mai mult decat a putut sa ofere. Atunci, la Bucuresti, in cartile NATO erau Ucraina si Georgia, dar Germania s-a opus. Acum, la Vilnius, e doar Ucraina in cartile UE si trebuie sa vedem cine se va opune.

Miza summitului de la Vilnius disputată intre UE si Rusia (foto: Tthe economist)
Miza summitului de la Vilnius disputată intre UE si Rusia (foto: The economist)

In acest moment negocierile sunt intense, Bruxellesul, Kievul, Moscova, Washingtonul, statele UE sunt prinse in jocuri diplomatice consistente. Nu totul depinde doar de Kiev, asa cum nu totul depinde doar de Bruxelles. Nu e clar daca Iulia Timosenko este miza deciziei sau pretextul.

In conditiile in care cel putin pe dosarul sirian Moscova discuta, pentru prima data dupa Razboiul Rece, de la egal la egal cu Washingtonul, rezultatul nu este insa foarte previzibil.

In cazul unui esec la Vilnius pentru europeni, datele problemei se schimba radical. Paradoxal, problemele Romaniei in regiune vor creste, dar si importanta strategica a Bucurestiului. In acest caz, Bucurestiul nu va mai avea cum sa se comporte mediu/onorabil – cum o face acum in siajul politicii europene fata de Est -, ci va avea doar doua optiuni. Esecul sau relevanta diplomatica!

Este clar ca totul va trebui redesenat: atitudinea fata de R.Moldova, care va trebui, totusi, scoasa cumva, oricum, din zona gri, relatia cu Moscova, care va jubila in fata unei UE confuze, fragmentate, lipsita de proiect rasaritean.

In acest caz, o relatie cu Rusia devine stringenta! In conditiile unui esec european la Vilnius, inseamna ca… Budapesta a avut dreptate, si ca ceea ce spunea Orban despre o relationare cu Moscova trebuie sa se produca.

Ce sanse are Romania in acest caz?

Romania va avea o misiune extrem de dificila, cu o Rusie resurgenta si o Ungarie mult mai bine plasata in relatia cu Moscova. Axa Moscova-Budapesta se va pune in functiune… As spune insa ca indiferent de rezultatele de la Vilnus, dar cu atat mai mult daca Vilnius va fi un esec, Bucurestiul trebuie sa invete ceva din lectia Ungariei. Nu sa se comporte precum Budapesta in politica internasi externa, ci sa poata controla parghiile esentiale intr-o viitoare posibila „confruntare negociata” cu Rusia.

Spre deosebire de Ungaria, Romania are la dispozitie in primul rand parghiile energetice. Energia este atuul Romaniei in orice deschidere sau negociere cu Estul. Daca Bucurestiul nu este capabil sa controleze aceste parghii si sa gestioneze competent dosarul acesta – si ce se vede acum este pentru mine extrem de ingrijorator!-, orice dorinta de relansare a relatiei cu Rusia suna aproape ridicol.

Dan Dungaciu este Director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane si Presedintele Fundatiei Universitare a Marii Negre

Camelia Badea  – ziare.com, vineri, 18 Octombrie 2013, ora 11:21

Ziua Limbii Române, semn al victoriei în fața totalitarismului roșu (ziare.com)

– interviu cu istoricul Constantin Corneanu, președintele Asociației Europene de Studii geopolitice și strategice „Gh. I. Bratianu”

31-august-ziua-limbii-romane

 strada-31-august-1989-din-chic899inauZiua Limbii Române este un eveniment ce trebuie sărbătorit cu atât mai mult cu cât rusofonii încearcă prin toate mijloacele să separe, la Chișinău, limba română de așa-zisa ”limbă moldoveneasca” – o invenție a comuniștilor. Urmasii lui Stalin si contemporanii lui Putin ar face orice ca LIMBA ROMÂNĂ sa dispară din zona situată între Prut si Nistru, adică din Basarabia românească. Este însă o operațiune imposibilă câtă vreme în Basarabia vor trăi români. Și vor trăi pentru că a trecut vremea deportărilor în Siberia și vine vremea deportărilor în ….Uniunea Europeană.

lb romana

Ceea ce îi neliniștește tot mai mult pe rusofonii lui Voronin, gândacul roșu de la Chișinău. Anexez legile prin care, pe 31 august 1989, s-a trecut la grafia latină, anulându-se Legea din 10 februarie 1941 prin care bolșevicii au introdus alfabetul rus în locul celui latin, după ce ocupaseră teritoriul românesc dintre Prut și Nistru, eliberat, pentru scurtă vreme de armata română aliată cu singura armată care avea interese anti-sovietice la acea dată, armata germană, aliații francezi și englezi fiind atunci cuprinși de lașitate uitând de alianțele cu România, trădând încrederea milioanelor de români lăsați pradă hoardelor bolșevice de la Moskova, Budapesta și Sofia, care au sfârtecat trupul României în perioada iunie-septembrie 1940. Singurul aliat natural al românilor devenea, atunci, Germania nazistă, cu sprijinul căreia aveam să redobândim, pentru 4 ani, Basarabia, dar aveam s-o pierdem ulterior, din cauza lașității politicienilor vremii (Maniu și Brătianu), dar și a regelui Mihai, care au refuzat să se implice în conducerea și deciziile politice ale vremii. România a fost trădată atunci nu numai de foștii ”aliați naturali”, dar și de cei care se aflaseră la conducereea ei până la aducerea în fruntea țării a curvarului corupt Carol al II-lea, ce avea să introducă ulterior dictatura carlistă.

Dan Badea

 

Ziare.com publică astăzi un interviu cu istoricul Constantin Corneanu, despre semnificația acestei sărbători în Basarabia.

Limba romana trebuie sarbatorita in spatiul dintre Prut si Nistru pentru ca ea este simbolul renasterii

Istoricul Constantin Corneanu
Istoricul Constantin Corneanu

nationale dupa anii de teroare stalinista, cand s-a incercat ca tot ce e romanesc in acest spatiu sa fie distrus, declara istoricul Constantin Corneanu intr-un interviu acordat Ziare.com.

Ziua Limbii Romane este sarbatorita in Republica Moldova in fiecare an la data de 31 august, inca din anul 1989. In 2011, mai multe organizatii romanesti din Serbia, Bulgaria, Ungaria si Ucraina au ales aceeasi data, de 31 august, si au cerut autoritatilor romane decretarea ei ca Zi a Limbii Romane pentru romanii de pretutindeni.

Pe teritoriul Romaniei este pentru prima oara cand aceasta sarbatoare este marcata oficial, ca urmare a unui proiect de lege aprobat de Parlament in luna februarie si promulgat de presedintele Traian Basescu la 13 martie.

Pe parcursul acestei zile va fi arborat drapelul romanesc si vor avea loc numeroase evenimente culturale, atat pe teritoriul Romaniei, in Bucuresti, Cluj, Arad, Covasna sau Harghita, cat si in numeroase capitale din intreaga lume, inclusiv Praga, Budapesta, Paris, New York si Tel Aviv.

Despre originea si importanta acestei sarbatori pentru toti vorbitorii de limba romana, dar in mod deosebit pentru cei din Republica Moldova, am discutat cu istoricul Constantin Corneanu, presedintele Asociatiei Europene de Studii geopolitice si strategice „Gh. I. Bratianu”.

Care este originea acestei sarbatori? Cum a fost posibil sa se ia o asemenea decizie in anul 1989?

Originea acestei sarbatori, Ziua Limbii Romane, se afla in conexiune directa cu evenimentele petrecute in spatiul fostei Uniuni Sovietice dupa 1985, respectiv procesele de perestroika si glasnost pe care Mihail Gorbaciov si anturajul sau le-au initiat.

31 august 1989 a fost posibil odata cu aparitia Fronturilor Populare ca forme de opozitie fata de birocratia sovietica si mai apoi ca forme de coagulare a elementelor nationaliste din republicile sovietice, care se vor lupta apoi pentru independenta.

Si la Chisinau Frontul Popular din Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca va reusi sa coaguleze energiile si se va naste ceea ce putem defini ca Miscarea de renastere Nationala din perioada anilor 1988-1989.

Pe acest fond, al destramarii imperiului sovietic, Miscarea de Renastere Nationala reuseste la 31 august 1989, dupa imense dezbateri in parlament, dupa o activizare a opiniei publice, sa impuna ca limba moldoveneasca (romana cu scriere in grafie latina) sa fie recunoscuta oficial de catre autoritati.

La 31 august 1989, cu 100.000 de manifestanti aflati in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, precum si datorita apelului Frontului Popular din Republica Moldova pentru sustinerea introducerii limbii moldovenesti (romana cu scriere in grafie latina), Sovietul Suprem al RSS Moldovenesti accepta acest lucru.

Putem spune ca 31 august 1989 marcheaza o prima victorie importanta in procesul de renastere nationala.

Toate lucrurile care s-au petrecut la 31 august 1989 s-au petrecut in contextul destramarii imperiului sovietic, al activizarii fortelor nationaliste in republicile socialiste sovietice, al inceperii lungului drum spre independenta pentru tarile baltice si pentru RSS Moldoveneasca.

Din pacate, independenta nu a fost urmata de un proces asemanator celui din 1918, adica nu a fost obtinuta unirea cu Romania.

Acesta este contextul istoric in care 31 august 1989 devine Ziua Limbii Romane.

 

Cum se face ca in Constitutia R.Moldova este inscrisa acum limba moldoveneasca, nu limba romana?

In Constitutia Republicii Moldova apare limba moldoveneasca ca limba de stat in contextul in care, dupa evenimentele din august 1991, dupa razboiul transnistrean, in conditiile aparitiei conceptului „Casa noastra-Republica Moldova” si al activizarii unor forte nu neaparat anti-romanesti, dar in mod sigur anti-reunificare cu Romania, se instaleaza acest concept al constructiei unei statalitati moldovenesti.

Plecand de la acest concept – Republica Moldova, limba noastra moldoveneasca, trecutul nostru istoric – s-a incercat si se incearca in permanenta constituirea unei identitati etnice alta decat cea fireasca si decat cea care a fost recunoscuta la 27 august 1991 in Declaratia de Independenta a Republicii Moldova, atunci cand Parlamentul Republicii Moldova a acceptat formal, in scris, ca spatiul dintre Prut si Nistru este parte componenta a spatiului etnic romanesc.

Se creeaza, astfel, al doilea stat romanesc pe pamant romanesc rapit in urma pactului Ribbentrop-Molotov.

In perioada presedintelui Vladimir Voronin, cand comunistii au condus destinele R.Moldova, limba moldoveneasca si-a capatat locul in paginile Constitutiei Republicii Moldova in acest efort de constructie a unei statalitati, a ‘altceva’ decat ceea ce istoria ne invata, ne arata si ne indeamna sa vedem.

A fost vreodata limba romana limba oficiala dincolo de Prut?

Da, a fost o perioada foarte scurta, dupa Declaratia de Independenta din 27 august 1991 in care limba moldoveneasca (romana cu scriere in grafie latina) a fost impusa ca limba de stat, iar tricolorul romanesc si imnul ‘Desteapta-te, romane!’ au fost simbolurile noului stat Republica Moldova.

Dar a fost o perioada scurta. Miscarea de Renastere Nationala a inceput sa sucombeze sub loviturile revansarde ale celor care nu doreau unirea cu Romania si care, temandu-se ca R Moldova se va deplasa catre un pol geopolitic numit Bucuresti si vom asista la reunificarea Romaniei la fel ca in 1918, au inceput ofensiva impotriva istoriei nationale si a tot ceea ce insemna romanesc la Chisinau ca simbol si ca element de continuitate si de dainuire.

Cum a evoluat in ultimii 23 de ani raportul intre cei care sustin ca vorbesc limba romana si cei care sustin ca vorbesc limba moldoveneasca?

Din pacate, raportul a evoluat destul de ciudat si de cele mai multe ori negativ pentru cei care se declara vorbitori de limba 450-limba_romana_patriamea3romana si care se declara romani ca origine etnica. Indiferent de recensamintele mai mult sau mai putin falsificate, in special in perioada regimului comunist, cand foarte multi s-au declarat ca origine etnica moldoveni si mai putini romani, acest raport roman/moldovean nu a fost favorabil primului deoarece, dupa cum am spus, a fost o ofensiva impresionanta a unor forte care au lansat atacuri furibunde, ‘la baioneta’, impotriva a tot ceea ce era romanesc.

Astfel, in ciuda faptului ca Romania a oferit burse tinerilor din R.Moldova, ca Romania ofera sprijin moral, material, sprijin pentru integrarea in Uniunea Europeana si ca foarte multi cetateni ai R.Moldova doresc pasaport romanesc, in ciuda acestor lucruri, in mintea multora dintre cei care traiesc intre Prut si Nistru rezista ideea ca ei sunt mai mult moldoveni decat romani.

Este un aspect negativ al raporturilor noastre cu acest spatiu si un esec care arata ca Romania nu a reusit sa isi spuna un punct de vedere, desi nu trebuia sa aiba un punct de vedere acolo unde Romania e prezenta in sufletul si in mintea multora.

Citeste si Presedintele FAB Romania: R. Moldova trebuie sa ofere mai mult bursierilor care se intorc acasa

Cat de importanta este limba vorbita de un popor, ce reprezinta ea si de ce trebuie sa ne sarbatorim limba?

Trebuie sa o sarbatorim pentru ca limba este simbolul identitatii noastre nationale, e simbolul care ne confera o particularitate, ne identifica si ne confera originalitate.

In ce priveste sarbatorirea limbii romane in spatiul dintre Prut si Nistru, aceasta este extrem de importanta pentru ca limba este simbolul renasterii nationale dupa anii de teroare stalinista, dupa perioada crunta dintre anii 1940 -1989, cand acest spatiu s-a aflat in componenta URSS, cand s-a incercat ca tot ce e romanesc sa fie distrus.

Sarbatorirea permanenta a acelei zile de 31 august 1989 – alfabetul, grafia in limba latina – este un semn al victoriei noastre in relatia cu fortele totalitarismului rosu, in relatia cu toti cei care au vrut sa stearga din istorie acest spatiu romanesc, sa il transforme intr-un spatiu slav, in orice altceva decat in ceea ce a fost.

Ce reprezinta limba romana pentru basarabeni?

Reprezinta o legatura cu tara si un simbol al identitatii lor, o dovada a faptului ca originea lor etnica nu a fost uitata in ciuda faptului ca sovieticii au incercat sa stearga orice urma.

Citeste si Inlocuirea limbii moldovenesti cu romana: Dupa umilinte, vom avea un moment de demnitate – Interviu

Deputatul Ana Gutu a depus o sesizare la Curtea Constitutionala de la Chisinau in care cere ca limba moldoveneasca sa fie inlocuita cu limba romana in legea fundamentala, sesizare care va fi dezbatuta pe 12 septembrie. Ce sanse de reusita credeti ca are?

Personal, nu cred ca sunt prea multe sanse. Ii doresc din tot sufletul mult succes, dar spatiul politic este extrem de complex si extrem de volatil in aceste momente la Chisinau. Problemele privind integrarea, europeana sau euroasiatica, au nascut foarte multe controverse.

De aceea este important sa sarbatorim limba romana, sa ne aducem aminte de 31 august 1989 si sa luptam ca lucrurile acestea sa nu dispara, dimpotriva, treptat, treptat, sa facem in asa fel ca ele sa fie tot mai cunoscute.

La multi ani, limbii romane si tuturor vorbitorilor ei aflati in spatiul dintre Prut si Nistru, precum si intreaga mea gratitudine pentru cei care au facut posibila ziua de 31 august 1989!

Camelia Badea – ziare.com (Sambata, 31 August 2013, ora 12:05)

 

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 3462  din  31.08.1989

 cu privirea la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină

Publicat : 31.08.1989 în B.Of. Nr. 009     Promulgat : 31.08.1989     Data intrarii in vigoare : 31.08.1989

Trecerea limbii moldoveneşti, idiom de origine şi structură romanică la  grafia  latină se bazează pe caracterul mai adecvat, recunoscut  de ştiinţă al alfabetului latin pentru fonetica şi gramatica acestui idiom, pe propunerile cetăţenilor republicii şi are menirea de a contribui  la lichidarea deformărilor ce s-au produs în limbă în virtutea unui şir de cauze  obiective  şi  subiective, la  ridicarea nivelului de cultură lingvistică al poporului moldovenesc, a rolului factorilor  de ordin ştiinţific, etico-moral,  cultural,  psihologo-didactic  şi  social  în dezvoltarea limbii moldoveneşti.

Articolul 1.  A trece scrisul limbii moldoveneşti la grafia  latină.

Articolul 2. A aproba alfabetul limbii moldoveneşti:
A a „a”, Ă ă „ă”, B b „be”, C c „ce”, D d „de”, E e „e”, F f „fe”, G g  „ge”,  H h „ha”, I i „i”, Î î „î”, J j „je”, L l „le”, M m „me”, N  n „ne”, O o „o”, P p „pe”, R r „re”, S s „se”, T t „te”, Ţ ţ „ţe”, U u „u” V v „ve”, X x „ics”, Z z „ze”.
Literele K k,  Q  q,  W  w, Y y se folosesc în nume  proprii  şi  în neologizme cu caracter internaţional.

Articolul 3. A abroga Legea RSS Moldoveneşti din 10 februarie 1941 „Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin  la alfabetul rus”.

 

Preşedintele Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti                   M. Snegur

Membru  al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti                   D. Nidelcu

or. Chişinău, 31 august 1989
N 3462-XI
Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 3463  din  31.08.1989
despre modul de punere în aplicare a Legii RSS Moldoveneşti „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină

 

Publicat : 31.08.1989 în B.Of. Nr. 000     Promulgat : 31.08.1989     Data intrarii in vigoare : 31.08.1989

 

În legătură cu  adoptarea  Legii  RSS Moldoveneşti  „Cu  privire  la revenirea  limbii  moldoveneşti  la grafia latină”  Sovietul  Suprem  al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti

h o t ă r ă ş t e :

1. A pune în   aplicare  Legea  RSS  Moldoveneşti  „Cu  privire   la revenirea  limbii moldoveneşti la grafia latină” din momentul publicării ei, pe etape:

Etapa întîi –  anii 1989-1993 – trecerea la grafia latină în sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale a republicii. Începutul creării  bazei tehnico-materiale a poligrafiei, a complexelor de  calcul şi  întărirea  ei,  dotarea lor cu mijloace de imprimat,  reutilarea  şi adaptarea  mijloacelor de imprimat existente pentru tipărirea  ziarelor, revistelor  şi  a  altor materiale în limba moldovenească  cu  caractere latine;   precizarea  şi  revizuirea  comenzilor  pentru  utilagele   şi materialelor corespunzătoare pe anii următori; trecerea la scrisul latin a  tuturor verigilor din sistemului învăţămîntului public; pregătirea şi reciclarea învăţătorilor şi lectorilor, a cadrelor de la întreprinderile poligrafice, din ramurile de deservire în scopul însuşirii scrisului latin;  editarea  documentelor oficiale, a literaturii de  referinţă  şi metodice  privitoare  la ortografia limbii moldoveneşti,  a  literaturii prevăzute în plan, a manualelor, a materialelor didactice şi ilustrative pentru   şcolile   moldoveneşti   de  cultură  generală,   pentru   cele tehnico-profesionale,   pentru  instituţiile  de  învăţămînt  mediu   de specialitate  şi  superior,  a manualelor şi materialelor  intuitive  la limba  moldovenească  pentru şcolile cu predare în limba rusă şi  pentru alte  şcoli  şi  instituţii de învăţămînt; folosirea grafiei  latine  în mijloacele de informare vizuală.

Etapa a doua – anii 1994-1995 – încheierea trecerii la grafia latină în   sferele  vieţii  politice,  economice,  sociale  şi  culturale  ale republicii,  inclusiv  în  activitatea  organelor  puterii  de  stat  şi administraţiei   de  stat,  efectuarea  procedurii  judiciare,   ţinerea lucrărilor  interne de secretariat, a documentaţiei de evidenţă, de dare de  seamă şi financiare de la întreprinderi, instituţii şi  organizaţii, realizarea  legăturii  poştale şi telegrafice pe  teritoriul  republicii Moldoveneşti pe baza grafiei latine, eliberarea către populaţie a noilor buletine de identitate.

2. Ziarele şi  revistele republicane, ziarele orăşeneşti , raionale, de  întreprinderi  şi  instituţii, alte publicaţii, care  se  distribuie numai  abonaţilor, literatura artistică, ştiinţifică, de popularizare  a ştiinţei,  scrise în limba moldovenească, pot fi editate în perioada  de tranziţie, la solicitarea autorilor, abonaţilor şi cu caractere slave.

3. Lucrările  ştiinţifice, operele artistice, materialele  oficiale, cele   metodico-informative   şi  alte  materiale,  editate   în   limba moldovenească  cu  caractere  slave,  rămîn  în  tezaurul  spiritual  al poporului moldovenesc.

4. A da ca însărcinare   Prezidiului   Sovietului  Suprem   al   RSS Moldoveneşti  să  pună  legislaţia  în vigoare  a  RSS  Moldoveneşti  în corespundere  cu Legea RSS Moldoveneşti „Cu privire la revenirea  limbii moldoveneşti la grafia latină„.

5. Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti urmează să înfăptuiască măsuri  pentru  trecerea  pe etape a scrisului  limbii  moldoveneşti  la grafia latină.

    Preşedinte al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti                   M. Snegur

    Membru al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti                  D. Nidelcu

    or. Chişinău, 31 august 1989
N 3463-XI

 

 

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 3464   din  31.08.1989
cu privire la statutul limbii de stat a RSS Moldoveneşti

 

Publicat : 31.08.1989 în B.Of. Nr. 009     Promulgat : 31.08.1989

În scopul lichidării deformărilor survenite în construcţia lingvistică  din  RSS Moldovenească, al luării sub protecţia statului a limbii  moldoveneşti – una dintre premizele fundamentale ale  existenţei naţiunii moldoveneşti în cadrul formaţiei sale naţional-statale suverane al asigurării funcţionării ei în toate sferele pe teritoriul RSS Moldoveneşti şi al reglementării relaţiilor  lingvo-naţionale în republică Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti

h o t ă r ă ş t e :

A completa Constituţia  (Legea  Fundamentală) a RSS Moldoveneşti  cu articolul 701, avînd următorul conţinut:

Articolul 701. Limba de stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti  este limba moldovenească. Limba de stat este folosită în viaţa  politică, economică, socială şi culturală şi funcţionează pe baza grafiei latine.

RSS Moldovenească asigură ocrotirea şi dezvoltarea limbii poporaţiei găgăuze, cea mai mare parte a cărea locuieşte pe teritoriul republicii.

RSS Moldovenească asigură pe teritoriul său condiţiile necesare pentru dezvoltarea şi folosirea limbii ruse ca limbă de comunicare între naţiunile  din  Uniunea RSS, precum şi a limbilor populaţiilor de alte naţionalităţi.

Modul de întrebuinţare  a limbilor şi corelaţia lor cu limba de stat a RSS  Moldoveneşti  se stabileşte prin legislaţia în vigoare şi prin Legea  RSS Moldoveneşti „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti„.

    Preşedinte al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti                   M. Snegur

    Membru al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti                   D. Nidelcu

    or. Chişinău, 31 august 1989
N 3464-X

NU UITA că Transilvania e pământ românesc, chiar dacă suntem ”un popor imbecil de tolerant” cu ungurii și alți alogeni!

Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.

Am descoperit destul de târziu, spre rușinea mea, un text scris în urmă cu câteva luni de un profesor sârb, cunoscător de istorie dar și de limba română, care a prezentat în mod magistral adevărul despre istoria ungurilor și pretențiile lor absurde, demonstrând încă o dată că somnul politicienilor naște hortyști pe pământ românesc.

Ungurii nu sunt decât niște  alogeni proveniți din Asia, în urmă cu mai bine de un mileniu,  cu pretenții asupra unui teritoriu care nu le-a aparținut decât vreme de câțiva ani, timp în care au procedat precum hoardele mongole când cucereau vreun cătun din pustă și-l treceau prin foc și sabie, ucigând de-a valma copii, femei și bătrâni, așa cum au procedat hoardele hortyste în satele românești Ip și Trăsnea, în toamna lui 1940, după Diktatul de la Viena.

Execuție hortystă a doi tineri români
Execuție hortystă a doi tineri români

Înainte de a prezenta textul scris de profesorul sârb, reamintesc declarația unui supraviețuitor român al satului transilvănean Ip, ocupat de ungurii care au ucis, într-o singură noapte, 157 de români, spintecând cu baionetele copiii sau burțile femeilor ce stăteau să nască, împușcând cu lașitate și cruzimea specifice urmașilor sălbaticului Attila, bătrâni, femei și copii, declarație apărută într-un cotidian central, dar și într-un film realizat de Manuela Morar (MDV Film 2006) și postat pe Youtube. Alți 87 de români au fost uciși în satul Trăznea. Crimele nu pot fi uitate, mai ales de către supraviețuitorii acelor masacre.

Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)
Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)

În total, după Diktatul de la Viena, au fost masacrați aproximativ 1000 de români! Uciși doar pentru că erau români!

Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!
Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!

Iată declarația unuia dintre supraviețuitorii din Ip, Gavril Butcovan:

În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalți doi frățiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliță, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitați. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Gavril Butcovan

Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <<Unde ești maică?!>>, a fost secerată de gloanțele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rânind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruță. Cred și astăzi că șansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu față la pământ, în timp ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membri ai familiei. Pe lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan, de 12 ani, și Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”(…)

„ Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.” (…)

„Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toți consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyști. Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest viața în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a horthyștilor cel puțin 3 familii de români. Cu siguranță, dacă acțiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulți care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, și în mod sigur numărul celor uciși era mult mai mic.

Declarația unui supraviețuitor al masacrului din noaptea de 13/14 septembrie 1940 din localitatea IP,  Gavril ButcovanGARDIANUL din data de 02.09.2008 – “68 de ani de la Dictat. Mărturii despre masacrele de la Ip și Traznea

Iată, pentru cei care vor să afle mai multe despre acele vremuri, și alte declarații ale câtorva supraviețuitori, din IP, Trăznea sau Sărmaș, în filmul cutremurător de mai jos, numit ”NU UITA!” și realizat de Manuela Morar (NDV Film, 2006)

Așadar, aflu recent că profesorul de istorie sârb Miodrag Stanojevic, din Voivodina, aflat în trecere prin Satu Mare a transmis redacției unui  cotidian local, Gazeta de Nord Vest, o scrisoare ca reacție la un material publicat pe 4 decembrie 2012 în jurnalul sătmărean, ”Afront adus românilor pe bani europeni”, semnat de Szasz Lorand.

Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina
Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina

Era vorba în acel articol de o lucrare (ghid turistic bilingv) publicată de unguri, din fonduri europene, lucrare în care românii erau umiliți și numiți ”olahi” (în ediția maghiară) sau ””vlahi” (în ediția în lb română), sau ”popor primitiv”, de parcă noi eram alogeni în Europa, veniți pe cai, cămile sau catâri din Asia cu mai bine de un mileniu în urmă, la fel ca țiganii din India.

Textul sârbului Stanojevic, depășește ca valoare și claritate orice text scris de un istoric român contemporan pe tema ungurilor și a aberațiilor lor cu ”Ținutul secuiesc” și ”schimbarea articolului 1 din Constituție” sau ”autonomie pentru caii lui Attila” etc. etc.

Iată scrisoarea profesorului sârb de istorie pe care, chiar dacă au publicat-o numeroși alți români, nu pot să n-o trec și eu în lista materialelor extrem de importante pentru înțelegerea fenomenelor cu care ne confruntăm la noi acasă, pentru că suntem un popor prea tolerant cu alogenii a căror obrăznicie începe să devină prea enervantă pentru a mai fi tolerată.

Dan Badea

Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.

    Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:- fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.

    Vă propun un exerciţiu de imaginaţie:

Ce s-ar fi întâmplat dacă:

    – un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos

    – un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)

    – un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.

    Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:- ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie.

    Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”?

    Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.

    De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina?

    Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

        Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie.

    Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

    Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

  în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad.

Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic).

Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

 

Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.

Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei.

  În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi).

De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc.

  Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).

   – În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.

În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

cowboy unguri in pusta, urmașii lui Attila
Cowboy unguri, de la mama lor, in pusta – demnii urmași ai lui Attila

În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri.

Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel).

Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).

    – În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei.

Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy - criminal de război.
Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy – criminal de război.
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii...
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii…

 

Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania?

    Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.

Placuță comemorativa din Ip.
Placuță comemorativa din Ip.

    În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.

Placuță comemorativă la Trăznea
Placuță comemorativă la Trăznea

În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:

un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.

    Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge.

    Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.

profesor Miodrag Stanojevic

 

 

 

 

 

 

 

 

Borboly Csaba, președintele CJ Harghita – între Apostolul PAUL și ”Apostolul” PAULA (Codruța Kovesi), de la DNA

Îndepărtarea temporară a udmr-istului Borboly Csaba din fruntea Consiliului Județean Harghita, pentru fapte grave de corupție documentate de către Serviciul Teritorial Târgu-Mureș al DNA a fost și este interpretată de către conducerea UDMR drept un abuz politic comis de autoritățile române.136

Acuzat cu dovezi că a drenat importante fonduri publice către apropiați de-ai săi (este vorba despre șapte sute de mii de euro), dar și că și-a primit șpaga corespunzătoare, operațiune specifică indivizilor puși pe căpătuială, groful UDMR Borboly Csaba, pregătit la Budapesta, invocă și el aceleași motive politice, considerându-se o victimă dar și un trimis pe pământ al Apostolului Paul!

apostolul Paul

Apostolul Paul
Apostolul Paul

La ultimul congres al UDMR, unde a fost primit cu urale ca orice inculpat aflat în malaxorul justiției, el l-a invocat pe Apostolul Paul (gândindu-se probabil, inconștient, la ”apostolița” PAULa Codruta Kovesi, șefa DNA – altfel îl invoca pe Apostolul Morar!) care le-a transmis credincioșilor, peste secole, mesajul că ”sunt mai multe lupte în fața noastra decât în spatele nostru”, promițând că el nu se va lăsa descurajat și le va purta cu credință pe toate.

Apostolul Paul, în ultima etapă a vieții sale, în mijlocul celei mai mari încercări a existenței sale, a formulat una din cele mai relevante mesaje ale Bibliei. Acest mesaj ni se adresează și nouă, este valabil și pentru liderii comunității noastre și ne avertizează, că este de datoria noastră să purtăm aceste lupte, să parcurgem întregul drum pe care am pornit, și mai ales să ne păstrăm crezul. Sunt mai multe lupte în fața noastră decât în urma noastră. Dar promit că vom duce la capăt lupta și ne vom păstra credința” – a concluzionat  Borboly Csaba.

Tânărul Borboly, care cerea 10% dintr-un contract, sub formă de sponsorizare pentru o asociație umanitară (”Asociația pentru Ciuc”), bani cu care să-și termine viloiul din Miercurea Ciuc, a semnat ilegal deconturi de 3 milioane de lei pentru două firme în mai puțin de o lună, adică de aproximativ 700.000 de euro, bani încasați ilegal de apropiați de-ai săi abonați la contracte cu statul.

Indiferent de lucrarea Domnului, prin Apostolul Paul – invocată de inculpatul Borboly, lucrarea DNA prin Apostulul Paula (Codruța Kovesi) spune că

Apostolul PAULA (Codruța Kovesi) - foto: jurnalul.ro
Apostolul PAULA (Codruța Kovesi) foto: jurnalul.ro

inculpatul Borboly Csaba a dispus în mod nelegal și nejustificat, în luna decembrie 2010, decontarea sumei de 1.888.914,20 lei în favoarea constructorului SC STRAVIA GROUP SRL pentru o serie lucrări de reabilitare a unui drum județean. Plata s-a făcut în condițiile în care prețurile firmei care a câștigat licitația erau cu mult mai mari decât cele ale firmei excluse din procedura de licitație, în care dirigintele de șantier nu a fost de acord cu acceptarea la plată a lucrărilor și în condițiile în care proiectul inițial nu fusese respectat în ce privește grosimea asfaltului și nici nu exista o dispoziție de modificare a acestui proiect. Prejudiciul produs în dauna județului Harghita prin această activitate este evaluat la suma de 629.178,85 lei și un folos material echivalent pentru SC STRAVIA GROUP SRL”.

Mai mult, tot în aceeași lună, mai exact în perioada 27-29 decembrie 2010,

”același inculpat a dispus în mod nelegal și nejustificat decontarea sumei de 672.051,59 lei în favoarea constructorului SC STRAVIA GROUP SRL și a sumei de 496.632,84 lei în favoarea constructorului SC BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, în ambele cazuri pentru materiale lăsate în custodie. Aceasta, deși bunurile respective nu existau în fapt și în condițiile în care angajarea cheltuielilor de către Consiliul Județean a avut loc la finalul lunii decembrie 2010, deși era evident că cele două firme nu mai aveau timpul necesar ca până la data de 31 decembrie 2010 să facă lucrările angajate, de reabilitare a unor tronsoane de drum județean. În plus, inculpatul cunoștea că procesele verbale de custodie s-au realizat în fals, prin antedatare și prin inserarea nereală că bunurile există ca atare, că au fost recepționate efectiv și au fost predate către reprezentanții celor două firme constructoare”

Ca lucrarea să fie perfectă, el a fost documentat și cerând sfânta șpagă de 10% de la una dintre firmele preferate, Bridge Road Construct, conform documentelor DNA.

Fragment din Comunicatul DNA din 13 mai 2013
Fragment din Comunicatul DNA din 13 mai 2013

”În calitate de președinte al Consiliului Județean Harghita, după efectuarea de către Consiliu, a plății sumei totale de 496.632,84 lei către S.C. BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, jud.Harghita, inculpatul Borboly Csaba i-a pretins în mod repetat, în perioada 29 decembrie 2010 – ianuarie 2011, administratorului de fapt al S.C. BRIDGE ROAD CONSTRUCT SRL, prin intermediar, să îi remită 50.000 lei ( 10% din suma decontată) disimulată sub formă de sponsorizare către „Asociația pentru Ciuc” Miercurea Ciuc” spune lucrarea ucenicilor ”Apostulului” PAULa Codruța Kovesi, șeful DNA.

Prins așadar la furat, ca ultimul dintre borfași, șeful UDMR Ciuc face acum presiuni, aflăm, pentru a reveni cât mai repede în fruntea Consiliului Județean Harghita, el fiind un important ordonator de credite în inima HAR-COV-ului dominat de obsesia steagului secuiesc.

În urmă cu doi ani, Borboly Csaba mai fusese în atenția DNA, acuzat fiind de un anonim că și-ar fi construit o parte din viloiul din Miercurea CIUC (Denes Laszlo nr.11) cu bani primiți de la o firmă care câștigase un contract cu CJ Harghita, pentru lucrări la spitalul județean din Miercurea Ciuc, precum și că ar fi vândut cu 50.000 de euro un apartament ce valora aproximativ 20.000 de euro, cumpărătorii fiind, desigur, socrii săi! Asta miroase, chiar și în ungurește, a spălare de bani pe rit nou. La acea dată, DNA a oprit cercetările pe motiv că nu sunt probe suficiente. Acum însă, dosarul de la DNA e mai gros decât Biblia din care a citat Borboly Csaba la ultimul Congres UDMR.

Sigur, DNA a formulat împotriva președintelui CJ Harghita, 9 capete de acuzare pentru încălcarea a șase articole din Codul Penal: ”două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, ambele în formă continuată, luare de mită în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, două infracțiuni de instigare la uz de fals, două infracțiuni de fals intelectual și denunțare calomnioasă”.

În aceste condiții, lideri ai UDMR au formulat și ei, că așa e regula, acuzația de persecuție politică a tânărului Borboly, numind-o ”un act josnic de intimidare”. Pe 14 mai a.c.. a doua zi după reținerea lui Borboly Csaba, extremiștii maghiari în frunte cu groful Tamas Sandor, președintele CJ Covasna, Antal Arpad Andras, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Petres Sandor, locțiitorul la comandă al CJ Harghita, si alți câțiva primari din așa-zisul ”Ținut Secuiesc”, au adunat mai multe neîmpliniri ordonate de Budapesta și le-au înșirat ca fiind persecuții

fragment din protestul extremistilor unguri
fragment din protestul extremistilor unguri

la care sunt supuși de la Trianon încoace.

”Noi, liderii administraţiilor publice locale ai Uniunii Democrate Maghiare din România din Ţinutul Secuiesc, am primit vestea reţinerii colegului nostru Borboly Csaba cu surprindere şi indignare. Pentru noi este evident că reţinerea preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita este un act josnic de intimidare. Avem convingerea că acţiunea DNA de luni este parte a procesului în care au fost târâţi numeroşi oameni politici ai Uniunii. În ultima perioadă s-au accentuat şi s-au înmulţit în mod vizibil atacurile la adresa comunităţii noastre: au demarat renaţionalizarea Liceului „Székely Mikó”, i-au persecutat şi hârţuit pe artizanii produselor secuieşti, au vrut să retragă manualele de istorie a secuilor, în multe localităţi din Ţinutul Secuiesc au vrut să îndepărteze simbolurile comunităţii noastre, steagul secuiesc, au dorit să limiteze utilizarea limbii noastre acolo unde de altfel acest lucru este prevăzut de lege. Liderii centrali şi locali ai Uniunii s-au opus de fiecare dată, au respins atacurile şi au căutat soluţii pentru a

finalul protestului extremiștilor unguri din Har-Cov
finalul protestului extremiștilor unguri din Har-Cov

planarea conflictelor. Borboly Csaba a acţionat tocmai în acest sens. Şi-a făcut treaba, a continuat munca, şi a reprezentat cu forţă cauza pentru care luptăm cu toţii: apărarea drepturilor și simbolurilor comunităţii secuieşti. Nu este întâmplătoare nici data aleasă de procurori. Borboly Csaba, gazda celui de al 11-lea Congres UDMR a fost reţinut cu 10 zile înaintea acestui important eveniment politic de la Miercurea Ciuc” au afirmat extremiștii citați.

 

Presiunile pentru anularea ultimei decizii de suspendare pentru 30 de zile a prezenței sale în fruntea CJ Harghita, vor continua, această perioadă expirând la sfârșitul săptămânii în curs.

Motivul invocat de apărătorii lui Borboly este blocarea mersului normal al activității la nivel de Consiliu Județean, ceea ce este cu totul fals.

Consilul Județean Harghita merge cu motoarele duduind din plin. De la arestarea pentru 24 de ore a președintelui CJ Harghita și pînă în urmă cu trei săptămâni, deci în aproximativ o lună de zile au fost date nu mai puțin de 68 de Hotărâri de Consiliu!,mai multe decât în perioada anterioară, când la conducere s-a aflat inculpatul Borboly Csaba. Se poate verifica vrednicia locțiitorului la comandă, Petres Sandor, vicepresedintele CJ Harghita, pe site-ul instituției.

Borboly Csaba nu a fost suspendat și de pe site-ul Consiliului Județean Harghita, unde joacă la dublu!
Borboly Csaba nu a fost suspendat și de pe site-ul Consiliului Județean Harghita, unde joacă la dublu!

Și atunci care-i graba? Borboly Csaba trebuie lăsat să se bucure de familie, așa cum singur a afirmat, concediul forțat la care-l obligă Curtea de Apel Târgu Mureș fiind benefic pentru el și familia lui.

Și pentru că tot au fost înșirate, mai sus, anumite neajunsuri ale maghiarimii, adunate de la Trianon încoace, trebuie să existe cineva care să le dea peste nas celor care, pe pământ românesc, nesocotesc legile statului român.

Invocarea de către extremiștii unguri a cazului Liceului „Székely Mikó” are o bătaie extrem de lungă!

Deși la mijloc este vorba despre o chestiune strict juridică, în care un imobil a fost retrocedat în mod ilegal, prin încălcarea atribuțiilor a trei inculpați, membri ai unei comisiide restituire, Eparhiei Reformate din Ardeal, președintele extremist al UDMR, Kelemen Hunor, a afirmat că este vorba despre ”o renaționalizare a proprietăților care au fost naționalizate de comuniști și care au fost retrocedate în anii ’90 și dupa 2000”, deși clădirea Liceului „Szekely Miko” nu a făcut niciodată parte din patrimoniul Episcopiei Reformate din Ardeal.

Conform oficialilor români, Ministerul Administratiei Publice stabilise că imobilul respectiv nu putea fi retrocedat in baza OUG Î83/1999. ”In principal, retrocedarea s-a făcut în baza unui extras de carte funciară nevalabil, emis in 1990, cât și a Cărții Funciare care nu avea traducere autorizata în limba română, documente care fusesera depuse în fotocopie de Eparhia Reformata din Ardeal. Prin aceste fapte, acuzații (Marko Attila-Gabor, Marosan Tamas și ce Silviu Clim) au prejudiciat statul român cu aproximativ 1.300.000 de euro, reprezentand valoarea imobilului”.

Recent, la jumătatea lunii trecute, lobby-ul evreiesc maghiar de la Wasghinton a determinat 20 de congresmani americani, 13 republicani și 7 democrați, membri ai Camerei reprezentanților, să-i scrie secretarului de Stat John Kerrypentru a-i cere să exercite presiuni asupra României pentru ca aceasta să se ocupe de solicitările liderilor evrei şi creştini care revendică biserici, şcoli, spitale, orfelinate şi alte proprietăţi”.

Ungurii sunt, așadar persecutați în țara lor, căreia îi spun țară secuiască pentru că așa se traduce în ungurește cuvântul ”român”: ”secui”.

Borboly Csaba (tinerelul din centru), alături de groful pădurilor, Kersttoy, privind la de trimisul pe pământ al Apostolului Paul, cel cu fes roșu
Borboly Csaba (tinerelul din centru), alături de groful pădurilor, Kerestoy, privind la trimisul pe pământ al Apostolului Paul, cel cu fes roșu

Transformarea cazului Borboly Csaba dintr-o speță juridică, în care patru borfași sunt inculpați într-un dosar penal, într-un caz comandat politic este o aberație la fel de mare și de neacceptat (de orice om cu mintea întreagă) ca Ținutul Secuiesc.

Dealtfel, se poate vedea cu ochiul liber că, nemaifiind la guvernare, UDMR s-ar alia cu oricine le-ar da grofilor unguri de mâncare. Aceasta pentru că, dincolo de sentimentul unguresc al ființei, pentru grofii UDMR există sentimentul diavolesc al banului, amendat, iată, cu strictețe, de ”apostolul” PAULA Codruța Kovesi și ”ucenicii” săi de la Serviciul Teritorial Mureș al DNA.

Dan Badea

Lilian Zamfiroiu, fostul Redactor Șef al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ, amicul lui Țîrlea și Ani Matei – foști șei ai UASCR – va fi propus ca președinte al ICR

Rotirea Cadrelor și Restaurația – necesitatea înțeleasă și impusă de șmecherașii de Dâmbovița, Moscova și Budapesta

O stire AGERPRES m-a bulversat, practic, obligându-mă să reacționez imediat cum am citit-o.

Georgică Severin, fost ziarist prahovean și traseist politic, o panaramă ajunsă în Parlamentul României la fel ca majoritatea USL, a anunțat că propunerea USL, o încrucișare între partidul kgb-istului Ion Ilici Iliescu (PSD), al turnătorului dovedit al Securității, Dan Voiculescu (PC) și al subordonatului său, repetentul Crin Antonescu (PNL), este Lilian Zamfiroiu, ”diplomat de carieră” și, de șapte ani, adjunctul ambasadorului român la UNESCO!

Știind cine-i Lilian Zamfiroiu, am încremenit.

Dovada că Lilian Zamfiroiu era redactor șef al revistei Universitatea Comuinistă în 1985. Cei care vor merge la Biblioteca Academiei vor găsi exemplarele revistei si vor vedea și cu ce se ocupa marele diplomat de astăzi, un politruc trecut mai întâi pe la Armată, apoi antrenat la Externe de comuniștii  care ne-au sufocat! Omolșogul său, de la Convingeri Comuniste era unul Dan Deliu, securist.
Dovada că Lilian Zamfiroiu era redactor șef al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ în 1985. Cei care vor merge la Biblioteca Academiei vor găsi exemplarele revistei si vor vedea și cu ce se ocupa ”marele diplomat” de astăzi, un politruc trecut mai întâi pe la Armată, apoi antrenat la Externe de comuniștii care ne-au sufocat! Omologul său, de la Convingeri Comuniste, era unul Paul Nancă – convertit ulterior la muzica și secondat de un securist, Dan Deliu.
Lilian Zamfiroiu, propus de USL pentru functia de presedinte al Institutului Cultural Român
Lilian Zamfiroiu, propus de USL pentru functia de presedinte al Institutului Cultural Român

La jumătatea anilor 80 (84-87), Lilian Zamfiroiu a fost REDACTOR ȘEF al revistei UNIVERSITATEA COMUNISTĂ. Era cel care aplica politica UASCR în presa universitară a Capitalei. Avea, adică, linie directă cu Marius Eduard Țîrlea (ginerele unuia dintre frații Ceaușescu, divortat apoi, după revoluție, cel care, ulterior, avea să devină partenerul lui Virgil Măgureanu în afacerea Columna Bank – marea țeapă de milioane de dolari a anilor 90) și cu celebra CLĂTICI, cenzorul-șef al revistelor studențești.

Revistele studențești (Universitatea Comunistă, Convingeri Comuniste și Viața Studențească) urmau linia politică a UTC, prin intermediul prelungirii sale din lumea studențească, UASCR (Uniunea Studenților Comuniști din România), adică rezerva de cadre a UTC care, la rândul său era rezerva de cadre a PCR.

Ce a anunțat, așadar, traseistul Georgică Severin?

„Propunerea pe care o voi supune audierii mâine în comisiile reunite, evident după ce va trece prin Biroul Permanent ca propunere a USL, este domnul Lilian Zamfiroiu, diplomat de carieră, de şapte ani este adjunctul ambasadorului nostru la UNESCO, deci are o vastă experienţă în zona cultural-internaţional-diplomatică, motive pentru care ni s-a părut nouă că este cel mai apropiat de criteriile pe care trebuie să le îndeplinească în momentul de faţă preşedintele ICR. Este propunerea USL ce va fi înaintată marţi Biroului Permanent al Senatului după care vom audia candidatul şi îl vom supune aprobării plenului Senatului probabil miercuri, bineînţeles dacă va trece de audieri” – a spus Georgică Severin

iar apoi

„De data aceasta, având în vedere şi ce s-a întâmplat în legătură cu ultimii doi preşedinţi, ne-am gândit să o luăm invers. Nu am căutat în primul rând un om, ci ne-am gândit la fişa postului, la ceea ce aşteaptă ţara de la ICR, la rolul acestei instituţii şi la îmbunătăţirea cadrului de colaborare cu toţi reprezentanţii semnificativi ai culturii române şi, totodată, îmbunătăţirea colaborării cu Ministerul Afacerilor Externe. Pornind de la aceste idei, am încercat să gândim un portret robot de preşedinte şi primul rând ceea ce ni s-a părut necesar a fost ca el să nu fie implicat direct în această zonă culturală, în sensul de a putea fi acuzat de vreun partizanat. Ne-a interesat să fie un om cu foarte bune contacte externe, în special pe zona culturală, un om care cunoaşte această zonă. În al treilea rând, ne-a interesat foarte mult să fie un om care colaborează, lucrează cu MAE tocmai pentru a putea elimina asperităţile care s-au demonstrat clar în timpul ultimei conduceri a ICR„, a explicat preşedintele Comisiei pentru cultură şi media de la Senat – se afirmă în știrea AGERPRES

Se pare că un ”colaborator” pe Externe mai bun decât Lilian al nostru, nu e altul! Așa rezultă din ce spune Severin!

Așadar, Lilian, a devenit mare diplomat! Măi să fie!

Iată și ce parcurs (oficial) interesant a avut el:

șef de ziar  comunist

cadru didactic

inspector scolar

Ministerul Apărării Naționale (Relații Publice, 4 animăi să fie!) –

MAE (secretar 1 – cum o fi ajuns direct secretar 1, doar ministrul afacerilor externe din anul 2001, adică Mircea Geoană, știe!) –

coordonator al Arhivelor Diplomatice ale MAE (HOPA!!!!) – motiv suficient de bun pentru a pune cap la cap niște documente secrete până atunci, ce vizau relația România-Italia și de a-și da doctoratul pe acest subiect (”Relații diplomatice româno-italiene, 1919-1940!” – ca să vezi cultură!)-

și, în fine, este numit adjunctul ambasadorului român la UNESCO!!!

Prezentarea colectiei de texte a lui Lilian Zamfiroiu, degrabă făcătoare de doctorat pentru autor!
Prezentarea colectiei de texte a lui Lilian Zamfiroiu, degrabă făuritoare de doctorat pentru autor!

Iată-l acum pe Lilian, cu mari găuri în CV-ul oficial, pentru că el a fost și ziarist mai multă vreme la un ziar din Râmnicu Vâlcea (Curierul de Vîlcea), MARE DIPLOMAT de carieră, chipurile (care carieră Lilian?), gata să preia ICR-ul.

Sigur, după opinia mea (mutarea lui pentru 4 ani la MApN și apoi plasarea strategică ca secretar 1 și, HOP în arhivele MAE) el este mult mai dubios chiar și decât domnul acela din Cluj, i-am uitat numele, care a distrus învățământul românesc, care a tras tunuri după tunuri la Cluj, rectorul lui pește, politruc de prima mână în jocul de poker al lui Crin Antonescu și Dan Voiculescu. Marga. Andrei Marga, fost ministru la Educație, Externe, fost președinte la ICR, fost turnător la Securitate. Un om de o calitate morală execrabilă, care și-a pus nepoata secretar general la ICR, după ce o avusese consilieră la MAE. Nu mai vorbim aici de nevastă-sa și funcțiile ei la Universitatea Babeș- Bolyai pe care a tot condus-o ca rector vreme de 15 ani! Aaa, să nu uit: Marga a fost și el, în perioada studenției, omologul din Cluj a lui Țîrlea de la UASCR, adică șeful Uniunii Studenților Comuniști din Cluj. Asta ca să nu mai existe îndoieli cu privire la cine conduce azi România: comuniști și foști securiști care, încurajați de șarpele cu ochelari, Virgil Măgureanu, au preluat puterea economică a țării.

Că e vorba despre RESTAURAȚIE se poate observa și plecând, vorba lui Georgică Severin, pe vrej în sus. Dacă Lilian Zamfiroiu a fost adjunctul ambasadorului UNESCO vreme de 7 ani, cine credeți că a fost Secretarul General???

Un alt comunist de soi din linia a II-a, bine ascuns de ochii presei românești, celebrul activist UASCR, ANI MATEI, ultimul dintre șefii UASCR, politruc comunist veritabil, demn urmaș al lui Țîrlea cel preluat de Măgureanu pentru afacerile private. Culmea, politrucul Ani MATEI, un bun prieten al lui Lilian Zamfiroiu, a fost numit la UNESCO de către guvernul PSD-PD-L, pe 1 aprilie 2009.

ani Matei
Politrucul comunist ANI MATEI
Nicolae Manolescu e șef, iar politrucul comunist Ani Matei - secretar general. Mai răsfirați de-atât chiar nu se putea! Remus Pricopie a fost readus, pentru necesitățile Androneascăi, în țară, și pus ministru la Educație. Rezerva de cadre e limitată!
Nicolae Manolescu e șef, iar politrucul comunist Ani Matei – secretar general. Mai răsfirați de-atât chiar nu se putea! Remus Pricopie a fost readus, pentru necesitățile Androneascăi, în țară, și pus ministru la Educație. Rezerva de cadre e limitată!

Cine este, de fapt, Ani Matei, ajuns la UNESCO, alături de Lilian Zamfiroiu, primul, șef, al doilea, subaltern pe vremuri!

Ani Matei a fost titularizat pe postul de director general al Directiei de invatamint superior din Ministerul Educatiei. Cine este Ani Matei? Ultima pozitie ocupata este aceea de prorector al Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA). A candidat la inceputul anului 2005 pentru functia de rector, ca reprezentant al „vechii garzi” din SNSPA, apropiata de Vasile Secares („eternul” rector de pina atunci, cu mai multe mandate). A pierdut in favoarea Mihaelei Vlasceanu, multumindu-se cu pozitia de prorector. Inainte a predat la Facultatea de Administratie Publica, al carei actual decan este sotia sa, Lucica Matei, si a fost director adjunct al Institutului National de Administratie, pe vremea guvernului Adrian Nastase, perioada in care INA a trecut printr-un mare scandal financiar. Vorbim, asadar, despre un personal bine conectat si cu o cariera publica de succes.Cei cu memorie mai lunga stiu insa si alte lucruri despre Ani Matei. Acesta a fost membru al secretariatului CC al Uniunii Tineretului Comunist si presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania in perioada neagra a ceausismului 1985-1989. I-a prins ca prim-secretari ai UTC pe Nicu Ceausescu (1983-1987) si Ioan Toma (1987-1989)” scria în urmă cu cinci ani Adrian Cioflâncă, actual membru al Colegiul CNSAS

și tot el, mai încolo,

”Dupa ce a activat in comitetul municipal PCR din Bucuresti, Ani Matei a fost propulsat la mijlocul anilor ’80 in fruntea UASCR si in Secretariatul UTC, condus pe atunci de „delfinul” Nicu Ceausescu, virtualul mostenitor al conducerii PCR. Pentru a accede in grupul restrins de la virful UTC, in Politburo-ul Uniunii, era nevoie de relatii bune cu Nicu Ceausescu si de conformism politic fara rest, „calitati” pe care, de buna seama, Ani Matei le-a demonstrat. Stau dovada stenogramele sedintelor Secretariatului UTC, aflate in fondul UTC de la ANIC. Din pacate, documentele Uniunii de dupa 1982 nu sint prelucrate arhivistic si nu pot fi inca studiate sistematic. Dar cele pe care le-am consultat sint suficiente pentru a-l arata pe Ani Matei implicat sistematic si activ in cultul personalitatii lui Ceausescu. In sedinte, Ani Matei furnizeaza mii de studenti pentru manifestatii dedicate lui Ceausescu si recomanda sa fie urmarite „orientarile si indicatiile transmite de tovarasul Nicolae Ceausescu”. In acea vreme, rolul UTC si UASCR fusese redus la functia ancilara de pirghii organizatorice in angrenajul monstruos al cultului personalitatii si de instrumente de control social. Organizatiile de tineret erau parte din complicatul aparat conceput de PCR pentru indoctrinarea si controlarea intregii populatii, precum si pentru umilirea acesteia prin implicarea in cultul personalitatii. Ani Matei s-a numarat printre cei care s-au aflat la virful acestui sistem si ar trebui sa poarte responsabilitatea pentru aceasta.Or, din ceea ce vedem dupa 1989, Ani Matei a facut fata fara probleme schimbarii de regim, convertindu-se cu succes si urmind nestingherit o cariera publica. Asemeni foarte multor fosti activisti, a trecut printr-un proces de „academizare” – despre care vorbeste Mihai Dinu Gheorghiu in cartea sa recenta, „Intelectualii in cimpul puterii” – si reconversie profesionala si politica, raminind in prim planul vietii publice si ocupind pozitii importante in noul aranjament post-decembrist. Faptul ca Ani Matei si sotia sa au activat in SNSPA este cit se poate de semnificativ, aceasta universitate fiind, asa cum se stie, mostenitoare a Academiei „Stefan Gheorghiu”.” – mai scria isoricul și actualul membru al CNSAS, Adrian Cioflâncă.

Așadar, iată unde sunt băieții: RĂSFIRAȚI PRIN LUME, la comanda ”Mai Răsfirați, Băieți, Mai Răsfirați!” – de care-mi amintesc de pe vremea în care eram ziarist la EXPRES și aveam chiar o rubrică purtând acest titlu.

Iată-i că s-au răsfirat!

Din păcate însă, răspund din nou la comenzi și revin, unul câte unul, LA UNITATE, de prin cotloanele în care ”s-au răsfirat” atâta amar de vreme!

Biată Românie, amărât popor care votezi ca prostul satului în proporție de peste 70%, meriți să fii condus de de cei mai mari hoți de pe Dâmbovița!

 

Așa s-a ajuns ca, la vârf, să fie promovată non-valoarea, hoția, impostura, plagiatul, corupția și prostia.

Milioane de români adevărați au murit pentru țara asta, mulți mor în continuare pe fronturi deschise sau nevăzute, în timp ce o mână de șmecheri, mereu aceeași, se rotește la putere, în aceleași cercuri concentrice, PRECUM PĂSĂRILE DE PRADĂ, în deșert, deasupra unui rătăcit ce va fi curând doborât de sete!

Este ROTIREA CADRELOR.

Iată de ce Institutul Cultural Român nu poate fi condus de un intelectual recunoscut pentru valoarea sa intrinsecă. Un intelectual care să impună respect doar prin simpla rostire a numelui său. Să impună respect și valoare, promovând România adevărată, cea care refuză, din neștiință, să-și scoată grumazul de sub cizma șmecherașilor de Dîmbovița, încurajați și sprijiniți de șmecherașii de Budapesta și de șmecherașii de Moscova…

Succes Lilian Zamfiroiu! ”Patria”, ce-0i fi înțelegând tu prin asta!?, îți va fi recunoscătoare!…

Dan Badea

Hrebenciuc și Zgonea, cu Rusia în suflet la Parlament, sfidând milioane de eroi români care au murit cu sufletul sfâșiat de glonțul, baioneta sau tortura rușilor în ultimele două secole

Remember de Ziua Rusiei: În octombrie 1944, la întâlnirea dintre Churchill și Stalin de la Moscova s-a stabilit că influența Uniunii Sovietice în România va fi de 90%. Și a fost totală aproape două decenii…Urma influența brutelor comuniste bine antrenate de sovietici.

Moscova, oct 1944: Documentul pe care s-a consemnat influenta Rusiei în România
”CU RUSIA ADÂNC ÎNFIPTĂ ÎN SUFLET ȘI ÎN ȚARĂ”: Moscova, oct 1944: Documentul pe care s-a consemnat influenta Rusiei în România. Conform istoricului Mihai Retegan Decizia Foreign Office fusese luată cu doi ani înainte, în 31 decembrie 1942!

 

Valeriu Zgonea
Valeriu Zgonea

Valeriu  Zgonea, un neica nimeni ajuns președinte de Cameră,  are Rusia adânc fixată în sufletul lui de CFR-ist făcut la seral, chiar daca la școlile prin care a trecut, ca trenul prin gară, i s-a spus ca este o diferența fatală de ecartament intre liniile ferate românești și cele rusești

Și mai are Rusia în suflet Hrebenciuc, un alt animal politic care vinde si cumpara orice este de vânzare, inclusiv țări sau gogosi cu gaura.

Fragment din Viorel Hrebenciuc

Fragment din Viorel Hrebenciuc

Cei doi au organizat ieri, la Camera Deputaților, o expoziție de fotografii intitulată ”Cu Rusia în suflet”, azi fiind Ziua Rusiei. În vreme ce Victor Ponta se întâlnea la Berlin pentru exact patru minute cu cancelarul german Angela Merkel, pentru a primi iertarea pentru lovitura de stat de anul trecut și binecuvântarea Occidentului pentru politica de coabitare cu Băsescu, strategul și sforarul PSD, Viorel Hrebenciuc, se întâlnea la București cu ambasadorul Rusiei. Motivul aveam să-l aflăm de la Agerpres, care a consemnat o declarație a hrebenciucului ce va intra în istoria trădării naționale a României:

”trebuie să vă spun că generaţii întregi chiar au Rusia în suflet şi să ştiţi că nu exagerez” – a zis Viorel HREBENCIUC.

Într-adevăr, generații întregi de români au murit cu Rusia în suflet, când Rusia avea forma baionetei, a glonțului în ceafă TRAS DE LA 3 CM sau a glonțului în inimă, a obuzului, a cuțitului înfipt în spate, a ocnelor și închisorilor în care s-au prăpădit.

Execuția Mareșalului Ion Antonescu
Mareșalul Ion Antonescu în fața plutonului de execuție, ascultând, demn, pentru ultima oară, sentința de condamnare la moarte prin împușcare
Maresalul Ion Antonescu în fața plutonului de execuție, strigând, cu pălăria ridicată, după ce s-a dat comanda ”FOC!, ”TRĂIASCĂ ROMÂNIA!!!”
Maresalul Ion Antonescu în fața plutonului de execuție, strigând, cu pălăria ridicată, după ce s-a dat comanda ”FOC!, ”TRĂIASCĂ ROMÂNIA!!!”. Iată cum a consemnat un martor acea scenă: ”era seara, pe la ora șase, când a fost executat. Dorința lui de a fi împușcat de noi, de soldați, i-a fost respinsă și a fost împușcat de gardieni. După prima rafală, a salutat și a căzut. Apoi s-a ridicat și le-a cerut să tragă din nou pentru că nu este mort. Atunci, șeful gardienilor l-a împușcat în cap, dar tot nu a murit și iarăși a tras în el…”

Generații întregi au Rusia în suflet, hrebenciucule, dar sunt generații de eroi care nu pot vizita expoziția voastră de fotografii de la Camera Deputaților.

Bunicul meu a murit la fel, tot cu Rusia în suflet dar și în cătarea armei, în războiul de pe Frontul de Est, după ce Mareșalul a ordonat ”Români, treceți Prutul!”.

Bunicul (mort pe frontul de Est) și străbunicul Badea
BUNICUL meu BADEA G. ION (mort pe frontul de Est)  și străbunicul Badea Gheorghe

Nimeni, niciodată, nu i-a găsit rămășițele pământești pentru a i le îngropa creștinește, motiv pentru care și eu am rămas cu Rusia bunicului meu în suflet și în cătare.

11 august 1943: Fruntașului T.R. Badea G. Ion din Regimentul 4 Dorobanți, pentru fapte de arme săvârșite în războiul contra Rusiei Sovietice
11 august 1943: ”Fruntașului T.R. Badea G. Ion din Regimentul 4 Dorobanți, pentru fapte de arme săvârșite în războiul contra Rusiei Sovietice”

Așadar, Rusia, cel mai mare dușman al românilor este și în sufletul nostru, al supraviețuitorilor comunismului pe care ni l-a impus, dar nu în sensul dat de Hrebenciuc, iar dacă ei au adus-o ca s-o agățe în cui, ca pe icoană, în Camera Deputaților, e semn rău și miroase tare urât. Miroase a trădare, iar mirosul ajunge pâna aici, în camera în care scriu acum, deși afară plouă iar Camera Deputaților se află la exact 3 km de mine, în linie de tragere…

Hrebenciuc cu Rusia în suflet
Trădătorul Viorel Hrebenciuc, cu Rusia în suflet 

Poate pentru mulţi pare neuzual numele expoziţiei, ‘Cu Rusia în suflet, dar trebuie să vă spun că generaţii întregi chiar au Rusia în suflet şi să ştiţi că nu exagerez. Ideea preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, s-a materializat într-o expoziţie de fotografii despre Federaţia Rusă iar asta spune foarte multe despre pragmatismul preşedintelui Camerei şi al celor care guvernează astăzi, iar când spun pragmatism mă gândesc la faptul că trăim exact în această perioadă momentul când dinamizarea relaţiilor dintre România şi Rusia devin o realitate„, a spus Hrebenciuc, conform AGERPRES, la deschiderea expoziţiei de fotografie „Cu Rusia în suflet” organizată de Camera Deputaţilor şi Ambasada Federaţiei Ruse, la Palatul Parlamentului.

Conform aceleiași surse, ”el a adăugat că a avut o discuţie cu oficialii ruşi în care s-au reiterat o serie de paşi care vor fi făcuţi în perioada următoare. „Vecinătatea marii Rusii a dus la interferenţe între cele două popoare, atât în domeniul cultural cât şi în cel economic, domenii ce nu pot fi neglijate, deşi avem ani întregi în urmă în care relaţiile economice dintre cele două ţări au un singur sens – gazul rusesc spre România şi mai puţin produse româneşti spre Rusia. Este o situaţie pe care noi o putem remedia în perioada următoare, pentru că există voinţa să remediem aceste lucruri„, a precizat vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, adică Hrebenciuc. Viorel Hrebenciuc.

Nu mi-a plăcut niciodată Adrian Păunescu, pentru că a fost un  măscărici, un profitor și un poet de curte al lui Ceaușescu, dar tocmai pentru că i-a fost coleg lui Hrebenciuc și unul dintre cei care au murit, la fel, tot cu Rusia în suflet, dar și cu dorul Basarabiei, reamintesc aici unul dintre poemele sale dedicat parcă lui Hrebenciuc, Zgonea sau ”regretatului” Ovidiu Mușetescu (mort și el cu Rusia în suflet, sau cu o parte din ea in buzunar), cel care le-a pus pe tavă rușilor, la ordinul lui Năstase, majoritatea mamuților industriali din metalurgie, siderurgie, industria aluminiului etc.etc. Se numește ”Trădătorilor de țară

E un poem care spune multe despre expoziția organizată de Zgonea și Hrebenciuc, expoziție al cărei titlu este o sfidare la adresa milioanelor de români morți pe fronturile de răsărit în războaiele din ultimele două secole, în Siberia, închisori sau la Canal. Generații care au murit cu Rusia adânc și dureros înfiptă, ca o țepușă uriașă, în suflet.

Iată-l:

tradatorilor de tara

 

Dan Badea

Antisemitism la cote maxime în Ungaria, patria lui Horthy, Jobbik, Viktator Orban dar și a miliardarului american cu gene evreiești, George Soroș

Admiral Miklós Horthy, Regent of the Kingdom of Hungary, during a conference with Adolf Hitler
Admiral Miklós Horthy, Regent of the Kingdom of Hungary, during a conference with Adolf Hitler

Incompetența FIDESZ și a  liderilor săi, sfidarea întregii Europe de către șeful suprem al Ungariei (o țară care se culcă mică, adoarme și se visează mare – noapte de noapte, de aproape un secol – dar când se scoală trezește rămâne tot mică), ce promovează o politica extremistă și agresivă specifică, dealtfel, ungurilor de peste tot, la care se adaugă amantlâcul pervers cu excrescența Jobbik, plus naționalismul excesiv ce seamănă pe alocuri, tot mai mult, cu național-socialismul din prima jumătate a secolului trecut, nu mai surprinde pe nimeni pentru că încercă să găsească explicația crizei prin care trece în antisemitism, o atitudine ce devine tot mai prezentă în viața politică a nației, presărată cu statuile lui Horthy care au început să apară precum ciupercile, peste tot, sau cu certificate de ”ungur pur,  fără gene de evreu sau țigan”, o națiune care, în plus, se tot chinuie, de o vreme, să arunce în noi cu cenușă nazistă, cu cenușa unuia,  Nyiro Jozsef, căruia ungurii îi spun poet, iar istoricii nazist (vezi și materialul meu, de aici).

 (foto Dan Tanasa)

(foto Dan Tanasa)

Ungaria a dezvoltat și împrăștie cel mai deșănțat antisemitism din Europa. Un antisemitism atât de agresiv și aberant încât a dus la scoaterea din curicula școlară, categoria autori maghiari, a singurului ei laureat al premiului Nobel pentru literatură, Imre Kertesz, pe motiv că nu e ungur ”arian”, ci evreu.

Sigur, ungurii se trag din alte nații decât arienii, pentru că Asia e destul de întinsă, dar le place să creadă că sunt o nație superioară. Din nefericire, neo-naziștii unguri, grupați în formațiunea Jobbik au făcut pui prin Grecia (Zori aurii) și Ucraina (”Svoboda”), ca să nu mai vorbim de Germania unde stau ”în adormire” cam de multișor și mai ies din când în când să mai comită niște crime rasiste în serie…

jobbick-untitled-project-1-tvrnews-export-04778600_04778600

Evreii din întreaga lume au motive serioase de îngrijorare, ceea ce i-a determinat ca, anul acestă, să se întrunească pentru Congresul Mondial Evreiesc chiar în capitala antisemitismului european, adică la Budapesta.

Congresul Mondial Evreiesc (foto BARICADA)
Congresul Mondial Evreiesc (foto BARICADA)
Una dintre statuile lui Miklos Horthy, dezvelite recent în Ungaria
Una dintre statuile lui Miklos Horthy, dezvelite recent în Ungaria

Despre motivele acestei reuniuni, dar și despre îngrijorările lumii evreiești, generate de recrudescența antisemitismului și a neo-nazismului în această parte de lume, a scris recent ziare.com, prin prezentarea unui interviu luat de Camelia Badea președintelui Federației Comunităților Evreiești din România (țara în care susținătorii lui Horthy încă încearcă să-și depoziteze deșeurile naziste, transformate în cenușă), deputatul Aurel Vainer, unul dintre participanții la Congresul de la Budapesta.

Dan Badea

 

Reproduc mai jos materialul apărut pe portalul ziare.com sub titlul

Cine are o problema cu evreii in Europa?

de Camelia Badea

Recrudescenta fenomenului antisemit in Europa, accentuata de criza economica, a scos in evidenta manifestari extremiste periculoase in cateva dintre tarile europene. Este si motivul pentru care Congresul Mondial Evreiesc s-a reunit anul acesta, in premiera, la Budapesta, Ungaria fiind considerata una dintre tarile care promoveaza si incearca sa exporte antisemitismul.

Reprezentantii comunitatilor evreiesti din peste 100 de tari au reamintit ca „lipsa masurilor adecvate din partea democratilor germani a dus la venirea nazistilor la putere” si au facut un apel la autoritatile europene, cerand adoptarea unei legislatii „impotriva amenintarilor cu violenta, a urii rasiste si a negarii Holocaustului”.

Konzentrationslager Auschwitz

Konzentrationslager Auschwitz

Indemnul a venit in contextul in care partide considerate neonaziste precum Jobbik din Ungaria, Zori Aurii (Golden Dawn) din Grecia si Svoboda din Ucraina au socat comunitatile evreiesti din Europa prin castigarea unui numar de locuri fara precedent in parlamentele nationale.

Si nu este singurul semnal de alarma. Recent, in Germania a inceput procesul unei neonaziste judecata pentru noua crime rasiste, in Bulgaria, Ataka, partid ultranationalist, xenofob si antieuropean, este creditat cu pana la 9% in sondaje, iar neo-nazistii si extremistii de dreapta din Grecia starnesc o ingrijorare profunda terorizand tara cu acte de violenta.

E „o atmosfera precum cea din anii 1930 din Germania, impotriva evreilor si a afacerilor lor”, scrie Der Spiegel. Mai mult, incurajata de sondaje, formatiunea neo-nazista Zori Aurii vrea sa se extinda si in alte tari, „oriunde sunt greci”.

Cele mai mari semnale de alarma vin insa dinspre Ungaria, unde Jobbik, al treilea cel mai mare partid, a cerut o lista cu toti evreii din Guvern, acuzandu-i de lipsa de loialitate si considerandu-i o „amenintare la adresa sigurantei nationale”.

Totodata, Guvernul Orban a premiat persoane publice cunoscute pentru antisemitismul lor, starnind vii proteste si ingrijorarea comunitatii europene, iar jurnalistul Zsolt Bayer, fondator al FIDESZ si apropiat al lui Viktor Orban, a incitat public la ura, indemnand la „eliminarea animalelor tigani”.

Aceste episoade s-au inscris pe o lista lunga de decizii controversate ale FIDESZ, formatiune condusa de Viktor Orban, care a inceput reabilitarea imaginii unor criminali de razboi sau sustinatori nazisti, inclusiv a lui Miklos Horthy, cel care a trimis la camerele de gazare de la Auschwitz peste 400.000 de evrei unguri.

Si Romania a fost direct afectata de atitudinea Ungariei, aceasta intervenind brutal (din fericire fara succes), sub coordonarea directa a presedintelui parlamentului ungar, Kover Laszlo, in favoarea reinhumarii la Odorheiu Secuiesc a ramasitelor pamantesti ale nazistului Nyiro Jozsef.

Kover Laszlo omagiindu-l, anul trecut, pe nazistul Nyiro Joszef la Odorheiu Secuiesc (Foto EvZ)
Kover Laszlo omagiindu-l, anul trecut, pe nazistul Nyiro Joszef, la Odorheiu Secuiesc (Foto EvZ)

„Noi am planificat nu numai o reinhumare, ci si o celebrare a reintoarcerii acasa a lui Nyiro Jozsef(…) Fiecare parinte secui, fiecare parinte maghiar sa puna in mana copiilor sai cartile lui Nyiro Jozsef. Aceasta este fidelitatea noastra, fidelitatea maghiarilor de azi fata de Nyiro Jozsef. (…) In Secuime creste noua generatie de Nyiro Jozsef. S-ar putea sa fie aici, printre noi, in copiii imbracati in portul popular secuiesc”, declara anul trecut, la Odorheiu Secuiesc, Kover Laszlo. Cazul Nyiro Jozsef, nefinalizat inca, a fost condamnat nu numai de comunitatea evreiasca internationala, ci si de Uniunea Europeana.

„Propria retorica nationalista a lui Orban nu ajuta”, scrie revista Time in numarul sau din 1 aprilie 2013 in articolul „An Ancient Fear Rises Anew” semnat de Lisa Abend, in care este subliniat faptul ca in timp ce Nyiro Jozsef, fost membru al partidului fascist Crucile cu Sageti, figureaza in programa scolara, Imre Kertesz, scriitor maghiar de religie iudaica si singurul laureat al acestei tari cu Premiul Nobel pentru literatura, a fost eliminat din curriculum de la categoria „autori unguri”.

Fragment din materialul apărut în revista TIME din 1 aprilie 2013
Fragment din materialul apărut în revista TIME din 1 aprilie 2013

Citeste si Inteteste Ungaria focul antisemitismului si rasismului in Europa de Est? Interviu

In acest context a avut loc Budapesta, in conditiile unor masuri de protectie exceptionale, Congresul Mondial Evreiesc (WJC), la care Romania a fost reprezentata de Aurel Vainer, deputat si presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania.

deputatul Aurel Vainer, liderul Federației Comunităților Evreiești din România
deputatul Aurel Vainer, liderul Federației Comunităților Evreiești din România

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Aurel Vainer vorbeste despre recrudescenta antisemitismului in Europa si concluziile la care au ajuns participantii la congres.

Fondat in 1936, WJC este considerat a fi „bratul diplomatic al iudaismului mondial” si isi organizeaza adunarile generale o data la patru ani, de obicei la Ierusalim.

De ce Congresul Mondial Evreiesc s-a desfasurat anul acesta la Budapesta? De ce a fost aleasa Ungaria?

Stiti la fel de bine ca mine ca mai ales in Ungaria, dintre tarile europene, s-a constatat o recrudescenta mai puternica a antisemitismului. Trebuie sa precizez ca in Ungaria aceasta recrudescenta are loc fara o prezenta islamica majora, spre deosebire de tarile occidentale, Franta, Olanda, unde islamismul e mai prezent.

In Ungaria e pur si simplu un fenomen maghiar antievreiesc care are la baza, spunem noi, mai ales antisemitismul economic. In Ungaria mai traiesc, din informatiile pe care le avem, 100.000-120.000 de evrei, desi in timpul Holocaustului au fost deportati peste 400.000, inclusiv evreii din Transilvania de nord, ocupata vremelnic de statul maghiar.

Acum, iata, apare din nou acest fenomen. Evident, evreii sunt prezenti in diferite domenii ale vietii economice si sociale din Ungaria, si este un motiv pentru unii sa arate ca ei sunt de vina pentru cele care nu merg bine in lumea occidentala astazi, inclusiv in contextul crizei economice mondiale, al problemelor economice, financiare, bancare si asa mai departe.

Antisemitismul care se manifesta acum in Ungaria are si radacini istorice?

Nu, tocmai asta este interesant, ca in afara de momentul Holocaust, care a fost sub regimul Horthy, care a venit si a executat ordinele Germaniei fasciste, in privinta asta nu se poate vorbi (spun eu, dar poate ca gresesc) despre alte manifestari antisemite la fel de puternice.

Este insa o diferenta fata de ceea ce se intampla in alte tari foste comuniste, cum ar fi Ucraina si Rusia, unde numarul evreilor este totusi important, trece de suta de mii, si unde a existat un puseu antisemit mai puternic dupa anii ’90, iar apoi o incetinire.

In Ungaria, insa, a aparut acest partid Jobbik, care e clar ca este net antisemit si care isi are radacinile in partidul FIDESZ al premierului Viktor Orban. Sunt multe puncte de vedere care si-au exprimat ingrijorarea inclusiv la Congresul Mondial Evreiesc, care reuneste evreii de pe mapamond in mai multe congrese regionale (Congresul European Evreiesc, Congresul Euro-Asia, American si asa mai departe) in special cu privire la ceea ce s-a intamplat in Ungaria si, de asemenea, in Grecia, mai ales prin intrarea in Parlament a acestor doua partide de extrema dreapta si cu nuante antisemite evidente, Jobbik in Ungaria si Zori Aurii in Grecia.

De aceea, la reuniunea de deschidere a Congresului, momentul asteptat foarte mult a fost discursul primului ministru Viktor Orban.

Viktator Orban la tribuna WJC 2013
Viktator Orban la tribuna WJC 2013

Cum vi s-a parut acest discurs?

Daca citesti discursul iti pare bine ca vorbeste frumos despre evrei. De pilda, el a evocat rolul important al evreilor in crearea si dezvoltarea statului ungar – celebrul Edward Teller, care a fost parintele bombei cu hidrogen, si alti mari savanti evrei care au ridicat prestigiul Ungariei.

A facut acest lucru primul ministru de astazi al Ungariei, recunoscand valoarea si dreptul, pana la urma, de a fi „fii ai cetatii” al evreilor din Ungaria!

Pentru mine cel putin, declaratia cheie a fost „vom manifesta toleranta zero fata de antisemitism„.

Dar acuma, stiti cum este, politicienii rostesc vorbe, tin discursuri…Insa toata lumea si-a exprimat dorinta ca aceasta formula definitorie sa devina cu adevarat realitate. Ce va fi mai departe vom vedea.

A fost un succes din partea evreimii mondiale sa putem sa gestionam o relatie cu o tara in care sunt forte antisemite semnificative si sa aratam ca se poate dialoga, se poate ajunge la o intelegere pe principiul tolerantei fata de celalalt.

S-au tras numeroase semnale de alarma cu privire la amplificarea fenomenului antisemit in Europa. Unde credeti ca sunt principalele focare?

Exista intr-adevar un raport, o lucrare foarte consistenta, care comensureaza prezenta incidentelor, a atacurilor pe Internet etc. Pe primele locuri sunt Ungaria, Grecia, apoi Franta, unde exista, iarasi, o comunitate de cateva sute de mii de evrei francezi (ca o paranteza, in Franta si in Ungaria la recensamant ei spun ‘Sunt francez de religie mozaica’ sau ‘Sunt maghiar de religie mozaica’, ei nu au aceasta definire a noastra de etnie sau minoritate nationala). Si acolo sunt fenomene de antisemitism, cum a fost momentul Toulouse, dar acolo un punct de sprijin al antisemitismului este extrema musulmana.

In Germania care este situatia?

Sigur ca exista si neonazistii in Germania, dar fenomenul nu are amplitudinea din celelalte tari.

Dar in Romania?

In Romania e la cota limita la ora actuala si cand spun asta va vorbesc si in calitate de presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania. In primul rand, nu avem niciun motiv sa vorbim de antisemitism de stat – suntem cetateni ai Romaniei cu drepturi depline, egale. Nimeni nu ne discrimineaza.

Suntem discriminati pozitiv, ca si celelalte minoritati nationale, in sensul ca statul roman acorda sprijin activitatilor minoritatilor nationale, pentru dezvoltarea identitatii, a apartenentei religioase, a culturii si asa mai departe. Exista insa o prezenta ingrijoratoare si semnificativa a antisemitismului pe Internet, pe aceste bloguri si site-uri carora nu li s-a dat inca de cap, nici la noi, nici in lume.

Ce ne mai ingrijoreaza pe noi insa este un alt aspect. In calitate de deputat, eu am facut o declaratie politica in legatura cu faptul ca pe strada Iacob Negruzzi din Bucuresti exista o cladire in care functioneaza (este afisat) „Miscarea Legionara”, apare drapelul legionar si portretul lui Zelea Codreanu. Nu se poate asa ceva, noi avem o lege!

De altfel, la Congres a fost o problema de mare actualitate aceea ca e nevoie sa dezvoltam legislatia anti-antisemitism, anti-xenofobie, dar si sa cerem aplicarea acestor legi. Romania are o legislatie foarte buna in privinta asta, dar cand ajungi la aplicare cota e scazuta. Sigur ca nu e bine, ne nelinisteste.

Am sa va dau inca un exemplu despre ce inseamna drepturile noastre si libertatea noastra de actiune. La Murighiol a fost organizata in aceste zile o actiune iudaica pe plan european la care au participat 200 de tineri din 8 tari, in cadrul unui program de trei zile desfasurat in cea mai desavarsita ordine si deplina libertate.

Mai mult, la deschidere ne-a onorat primarul orasului Tulcea cu cuvinte foarte frumoase la adresa minoritatilor, in general, si a evreilor, desi la Tulcea comunitatea noastra este foarte mica.

De aceea, eu as spune ca in Romania nu este un antisemitism pregnant sau pe un trend ascendent. Exista manifestari, exista tendinte de a arata cu degetul cum ca la originea crizei mondiale sunt evreii, dar in ansamblu, dupa opinia mea, ne bucuram de drepturi si de libertati, si nu cred ca putem fi la fel de ingrijorati cum sunt cei din Ungaria sau Grecia.

Sa va mai spun o reflectie personala. Se incearca a se justifica aceasta crestere a antisemitismului prin situatia economica din Europa in general. Stiti ca in Spania a ajuns somajul la 27%, in Grecia cam la fel. Comparati Grecia cu Spania: in Spania nu exista o reactie antisemita legata de cresterea somajului, in timp ce in Grecia exista.

Care este explicatia?

Nu pot sa va spun eu, dar din pacate si la noi in Romania multi oameni nu ne vad cu ochi buni spun: „Asta am invatat de la mama”. Stiti ca e o expresie: „Am supt laptele mamei odata cu antisemitismul. Sa nu ma joc cu copiii evrei, ei sunt asa, noi suntem asa….”. Ne lipseste in educatie aceasta cultura a tolerantei bine intelese.

Toti suntem nascuti, crescuti si trebuie sa ne recunoastem unul pe altul cu tot ceea ce avem si bun, si diferit, si eventual sa ne corectam reciproc, dar si sa colaboram reciproc.

Din relatarile mass-media reiese ca o tema de discutie la Congres a fost si interzicerea partidelor neonaziste. Care este opinia dvs si la ce concluzie s-a ajuns?

Nu a fost o formula generala pentru ca nu sunt in multe tari partide neonaziste. Important este insa sa se promoveze pe cale legislativa, in tarile Uniunii Europene mai ales, aceasta idee de toleranta intre oameni diferiti.

Exista chiar un proiect. Congresul European Evreiesc, care e o componenta a celui Mondial, are in vedere o intalnire la nivelul parlamentarilor din Uniunea Europeana pe aceasta tema, cu posibilitati de a imbunatati legislatia in acest sens.

Camelia Badea

Interviu apărut în ziare.com (luni 13 mai 2013)

 

GOLGOTA CERCETĂRII ROMÂNEȘTI: Cercetatorii români nu cedează și cer sprijin Uniunii Europene

de Camelia Badea – ziare.com

Interviu ziare.com cu Prof univ dr. Corina Ionescu de la la Departamentul de Geologie al Facultatii de Biologie si Geologie din Universitatea Babes-Bolyai –

prof univ. dr. Corina Ionescu
prof univ. dr. Corina Ionescu

Sute de cercetatori romani afectati de taierea finantarilor pentru proiecte vor cere ajutorul oficialilor europeni. Mai multe memorii vor fi adresate Consiliului Uniunii Europene in fata caruia guvernantii romani s-au angajat ca vor respecta niste cerinte foarte clare, ceea ce nu s-a intamplat.

Astfel, prin decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 288/12.05.2011 acordarea ajutorului european pentru Romania a fost conditionata de realizarea Programului National de Reforma 2011-2013, care prevede explicit cresterea fondurilor destinate cercetarii, or, ele au fost reduse cu o treime.

Tot Decizia Consiliului prevede in mod special folosirea evaluatorilor internationali pentru proiectele de cercetare, iar guvernantii lanseaza anul acesta o noua competitie de proiecte cu evaluatori „nationali si internationali”, si, mai grav, renunta la criteriul stiintific de eligibilitate pentru directori, ceea ce contravine Deciziei Consiliului.

„Din pacate, in timp vom plati mult mai scump evaluarile facute intern, ‘intre prieteni'”, a comentat intr-un interviu acordat pentru Ziare.com de catre prof.dr. Corina Ionescu, initiatoarea scrisorii deschise prin care sute de cercetatori romani de prim rang ii semnalau, in urma cu doua saptamani, premierului Victor Ponta criza instalata in cercetarea romaneasca. (Sute de cercetatori acuza taierea bugetelor si cer Guvernului sa respecte contractele)

Cadru didactic la Departamentul de Geologie al Facultatii de Biologie si Geologie din Universitatea Babes-Bolyai, Corina Ionescu se ocupa in prezent de aplicarea metodelor geologice de investigatie in domeniul patrimoniului cultural, mai precis in cel al ceramicii arheologice, activitatea sa fiind puternic afectata de recentele decizii luate de guvernanti.

„Am prevazut anumite activitati (de exemplu analize, deplasari pe teren, conferinte) la care va trebui sa renuntam. Cum sa reesalonez o conferinta internationala? Sa le scriu organizatorilor ca ar fi bine sa mute conferinta anul viitor? Este ridicol”, a explicat prof.dr. Corina Ionescu in interviul acordat Ziare.com, in care a subliniat, printre altele, cat de mare este riscul ca, in aceste conditii, universitatile din Romania sa coboare si mai jos in clasamentele internationale.

Cat de grava este situatia granturilor finantate prin programele Resurse Umane, Idei si Parteneriate? Pe dvs personal va afecteaza?

Situatia acestor granturi, dar si a cercetarii in general in Romania este mult mai grava decat s-a lasat sa se creada de catre cei care ne guverneaza. In fond este o rusine, suntem o tara din Uniunea Europeana. Pana si Iranul sau Turcia, sa nu vorbim de China, se dovedesc mult mai constiente de ceea ce inseamna cercetare.

La noi in tara – ca la nimeni. Cercetarea, chiar daca o luase pe un fagas normal dupa 2010, incepe din nou sa deraieze. Masurile luate acum doua saptamani sunt arbitrare, irationale, si se mai se doreste sa tinem pasul cu celelalte tari din Uniunea Europeana?

Credeti ca dincolo de granite isi permite vreun guvern sau agentie de finantare sa lanseze competitii de proiecte pe anumite sume ca dupa un an sa le taie la jumatate cu promisiuni desarte, in care nu mai crede nimeni, de ‘revenire’ si ‘reesalonare’?

La fel a fost si in 2010-2011. Pana la urma s-a primit mai putin de jumatate din suma specificata la lansarea competitiei. De ce ar fi altfel acum? Cum sa-i mai credem pe distinsii conducatori?

Pe toti ii afecteaza diminuarea fondurilor, nu numai pe mine. Am prevazut anumite activitati (de exemplu analize, deplasari pe teren, conferinte) la care va trebui sa renuntam. Cum sa reesalonez o conferinta internationala? Sa le scriu organizatorilor ca ar fi bine sa mute conferinta anul viitor? Este ridicol.

Eu am avut noroc ca anul trecut am dat jumatate din suma necesara pentru un sistem optic foarte performant. Dar am redus salariile…In anul acesta nu as mai fi putut cumpara nimic.

Citeste si Comunitatea cercetatorilor din Romania a invatat sa plece capul-Interviu)

Ovidiu Sirbu: Nu cercetam pentru ca nu avem bani si nu avem bani pentru ca nu cercetam (I)- Interviu

Ati initiat o scrisoare deschisa adresata premierului si celor doi ministri de resort. Care a fost reactia colegilor cercetatori? Care a fost reactia destinatarilor?

Pana in acest moment scrisoarea a fost semnata de circa 900 de persoane (cateva au semnat si scrisoarea propriu-zisa si petitia online).

Reactia destinatarilor? Niciuna! Tacere, ignorare. Era de asteptat. Ce importanta au 900 de cercetatori? Romania mai are nevoie de cercetatori?

Tin sa le amintesc decidentilor ca in Planul National de Reforma 2011-2013 se specifica urmatoarele: ponderea cercetatorilor raportat la totalul populatiei active este de 3,64% in Romania, comparat cu 9,2% in Europa. Fara comentarii.

Care este situatia in acest moment? Ati aflat ce contine acel misterios ordin MEN nr. 3449MD/26.03.2013 in baza caruia vi se cere sa semnati ca sunteti de acord cu taierea finantarii?

Nu, nu am aflat. Au fost facute mai multe solicitari in scris de unii din semnatarii scrisorii deschise, dar deocamdata nimeni nu a primit raspuns. Poate ca acest ordin nici nu exista.

Cercetatorii ies in strada si pregatesc plangeri penale – Interviu

Mai puteti face ceva? De exemplu sa va adresati Justitiei sau Comisiei Europene?

Da, luni va fi trimis un memoriu (de fapt mai multe) la Consiliul UE si la Departamentul de Cercetare.

Se uita ca acordarea ajutorului Uniunii Europene pentru Romania (Decizia Consiliului EU nr. 288/12.05.2011) a fost conditionata de realizarea Programului National de Reforma 2011-2013. Acesta prevede, la cap. 6.2, „Cercetare, Dezvoltare, Inovatie”, cresterea fondurilor destinate cercetarii. Ceea ce nu s-a intamplat. Dimpotriva, au scazut cu circa 30% fata de anul trecut.

Decizia Consiliului Uniunii Europene nr.288 din 2011

 

Decizia Consiliului UE din 12 mai 2011, de acordare a unei asistențe financiare preventive pe termen mediu din partea UE României (pag1)
Decizia Consiliului UE din 12 mai 2011, de acordare a unei asistențe financiare preventive pe termen mediu din partea UE României (pag1)

Programul National de Reforma 2011-2013

Tot Decizia Consiliului prevede in mod special folosirea evaluatorilor internationali pentru proiectele de cercetare, cresterea calitatii stiintifice a proiectelor, a ponderii calitatii stiintifice a directorului de proiect si a echipelor in general in evaluare si finantare.

Competitiile din 2011 si 2012 au tinut cont de aceste recomandari. Anuntul de lansare in 2013 a unei competitii noi cu evaluatori „nationali si internationali”, precum si renuntarea la criteriul stiintific de eligibilitate pentru directori (adica lucrari stiintifice in reviste de prestigiu), contravin Deciziei Consiliului.

Nu revin asupra corectitudinii unor cifre vehiculate privind costurile „enorme” ale evaluatorilor externi. Din pacate, in timp, vom plati mult mai scump evaluarile facute intern, „intre prieteni”.

Motivul cheie pentru care au demisionat in bloc cercetatorii din CNCS – Interviu

In opinia dvs, are vreo relevanta pentru acest caz faptul ca ministrul Cercetarii nu are doctorat si nu a facut niciodata cercetare?

Cred ca un ministru al cercetarii trebuie sa fie in primul rand un bun manager. In al doilea rand, trebuie sa cunoasca perfect ce inseamna cercetarea fundamentala si teoretica, ca si cercetarea aplicativa sau cea din domeniul stiintelor socio-umane. Sa stie cum se face si ce necesitati are cercetarea, precum si care este parcursul ei normal pentru diferite domenii.

Iar daca nu stie, sa foloseasca experti care stiu. Si sa se bata ca ministerul pe care-l conduce sa primeasca bugetul prevazut in Planul National de Reforma.

Aveti o experienta bogata. Credeti ca in celelalte state europene ar fi fost posibil sa se intample ce s-a intamplat la noi?

Am avut ocazia sa lucrez cu multi cercetatori din strainatate (Europa de Vest). Cand, acum trei ani, le-am povestit ca in mijlocul unui proiect in Romania ti se comunica reducerea fondurilor cu circa 50%, au ramas stupefiati.

La ei, daca este o anumita suma prevazuta pentru un proiect castigat prin competitie, acea suma ramane valabila pana la sfarsit.

Invitatii Ziare.com George Epurescu: Mineriada impotriva cercetarii stiintifice

De ce nu are Romania o universitate in top 500? Ce ar trebui sa se schimbe?

De ce nu are o universitate in top 500? Cred ca nici nu va avea curand. In primul rand, pentru ca in top 500 se accede nu pe baza numarului de studenti, ci pe baza realizarilor cadrelor didactice si cercetatorilor, respectiv a numarului de articole publicate in reviste internationale de prestigiu.

Astfel de rezultate se obtin prin finantare in ritm normal, nu prin finantare in salturi sau prin jocuri de genul „uite finantarea, nu e finantarea!”

Cum se vor motiva in viitor cercetatorii tineri sa ramana in Romania? Ca sa faca ce? Sa conceapa proiecte, sa participe la competitii, sa le castige, iar daca au norocul sa fie finantati in primul an la timp, sa se trezeasca in al doilea ca nu mai primesc fonduri? Credeti ca perspectiva nesigurantei este tentanta?

Ce ar mai trebui sa se schimbe? Va propun sa deschideti o lista si fiecare cercetator sa adauge ce crede ca ar trebui schimbat. Va asigur ca lista va fi atat de lunga…

Ce mesaj doriti sa le transmiteti liceenilor romani care castiga olimpiade internationale si studentilor care exceleaza in domeniile lor si viseaza ca, intr-o buna zi, sa fie cercetatori?

Initial, am vrut sa le transmit ceva mai optimist. Dar, in fond, de ce sa-i mintim? Singura lor salvare este plecarea in tari din Europa (Germania, Franta, Elvetia s.a.) sau in SUA, care trateaza serios si nu in bataie de joc cercetarea.

Aici in Romania nu au ce face. Chiar daca la inceput li se deschide o mica fereastra (ceva granturi pentru tineri), mai tarziu tot vor ajunge la proiecte de tip Idei sau Parteneriate, care sunt finantate asa cum stiti.

Pe de alta parte, proiectele nu pregatesc doar tineri cercetatori, ci si pe cei care vor urma ca profesori in universitati. Deci, cine ne va urma?

In aceste conditii, e foarte posibil ca in 10 ani nu numai sa nu intram in randul primelor 500 de universitati ale lumii, ci, mai rau, sa ne situam si mai jos decat suntem acum, la coada clasamentului …

Camelia Badea,

Luni, 22 Aprilie 2013, ora 12:03,  Ziare.com

 

Vezi și

SCRISOARE DESCHISA DOMNULUI PRIM-MINISTRU AL ROMANIEI VICTOR PONTA, DOMNULUI MINISTRU AL EDUCATIEI NATIONALE REMUS PRICOPIE SI DOMNULUI MINISTRU AL CERCETARII MIHNEA COSTOIU

Referitor: Finantarea proiectelor de cercetare de tip IDEI si PARTENERIATE

Stimate Domnule Prim Ministru,

Stimati Domni Ministri,

Subsemnata Dr. Corina Ionescu, profesor universitar la Facultatea de Biologie si Geologie, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, Director al Grantului PN II-ID-PCE-2011-3-0881, in numele celor inclusi in lista din Anexa 1, va aduc la cunostinta situatia creata in cercetarea romaneasca prin subfinantarea proiectelor de tip PN II de tip Parteneriate, IDEI PCE si IDEI PCCE si va solicitam respectuos revenirea la bugetul consemnat in contractele semnate in 2011.

Au trecut trei ani de la situatia de criza generata de managementul defectuos al fondurilor destinate cercetarii (2010). Anuntul de ieri al UEFISCDI prin care se comunica reducerea cu 40-55% a bugetului Proiectelor Parteneriate, a Proiectelor de Cercetare Exploratorie si a Proiectelor Complexe de Cercetare Exploratorie ne plaseaza de data aceasta intr-o situatie si mai grava, mai ales ca respectivul comunicat apare aproape la jumatatea anului.

In plus, nu se ofera nicio justificare pentru diminuarea in general a fondurilor si nici pentru diminuarea diferentiata intre tipurile de proiecte. Pe ce baze s-a decis ca diminuarea la proiecte IDEI sa fie de pana la 55%, la Parteneriate pana la 40%, la Resurse Umane TE 0% si la Resurse Umane PD 0%?

Pe de alta parte, daca nu sunt bani pentru finantarea proiectelor in derulare, de ce se lanseaza noi competitii de proiecte? Nici proiectele din competitia 2012 inca nu au primit finantare.

Dorim sa va reamintim urmatoarele:

1. Cercetarea nu se poate face prin reducerea bugetelor, dupa primul an, cu pana la 55%. Cercetarea este un process continuu, nu unul improvizat, in salturi, in functie de o finantare imprevizibila. Cercetarea se deruleaza potrivit unui plan prestabilit, care include trei mari categorii de cheltuieli: salarii, logistica si deplasari. Fiecare capitol al bugetului proiectului a fost gandit in functie de specificul proiectului, cu relatie clara intre numarul membrilor, necesitatile logistice si etapa de timp, tocmai pentru atingerea obiectivelor.

2. Cercetarea masteranzilor si doctoranzilor implicati in aceste proiecte nu mai poate fi sustinuta. Este periclitat nu numai procesul de instruire al acestora ci si finalitatea studiilor postuniversitare.

3. Programul unui proiect include de cele mai multe ori, angajamente internationale.

Aceste masuri vor avea repercursiuni in viitor:

1. Destramarea colectivelor de cercetare inchegate prin proiecte. Cei cu baza in aceste proiecte au doua optiuni: a) acceptarea unui salariu diminuat unilateral de catre autoritatea contractanta in timpul desfasurarii proiectului sau b) parasirea universitatii /institutului;

2. Pentru personalul de executie a proiectelor desfasurate in reteaua institutelor nationale de cercetare-dezvoltare sumele amputate nu ajung nici macar pentru plata salariilor contractate, in conditiile in care angajarea cu norma intreaga la institutia gazda era o conditie obligatorie pentru finantarea proiectelor

3. Bulversarea cercetarii in Romania prin continuarea subfinantarii. Nu mai credem in promisiunea ca vom primi sumele restante in 2014. La fel s-a intamplat si in perioada 2010-2011, cand in final bugetele au fost reduse la 45% din valoarea initiala, cu promisiuni de remediere. Ceea ce nu s-a intamplat vreodata.

4. Regresia cercetarii romanesti si situarea in continuare a Romaniei pe ultimele locuri in lumea stiintifica internationala. Iranul si Turcia, sa nu amintim China, se dovedesc mult mai constiente ca viitorul tarii lor sta in educatie si cercetare.

5. Neonorarea unor angajamente internationale deja asumate pentru 2013 (colaborari, participari la manifestari stiintifice).

Avand in vedere cele de mai sus, in calitatea Dumneavoastra de Prim-Ministru al Guvernului Romaniei, va rugam sa analizati de urgenta situatia existenta si sa dispuneti masurile care se impun pentru o finantare corespunzatoare a cercetarii stiintifice in Romania, respectiv finantarea proiectelor mai sus-mentionate la nivelul prevazut in momentul lansarii competitiei si al contractarii.

Prof. Dr. Corina Ionescu

9.04.2013