CAZUL TROSCA: Și totuși…avem eroi!!!

24DECEMBRIE 1989: Capul unui USLAȘ (sublocotenent post-mortem ION MUICARU și nu al lui Gheorghe Trosca, așa cum s-a crezut - conform informațiilor furnizate de colegii acestora din fosta USLA), tăiat și ”expus” pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri
24DECEMBRIE 1989: Capul unui USLAȘ (sublocotenent post-mortem ION MUICARU și nu al lui Gheorghe Trosca, așa cum s-a crezut – conform informațiilor furnizate de colegii acestora din fosta USLA), tăiat și ”expus” pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri

896DSC_1

694DSC_2 foto2
Pe 20 decembrie 2012, Serviciul Român de Informații a dezvelit un monument al eroilor căzuţi în misiunile antiteroriste înainte de 1989, dar şi după. Locul ales pentru monument este chiar acela în care, cu 23 de ani în urmă, au fost măcelăriți la ordinul generalului trădător Nicolae Militaru, opt dintre uslașii chemați în sprijin la sediul central al Ministerului Apărării Naționale din Drumul taberei. Pe noul monumement al eroilor antitero figurează, la loc de cinste colonel (post mortem) Gheorghe Alexandru Trosca, fostul șef al statului major al USLA și ai lui: maior Eugen Trandafir Cotună, şeful serviciului de protecţie apropiată, avansat post-mortem la gradul de lt. colonel și subofiţerii Costache Ion, Muicaru Ion, Neagoe Teodor, Oprea Emil, Surpăteanu Florin-Constantin. Dezvelirea acestui monument, făcută în prezența conducerii SRI, inclusiv a directorului instituției, George Constantin Maior, dar și a rudelor celor uciși este un gest de reparație morală și de recunoștință față de eroii de calibrul lui Trosca.
20 decembrie 2012: Dezvelirea monumentului eroilor antiteroriști
20 decembrie 2012: Dezvelirea monumentului eroilor antiteroriști
monument1 f5
Conducerea SRI: Reculegere in memoria eroilor SRI (foto: www.sri.ro)
Conducerea SRI: Reculegere in memoria eroilor SRI (foto: www.sri.ro)

Dealtfel, respectul pe care s-a dovedit că românii îl au pentru luptătorii antitero este mai presus de orice îndoială, iar prezența noastră, ca partener, în structurile euroatlantice se datorează și profesionalismului desăvârșit, dar și spiritului de sacrificiu, al acestor membri năzdrăvani ai SRI.

Monumentul dezvelit de SRI în memoria luptătorilor antiteroriști, pe 20 decembrie 2012 (foto: roncea.ro)
Monumentul dezvelit de SRI în memoria luptătorilor antiteroriști, pe 20 decembrie 2012 

 

Măcelul și profanarea cadavrelor luptătorilor antiteroriști
Capul unui USLAȘ, tăiat și expus pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri
Capul Sublocotenentului post-mortem ION MUICARU, tăiat și expus pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri

 

Cazul ”Trosca”, sau cazul ”măcelăririi celor opt uslași din fața MApN” este deja arhicunoscut.
Pe scurt, în noaptea de 23-24 decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru (proaspăt numit  ministru al Apărării Naționale) i-a ordonat colonelului Gheorghe Ardeleanu, șeful USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă) să aducă câteva echipaje de luptători antitero care să scotocească blocurile din jurul sediului central al MApN, de unde s-ar fi tras asupra Ministerului. Colonelul Ardeleanu a chemat astfel, în sprijin, pentru a depista și a anihila elementele ”teroriste”, trei echipaje USLA conduse de șeful de stat major al unnității, locotenent colonelul Gheorghe Alexandru Trosca. Generalul Militaru a insistat chiar, în ordinul pe care i l-a dat lui Ardeleanu, ca uslașii să fie conduși chiar de către Trosca. Una dintre misiunile uslașilor era să ia de pe traseu un reprezentant al FSN, un anume ”Ionescu” (nume real Constantin Isac) și să-l ducă în siguranță la sediul MApN.
lt.col Gheorghe Trosca, ÎMPUȘCAT ÎN CAP DE APROAPE.
lt.col Gheorghe Trosca, ÎMPUȘCAT ÎN CAP DE APROAPE.
În realitate însă, totul a fost o înscenare, uslașii fiind chemați pentru a fi uciși, Trosca fiind ofițerul care, cu câțiva ani mai devreme, pe când lucra la Direcția a IV-a a Securității (Contrainformații militare) descoperise faptul că generalul Militaru era agent GRU.
Pe de altă parte, noua conducere a FSN, care lansase deja în noaptea de 22 decembrie 1989 ideea existenței teroriștilor, care, spunea Iliescu, ”trag din orice poziție”, avea nevoie de o confirmare și ce confirmare mai clară era decât să arăți bizonilor teroriști morți, uciși de armata română aflată sub conducerea unei rețele reactivate a GRU, în fruntea căreia se afla generalul Nicolae Militaru.
Agentul GRU Nicolae Militaru
Agentul GRU Nicolae Militaru
Militaru și Iliescu, școliți la Moscova
Militaru și Iliescu, școliți la Moscova – DOI CRIMINALI NEPEDEPSIȚI
Înainte de a ajunge în fața MApN, pe drum este preluat și reprezentantul FSN, Constantin Isac, iar unul dintre ABI-uri se defectează și rămâne blocat undeva pe lângă Gara de Nord. În drum spre sediul MApN, între colonelul Ion Bleorț, aflat la comandă în sediul USLA și lt.col Trosca are loc următorul dialog, referitor la faptul că asupra sediului Ministerului începuse să se tragă:
Gheorghe Trosca: Permiteţi să raportez.
Ion Bleorț: Da.
Trosca: Transmite prin stație lt. col Vânătă că la MApN a apărut o coloană de şapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari şi două ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului şi s-au oprit acum…
Bleort: Cum, mă?!
Trosca: …asupra Ministerului.
Bleort: Cum au tras?
Trosca:Au tras asupra MANului!
Bleort: Nu se poate!
Trosca: Asta e.
Bleort: Asupra Ministerului, măi?
Trosca: Asupra Ministerului Apărării Naţionale, timp de zece minute, şi acum
s-au oprit.
Bleort: S-au oprit?
Trosca: Da.
Bleort: După ce opriţi în dreptul ultimului tanc, ne comunicaţi nouă, ca să luăm legătura cu Ministerul. (…)
După ce au ajuns acolo unde se stabilise prin stație, asupra celor două ABI-uri s-a declanșat tirul încrucișat de pe mai multe tancuri dispuse în fața aceluiași sediu al MApN. Civilul ”Ionescu” (Constantin Isac), unul dintre supraviețuitori, avea să declare ulterior: „Ni s-a spus să ne oprim în faţa unui tanc cu luminile stinse. Asta însemna că exista comunicare între USLA şi MApN şi, de asemenea, cu tancul. După aceea mi s-a transmis să mă dau jos, să o iau pe lângă tancul din faţă şi să intru în minister, iar ei să-şi continue misiunea. Nu am apucat să mai cobor, pentru că ei au tras o rafală dintr-un blindat din stânga noastră. Au fost răniţi luptătorii USLA de pe bancheta din spate. Unul a fost lovit în umăr, iar altul în maxilar (…)
Civilul ”Ionescu”, alias Constantin Isac
Civilul ”Ionescu”, alias Constantin Isac
Am comunicat că se trage şi că avem doi răniţi. Ne-au comunicat că tancul ne va da trei semnale luminoase, după care ne va conduce. Am primit semnalele şi am făcut şi noi trei semnale. În loc să plecăm, am intrat din nou sub rafala tancului din stânga„.

Au fost măcelăriți, astfel, opt uslași, iar patru au supraviețuit.Cei uciși au fost: Lt.col. Gheorghe Alexandru Trosca, şeful statului major al USLA, avansat colonel post-mortem;Maior Eugen Trandafir Cotună, şeful serviciului de protecţie apropiată, avansat post-mortem la gradul de lt. colonel; subofiţerii Andrei Ştefan, Costache Ion, Muicaru Ion, Neagoe Teodor,Oprea Emil, Surpăteanu Florin-Constantin. Au supraviețuit măcelului, fiind grav răniți, uslașii lt. Ștefan Șoldea, lt. maj. Romulus Gârz, Ionel Pădureanu și Petre Găinescu.
Măcelul a fost însă atât de barbar încât e greu de admis că românii au fost capabili de așa ceva. Într-un documentar realizat pentru TVR1 de Cornel Mihalache s-a afirmat că după ce carnagiul luase sfârșit, cineva din interiorul MApN a sărit gardul, s-a apropiat de Trosca aflat pe caldarâm în stare de agonie și l-a împușcat de aproape în cap. Cele două ABI-uri au fost întoarse cu fața spre Minister, ca și când veniseră să tragă asupra acestuia, iar pe ele s-a scris cu cretă cuvântul TERORIȘTI.
ABI-urile uslașilor, frumos aranjate (de diversioniștii lui EMIL STRĂINU) cu fața spre sediul MApN
ABI-urile uslașilor, frumos aranjate (de diversioniștii lui EMIL STRĂINU) cu fața spre sediul MApN

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
Cadavrele uslașilor au fost lăsate apoi în fața Ministerului, pe asfalt, așa cum le surprinsese moartea, ca dovadă a existenței teroriștilor.
Așa arătau cei mai curajoși dintre noi, uciși la comanda unui trădator:
USLAȘ UCIS
Luptător USLA, ucis
USLAȘ UCIS
Luptător USLA, ucis
USLAȘ UCIS ( rupt în două de șenila unui tanc al Armatei române aflate sub conducerea agenților GRU)
USLAȘ UCIS ( rupt în două de șenila unui tanc al Armatei române aflate sub conducerea agenților GRU)

 

uslași uciși, cu mâinile îndreptate parca spre dușmanul ascuns în clădirea MApN
USLAși uciși, cu mâinile îndreptate parca spre dușmanul ascuns în clădirea MApN 
uslași români uciși de militari români comandați de trădători rămași nepedepsiți de JUSTIȚIA ROMÂNĂ
uslași români uciși de militari români comandați de trădători rămași nepedepsiți de JUSTIȚIA ROMÂNĂ 

mapn11 f19

mapn13 f20

mapn15 f21

mapn17 F22

4 F23

F24
O maimuță pe două picioare, aplecată asupra unuia dintre eroii de la USLA, scuipă trupul fără viață al EROULUI ROMÂN! Nu se știe cine e maimuța, dar e posibil să facă parte dintre revoluționarii care zbiară după bani în Piața Universității!
Corpurile lor au fost profanate, luptătorul Ion Muicaru (până acum s-a crezut că era vorta de lt-col Gheorghe Trosca) a fost decapitat iar capul său a fost așezat pe cauciucul unuia dintre ABI-uri, unde a rămas mai mult de 24 de ore. Cineva i-a pus o țigară în gură, iar alții au scuipat și urinat pe celelalte cadavre.
1 f8

Și mai există un fapt pe care nu l-a lămurit nimeni până acum: Care a fost rolul actualului general Emil Străinu în măcelul de la MApN?!În documentarul prezentat de Cornel Mihalache pe TVR 1 apare un individ în uniformă de căpitan de armată care explică pentru o echipă de televiziune cum Trosca are veston de maior în timp ce mantaua era de locotenent colonel.

Căpitanul EMIL STRĂINU (viitor GENERAL) arată TERORIȘTI la televizor! Nimeni nu l-a tras la răspundere până astăzi!!! Ar cam fi timpul să explice cine l-a trimis în misiunea diversionistă de manipulare a populației care trebuia să creadă că există teroriști. ILIESCU l-a răsplătit pe STRĂINU. Colegii lui TROSCA ce așteaptă???
Căpitanul EMIL STRĂINU (viitor GENERAL) arată TERORIȘTI la televizor! Nimeni nu l-a tras la răspundere până astăzi!!! Ar cam fi timpul să explice cine l-a trimis în misiunea diversionistă de manipulare a populației care trebuia să creadă că există teroriști. ILIESCU l-a răsplătit pe STRĂINU. Colegii lui TROSCA ce așteaptă???

Individul tot insista să se filmeze totul și s-a liniștit doar când a aflat că înregistrarea va ajunge la Televiziune. Iată transcrierea intervenției acestuia în documentarul lui Mihalache (”Terorist, Erou martir”):

Cpt. MApN: Vino incoa, ca are tricolorul la mana, uite.        
Voce: Domnu capitan, dar asta e securist roman, nu?
Cpt MApN: Nu toți domle, nu știm deocamdata! Nu i-am identificat. Hai stați la mașină. Filmeaza! pe un ton autoritar). Uite, maior (arata epoletul lui Trosca)….Filmezi mă? Filmezi?…si aici e locotenent colonel. Ai filmat mă? (vocea căpitanului e extrem de autoritară)
Voce din off: Șeful statului major de la USLA?
Cpt MApN: Da!
Cpt MApN (câteva momente mai târziu)…Eu am vrut sa va intreb, voi ce faceți cu caseta aia? Unde ajunge?
Raspuns: La Televiziune ajunge!…
Misteriosul căpitan MApN era pe deplin satisfăcut că, astfel, prin imaginile transmise, lumea va afla, în sfârșit cum arătau teroriștii de la…USLA. Cum s-a văzut, el știa cine era cel care avea manta de lt.col și veston de maior, adică știa că e vorba despre Gheorghe Trosca.
Căpitanul EMIL STRĂINU (1989) - viitor GENERAL și specialist în OZN
Căpitanul EMIL STRĂINU (1989) – viitor GENERAL și specialist în OZN

 

GENERAL EMIL STRĂINU, fostul diversionist din decembrie 1989, recompensat ulterior de rusnacii lui Ilici
AȘA ARATĂ UN DIVERSIONIST RECOMPENSAT: GENERAL EMIL STRĂINU, fostul diversionist din decembrie 1989, recompensat ulterior de rusnacii lui Ilici

Nimeni n-a spus însă, până astăzi, cine era acel căpitan care deși știa bine cine erau cei uciși, sugera că erau teroriști. Ei bine, numele său este Emil Străinu, celebrul autor de romane de ficțiune, specialist în OZN-uri și omuleți verzi, personaj pe care îl cunosc personal (…dar mai drag mi-e adevărul, Emile!) și care astăzi este un brav general al armatei române, arma OZN, sau psihozn, desigur, specialist – așadar – în diversiuni.

Cineva ar trebui să cerceteze care a fost rolul acestuia în diversiunea din fața MApN, chiar dacă între timp fostul căpitan s-a îngrășat enorm și poartă mustață de acoperire.
Ulterior, când din punct de vedere politic puterea fusese câștigată de echipa care organizase diversiunea, s-a recunoscut că uslașii fuseseră victimele unei erori și au fost declarați eroi-martiri ai Revoluției din Decembrie 1989.
Detasamentul_Brigazii_Antiteroriste F 27
Colegii lor de la Brigada Antiteroristă, noua denumire a USLA, care știau de la început despre ce era vorba și care fuseseră și ei la un pas de a fi cu toții măcelăriți pe stadionul Ghencea, la ordinul aceluiași agent rus Militaru, i-au cinstit cum se cuvine, ca pe niște eroi adevărați, le-au trecut numele în cartea de onoare a unității și, în amintirea lor, au decretat ziua de 24 decembrie ca fiind Ziua Luptătorului Antiterorist.
EROII NU AU NEVOIE DE DIPLOME! CEI CARE I-AU UCIS AU FOST RECOMPENSAȚI!
EROII NU AU NEVOIE DE DIPLOME! CEI CARE I-AU UCIS AU FOST RECOMPENSAȚI!
Trosca și ai lui au devenit, astfel, simboluri pentru generațiile de luptători care s-au format la școala Brigăzii Antiteroriste. „Eroii nu au nevoie de „diplome“„ – scrie pe una dintre paginile ultimului unei reviste a SRI, „Intelligence“, sub flacăra unei lumânări care împarte, în două coloane, mari cât ABI-urile în care şi-au găsit moartea, luptătorii măcelăriţi pe pământ românesc la ordinul unui agent străin.
Recunoștința față de eroismul luptătorilor antiteroriști e, acolo, în sufletul și mintea fiecărui coleg de-al acestora, gata oricând, și el, să-și facă datoria față de țară, deși știe că eroismul nu poate fi nici comandat de cineva și nici răsplătit vreodată.
iorga eroism F29

Dan Badea

 

D.U.I. ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (V): Turnătorii mei de la Facultatea de Matematică și din împrejurimi

Nu pot deschide lista turnătorilor mei de pe vremea în care eram un student revoltat la facultatea de matematică, urmărit de securitate pentru convingerile mele politice anticeaușiste, exprimate deschis și recunoscute în mod public, fără să aduc un ”pios omagiu” unuia dintre cei mai mizerabili reprezentanți ai acestei categorii de rebuturi umane de la Facultatea de matematică din cadrul Universității București, celebrul BOTESCU, secretarul șef dintotdeauna al facultății, zis și Marcel, un tovarăș în formă de paralelipiped dreptunghic care a participat la toate acțiunile declanșate împotriva mea (inclusiv percheziții în camera de cămin) până am fost predat anchetatorului de la compartimentul Cercetări Penale al Securității Municipiului București, colonelul Urucu.

BOTESCU, Secretarul Șef al Facultății de Matematică, un colaborator de bază al securității în cazul meu. O jigodie în costum. A participat la toate descinderile în camera mea de cămin și se întreba, ca prostul, la vederea unei lucrări a lui Henry Bergson (L’Énergie spirituelle), ce secrete sunt ascunse acolo?! Când a văzut și ”Cel mai iubit dintre pământeni”, în patru volume, a icnit, ca hipopotamul, ”ahaaaaaa!” - ca și când găsise veriga lipsă a nimicniciei mele...
BOTESCU, Secretarul Șef al Facultății de Matematică, un colaborator de bază al securității în cazul meu. O creatură  ca un paralelipiped dreptunghic în costum. A participat la toate descinderile în camera mea de cămin și se întreba, ca prostul, în fața micii mele biblioteci, la vederea unei lucrări a lui Henry Bergson (L’Énergie spirituelle), ce secrete sunt ascunse acolo?! Când a văzut și ”Cel mai iubit dintre pământeni”, în patru volume, a icnit, ca hipopotamul, ”ahaaaaaa!” – ca și când găsise DOVADA TRĂDĂRII, veriga lipsă a nimicniciei mele…

Într-adevăr, a fost o ”personalitate marcantă” pentru facultate, dar și pentru mine, iar asta se citește chiar și pe fața lui pătrată, de hipopotam pitic, ce nu depășea 1,60 și mergea legănat, arătând cum spuneam, ca un paralelipiped dreptunghic căruia i se curba fața de jos și-i permitea să înainteze. Pe colaboraționistul ăsta (de fapt ăla, că nu mai e) l-am iertat după ce am aflat că a murit, dar nu l-am uitat. M-a umilit în câteva rânduri, de față cu alți profesori, care nu aveau curaj nici măcar să ridice vocea în fața tovarășului Botescu, semn că era mare sculă sau, cum spun rudele în ferpar, ”personalitate marcantă”…

Așadar,

În vara lui 1987,  după ce am scris și predat matematicianului-disident Mihai Botez o scrisoare de solidaritate cu el și, deci, de protest la adresa regimului dictatorial al lui Ceaușescu, am rămas în căminul din Grozăvești sperând că scrisoarea mea o să apară curând și că voi fi arestat fără să mai implic și familia în toată această poveste.

Am spus mai multor colegi despre trimiterea acelei scrisori și despre conținutul ei, pentru ca în cazul în care voi fi dat ”dispărut”, cum credeam eu, să se știe de ce. Aveam și o restanță, aceeași, de vreo doi ani, la Ecuații cu derivate parțiale, lectorul Viorel Iftimie jurându-se că nu mă va trece până nu mă voi duce la cursuri, iar eu jurându-mă că nu mă voi duce la cursurile lui până nu mă va trece. Și nu m-am dus decât la examene, învățând de pe cursurile colegilor. Aveam așadar un motiv oficial să rămân peste vară la cămin: pregătirea pentru întîlnirea cu Iftimie.

Neoficial însă, mă pregăteam de întâlnirea cu Securitatea. Anunțasem, așadar, ”în jur” despre ceea ce scrisesem, deci mi se părea imposibil ca securiștii să nu afle ceva despre asta. Nu poți spune în gura mare că ai scris la Europa Liberă, că te-ai asociat cu Mihai Botez, că l-ai înjurat pe Ceaușescu și l-ai comparat cu Hitler și Stalin, fără să afle Securitatea. Iată de ce eu sunt convins că ei au aflat din vreme și mi-au pregătit un dosar ”preventiv” de urmărire informativă, DUI ”MATEMATICIANUL”, dosar deschis pe 2/10 noiembrie 1987 (există documente în care unii afirmă că s-a deschis pe 2, alții pe 10 nov.).

Motivul invocat în mod oficial pentru deschiderea acestui dosar a fost obținut destul de ușor, eu fiind slobod la gură și pornit deja pe un drum fără întoarcere. Prin urmare, neștiind dacă și când va apărea scrisoarea despre care aflaseră că aș fi trimis-o la postul de radio finanțat de CIA, adică Europa Liberă, securiștii mi-au fabricat o culpă ce putea fi ușor instrumentată, în caz de nevoie, pe linie infracțională, anume aceea de atentat la viața lui Nicolae Ceaușescu și de incercare de răsturnare a regimului comunist.

”Crimele” de care urma să fiu acuzat, Ceaușescu neavând nevoie de martiri politici, aveau să fie ”descoperite” prin introducerea în camera mea de cămin a unei ”coriste” din Reșița, venită la București pentru a participa la înregistrările unui spectacol în ”cinstea” lui 23 August. Corista, care nu era nici măcar turnător titularizat, ci candidat la titlul de turnător!, fusese instruită anterior de un ofițer de securitate din Caraș Severin, căpitanul Vasiluță Profir. Personal, nu-mi amintesc de ea și nici de fratele ei, cu care ar fi asistat la o lecție de anti-socialism științific predată de mine chiar în camera mea de cămin, cum, dealtfel, n-am înțeles în ce sens aș fi preferat-o pe ea unei alte colege de cor (Carmen), îndrăgostită, chipurile, atunci, de mine. Pentru că, dacă am ”preferat-o”, de ce m-ar mai fi turnat ulterior? ”N-oi fi ”preferat-o” cum trebuie, sau securiștii din Caraș Severin ”au preferat-o” mai des, în grup și pe o perioadă mai îndelungată? Habar n-am!…

Cert este că Nota întocmită de ea după ce s-a întors la Reșița a declanșat procesul ireversibil al urmăririi mele de către securiștii din cadrul Direcției I, Informații Interne, aripa corespondentă din SMB (Securitatea Municipiului București).

Așadar, oficial DUI ”MATEMATICIANUL” a  fost deschis în noiembrie 1987, deci cu o lună înainte de citirea scrisorii mele la ”Europa Liberă”. Acuzațiile? Intenție de atentat la ”conducerea superioară de partid și de stat” (adică la Ceaușescu – securiștii n-aveau voie să-i scrie numele în rapoarte, formula uzitată pentru el și Elena fiind aceasta, adică de ”conducere superioară de…”) și de schimbare a regimului comunist.

Reiau aici esența POVESTIRII ”candidatului” la titlul de turnător,

Turnătorul nr.1: POPOVICI AURORA” (candidat la gradul de informator):

()În perioada 8-10 august, am cunoscut un student pe nume BADEA DAN, ce avea o restanță la matematică și locuia în același bloc cu noi.

Din cele discutate cu acest student, am observat că vorbea tot timpul de schimbarea regimului, de un atac împotriva forurilor și a conducerii țării și de o grevă a studenților ce a avut loc în iarnă, de unde s-a ales cu lovituri, iar un bun prieten al său a fost arestat. Am dedus că ar avea din nou aceleași intenții și mai ales procurarea unui instrument sau chiar pușcă îl tentează și nu știe cum ar face să-l construiască el, asemenea instrument. De asemenea îmi vorbea că ar avea legături foarte strânse cu anumite grupuri de studenți din Iași și Timișoara cu care corespondează direct sau prin poștă, urmând din nou a avea loc o ședință a lor după care va urma poate o lovitură.

Vorbea de regimul nostru, vorbea de regimul de la București, de condițiile inumane (cuvântul, ca și altele îi aparține) în care pot trăi acești oameni și de altfel vorbea că noi, românii, suntem niște lași pentru că nimeni nu încearcă nimic și nimeni nui vrea să se unească pentru a distruge acest regim. Vorbea de calea comunismului cu un aer batjocoritor, vorbea de conducerea țării cu un aer de criminal, un fanatic, cum numai în filme am văzut. Tot timpul folosea termenul ”noi” vom întreprinde orice acțiune pentru a realiza această schimbare.

Toate discuțiile s-au purtat în prezența fratelui meu de 17 ani, în camera lui BADEA DAN, cămin Grozăvești, bloc D, et.3, camera 302, Splaiul Independenței 204, sector 6.

Pe studentul BADEA DAN îl mai cunoaște din aceeași perioadă (cenzurat), care locuiește în căminele din Calea Caransebeșului, care s-a îndrăgostit de BADEA DAN, dar acesta a respins-o, preferând relațiile cu mine. În acest sens am făcut schimb de adrese și urmează să corespondăm.

(…)L-am testat dacă vrea să treacă frontiera de stat fraudulos și nu este preocupat de acest lucru, ci numai de schimbarea regimului de la noi din țară

(…)Citește foarte mult, din diverse domenii, și are preocupări literare, afirmând că i s-au publicat câteva poezii. Am văzut în camera lui mai multe înscrisuri care exprimă concepțiile sale negative despre societatea socialistă și un fel de articol la adresa lui ADRIAN PĂUNESCU pe care îl detestă ca om.

Este pasionat de filozofie și psihologie, iar înscrisurile pe care le avea în cameră erau dactilografiate la mașina de scris. (…)

Reșița, 9 sept.1987

ss/”Popovici Aurora

Observații ale cpt. Vasiluță: ”Nota este de primă sesizare, furnizată în urma pregătirii ce i s-a făcut anterior”.

09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)

Trimisă la conducerea Direcției I, condusă de colonelul Rațiu, Nota a ajuns urgent la Securitatea Municipiului București (SMB) condusă atunci de generalul Bucurescu Gianu, care și-a pus subordonații la lucru, iar aceștia, la rândul lor, și-au activat rețelele de informatori, surse și persoane de încredere din Unniversitatea București. În mod surprinzător însă, până la citirea scrisorii mele la postul de radio imperialist ”Europa Liberă” (6 decembrie 1987), securiștii s-au mișcat cu o lentoare greu de explicat altfel decât prin aceea că pregăteau o înscenare penală pentru un potențial protest politic.

Până la atingerea punctului critic al acestui caz (difuzarea protestului meu), Securitatea nu făcuse altceva decât să ceară date despre mine din comuna natală și de la doi turnători, date pe baza cărora avea să întocmească un plan de măsuri.

Turnătorii erau, cum am mai arătat, prorectorul de atunci al Universității București, prof.univ.dr.persoană-de-încredere-pentru-securitate George Dincă și sursa ”BOBU”.

 

Turnătorul nr.2: GEORGE DINCĂ (Persoană de Încredere)

 Turnătoria universitarului Dincă era una destul de perversă. Individul n-a spus că-l acuzasem chiar în biroul lui că ia șpagă de la studenți prin intermediul unui alt derbedeu numit Zamfirescu, director administrativ al complexului studențesc Grozăvești, ci a afirmat că sunt un student cu probleme, repetent, labil psihic, capabil de acte anti-sociale, individ cu rea intenție și cu ”idei străine de viața universitară”

prof-dinca1

Iată ce consemna blonda Silvia Crețu, lt.col de la SMB, pe 2 noiembrie 1987:

Din discuțiile purtate cu prorectorul DINCĂ GHEORGHE, profesor la Facultatea de Matematică, care se ocupă de problemele studenților, inclusiv de căminele Universității, în legătură cu studentul BADEA DAN din anul IV au rezultat următoarele:

– are o slabă pregătire profesională, dezinteresat în procesul de învățământ, rămas repetent.

– are o comportare și o atitudine discordantă, în sensul că s-a prezentat la tov. Dincă informându-l că intenționează să redacteze niște articole cu un conținut critic și pe care să le publice în ”Viața Studențească”. Întrebat fiind ce anume vrea să critice, a dat explicații din care rezulta labilitatea psihică a acestuia, reaua intenție și idei străine de viața universitară. Profesorul Dincă Gheorghe l-a apostrofat că ”studenții repetenți nu au latitudinea și dreptul de a publica articole” atâtat timp cât nu sunt exemple profesionale la locul lor de muncă.

-îl apreciază capabil de fapte antisociale.

Raportez că acest student a fost dat în grija prof Dincă care (sic!) se va ocupa de preocupările și activitatea acestuia și organele noastre vor coopera permanent cu org. ASC în vederea angrenării lui în viața organizației de tineret și a influențării sale pozitive

Semnat lt.col Crețu S.

2.11.1987

 

Cât de ”bine” mă cunoștea acest universitar colaboraționist, fiu demn al Caracalului!
Cât de ”bine” mă cunoștea Dincă, acest universitar colaboraționist, fiu demn al Caracalului!
matematicianul-151
Turnătorul Dincă era ”tutorele” meu adoptiv numit de Securitate!

Așadar, studenții repetenți a spus Dincă nu au voie (”latitudinea și dreptul”) să scrie la ziar! Dar, ca idee, au voie să candideze la Președinția României? Pentru că, în aceeași perioadă, tot în Grozăvești, tot student și tot repetent era și Crin Antonescu! Ăsta de ce are voie și eu n-aveam?

 

Turnătorul nr.3: BOBU (sursă)

Pe 4 noiembrie 1987, este activată sursa ”BOBU”. Apare astfel prima Notă informativă olografă semnată de Bobu, care trebuie să fie ori un profesor sau asistent, ori cineva din conducerea ASC, ori de la Secretariatul facultății.

”În cadrul facultății, susnumitul are o comportare bună, dar cu rezultatele la învățătură destul (de) slabe. Absentează foarte mult pe motive medicale. Locuiește la căminul ”Grozăvești” împreună cu Ștefan Cristian care deasemenea este foarte slab.

În facultate este cunoscut ca un element cu o comportare ciudată, impulsiv, recalcitrant. În cadrul muncii generale ASC a făcut diverse reportaje cu referiri la activitatea studențească, lucru pentru care a beneficiat de atenția favorabilă a decanului. Până în prezent nu a fost semnalat cu comentarii ostile, dar în cercuri mai restrînse este capabil să aibă asemenea mannifestări. Provine dintr-o familie modestă, tatăl fiind miner. În facultate nu are prea mulți prieteni, dar se manifestă ca un cunoscător de foarte multe ”probleme””.

04.XI.1987/ SS Bobu.”

matematicianul-149 sursa bobu incepe DUI

Pe 7 decembrie 1987, turnătorul BOBU revine cu o nouă Notă în care povestește cum m-a văzut el în fața intrării la Facultatea de matematică, agitat și iscodind cu privirea în sus. La fel, spune el, lectorul Chițescu s-a interesat, pe 7 dec 87, dacă ”avem” un student cu numele Badea Dan că s-ar fi vorbit de el la radio, sau mai spune cum m-a susținut pe mine, în mod excepțional, pentru repetare, decanul facultății, Dinu Boboc, un profesor care nu dădea doi bani pe securiști ca Dincă sau alții ca el. Tot derbedeul de BOBU spune că în facultate eram ”apreciat” ca un individ cu deviații de comportament, recalcitrant, uneori violent, indisciplinat la învățătură etc. etc, dar nu spune de  cine eram ”apreciat” astfel. Cert este că eram un element negativ, un porc de câine care ieșea din tiparele tovarășului BOBU, pe care mi-l închipui a face parte din categoria bizonilor care-și pun grătarul cu mici în fața blocului și votează cu Dan Voiculescu, individ pe care, totuși, mi-ar face o deosebită plăcere să-l întâlnesc personal.

”În ziua de 04.12.1987, orele 16, Sursa ne-a sesizat la plecarea de la program că: studentul Badea Dan din anul IV matematică se afla în fața intrării la Facultatea de matematică; se pare că aștepta pe cineva sau se ferea de cineva, se uita în sus, spre clădire, părea agitat și iscoditor cu privirea. Astăzi 07.12.87. lectorul Chițescu Ion a întrebat sursa dacă avem un student Badea Dan în anul III deoarece cineva i-a spus că s-ar fi vorbit la radio despre o scrisoare a studentului. (Rezoluție pe margine: Tov Coliban, măsuri de punere în filaj. SS indesc.) Badea Dan student repetent a fost susținut pentru repetare în mod excepțional a anului III de către decanul facultății.

Sursa a stabilit că nu are relații în rândul colegilor, rămânând în urmă de ei. Foarte recent s-a căsătorit cu colega Stan Georgeta Camelia, serioasă, corectă, necunoscută cu manifestări ostile. În urma căsătoriei au solicitat o cameră la căminul Grozăvești în care să locuiască. În facultate este apreciat ca un element cu deviații de comportament, recalcitrant, uneori violent, indisciplinat la învățătură, sancționat de mai multe ori, cu MS, MSA pentru absențe nemotivate

07.12.87.

SS indesc. Bobu.

(rezoluție  pe margine: Să aranjăm ca factorii de …să-i repartizeze camera după vacanța de iarnă, timp în care noi să luăm măs. T.O)

matematicianul-145 Nota Bobu 7 12
BOBU vede și raportează

matematicianul-146 nota bobu 2 7.12

 Din discuțiile cu bizonul BOBU s-a conturat o imagine firească a obiectivului ”Matematicianul”. Iat-o:

Sursa ”BOBU” dar și Persoana de Încredere ”S.E” spun că am ”deviații de comportament vizibile”, chiar dacă nu am diagnostic pe sistem nervos.
Sursa ”BOBU” dar și Persoana de Încredere ”S.E” spun că am ”deviații de comportament vizibile”, chiar dacă nu am diagnostic pe sistem nervos.
pag 2
pag 2

 

 

(Turnătorul) nr.4: Balint Răsvan (sursă)

Răsvan Balint apare în câteva ipostaze în dosarul meu, dar pentru că nu a dat Securității informații care să-mi aducă vreun prejudiciu, îl pun între paranteze, pentru că deși era turnător (este numit SURSĂ, probabil ”sursă cu aprobare” – fiind membru de partid), nu și-a făcut meseria în cazul meu. Iată ce a ”donat” el Securității despre mine:

 

Raport

La data de mai sus (07.12.1987) organele noastre au contactat pe studentul BALINT RĂSVAN, din anul IV Matematică, membru de partid, coleg de an cu BADEA DAN.

Din discuțiile purtate au rezultat următoarele:

– îl cunoaște din perioada când colaborau la Viața Studențească. Are pasiune pentru filosofie și l-a citit pe filosoful C. Noica. Îl pasionează ziaristica, dorind să ajungă ziarist.

– în discuțiile purtate nu a făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului nostru, nici în prezența lui și nici în prezența altor colegi. Știe că are prieteni, dar nu în facultate, ci la alte facultăți, pe care nu-i cunoaște.

– foarte curând s-a căsătorit cu colega lor Stan Camelia pe care o cunoaște cu o conduită și o atitudine politică corectă.

– a căzut în dizgrația profesorului Iftimie care nu l-a promovat la examene din cauza lipsei de (dez)interes în pregătirea examenelor.(Lt.col Crețu S.)

Rezoluție: Tov Coliban – Sursa să stabilească mai concret: cercul de relații, cine îl vizitează, dintre colegi, ce preocupări are în afara studiului, date despre soție. (Semnat SS indesc. (mr. Florea Florica)

 matematicianul-144 rasvan balint 7.12

 

Turnătorul nr.5: MILORD (turnător ordinar)

Individul cu pseudonimul MILORD este de departe un turnător care iubește această meserie, posibil securist infiltrat în colectivul de la Viața Studențească. Când amintește despre colaborarea mea cu Viața Studențească, el spune că am fost ”adus” acolo, deci înseamnă că el făcea parte din cadrul acelui colectiv, altfel folosea altă expresie (a fost dus acolo, a fost propus să colaboreze acolo etc.). Mai mult, el minte când spune de ce am fost îndepărtat de la Viața Studențească (o să prezint cu altă ocazie ce s-a întâmplat atunci), fiind deci și un mitoman. MILORD depășește însă măsura atunci când spune despre Roșca Stănescu, altfel o jigodie încă de pe atunci, că ”ar trebui supravegheat”, ceea ce înseamnă că derbedeul de la VS era de fapt un securist credincios, din categoria celor care și-ar fi turnat și părinții dacă așa putea să iasă în evidență ca apărător al cuceririlor revoluționare ale…etc.

Iată-i ”cântarea”:

 

 Raport Informativ

În ziua de 8 dec. a c sursa ”MILORD” ne-a relatat următoarele

”Badea Dan a colaborat la revista ”Viața Studențească” în urmă cu circa 1 an și jumătate, fiind ”adus” de către Roșca Stănescu de la Informația Bucureștiului. Era un tip ciudat și cu răutăți. A fost îndepărtat de la revistă deoarece fiind pus să facă două reportaje despre studenți (un reportaj despre studenții de la Fac de Transporturi) a dezinformat scriind și tendențios, cu privire la anumite aspecte din facultate.

Se pare că este în relații apropiate cu Roșca Stănescu de la Informația Bucureștiului care și acesta are niște ”bube” fiind un tip care ar trebui supravegheat” (Mr. SS indesc.)

matematicianul-141 8 12 sursa MILORD

 

 

Turnătorul nr.6: BARBU (sursă)

 

RAPORT INFORMATIV

Sursa “BARBU”, cetățean român, semnalează următoarele:

BADEA DAN, student anul IV la facultatea de matematică, locuiește în complexul studențesc ”Grozăvești”, bloc B, camera 405. Este căsătorit cu o studentă la informatică care până la căsătorie era cotată ca o studentă foarte bună.

Până la începutul anului unniversitar 1987-1988, BADEA DAN a locuit în blocul D,. camera 302.

BADEA DAN este un tânăr inteligent, prezentabil, cu o comportare corectă, dar manifestă uneori tendințe de excentricitate. În diverse ocazii când colectivul în care trăiește își manifestă nemulțumirea, BADEA DAN încearcă să polarizeze atenția și inițiativele.

În anul 1985 cu ocazia efectuării stagiului de muncă patriotică, BADEA DAN a încercat să facă o problemă din nemulțumirea studenților pentru faptul că la plecare erau percheziționați de portar. Cu această ocazie, susnumitul a afirmat că el este corespondent la Viața Studențească și că va publica un articol despre modul jignitor cum sunt tratați studenții la munca patriotică. Badea Dan a protestat vehement în fața cadrelor didactice trimise să rezolve problema și a fost cu greu convins să renunțe la această atitudine, deși personal era în culpă prin numărul mare de absențe la această activitate.

BADEA DAN a rămas repetent de două ori ceea ce demonstrează superficialitate și insuficientă preocupare pentru studiu.

În cursul anului unniversitar trecut, BADEA DAN s-a ocupat mai mult de unele probleme care nu-l priveau în mod direct, cum ar fi modul în care se efectuează cazările de studenți români și srăini în căminele universității, cum se achită de sarcini personalul administrativ, declarând că va cere anchete, măsuri drastice pentru incapacitatea și fraudele făcute de aceștia.

Se pare că BADEA DAN a trimis o scrisoare la postul de radio ”Europa Liberă”, fapt pe care ulterior l-a negat în discuțiile cu cadrele didactice competente.

El pare destul de speriat de consecințele faptei sale. În prezent încearcă să nu iasă în evidență cu nimic.

Materialul se exploatează la 140/eS/Cpt. Duma Sorin

 

raportul ”sursei” BARBU
raportul ”sursei” BARBU
Sursa BARBU informează despre implicarea mea în rezolvarea problemelor sociale ale studenților, amintind că deși absentasem de la ”munca patriotică”, protestam împotriva percheziționării studenților de către portari...Ce memorie uluitoare avea acest BARBU!!! (pag.2)
Sursa BARBU informează despre implicarea mea în rezolvarea problemelor sociale ale studenților, amintind că deși absentasem de la ”munca patriotică”, protestam împotriva percheziționării studenților de către portari…Ce memorie uluitoare avea acest BARBU!!! (pag.2)
Informarea sursei BARBU (pag.3)
Informarea sursei BARBU (pag.3)

 

 

Turnătorul nr.7: VASILE (sursă de la Facultatea de Istorie)

Deși are același nume cu al unui fost coleg de-al meu, șef de personal pe la Timpuri Noi înainte de 1989 și trimis, aflu acum, în calitate de ”cercetător” la CNSAS de către grupusculul de crimă organizată ce conduce un cotidian de șantaj și trafic de influență (gazetă de casă a vameșului roșu Vasile Blaga, fițuică de care când  auzi te gândești la factura umflată de la Enel), pentru a-mi studia dosarul făcut de securitate pe care  deja îl public pe acest site, șantajiștii sperând să găsească ceva compromițător despre mine pentru că, bandiți fiind, ei nu acceptă că există și oameni cinstiți, drepți și care mor în picioare, fără să să trăiască din compromisuri întreaga viață, care nu fură de la RAFO peste 130 miliarde lei, nu trag țepe partenerilor de afaceri români sau ucrainieni, nu șantajează oameni de afaceri și politicieni și nu angajează mercenari nebuni sau interlopi care să-i amenințe cu bătaia sau moartea pe cei care îi înfruntă. 

Așadar,

turnătorul ”VASILE” de la Istorie-Filosofie, fost coleg cu Crin Antonescu, își ”apăra țara în mod cinstit și corect” încercând să afle cât mai multe despre mine și intențiile mele ”criminale”, infiltrându-se în cercul meu restrâns de prieteni și turnând ce putea și el să adune, sau să rețină….

Prima lui lucrare informativă, aflată la dosarul meu, a fost livrată pe 14 ianuarie 1988, și descrie (poate și după dictare pentru că apare peste tot veșnica formulă ”deviații de comportament”, a cărei probabilitate de a apărea în această formă la mai mulți informatori diferiți este extrem de mică, prin urmare îi aparține securistei Silviei Crețu, amanta blondă lui Gheorghe Dănescu, fost șef al SMB) până și tipul aparatului la care ascultam Europa Liberă, ca să nu mai vorbim de gradul de periculozitate pe care-l prezint pentru orânduirea socialistă pe care o construia. De menționat că toate informările lui Vasile s-au făcut în casa conspirativă ”Orient”.

Iată-i prima turnătorie, în traducerea securistei de tufiș, lt.col Silvia Crețu:

Notă,

Sursa informează că îl cunoaște pe studentul Badea Dan din 1985 cu ocazia colaborărilor la revista Convingeri Comuniste și ca fiind colegi de cămin.

Sursa menționează că este o persoană inteligentă cu o pregătire mai largă, cunoaște multă filosofie, este un băiat citit, dar din constatările sursei, Badea Dan este debusolat pe anumite probleme, o fire colerică, cu spiritul dreptății și de a vedea în jurul lui lucrurile în negru.

Este, așa cum îl cunoaște sursa, pretabil la acțiuni negândite și chiar cu deviații de comportament.

Locuind la bl. D sursa afirmă că acesta asculta postul de radio ”Europa Liberă” cu ”Gloria”, era vizitat de colegi, cu care purta discuții, se consumau băuturi alcoolice.

De multe ori, în camera lui, sursa l-a văzut pe Tănase Sorin din anul IV matematică, care este la  camera 13 bl. C, cunoscut și acesta cu preocupări tot de literatură de avangardă, Mardare Dan III matematică și un alt student (cenzurat) cunoscut ca (cenzurat) tot (cenzurat).

De curând Badea Dan s-a căsătorit și în prezent locuiește în bl. B.

Este posibil ca acești prieteni să-l viziteze la noua locuință.

În discuțiile cu sursa își manifestă nemulțumirea că nu este dreptate, că trebuie făcut ceva în care sens nu se exprima dar se observa atitudinea negativă față de realizările orânduirii noastre.

La un moment dat era interesat de karate sau judo, pentru a-și lua măsuri de autoapărare.

Este o fire foarte suspicioasă, greu de stăpânit și sursa s-a întrebat uneori dacă nu are dereglări nervoase.

14.01.1988

Semnat: Vasile

Adnotări pe Notă:

N.O (Nota ofițerului, probabil)

Nota va fi expl(oatată) la DUI ”Matematicianul”. Informatorul a fost instruit să reia relațiile cu B.D., progresiv, și în baza vechilor lor preocupări șia faptului că locuiesc în același complex. Va stabili comportarea lui B.D. la cămin studenții cu care vine în contact ți scopul vizitelor, cet. străini din Grozăvești care apar în anturajul acestuia sau alte persoane din afara căminului, comentariile (pe – n.mea) care le face, natura lor, intențiile și preocupările prezente. (Lt.col. Crețu S.)

Tov Coliban: Este bine ca sursa să se apropie de B.D. atât pentru influență cât și pentru a avea noi un control asupra comportării lui.

Vasile 136

Vasile _137

 

A doua turnătorie a lui ”VASILE”:

Notă,

Conform instructajului, sursa a realizat primul contact cu Badea Dan, în ziua de 19.01.1988, ora 14.30 cînd serveau masa la cantina grozăvești.

Badea era însoțit de soția sa și după salutul colegial, sursa l-a întrebat de o studentă din anul IV matematică, față de care sursa ar nutri sentimente.

Badea Dan i-a făcut cu ochiul sursei în sensul că e soția de față și că la o bere vom discuta despre ea.

Sursa l-a întrebat ce mai face, el a răspuns că nu prea bine, că are multe probleme, urmând când vom fi  noi doi să le discutăm.

Reacția lui Badea Dan a fost de apropiere și nu de respingere ceea ce înseamnă că nu refuză dialogul, spunînd că are niște probleme de rezolvat ”zilele astea nu ne putem vedea, dar că întîlnindu-ne la cantină și după ce vor trece aceste zile ne vom întîlni

Prezența sursei și interpelarea lui Badea nu a ridicat suspiciuni din partea acestuia.

21.01.1988

Semnat: Vasile

N.O: Inform. a fost instruit cu sarcini pe lângă Badea Dan, modalitatea de a se apropia de obiectiv și maniera în care o va face-o. În ziua de 17.01.1988 s-a efectuat o întîlnire cu inf. la care a participat și cpt. Munteanu (…). Nota va fi expl. La DUI ”Matematicianul”. Legătura se va ține permanent. (Lt. Col. Crețu S.)

Rezoluție (mr. Florea Florica) – Tov Coliban: Este bine să-l dirijăm spre B.D, dar mare atenție la instruire, să nu-l folosească obiectivul care este foarte versat.(SS indesc. (mr. Florea Florica)/23.01.88)

 

vasile 1-134 vasile 1 2 _135

 

 A treia ”cântare a cocoșului” ”VASILE”:

 Notă,

 Sursa informează în baza instructajului făcut, a luat legătura cu Dan Badea, marți 2 februarie a.c., orele 20.30.

La ora menționată, sursa a abătut la ușa lui (bl. B, cam 405).

Dan a ieșit, iar după amabilitățile de rigoare, sursa a început cu el o discuție despre cărți ”mai delicate” pe tema războiului rece (”temă de diplomă”), față de care Dan s-a arătat sceptic în sensul că nu poți scrie ce vrei, ci ce-ți impun ”ei”.

Discuția a evoluat pe diverse teme, una din ele fiind cea a ”turnătorilor” din facultăți, Dan spunându-i sursei să aibă mare grijă cu aceștia și să fie atent ce vorbește cu ”ei”, pentru că sunt foarte periculoși,din 3 studenți unul e ”turnător”.

Dan i-a arătat sursei că acum nu poate să-l ajute cu cărți, dar după vacanță îl va pune în legătură cu niște persoane pentru a-și procura materialele necesare lucrării.

I-a confiat sursei că el a intrat ”într-un mare rahat” despre care o să-i spună ulterior.

Sursa menționează că în momentul când a bătut la ușa lui Dan, el juca table cu soția (soția mea nu știa să joace table atunci – nota mea) și nu l-a primit în casă, discuția având loc, ca urmare, pe hol la calorifer.

Dan a spus că pleacă la Urziceni de unde va lua un vin de la socrul lui pe care îl va consuma cu sursa (eu nu consumam băuturi alcoolice – nota mea), interesându-se la ce cameră stă.

Sursa i-a spus că la camera 37 bl. D.

I-a mai confiat sursei că are încredere în ea întrucât face parte din ”vechea gardă”. I-a atras atenția sursei să fie atent ce scrie în lucrare pentru că ”tu nu vezi ce e în jurul nostru?”.

A spus că vineri va avea examen cu Gh Ionescu și cu Corbu și s-a interesat ce fel de profesori sînt.

Discuția a fost întreruptă de soția lui care a venit să-l cheme înăuntru.

S-a mai interesat unde locuiește Sorin Tănase coleg de-al lui mai vechi ”repetent de câteva ori”, sursa spunându-i că stă în bl. C, la cam. 13.

I-a amintit sursei despre Florin Cristian, absolvent de Filologie, despre care el știa că a ajuns în Irak și spunea că acest lucru a fost posibil numai dacă el a lucrat cu securitatea și i-a adresat o înjurătură. A rămas stabilit ca sursa să fie căutată de Dan.

8.02.1988

Semnat: Vasile

N.O: Inf. Vasile a primit sarcini și a fost instruit pe lângă Badea Dan lucrat prin DUI în scopul cunoașterii discuțiilor care le poartă și natura lor; persoanele care se află în anturajul său și natura ac. relații. Se vor lua măsuri de identificare și verificare a stud Tănase Sorin. Nota va fi expl. (exploatată – n.mea) la DUI ”matematicianul” (Lt.col. Crețu S.)

Vasile 132 vasile133

 

Așadar, turnătorii și-au făcut treaba pentru care erau, probabil, plătiți, cazul turnătorului Sorin Roșca Stănescu, spre exemplu, dezvăluindu-ne că se puteau câștiga aproximativ 500-1000 lei pentru o ”cântare”.

 

Declarație luată cu forța: Cristian Ștefan – fostul meu coleg de  cameră

7 noiembrie 1987: Cristi Ștefan, fostul meu coleg de cameră, la cununia mea civilă de la clubul Universitas din Piața Kogălniceanu
7 noiembrie 1987: Cristi Ștefan, fostul meu coleg de cameră, la cununia mea civilă de la clubul ”Universitas” din Piața Kogălniceanu

Au existat însă și colegi care au fost duși cu forța la Securitate pentru a fi interogați în legătură cu mine. Este cazul fostului meu coleg de cameră din anul III, Ștefan Cristian, care a fost dus cu forța la sediul SMB să dea ”extemporal” despre Dan Badea. Deși putea să spună multe lucruri despre relațiile și intențiile mele de atunci, Cristi Ștefan a preferat să fie onest, recunoscând chiar și faptul că l-am ajutat să-și ia niște examene restante, dar și că nu făcea parte din cercul meu restrâns prieteni cu care dezbăteam diverse teme filosofice, literare și politice.

Declarația lui nu este o turnătorie, dar o reproduc aici pentru că este un document din dosarul meu și arată că se putea vorbi despre mine și în alți termeni decât cei în care au făcut-o ceilalți ”colegi” din Universitate, care mai aveau puțin și mă declarau nebun de legat.

Declarație,

”Subsemnatul Ștefan Cristian, născut la 11.05.1963 (student în anul III la fac. de matematică – București (…) declar în legătură cu fostul coleg de an următoarele:

L-am cunoscut la facultate în anul I, adică în anul școlar 1983-1984, când m-a întrebat de o colegă de grupă. În anul 1986 am luat amândoi camera 302 din blocul D încă de la 15 septembrie. Asta deoarece m-a ajutat să învăț la examen.

Cât timp am conviețuit în aceeași cameră de cămin am avut unele mici probleme cu fumatul, cu prietenii mei care veneau la televizor și se așezau și pe patul lui etc.

Dan citește mult în această perioadă, nu face chefuri, nu bea, are o problemă cu stomacul, ceva mai vechi, este găsit cu ulcer la radiografie. Ne certăm des, dar nu ne luăm la bătaie deoarece avem preocupări diferite. Eu mă retrag la stația de radio-amplificare, unde sunt în colectivul de redacție și operator,  mai repar câte ceva etc – el continuă să citească.

Dorește foarte mult să ajungă să poată discuta cu Noica, un filozof român ce acceptă cu greu să stea de vorbă cu oricine, deci citește multe cărți de filozofiei se trage de aici ”numele” de Dan Badea – ”Sadoveanu”. Nu prea învăță la matematică, are o frică de examene, capacitate de asimilare destul de mare dar totuși nu se angajează încă în activitatea școlară propriu-zisă.

matematicianul-031

Prea multe din cunoștințele lui (personale) nu știu, dar pot să vă spun că la noi mai veneau următorii: (….)colegi din cămin, actuala lui soție, Stan Camelia. Nu are prea mulți prieteni, așa că se retrage tot mai mult între cărți, țigări și cafele, care îi măresc teama de o nouă criză de ulcer, dar nu mă ascultă când îi spun să ne lăsăm de fumat. Pe la 1 martie 1987 tatăl meu mă caută la cămin (era duminică) și nu mă găsește – află de la Dan că mă țin de ”chefuri” și seara când mă întîlnesc cu dânsul mă mută la gazdă la mătușa mea(…).

Când am plecat din cămin nu am anunțat la facultate și nici comitetul de cămin, deoarece Dan era în perspectiva de a se căsători. Cam în luna iunie mi-a spus că ar fi scris la ”Europa Liberă„, dar eu nu l-am crezut. În cameră făcuse ”curat” – erau luate toate cărțile de acolo și făcute pachet.

 

Declarație CS, pag.2
Declarație CS, pag.2

N-am crezut ce mi-a spus până lunea trecută când la facultate am fost chemat de tovarășul secretar-șef și mi s-a spus că am multe absențe și că trebuia să anunț plecarea de la cămin.

Am fost întrebat și de Dan Badea , mi s-a părut că era normal să se intereseze de ce l-am lăsat singur, dar la sfârșit, ultima întrebare m-a făcut să reflectez la ce-mi spusese Dan mai demult.

Noi doi (eu și Dan) și așa nu prea ne-am înțeles, acum mi s-a părut că voi avea de suferit datorită adevărului celor spuse de el – se pare că ceva a făcut – a scris sau cine știe ce?

Dan a avut o serie de nereușite – la început s-a dedicat activității de ”gazetar” la ziarele studențești, a încercat și la Flacăra, dar după câteva articole mai caustice și-a dat seama că a neglijat activitatea școlară și a renunțat, propunându-și să învețe pentru a promova anul III. Cum am spus, la început i-a venit mai greu, după aceea a reușit aceasta..

Acum el este în anul IV. În perioada din preajma examenelor era cam dezorientat – dacă pierdea anul – pierdea o serie de lucruri – facultatea, soția, deci viitorul îi era în joc, așa că nu puteam să cred că mai avea chef să și-l joace și mai mult apelând la o cale din aceasta. Eu am încercat de câteva ori să suplinesc lipsa lui de activitate la propunându-i să vină în colectivul de redacție al stației de amplificare ”Grozăvești”, dar m-a refuzat spunându-mi că acolo noi ne pierdem timpul.

 

Declarație CS, pag.3
Declarație CS, pag.3

Nu este prea ușor să locuiești cu el în cameră, soția lui, înainte de căsătorie avea uneori ochii în lacrimi. Spune cuvinte grele în față, sau m-a făcut să roșesc de câteva ori dezaprobându-mi activitatea mea (care într-adevăr lăsa de dorit) și făcând unele gafe față de prietena mea.

Totuși eu am acceptat să stau cu Dan în aceeași cameră pt că e și el argeșean și pentru că m-a ajutat la examene, lucru mai rar între studenți, mai ales la matematică.

Cu mine nu a discutat probleme legate de scrisoare (pe care nu am văzut-o) decât după așa-zisa ei trimitere, lucru ce m-a făcut să cred că Dan vrea să mă păcălească sau dacă nu, că nu-și dă seama ce face.. Nu am spus nimănui ce mi-a spus mie și apoi și altor colegi (de trimiterea scrisorii) tocmai pentru că nu are rost să vorbesc de ceva ce nu știam că există. În camera noastră nu primea vizite deosebite. Mergea însă des pe la foștii colaboratori de ziar și prin oraș. Cât am stat împreună nu dădea semne că avea în cap vreo idee năstrușnică din aceasta. Sunt cuprins și acum de semne de îndoială, dar cum mi s-a spus să fiu sincer și cum știu că nu are rost să umblu cu ocolișuri vă declar tot ce știu în legătură cu aceasta.

 

Declarație CS, pag.4
Declarație CS, pag.4

Dan are niște concepte cam teribiliste despre legăturile interpersonale și poate de la aceasta și de la temperamentul impulisv pe care îl are s-au tras toate acestea.

Fiind colegi am avut totuși și o serie de intimități, dar mai ales legat de femei și facultate, nu am discutat cu el probleme fundamentale decât ca și cum el e filozof și eu un simplu muritor de rând. Cred că o influență negativă au avut asupra lui emisiunile de radio străine prin care setea lui teribilism și afirmare, probabil, a crezut că-și vor găsi afirmarea.

Mi-a vorbit despre un profesor de la Universitate, Mihai Botez, acre ar fi scris la niște reviste franțuzești despre moduri de rezolvare a problemelor din viața facultății și a a învățământului în general și a unor probleme sociale.  Noi nu l-am cunoscut, deoarece nu are ore la seria B, unde am fost noi colegi, dar cred că este profesor de geometrie.

Cînd mi-a spus mie despre această scrisoare, Dan a făcut aceeași afirmație și față de alți colegi de cămin, ca și secretarului de an de atunci, Anton, într-un mod telegrafic, asta nu știu de ce

(…)

 

Declarație CS, pag.5
Declarație CS, pag.5

Dan Badea a citit foarte multe cărți de filozofie veche, în care a luat tot ce-i cădea în mână.

Nu a avut un anumit program după care să se axeze, le-a amalgamat în setea lui de a ști mai mult decât alții.

Într-o zi îl vedeam cu Istoria (Știința- n.m) Logicii, într-o zi cu nu știu ce grec sau indian vechi care a scris acum nu știu câți ani. Nu mergea la film, la discotecă, nu bea, nu merge la teatru, operă, la distracții în general nici nu participă la activitatea culturală bucureșteană.

Lectura prelungită, absența unui real contact cu viața, cu oamenii, ascultând numai chemările sale interioare – se crede la un moment dat foarte înțelept și vizionar, nu luptă împotriva nici unei forme a vieții socialiste a țării noastre, dar crede că prin inteligența lui nativă rezolvă peste capul altora anumite probleme. Este un om plin de temperament, dar și de contradicții, aspirația lui spre absolut nu este îndreptată întotdeauna spre înainte. La un moment dat dorește ca facultatea să fie un ajutor pentru a ajunge un bun gazetar, urmând ca după facultatea de matematică să facă Academia ”Ștefan Gheorghiu”! (?!) Pe undeva se bat în cap acțiunile lui ceea ce îl face să nu înainteze prea ușor nici cu facultatea, nici cu visul său neîmplinit – cariera ziaristică.

Precizez că Badea Dan mi-a spus că a trimis o scrisoare la ”Europa Liberă” în luna iunie sau iulie 1987.

 

Declarație CS, pag.6
Declarație CS, pag.6

Nu-mi amintesc dacă atunci când mi-a spus că a trimis scrisoarea mai erau și alți colegi, dar știu că după ce mi-a spus mie a mai spus si altor colegi printre care și secretarului de an Anton.

Badea Dan nu mi-a spus cum a trimis scrisoarea, dar povestindu-mi că el l-a cunoscut pe Mihai Botez de la postul de radio ”E.L” am presupus că a trimis-o prin cineva.

-După ce mi-a spus că a trimis scrisoarea respectivă, din luna iulie 1987 nu am mai discutat nimic referitor la aceasta.

Marți, pe data de 08.-XII-1987 l-am întâlnit întîmplător la facultate pe Dan Badea și l-am întrebat dacă știe ceva despre scrisoarea trimisă, mai precis dacă s-a difuzat. Mi-a răspuns că el nu știe nimic și nu l-a chemat nimeni la facultate să-l întrebe. Eu i-am spus că dacă voi fi întrebat o să spun că nu știu nimic despre scrisoare. Dan Badea mi-a spus că este mai bine pentru mine pentru că n-o să fiu implicat în problema lui, întrucât el o să spună că într-adevăr el este autorul scrisorii. Pe data de 10-XII-1987 când l-am întîlnit pe Dan Badea, acesta era împreună cu soția Stan Camelia care a asistat la discuții fără să intervină.

Aceasta este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez.

SS indesc., 14-XII-1987

 

Declarație CS, pag.7
Declarație CS, pag.7

 

(va urma)

Dan Badea

D.U.I. ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (IV): Încercări staliniste eșuate de reeducare și racolare, prin metoda ”influențării pozitive”

…La început zilnic, apoi de 2-3 ori pe săptămână, trebuia să mă prezint obligatoriu la anchetă, în biroul ”MOȘULUI” – cum l-am poreclit pe anchetatorul meu, colonelul ”Mircea Ionescu”, al cărui nume real era Nicolae Urucu.

După ce fusesem pocnit în cap, pe la spate, de pitecantropul care păzea ușa pe interior, i-am spus anchetatorului meu că m-am antrenat toata vara sa rezist la bătaie, așa că dacă vrea să mă convingă de ceva, bătaia e o metodă total neinspirată în cazul meu. Va trebui să mă convingă, i-am spus, cu argumente logice, că textul scris de mine la Europa Liberă conține neadevăruri și că socialismul este o binefacere.

petre_tutea

Ulterior, când s-a pus problema fabricării unei noi scrisori de dezmințire care să fie trimisă la Europa Liberă sub semnătura mea, i-am spus ca am stabilit cu Mihai Botez ca orice text primit ulterior la Europa Liberă de la mine, prin care aș retracta ceva din textul original, să nu fie difuzat pe post pentru că a fost obținut fie cu forța, fie prin plastografiere.

I-am spus asta deoarece Mihai Botez, înainte să plece din țară, mi-a făcut un fel de ”protecție a muncii”, spunându-mi ce s-ar putea să mi se întâmple după apariția textului pe postul de radio din Munchen, printre ”consecințe” fiind și ”retractarea” sub amenințare/bătaie/tortură/șantaj etc.

MIHAI BOTEZ
MIHAI BOTEZ

I-am mai spus că Botez m-a sfătuit că, pentru a suferi mai puțin, să semnez orice text vor anchetatorii, deoarece angajații de la Europa Liberă sunt destul de ”antrenați” în a recunoaște texte scrise la comanda Securității și nu vor face greșeala de a difuza ceva care să contrazică textul scris inițial.

”Moșul” n-a ținut însă cont de ceea ce i-am spus. Nu numai că m-a pus să retractez, la un moment dat, ceea ce scrisesem, dar m-a pus chiar și să copiez un text bătut la mașina de scris si să-l semnez apoi, text din care rezulta că regret fapta comisă etc etc, o variantă ceaușistă a replicii lui Gheorghe Dinică din filmul Columna: ”În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit…”. Textul urma să apară în Viața Studențească, să afle toți colegii de ”rătăcirea” mea.

I-am repetat că scriu orice vrea să scriu și atunci, neam prost ca românul, a întins coarda…

Mi-a spus că am colegi care în loc să mergă ”pe trotuarul făcut special pentru ei”, preferă să mergă prin șanțuri, unde sunt tot felul de gunoaie, șanțuri care duc spre canal, însă eu i-aș putea ajuta să se ridice din șanțuri, întinzîndu-le o mână și trăgându-i pe trotuar. ”Ne-ați ajuta și pe noi, în felul acesta, pentru că ar fi mai puțini cei care se murdăresc și n-ar mai trebui să consumăm atâta apă să-i spălăm” – mi-a zis ”Moșul”, dându-mi voie să aprind o țigară Carpați fără filtru.

Nu-mi venea să cred ce-mi propune și l-am întrebat brusc, nervos, dar ca prostul: ”Adică vreți să fiu turnătorul Securității?”. Cuvântul ”turnător” l-a deranjat pe anchetator așa de tare că mi-a ținut o întreagă pledoarie despre ce înseamnă să colaborezi pentru bunăstarea națiunii, pentru apărarea ei de dușmanii care o pândesc peste tot, de ajutorul pe care l-aș putea da unor oameni care nici măcar nu-și dau seama că greșesc mergând prin șanțuri etc etc. I-am spus că dacă el crede că unul ca mine, care a scris și a semnat un text precum acela citit la Europa Liberă va deveni turnător al Securității, ”atunci asta înseamnă că nu se mai poate face nimic pentru România!”. De ce credeți asta?, a întrebat el. ”Pentru că, i-am zis, un om care se revoltă împotriva unui sistem despre care este conștient că-l poate strivi oricând, nu poate fi transformat în opusul lui, cum este, de fapt, un turnător al Securității”!

Eram extrem de nervos pentru că percepeam propunerea colonelului-anchetator ce pe o jignire și credeam că el chiar nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplase. M-am înșelat însă, ”Moșul” spunându-mi doar atât: ”să fie păcatul dvs!”. Atunci am înțeles că n-am de-a face cu un dobitoc, așa cum crezusem inițial, ci cu un profesionist. Bătrânul avea experiență, pentru că n-a mai insistat niciodată de atunci cu acea propunere.

Am amintit această întâmplare pentru că, după 1990, foarte mulți turnători ordinari ai Securității spuneau că nu se putea refuza semnarea unui angajament cu securitatea, sau colaborarea cu acea instituție. Iată că se putea! Sunt convins că mulți au refuzat, ca și mine, și nu li s-a întâmplat nimic rău, dacă nu socotim marginalizarea, sau compromiterea lor prin metodele aflate la îndemâna aparatului de dezinformare al fostei Securități.

Cu Francisc Varga, în poziția prizonierului ”cu arma în spate”. Într-o zi am mers în poziția asta, cu mâinile la ceafă, de la Universitate la Piața Romană...
Cu Francisc Varga, coleg si prieten, în poziția prizonierului ”cu arma în spate”. Într-o zi am mers în poziția asta, cu mâinile la ceafă, de la Universitate la Piața Romană…

Atunci, în nopțile acelea interminabile, sau zilele pierdute în care mi se vorbea despre asemănarea dintre Ceaușescu și Napoleon (dictatura – dictator),  n-am înțeles că ”Moșul” urma un plan bine pus la punct, un plan în care figurau toate acțiunile anchetatorului și ale celor care-l sprijineau ”din off”, a turnătorilor plantați în jurul meu atât la facultate, cât și la cămin, ca să nu mai vorbesc de microfoanele plantate în camera în care locuiam cu soția mea, cameră bine ”aranjată” din punct de vedere al Tehnicii operative, înainte de a ne fi repartizată.

Ordinul de recrutare a mea: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D. (BADEA DAN) să furnizeze informații” (fragment din finalul Notei de măsuri ce vor fi întreprInse în cazul ”MATEMATICIANUL”). Am refuzat în așa fel încât ofițerul n-a mai insistat niciodată. Cine spune că nu se putea refuza colaboraționismul, minte.
Ordinul de recrutare a mea: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D. (BADEA DAN) să furnizeze informații” (fragment din finalul Notei de măsuri ce vor fi întreprinse în cazul ”MATEMATICIANUL”). Am refuzat în așa fel încât ofițerul n-a mai insistat niciodată. Cine spune că nu se putea refuza colaboraționismul, minte.

Aveau să treacă 26 de ani ca să aflu toate acestea dintr-un dosar ”cârpit”, de la CNSAS, un dosar din care Direcția a III-a, care-l ancheta pe Mihai Botez, și-a luat partea leului.

Am prezentat în materialul anterior un Plan de măsuri peste  care un șef tâmpit din Securitate scrisese să-mi fie chemați părinții la Universitate și să fiu pus în discuția organizației UTC.

Ulterior însă, am descoperit un alt plan de măsuri, o NOTĂ ce conținea ”măsuri ce vor fi întreprinse în cazul ”MATEMATICIANUL””, document în care a fost consemnată  inclusiv încercarea de recrutare a mea, dar și dezacordul ofițerului (”NU AȘA”) față de metoda punerii în discuția organizației UTC în cadrul cărei să fie înfierată fapta comisă de mine…Majoritatea măsurilor erau în sarcina securistei Universității, lt.col COLIBAN Silvia.

matematicianul-016

Redau conținutul acelei Note deoarece, la câteva luni după emiterea ei, aveam să aflu că lt.col. Silvia Coliban a fost bătută așa de crunt de niște ”necunoscuți” încât a fost obligată să se pensioneze!

Informația mi-a fost furnizată de o prietenă a lui Mihai Botez, ce făcea parte din colectivul de cercetători de la secția de Informatică (persoană care mă abordase lângă unul dintre monștrii de metal în care pe o parte introduceai pachetul uriaș de cartele, iar pe partea cealaltă ieșea, sau nu!, pe hârtia aceea lungă de mărimea unui prosop, programul la care te chinuiai ore întregi dacă chiuliseși exact de la cursul de informatică de care aveai nevoie!).

Și acesta (agresarea securistei Coliban) este unul dintre motivele care l-au determinat pe anchetatorul meu să fie convins că făceam parte dintr-o rețea, deși avea să se pensioneze și el, un an mai încolo, fără să afle nimic în plus față de ceea ce știa după primele săptămâni de anchetă.

”Moșul” ajunsese probabil să se teamă că o va păți și el, deși eu habar nu aveam cine erau ”huliganii” care o călcaseră în picioare pe tovarășa lt.col Silvia Coliban.

...conspirație dincolo de gratiile Universității București
…conspirație dincolo de gratiile Universității București

Noul PLAN al anchetatorilor conținea 12 măsuri active a căror aplicare, credeau ei, va rezolva definitiv cazul MATEMATICIANUL. Adică transformarea mea într-un bizon cum sunt cei care, astăzi votează cu ”puii” lui Ion Iliescu, sau flutura steagul în Piața Universității pentru un securist ordinar care s-a îmbogățit, ca o căpușă supradimensionată, pe spinarea lată a Securității și, apoi, a altor instituții ale statului român, domnul Dan Voiculescu.

Prima dintre măsuri era plasarea a doi informatori pe urmele mele, unul la facultate, altul la cămin, VIRGILIU ȘI RĂSVAN: ”Instruirea și dirijarea cu sarcini a surselor ”Virgiliu” și ”Răsvan” (colegi de facultate) în scopul cunoașterii comportării, atitudinii și manifestărilor obiectivului în facultate și la cămin”.

Nu știu ce puteau afla în plus sursele amintite, câtă vreme eu spusesem ce aveam de spus.

La punctul 2, securista Silvia Coliban și-a propus să-l facă informator pe fostul meu coleg de cameră, sarcină cam grea câtă vreme el avea ocazia să mă toarne încă de la prima declarație dată (pe 14 decembrie 1987) la Securitate, despre mine, dar nu a făcut-o.

Organele noastre vor lua măsura recontactării studentului Ștefan Cristian, fost coleg de cameră cu BADEA DAN, în scopul obținerii de noi date privind preocupările și relațiile obiectivului, preconizându-se atragerea sa la colaborare” – nota securista Coliban, fixând ca termen pentru această treabă, data de 1 februarie 1988.

La fel, prin intermediul unei alte surse, ”MARIN”, scrie lt.col Silvia Coliban la punctul 3, , ”se va lua măsura cunoașterii studentului (cenzurat), din anul IV. Va fi verificat și atras la colaborare în scopul încadrării informative a numitului BADEA DAN și a influențării sale pozitive de a adopta o comportare și atitudine corectă, de renunțare la preocupări care să lezeze securitatea statului, precum și pentru acoperirea informativă a grupei de studenți din care face parte și BADEA DAN

matematicianul-017

Cum voi arăta mai jos, securiștii au greșit grupa din care făceam parte, recrutând un informator din grupa de matematică-informatică din care făcea parte, de fapt, soția mea.

Iată-mă, așadar, în capul listei grupei de matematică-informatică:

Dintr-o greșeală greu de de înțeles, anchetatorii au greșit grupa din care făceam parte, trecându-mă în grupa de matematică-informatică (unde era, de fapt soția mea) și în loc să-i verifice pe colegii mei, i-au verificat pe colegii soției mele consumând aiurea timp și resurse...
Dintr-o eroare greu de de înțeles, anchetatorii au greșit grupa din care făceam parte, trecându-mă în grupa de matematică-informatică (unde era, de fapt soția mea) și în loc să-i verifice pe colegii mei, i-au verificat pe colegii soției mele consumând aiurea timp și resurse…

Prin sursele BOBU și MARIN, continuă Coliban, dar și prin profesorii A,B,C,D (cenzurat, dar nu  mă pot abține să nu-l divulg pe ”D”, care era Dincă George – prorectorul Universității și PERSOANĂ DE ÎNCREDERE pentru Securitate, cum am arătat cu documente în episodul II) ”se va controla permanent activitatea  lui BADEA DAN în facultate, prezența la cursuri și seminarii” etc.

Câți informatori s-au adunat până aici? Așadar, VIRGILIU, RĂSVAN, MARIN, BOBU – surse sigure, verificate, bine antrenate în lupta contra dușmanului de clasă, plus planuri pentru atragerea la colaborare a încă doi colegi. Prin urmare 4 siguri, plus doi planificați. Așadar, aproape șase, sau, mă rog, în termeni pur matematici, undeva în intervalul [4, 6), închis la stânga, deschis la dreapta… Erau suficienți?

Nici pe departe!

Tovarășa Coliban a aflat și de SORIN ROȘCA STĂNESCU, considerat a fi unul dintre prietenii mei, neștiind însă, la acea dată, că individul avea un adevărat har informativ, el fiind deja un informator ordinar la USLA, bine plătit pentru a activitatea sa.

Turnătoria, minciuna, diversiunea și dezinformarea, domenii în care s-a specializat Roșca Stănescu, aveau să-l propulseze, ulterior, în fruntea presei de șantaj postdecembriste, el devenind unul dintre cei mai bogați jurnaliști-șantajiști ai patriei și, ca o încununare a acestor preocupări, senator în Parlamentul României.

Sorin Roșca Stănescu, un turnător ordinar la începutul meseriei de șantajist de presă, o cale sigură spre fotoliul de senator
Sorin Roșca Stănescu, un turnător ordinar la începutul meseriei de șantajist de presă, o cale sigură spre fotoliul de senator

Prin urmare, lt.col. Coliban i-a pregătit lui ROȘCA STĂNESCU o surpriză:În cooperare cu (…) Serviciul 120, mr. Besan Ion se vor stabili date de cunoaștere a numiților (cenzurat) și STĂNESCU ROȘCA, a preocupărilor și pozițiilor lor prezente și se va lua măsura cercetării lor informative în vederea stabilirii unor date cât mai complete privind pe BADEA DAN”. Termenul finalizării cercetării lui Roșca Stănescu era 31 ianuarie 1988, iar cei care răspundeau de această operațiune erau mr. Florea Florica și colonelul Nicolae Urucu (”Moșul”), de la compartimentul cercetări penale al SMB.

Cu Roșca Stănescu aveam deja 7 posibili informatori pe urme, cinci dintre ei fiind sigur informatori sau surse, plus vreo patru cadre didactice care dețineau titlul de ”persoane de încredere”, adică informatori fără angajament, un fel de INFORMATORI HONORIS ”CAUZA”!

Erau suficienți șapte? Sau unsprezece? Ei bine, nu! Lor avea să li se alăture și VASILE și BARBU și…

Ideea era să fie cât mai mulți membri în corul turnătorilor, așa încât melodia informativă, completată cu instrumentele muzicale TO montate în pereții din camera de cămin, să fie cât mai plăcută ochilor și urechilor anchetatorilor mei.

În pagina 3 a Notei, la punctul 6, apare ca sarcină pentru anchetatorul meu ceea ce spuneam deja mai sus, adică obligarea mea de a retracta, printr-o nouă scrisoare trimisă Europei Libere, textul anterior: ””.determinarea lui BADEA DAN de a redacta și expedia la postul de radio ”Europa Liberă” o scrisoare de desmințire a afirmațiilor ostile pe care le-ar fi exprimat într-o scrisoare adresată lui Mihai Botez”.

Tehnicile anilor ’50, prin care „dușmanul poporului” era „determinat” să retracteze cele declarate deja, ba chiar să publice în gazeta centrală o dezmințire și o exprimare convingătoare a regretului pentru fapta comisă, erau reluate aici de oameni care le practicaseră deja pe vremea lui Dej.

Și eram în anul 1987!!!

Prin intermediul factorilor educaționali ai universității, BADEA DAN va fi determinat să publice un articol de dezmințire și regretare a faptei comise, în revista ”Viața Studențească” – se stabilește prin măsura nr.7.

Ca și când aberația gândită de stalinista Silvian (o femeie mignonă, în jur de 55-60 de ani, cu părul alb și cu o moacă de mătușică pe care ai fi ajutat-o oricând să treacă strada) nu era suficient de mare, securista a adăugat: ”Atât prin desmințire, cât și prin articolul din ”Viața Studențească, se va urmări și compromiterea lui BOTEZ MIHAI”.

Pentru cineva care n-a trecut prin malaxorul Securității, îndeosebi prin interogatoriile conduse exclusiv de un colonel de la cercetări penale, este, poate, greu de înțeles ce poate însemna planificarea unor astfel de măsuri.

Să convingi un catâr ca mine, care pe atunci nu avea ce pierde, să facă ceva împotriva voinței sale, era echivalent cu convingerea unui catâr adevărat să scrie o scrisoare de amor.

Lucia Hossu Longin de la Memorialul Durerii, la Memorialul Durerii în Cur, adică de la profesionalism la impostură.
Lucia Hossu Longin de la Memorialul Durerii, la Memorialul Durerii în Cur, adică de la profesionalism la impostură.

Punctul următor era copiat parcă din anchetele despre care aflasem din materialele Luciei Hosssu Longin, de pe vremea în care autoarea nu devenise o  prapagandistă de partid care a transformat, de câțiva ani, profesionalismul din televiziune în opusul său, premiind  și deci girând pe piața mass media românești, ca valori reale, pe cei mai mizerabili manipulatori tv ai României post-decembriste, adică pe cățeii lui Dan Voiculescu.

Citești și nu-ți vine să crezi cum credeau securiștii că pot încerca să opbțină, în 1987, după ce Gorbaciov trecuse pe la București și-i povestise lui Ceaușescu despre perestroika și glasnost, rezultate urmărite prin Experimentul Pitești: înfierarea în cadrul organizației UTC a faptei mele, transformarea mea într-un bizon comunist și exprimarea, în fața colectivului de acuzatori publici, a regretelor pentru greșeala de a ”mușca mâna celui care m-a hrănit”.

Prin organele UTC și a Comitetului de partid din universitate se va realiza punerea în dezbaterea organizației de U.T.C. a numitului BADEA DAN, acțiune care are ca scop înfierarea preocupărilor și faptei săvârșite, precum și influențarea ca în viitor să adopte o poziție politică corectă față de orânduirea noastră. Cu această ocazie, BADEA DAN își va fixa poziția de regret față de fapta comisă” (măsura 8). Termenul fixat pentru transformarea ”catârului” în aplaudac/bizon decerebrat era 31 ianuarie 1988, iar responsabili cu reeducarea erau mr. Florea Florica (alias FLORESCU) și lt.col. Coliban Silvia.

Măsura era însă așa de penibilă încât pănă și ei și-au dat seama și cineva a scris pe marginea textului ce conținea măsura înfierării în cadru organizat a faptei mele, două cuvine de bun simț: ”Nu așa”. Cred însă că nu de penibil s-a temut cel care a scris cele două cuvinte ci de altceva, de o eventuală revoltă a studenților care erau, totuși, de la o facultate ce presupunea că oamenii au un IQ cu mult peste medie și erau greu de transformat în aplaudaci, chiar dacă printre ei erau și mulți ticăloși de tipul turnătorilor plantați în jurul meu.

matematicianul-018

Măsura aplicată va fi ”influențarea pozitivă” ”și prin intermediul părinților soților Badea, care vor fi chemați la rectoratul Universității” au decis anchetatorii, care nu avea nevoie de martiri, cu atât mai mult cu cât nu știau cine se află în spatele meu. Ei erau convinși, aveam să aflu  șapte ani mai încolo, în 1994, de la anchetatorul meu, că eu eram purtătorul de cuvânt, trimis la înaintare, al unui grup suficient de bine poziționat pentru a fi sigur că Securitatea lui Ceaușescu nu-mi va face niciun rău. Asta deoarece frica era așa de mare în acei ani încât orice om întreg la minte, cum se presupunea că sunt eu, după ce am fost anchetat vreme de câteva nopți, nu și-ar permite să-l înjure în așa hal pe Dictator, să-și dea numele și adresa exacte și să mai și spere că nu i se va întâmpla nimic(!).

Cu toate acestea, eram SINGUR ÎN PROTESTUL MEU, ca un ciot ce încerca să stea în fața Aliotmanului, sau a ”Socialismului” – cum parafrazase generalul Gianu Bucurescu, din Scrisoarea a III-a, gestul meu. Eram ”ciotul” din concluzia pusă de șeful SMB, cazului meu: ”Socialismul nu se’mpiedică de-un ciot”.

Mai departe, au decis ei, se va continua interceptarea corespondenței și, ca o noutate, folosirea interceptării din mijloace…mobile, adică o inovație disperată, la acea vreme, pentru traseul unui student nervos.

Pentru stabilirea comentariilor ostile pe care le face la adresa politicii interne și externe a partidului și statului nostru, organele noastre vor lua măsura folosirii T.O.mobile – decid ei, oficial, la finalul NOTEI DE MĂSURI.

Rezoluția finală este însă esența gândirii și a modului de acțiune a securistului ceaușist: transformarea dușmanului de clasă în unealtă umilă și utilă, adică în turnător ordinar: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D să furnizeze informații”.

Interesant este că planul propus de Lt.col. Coliban Silvia (C.S.) a fost aplicat, punct cu punct, numai că n-a dat rezultatele dorite. Poate și pentru că autorul său a fost călcat în picioare, înainte de vreme, de niște ”huligani” care nu se știe cum au putut fi deranjați de blândețea afișată pe fața unei bătrânici sub coaja căreia, cum or fi aflat ”huliganii”?!, se afla o reptilă stalinistă, cu limba bifurcată...

La finalul Notei apare, scris de mână, ordinul/mențiunea de a se încerca recrutarea mea ca informator!

La finalul Notei apare, scris de mână, ordinul/mențiunea de a se încerca recrutarea mea ca informator!

(va urma)

Dan Badea

Parolat: Trocul dintre Ponta și Băsescu, pentru sacrificarea lui Morar, este o mârșăvie politică și un grav atentat la independența Justiției

Acest conținut este protejat prin parolă. Pentru a-l vizualiza vă rugăm să introduceți parola mai jos:

D.U.I ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (I): Urmărit pentru intenția de a-l împușca pe Ceaușescu și pentru instigarea la schimbarea prin forță a regimului ceaușist

Am intrat recent în posesia dosarului meu întocmit de fosta Securitate și am decis să-l fac public, pentru că m-am săturat de ștampilele care mi s-au tot pus de-a lungul vremii de către indivizi care n-au avut, nu au și nu vor avea vreodată curajul pe care l-am avut eu, în 1987, la doar 24 de ani, înfruntând cu brațele goale, dar cu forța cuvântului, cea mai dură mașinărie dictatorială din Estul Europei, regimul Ceaușescu.

1987: Dan Badea- MATEMATICIANUL (foto transmisă la USLA, Direcția a V-a și la alte unități din Capitală, fiind suspectat de atentat la ”Conducerea superioara de partid si de stat”- adică Nicolae Ceaușescu)
1987: Dan Badea- MATEMATICIANUL (foto transmisă la USLA, Direcția a V-a și la alte unități din Capitală, fiind suspectat de atentat la ”Conducerea superioara de partid si de stat”- adică Nicolae Ceaușescu)
Coperta dosarului meu: DUI 889 - MATEMATICIANUL
Coperta dosarului meu: DUI 889 – „MATEMATICIANUL”
matematicianul-170
12.12.1987: Adresa șefului Securității Municipiului București către Securitatea Județului Argeș prin care se solicită date de interes operativ despre mine. Cu două nopți înainte începuse anchetarea mea, la sediul SMB din strada Eforie (vis a vis de Poliția Capitalei) de către colonelul Nicolae Urucu (alias Mircea Ionescu)

Cei care mi-au pus, de-a lungul timpului, diverse ștampile (securist, agent de influență al CIA, trădător etc etc), propagate în anumite medii dar niciodată verificate, pușlamale din breaslă sau din afaceri și politică, vor avea surpriza să constate că Dan Badea, adică eu, a încercat să facă singur, cu doi ani mai devreme de soroc, ceea ce o întreagă turmă de bizoni a reușit în decembrie 1989, e drept, dar asta exclusiv datorită efectului de turmă, efect care, se știe, îl transformă pe laș în viteaz câtă vreme se află însoțit de mii de alți lași ca și el.

Coperta DUI Matematicianul - detaliu
Coperta D.U.I. „MATEMATICIANUL” – detaliu

Dosarul pe care l-am obținut de la CNSAS și despre care fusesem informat că nu există, este un Dosar de Urmărire Informativă (D.U.I.) din care lipsesc enorm de multe file, pentru că au fost depuse în dosarul profesorului Mihai Botez, disident cu care m-am asociat și care s-a dovedit a fi laș, părăsind țara (după ce-mi promisese personal  că n-o va face) asemenea oricăruia dintre românii care se satură să lupte pentru o turmă greu, sau imposibil de urnit.

Dosarul lui Mihai Botez, aflat în lucru în Decembrie 1989, a fost ars, din câte am înțeles, dar al meu, aflat în fișetele securiștilor din Urziceni-Ialomița, care au preluat urmărirea informativă a ”obiectivului”, cum eram denumit, a fost salvat și închis abia în…septembrie 1990.

Din vechiul dosar au fost salvate peste 100 de file care aveau să se adauge unui alt dosar de urmărire informativă care mi s-a deschis în septembrie 1988 și în care s-au continuat măsurile de urmărire declanșate împotriva mea după ce avem să termin Facultatea de matematică și aveam să-mi continui activitatea ca profesor într-un loc uitat de lume, dar nu și de Securitate.

Am fost urmărit de Securitate vreme de peste doi ani, pas cu pas, pentru că mi-am exprimat public intenția de a atenta la viața ”conducerii superioare de partid și de stat” – cum se numea oficial Nicolae Ceaușescu -, am îndemnat populația să se solidarizeze, printr-o scrisoare trimisă la Europa Liberă și citită pe 6 decembrie 1987, și i-am instigat pe români la revoltă și luptă pentru răsturnarea regimului dictatorial ceaușist, insistând că e timpul să facem ceva până nu va fi prea târziu.

Așa s-a ajuns ca fotografia mea mea să fie pusă rapid la ”gazeta de perete” a USLA și Direcția a V-a, pentru a fi recunoscut și reținut în cazul în care aș încerca să pătrund în vreunul dintre obiectivele apărate și să-l împușc pe Ceaușescu, ca și când eram vreun ”Rambo” autohton și nu un amărât de student revoltat dar, e drept, posesor al unui glonț de calibrul 7,62, sustras discret din unitatea în care mi-am făcut stagiul militar.

Din documentele primite în mod oficial de la CNSAS rezultă că eram numit, conspirativ, ”MATEMATICIANUL”, deși nu prea treceam pe la cursuri, având cu totul alte procupări, iar examenele mi le luam învățând în cele câteva zile din sesiune, obicei care n-a fost acceptat de titularul cursului de Ecuații cu derivate parțiale (anul III), lector Viorel Iftimie (a rămas  lector vreme de 24 de ani, în perioada 1967-1991!), care m-a ”ajutat” să termin facultatea odată cu soția (pe vremea aceea, dacă terminai facultatea împreună cu soția aveai avantajul de a primi repartiție împreună cu ea), deci după doi ani de așteptare (unii îi spun repetenție) și de inițiere într-ale jurnalisticii, filozofiei și literaturii, iar apoi, odată trezit la realitate, disidenței anti-ceaușiste. Sigur, când m-am decis să termin facultatea am învățat și am reușit să obțin 10 la Diploma de stat, pentru că nu mai era de joacă.

 Mi-am luat licența în Matematică cu 10, după ce, între două anchete, am înțeles că la cea mai mică abatere voi fi exmatriculat, prin urmare am fost nevoit să învăț și să nu le dau prilejul securiștilor să mă pedepsească prin excludere din Universitate. Asta nu i-a împiedicat însă, să facă presiuni asupra profesorului meu de istorie care mi-a dat nota 4 la un examen, pentru că n-am răspuns la întrebarea ce inseamnă ”C” din expresia ”C. Sănătescu” (generalul desemnat să facă primul guvern după lovitura de stat bolșevică din 23 august 1944)? Sigur, mă uitam ca boul, la profesor, fără să înțeleg ce vrea de la mine (trebui să răspund ”Constantin” - dar eu nu înțelesesem combinația verbală, formulată de profesor, CE INSEAMNĂ C?” - aveam senzația că sunt în plin univers kafkian) și astfel mi-a spus, satisfăcut, că ne întâlnim în toamnă. În ”toamnă” eram studentul din anul IV care știa cel mai bine istoria României, după ce anchetatorul meu mi-a reproșat, ulterior pierderii acelui examen din primul semestru, că ”un om care nu cunoaște istoria țării lui, nu poate să înțeleagă rațiunile unui geniu precum Ceaușescu și rolul său în modernizarea României”...

Mi-am luat licența în Matematică cu 10, după ce, între două anchete, am înțeles că la cea mai mică abatere voi fi exmatriculat, prin urmare am fost nevoit să învăț și să nu le dau prilejul securiștilor să mă pedepsească prin excludere din Universitate. Asta nu i-a împiedicat însă, să facă presiuni asupra profesorului meu de istorie care mi-a dat nota 4 la un examen, pentru că n-am răspuns la întrebarea ce inseamnă ”C” din expresia ”C. Sănătescu” (generalul desemnat să facă primul guvern după lovitura de stat bolșevică din 23 august 1944)? Sigur, mă uitam ca boul, la profesor, fără să înțeleg ce vrea de la mine (trebui să răspund ”Constantin” – dar eu nu înțelesesem combinația verbală, formulată de profesor, CE INSEAMNĂ C?” – aveam senzația că sunt în plin univers kafkian) și astfel mi-a spus, satisfăcut, că ne întâlnim în toamnă. În ”toamnă” eram studentul din anul IV care știa cel mai bine istoria României, după ce anchetatorul meu mi-a reproșat, ulterior pierderii acelui examen din primul semestru, că ”un om care nu cunoaște istoria țării lui, nu poate să înțeleagă rațiunile unui geniu precum Ceaușescu și rolul său în modernizarea României”…

Deși tot timpul am crezut că urmărirea informativă în cazul meu s-a declanșat după citirea scrisorii mele de protest la Europa Liberă, în seara de 6 decembrie 1987, aflu acum, cu o întârziere de 26 de ani că altul a fost motivul invocat de securitate pentru deschiderea D.U.I. ”MATEMATICIANUL”: INTENȚIA DE ATENTAT LA VIAȚA LUI NICOLAE CEAUȘESCU.

Cum s-a ajuns aici am aflat și eu, cu stupoare, luna trecută, citind filele dosarului meu.

Am fost ”turnat” de o fătucă pe care Securitatea mi-a plasat-o cu cinism în camera de cămin din Grozăvești, pe perioada vacanței de vară, cămin în care rămăsesem așteptînd să fie difuzată scrisoarea trimisă la Europa Liberă și să nu mă aresteze Securitatea de acasă.

Turnătoarea, cu numele conspirativ ”Popovici Aurora”, era o ”coristă” din Reșița – Caraș Severin, venită să filmeze pentru spectacolul din 23 August,  care m-a tras de limbă (la figurat, desigur) și a obținut informații suficente pentru deschiderea în regim de urgență a unei supravegheri informativ-operative pe 02.11.1987, cu cinci zile înainte de a mă căsători.

Iată ce raporta ”corista” trimisă de Securitate în camera mea de cămin din complexul studențesc Grozăvești.

”(…)În perioada 8-10 august, am cunoscut un student pe nume BADEA DAN, ce avea o restanță la matematică și locuia în același bloc cu noi.

Din cele discutate cu acest student, am observat că vorbea tot timpul de schimbarea regimului, de un atac împotriva forurilor și a conducerii țării și de o grevă a studenților ce a avut loc în iarnă, de unde s-a ales cu lovituri, iar un bun prieten al său a fost arestat. Am dedus că ar avea din nou aceleași intenții și mai ales procurarea unui instrument sau chiar pușcă îl tentează și nu știe cum ar face să-l construiască el, asemenea instrument. De asemenea îmi vorbea că ar avea legături foarte strânse cu anumite grupuri de studenți din Iași și Timișoara cu care corespondează direct sau prin poștă, urmând din nou a avea loc o ședință a lor după care va urma poate o lovitură.

Vorbea de regimul nostru, vorbea de regimul de la București, de condițiile inumane (cuvântul, ca și altele îi aparține) în care pot trăi acești oameni și de altfel vorbea că noi, românii, suntem niște lași pentru că nimeni nu încearcă nimic și nimeni nui vrea să se unească pentru a distruge acest regim. Vorbea de calea comunismului cu un aer batjocoritor, vorbea de conducerea țării cu un aer de criminal, un fanatic, cum numai în filme am văzut. Tot timpul folosea termenul ”noi” vom întreprinde orice acțiune pentru a realiza această schimbare.

Toate discuțiile s-au purtat în prezența fratelui meu de 17 ani, în camera lui BADEA DAN, cămin Grozăvești, bloc D, et.3, camera 302, Splaiul Independenței 204, sector 6.

Pe studentul BADEA DAN îl mai cunoaște din aceeași perioadă (cenzurat), care lociuiește în căminele din Calea Caransebeșului, care s-a îndrăgostit de BADEA DAN, dar acesta a respins-o, preferând relațiile cu mine. În acest sens am făcut schimb de adrese și urmează să corespondăm.

(…)L-am testat dacă vrea să treacă frontiera de stat fraudulos și nu este preocupat de acest lucru, ci numai de schimbarea regimului de la noi din țară

(…)Citește foarte mult, din diverse domenii,, și are preocupări literare, afirmând că i s-au publicat câteva poezii. Am văzut în camera lui mai multe înscrisuri care exprimă concepțiile sale negative despre societatea socialistă și un fel de articol la adresa lui ADRIAN PĂUNESCU pe care îl detestă ca om.

Este pasionat de filozofie și psihologie, iar înscrisurile pe care le avea în cameră erau dactilografiate la mașina de scris. (…)

Reșița, 9 sept.1987

ss/”Popovici Aurora”

Observații:

”Nota este de primă sesizare, furnizată în urma pregătirii ce i s-a făcut anterior” – scrie cpt. Vasiluță Profir, Șeful Serviciului I – corespondentul Direcției I Informații interne la nivel de județ.

09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
09 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.1)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)
9 sept. 1987: NOTA ”coristei” din Reșița, de la care a început totul. Sunt descris ca un fanatic dispus să comită un atentat și să participe la schimbarea ”regimului de la București”. (pag.2)

De aici a pornit, oficial, totul.

17 sept. 1987: Adresa oficială prin care Nota sursei ”Popovici Aurora” a fost trimisă, de la Direcția I, la Securitatea Municipiului București. Prenumele meu apare ION în loc de DAN - semn că și securiștii mai greșesc uneori.
17 sept. 1987: Adresa oficială prin care Nota sursei ”Popovici Aurora” a fost trimisă, de la Direcția I, la Securitatea Municipiului București. Prenumele meu apare ION în loc de DAN – semn că și securiștii mai greșesc uneori.

În realitate însă, cred că deschiderea DUI a fost un pretext, pentru că Securitatea aflase că trimisesem încă din vară o scrisoare la Europa Liberă, dar trecuseră deja câteva luni și aceasta nu fusese difuzată. Prin urmare, cred eu, au trecut la acțiune, crezând și ei, ca și mine, că Scrisoarea nu va mai fi difuzată. Au avut însă și ei o mare surpriză! Protestul meu a fost radiodifuzat abia după cinci luni! Culmea, chiar de ziua ”conducerii superioare de partid și de stat” (dar și a socrului meu!), adică de Sf. Nicolae.

Am explicat, cu câțiva ani în urmă cum am ajuns să mă revolt împotriva regimului ceaușist deși, la acea vreme, credeam că socialismul reformat este o alternativă la dictatura ceaușistă, lipsa de informație făcându-mă să nu iau în calcul faptul că socialismul în varianta Ceaușescu era deja un experiment ratat.

Am explicat și faptul că nu am profitat de gestul meu de revoltă, că n-am urlat ca Dinescu, pe sticlă, pentru curajul de a-l înfrunta pe Dictator, că n-am cerut funcții sau aplauze pentru un gest care mi s-a părut a fi normal în vreme ce tuturor celorlalți li s-a părut a fi o nebunie, și li s-a părut a fi așa din lașitatea și comoditatea specifice neamului astuia de bizoni imbecilizați, un neam altoit cu hoți, curve, ciutaci, chirieaci, ronci, adică derbedei și pușlamale care care nu au nimic în comun cu demnitatea de a fi om și a-ți respecta neamul, steagul și pământul în care te așteaptă strămoșii tăi. Un neam care a dat și genii, dar și idioți și hoți care s-au înmulțit astăzi parcă mai mult decât în orice altă perioadă din istoria României.

Deși atunci mă gândeam că gestul meu va face ca, peste ani, fiul meu să ducă o viață mai bună, în libertate, îmi dau seama acum, după atâția ani, că poporul ăsta n-a meritat un astfel de gest, de vreme ce fiul meu a trebuit să părăsească România ca să fie liber și să poată studia la o facultate de prestigiu și într-o țară în care valorile sunt respectate.

Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare…” – spunea Țuțea, argeșean de-al meu, după alegerile din 20 mai 1990.

Eu n-am făcut temniță, pentru că mi s-a aplicat metoda ”influențării pozitive” – anchetatorii mei fiind siguri că beneficiez de protecție din exterior, deși eram singur cuc.

Eram, cum spuneam, un puşti de 24 de ani, un student revoltat care refuza să se imbecilizeze alături de ceilalţi şi care se gândea la ce va zice fiul său, peste ani, în cazul în care nu va face ceva pentru a schimba în bine viitorul României. Aşa gândeam atunci şi habar nu aveam ce trebuia să fac. Am prezentat, într-o postare mai veche, gestul meu din 1987 și urmările lui.

Nu știam atunci cum vedeau anchetatorii mei cazul, ce eforturi făceau pentru a mă supraveghea și a pricepe cine sunt, ce vreau și cum de am avut curajul să-mi dau numele și adresa, ambele reale, spre a fi difuzate la Europa Liberă.

Era o sfidare pe care mintea de securist n-o putea pricepe deoarece frica părea atunci suverană iar  cei care protestau erau imediat săltați și duși. În cazul meu au procedat cu extrem de multă atenție, încercând să descopere rețeaua din care fac parte. Rețea care n-a existat. Eram doar eu și revolta mea.

Pentru cei care nu știu ce-a însemnat libertatea de exprimare înainte de 1989, este un exercițiu util parcurgerea dosarului meu, iar pentru cei care știu este bine să afle că au existat și oameni altfel decât au fost ei. Români care au riscat totul pentru viitorul lor. Unul dintre ei am fost eu. Un anonim care s-a săturat să fie înjurat și privit cu suspiciune de alogeni, mercenari sau de șmecheri din lumea presei, pentru că are curaj, demnitate și onoare pe stil vechi.

Întîmplarea face că acum, ca și atunci când am amintit pentru prima oară despre trecutul meu, după ce numele mi-a apărut pe o listă a celor care, în accepțiunea Europei Libere, erau considerați disidenți, sunt șomer. Mai mult decât atât, blogul pe care mi-am prezentat și exprimat opiniile în mod liber, badeadan.blogspot.com (Adevăruri necesare, prin Investigații la Cheie) a fost eliminat de niște birocrați de la Google, care au luat de bune minciunile spuse de niște escroci pentru care am fot nevoit să lucrez pe post de sclav, ca fiul meu să-și poată face studiile în libertate.

Să ai un trecut ca al meu și să ajungi să slujești tot ce-ai urât în viață, iar apoi să devii șomer pentru că n-ai mai putut suporta umilința cu care ai fost tratat zi de zi, vreme de doi ani, este o palmă pe care am resimțit-o mai dureros decât pumnul greu primit în cap, pe la spate, de la un sergent major care s-a simțit jignit când i-am spus colonelului îmbrăcat în civil care mă interoga, în prima noapte de anchetă din subsolul sediului Securității Municipiului București de pe strada Eforie, că eu ”nu discut cu sergenții majori”. Nu știam că în față aveam un colonel și în spate, păzind ușa pe interior, un sergent major care avea să mă trăznească din senin, de mi-au pocnit oasele gâtului, izbindu-mă cu capul de masă.

Și pentru că, după modul în care a decurs anchetarea mea, sunt convins că motivul real al declanșării urmăririi împotriva mea și a familiei mele (soție, parinți, socri, frați, cumnați) a fost scrisoarea trimisă la Europa Liberă și difuzată în seara de 6 decembrie 1987, iar în materialul anterior am reprodus-o în forma în care a ajuns la Europa Liberă (eu primind o copie a ei în 1991, de la un angajat al acelui post de radio, Liviu Tofan), reproduc mai jos modul în care transcrierea acelei scrisori a ajuns pe masa generalului maior Bucurescu Gianu, șeful Securității Municipiului București.

 

Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag1)
Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag1)
pag 2
pag 2
pag3
pag3
Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag 4)
Scrisoarea semantă de mine si difuzată la Europa Liberă pe 6 decembrie 1987, fiind citită de Ioana Măgură Bernard și Vlad Georgescu (pag 4)
Plicul ce conținea scrisoarea mea transcrisă de pe bandă pe care fusese înregistrată de la Europa Liberă de către mr. Lopătitza Tiberiu, transmis secretarului de stat din DSS, Bucurescu Gianu, adjunctul generalului Vlad Iiulian
Plicul ce conținea scrisoarea mea transcrisă de pe bandă pe care fusese înregistrată de la Europa Liberă de către mr. Lopătitza Tiberiu, transmis secretarului de stat din DSS, Bucurescu Gianu, adjunctul generalului Vlad Iulian

Iată și conținutul scrisorii așa cum a fost trimis la postul de radio Europa Liberă:

DOMNULE BOTEZ

Starea de fapt existentă în ţara noastră a devenit de nesuportat. Suntem, în revolta noastră, solidari cu fiecare fibră a acestui neam de victime, de exploataţi: Poporul român. Acest popor se află azi într-un punct critic al existenţei sale: e pe cale de a fi mutilat; e vorba de conştiinţa lui hărţuită, sărăcită, deformată. Această conştiinţă este azi redusă la o singură dimensiune: a supravieţuirii necondiţionate, a supravieţuirii oricum.

Cultura, arta, literatura, ştiinţele, hrana spirituală a acestui popor, au încetat de mult să mai fie o coordonată a vieţii. Totul este kitch, pentru că totul stă sub semnul nonvalorii. Spiritualitatea românească se află într-o criză teribilă, de neînchipuit.

Generaţia de schimb, de mâine, a cărei impotenţă se pregăteşte azi ca şi ieri în creşe, grădiniţe, şcoli, această generaţie va primi ca pe o moştenire criza şi o va adânci, o va amplifica.

Mergem cu paşi repezi, planificaţi spre sinucidere, spre sinuciderea spirituală, spre mutilarea naţiunii române.

E timpul să facem ceva, cât nu va fi prea târziu, pentru această naţiune, pentru copiii care-şi aşteaptă rândul la sterilizarea culturală, pentru viitorul patriei noastre.

Cauza …alienării omului şi a muncii sale, cauza nivelului inuman de scăzut al vieţii materiale şi spirituale, cauza răului –într-un cuvânt – din ţara noastră, nu este decât aceasta: Puterea. Puterea dictatorială, iată ce a generat criza materială şi spirituală în care ne aflăm.

E un adevăr incontestabil, aceasta, pentru că poate fi demonstrat, argumentat în cele mai mici amănunte, aşa încât să poată fi înţeles şi de cei mai fanatici adepţi ai regimului. În ceea ce mă priveşte, personal, sunt dispus să fac orice sacrificiu ar fi nevoie pentru ca poporul român să aibă parte de o viaţă mai bună. Pentru ca românii să fie dezrobiţi material şi spiritual, să fie liberi.

Consider că e de datoria mea ca român să mă angajez în lupta pentru dobândirea pâinii şi a libertăţii neamului meu. Şi pe mine mă priveşte starea de lucruri din ţară şi dacă eu nu fac nimic pentru a o schimba, atunci nimeni nu va face ceva pentru asta. Dacă eu, care sunt direct implicat ca obiect al acestui regim şi al politicii sale, dacă eu ca victimă conştientă mă resemnez, acceptând această condiţie fără a mă revolta, atunci nu fac altceva decât să încurajez regimul în activitatea sa destructivă.

Analizând „Dimensiunea românească a existenţei” a lui Mircea Vulcănescu, Eugen Simion sublinia: „Românul nu este aplecat spre lucrul practic, românul nu este un spirit imperativ, starea lui normală e lipsită de sentimentul gravităţii existenţei, dar din când în când, are un sentiment „kairotic”,  în el se aprinde ideea unei prefaceri bruşte şi intră sub dominaţia lui „acum ori niciodată”, după care recade în somnul marilor cicluri, redevine surâzător şi indiferent la evenimente. (E.S., Jurnal german – 85, pp 199-200).

A sosit timpul lui „acum ori niciodată”, domnule BOTEZ. Teroarea îndelungată care a apăsat asupra poporului român i-a dat acestuia o nouă dimensiune: frica. Poporul nostru nu a fost un popor fricos, ne-o spune istoria. El a devenit fricos. El a avut parte de dominaţie străină, dar a ştiut să se menţină, să se organizeze, să lupte şi să-şi capete independenţa, să realizeze Unirea, să devină singur stăpân pe destinele sale.

Iată însă că din mijlocul acestui popor s-au ridicat (trădătorii) asupritorii. Au fost poate, revoluţionari, au fost poate animaţi de idei revoluţionare, dar n-au fost consecvenţi cu ei înşişi, cu idealurile pe care le reprezentau, n-au ştiut să se ridice la  nivelul încrederii acordate de cei simpli, de cei sărmani, de cei care s-au aflat în primele linii  pe fronturile tuturor războaielor ce le-au purtat.

Reprezentanţii poporului, fiii acestui popor, s-au transformat în vampirii care au supt sângele naţiunii. Toţi au început prin a fi cu poporul şi au terminat prin a trăda acest popor. Meschini, venali, inculţi, aceşti vârcolaci au invadat fotoliile puterii şi de acolo au dirijat distrugerea ţării, a culturii şi a valorilor sale. Clasa conducătoare a devenit o clasă de privilegiaţi. E o clasă nouă aceasta: nu sunt nici muncitori, nici ţărani,. Nici intelectuali. Se numesc privilegiaţi, o pătură  nouă socială, pătura superioară. Ea a perpetuat puterea şi ea o va menţine. Din mijlocul ei s-a ridicat dictatura, regimul dictatorial. Totul a fost pus de acum în slujba puterii şi sub controlul ei. A fost întărit aparatul poliţienesc intern- Securitatea; populaţia a sfârşit prin a deveni cobaiul Securităţii. Orice act de revoltă al oamenilor este reprimat cu cruzime, orice revoltă este înăbuşită. Frica s-a generalizat, a devenit o constantă a vieţii.

Frica a îngenunchiat poporul român. Frica de duşmanul din umbră, de cel care te vinde şi primeşte bani pentru asta, de iuda care a supt ca şi tine de la acelaşi sân, de victima inconştientă – căci până şi trădătorul acesta este o victimă, care adulează regimul. Trebuie găsite cât mai grabnic soluţii prin care acest popor să-şi învingă frica, să se unească, să se scuture şi să-şi strivească lipitorile sub călcâie.

Această frică trebuie înţeleasă în primul rând, trebuie conştientizată. Adică fiecare om să înţeleagă de ce îi este frică, ce i se poate întâmpla „dacă”.

E un paradox  cum poate să-i fie frică unui om care suferă de foame, de frig, care vede în jur numai corupţie şi birocraţie, care munceşte şi nu este plătit pe măsură, care este înjosit, maltratat, umilit, care simte asupra lui ochii întrebători, nevinovaţi şi acuzatori ai copiilor înfometaţi, micşoraţi de frig, ochi pe care  nici un părinte nu ar dori să-i vadă astfel; e paradoxal cum nu-şi dau seama aceşti oameni că nu-şi pot salva copiii, dacă la ei nu se gândesc, decât ridicându-se şi luându-şi singuri – dacă altfel nu se poate – drepturile lor fundamentale. E paradoxal cum de  nu înţeleg că sunt victime şi să acţioneze în consecinţă.

Dar ce li se poate întâmpla mai rău?

Să fie bătuţi, schingiuiţi, omorâţi? Nu vor fi omorâţi pentru că nu poate fi omorât un popor întreg. Dacă nu se va găsi o cale de a se dialoga cu puterea, atunci vor fi şi victime. Doar lipsa sacrificiului face irealizabilă victoria. Deci sacrificiile sunt în firea lucrurilor, sunt necesare.

Oricum, dacă pe mine mă vor omorî, va rămâne fratele meu care să continue lupta, dacă şi pe el îl vor omorî, va continua fiul surorii mele, dacă ne vor omorî pe toţi, vor rămâne copiii care să ne răzbune, sau să ne continue spiţa. Conştiinţa celor din jur a suferit şi suferă în continuare mari transformări.

Oamenii sunt îndobitociţi, înrăiţi, sunt asmuţiţi unii împotriva altora, şi din învălmăşeala încăierării lor nici unul nu se alege cu ceva, sau dacă vreunul câştigă, atunci acel câştig e iluzoriu: o victimă nu poate câştiga nimic de la o altă victimă. Câştigul încăierării nu poate fi decât al călăului, al regimului-călău căci astfel, demolându-se una pe cealaltă, victimele uşurează munca gâdelui (călăului) care, neconştientizat ca fiind cauza încăierării, rămâne mascat, absolvit adică, aparent, de vină.

În fine, iată ce trebuie să cunoască oamenii: cauza răului. Această cauză este, după cum spuneam, Puterea Dictatorială. Şi cei care nu ştiu încă, trebuie să afle acest adevăr, pentru că mai sunt încă oameni care îşi închipuie că Preşedintele nu ştie ce se întâmplă în ţară: nu numai că ştie, dar este şi principalul vinovat, principalul răspunzător de această situaţie.

Acest geniu – cum îi place să i se spună – al întunericului, care doar cu HITLER sau STALIN se poate compara, acest om diabolic care a ştiut să înşele aşa de uşor încrederea poporului n-a făcut în acest timp decât să-şi întărească regimul dictaturii personale şi să-şi ducă la îndeplinire cele mai extravagante idei megalomanice. În timp ce oamenii suportau cele mai inumane restricţii alimentare şi de combustibili, regimul finanţa construcţia canalului, canalizarea Dâmboviţei, construcţia Centrului Civic etc. etc.

Cultul personalităţii, împins până la paroxism, până dincolo de limitele umanului, ne-a secătuit vocabularul de superlative, ne-a forţat să inventăm sintagme imposibile, să spargem tiparele – altfel, atât de flexibile – gramaticale, acest cult i-a dat preşedintelui NICOLAE CEAUŞESCU convingerea că, pentru el, totul este posibil! Dar ce este imposibil când dispui de un popor de sclavi? (mă mir că nu a avut curajul să-l ia pe GORBACIOV de guler şi să-l dea afară din Sala Palatului când acesta din urmă a început să vorbească despre om şi democraţie!).

Un om bătrân remarca odată, într-o noapte, mergând pe străzile unui orăşel din provincie: „Puţină lumină să mai fi fost şi era exact ca în timpul războiului!”. Românul găseşte timp să mai şi râdă.

„Construim socialismul cu poporul şi pentru popor”, iată ce ne spune secretarul general al PCR-ului. Cine „construim”? Noi privilegiaţii, noi partidul, noi NICOLAE CEAUŞESCU? Noi, aceştia care construim de la tribuna oficială, noi, din moment ce construim cu poporul înseamnă că suntem parte separată de acest popor, că adică, în ţară, există două tabere: NOI şi poporul. Aşa rezultă, aşa şi este: poporul de-o parte, privilegiaţii de cealaltă. Altfel ar fi fost dacă ni s-ar fi spus de la înalta tribună: Noi, poporul, construim socialismul pentru noi înşine! CU, această prepoziţie a dat totul pe faţă. Ea este bine pusă acolo, pentru că exprimă un adevăr ascuns, refulat (Freud avea ceva bun în teoria lui).

Domnule BOTEZ, iertaţi-mi această ieftină incursiune în teoria refulării, nu mi-o luaţi ca pe un act de neseriozitate, dar m-am gândit că dacă mă vor omorî după ce aceste rânduri vor vedea lumina tiparului sau vor fi citite pe calea undelor, n-ar fi rău ca românul să mai schiţeze şi un zâmbet…

Căci iată, românului i-a fost luat totul pentru a i se da în schimb – chipurile – totul. Ce a primit în schimb? Pâine pe cartelă, ulei pe cartelă, zahăr pe cartelă, benzină pe cartelă, cultură pe cartelă, dragoste pe cartelă, copii pe cartelă, viaţă pe cartelă? De ce să ne fie ruşine că suntem români? De ce suntem arătaţi cu degetul de ultimul şomer din capitalism, de întreg Occidentul? De ce suntem supranumiţi „Etiopia Europei”? Unde-i mândria nopastră de români? Unde sunt oamenii noştri de cultură, de ştiinţă, de bine? De ce pleacă oamenii din ţară şi preferă exilul, moartea, chiar, pe frontieră, vieţii din România de azi?

Unde ne este cultura? Unde ne sunt valorile? Unde ne sunt copiii şi bătrânii bolnavi şi flămânzi care n-au putut trece pragul atâtor restricţii impuse de regim?

Unde este tinereţea pe care orice om trebuie s-o aibă la 24 de ani şi care mie mi-a fost refuzată?

Cine va răspunde la aceste întrebări şi la multe altele, în faţa omului, în faţa istoriei? Şi cine va fi făcut răspunzător pentru ele?

De  ce trebuie să mori, sau să te aştepţi să fii omorât după ce rosteşti adevărul?

Sunt pentru socialism, domnule Botez, dar pentru adevăratele idei socialiste, pentru egalitatea în drepturi şi îndatoriri, pentru democraţie, pentru umanism, pentru promovarea valorilor, pentru cultură, pentru bunăstare, pentru pace. Până şi pacea, această necesară condiţie a menţinerii vieţii pe Terra, până şi aceasta a fost transformată într-o mască a regimului de la noi. Această mască ascunde dorinţa regimului de „neamestec în treburile interne”. Pentru a exista, pentru a putea tăia şi spânzura după bunul său plac în ţara noastră, regimul are nevoie de acest „neamestec”. Vrea siguranţa păcii dincolo de hotare căci dacă şi-a întărit atât de mult armătura interioară, singura cale pe unde s-ar mai putea face presiuni asupra lui, ar fi din exterior. Dar iată, între graniţe nu există deloc pace, se duce un război surd, rece, între regim şi populaţie, între călăi şi victime, între victime şi victime.

S-a ajuns în aşa hal încât foarte mulţi sunt aceia care-şi doresc o invazie a ungurilor(!) sau ruşilor (!), un ajutor de la Gorbaciov, pentru că, îşi spun ei, aceasta ar fi singura cale spre normalizarea vieţii, spre răsturnarea regimului dictatorial de la Bucureşti. E timpul ca oamenii să înţeleagă că nu va veni nimeni din afară să le rezolve problemele, că ei înşişi sunt  interesaţi şi în măsură a le rezolva.

Am pornit de la a ne vinde între noi şi am ajuns la a ne vinde altora… Ne vindem altora: omul, viaţa, liberatea sunt convertite în dolari, în mărci, şi se exportă. Statul exportă copii în schimbul a câtorva sute de dolari, statul român îşi exportă etnicii germani pe câteva mii de mărci! Cine dacă nu sclavii sunt trataţi ca o marfă? Cum de s-a putut ajunge aici?

Domnule Botez, eu nu sunt decât unul dintre cei mulţi, un reprezentant al victimelor, eu însumi sunt o victimă, un reprezentant al generaţiei de sacrificiu pe care aş dori-o a fi ultima generaţie de sacrificiu. Pe umerii notri apasă povara reconstrucţiei acestei ţări, a reparării pagubelor pricinuite de holocaustul dictatorial, iar pe umerii celor din generaţia d-voastră mai mult apasă povara răspunderii. Căci aţi fost generaţie de sacrificiu şi, iată, ne-aţi sacrificat şi pe noi. Şi aşa cum noi acuzăm generaţia d.voastră, tot aşa generaţia mea va fi acuzată de generaţia copiilor noştri în cazul în care ne va fi frică să acţionăm hic et nunc!

Trebuie să ne solidarizăm, să ne organizăm, să organizăm poporul, să-l punem în mişcare, să ne recăpătăm drepturile noastre fundamentale, căci poporul suntem noi, victimele de azi, fiecare-n parte şi toţi laolaltă. Avem nevoie de dezrobirea morală şi spirituală, avem nevoie să fim cu adevărat liberi!

Avem ceva care ne uneşte: revolta!

Pasiunea revoltei – spunea Nicoale Balotă – analizând Omul Revoltat al lui Camus – izvorăşte dintr-un preaplin al iubirii, al nevoii de unire. Aparent negativă, revolta e profund pozitivă, căci ea revelează ceea ce la om e întotdeauna de apărat. De apărat e o valoare. Ceea ce se apără e o solidaritate. Şi, tot el, în acelaşi studiu, scria: „omul revoltat este cel care spune Nu, cel care refuzând o adeziune, nu renunţă la acţiune. Negaţiei sale îi e complementară o afirmaţie la fel de netă. Revoltatul e convins că are dreptate, ceva ce presupune încredere în propria raţiune, opunându-se unei nedreptăţi ca unui dat iraţional. Revolta implică încrederea în sensul acţiunii, în valoarea pe care o urmăreşte, ca şi afirmarea nonsensului, a nonvalorii care trebuie eliminată. În lumea revoltei omul îşi dă seama că există în el un dat cu care merită să te identifici, că orice mişcare de revoltă invocă tacit o valoare. Între solidaritate şi revoltă există o condiţionare reciprocă: solidaritatea oamenilor se întemeiază pe mişcarea de revoltă şi aceasta, la rândul ei, nu găseşte o justificare decât în această complicitate. Orice revoltă care distruge solidaritatea încetează de a fi o revoltă. Conceptul însuşi al revoltei se întemeiază pe dorinţa de a nu-şi reglementa voinţa numai pe plan individual, de a nu te mântui singur. Mă revolt, deci suntem!- declară omul revoltat”.

Despre frică nu poţi vorbi decât după ce tu însuţi ai cunoscut-o, tu însuţi ai fost hărţuit de ea. Te-ai luptat cu ea şi ai învins-o, sau dacă nu ai învins-o, ai înţeles-o cel puţin şi eşti în felul acesta pe cale de a o învinge. Când poţi spune că ţi-ai depăşit frica? Cred că numai atunci când poţi spune, pe drept cuvânt, că nu mai ai ce pierde, când după ce ai pierdut totul, după ce ai văzut că toate drumurile îţi sunt barate, că nu există nici o cale dreaptă, curată, spre a te afirma ca om, după ce te-ai convins că eşti deposedat de tot şi de toate, că eşti o victimă nevinovată, că eşti forţat să intri în hora trădătorilor împotriva voinţei tale, ei bine, după toate acestea ţâşneşte în tine revolta. Revolta împotriva nedreptăţii, împotriva adulării, a zeificării, revolta părţii împotriva întregului intrat în putrefacţie.

În dezordinea totalizatoare se aprinde scânteia unei ordini, a unei rostuiri, a unei puneri în rost a lucrurilor, cum spune domnul Noica. După ce te-ai pus pe tine însuţi sub legea lui „nu mai am ce pierde”, după ce ai înţeles necesitatea unei ordini în haosul acesta, nu mai ai de a face cu frica pentru că, oricum, nu-ţi mai aparţii. Ai devenit un om al ideii, vei lupta de acum pentru transformarea ei din potenţă în act.

Moartea nu mai prezintă importanţă, tu eşti muritor, vei muri oricum. Ideea este cea care trebuie să trăiască. Pentru că, iată, majoritatea are nevoie de ea, căci chiar dacă fiecare om din această majoritate moare oricum  odată şi odată pentru că este muritor, asta nu înseamnă că poate să şi trăiască oricum.

Eu unul nu pot trăi oricum, nu mai pot trăi oricum. Şi sunt convins că nu numai eu.

Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a trăi, pentru a mă menţine în orizontul cinstei, al dreptăţii, al omeniei. N-am pactizat până acum şi nu voi pactiza niciodată cu Puterea, cu această putere dictatorială.

Nu cred în Dumnezeu, dar respect credinţa părinţilor şi a strămoşilor mei, a neamului meu. Dacă ea, credinţa, va trebui să dispară, atunci va dispărea de la sine, nu trebuie demolate cu forţa lăcaşurile de cult pentru asta. Nu poţi intra cu buldozerul în sufletul oamenilor. Cum de n-au înţeles reprezentanţii puterii că omului, celui care trăieşte într-un crez, îi poţi lua totul, chiar şi carnea i-o poţi smulge, dar nu-i poţi lua credinţa?!

Populaţia nu trebuie văzută şi tratată ca o turmă, căci ea este alcătuită din persoane concrete, din individualităţi distincte. Omul nu trebuie tratat ca o vită socială, el nu trebuie depersonalizat într-atât încât să fie confundat cu animalele de povară şi manipulat asemeni lor. El nu trăieşte ca să muncească, ci munceşte ca să trăiască. Munca este o necesitate a supravieţuirii. Ea nu trebuie confundată cu viaţa, ea nu este şi suficientă. Există trebuinţe, necesităţi, aspiraţii nu numai de ordin material, ci şi de ordin spiritual, căci omul are şi viaţă spirituală.

Acestea sunt adevăruri elementare de care regimul nu catadicseşte să ţină cont. Pentru el, omul din popor nu are viaţă spirituală căci din politica pe care o duce nu rezultă aşa ceva. Pentru el probabil intelectul sălăşluieşte numai în vilele partidului şi este tapiţat cu lemn de trandafir.

Însuşi Kant dacă ar mai trăi ar face greva foamei în faţa ambasadei române din Berlin, dacă ar afla părerea regimului de la Bucureşti despre intelect. Chiar şi Erasmus s-ar sinucide. Îţi vine să te dai capul de toţi pereţii, să le plângi de milă celor din jur când vezi în ce hal au fost aduşi.

Auzi: savant de renume mondial la Pluguşor! Romantism revoluţionar! La cererea oamenilor muncii, duminică se lucrează! Trebuie să recuperăm munca patriotică! Cel mai iubit fiu al poporului, Întâiul erou, cel mai erou dintre eroi!  etc. etc. Se aude că începând de la anul ziua de naştere a preşedintelui Nicolae Ceauşescu va fi decretată cea mai mare sărbătoare a României! Asta ca o încununare a…

E sfârşitul lumii, domnule Botez! Ori facem ceva pentru oameni, ori dacă nu, ne călugărim! Dăm bisericii dreptate, găsim imediat explicaţia, nu ne mai batem capul cu monstruozităţi, vom spune că e voia Domnului, vom sta liniştiţi şi ne vom aştepta sfârşitul. Cale de mijloc nu există, cel puţin pentru mine. Arhimede avea  nevoie de un punct de sprijin, eu am nevoie de d.voastră, de oameni ca d.voastră, de cât mai mulţi astfel de oameni.

Trebuie să protestăm. România nu poate, nu trebuie să se sinucidă. De aceea am considerat că este necesar să vin la d.voastră, să fac cunoscute public aceste opinii, să mă declar om şi să  lupt pentru oameni. Încă nu este totul pierdut.

Mă numesc DAN BADEA şi sunt student în anul al treilea al Facultăţii de Matematică a Universităţii Bucureşti. Stau în Complexul Studenţesc Grozăveşti, strada Splaiul Independenţei nr.204, Bloc D, camera 302, am domiciliul stabil în localitatea Petreşti, comuna Coşeşti, judeţul Argeş, nr.216. Sunt român şi nemembru de partid. Am 24 de ani.

Acestea mi-au fost opiniile, acesta crezul, acesta sunt. Sufăr pentru această biată Românie şi mă voi sacrifica pentru ea. Ceea ce nu ştiu prea bine este cum să mă fac util cu adevărat acestui popor de victime. N-am încă experienţa luptei destul de bogată. De aceea am venit la d.voastră.

Dan Badea

2 iunie 1987

Bucureşti”

Dan BADEA – ”MATEMATICIANUL

(va urma)

Averea Dracului – afaceri și comisioane confidențiale prin firmele Securității (II)

Ceaușescu nu a avut conturi secrete. Au existat însă conturi secrete pe care le-au preluat, în parte, cei care au devenit miliardarii tranziției.

Aceasta este concluzia la care am ajuns nu numai eu, ci și alți cercetători care au căutat urmele așa-ziselor conturi ale lui Ceaușescu. Asta nu înseamnă însă că problema conturilor secrete este una rezolvată. Nicicum.

Altfel, oameni ca Dan Voiculescu sau alții din aceeași stirpe a securiștilor ordinari n-ar fi putut progresa într-un an cât alții într-un secol.

Astăzi voi relua aici un material mai vechi, referitor la problema comisioanelor confidențiale care alimentau, ulterior, diverse conturi ale fostului regim, dar și problema desființării firmei ICE Dunărea (UM 0107) – unitate acoperită a fostului DSS, încadrată exclusiv cu ofițeri și personal din fosta Securitatea, dar cunoscută ca o firmă de comerț exterior. Partenerul de afaceri privilegiat al ICE Dunărea a fost…Dan Voiculescu, prin firma Crescent. Iată de ce eu refuz să cred că Dan Voiculescu a fost doar un tornător ordinar al Securității și îi înțeleg mâhnirea cu care spune că n-a fost informator. Sau…doar informator. Până  a ajunge însă la Crescentul lui Voiculescu, despre care am mai scris AICI, AICI și AICI, postez  un material pe care l-am scris în urmă cu mulți ani, fragment din cartea ce avea să apară la editura Nemira, Averea Președintelui

coperta Averea Presedintelui
Averea Președintelui, Edit. Nemira, 1998, autor Dan Badea

Rezultă, în plus, din materialul și documentele atașate (aici – în exclusivitate), că societatea ARGUS, cea care, oficial, era doar un oficiu banal din cadrul camerei de Comerț și Industrie a RSR ce repartiza personal autohton pentru reprezentanțele firmelor străine la București, se ocupa în realitate cu obținerea de comisioane confidențiale și, așa cum avea să dezvăluie presa străină, cu falisficare profesonistă de documente contra comisioane. Șeful oficiului ARGUS, col. Dragoș Diaconescu un securist (CIE)-afacerist notoriu, care a preluat și aplicat ulterior lui decembrie 1989, vechile practici de la ARGUS, a fost arestat recent în afacerea fraudelor bancare descoperite la sfârșitul anului trecut de profesioniștii DIICOT (vezi, pe larg, AICI).

De menționat că la acea dată și eu credeam că Nicolae Ceaușescu a avut conturi secrete, fiind victima dezinformării celor care au preluat, pe cont propriu, controlul unora dintre afacerile importante ale statului român. 

doc001

Averea Dracului” (II) – afaceri si comisioane confidentiale prin firmele Securitatii

Inca o sursa de alimentare a conturilor secrete ale familiei regimului Ceausescu:

Comisioanele confidentiale

O importanta sursa de fonduri valutare, exploatata la maximum de agentii asa-zis economici ai lui Ceausescu, a fost comisionul. Atit in tara cit si in afara ei, s-au obtinut sume imense din intermedieri pe cit de secrete, pe atit de profitabile. Obtinerea de comisioane a fost transformata de regimul Ceausescu intr-o operatiune valutara speciala prin care s-au alimentat conturi mai mult sau mai putin cunoscute. Confidentialitatea majoritatii comisioanelor a fost pastrata cu strictete si, este de presupus, bine controlata. Pista comisioanelor confidentiale n-a fost batatorita de comisiile care s-au ocupat cu cercetarea deturnarilor de fonduri, desi au existat destule elemente care au semnalat scurgeri masive de fonduri rezultate din acesta practica. Pina acum, o prezentare a modurilor de obtinere a comisioanelor confidentiale, imaginate de sistemul comunist, a fost facuta de fostul ofiter de securitate Liviu Turcu, intr-o scrisoare deschisa adresata comisiei senatoriale (Dragos Luchian), comisie n-a avut insa vreun rezultat notabil. Iata citeva dintre caile de obtinere a comisioanelor confidentiale ezvaluite de Liviu Turcu :

a. Obtinerea de comisioane confidentiale cu prilejul negocierilor contractelor comerciale de import – export in tara si strainatate; de regula aceste comisioane erau asigurate prin protocoale  confidentiale, separate de contractele propriu-zise, si se depuneau pe numele ICE-ului ce derula contractul, intr-un cont colector de la BRCE aflat sub controlul compartimentului AVS din CIE . Dirijarea banilor intr-un cont al DSS era treaba directorului BRCE si a sefului Departamentului secret din banca(Serviciul 46-nn). Existau 5 conturi colectoare la BRCE.

b. Tranzactii comerciale cu produse ne-romanesti pe piata internationala. Au fost implicate firmele : TERRA, DELTA, TRAWE, ICE DUNAREA, ICE ROMTEHNICA, ICE CARPATI.

c. Replasarea de marfuri de origine straina ca marfuri romanesti pe piete in care detinatorii reali ai marfii erau contingentati.

d. Obtinerea de comisioane confidentiale pentru permiterea trasnzitarii de marfuri straine si indigenizarea acestora.

e. Parteneriatul comercial cu tarile in curs de dezvoltare a caror legislatie financiara le limita scoaterea de sume in valuta forte in exterior sau interzicea detinerea de conturi in strainatate, prin crearea de catre partea romana de depozite si conturi, fie la BRCE sau la alte banci din strainatate.

Exemple de actiuni aducatoare de comisioane: ICE Masinexportimport – 300 000 dolari

Intre ICE Masinexportimport si firma italiana INNOCENTI s-a incheiat un contract de livrare a unui grup de masini necesar IMGB. Contractul, in valoare de 11mil. dolari, fusese aprobat in 1978 si stabilea termenul de livrare la 3 ani.Dupa expirarea acestui termen, desi patrtea italiana avea masinile gata, importul a fost sistat din cauza interdictiilor generale impuse atunci importurilor de catre politica vremii. Dupa o pauza de doi ani, partea romana a reluat tratativele cu italienii, care oricum nu mai aveau alte posibilitati de desfacere pentru grupul de masini necesar IMGB. Profitand de aceasta situatie, romanii au cerut un comision de 700 000 dolari, ca sa cumpere ceea ce tot ei comandasera. Italienii, neavand incotro, au acceptat. S-a facut insa o intelegere privind plata comisionului, asa incit in contul partii romane au fost virati cu acte doar 400 000 dolari, restul ajungand in alta parte. Unde?doc002

Partenerul italian a afirmat ca diferenta de 300 000 dolari a fost achitata „in imprejurari cunoscute de Maravela Ionel, directorul de atunci al ICE Masiniexportimport„. Maravela insa, impreuna cu derulatorul contractului, Nicolae Popescu, au solicitat „cu duritate” celor curiosi „sa nu se amestece in aceasta problema„. Si nu s-au amestecat. In 1990, destinatia celor 300 000 dolari era „neelucidata”.

ARGUS – Comisioane cu sacul

Oficiul Argus a fost, ca si Dunarea, o „firma” a Securitatii. O anexa. Se ocupa oficial cu asigurarea de personal pentru reprezentantele societatilor straine din Romania. Taxa orice firma straina si se vara metodic in orice afacere aducatoare de valuta. Era specialista in comisioane confidentiale. L-a avut ca director pe celebrul Dragos Diaconescu, despre a carui implicare in scufundare navei LUCONA (care avea la bord o moara de macinat minereu de uraniu) s-au spus destule ; Argus ar fi intocmit documentele fictive pentru transportul efectuat de Lucona, documente folosite ulterior la incasarea primelor de asigurare.

Șeful ARGUS, col (r) Dragoș Diaconescu, un securist ca toti securistii care au atentat la Securitatea Nationala a României. Un șmecher din gașca celor de teapa lui Dan Voiculescu
col (r) Dragoș Diaconescu, un securist ca toti securistii care au atentat la Securitatea Nationala a României. Un șmecher din gașca celor de teapa lui Dan Voiculescu (foto 2012)

Argus a avut conturi deschise atit la BRCE cit si la filialele unor banci straine din Bucuresti (Societe Generale si Manufacturer’s Hanover Trust). Cu toate acestea nu se stie nimic despre cercetarile comisiilor (investite sa caute fondurile deturnate) asupra acestei firme. Nu s-a spus nimic despre ARGUS. Daca si cum a fost desfiintata. Daca presa a tacut, oficialii n-au spus nimic.

Mentionam mai jos citeva dintre gainariile valutare ale oficiului condus de Dragos Diaconescu, pentru a ne lamuri asupra usurintei cu care se puteau construi fonduri ce puteau primi apoi orice destinatie.

In 1982, intre firmele ICE Geomin si Marc Rich (Elvetia) s-a perfectat o intelegere privind valorificarea de catre firma din Elvetia a unor produse ramase in urma a doua actiuni de cliring ale partii romane (cu India si Pakistan). Intelegerea consta in plata unui comision catre Geomin, taxa ce reprezenta 1,25% din beneficiul rezultat. In afacere a intervenit insa Argus, prin Dragos Diaconescu, care a cerut sa participe si el la incasarea a 50% din comision. Prin Talpos de la MCECEI, Argus a devenit parte la contractul cu Marc Rich, incasind astfel aproximativ 100 000 dolari/anual din aceasta afacere. Valuta era virata de ICE Geomin in contul Argus de la BRCE (cont # 47.23.227.300-4).geomin

In 1983, Louis Drasinovert, angajat roman al firmei germane Hoechst Aktiengesellschaft-RFG, a fost acuzat intr-o prima faza” de spionaj in favoarea Germaniei. Oficiul Argus, responsabil de soarta si apucaturile angajatului roman, s-a dat ranit si a solicitat firmei Hoechst daune in valoare de 460 000 de marci. Firma germana, care avea contracte de export cu ICE Danubiana, a achitat suma ceruta din debitele (datoriile) pe care firma romaneasca le-a avut ca importator al produselor sale.

Desi Danubiana a achitat intreaga suma, Oficiul Argus a informat firma germana ca n-a primit decit exact 136.568 DMW (decizia de plata nr.5959/14.12.1983). Diferenta de peste 320 mii marci, desi a fost incasata de Oficiul Argus, nu a fost confirmata; ea a fost scazuta insa de firma germana din datoria ICE Danubiana. In 1990 nu se stia in ce scopuri fusesera folosite cele 320 mii marci. Si nici de catre cine. Conturile in care Argus a cerut firmei germane sa vireze banii au fost cel de la BRCE (nr. 47.11.091.300-4) si cel de la Manufacturer’s Hanover Trust (nr. 700/284). Firma Hoechst a mai fost tapata de bani si de catre aunele ICE-uri” care i-au solicitat confidential, pentru deschiderea acreditivelor, comisioane cuprinse intre 7-10 % din valoarea acreditivelor, sume care nu mai erau restituite.

doc007

doc008

alt exemplu:

metallgesell001

metallgesell002

metallgesell003

metallgesell004

metallgesell005
documente inedite din arhiva Comisiei Guvernamentale pentru cercetarea fondurilor deturnate din averea statului, comisie condusă de Mugur Isărescu

Sume nefacturate

Sumele achitate de firmele straine oficiului Argus pentru participare (chiar si pentru neparticipare – cazul firmei italienesti Giole) la TIB nu erau facturate. Nu se stie unde ajungeau banii de la Argus. Dragos Diaconescu dadea dispozitie unor ICE-uri, care exportau diverse produse, sa depuna o parte din valoarea marfii in alte conturi decit cele pe care intreprinderile respective le aveau la BRCE. Erau conturi ale Securitatii? Ale Partidului? Ale lui Diaconescu? Nu stim. Stie ex-directorul CONFEX, tov. Poparlan.doc009

La fiecare livrare de marfa din Romania, foarte multe firme straine achitau un comision in conturi ale securitatii. De exemplu, firma germana Hallerman achita in contul 47.21.44.73.00-4 („ES”) un comision de 0,5% din valoarea marfii, ceea ce insemna zeci de mii de dolari. Basca taxa de participare la TIB. Fondurile necontrolate se  adunau astfel bucatica cu bucatica.

Firma BBI-Anglia (firma greceasca) a depus in 1985 o suma intr-un cont al Argus de la Societe Generale-Bucuresti. Contul avea numarul 20183. E o dovada ca Argus nu avea conturi in valuta numai la BRCE. Nu stim ca aceste conturi de la filialele unor banci straine din Bucuresti sa fi fost verificate.doc010

Implicarea directorului ARGUS, Dragos Diaconescu in „Afacerea Sulina” a fost confirmata de Gheorghe Voinoiu de la „RUM CAWO” – Liechtenstein. D. Diaconescu ar fi „mijlocit aranjamentul de depozitare a reziduurilor”, fiind implicat si in incasarea unei parti din taxele de depozitare a acestora.doc013

Dan BADEA (Material apărut în cotidianul Evenimentul Zilei din 29 Mai 1998, pag.18 – cu excepția facsimilelor care sunt inedite)

***

Adaug articolului publicat de mine în 1998, un document care demonstrează stilul utilizat înca de pe atunci de securistul Dragoș Diaconescu, azi ajuns  la pușcărie pentru practici similare, el fiind acuzat de către patronul unei societăți elvețiene (Cevora Panama) de deturnări de fonduri, falsuri, dezinformări etc. Iată, mai jos documentele prezentate aici în exclusivitate:

cevora panama001
un Referat ce confirmă deturnările de fonduri comise de Dragoș Diaconescu și jefuirea reprezentanței din București a unei firme străine ( CEVORA SHIPING TRAIDING AND INVESTMENT INC – ELVETIA)
cevora panama002
acuzatiile lui Marcel Werner, patronul societății jefuite de securiștii lui Diaconescu, transmise prin telex șefului Argus
cevora panama003
pag.2 a telexului de mai sus
cevora panama004
extras de cont de la BRCE al firmei CEVORA SHIPING TRAIDING AND INVESTMENT INC – ELVETIA

OBS: Toate documentele ce insotesc acest material provin din arhiva comisiilor care s-au ocupat cu cercetarea deturnarilor de fonduri din perioada regimului Ceausescu.

Partea despre ICE DUNAREA, care completa acest articol va fi publicata separat, deoarece va fi insotita de alte documente inedite, ce vor aparea in exlusivitate pe acest site.

(va urma)

Dan Badea

 

Ziua Luptătorului Antiterorist 2012: Emisiune filatelică unică în lume dedicată unui serviciu de informații

ROMFILATELIA a introdus, ieri, în circulație, o emisiune de timbre dedicată Zilei Luptătorului Antiterorist.
4.1.1
Conform unui comunicat de presă al SRI, vineri 21 decembrie, cu ocazia omagierii activității pe profil antiterorist a SRI, la sediul central al Serviciului a avut loc lansarea emisiunii filatelice “Evenimente militare – Ziua Luptătorului Antiterorist”, realizată de Romfilatelia în parteneriat cu SRI. ”Este o premieră ca un serviciu de informaţii să constituie subiectul unei emisiuni filatelice. Acest proiect este menit a onora eforturile şi sacrificiile unei categorii profesionale care luptă zi de zi pentru asigurarea unui climat de securitate cetăţenilor României” – se arată în comunicatul SRI.
Pe de altă parte, Romfilatelia prezintă pe site-ul său un material explicativ referitor la această inedită emisiune filatelică.

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

”Anii ‘70 au adunat o tragică moştenire pentru ceea ce avea să devină terorismul în lume, peste decenii… În numele „cauzei de apărat”, justiţiari cu sau fără de ţară revendicau deturnări de aeronave, luări de ostatici, atacuri cu bombe… Masacrul de la Jocurile Olimpice de la München (1972) sau asasinarea prim-ministrului Italiei, Aldo Moro (1978), sunt doar două dintre evenimentele tragice de care şi-au legat identitatea membri ai unor organizaţii teroriste precum SEPTEMBRIE NEGRU sau BRIGĂZILE ROŞII.
          Ca reacţie firească de autoprotecţie, începând cu anul 1974, în România s-a constituit o structură de mici dimensiuni căreia i-au fost încredinţate responsabilităţi antiteroriste. Aceasta a evoluat conceptual, funcţional şi organizatoric, astfel că la 15 decembrie 1977 a luat fiinţă Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA).
În decursul activităţii sale, USLA s-a confruntat cu numeroase încercări de pătrundere în spaţiul naţional ale unor membri sau simpatizanţi ai diferitelor mişcări teroriste. În decembrie 1984, în faţa Hotelului Bucureşti din Capitală, organizaţia disidentă palestiniană Al Fatah-Consiliul Revoluţionar (Abu Nidal) a comis un atentat terorist soldat cu moartea unui diplomat iordanian. Tot în Capitală, în primăvara anului 1985, în complexul studenţesc Grozăveşti, terorişti arabi au plasat mecanisme explozive sub autoturismele unor lideri ai organizaţiei studenţilor sirieni din România. Doi specialişti pirotehnişti ai USLA şi-au pierdut viaţa în încercarea de dezamorsare a dispozitivelor capcană.
Instituţia „luptătorului antiterorist” a înregistrat cea mai grea jertfă în 24 decembrie 1989: în tumultul evenimentelor Revoluţiei, în Bucureşti, şi-au pierdut viaţa nouă luptători antiterorişti.
Masacruarea USLA-şilor români la ordinul spionilor GRU/KGB din MApN
Masacrarea USLA-şilor români la ordinul spionilor GRU/KGB din MApN
Lt.col Gheorghe Trosca şeful grupei antiteroriste chemate spre a fi...masacrată de bolşevicii din MApN
Lt.col Gheorghe Trosca şeful grupei antiteroriste chemate spre a fi…masacrată de bolşevicii din MApN
1990 este „anul de naştere” al Brigăzii Antiteroriste.
Noul început de drum a stat sub semnul altor provocări ale ameninţării teroriste: în august 1991, la Bucureşti, un comando indian al organizaţiei teroriste Baabar Khalsa a încercat asasinarea ambasadorului conaţional acreditat înţaranoastră. Datorită intervenţiei luptătorilor antiterorişti, atentatul s-a soldat cu un eşec. Mai târziu, în anul 1995, Brigada Antiteroristă a identificat lideri ai organizaţiei teroriste „Armata Roşie Japoneză”, reuşind să prevină derularea de către aceştia a unor activităţi pe teritoriul României.
Colița emisiunii filatelice Ziua Luptătorului Antiterorist
Colița emisiunii filatelice Ziua Luptătorului Antiterorist
După 11 septembrie 2001, în temeiul atributelor de autoritate naţională în domeniul antiterorism acordate Serviciului Român de Informaţii, Brigada Antiteroristă a cunoscut mutaţii conceptual-funcţionale succesive.
Aceste transformări au valorificat deopotrivă experienţa acumulată şi orizonturile prefigurate de Strategia naţională de prevenire şi combaterea terorismului (România fiind printre primele ţări din sud-estul Europei care – după atentatele de la 11 septembrie – au avut iniţiativa elaborării unui document doctrinar destinat autoprotecţiei faţă de fenomenul terorist).
          Datorită experienţei câştigate şi a recunoaşterii rezultatelor muncii depuse de-a lungul existenţei sale, drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste a fost decorat, în anul 2002, cu Ordinul naţional „PENTRU MERIT” în grad de Cavaler.
Centrat pe puterea primordială a informaţiei, antiterorismul românesc pune în valoare conceptul de prevenire prin cooperare, în cadrul Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), al cărui coordonator tehnic este Serviciul Român de Informaţii. În scopul îndeplinirii unitare şi coerente a misiunilor, la nivelul Serviciului Român de Informaţii funcţionează, începând cu anul 2005, Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă.
Mecanismul intern de cooperare are menirea de a contribui esenţial la stabilirea de strategii de etapă, a căror eficienţă este comensurată inclusiv pe dimensiunea activităţii de cooperare internaţională. Ca membru cudrepturi depline al NATO şi UE, România este angajată ferm şi fără echivoc în efortul internaţional de luptă împotriva terorismului.
          Brigada Antiteroristă comemorează, an de an, la 24 decembrie, ZIUA LUPTĂTORULUI ANTITERORIST, înclinând in memoriam drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi.
intelligencemartie2011-page-094

În conştiinţa luptătorului antiterorist, jertfa deschizătorilor de drumuri reprezintă lecţia datoriei împlinite la cote de performanţă specifice unui corp de elită”.Conform unui comunicat de presă de pe site-ul său, începând cu acest an, ”Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale întitulată Evenimente Militare – Ziua Luptătorului Antiterorist, alcătuită din două mărci poștale cu valorile nominale de 1 leu și 8,10 lei, un plic prima zi, un carton filatelic și un întreg poștal. Începând cu ziua de vineri, 21 decembrie 2012, emisiunea de mărci poștale Evenimente Militare – Ziua Luptătorului Antiterorist  va putea fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară”

Dan Badea

Decembrie 1989: Col. Dumitru Rașină: Ceauşescu – informat încă din noiembrie ’89 că va fi asasinat

Mirela Iacob, patroana Curentul, a cerut eliminarea acestei declarații de pe blogul meu (badeadan.blogspot.ro), pe motiv că publicarea ei încalcă legea dreptului de autor. S-o fi referit la Rășină, sau la cel care a consemnat-o? Dacă știe al cui este scrisul din facsimil discutăm despre dreptul de autor. Dar sotia infractorului Mihai Iacob nu știe nici măcar ce-i acela document de interes public!

Declaratie col Dumitru Rășină – fost șef al Securității Arad – , dată în fata Comisiei Gabrielescu:

Consemnarea declaratiei lui RASINA DUMITRU de catre un membru al Comisiei Gabrielescu
Consemnarea declaratiei lui RASINA DUMITRU, pe 2 iunie 1994, de catre un membru al Comisiei Gabrielescu

”Am ieşit din detenţie la 1 iunie ‘90. Am fost şeful securităţii Arad din 1985 până în 1990. La 15 septembrie ‘85, miercuri, orele 15.30, a avut loc catastrofa de la Brăila când a ars toată fabrica de celofan. Am plecat acolo. Lui Ceauşescu i s-a raportat că a ars doar o legătură de celofan. Noaptea a sunat Ceauşescu, eu i-am spus adevărul. Apoi m-a sunat Bobu care m-a întrebat cine mi-a dat aprobare să-i spun lui Ceauşescu ce am spus. Apoi dimineaţă Vlad mi-a comunicat că sunt mutat la Arad. Aşa am ajuns la Arad. Mi s-a promis că voi fi numit la Dunărea, Iosif Constantin Drăgan mi-a promis că mă ia la «Fiat» (el nu ştia că sunt ofiţer  de securitate – am fost în Italia la un curs ca ofiţer acoperit – ca angajat la Dacia – service).

La 1 iunie ‘89 m-au chemat la Vlad, au spus că voi fi primit la Cabinetul 2 în vederea numirii mele la «Dunărea». Vlad m-a însoţit la Cabinetul 2, Elena Ceauşescu a spus că mă cunoaşte şi doreşte să mă numească la I.C. Dunărea. Dar eu am refuzat spunând că ştiu ce face  «Dunărea» (vindea mărfurile româneşti care nu se puteau vinde pe cale normală) şi n-am vrut să fac acelaşi lucru. Cumnatul lui Postelnicu era director adjunct la «Dunărea». Atunci ea (Elena Ceauşescu) mi-a spus: «Ieşi afară!».
Vlad mi-a spus să plec la Arad că mă trece în rezervă.
Convingerea mea că Vlad, în evenimente, a vrut să preia puterea împreună cu Verdeţ. Prin august ‘90-martie ‘91, am fost chemat la revista «Europa», m-a primit Neacşu – am vrut să spun despre Vlad că n-a dat ordin să se tragă, că a fost alături de revoluţie.

01ceau

Eu am colindat multe ţări, am avut mai multe paşapoarte, am cules informaţii multe pentru industria chimică astfel că l-am refuzat pe Neacşu. Eu ştiu că Vlad timp de 27 de minute a fost prim-ministru, ministru de interne, şeful securităţii în guvernul lui Verdeţ. Vlad era totdeauna carierist, dar laş. Dacă era bărbat se prezenta la televiziune unde a fost chemat, dar nu s-a prezentat.

Ceauşescu știa ce urmeaza

În 11 noiembrie 1989 la Iaşi, Braşov şi Bucureşti s-au ţinut consfătuiri cu şefii judeţeni de securitate. Convocarea era secretă. Erau Vlad, Stamatoiu, Curticeanu. Am fost chemat personal de Vlad la telefonul guvernamental de acasă, fără niciun mijloc de înregistrare – nici creion, nici carnet de notiţe, să mă prezint a doua zi la ora 11 la Braşov, singur, fără şofer. Eram convocaţi toţi şefii de securitate din Transilvania – Banat şi Gorj – era şi Stamatoiu. La Bucureşti erau cei din Oltenia şi Muntenia – la Vlad, iar la Iaşi cei din Moldova – Dobrogea – condusă de gen. Nicolicioiu.
La ora 11.01 gen. Stamatoiu a deschis plicul – a spus că ne va prezenta un material făcut din ordinul lui Ceauşescu. În plicul sigilat erau 6 file cu caractere mari – sus: Cancelaria CC. Se intitula «Notă» şi cuprindea 3 idei:
1. Din informaţiile exterioare şi interne rezultă neîndoielnic că în maxim 3 luni se va întâmpla:
a) lichidarea lui Ceauşescu cu ocazia vizitei în Crimeea sau Moscova;
b) demiterea lui Ceauşescu la o Plenară ce se va organiza într-un loc secret;
c) apariţia unor manifestaţii tip Braşov sau Valea Jiului cu elemente declasate, huliganice care se vor ciocni cu armata.
2. Sarcini pentru aparatul de securitate:
a) şeful securităţii nu dă niciun fel de sarcină subordonaţilor pentru verificarea acestor informaţii, a explicat, să nu se creeze panică).
b) fiecre lucrător să-şi analizeze informatorii şi aşteaptă informaţii de genul de la punct 1,
c) şefii judeţeni vor instrui şefii de birouri să-şi sporească vigilenţa,
d) dacă apar informaţii de genul de la pct. 1 să sune personal pe Stamatoiu,
e) în cazul întâmplării situaţiilor de la pct. 1, securitatea nu se implică în acţiuni de stradă, reprimarea manifestanţilor, ci se rezumă la munca informativă şi va colabora cu primii secretari judeţeni.
Am plecat la Arad şi am ţinut o şedinţă cu ai mei, dar am chemat şi câţiva ofiţeri de miliţie. Pe Sălceanu nu l-am chemat. Prin asta, de fapt, am încălcat dispoziţiile lui Stamatoiu. I-am chemat şi pe miliţieni pt. că reţeaua informatică din mediul rural era la şeful de post din comună.
Când s-a dat starea de necesitate l-am întrebat pe Vlad, ce să fac cu cei doi ofiţeri tineri de securitate din trupele USLA. Mi-a spus să-i las acolo. I-am lăsat  şi i-am retras în 22 decembrie, orele 11. Eu la Arad n-am primit ordin de la Vlad să ne dezarmăm cu toate că în «Europa» colegul meu Petrişor (de la Sibiu) a afirmat acest lucru – deci a minţit. Cu şefii miliţiilor nu se prea putea lucra, din cei 40 din ţară circa 30 se ocupau numai cu numirea şefilor de la Bucureşti. Vlad nu lucra nimica fără aprobarea lui Ceauşescu şi-l verifica şi Postelnicu. Eu eram la judeţ de frontieră, ne-am înarmat în urma teleconferinţei şi n-am primit niciun ordin transmis de la Vlad să ne dezarmăm. Ne-a dezarmat armata – maiorul Micu – în 22 decembrie ‘89.
Vlad n-a fost mereu securist, era lucrător de cadre – punea pe unul şi pe altul să ajungă sus. Ideologul lui a fost col. Vasile de la secţia sinteză – colectivul există şi acum la SRI. Degeaba revista «Europa» îl laudă acuma pe Vlad!

sdfddzgvd
Declaratia lui Rasina Dumitru (2 iunie 1994) – pag 4

 

Când au început evenimentele la Timişoara, m-au sunat să le dau oameni pentru filaj şi tehnică, dar nu le-am dat pt. că n-am avut.
În dosarul meu de cercetare penală sunt o serie de declaraţii neadevărate. La mine s-a găsit fenoftaleină – eu consum aşa ceva pentru digestie.
La Arad, pe 21 decembrie lumea era pe stradă, revoluţia a reuşit acolo.
Pe 21 ora 14 a sosit la Arad un procuror militar de la Oradea, trimis de Macri şi Vlad să ne aresteze pt. că nu am reprimat manifestaţia. Nu m-au arestat. Pe 22 dimineaţa, la ora 7 am raportat la Bucureşti că la Arad nu-i nimic desosebit. La ora 9, pe 22, m-a sunat gen. Macri de la Timişoara că de ce am raportat că nu e nimic în Arad. M-a înjurat şi a spus să-mi aleg singur unde să fiu judecat. Apoi mi-a telefonat Postelnicu, la ora 11, pe 22 decembrie: «tov. colonel, dai drumul la toţi arestaţii». Am spus că nu răspund de ăia. A apărut Vlad la telefon, mi-a spus «Căpcăunule, execută ordinul». I-am spus şi lui că arestaţii nu-s la mine, sunt la Cioflică – să vorbească cu el! Mi-a mai reproşat că manifestanţii au ocupat Poşta şi releul TV de la Şiria.
Locotenentul meu, maiorul Rusu, mi-a spus în 10 decembrie că la Şiria s-a ţinut o şedinţă de generalul Ilie Ceauşescu şi şefi de armată şi am încurcat-o pentru că am fost criticat că de ce am dat informaţii cu privire la grănicerii «călăuză», care câştigau bani grei cu trecerea unor persoane peste graniţă. La Şiria s-au discutat probleme pentru cazul intrării ungurilor în Transilvania – cum s-a vehiculat.

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994

În Arad erau C-tin Radu şi Ilie Matei – la şedinţa comandamentului militar. Radu s-a ridicat şi a spus: «dacă şeful securităţii are pregătită echipa de arestări». M-am ridicat şi am spus că e treaba miliţiei. A spus nu, că generalul Vlad a dat ordin să se pregătească listele A şi B. Listele erau de pe vremea lui Gh. Dej: că în stare de urgenţă cei din lista A trebuie ridicaţi şi aduşi într-o zonă necunoscută, iar cei din lista B – izolaţi aproape de localitate. Am spus că nu aveam listele A şi B. Matei atunci s-a ridicat şi a spus că nu ne facem datoria. Am spus că de la Vlad n-am ordine, am părăsit şedinţa. Am avut doi subalterni care locuiau la Timişoara, au plecat acasă în 15 decembrie urmând să revină în 17 decembrie, Aslan Ana şi Chirilă. M-au sunat pe 17 că nu pot ajunge la ora 8 pentru că în Timişoara se trage în casa lui Tokeş, sunt morţi şi răniţi. Au ajuns pe la ora 12, aparatul era în sală, le-am spus în şedinţă să povestească ce au văzut la Timişoara. Staţia de radio ce am avut-o în portbagajul maşinii mele i-am dat drumul şi am auzit ce se vorbea la Timişoara: «alo, Vulturul, du-te şi ia cele 5 flori». I s-a răspuns: «Tov. general sunt cu Dacia, nu pot lua 5 cadavre cu ea».
Am luat măsuri de organizare a obiectivelor importante în 17 şi 18. Mi s-a raportat că forţele militare din cetate, pompierii din Arad, pompierii de la Ineu au plecat la Timişoara. Auzeam pe staţie, se mai cereau maşini de pompieri. S-a blocat orice acces în oraşul Timişoara. Eu i-am instruit pe cei de la Vinga şi cei de la Lipova. (De la Lipova, muncitorii de la topitorie vroiau să vină în Arad).

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994

De la Vinga mi s-a raportat că vine un tren de la Vâlcea cu luptători. Am spus cum vin, cum să plece. A venit trenul la ora 12 şi a plecat la ora 14. Sălceanu m-a întrebat de ce le-am dat drumul la luptători? Am spus că nu ştiu să fi intrat ungurii în ţară, ce să facă aici? Luptătorilor din tren li s-a spus că ungurii fac prăpăd în Banat! În 21 i-am adus în sediu pe toţi oamenii mei din întreprinderi. Din efectivul de miliţie a judeţului Arad au fost trimişi luptători în IAS-uri şi CAP-urile din jud. Timiş să păstreze ordinea. Ştie Văduva, Jitea, Cioflică. Pe 21 seara, pe la ora 19, am primit o informaţie de la o ofiţereasă, Hârţe, că peste 8.000 de oameni sunt în faţa primăriei şi restaurantele au dat manifestanţilor bere şi vin, contra cost. Manifestanţii erau încercuiţi de cordoane de miliţieni în poziţii de tragere cu TAB-uri funcţionând. Fata era speriată – ea răspunde de Hotel Parc.
Comandantul de la Consiliul Judeţean era condus de prima secretară – care avea 4 ajutoare: şeful miliţiei, şeful inspectoratului, şeful garnizoanei, şeful gărzilor patriotice, Angheloiu – şeful secretarului cu probleme organizatorice. Între acest comandant şi cei de la Timişoara era o foarte bună coordonare şi colaborare. Am luat legătura cu toţi şefii de restaurante să oprească vânzările de băutură. Voicilă a fost somat să se dea jos, nu s-a dat. Maiorul Noghiu mi-a raportat că sunt câţiva străini – bişniţari – între manifestanţi şi traficanţi de benzină: 7 persoane, printre care Ungar Carol – care era în atenţia noastră. Ofiţerul meu l-a adus la mine pe Ungar Carol – în birou eram mai mulţi. Ungar Carol lucra în compartimentul de informaţii externe, ne aducea informaţii din exterior, avea dublă cetăţenie – dar îşi făcea şi comerţul său particular. I-am spus să meargă la Voicilă să-i spună ca manifestaţia să continue paşnic pentru că armata are ordin să tragă şi să nu se consume băutură pentru ca să dea ocazia la provocări.
Dimineaţa am luat legătura la Serviciu – am spus că-i pericol, să nu tragă armata. Peste 10 minute m-a sunat că va scoate preoţii cu lumânări, sfeşnice, şi au şi ieşit preoţii care au început să facă slujbă.
Mai e un moment când m-a sunat omul de la UTA că directorul se opune să iasă oamenii cu 2 coşciuge făcute pentru soţii Ceauşescu. I-am spus să-i lase să iasă. Cel de la gardă, subofiţerul, la ora 7 a dat ordin să se tragă foc de avertisment, dar manifestanţii au continuat drumul. Gen Ţencu, şeful direcţiei «T», a luat legătura cu cpt. Sârbuţ şi i-a spus că se defectase sistemul – să ardă benzile magnetice – pe la 21 noaptea. După fuga lui Ceauşescu au plecat subordonaţii mei cu ce aveau ei prin dulapuri, cu 2 camioane să le ardă în pădure. Nu ştiu de soarta dosarelor informative din fişete – ulterior Ursică mi-a spus că documentele de bază există, că nu sunt probleme.

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 - pag 4
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 – pag 4

Am plecat la 22 din inspectorat, în 22, la spital să-mi fac insulină, am revenit la birou la 3 noaptea – am fost chemat că se trage de la Parc. Chiriţă – ofiţerul de serviciu, mi-a spus că se trage la Aeroport. Am dat telefon, dar Bochi mi-a spus că-i linişte, nu se trage.
Şefa BID-ului (Biroul de Informaţii şi Date) era cumsecade, m-a asigurat că nu sunt probleme la Arad, valorile au rămas, inclusiv valori de patrimoniu, confiscate. S-a lucrat cu trei categorii de reţele informative:
a) cea normală cu care am lucrat noi
b) reţeaua direcţiei a V-a şi a IV-a, cu care s-a lucrat pentru familie, pentru treburi de partid. Ăştia erau în toată ţara – nu răspundea în faţa mea, ci direct la gen. Neagoe şi Vasile: în hoteluri, restaurante, case de vînătoare
c) reţeaua de informaţii externe, 0544 pentru probleme interne – cu ei erau supravegheaţi toţi directorii, miliţienii – etc – lucrau cu indicative – noi îi cam deserveam. Venea agentul din Bucureşti, îmi punea capsă la telefonul meu şi ascultam în Bucureşti. De această reţea ştia numai Stamatoiu. Ăştia ne lucrau pe noi şi cu toată lumea.
În plus agentura secţiei militare – condusă de Ioan Coman, verificau toţi viitorii primi secretari – chiar şi secretarii de comună.
(…) Eu trimiteam săptămânal 10 colete de carne de la Arad pentru foştii mei subalterni şi părinţii lor – pentru că era foamete.

(…) La Arad am făcut probleme care nu au convenit DSS-ului: veneau de la 0544 – măi, ăstuia îi dai paşaport de emigrare, bineînţeles contra cost – la început 8.000 de mărci, apoi a ajuns la 16.000 de mărci. Le ceream după profesie, şi în 2 luni primeau paşaportul. Venea cel de la Bucureşti cu paşaportul în buzunar – îi spunea să vină cu banii, să stabilim când şi cu ce pleci – să nu duci butelia cu tine… etc. Era un pelerinaj la nemţi toată noaptea, le luau cu maşina de la ei: butelia, lada frigorifică, băutură etc.
Erau pe categorii – liste: cu cei cu probleme care crează necazuri: greva foamei, proteste etc.
Văzând, am redactat ordinul «Zărand», m-am dus la Vlad cu cel prin care am oprit orice încasare de valută pentru paşapoartele de emigrare. Am oprit activităţile grupei 0544 de a depista familiile care intenţionau să emigreze. Era după vizita lui Genscher, care a spus că şi aşa statul german plăteşte pentru fiecare german, de ce se mai iau bani oamenilor şi bunuri.
Nemţii primeau 2-3.000 de mărci în plus la ce li se cerea numai să plece mai repede. Le luau: bani pentru Dinamo, pentru viză de flotant etc. etc.
Anul ăsta (1994 – n.n.), pe 2 martie, am fost la Arad şi am auzit că n-ar fi morţi!
Dl. gen. Diaconescu Ghe. – procuror-şef adjunct – a fost şi el în avionul ce a ajuns la Arad în 22 decembrie – ştia ofiţereasa Aslan Alexandra, plus echipa televiziunii armatei. Lista pasagerilor a fost predată gen. Micu.

La ora 18, Voicilă (în 22) m-a chemat la sediu, m-a cooptat în FSN, mi-a spus să fac orice operaţiune – am făcut liste – am plecat pe la ora 21. Eram cu inginerul Toga Romeo dimineaţa, în 23 dec a venit un om, m-a arestat. Noaptea eram lângă revoluţionarul „Buruiană“, se uita la ceas şi spunea ne culcăm jos că se trage! Ne-am culcat şi într-adevăr s-a tras în geam. De unde ştia Buruiană că se trage?!
Maiorul Juncă, ofiţer de-al meu, mi-a spus că în zona lui erau cetăţeni maghiari, nemţi, în vizită la rude, care ar fi tras spre consiliu.
Am dat eu şi un alt ordin «XX» – în legătură cu toţi cetăţenii maghiari din România cu intenţii curate sau ba. Pentru că, cu ocazia zilei de 6 octombrie, au venit foarte mulţi în Arad şi n-au mai plecat. Din ordinul meu «XX» – organele de vamă trebuiau să completeze o fişă – numele, unde merge turistul şi numărul maşinii. Fişele veneau la serviciul 110, selectau cei care veneau des, care contactau militari… etc. Concluzii ce s-au tras: numărul cetăţenilor ce au intrat a crescut cu 15% în perioada iunie – iulie. Iar înainte de 6 octombrie numărul era foarte mare, circa 80 de oameni zilnic. Tineri, necăsătoriţi. Am discutat asta cu Bucureştiul – col. Bordea şi Raţiu.

declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 - pag 5
declaratie col. Rasina Dumitru (fragment), iunie 1994 – pag 5

Dar ştiu două lucruri: 1) În iulie ‘89, a sosit deghizat, în Arad, şeful trupelor aeriene de desant din Ungaria. A purtat discuţii la dr. Hacsek. Hacsek a chemat pe cei trei antrenori de karate din Arad – unguri – generalul a întrebat câţi unguri sunt în echipele lor – a spus că inspectează Harghita, Covasna, Mureş, Cluj. I-a dat sugestii să scoată toţi românii din aceste echipe şi să stabilească zone de antrenament paramilitare şi că toamna vor primi şi ajutoare fianciare. Hacsek era medic ginecolog. Generalul a lăsat şi ceva valută, 4-5.000 de mărci. Aceste trei casete cu traduceri de limba maghiară, căpitanul Suciu le-a dat generalului Nicolicioiu de la 110.

Generalul Nuţă şi Mihalea au venit cu valuta şi aurul şvabilor din Timişoara, au fost la Cioflică acasă şi de acolo au plecat la Hotel Parc“.

(Col. Răşină Dumitru, 2 iunie 1994, Comisia senatorială de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989)

Dan Badea

Decembrie 1989: Cronologia revoltei populare şi a represiunii armate din 15-22 decembrie 1989

Material aparut in Evenimentul Zilei, in anul 2000, si reluat, apoi, intr-o mizerabila fituica de partid.
Ora 17.30: Sediul Comitetului Judeţean de Partid Timiş este ocupat de luptători din Gărzile Patriotice, la ordinul prim-secretarului Radu Bălan – şeful Consiliului de Apărare al Judeţului Timiş.
 Orele 19.00 – 20.00: Manifestanţii se grupează în mai multe coloane care pornesc, scandând lozinci anti-ceauşiste, în mai multe direcţii: Comitetul Judeţean de Partid, Piaţa Operei, căminele studenţeşti, căminele de muncitori de pe Calea Buziaşului etc. Au loc ciocniri cu forţele de ordine ale MI. Evenimentele din decembrie 1989 au început la Timişoara printr-o acţiune de protest împotriva evacuării pastorului reformat Laszlo Tokes. 
15 decembrie este data la care a expirat ultimul termen acordat lui Tökes pentru evacuarea din locuinţa şi parohia sa de pe strada Timotei Cipariu nr.1 din Timişoara. Anunţaţi din vreme, enoriaşii pastorului s-au adunat, încă de dimineaţă, în faţa locuinţei acestuia, cu gândul de a împiedica evacuarea.
Ora 15.00: Pastorul Tökes cere enoriaşilor, de la fereastră locuinţei, să plece acasă.
Ora 23.00: Tökes este vizitat de primarul Timişoarei, Petru Moţ, însoţit de un activist PCR care îl anunţă că evacuarea a fost anulată. În Piaţa Maria din Timişoara se strânseseră deja câteva sute de oameni. Apar primele huiduieli la adresa reprezentanţilor puterii şi primele manifestări anticeauşiste din partea mulţimii adunate în Piaţa Maria. 
 
16 decembrie
Încă de dimineaţă, enoriaşii lui Laszlo Tökes revin în faţa locuinţei acestuia. Curând li se alătura tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Circulaţia în zona este întreruptă. Apar primele lozinci: „Libertate!”, „Democraţie!”.
Ora 17.00: Manifestaţia devine anticeauşista. Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”.
Ora 18.00: Un pluton de intervenţie (80 cadre ale Miliţiei) şi două-trei maşini de pompieri ajung în Piaţa Maria.
Orele 18.30-19.00: în Piaţa Maria încep ciocnirile dintre scutieri şi manifestanţi.
Orele 20.00 – 21.00: Sunt sparte toate vitrinele magazinelor de pe Bulevardul 6 Martie (Tudor Postelnicu, ministru de interne la acea vreme, avea să declare mulţi ani mai târziu că „spargerea vitrinelor” a fost o misiune executată de militari ai Brigăzii 30 Securitate condusă de col. Ion Bunoaica). La Bucureşti, generalul Iulian Vlad, şeful DSS, îi convoacă pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara.
Ora 21.30: Ministrul apărării naţionale, general-colonel Vasile Milea, ordonă lt.col Zeca Constantin şi col. Rotariu Constantin să scoată în oraş 5 (respectiv 10) patrule, cu un efectiv de 10 militari fiecare, care să supravegheze oraşul. Patrulele aveau să se întoarcă în cazărmi a doua zi, la ora 8.00.
Ora 23.00: Grupa operativă din DSS pleacă spre Timişoara cu un tren special. Din echipa fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – şeful CID (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt.col.Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA etc. La Timişoara încep arestările în rândul demonstranţilor. Ele vor continua până la ora 4.40. Sunt arestaţi peste 180 de oameni.
17 decembrie 
Ora 3.30: La Bucureşti este constituită, la nivelul MApN, o grupă de ofiţeri din Consiliul Politic Superior, Marele Stat Major şi Inspectoratul Muzicilor Militare. Grupa condusă de col. Dumitru Ionescu, din Direcţia Operaţii a MStM, pleacă spre Timişoara pentru a organiza o defilare a unor detaşamente MApN în Timişoara în scopul dezamorsării situaţiei tensionate create acolo. Din grupă mai făcea parte şi col. Ardelean, adjunct al lui Ilie Ceauşescu, din partea Consiliului Politic Superior al Armatei.Ora 4.00: Pastorul Laszlo Tökes este evacuat cu forţa din locuinţă şi transportat la Mineu. La solicitarea lt.col Zeca (comandantul Marii Unităţi Mecanizate), Milea aprobă retragerea patrulelor militare din oraş.
Ora 6.30: La Timişoara soseşte grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri.
Ora 6.45: Generalul Milea ordonă, pentru descurajarea manifestanţilor timişoreni, organizarea unei demonstraţii de forţă a unităţilor MApN prin centrul oraşului. Este vorba despre 500 de militari constituiţipe detaşamente, cu fanfară militară şi drapele de luptă, avånd în frunte comandanţii de unităţi.
Ora 9.00: La Timişoara soseşte grupa condusă de col. Dumitru Ionescu din MStM.Ora 10.00: Începe defilarea prin municipiul Timişoara a unităţilor militare. Patru coloane compuse din peste 500 militari pornesc marşul prin oraş, cu drapel şi fanfară.Timişorenii încep să se adune, în grupuri din ce în ce mai mari, pe străzi. Mii de demonstranţi se îndreaptă spre centrul oraşului scandând lozinci anticeauşiste şi huiduind forţele de intimidare.
Ora 11.00: Generalul Vasile Milea ordonă (răspunzånd cererii lui Radu Bălan) comandantului Marii Unităţi Mecanizate (MU) să intervină cu 200 militari (ulterior cu încă 200) pentru blocarea căilor de acces spre Consiliul Popular Judeţean.
Ora 12.00: Este transmis indicativul „ABC-ANA” – măsuri de pază şi apărare a obiectivelor militare ca urmare a vizitei planificate pentru a doua zi, în Iran, a lui Nicolae Ceauşescu.Ora 13.30: Ministrul apărării naţionale ordonă ca armata să intervină în forţă împotriva demonstranţilor timişoreni: „Situaţia în Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armată. Armata intră în stare de luptă. în judeţul Timiş este stare de necesitate”. Forţele MApN devin, din acest moment, forţe de represiune. Încep ciocnirile cu manifestanţii.Ora 13.45: Generalul Milea ordona scoaterea în oraş a unor coloane de blindate (tancuri şi maşini de luptă).

Ora 13.55: Dă dispoziţii, telefonic, direct comandantului UM 01115 Giroc să scoată 10 tancuri de instrucţie pentru a apăra atåt sediul CPJ cît şi comandamentul MU.Ora 14.00: Este atacat şi devastat, de către manifestanţi, sediul Comitetului Judeţean de Partid.Ora 14.15: Milea transmite primul ordin de „alarma de luptă parţială” către UM 01115 (Giroc).Ora 14.40: La Spitalul Judeţean este adus primul rănit din rândul demonstranţilor. Era împuşcat în gamba.

Ora 15.00 – 15:30: Forţele de ordine recuceresc sediul judeţenei de partid. Se aud primele focuri de armă în Timişoara. Comandamentul MU primeşte comunicări din partea ministrului Milea privind deplasarea spre Timisoara a unor întăriri cu efective din UM01233 Buziaş  (400 militari şi 10 TAB-uri), UM 01140 Lugoj (300 militari şi 12 TAB-uri), UM 01380 Arad (390 militari şi 9 TAB-uri). Din ordinul lui Milea 2 elicoptere de la unitatea din Caransebeş sunt destinate comandamentului MU. Acestea au început să execute zboruri de recunoaştere deasupra municipiului Timişoara, transmiţånd operativ informaţii despre locurile unde existau aglomerări de persoane şi direcţiile de deplasare a coloanelor.

Ora 16.00: În Piaţa Libertăţii militarii deschid foc împotriva manifestanţilor.

Ora 16.30: La Bucureşti începe şedinţa Consiliului Politic Executiv al CC al PCR. Se obţine, formal, aprobarea membrilor CPEx pentru reprimarea de către forţele MApN şi MI a demonstranţilor din Timişoara. La Timişoara, o coloană de tancuri ajunsă pe Calea Girocului este oprită şi blocată de manifestanţi.

Ora 16.38: Soseşte la Timişoara, cu un AN-24, Comandamentul special instituit de Nicolae Ceauşescu şi coordonat de Ion Coman – secretarul CC al PCR pe probleme militare – însoţit de o grupă operativă formată din ofiţeri superiori din MApN şi MI. Grupa operativă este condusă de general Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Florea Cârneanu, Constantin Nuţă – şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct.

Ora 16.42: Printr-o notă telefonică, generalul Milea ordonă măsuri de mobilizare şi ripostă în confruntările cu demonstranţii. „(…) Demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare”.

Ora 17.30: Are loc teleconferinţă în care Ceauşescu da ordinul pentru deschiderea focului împotriva demonstranţilor. Ion Coman, participant la teleconferinţă, îl asigură pe Ceauşescu că au trecut la executarea acestui ordin.Ora 18.00: Generalul ştefan Guşe preia conducerea forţelor aparţinând MApN, forţe aflate deja în dispozitiv de apărare/atac în oraş.

 Ora 18.30: La Timişoara sosesc, cu un avion, Emil Bobu, Nicolae Mihalache şi Ion Cumpănaşu.Ora

18.45: Unităţile militare din Timişoara primesc oficial indicativul „Radu cel Frumos”. Prin urmare, toate efectivele militare primesc armament şi muniţie de război.

Orele 20.00 – 24.00: La podul Decebal se deschide foc împotriva demonstranţilor. Se înregistrează morţi şi răniţi. La fel, pe Calea Aradului, Calea Lipovei, la Catedrala etc. Pe Calea Girocului are loc o adevărată bătălie. Forţele MApN sunt dispuse în toate punctele importante din oraş. Se trage peste tot pe unde se afla concentrate grupuri de demonstranţi.

Ora 23.00: La Timişoara sosesc, cu un avion, Cornel Pacoste – membru supleant CPEx – şi Iosif Szasz – membru CPEx. Ziua se încheie, pentru timişoreni, cu un bilanţ tragic: 63 de morţi şi 224 răniţi. Numărul arestaţilor a ajuns la 900. Pentru cercetarea şi interogarea acestora veniseră de la Bucureşti procurorul general adjunct Gheorghe Diaconescu împreună cu 20 de procurori.


18 decembrie 
Orele 5.30-6.00: Ion Coman îi raportează lui Nicolae Ceauşescu: „La Timişoara situaţia este sub control”.

Ora 7.30: La Timişoara soseşte, cu un avion AN-26, un detaşament de 41 cercetaşi DIA de la UM 01171 Buzău. Cercetaşii sunt cazaţi la Marea Unitate Mecanizată.

Ora 8.30: Nicolae Ceauşescu pleacă într-o „vizită de prietenie” în Iran. îi lăsa la conducere pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Manea Mănescu.

Ora 9.00: Timişoara este în grevă generală. Peste 1.300 de militari cu armament şi tehnică de luptă sunt dislocaţi în diferite puncte din oraş. Generalul Nuţă constituie şi trimite, pentru a acţiona pe străzi, opt dispozitive mixte (patrule mobile) sub conducerea unor ofiţeri de miliţie (D1-D8).

Ora 14.30: La Spitalul Judeţean începe anchetarea abuziva a răniţilor, cu acordul conducerii spitalului.

Până la ora 17.00, cetăţenii Timişoarei încep să se constituie din nou în grupuri şi să se adune în centrul oraşului. Pe Calea Şagului, manifestanţii construiesc baricade din vehicule grele. La Catedrală se deschide foc împotriva manifestanţilor care aveau în mâini lumânări aprinse şi strigau „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!”

Ora 18.30: Generalul Mihai Chiţac ordona folosirea grenadelor cu substanţe toxice împotriva demonstranţilor din faţa Catedralei.

Ora 19.15: În faţa Spitalului Judeţean, un grup numeros de cetăţeni vrea să-şi recupereze morţii. Mulţimea este întâmpinată şi împrăştiată cu grenade lacrimogene.

Ora 23.00: La morgă Spitalului Judeţean, sub comanda colonelului Ghircoiaş, începe operaţiunea de sustragere a cadavrelor. Au fost ridicate 43 de cadavre cu acordul conducerii spitalului şi al procurorului general adjunct Gheorghe Diaconescu. Toate cadavrele fuseseră „incizate” pentru a li se extrage gloanţele. Au fost transportate apoi la Bucureşti, cu o autoizotermă, pentru a fi incinerate. 

19 decembrie 
Ora 7.00: Muncitorii din întreprinderile „6 Martie”, „Elba”, „Solventul” şi „Azur” declanşează acţiuni de protest.Ora 9.00: La Timişoara, generalul şatefan Guşă ordona grupelor de cercetaşi DIA să pătrundă în întreprinderile timişorene pentru a afla starea de spirit şi intenţiile muncitorilor. Doi dintre cercetaşi sunt descoperiţi de muncitori şi predaţi unor ofiţeri de Securitate. Cei doi sunt: lt.-maj. Stelian Buligescu – descoperit în întreprinderea „6 Martie”, şi Viorel Teroiu – descoperit în întreprinderea de autoturisme. Amândoi au fost trimişi înapoi la bază.

Ora 11.00: Prim-secretarul Radu Bălan este reţinut că ostatic de muncitorii de la „Elba”.Ora 12.00: La Comandamentul UM 01024 Timişoara, gen.lt. Ilie Ceauşescu, politrucul şef al Armatei, afirma că tulburările din oraş „sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

Ora 14.00: Generalul Ştefan Guşe, însoţit de un pluton de militari, merge la întreprinderea „Elba” pentru a discuta cu muncitorii. Este huiduit şi se retrage.Ora 17.00: Autoizoterma cu cadavrele de la Timişoara ajunge la Crematoriul „Cenuşă” din Bucureşti.

Ora 18.00: Soseşte la Timişoara un detaşament de paraşutişti de la Caracal. După lăsarea serii se înregistrează alte victime. În 18 şi 19 decembrie s-au înregistrat 7 morţi şi 98 răniţi prin împuşcare. 

20 decembrie  
Orele 7.00-8.00: întreprinderile timişorene se afla în grevă. Muncitorii încep să se organizeze şi să plece, în coloane, spre Piaţa Operei.

 Ora 10.00: La Crematoriul „Cenuşă” din Bucureşti se termină operaţiunea de ardere a cadavrelor aduse de la Timişoara.

Ora 11.00: Generalul ştefan Guşe retrage tehnica de luptă în cazărmi şi interzice uzul de armă.

Ora 11.15: Forţele MI părăsesc dispozitivele fiind copleşite de numărul uriaş al manifestanţilor.

Orele 12.00-13.00: Coloanele de manifestanţi se întâlnesc la Catedrală şi se îndreaptă către Opera şi Consiliul Judeţean.

 Ora 13.00: Manifestanţii ajung în Piaţa Operei. Militarii permit pătrunderea acestora în clădirea Operei. Armata fraternizează cu populaţia. Se constituie Frontul Democratic Roman.

Ora 14.30: La Timişoara sosesc, cu un avion special, primul-ministru Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu.

Ora 15.00: Constantin Dăscălescu primeşte în sediul Comitetul Judeţean de Partid din Timişoara o listă cu revendicări ale manifestanţilor, printre care: „Demisia urgentă în bloc a guvernului şi a preşedintelui Ceauşescu” şi „Alegeri libere”. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu revine de la Teheran. Rămâne timp de două ore în salonul oficial al Aeroportului Otopeni, după care merge la sediul Comitetului Central. Timişoara este primul oraş liber al României.

Ora 17.00: La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu tine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine.Ora 20.30: Nicolae Ceauşescu aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş.

Ora 23.00: Intră în vigoare decretul privind starea de necesitate. Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara. Solicitat să citească din balconul Comitetului Judeţean de Partid decretul de necesitate, Stanculescu se eschivează internându-se, pentru câteva ore, la spitalul din Timişoara. 

21 decembrie  

Ora 3.40: Dascalescu şi Bobu părăsesc Timişoara şi pleacă la Bucureşti.

Orele 7.00-9.00: La Timişoara sosesc câteva garnituri de tren cu detaşamente ale Gărzilor Patriotice înarmate cu bâte. Cei peste 25.000 de luptători din Olt, Vâlcea şi Dolj aveau sarcina să înăbuşe revolta timişorenilor. Ajunşi în Gara Timişoara şi înţelegând despre ce este vorba, luptătorii cu bâte fie s-au întors din drum, fie au fraternizat cu timişorenii.

Ora 9.00: La Timişoara, din balconul Operei se citeşte Proclamaţia Frontului Democrat Roman. Pe străzi sunt peste 200.000 de manifestanţi. Revolta se extinde în întregul judeţ Timiş: Caransebeş, Lugoj, Reşita etc. La Bucureşti, se finalizează realizarea dispozitivelor militare (MI şi MApN) din centrul oraşului pentru asigurarea „bunei desfăşurări” a mitingului programat pentru ora 12.00 în Piaţa Palatului.

Ora 12.00: Începe mitingul din Piaţa Palatului. Ceauşescu apare în balconul Comitetului Central. La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. În Piaţa Palatului se creează o mare busculada urmată de intrarea în panică a manifestanţilor.

  
Ora 12.50: Mitingul este întrerupt şi Ceauşescu se retrage speriat în sediul Comitetului Central.

Orele 13.30 – 14.00: Milea ordonă colonelului Amăriucăi Dorel, comandantul UM 01908, să trimită două companii (circa 300 militari) la Intercontinental. Se formează grupuri de demonstranţi care ocupa carosabilul în zona centrală a Bucureştiului. Forţele de ordine creează baraje la Intercontinental, Universitate, Piaţa Palatului şi străzile adiacente.

Orele 14.00- 16.00: Detaşamente din UM 01210 şi UM 01305 sunt trimise să participe la apărarea sediului CC PCR.

Ora 14:30: Milea transmite prin radio ordinul ca subunităţile de TAB-uri din UM 01305, aflate la Universitate (în deplasare spre Piaţa Palatului) să ocupe dispozitiv de blocare în sprijinul forţelor de ordine de la Universitate.

 Orele 16.30 – 16.45: În faţa Sălii Dalles, un autocamion militar intra în masă de demonstranţi după ce şoferul acestuia, lovit cu o piatră, pierde controlul volanului, accidentând peste 25 de oameni. Sunt ucişi şapte civili şi încă şapte, răniţi grav. Este momentul în care, în Bucureşti, se aud primele rafale de armă.

 Ora 17.30: Generalul Milea ordona unei grupe de transmisionişti să realizeze, în sediul Comitetului Central, un centru de comandă radio al operaţiunilor armate care aveau să urmeze.

Ora 19.00: în Bucureşti începe represiunea împotriva manifestanţilor.

Ora 22.00: Mulţimea scandează lozinci anticeauşiste. Manifestanţii din zona Hotelului Intercontinental ridică o baricadă în fata Restaurantului Dunărea. Tot mai multe forţe armate se concentrează în zona centrală. Se operează arestări din rândul manifestanţilor. 

 Orele 23.00-23.30: Militarii pornesc acţiunea de înlăturare a baricadei şi de reprimare în forţă a demonstranţilor. Mai multe tancuri străpung baricada. Urmează vânătoarea de oameni. Are loc un adevărat măcel. Soldaţii aveau ordin să tragă în plin. Sunt ucişi 49 de manifestanţi şi sunt răniţi 463. De asemenea, 1.245 de oameni sunt arestaţi, mulţi dintre ei fiind maltrataţi de organele de miliţie.

22 decembrie   
Ora 3.00: în centrul Capitalei sunt aduse echipe de muncitori pentru a curăţa şi spală străzile de urmele masacrului.Ora 5.00: Generalul Victor Stănculescu, sosit de la Timişoara, se deplasează la Spitalul Militar unde directorul spitalului, generalul Niculescu, îi pune un picior în ghips.

Ora 7.00: Forţele de ordine se afla în dispozitive. Peste 2.000 de militari, dotaţi cu tancuri şi TAB-uri, ocupa punctele strategice din centrul Bucureştiului.Orele 7.00 – 8.00: Muncitorii de pe marile platforme industriale încep să se organizeze pentru a se îndrepta spre Piaţa Palatului.Ora 9.00: Nicolae Ceauşescu tine o şedinţă în sediul Comitetului Central şi ordonă aducerea unor unităţi de tancuri pentru apărarea sediului. La şedinţa participa şi Vasile Milea.

Ora 9.30: Ministrul Vasile Milea intră în cabinetul lui Corneliu Pârcălăbescu – şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice. După 5-10 minute, Milea este găsit împuşcat în inimă. Moare în Salvarea care îl ducea la Spitalul Elias.

Ora 10.00: Generalul Victor Stănculescu este numit de Nicolae Ceauşescu ministru al apărării naţionale.

Ora 10.10: La posturile de radio se anunţă, prin decret prezidenţial, Stare de Necesitate pe întreg teritoriul României.

Ora 10.20: La radio se anunţă că general-colonel Vasile Milea a fost trădător şi s-a sinucis.

Orele 10.00 – 11.00: în Piaţa Palatului ajung coloane de muncitori din Militari, Pipera, 23 August, Griviţa, Berceni. în fata sediului Comitetului Central sunt peste 100.000 de oameni. Se scandează lozinci anticeauşiste.

Ora 11.30: Nicolae Ceauşescu încearcă să vorbească mulţimii de la balconul Comitetului Central. Este huiduit şi se retrage.

Ora 12.00: Pe acoperişul Comitetului Central aterizează un elicopter condus de Vasile Maluţan.

Ora 12.09: Nicolae Ceauşescu, protejat de gărzile din Direcţia a V-a şi însoţit de Elena Ceauşescu, Manea Mănescu şi Emil Bobu, decolează cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central.

  

Dictatura lui Ceauşescu luase sfârşit.  

Începea lupta pentru succesiune care avea să fie câştigată rapid de Ion Iliescu şi comuniştii reformatori aserviţi Moscovei: LOVITURA DE STAT.

Dan Badea, Evenimentul Zilei

Documente inedite: Toate actele de deces ale soţilor Ceauşescu

ceausescu-10
Până la sfârşitul anului trecut nu exista niciun document legal care să ateste că în cimitirul Ghencea au fost înmormântate cadavrele soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu.

În noiembrie 2008, după ce a fost obligat irevocabil de instanţă să dovedească faptul că în Ghencea civil se află locurile de veci ale celor doi Ceauşeşti, Ministerul Apărării a prezentat petenţilor (Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean) dovezile care constau în două declaraţii olografe de martor, semnate de general Mugurel Florescu şi col. Trifan Matenciuc.
Reconstituirea episodului împuşcării soţilor Ceauşescu
Reconstituirea episodului împuşcării soţilor Ceauşescu
Pe baza acestor probe, Administraţia cimitirelor a concesionat familiei parcelele pe care se află cele două morminte în care se presupune că sunt înmormântaţi dictatorii Ceauşescu. După concesionare, Valentin Ceauşescu nu a reuşit să obţină totuşi aprobare pentru deshumarea celor două cadavre.

Procesul a scos însă în evidenţă documentele care au acoperit, scriptic, decesul celor doi, unele dintre ele fiind ascunse vreme de aproape un deceniu, altele fiind apoi de negăsit fie pentru Administraţia Cimitirelor, fie pentru Ministerul Apărării.

Prezint mai jos toate aceste acte referitoare la Elena şi Nicolae Ceauşescu.

elena iliescu

Este vorba despre: Procesul verbal de constatare a morţii soţilor Ceauşescu din 25 dec. 1989, Certificatul medical constatator al morţii, Actul de deces, Certificatul de deces şi Adeverinţa de înhumare depusă la Administraţia Cimiterelor. Deşi originale, documentele sunt…lovite de nulitate fie datorită unor greşeli flagrante, fie a unor vicii de procedură în întocmirea lor. Astfel, în unele dintre ele, prenumele lui Nicolae Ceauşescu apare scris „Niculae”, locul decesului este trecut în fals „Bucureşti, Sectorul 1”, data de naştere a Elenei Ceauşescu este alta decât cea trecută în Certificatul de Naştere (7 ianuarie 1919), chiar dacă este cea reală, Certificatul medical constatator al morţii a fost semnat de Vladimir Beliş fără ca acesta să vadă cadavrele, iar adeverinţele de înhumare au avut numere de înregistrare care au mai fost alocate ulterior şi altor decedaţi.

Dan Badea 

Iată mai jos, în premieră, toate aceste documente:
 adeverinta_deces

img008

img006
  img009
 
img010
certif deces Nicolae C
certificat deces Elena C
adeverinta inhumare Elena C
adeverinta inhumare Nicolae C