Oligarhul CATARAMĂ: Partidele din România sunt structurile mafiote cel mai bine organizate, iar Parlamentul le asigură protecţia!

Oligarhul român Viorel Cataramă confirmă ceea ce spun eu de ani de zile, anume că partidele politice, indiferent de culoare, sunt structuri de tip mafiot, ba chiar, zice fostul liberal, „structurile mafiote cel mai bine organizate din România„. Mafia politico financiară pe care a demascat-o fostul lider liberal la Realitatea TV (vezi aici), acţionează sub protecţia oferită nemijlocit de PARLAMENTUL ROMÂNIEI, pe care îl defineşte ca fiind un „scut pentru sistemul de devalizare legala a sistemului„, devalizare ce se ridică la 80% din fondurile publice.

Oligarhul român Viorel Cataramă (fragment)
Oligarhul român Viorel Cataramă (fragment)

 

„In acest moment, partidele politice sunt structurile mafiote cel mai bine organizate din Romania. O persoana independenta si capabila nu poate intra in aceste structuri fara sa fie imediat ejectata. Aceste partide au lasat si au perpetuat sistemul de furt din Romania. In acest moment, pana la 80% din banul public a ajuns sa se fureNu avem legislatie care sa stopeze coruptia si imbacsirea institutiilor statului cu oameni care actioneaza la comanda structurilor mafiote care sunt partidele politice” – a spus Viorel CATARAMĂ

Că Parlamentul României este o turmă de infractori, acesta este deja un fapt de notorietate, mafioţii aparându-se unii pe alţii, ca o Camorra crăcănată cu fundul ei uriaş peste toate instituţiile de combatere a crimei organizate din România (Parchet General, Poliţie, SRI, DNA, DIICOT etc.). Declaraţia, fiind una din interiorul sistemului mafiot (Cataramă este unul dintre primii beneficiarii ai acestui tip de structură), este cu atât mai valoroasă, oligarhul ştiind bine ce vorbeşte, că doar el le-a construit „fotoliile” din lemn de trandafir mafioţilor care au adus România la sapă de lemn pentru…export. Marele merit al lui Traian Băsescu este că a sprijinit si încurajat cu toată forţa pe care i-a dat-o Constituţia, instituţiile implicate în combaterea crimei organizate din ţara asta. Dacă şi Dan Voiculescu, unul dintre NAŞII MAFIEI ROMÂNEŞTI, va fi condamnat aşa după cum ar fi normal chiar şi într-o ţară bananieră, atunci acesta va fi semnalul că statul român începe să se scuture de şobolanii ciumaţi care-i ronţăie, de peste două decenii, fundamentul fragilizat deja de Adrian Năstase, George Copos, Sorin Ovidiu Vîntu, Cătălin Voicu, Gigi Becali, Relu Fenechiu, Dan Adamescu, Borbely Laszlo, Dinu Patriciu, Mihai Iacob, Viorel Hrebenciuc, Virgil Măgureanu şi alte câteva zeci de nume sonore din politica, administraţie şi „afaceri interne”.

FELIX, în "general" NABABUL EPOCII DE AUR si al celei CONTEMPORANE, doarme linistit pe moale. Încă...pe moale. Pentru că nu i-a ieşit LOVITURA DE STAT, îl asteaptă însă ani grei de puşcărie, ca pe orice KULMOGUL care ratează, la mustaţă, gâtul victimei!
FELIX, în „general” NABABUL EPOCII DE AUR si al celei CONTEMPORANE, doarme nelinistit pe moale. Încă…pe moale. Pentru că nu i-a ieşit LOVITURA DE STAT, îl asteaptă ani grei de puşcărie, ca pe orice KULMOGUL care ratează, la mustaţă, gâtul victimei!

Dacă turnătorul cu gingiile vinete şi cu o armată de şantajişti descreieraţi ascunşi în prohab, specializat în lovituri de stat, care şi-a facut averea pe spinarea fostei Securitaţi şi pe banii românilor, va fi trimis să joace table cu SOV sau Adrian Năstase, sau „să stea capră” la vreun la vreun şef de celulă de la Jilava, atunci suntem salvaţi.

O sa-si ia cu el, in arest, haita de şantajişti de la Antena3 condusă de Gîdea? THAT IS THE QUESTION!
O sa-si ia cu el, in arest, haita de şantajişti de la Antena3 condusă de Gîdea? THAT IS THE QUESTION!

 

tradatorul+voiculescu.jpg
AGITATOR , HOŢ dovedit, TURNĂTOR ORDINAR dovedit!PUŞCĂRIE SCRIE PE EL!!!

Altfel, va trebui să închidem ţara asta, pentru deratizare şi să introducem pedeapsa cu moartea pentru furt. După primele 10 execuţii publice sunt sigur că nu va mai fura nimeni nici măcar un scaun cu trei picioare de-al lui Cataramă! Altă soluţie nu cred că există. Este inadmisibil ca nişte boschetari ce-şi spun „parlamentari” să fie deasupra legilor pe care tot ei le fac.

Dan Badea

Odiseea Crescent: Instrucţiuni minime de utilizare a Arhivei Operative A ICE DUNAREA

ANUNŢ pentru TOŢI cei care s-au aruncat precum orbeţii pe „Arhiva OPERATIVĂ a ICE DUNĂREA”, sperând că vor da, acolo, de urmele salivei otrăvite a VARANULUI.

FELIX, în "general" NABABUL EPOCII DE AUR si al celei CONTEMPORANE, doarme linistit pe moale. Încă...pe moale. Pentru că nu i-a ieşit LOVITURA DE STAT, îl asteaptă însă ani grei de puşcărie, ca pe orice KULMOGUL care ratează, la mustaţă, gâtul victimei!
FELIX, în „general” NABABUL EPOCII DE AUR si al celei CONTEMPORANE, doarme linistit pe moale. Încă…pe moale. Pentru că nu i-a ieşit LOVITURA DE STAT, îl asteaptă însă ani grei de puşcărie, ca pe orice KULMOGUL care ratează, la mustaţă, gâtul victimei!

Tot ce trebuie să ştie salariaţii diverselor trusturi de presă, trimişi de şefii lor să scoată „urme”, „dovezi” etc. ale relaţiei speciale cu Dan Voiculescu, O RELAŢIE DEMONSTRATĂ DEJA DE MINE, este că, înainte ca SIE să predea arhiva la CNSAS, unul dintre generalii lui Dan Voiculescu (voi chiar credeţi că FELIX a fost un doar un turnător ordinar al Securităţii, el care dicuta de pe poziţii de şef cu şefii ICE DUNĂREA?!), anume CONSTANTIN ROTARU a devenit prim-adjunct al directorului SIE, deci cu acces la ARHIVA OPERATIVĂ aflată acum într-o formă care, sunt convins, este curăţată de orice urmă care ar duce la şeful şefului operativ al SIE (adică la Dan Voiculescu). Eu cred că acest personaj împreună – probabil – cu şeful său direct, ex-Directorul SIE de atunci, Constantin Harnagea (un alt invitat permanent al Antenelor lui Dan Voiculescu), a îndepărtat, din motive pe care doar le bănuiesc ŞI CARE POT FI CHIAR LEGALE, toate documentele cere ar fi dus la GRADUL de implicare directă a lui Dan Voiculescu în organigrama ICE DUNĂREA.

Constantin ROTARU, fost director adjunct al ICE Dunărea pînă în 1990, transferat ulterior în SIE unde a activat la vedere până în 1993, iar apoi, în perioada 1994-1998, a făcut, CHIPURILE!!!, o pauză în activitatea de ofiţer ACTIV pentru a pune pe roate, în calitatea de DIRECTOR GENERAL, TRUSTUL media INTACT al securistului DAN VOICULESCU (trust care avea să devină cea mai mare nenorocire pentru mass-media româneşti, atentând, prin angajaţii Antena3, la securitatea naţională a României şi la instituţiile fundamentale ale statului român, în mod deosebit la instituţia Preşedintelui), urmând ca în 1998 SĂ REVINĂ ÎN SIE şi, la scurtă vreme, SĂ FIE AVANSAT LA GRADUL DE GENERAL şi să fie numit PRIM-ADJUNCT AL DIRECTORULUI SIE, Cătălin HARNAGEA (fost plasator de bilete la Teatrul Naţional), unul dintre cele mai sinistre personaje care au condus SIE în ultima sută de ani, la fel cum, la SRI, avea să funcţioneze ca DIRECTOR, inginerul constructor Costin GEORGESCU.

rotaru1-e1392065452296
Prin urmare, cel care a pus pe roate TRUSTUL mass media al lui DAN VOICULESCU, ce avea să fie folosit pentru şantaj, trafic de influenţă, preluări de active de la stat, lovituri de stat etc. etc. lucrase ca adjunct la ICE DUNĂREA (UNITATEA MILITARĂ cu indicativ UM 0107, încadrată cu ofiţeri şi subofiţeri activi de Securitate, acoperită ca o firmă românească de comerţ exterior) a avut acces la ARHIVA OPERATIVĂ A ICE DUNĂREA, înainte ca ea să ajungă la CNSAS.
De asemenea, fostii parteneri de afaceri ai lui Voiculescu, din cadrul ICE Dunărea (de genul unui Dumitru Theodoru etc) au trecut ÎN IMPERIUL GRIVCO.Eu însumi, ca ZIARIST, am primit de la Cătălin HARNAGEA (în anul 2000, pe când lucram la Evenimentul ZILEI), via CORNEL NISTORESCU, un document secret din ARHIVA OPERATIVĂ A ICE DUNĂREA – s-a făcut un troc, eu fiind obligat să renunţ la publicarea unui text compromiţător despre generalul Constantin ROTARU, EI oferindu-mi la schimb UN DOCUMENT SUSTRAS cu aprobarea DIRECTORULUI Harnagea, desigur, DIN ACEA ARHIVĂ – ceea ce înseamnă că ARHIVA ajunsă astăzi la CNSAS nu mai este VIRGINĂ.
documentul primit de la HARNAGEA, ca să stopez, la schimb, o dezvaluire despre Constantin Rotaru. Deciyia a fost a mr. Cornel Nistorescu
Documentul primit de la HARNAGEA, ca să stopez, la schimb, o dezvaluire despre Constantin Rotaru. Decizia a fost a mr. Cornel Nistorescu.

În aceste condiţii, cine ÎŞI IMAGINEAZĂ că poate da, ACOLO, IN ARHIVA AJUNSĂ LA CNSAS, peste un oarecare GENERAL DE SECURITATE numit DAN VOICULESCU, cadru activ al CIE, comandantul acoperit al CRESCENT – firma favorizată în toate contractele externe de către SECURITATE şi înfiinţată, ATENŢIE!, în acelaşi an cu ICE DUNĂREA, SE ÎNŞEALĂ.

FRAIERILOR de ziarişti, care suntem noi FRAIERI – vorba ciobanului garat la stâna cu gratii,

CONFORM DOCUMENTELOR la care avem acces, multi-miliardarul de azi, DAN VOICULESCU (zis FELIX, zis VARANUL, zis PUŞCĂRIABILUL, zis INFRACTORUL CONDAMNAt DEJA DE O INSTANŢĂ LA CINCI ANI DE PUŞCĂRIE CU EXECUTARE – DĂ DOAMNE SĂ-L VĂD LEGAT PE CEL CARE A DISTRUS PRESA ROMÂNĂ POST-DECEMBRISTĂ) n-a fost decât un amărât de turnător ordinar al Securităţii (cred că până şi lui, săracul!, i-e ruşine să accepte acest statut înjositor!!!, dar n-are ce face, altfel dă de DRACU!) chiar dacă era tratat de Ceausescu însuşi, de Aristotel Stamatoiu – şeful CIE, sau de şefii ICE DUNĂREA (ultimul fiind col C. Gavril), inclusiv de şefii UM 0107/AVS (unitatea CIE care răspundea direct în faţa lui POSTELNICU de operaţiunile AVS făcute prin ICE Dunărea, unitate condusă de Stelian Octavian Andronic, iar apoi de Constantin Anghelache – UN COLONEL acoperit pe la RAPID) ca un partener de bază în relaţia import ALUMINĂ sau NESS şi export CIMENT, UREE, FIER BETON, OŢEL DE DIFERITE phi-CALIBRE etc etc.

Problema ARHIVEI OPERATIVE A ICE DUNĂREA, e o problemă mult mai delicată decât cea a ARHIVEI COMERCIALE, IAR EA NU POATE FI CONSULTATĂ DE ZIARIŞTI CARE LUCREAZĂ AZI ÎNTR-O PRESĂ CONTROLATĂ EXCLUSIV DE MAFIA ROMÂNEASCĂ (poate cu excepţia jurnalistilor lui Bobby Paunescu de a B1TV, deşi deţin un document din care rezultă că Dan Voiculescu – CRESCENT A FOST SPRIJINIT SĂ FACĂ BANI INCLUSIV DE TATĂL LUI Bobby, George Constantin Păunescu, fost director în MECECEI, iar asta nu l-a impiedicat pe FELIX-CRESCENT sa-l atace pe GC Paunescu)

Recomand, aşadar, „jurnaliştilor” de seră, care habar n-au ce e aia „aport valutar”, care e diferenţa dintre Crescent şi Dunarea, cine era Edgington si cine Sanbar, ce grad avea Dan Voiculescu în 1982 şi ce grad are el astăzi, în casa lui în care întorci autocamionul, cum a preluat el Crescent Commercial Marittime Ltd Cypru, cum a golit-o de active, cum i-a preluat pe „colegii” de la UM 0107, cum si-a creat apoi imperiul GRIVCO în subteranele căruia avea să pună la capăt lovituri de stat, în fine, cum si de ce isi va petrece niste ani la puscărie dacă nu va reuşi să-i cumpere pe judecători aşa cum a cuumpărat-o pe jigodia (judecătoarea Diana Pasăre) care m-a condamnat pe mine, cu mulţi ani în urmă că l-am numit, pe bună dreptate, „afacerist” şi „UN NABAB AL EPOCII DE AUR”,

să citească mai întâi următoarele materiale scrise de un ŞOMER CARE SI-A CHELTUIT 25 DE ANI DIN VIATA CA SA PRIMEASCĂ, ÎN SCHIMB, PUMNI ÎN CAP DE LA BORFAŞII CARE ŞI-AU PUS LABELE SPURCATE PE PRESA ROMÂNEASCĂ şi au adus-o în situaţia în care orice papagal obraznic, şantajist, sau de-a dreptul idiot, sta lipit de burta televizorului cât e ziua de neagră şi noaptea de albă, slujbaşi care, în proporţie de 95%, sunt complet dezinformaţi şi dezinformează la foc automat populaţia, anuntând că, ÎN SFÂRŞIT şi în PREMIERĂ, aflăm „adevărul” despre ICE Dunărea şi SECURITATE dezvăluind cum îi vindeau securiştii răi pe românii buni, ce preturi se percepeau per capita etc etc., informaţii care sunt mai vechi chiar şi decât racolarea lui Pacepa de către KGB, cum ar spune regretatul Mihai Pelin:

http://www.danbadea.net/2013/11/11/in-1990-crescent-a-inghitit-dunarea-iar-conturile-lui-ceausescu-sunt-de-fapt-conturile-lui-dan-voiculescu-si-ale-sie/

http://www.danbadea.net/2010/09/16/odiseea-crescent-1-cum-am-fost-condamnat-de-o-judecatoare-corupta-pentru-ca-l-am-numit-afacerist-pe-turnatorul-dan-voiculescu/

http://www.danbadea.net/2010/09/19/odiseea-crescent-2-firma-arabului-fouad-sanbar-proprietatea-lui-dan-voiculescu/

http://www.danbadea.net/2011/03/10/odiseea-crescent-3-dan-voiculescu-a-mostenit-una-dintre-cele-mai-eficiente-masini-de-facut-bani-a-lui-ceausescu/

http://www.danbadea.net/2013/03/18/reteaua-de-firme-si-coactionarii-lui-dan-voiculescu-crescent-din-anul-2001-ulterior-crescent-cipru-avea-sa-dispara-din-majoritatea-acestor-societati-maurul-isi-facuse-datoria/

http://www.danbadea.net/2010/02/09/epopeea-crescent-i/

http://www.danbadea.net/2013/03/22/dan-voiculescu-in-careul-de-asi-ai-lui-vasile-blaga/

http://www.danbadea.net/2013/03/10/averea-dracului-ice-dunarea-firma-acoperita-a-securitatii-iii/

http://www.danbadea.net/2013/03/09/averea-dracului-afaceri-si-comisioane-confidentiale-prin-firmele-securitatii-ii/

http://www.danbadea.net/2009/09/23/autodenunt-barter-intre-seful-sie-si-seful-evz-la-ordinul-cotrocenilor-ti-l-dau-pe-dan-voiculescu-mi-l-dai-pe-generalul-constantin-rotaru/

Anexez aici câteva documente inedite:
1. Biografia oficiala (postată PENTRU SCURT TIMP pe site-ul SIE) a lui Constantin Rotaru, fostul adjunct la ICE Dunărea, apoi director general la Intact, iar apoi revenit la SIE şi numit prim-adjunct al Directorului Harnagea (oameni folositi de Dan Voiculescu), document şters rapid de pe site-ul SIE, atunci când băieţii au înţeles ce gafă făcuseră deconspirând, cred eu, implicarea lui Rotaru (astăzi un prosper om de afaceri) într-o operaţiune ce avea să se dovedească a fi UMEDĂ pentru PRESA ROMÂNĂ,
2. Un document (Notă privind realizarea unei operaţiuni de export-import în compensaţie cu Crescent Cipru – 4 pag.) semnat, printre alţii şi de George Constantin Paunescu, Director al secţiei Export-Import I din cadrul MECECEI – document ce arată că Voiculescu a fost ajutat să prospere de tot ce mişca în ţara asta, „râul” (Dunărea), „ramul” (Securitatea – braţul înarmat al PCR)

etc…
20.01.09 059 PAUNESCU 1
20.01.09 060 PAUNESCU 2
20.01.09 061PAUNESCU 3
20.01.09 062 PAUNESCU 41

3. Coperta volumului Averea presedintelui-Conturile Ceausescu, in care am dezvaluit modul in care s-au derulat si motivele care au dus la blocarea cercetarilor privind conturile fostei Securitati, precum si principalii beneficiari ai relatiei cu fosta Securitate, cel mai important fiind Dan Voiculescu.

Averea Presedintelui
Restul documentelor se gasesc în materialele ale caror link-uri le-am indicat deja mai sus.

Succes, copii! 

Dan Badea

Vladimir Putin este noul Osama bin LADEN al omenirii, cu mentiunea ca el nu actioneaza clandestin, ci oficial, prin terorism de stat!

Ocuparea Peninsulei CRIMEEA, de către trupele ruse este un act clar de terorism de stat, ascuns sub aşa-zisul referendum la care au participat ruşii care sunt urmaşii beţivanilor aduşi de Stalin în peninsulă, după 1944, cand i-au stramutat de acolo în Siberia, pe tătarii ce constituiau populatia băştinaşă, tatari ce făcuseră parte, pe vremuri din Hanatul Crimeii.

Să nu uităm niciodată că în 1571, tătarii crimeeni (urmaşii mongolilor) au atacat şi incendiat Moscova! Păcat că n-au ras-o de pe faţa pământului!

Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Cecenia si acum Crimeea sunt exemple concrete de TERORISM DE STAT comis de RUSIA.

crimeea

NOUL OSAMA bin LADEN
Vladimir PUTIN, NOUL OSAMA bin LADEN, mulţumindu-le ofiţerilor de informaţii (FSB) ruşi

 

RUSIA A DEVENIT, ASTFEL, UN STAT TERORIST!

Sigur, Rusia a fost dintotdeauna un stat imperialist şi a fost uşor pentru silovikii lui Putin, însetaţi de sânge, să treacă pragul terorismului.  Un pas uşor pentru ei, un pas criminal pentru umanitate.

Referendumul facut astăzi 16 martie 2014 în Crimeea pentru stabilirea alipirii peninsulei la Rusia, la care a participat exclusiv populaţia alogena (rusă), adusă de Stalin pentru a popula peninsula în anii 40-50, este o forma penibilă, ascunsa sub masca democratiei, de ocupaţie fortata a acestui teritoriu. Aceasta pentru ca referendumul s-a facut dupa ce peste 20.000 de soldati rusi au patruns pe teritoriul peninsulei ce apartine Ucrainei. România şi Occidentul, nu recunosc si nu vor recunoaste aceasta noua anexare teritorială ilegală comisă de ruşi.

Iată poziţia oficială a Preşedinţiei României, exprimată astăzi printr-un comunicat de presă.

România consideră ilegal referendumul în curs de desfășurare în Crimeea și nu va recunoaște rezultatele acestuia în condițiile în care Curtea Constituţională a Ucrainei a declarat neconstituţională organizarea referendumului privind separarea Peninsulei Crimeea de Ucraina, iar preşedintele interimar al Ucrainei, domnul Oleksandr Turcinov, a semnat decretul de anulare a declarației de independență a acesteia. 
Totodată, un scrutin organizat sub amenințarea ocupației militare nu poate întruni normele unui proces democratic care să poată fi recunoscut și legitimat de comunitatea internațională. Rezultatul previzibil și lipsit de fundament legal al actualului referendum îl reprezintă «anexarea» Crimeei. Solicităm Federației Ruse să acționeze în relația cu Ucraina în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile de drept internațional, inclusiv prin prevederile Memorandumului de la Budapesta.

Susţinem independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi sprijinim reglementarea crizei pe cale diplomatică.” Departamentul de Comunicare Publică, 16 Martie 2014

 

Vona Gabor, un neo-nazist ungur bântuie liber prin Ungaria lui Horthy si profanează sinagogi

Neo-nazistul Vona GABOR
Neo-nazistul Vona GABOR

Neo-nazistul Vona Gabor, liderul partidului extremist antisemit Jobbik, a susţinut, ieri, in oraşul ungar Esztergom, situat în nordul ţării, o întrunire într-o fostă sinagogă, trecând cu bocancii lui Hitler peste protestele cetăţenilor de religie mozaică din localitate.

Gabor este un pericol pentru securitatea naţională a oricărui stat european, cu excepţia Ungariei, el reaprinzând ura faţă de evrei, ură care a atins apogeul prin Holocaustul declanşat de Hitler şi naziştii pe care-i moşteneşte extremistul de azi, încurajat de parlamentul ungar si de FIDESZul lui „Viktator” Orban!

Din păcate, haita de unguri extremişti şi-a deschis şi în România, ilegal, opt filiale care trebuie urmarite cu cea mai mare atenţie de autorităţi şi toţi adepţii pedepsiţi conform legilor româneşti!

Vona Gabor, în poziţia regulamentară a oricărui individ cu probleme psihice
Extremistul Vona Gabor, în poziţia regulamentară a oricărui individ cu probleme psihice
Supravieţuituitori ai Holocaustului (Lagărul din Buchenwald)
Supravieţuitori ai Holocaustului (Lagărul din Buchenwald)

Atenţie la ungurii extremişti, pentru că ei, la fel ca nebunul care a spanzurat papuşa de cârpă reprezentându-l pe Avram Iancu, pot naşte prozeliţi într-o Românie în care Prostia cuprinde, sub mantia ei, după rezultatul ultimelor alegeri, peste 70% din populaţie!

Dan Badea

Iată o ştire cuprinzătoare despre acest fenomen specific ungurilor lui Horthy, apărută in urma cu cateva minute pe ziare.com:

Pericolul extremismului, la granitele Romaniei – reuniune antisemita in sinagoga

Vona Gabor, liderul partidului de extrema dreapta din Ungaria – Jobbik, a fost inconjurat de manifestanti, vineri, la intrarea intr-o fosta sinagoga din orasul maghiar Esztergom, unde acesta a organizat o reuniune a partidului sau.

Cunoscut pentru manifestarile sale antisemite, Vona Gabor se afla in campanie electorala pentru alegerile din aceasta primavara din Ungaria, iar gestul sau a fost interpretat ca fiind unul provocator de catre comunitatea evreiasca.

Peste 100 de protestatari s-au strans in fata lacasului de cult mozaic, indignati de decizia liderului Jobbik de a organiza in fosta sinagoga o reuniune a formatiunii nationaliste pe care o conduce, relateaza BBC.

Manifestantii au purtat in maini lumanari aprinse in memoria victimelor Holocaustului, iar unii dintre ei si-au prins in piept steaua galbena, considerand insultatoare prezenta liderului extremist in cladirea care in prezent este centru cultural. Demonstrantii au facut chiar un lant uman, menit sa ii opreasca pe membrii Jobbik sa intre inauntru, insa ei au fost imprastiati de fortele de politie.

„Este o perversitate gestul Jobbik de a organiza acest forum intr-o fosta sinagoga”, a declarat liderul protestatarilor, Agnes Drelyo.

In replica, Vona Gabor le-a spus sustinatorilor sai, dintre care o parte l-au intampinat cu salutul nazist, ca „nu are de ce sa se rusineze”.

„Suntem partid legal si am strans un milion de voturi in 2010, avem aceleasi drepturi ca oricine altcineva de a organiza aici un eveniment”, a declarat Vona Gabor (foto) in timpul intalnirii care s-a tinut totusi in cladire.

Primarul localitatii a declarat ca i-a cerut liderului Jobbik sa organizeze forumul in alta parte, dar a precizat ca nu are autoritatea de a bloca acest partid sa desfasoare activitati in fosta sinagoga.

Circa 500 de evrei au fost deportati din Esztergom in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, localitatea fiind situata la circa 50 de kilometri nord de Budapesta. Cei mai multi dintre ei au murit in lagare de concentrare in 1944.

Spaima Europei

Jobbik a devenit in 2010 cel de-al treilea partid din Ungaria, castigand 16% din voturi. Liderul parlamentarilor Jobbik, Marton Gyongyosi, a starnit un val de indignare in urma cu doi ani cand a declarat ca oficialii unguri care au origine evreiasca trebuie inlaturati din functii, deoarece reprezinta „un risc national de securitate”.

La randul sau, Vona Gabor este privit cu foarte multa ostilitate de catre cancelariile oocidentale. De curand, ministrului de Interne britanic i s-a cerut sa i se interzica intrarea in tara.

Liderul extremistilor maghiari Jobbik, in campanie la Londra – britanicii vor sa-i refuze accesul in tara

Incidentul de vineri se incadreaza intr-o serie mai lunga de actiuni care au starnit ingrijorarea comunitatii evreiesti si nu numai. Recent, ambasadorul Ungariei la Tel Aviv, Andor Nagy, a fost convocat la Ministerul israelian de Externe atragandu-i-se atentia asupra ascensiunii antisemitismului in Ungaria.

Intre timp, insa, Jobbik se intareste si se extinde in tarile vecine, inclusiv in Romania, unde are deja 8 filiale, in Satu Mare, Mures, Salaj, Bihor, Miercurea-Ciuc, Sfantu-Gheorghe, Odorheiu-Secuiesc si Cluj, cu toate ca nu exista o baza legala.

Aurel Vainer: Nu inteleg pe ce baza legala isi creeaza Jobbik filiale in Romania – Interviu

De asemenea, Jobbik a reusit sa patrunda cu cateva filiale si pe teritoriul Serbiei, Slovaciei si Ucrainei, iar organizatia de baza a partidului a decis, recent, marirea numarului membrilor cu drept decizional de la 60 la 65, cooptand cate un membru din Ucraina, Slovacia, Serbia si doi din Romania.

Doi cetateni romani, cooptati de Jobbik in congresul Ungariei Mari

Camelia Badea  – Material preluat de pe ziare.com

CAZUL TROSCA: Și totuși…avem eroi!!!

24DECEMBRIE 1989: Capul unui USLAȘ (sublocotenent post-mortem ION MUICARU și nu al lui Gheorghe Trosca, așa cum s-a crezut - conform informațiilor furnizate de colegii acestora din fosta USLA), tăiat și ”expus” pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri
24DECEMBRIE 1989: Capul unui USLAȘ (sublocotenent post-mortem ION MUICARU și nu al lui Gheorghe Trosca, așa cum s-a crezut – conform informațiilor furnizate de colegii acestora din fosta USLA), tăiat și ”expus” pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri

896DSC_1

694DSC_2 foto2
Pe 20 decembrie 2012, Serviciul Român de Informații a dezvelit un monument al eroilor căzuţi în misiunile antiteroriste înainte de 1989, dar şi după. Locul ales pentru monument este chiar acela în care, cu 23 de ani în urmă, au fost măcelăriți la ordinul generalului trădător Nicolae Militaru, opt dintre uslașii chemați în sprijin la sediul central al Ministerului Apărării Naționale din Drumul taberei. Pe noul monumement al eroilor antitero figurează, la loc de cinste colonel (post mortem) Gheorghe Alexandru Trosca, fostul șef al statului major al USLA și ai lui: maior Eugen Trandafir Cotună, şeful serviciului de protecţie apropiată, avansat post-mortem la gradul de lt. colonel și subofiţerii Costache Ion, Muicaru Ion, Neagoe Teodor, Oprea Emil, Surpăteanu Florin-Constantin. Dezvelirea acestui monument, făcută în prezența conducerii SRI, inclusiv a directorului instituției, George Constantin Maior, dar și a rudelor celor uciși este un gest de reparație morală și de recunoștință față de eroii de calibrul lui Trosca.
20 decembrie 2012: Dezvelirea monumentului eroilor antiteroriști
20 decembrie 2012: Dezvelirea monumentului eroilor antiteroriști
monument1 f5
Conducerea SRI: Reculegere in memoria eroilor SRI (foto: www.sri.ro)
Conducerea SRI: Reculegere in memoria eroilor SRI (foto: www.sri.ro)

Dealtfel, respectul pe care s-a dovedit că românii îl au pentru luptătorii antitero este mai presus de orice îndoială, iar prezența noastră, ca partener, în structurile euroatlantice se datorează și profesionalismului desăvârșit, dar și spiritului de sacrificiu, al acestor membri năzdrăvani ai SRI.

Monumentul dezvelit de SRI în memoria luptătorilor antiteroriști, pe 20 decembrie 2012 (foto: roncea.ro)
Monumentul dezvelit de SRI în memoria luptătorilor antiteroriști, pe 20 decembrie 2012 

 

Măcelul și profanarea cadavrelor luptătorilor antiteroriști
Capul unui USLAȘ, tăiat și expus pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri
Capul Sublocotenentului post-mortem ION MUICARU, tăiat și expus pe osia (cu cauciucuri) a unuia dintre TABuri

 

Cazul ”Trosca”, sau cazul ”măcelăririi celor opt uslași din fața MApN” este deja arhicunoscut.
Pe scurt, în noaptea de 23-24 decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru (proaspăt numit  ministru al Apărării Naționale) i-a ordonat colonelului Gheorghe Ardeleanu, șeful USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă) să aducă câteva echipaje de luptători antitero care să scotocească blocurile din jurul sediului central al MApN, de unde s-ar fi tras asupra Ministerului. Colonelul Ardeleanu a chemat astfel, în sprijin, pentru a depista și a anihila elementele ”teroriste”, trei echipaje USLA conduse de șeful de stat major al unnității, locotenent colonelul Gheorghe Alexandru Trosca. Generalul Militaru a insistat chiar, în ordinul pe care i l-a dat lui Ardeleanu, ca uslașii să fie conduși chiar de către Trosca. Una dintre misiunile uslașilor era să ia de pe traseu un reprezentant al FSN, un anume ”Ionescu” (nume real Constantin Isac) și să-l ducă în siguranță la sediul MApN.
lt.col Gheorghe Trosca, ÎMPUȘCAT ÎN CAP DE APROAPE.
lt.col Gheorghe Trosca, ÎMPUȘCAT ÎN CAP DE APROAPE.
În realitate însă, totul a fost o înscenare, uslașii fiind chemați pentru a fi uciși, Trosca fiind ofițerul care, cu câțiva ani mai devreme, pe când lucra la Direcția a IV-a a Securității (Contrainformații militare) descoperise faptul că generalul Militaru era agent GRU.
Pe de altă parte, noua conducere a FSN, care lansase deja în noaptea de 22 decembrie 1989 ideea existenței teroriștilor, care, spunea Iliescu, ”trag din orice poziție”, avea nevoie de o confirmare și ce confirmare mai clară era decât să arăți bizonilor teroriști morți, uciși de armata română aflată sub conducerea unei rețele reactivate a GRU, în fruntea căreia se afla generalul Nicolae Militaru.
Agentul GRU Nicolae Militaru
Agentul GRU Nicolae Militaru
Militaru și Iliescu, școliți la Moscova
Militaru și Iliescu, școliți la Moscova – DOI CRIMINALI NEPEDEPSIȚI
Înainte de a ajunge în fața MApN, pe drum este preluat și reprezentantul FSN, Constantin Isac, iar unul dintre ABI-uri se defectează și rămâne blocat undeva pe lângă Gara de Nord. În drum spre sediul MApN, între colonelul Ion Bleorț, aflat la comandă în sediul USLA și lt.col Trosca are loc următorul dialog, referitor la faptul că asupra sediului Ministerului începuse să se tragă:
Gheorghe Trosca: Permiteţi să raportez.
Ion Bleorț: Da.
Trosca: Transmite prin stație lt. col Vânătă că la MApN a apărut o coloană de şapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari şi două ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului şi s-au oprit acum…
Bleort: Cum, mă?!
Trosca: …asupra Ministerului.
Bleort: Cum au tras?
Trosca:Au tras asupra MANului!
Bleort: Nu se poate!
Trosca: Asta e.
Bleort: Asupra Ministerului, măi?
Trosca: Asupra Ministerului Apărării Naţionale, timp de zece minute, şi acum
s-au oprit.
Bleort: S-au oprit?
Trosca: Da.
Bleort: După ce opriţi în dreptul ultimului tanc, ne comunicaţi nouă, ca să luăm legătura cu Ministerul. (…)
După ce au ajuns acolo unde se stabilise prin stație, asupra celor două ABI-uri s-a declanșat tirul încrucișat de pe mai multe tancuri dispuse în fața aceluiași sediu al MApN. Civilul ”Ionescu” (Constantin Isac), unul dintre supraviețuitori, avea să declare ulterior: „Ni s-a spus să ne oprim în faţa unui tanc cu luminile stinse. Asta însemna că exista comunicare între USLA şi MApN şi, de asemenea, cu tancul. După aceea mi s-a transmis să mă dau jos, să o iau pe lângă tancul din faţă şi să intru în minister, iar ei să-şi continue misiunea. Nu am apucat să mai cobor, pentru că ei au tras o rafală dintr-un blindat din stânga noastră. Au fost răniţi luptătorii USLA de pe bancheta din spate. Unul a fost lovit în umăr, iar altul în maxilar (…)
Civilul ”Ionescu”, alias Constantin Isac
Civilul ”Ionescu”, alias Constantin Isac
Am comunicat că se trage şi că avem doi răniţi. Ne-au comunicat că tancul ne va da trei semnale luminoase, după care ne va conduce. Am primit semnalele şi am făcut şi noi trei semnale. În loc să plecăm, am intrat din nou sub rafala tancului din stânga„.

Au fost măcelăriți, astfel, opt uslași, iar patru au supraviețuit.Cei uciși au fost: Lt.col. Gheorghe Alexandru Trosca, şeful statului major al USLA, avansat colonel post-mortem;Maior Eugen Trandafir Cotună, şeful serviciului de protecţie apropiată, avansat post-mortem la gradul de lt. colonel; subofiţerii Andrei Ştefan, Costache Ion, Muicaru Ion, Neagoe Teodor,Oprea Emil, Surpăteanu Florin-Constantin. Au supraviețuit măcelului, fiind grav răniți, uslașii lt. Ștefan Șoldea, lt. maj. Romulus Gârz, Ionel Pădureanu și Petre Găinescu.
Măcelul a fost însă atât de barbar încât e greu de admis că românii au fost capabili de așa ceva. Într-un documentar realizat pentru TVR1 de Cornel Mihalache s-a afirmat că după ce carnagiul luase sfârșit, cineva din interiorul MApN a sărit gardul, s-a apropiat de Trosca aflat pe caldarâm în stare de agonie și l-a împușcat de aproape în cap. Cele două ABI-uri au fost întoarse cu fața spre Minister, ca și când veniseră să tragă asupra acestuia, iar pe ele s-a scris cu cretă cuvântul TERORIȘTI.
ABI-urile uslașilor, frumos aranjate (de diversioniștii lui EMIL STRĂINU) cu fața spre sediul MApN
ABI-urile uslașilor, frumos aranjate (de diversioniștii lui EMIL STRĂINU) cu fața spre sediul MApN

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
Cadavrele uslașilor au fost lăsate apoi în fața Ministerului, pe asfalt, așa cum le surprinsese moartea, ca dovadă a existenței teroriștilor.
Așa arătau cei mai curajoși dintre noi, uciși la comanda unui trădator:
USLAȘ UCIS
Luptător USLA, ucis
USLAȘ UCIS
Luptător USLA, ucis
USLAȘ UCIS ( rupt în două de șenila unui tanc al Armatei române aflate sub conducerea agenților GRU)
USLAȘ UCIS ( rupt în două de șenila unui tanc al Armatei române aflate sub conducerea agenților GRU)

 

uslași uciși, cu mâinile îndreptate parca spre dușmanul ascuns în clădirea MApN
USLAși uciși, cu mâinile îndreptate parca spre dușmanul ascuns în clădirea MApN 
uslași români uciși de militari români comandați de trădători rămași nepedepsiți de JUSTIȚIA ROMÂNĂ
uslași români uciși de militari români comandați de trădători rămași nepedepsiți de JUSTIȚIA ROMÂNĂ 

mapn11 f19

mapn13 f20

mapn15 f21

mapn17 F22

4 F23

F24
O maimuță pe două picioare, aplecată asupra unuia dintre eroii de la USLA, scuipă trupul fără viață al EROULUI ROMÂN! Nu se știe cine e maimuța, dar e posibil să facă parte dintre revoluționarii care zbiară după bani în Piața Universității!
Corpurile lor au fost profanate, luptătorul Ion Muicaru (până acum s-a crezut că era vorta de lt-col Gheorghe Trosca) a fost decapitat iar capul său a fost așezat pe cauciucul unuia dintre ABI-uri, unde a rămas mai mult de 24 de ore. Cineva i-a pus o țigară în gură, iar alții au scuipat și urinat pe celelalte cadavre.
1 f8

Și mai există un fapt pe care nu l-a lămurit nimeni până acum: Care a fost rolul actualului general Emil Străinu în măcelul de la MApN?!În documentarul prezentat de Cornel Mihalache pe TVR 1 apare un individ în uniformă de căpitan de armată care explică pentru o echipă de televiziune cum Trosca are veston de maior în timp ce mantaua era de locotenent colonel.

Căpitanul EMIL STRĂINU (viitor GENERAL) arată TERORIȘTI la televizor! Nimeni nu l-a tras la răspundere până astăzi!!! Ar cam fi timpul să explice cine l-a trimis în misiunea diversionistă de manipulare a populației care trebuia să creadă că există teroriști. ILIESCU l-a răsplătit pe STRĂINU. Colegii lui TROSCA ce așteaptă???
Căpitanul EMIL STRĂINU (viitor GENERAL) arată TERORIȘTI la televizor! Nimeni nu l-a tras la răspundere până astăzi!!! Ar cam fi timpul să explice cine l-a trimis în misiunea diversionistă de manipulare a populației care trebuia să creadă că există teroriști. ILIESCU l-a răsplătit pe STRĂINU. Colegii lui TROSCA ce așteaptă???

Individul tot insista să se filmeze totul și s-a liniștit doar când a aflat că înregistrarea va ajunge la Televiziune. Iată transcrierea intervenției acestuia în documentarul lui Mihalache (”Terorist, Erou martir”):

Cpt. MApN: Vino incoa, ca are tricolorul la mana, uite.        
Voce: Domnu capitan, dar asta e securist roman, nu?
Cpt MApN: Nu toți domle, nu știm deocamdata! Nu i-am identificat. Hai stați la mașină. Filmeaza! pe un ton autoritar). Uite, maior (arata epoletul lui Trosca)….Filmezi mă? Filmezi?…si aici e locotenent colonel. Ai filmat mă? (vocea căpitanului e extrem de autoritară)
Voce din off: Șeful statului major de la USLA?
Cpt MApN: Da!
Cpt MApN (câteva momente mai târziu)…Eu am vrut sa va intreb, voi ce faceți cu caseta aia? Unde ajunge?
Raspuns: La Televiziune ajunge!…
Misteriosul căpitan MApN era pe deplin satisfăcut că, astfel, prin imaginile transmise, lumea va afla, în sfârșit cum arătau teroriștii de la…USLA. Cum s-a văzut, el știa cine era cel care avea manta de lt.col și veston de maior, adică știa că e vorba despre Gheorghe Trosca.
Căpitanul EMIL STRĂINU (1989) - viitor GENERAL și specialist în OZN
Căpitanul EMIL STRĂINU (1989) – viitor GENERAL și specialist în OZN

 

GENERAL EMIL STRĂINU, fostul diversionist din decembrie 1989, recompensat ulterior de rusnacii lui Ilici
AȘA ARATĂ UN DIVERSIONIST RECOMPENSAT: GENERAL EMIL STRĂINU, fostul diversionist din decembrie 1989, recompensat ulterior de rusnacii lui Ilici

Nimeni n-a spus însă, până astăzi, cine era acel căpitan care deși știa bine cine erau cei uciși, sugera că erau teroriști. Ei bine, numele său este Emil Străinu, celebrul autor de romane de ficțiune, specialist în OZN-uri și omuleți verzi, personaj pe care îl cunosc personal (…dar mai drag mi-e adevărul, Emile!) și care astăzi este un brav general al armatei române, arma OZN, sau psihozn, desigur, specialist – așadar – în diversiuni.

Cineva ar trebui să cerceteze care a fost rolul acestuia în diversiunea din fața MApN, chiar dacă între timp fostul căpitan s-a îngrășat enorm și poartă mustață de acoperire.
Ulterior, când din punct de vedere politic puterea fusese câștigată de echipa care organizase diversiunea, s-a recunoscut că uslașii fuseseră victimele unei erori și au fost declarați eroi-martiri ai Revoluției din Decembrie 1989.
Detasamentul_Brigazii_Antiteroriste F 27
Colegii lor de la Brigada Antiteroristă, noua denumire a USLA, care știau de la început despre ce era vorba și care fuseseră și ei la un pas de a fi cu toții măcelăriți pe stadionul Ghencea, la ordinul aceluiași agent rus Militaru, i-au cinstit cum se cuvine, ca pe niște eroi adevărați, le-au trecut numele în cartea de onoare a unității și, în amintirea lor, au decretat ziua de 24 decembrie ca fiind Ziua Luptătorului Antiterorist.
EROII NU AU NEVOIE DE DIPLOME! CEI CARE I-AU UCIS AU FOST RECOMPENSAȚI!
EROII NU AU NEVOIE DE DIPLOME! CEI CARE I-AU UCIS AU FOST RECOMPENSAȚI!
Trosca și ai lui au devenit, astfel, simboluri pentru generațiile de luptători care s-au format la școala Brigăzii Antiteroriste. „Eroii nu au nevoie de „diplome“„ – scrie pe una dintre paginile ultimului unei reviste a SRI, „Intelligence“, sub flacăra unei lumânări care împarte, în două coloane, mari cât ABI-urile în care şi-au găsit moartea, luptătorii măcelăriţi pe pământ românesc la ordinul unui agent străin.
Recunoștința față de eroismul luptătorilor antiteroriști e, acolo, în sufletul și mintea fiecărui coleg de-al acestora, gata oricând, și el, să-și facă datoria față de țară, deși știe că eroismul nu poate fi nici comandat de cineva și nici răsplătit vreodată.
iorga eroism F29

Dan Badea

 

Conflict între clanuri, cu voie de la ABU AL OLA, pentru conducerea comunității musulmane din Cluj

– bărbi smulse și pumni în cap la moscheea din Cluj, pentru controlul banilor rulați prin filiala locală a Ligii Islamice și Culturale dun România; ”VIȚELU’” e pe cai mari – 

Sediul Ligii Islamice și Culturale din Cluj
Sediul Ligii Islamice și Culturale din Cluj

 

Comunitatea musulmană din Cluj se află, de ceva vreme, în centrul unui nou scandal declanșat de lupta pentru putere a unor clanuri rivale inspirate, probabil, de ”primăvara arabă” din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Conflictul izbucnit în Cluj vizează preluarea conducerii comunității musulmane locale aflate, deocamdată, pe mâna ”generalului” palestinian, Iyad Arafat Shehaden – Diab. Este vorba despre o mai veche cunoștință de-a noastră pe care am scos-o din anonimat publicându-i certificatul de botez întru Domnul Isus Hristos și surprinzându-l apoi în moscheea locală unde stătea ghemuit întru Allah, și-și șoptea – probabil –  sfînta rugăciune exact ca un musulman autentic.

Certificatul de botez al palestinianului Iyad Arafat Shehaden - DIAB, un CREȘTIN MUSULMAN  de conjunctură
Certificatul de botez al palestinianului Iyad Arafat Shehaden – DIAB, un CREȘTIN MUSULMAN de conjunctură

Deși fusese creștinat cu acte în regulă, trecând proba botezului, palestinianul din fruntea musulmanilor își conducea turma după Coran, sau cel puțin asta era ideea de bază.

Iyad Diab, musulmanul creștinat
Iyad Arafat Shehaden- Diab, musulmanul creștinat

 

Creștinul IYAD - DIAB, rugându-se întru ”Hristos”, sau recitând trei versuri din El Zorab: ”Arabul în genunchi plecat/ Sărută sângele'nchegat/ Cu ochii'ncremeniți!”...
Creștinul IYAD – DIAB, rugându-se întru ”Hristos”, sau recitând trei versuri din El Zorab: ”Arabul în genunchi plecat/ Sărută sângele’nchegat/ Cu ochii’ncremeniți!”…

Marea ”schismă”: bărbi smulse și ochi  de culoarea prunei coapte

Numai că interesele sale erau și sunt cu totul altele decât bunul mers al activității unei turme de-a lui Allah. Acesta este poate și motivul pentru care, în interiorul ”parohiei” musulmane (termenul e destul de potrivit pentru o struțo-cămilă creștino-musulmană, cum e acest Iyad Diab) a apărut o ”schismă”. A apărut un fel de Martin Luther rebel, tot de origine palestiniană, un anume Abu Abied RAWHY, șmecheraș implicat în afaceri ca orice arab care se respectă și are obligații pentru frățiorii lui ce mână caprele printre stânci sau pietre tocmai bune de aruncat peste ”gardul” cu Israel.

palestinianul ABU ABIED RAWHY, zis VIȚELU' - unul dintre combatanți
palestinianul ABU ABIED RAWHY, zis VIȚELU’ – unul dintre combatanți

Rebelul Rawhy, patron de magazin dar și de restaurant (botezat ”Sahara”) și-a descoperit veleități de lider spiritual, deși are, zic confrații lui, apucături clare de bătăuș de cartier. Dealtfel, i se mai spune și Vițelu’, pentru că dă, probabil, tare cu ”copita”.

Deocamdată, ca adversar al lui Iyad Diab, ”Vițelu’” e liderul unei găști de cartier musulman clujean, grupare din care mai fac parte palestinianul Azam Karim și tunisianul Abdel Aziz. Dacă primul dintre locoteneții lui ”Rawhy”, Karim, face de toate pentru bani, de la reparat clanțe și robineți de closet, la cazat studenți contra unor chirii la negru, fiind însă implicat și în transferuri (sub formă de ”donații”) din patrimoniul comunității musulmane, în cel al unor ONG-uri străine, de unde se lichefiază rapid în bani și dispar ca și când n-ar fi existat, cel de-al doilea, tunisianul Abdel Aziz este vânzător de straie second hand, iar în timpul liber funcționând ca bătăuș amator.

Băieții sunt antrenați, probabil, în Fîșia Gaza și încearcă probabil să se mențină în formă pe maidanul de lângă Dealul Feleacului. Abdel acționează la fel ca și prietenul și conaționalul său Hassine Mohamed Amine, expulzat anul trecut din România pe motive de securitate națională, cei doi având însă la activ numeroase conflicte și dispute cu imami, încăierări a căror finalitate a fost exclusiv fizică, lăsându-se cu ochi vineți și bărbi smulse cu voia lui Allah!

tunisianul Hassine Mohamed Amine
tunisianul Hassine Mohamed Amine

Legături neortodoxe cu Hamas și Frații Musulmani

Că la Cluj se petrec ciudățenii în comunitatea musulmană nu mai este de mult un secret. Legătura unora dintre foștii lideri spirituali ai comunității arabe clujene cu organizații teroriste cum este Hamas sau Frații Musulmani, a fost deja documentată, în trecut, de către autorități. Printre cei care se ocupau de racolarea și înregimentarea unor noi membri pentru/în gruparea HAMAS, îndeosebi din cadrul studenților, a fost și iordanianul Ali Matar, dar și dr. Saker Hamad, un medic chirurg ce studia și ”opera” la ”fără frecvență”. Dr. Saker Hamad a fost vreme de mai mulți ani imamul moscheii din Cluj, el fiind liderul spiritual al filialei clujene a LICR încă de la înființare.

Arabii l-au sensibilizat și convertit la islamism și pe Robert TAMAȘ, fost ”cărător de lăzi” pe la firmele unora dintre ei, ajuns apoi, pentru o vreme, chiar Preşedintele filialei Cluj a Ligii Islamice şi Culturale din România (LICR), vizitat în urmă cu doi ani de procurorii DIICOT, care i-au confiscat laptopul în cadrul unei operațiuni declanșate, conform procurorilor, ”sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului”.

Printr-un comunicat de presă dat pe 20 aprilie 2011, dată la care comunitatea musulmană din Cluj era condusă de Robert Tamaș, DIICOT a informat opinia publică de faptul că ”persoanele cercetate sunt cetăţeni români şi străini, domiciliaţi pe teritoriul României, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor asociaţii şi fundaţii care au ca obiect de activitate promovarea şi perpetuarea culturii şi religiei islamice în mediile comunităţii musulmane din România. Cei în cauză sunt implicaţi în acţiuni cu potenţial de radicalizare şi prozelitism islamic radical, respectiv în susţinerea unor canale de finanţare a acestor activităţi”. Dealtfel, au dezvăluit anchetatorii, ”procurorii D.I.I.C.O.T. au declanşat cercetările urmare a  unei cereri de asistenţă judiciară internaţională formulată de către autorităţile din Germania, privind un cetăţean german de origine egipteană care s-a aflat pe teritoriul României, condamnat în Egipt, în lipsă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru spălare de bani în folosul unei entităţi teroriste de sorginte islamică”. Prin urmare, comunitatea musulmană clujeană trecea atunci printr-o grea încercare.

Unul dintre foștii lideri ai LICR din Cluj, complice la atentatul terorist din 1985, Grozăvești

Nu era pentru prima dată când se confrunta cu o astfel de problemă. Spre exemplu, iordanianul Ali Al Matar a fost cel care i-a racolat pe doi medici stomatologi depistați în Israel ca făcând parte din gruparea Hamas. Ali Matar urmase, până în 1990 cursurile Facultății de Medicină din Cluj și în 1991 a participat la înființarea Asociației Studenților Musulmani din România, o acoperire, dezvăluia presa anilor 2000, ”pentru activitatea organizației Frații Musulmani”. Ulterior, în 1999, asociația devine Liga Islamică și Culturală din România (LICR), un centru de recrutare pentru organizațiile extremiste Hamas și Frații Musulmani. Ali Al Matar, fost lider al musulmanilor clujeni este chiar cel care l-a introdus în România pe teroristul organizației Fraților Musulmani, Atef Saleh Al-Zouabi, cel care a organizat atentatul cu bombă din 1985, din Grozăvești, atentat în care și-au pierdut viața doi ofițeri antiteroriști din cadrul USLA. În anul 2000, Ali Al Matar a fost expulzat din România cu o interdicție de revenire în țara noastră pe o perioadă de 15 ani.

Controlul clanurilor rivale este deținut de ABU AL OLA, actualul președinte al LICR dar și al fundației TAIBA și de fostul președinte FARIZ ALLAQTA

Abu al Ola2j

Astăzi situația din Cluj este una cel puțin hilară. Conflictul dintre clanurile rivale reprezentate de Iyad Diab și Abu Rawhy, a transformat moscheea din strada Hașdeu în ring de box. Una dintre mizele bătăliei pentru controlul comunității musulmane clujene este financiară. E vorba de mulți bani rezultați atât din donațiile benevole ale membrilor comunității, din contribuțiile solicitate de la credincioși sub motive dintre cele mai diverse, din plata pentru pelerinajele musulmane, dar și din fonduri venite din afara țării de la diverse persoane sau organizații. Toți acești bani sunt gestionați de liderul comunității. Conform câtorva membri ai comunității care se mențin neutri în războiul clanurilor musulmane din Cluj, tot ce se întâmplă acolo este dirijat de la conducerea centrală a Ligii Islamice și Culturale din România, asigurată de cunoscuții lideri musulmani Abu Al Ola, actual președinte al Ligii Islamice și Fariz Allaqtta -fostul presedinte al Ligii Islamice din Romania. Abu Al Ola este și președintele fundației TAIBA (Centrul Islamic ISLAMUL AZI), înființate în 1998 pentru a mișca mai ușor banii comunității musulmane. Prin intermediul acestei fundații se organizează și se finanțează principalele activități ale comunității musulmane din România și nu numai, precum pelerinajul de la Mekka, programul specific lunii Ramadan, traducerea și publicarea de cărți și broșuri, editarea revistei Islamul Azi (www.islamulazi.ro), construcția de centre islamice și moschei etc. Aceasta…oficial.

Abu Al Ola și Ion Iliescu la Târgul de Carte
Abu Al Ola și Ion Iliescu la Târgul de Carte

Neoficial, TAIBA are și alte sarcini. Asta face ca, spre exemplu, cum am mai arătat cu altă ocazie, fundaţia TAIBA, care controlează moscheea din Cluj, nu este chiar străină de islamul radical, cel mai recent exemplu fiind al moscheii şi centrului TAIBA din Hamburg, Germania, închis în anul 2010 de autorităţile germane pentru derularea unor activităţi de radicalizare a comunităţii musulmane.

Cine și ai cui sunt păpușarii ”terminatorilor” de bărbi musulmane din Cluj?

Prin urmare, în spatele lui Abu al Ola, sau al TAIBA e posibil să stea altceva, sau altcineva. Uneori poate fi un perete. Alteori o proptea, iar cel  mai adesea, o întreagă rețea de noduri și…semne.

Deocamdată, având în vedere că la Cluj capetele unora, aplecate spre rugăciune, mai întâlnesc câte un pumn bine plasat, sau părți consistente din bărbile altora, desigur, tot credincioși, rămân între degetele lacome ale unuia dintre rivali, conflictul ține deja de autoritățile locale care pot arbitra, dacă tot nu intervin, aceste conflicte. De asemenea, ținând cont de faptul că adversarii sunt oameni de afaceri n-ar strica o privire aruncată asupra acestora, a a afacerilor adică, de către fiscul clujean, informațiile mele fiind că afacerea ”culturală” din Cluj este extrem de profitabilă.

Mai mult, este extrem de ciudat faptul că asociația, sau liga, sau cum se numește forma de asocierea a membrilor comunității musulmane din Cluj, nu beneficiază, similar corelegionarilor dobrogeni, de supervizarea şi sprijinul singurei autorități musulmane din România, conform legii române, anume Muftiatul Cultului Musulman în România, ieșind astfel din rețeaua extrem de alunecoasă și fierbinte a unor relații ce duc obligatoriu în zone conflictuale deschise.

Muftiul Murat Iusuf, la cina tradiţională de iftar (Ramadan) organizată de Muftiatul cultului musulman din România (5 octombrie 2007).
Muftiul Murat Iusuf, la cina tradiţională de iftar (Ramadan) organizată de Muftiatul cultului musulman din România (5 octombrie 2007).

Ar cam fi cazul ca Poliția și SRI-ul din Cluj, dacă au și urechi online, să clarifice nu neapărat culoarea bărbilor rărite prin intervenții nervoase, pe viu, sau a pomeților drept-credincioșilor întru Allah, cât culoarea banilor și a intereselor reale aflate în zona de conflict. Ar cam fi demult cazul.

Dan Badea

Credibilitatea SRI a crescut enorm pentru un serviciu secret, în pofida campaniilor mediatice diversioniste ale penalilor SOV și Felix

Șeful CIA, John O. Brennan, flancat de directorul SRI, George Maior și prim-adjunctul său, Florian Coldea
Șeful CIA, John O. Brennan, flancat de directorul SRI, George Maior și prim-adjunctul său, Florian Coldea

Un raport de cercetare sociologică realizat recent de institutul condus de Vasile Dâncu (IRES) arată că, în pofida atacurilor diversioniste și extrem de dure ale unor instituții mass-media (Antena 3, Cotidianul, Realitatea TV și puzderia de publicații online controlată de Diversionistul nr 1 al patriei, Sorin Roșca Stănescu) asupra Serviciului Român de Informații, încrederea românilor în această instituție fundamentală a statului român a crescut cu 10 procente, față de anul trecut, ajungând deja la 53 % și situându-se pe locul doi, după Armată dar pe același palier cu Serviciul de Informații Externe.

001

incredere institutii sig nat

Aceasta ar trebui să le dea de gândit infractorilor cu gulere albe care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a prelua controlul Serviciilor secrete, cazul senatorului infractor Cătălin Voicu fiind deja de notorietate. Dacă mai amintesc și de ”gulerații” Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu sau Ioan Nicolae, trimiși în judecată și apoi în pușcărie (deocamdată doar unii dintre ei!), indivizi care au folosit toate mijloacele diversioniste pentru a decredibiliza serviciile secrete, pot spune că scorul obținut de SRI și SIE în percepția publică, grav afectată de manipularea mediatică, este enorm!

Anul trecut, încrederea (multă și foarte multă) în SRI era de 43%, cu 10 procente mai mică decât acum
Anul trecut (2012), încrederea (multă și foarte multă) în SRI era de 43%, cu 10 procente mai mică decât acum

Rezultatele raportului de cercetare al Institutului Român pentru Evaluare și Strategie (I.R.E.S.) reprezintă, astfel, un semnal clar că românii au început să înțeleagă rolul pozitiv deosebit de important pe care serviciile de informații îl au într-o societate măcinată de corupție, începând de la cel mai înalt nivel (Guvern și Parlament) și terminând cu capetele neîncoronate oficial, dar recunoscute, ale mafiei românești.

Iată că implicarea SRI în combaterea corupției și a crimei organizate, precum și sprijinul logistic (ca autoritate națională în materia interceptării comunicațiilor) dat celorlalte instituții responsabile cu combaterea acestor fenomene (DNA, DIICOT, Poliție etc) sunt percepute deja cât mai aproape de valoarea lor reală.

Sondajul IRES, a vizat în mod special percepțiile publice asupra unor riscuri de securitate și a ”activității unor actori instituționali”. ”IRES a studiat modul în care populația percepe factorii de risc asupra statului și a societății românești în general, dar și riscurile la nivel individual. Studiul a fost generat de premisa că riscul este un concept complex care diferă ca și percepție de la un individ la altul, iar procesul de percepție a riscurilor este unul prin care individul își gestionează și interpretează impresiile senzoriale în așa fel încât mediul în care trăiește să aibă sens” – se arată în prezentarea rezultatelor cercetării.

Raportul, realizat pe baza unei anchete sociologice derulate în perioada 9-10 decembrie 2013, este structurat pe patru direcții fundamentale: percepțiile cu privire la siguranța națională a României și asupra riscurilor de securitate, încrederea în instituțiile cu rol în siguranța națională a României precum și în conducătorii acestora, percepția cu privire la investițiile chineze în România și percepția cu privire la Republica Moldova din perspectiva evoluțiilor de ultimă oră din țara vecină, vorbitoare de limba română și abia înscrisă pe calea europeană.

Cine-a votat USL a greșit drumul: 72% din populație consideră că Ponta a greșit direcția!

Ceea ce atrage în mod deosebit atenția la acest studiu sociologic realizat de Institutul d.lui Dâncu este chiar răspunsul la prima întrebare din sondaj: Credeți că în România lucrurile merg într-o direcție bună sau într-o direcție greșită? Având în vedere că actuala Putere a fost votată de aproximativ 70% din participanții la alegerile de anul trecut, te-ai fi așteptat ca 70% din intervievați să răspundă că România merge într-o direcție bună! Că doar e direcția aleasă de ei! Ei bine, a fost exact invers! 72% din respondenți au bifat varianta ”B” , adică ”România merge într-o direcție greșită!”.

003

 

Mai mult de jumătate dintre români consideră SIGURANȚA NAȚIONALĂ Foarte bună și Destul de bună

Noul-Logo-al-SRI-Patria-a-prioriDacă ”direcția” e greșită pentru 72% dintre români, Siguranța națională este Destul sigla-siede bună (48%) și Foarte bună (9%) pentru 57% dintre aceștia, doar pentru 13% ea fiind percepută ca Foarte slabă. Dealtfel, potrivit Directorului SRI  George Cristian Maior, citat de Evenimentul Zilei, ”Serviciul Român de Informații are o credibilitate ce-l plasează în primele patru-cinci locuri din lume! De asemenea, a mai spus George Maior, SRI are relaţii de parteneriat cu 128 de servicii din lume.Avem anual 3000 de informaţii schimbate cu aceste servicii, nu contează de unde provin ele. Nu facem diplomaţie prin aceste parteneriate, schimbăm informaţii care sunt utile securităţii naţionale” – a declarat, marți, șeful SRI.

apreciere sig nat

 

Un alt aspect interesant constatat în urma cercetării sociologice a IRES este încrederea în personalitățile ce conduc instiituțiile cu rol în siguranța națională a României. Astfel, dacă Armata a fost întotdeauna pe primul loc al preferințelor privind ”siguranța națională” a țării, concept înțeles mai degrabă în sensul apărării țării în caz de război, șeful Armatei, adică ministrul Apărării Naționale este abia pe locul trei în preferințele românilor, după șefii serviciilor secrete!

Directorul SIE, Theodor Meleșcanu (foto Mediafax)
Directorul SIE, Teodor Meleșcanu (foto Mediafax)

 

Astfel, dacă pe primul loc al percepției românilor, cu 52% încredere – foarte multă (12%) și multă (40%) – se află șeful SIE Teodor Meleșcanu (cu vechi ștate în diplomație încă de pe vremea lui Ceaușescu, numit de puțin timp șeful SIE), pe locul doi se află directorul SRI George Cristian Maior, cu 44% încredere – foarte multă (9%) și multă (35%).

 

Directorul SRI, George Cristian Maior
Directorul SRI, George Cristian Maior

În ministrul Apărării, Mircea Dușa, au multă și foarte multă încredere 41% dintre respondenți, iar în Radu Stroe, Ministrul Afacerilor Interne – 39%. Laura Codruța Koveși, procurorul șef al DNA este creditată cu 35% multă și foarte multă încredere, Tiberiu Nițu, procurorul general al României are o cotă de încredere de 31%, în timp ce șeful ANI, Horia Georgescu, beneficiază de încredere multă și foarte multă din partea a 29% dintre participanții la studiul IRES. 

Percepția asupra șefului DNA și a șeful ANI este rezultatul atacului continuu asupra lor, prin campanii de presă diversioniste a mass-media controlate de afaceriști cu dosare penale instrumentate sau declanșate de acțiunea celor doi, Laura Codruța Koveși (DNA) și Horia Georgescu (ANI). Este deja cunoscut atentatul recent asupra Codului Penal săvârșit de niște infractori cu imunitate parlamentară, pentru anularea activității DNA și ANI cu privire la pușcăriabili și pușcăriași precum Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Cătălin Voicu, George Becali, Relu Fenechiu, Dan Păsat, Decebal Traian Remeș, Ioan Avram Mureșan etc. etc.

incredere conducere servicii

Riscurile de securitate percepute de români sunt însă și din alte zone decât aceea de care sunt responsabile serviciile secrete. Astfel, cutremurul este riscul cel mai mare pe care îl percep românii (78%), el fiind însoțit de inflație (77%) și tulburările sociale (75%).

008

Alte riscuri percepute de către cei chestionați pentru România sunt: răpirile de persoane (52%), pandemiile (43%), falimentul de țară (41%), terorismul (35%), dictatura (34%), agresiunea militară din partea unei mari puteri (30%). Agresiunea militară din partea unui vecin sau un război în zonă sunt riscurile indicate în cea mai mică măsură de respondenți ca fiind de actualitate pentru România.

În mod specific, siguranța energetică a României despre care s-a discutat intens în opinia public mai ales în chestiunile legate de exploatarea resurselor naturale este apreciată ambivalent de respondenți – 46% o apreciază ca fiind foarte și destul de bună, în timp ce 49% spun că este foarte și destul de proastă.”

O altă surpriză este modul în care românii percep relația României cu anumite state sau uniuni de state. Dacă Uniunea Europeană este pe locul 1, la preferințe (73%), iar SUA pe locul 2, cu 72%, românii consideră China ca fiind un foarte bun prieten (71%) în vreme ce Marea Britanie este, desigur, având în vedere atacurile tot mai dese la adresa românilor, cu 9 procente sub China (62%).

Referitor la dușmani, rușii sunt, în mod firesc, pe primul loc, cu 48% din procente (mulți comuniști nostalgici trebuie să fi fost printre respondenți!!), iar ungurii pe locul secund cu 46%.

Rusia, în primul rând, pentru că este dușmanul natural al României, mai ales după ce criminalii bolșevici ne-au transformat într-o gubernie rusească, ne-au ucis elitele și ne-au ciopârțit trupul țării, răpindu-ne Basarabia și Nordul Bucovinei, iar Ungaria pentru că de la Trianon încoace refuză să recunoască faptul că Ardealul a fost, până la ”descălecatul” ungurilor din pusta mongoloidă,  este și va fi al nației române, ungurii lui Tokes fiind extrem de sensibili la cuvântul ”național” din articolul 1, alin (1) al Constituției acestei țări.

tari

Republica Moldova

Referitor la percepția cu privire la Republica Moldova, 65% dintre participanții la studiul IRES consideră că este posibilă unirea Republicii Moldova cu România.

unirea

De asemenea, un sfert dintre români au cumpărat vreodată vin produs în Republica Moldova, iar peste jumătate (55%) dintre cei care nu au cumpărat niciodată vinuri moldovenești spun că ar cumpăra dacă ar găsi în magazine.

La fel 80% dintre respondenți au auzit de decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova cu privire la statuarea limbii române drept limbă oficială,

limba română

iar 91% dintre ei apreciază că această decizie este una bună (52%) și foarte bună (39%).

Page_14

Mai mult de jumătate de participanții la studiu s-au declarat informați cu privire la Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană de la Vilnius,iar 83% dintre ei au o părere bună sau foarte bună despre semnarea acestui acord.

Dan Badea

 

 

Decizie istorică peste Prut: Cinci români de la Chișinău, în robe vișinii, l-au plesnit cumplit peste bot, pe ocupantul rus, cu LIMBA ROMÂNĂ!

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis, astăzi, că limba oficială în acest stat este LIMBA ROMÂNĂ și nu, așa cum au decis ocupanții bolșevici, așa-zisa limbă moldovenească. Decizia este, într-adevăr, istorică și ea reprezintă primul pas spre reîntregirea neamului românesc!

De la stânga la dreapta: Igor Dolea, Tudor Panţâru, Alexandru Tănase, Victor Popa, Petru Răilean şi Aurel Băieşu. (foto: constcourt.md)
Românii suverani de la Chișinău (de la stânga la dreapta: Igor Dolea, Tudor Panţâru, Alexandru Tănase, Victor Popa, Petru Răilean şi Aurel Băieşu). – foto: constcourt.md
Alexandru Tănase, președintele român al Curții Constituționale din Republica Moldova
Alexandru Tănase, președintele român al Curții Constituționale din Republica Moldova

450-limba_romana_patriamea3

ABECEDAR românesc
ABECEDAR românesc
Abecedar din 1949, ”pentru vârstnici”. Se realiza marea alfabetizare a lui Stalin pentru românii arestați odată cu Basarabia
Abecedar din 1949, ”pentru vârstnici”. Se realiza marea alfabetizare a lui Stalin pentru românii arestați odată cu Basarabia
„Scurtă russască grammatică, cu tălmăcire în limba moldovenească, pentru ucenicii Seminariei Chișinăului, și alte altor școale din Basarabiia, cu adăogirea cuvintelor și a dialogurilor, ce să întrebuințază mai adesăori în limba russască și moldovenească. Chișinău. În Tipografiia Mitropoliei Chișinăului. Anul 1819. (foto: tiparituriromanesti.wordpress.com)
„Scurtă russască grammatică, cu tălmăcire în limba moldovenească, pentru ucenicii Seminariei Chișinăului, și alte altor școale din Basarabiia, cu adăogirea cuvintelor și a dialogurilor, ce să întrebuințază mai adesăori în limba russască și moldovenească. Chișinău. În Tipografiia Mitropoliei Chișinăului. Anul 1819. (foto: tiparituriromanesti.wordpress.com)

Cei care au sesizat înaltul for legislativ al Moldovei sunt deputatul ANA GUȚU (26 MARTIE 2013) și grupul de deputați Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru și Gheorghe Brega. Sunt nume ce trebuie reținute de români! La fel cum trebuie reținute numele celor care au luat această Decizie istorică, membri ai Curții Constituționale a Republicii Moldova: președintele Alexandru TĂNASE și judecătorii Aurel BĂIEŞU, Igor DOLEA, Tudor PANŢÂRU, Victor POPA și Petru RAILEAN. 

Ceea ce este mai grav pentru ocupantul rus, referința la Declarația de Independență care, spune Curtea Constituțională, prevalează în fața Constituției, face trimitere la mai multe chestiuni extrem de explozive, printre care și Pactul Ribentrop-Molotov, prin care, din trupul țării au fost smulse Basarabia și Nordul Bucovinei. Așadar, recunoașterea LIMBII ROMÂNE ca limbă oficială în Republica Moldova, transformă Basarabia într-un cartof atât de fierbinte pentru partea asta de lume încât Putin simte deja cum îi ard palmele…Și nu numai lui. 

Iată comunicatul apărut astăzi pe site-ul Curții Constituționale a Republicii Moldova:

Comunicatul de pe siteul CC
Comunicatul de pe siteul CC

La 5 decembrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 şi 41b/2013).

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 şi, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputaţii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

  Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituţională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova se menţionează că denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic.

România Mare, 1938
România Mare, 1938

În viziunea Preşedintelui Republicii Moldova, naţiunea română este organizată în două state româneşti: România şi Republica Moldova. În cazul Republicii Moldova, sunt culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenţei a două naţiuni, a două limbi, a două istorii diferite”.

Preşedintele Republicii Moldova consideră că problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată de problema identităţii lingvistice a naţiunii titulare, a generat o profundă scindare în cadrul populaţiei Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să-şi rezolve neîntârziat problemele lingvistice, denumirea oficială a limbii de stat urmând să fie determinată doar prin prisma adevărului ştiinţific, fără imixtiunea politicului.

Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma „limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin. (1) din Constituţie poate fi echivalată semantic cu limba română. În acelaşi timp, Academia menţionează necesitatea funcţionării limbii de stat a Republicii Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl  Alexandru TĂNASE, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă consacră crearea noului stat independent Republica Moldova şi stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

Curtea a statuat că Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă.

Prin urmare, orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei,textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

ABECEDAR în litere kirilice
ABECEDAR în litere kirilice

 

 

Iată documentele care au stat la baza deciziei Curții Constituționale a Republicii Moldova, cele două sesizări făcute de deputații români din Moldova.

 

Sesizarea deputatului Ana GUȚU, DIN 26 MARTIE 2013:

Sesizarea deputatului Ana Guțu
Sesizarea deputatului Ana Guțu

dutu 2 dutu 3 dutu4 dutu5

sesizarea deputatului Ana Guțu
sesizarea deputatului Ana Guțu

 

Verwendung nur mit Belegexemplar/(c) kramar/fischka.com

 

Sesizarea grupului de deputați în frunte cu Valeriu GHIMPU

Sesizarea grupului de deputați liberali în frunte cu Mihai Ghimpu
Sesizarea grupului de deputați liberali în frunte cu Mihai Ghimpu

ghimpu2 ghimpu3 ghimpu4

ghimpu5

ghimpu6 ghimpu7 ghimpu8 ghimpu9 ghimpu10 ghimpu11

Iată și lucrarea unui imbecil de peste Prut, VASILE STATI, ”habilitat ca doctor în istorie” de bolșevici, un cretin care are trebui reținut de autorități pentru trădare națională în interesul Rusiei. Imbecilul Stati a realizat un dictionar moldovenesc-român, traducând cuvintele rusificate pătrunse în limba românilor cotropiți de ruși (numite cuvinte moldovenești!) în limba română. Uitați-vă la fața lui de bizon rus…Așa arată  ocupantul: prost, umflat, impotent de câtă vodkă a înghițit la viața lui și ”habilitat” cu diverse titluri la ȘtefanGheorghiul lor bolșevic.

Vasile Stati, un imbecil care a transformat regionalismele rusofone într-o limbă nouă, învățată de la rusoaica de mumă-sa. Un cretin bolșevic cum avem și noi destui la București în Guvern sau Parlament. Așa arată prostul veritabil.
Vasile Stati, un imbecil care a transformat regionalismele rusofone într-o limbă nouă, învățată de la rusoaica de mumă-sa. Un cretin bolșevic cum avem și noi destui la București în Guvern sau Parlament. Așa arată prostul veritabil.
Dicționar moldovenesc-român, o mostră de prostie veritabilă dar și un atentat la Securitatea statului moldovenesc. Vasile Stati, adică boul (așa se traduce în limba română cuvântul ”stati”) din imagine cu față de rusnac, trebuia legat și aruncat la beci pentru zeci de ani. Nu-i târziu nici acum, după decizia Curții Constituționale! Asta dacă în codul penal al Republicii Moldova există acuzația de trădare.
Dicționar moldovenesc-român, o mostră de prostie veritabilă dar și un atentat la Securitatea statului moldovenesc. Vasile Stati, adică boul (așa se traduce în limba română cuvântul ”stati”) din imagine cu față de rusnac, trebuia legat și aruncat la beci pentru zeci de ani. Nu-i târziu nici acum, după decizia Curții Constituționale! Asta dacă în codul penal al Republicii Moldova există acuzația de trădare.
fragmente din dictionarul trădătorului rusnac, Stati
fragmente din dictionarul trădătorului rusnac, Stati

 dictionar_litera_ab

 

Iată și documentele istorice care au stat la baza Deciziei celor 5 judecători ai Curții Constituționale: Declarația de Independență din 1991 și Declarația de Suveranitate din 1990, după desprinderea Basarabiei din chingile oficiale ale fostei URSS:

 

 

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 691
din  27.08.1991

privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova

Publicat : 27.08.1991 în Monitorul Oficial Nr. 011     art Nr : 103;118     Promulgat : 27.08.1991

Parlamentul Republicii Moldova d e c r e t e a z ă:

  1. Se aprobă Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova (se anexează).
  2. Prezenta Lege intră în vigoare în momentul adoptării ei.

PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA                       Mircea SNEGUR

Chişinău, 27 august 1991.
Nr.691-XII.

D E C L A R A Ţ I A

DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,

AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;

CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 si 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale„, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească„, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotarîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranitatii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

TINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN şi INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTARĂŞTE că pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 Chişinău, Parlamentul Republicii Moldova,
27 august 1991
Steagul Republicii Moldova
Steagul Republicii Moldova
 

Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova (RSSM) (1990)

 

Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
harta-RM-cu-vecini
Republica Moldova (galben)
Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova
Nr.148-XII  din  23.06.90
„Vesti” Nr. 8/192, 1990
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a în cadrul primei sesiuni, apelînd la adevăr că toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la viaţă, libertate şi bunăstare, înţelegînd responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitatea tuturoar popoarelor, în scopul instaurării legii, protecţiei legale şi stabilităţii sociale, exprimînd dorinţa poporului, declară solemn:
1. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica şi necesara condiţie a existenţei statalităţii Moldovei.
2. Purtătorul şi sursa suveranităţii este poporul. Suveranitatea se realizează în interesele întregului popor de către organul reprezentativ superior al puterii republicii. Nici o parte a poporului, nici un grup de cetăţeni, nici un partid politic sau organizaţie publică, nici o altă formă de organizaţie, nici o persoană fizică nu au dreptul să-şi atribuie dreptul de a exercita suveranitatea.
3. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat unitar şi indivizibil.Hotarele R.S.S. Moldova pot fi modificate doar cu acordul amiabil între R.S.S. Moldova şi alt stat suveran în conformitate cu dorinţa popoarelor, în conformitate cu adrvărul istoric şi regulelor acceptate de drept internaţional.

4. Pămîntul, subsolul acestuia, apele, pădurile şi alte resusre naturale, aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum şi întreg potenţialul economic, tehnico-ştiinţific şi financiar, alte valori de patrimoniu naţional se află în proprietatea exclusivă a R.S.S. Moldova şi se folosesc în scopul asigurării necesităţilor materiale şi spirituale poporului republicii.

Întreprinderile, organizaţiile, instituţiile, alte obiective, ce aparţin comunităţii statelor independente, statelor străine şi a cetăţenilor acestora, organizaţiilor internaţionale, pot fi amplasate pe teritoriul R.S.S. Moldova, pot utiliza resursele ei naturale doar cu acordul organelor competente ale puterii R.S.S. Moldova în conformitate cu legislaţia republicii.

5. În scopul asigurării garanţiilor social-economice, politice şi juridice ale suveranităţii republicii – Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova stabileşte:

  • puterea deplină a Republicii Sovietice Socialiste Moldova asupra deciziilor privitoare la subiectele ce vizează statul şi societatea civilă,
  • supremaţia Constituţiei şi legilor R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul R.S.S. Moldova. Legile şi alte acte normative ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sunt valabile doar după ratificarea acestora de către Sovietul Suprem al republicii. Acţiunea actelor anterioare, care contravin suveranităţii Moldovei se abrogă.

6. Republica Sovietică Socialistă Moldova recunoaşte dreptul suveran al tuturor statelor. Ca stat suveran R.S.S. Moldova are dreptul de a intra în uniuni de state, de delegare în acestea, în mod voluntar, a anumitor predogative, precum şi să lipsească de aceste prerogative sau să se retragă din uniuni în conformitate cu acordul respectiv.

7. Republica Sovietică Socialistă Moldova participă la punerea în aplicare a autorităţiitransferate comunităţii statelor independente, şi a autorizat reprezentanţi în alte state suverane. Divegenţele dintre R.S.S. Moldova şi comunitatea statelor independente se soluţionează în modul prevăzut de acordul respectiv.

8. Pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldova se stabileşte cetăţenia republicii. Tuturor cetăţenilor republicii, cetăţenilor străini şi apatrizilor care au viza de reşedinţa pe teritoriul R.S.S. Moldova, le sunt garantate drepturile şi libertăţile conform Constituţiei şi altor legi ale R.S.S. Moldova, recunoscute principiile şi normele de drept internaţional şi ei sunt obligaţi să respecte legile republicii.

Cetăţenii Moldovei din afara republicii, se află sub protecţia Republicii Sovietice Socialiste Moldova.

9. Republica Sovietică Socialistă Moldova acordă garanţii pentru toţi cetăţenii, partidele politice, organizaţiile publice, mişcările de masă şi organizaţiile religioase, ce activează în conformitate cu prevederile Constituţiei R.S.S. Moldova, şanse juridice egale de a participa la gestionarea statului şi afacerilor publice.

10. Separarea ramurilor legislativă, executivă şi judecătorească ale puterii constituie Principiul de bază al funcţionării R.S.S. Moldova ca stat democratic de drept.

11. Republica Sovietică Socialistă Moldova respectă Carta Naţiunilor Unite, şi afirmă angajamentul său faţă de principiile universal acceptate şi normele de drept internaţional, dorinţa de a trăi cu toate ţările şi popoarele în pace şi armonie. Să ia toate măsurile pentru a evita o confruntare în relaţiile internaţionale, interstatale şi inter-etnice, apărînd interesele poporului R.S.S. Moldova.

12. Republica Sovietică Socialistă Moldova ca un subiect egal al relaţiilor internaţionale se declară o zonă demilitarizată, activ promovează consolidarea păcii şi securităţii, este implicată direct în procesul de cooperare şi securitate precum şi în structurile europene.

13. Această declaraţie este baza pentru dezvoltarea unei noi Constituţii a RSS Moldova, îmbunătăţirea legislaţiei naţionale, poziţia Republicii Sovietice Socialiste Moldova în pregătirea şi semnarea Tratatului de Uniune în cadrul comunităţii de state independente.

 

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova,

or. Chişinău, 23 06 1990. , Nr 148-XII.

 

Dan Badea

1 Decembrie 2013: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI!

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI, ORIUNDE V-AȚI AFLA! SĂ RETRĂIM MAREA UNIRE CU BASARABIA STRĂBUNĂ ȘI CU CELELALTE TERITORII ROMÂNEȘTI TĂIATE CU BARDA BOȘEVICĂ DIN TRUPUL SFÂNT AL ȚĂRII! Așa să ne-ajute Dumnezeu!!!
LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI, ORIUNDE V-AȚI AFLA! SĂ RETRĂIM MAREA UNIRE CU BASARABIA STRĂBUNĂ ȘI CU CELELALTE TERITORII ROMÂNEȘTI TĂIATE CU BARDA BOȘEVICĂ DIN TRUPUL SFÂNT AL ȚĂRII! Așa să ne-ajute Dumnezeu!!!
ROMÂNIA ÎNTREGITĂ - ROMÂNIA MARE
ROMÂNIA ÎNTREGITĂ – ROMÂNIA MARE

 

BASARABIA

 

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabiei, fostă parte componentă a Ţării Moldovei) cu România, 27 martie/9 aprilie 1918
Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabiei, fostă parte componentă a Ţării Moldovei) cu România, 27 martie/9 aprilie 1918

 

Sfatul Tarii, 10 decembrie 1918
Sfatul Tarii, 10 decembrie 1918

 

 

Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România
Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România

 TRANSILVANIA

Marea adunare populară de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918
Marea adunare populară de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918

 

Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia
Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia

Alba_Iulia_Resolution

Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.
Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.

 

BUCOVINA

 

Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag1)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag1) – (foto: basarabia-bucovina.info)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag2) - (foto: http://basarabia-bucovina.info/)
Legea asupra Unirii Bucovinei cu Regatul adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 Decembrie 1918 (pag2) – (foto: http://basarabia-bucovina.info/)

 

bucovina1

Decretul Regelui Ferdinand de Unire a Bucovinei cu Romania semnat si de Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri la 18 Decembrie 1918 (foto:www.basarabia-bucovina.info)
Decretul Regelui Ferdinand de Unire a Bucovinei cu Romania semnat si de Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri la 18 Decembrie 1918 (foto:www.basarabia-bucovina.info)

 

Publicatia “Glasul Bucovinei” – director Sextil Puscariu – din 16 noiembrie 1918, a doua zi dupa votarea Unirii cu Tara, cu articolele salutare pentru revenirea lui I. Z. Codreanu (foto mai jos) si de sarbatorire a evenimentului din 15/28 noiembrie, semnate de Ion Nistor si Pan Halippa (foto si explicație : http://basarabia-bucovina.info/)
Publicatia “Glasul Bucovinei” – director Sextil Puscariu – din 16 noiembrie 1918, a doua zi dupa votarea Unirii cu Tara, cu articolele salutare pentru revenirea lui I. Z. Codreanu (foto mai jos) si de sarbatorire a evenimentului din 15/28 noiembrie, semnate de Ion Nistor si Pan Halippa (foto si explicație : http://basarabia-bucovina.info/)

 

Regina Maria si Regele Ferdinand la Chisinau, in 1920 (foto:http://basarabia-bucovina.info/)
Regina Maria si Regele Ferdinand la Chisinau, in 1920 (foto:http://basarabia-bucovina.info/)

 

 DEȘTEAPTĂTE ROMÂNE

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați! Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare, În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inimă duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

OBS: Cronologie (wikipedia) – EVENIMENTELE CARE AU CONDUS LA MAREA UNIRE

  • 4 august S.N. 17 august1916 – România, prin guvernul condus de către Ion I. C. Brătianu, semnează Convenția de la București, 1916 cu puterile Antantei(Marea BritanieFranțaItalia (din aprilie 1915) și Imperiul Rus). Conform tratatului, România obține drepturi asupra tuturor teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români. TransilvaniaBanatulBucovinaCrișana și Maramureș (Partium) urmând să devină parte a României după Primul Razboi Mondial dacă România va intra în război. Granița planificată urma o linie cu aproximativ 20-40 de km mai la vest față de granița actuală dintre Ungaria și România, atingând râul Tisa la sud, incluzând astfel întreg Banatul.
  • august 1916 – România atacă Austro-Ungaria. În urma ofensivei armatei române peste Carpați sunt ocupate numeroase localitați: BrașovSf. Gheorghe,Miercurea CiucGheorgheniOrșova. Ofensiva română este oprită după pierderea bătăliei de pe frontul de sud la Turtucaia contra forțelor germane și bulgare. Puterile Centrale (GermaniaAustro-Ungaria), Imperiul Otoman și Regatul Bulgariei lansează o contraofensivă care duce la invadarea sudului României, a Munteniei.
  • 21 noiembrie1916 – Împăratul Franz Joseph al Austriei moare. Împăratul Carol I al Austriei îi succede la tron.
  • 23 noiembrie S.N. 6 decembrie1916 – Pierderea bătăliei pentru apărarea Bucureștiului în fața ofensivei germano-austro-ungare duce la ocuparea capitalei. Capitala României este mutată temporar la Iași, autoritățile și armata retrăgându-se în Moldova. Se formează un guvern de uniune națională din liberali și conservatori, condus de Ion I. C. Brătianu.
  • decembrie 1916 – Ofensiva germană este oprită pe linia frontului MărășeștiGalați. Guvernul, confruntat cu perspectiva străpungerii frontului de către germani, ia decizia să transfere tezaurul în Rusia pentru depozitare.
  • februarie 1917 – Izbucnește Revoluția Rusă din 1917, fapt care va împiedica România să-și valorifice victoriile din vara anului 1917.
  • aprilie 1917 – SUA intră în război de partea Antantei.
  • mai-august 1917 – Trupele românești obțin victorii la MărăștiMărășești și Oituz, împiedicând cucerirea Moldovei de către armata germană.
  • 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917 – Armistițiul de la Focșani dintre România și Puterile Centrale, sub influența evenimentelor din Rusia.
  • 8 ianuarie 1918 – Președintele SUA Woodrow Wilson condamnă orice tratat secret și cere autonomia (auto-determinare) pentru grupurile etnice aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american, intitulat Paisprezece Puncte.
  • 18 februarie S.N. 3 martie1918 – Tratatul de la Brest-Litovsk consemnează ieșirea Rusiei din război.
  • 26 – 28 martie, 1918 – Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria are loc la Roma. Este adoptată o moțiune, cerându-se recunoașterea dreptului fiecărei națiuni să se constituie într-un stat național, care va rămâne independent sau se va uni cu statul național deja existent.
  • 9 aprilie1918 – Basarabia, după trei luni de independență față de Rusia, își proclamă unirea cu Regatul României. Deputații români și o parte dintre deputații minorităților (în total 86) votează pentru, în timp ce mare parte dintre reprezentanții minorităților (ucrainienirusigermanievreigăgăuzi) (în total 36) se abțin. Doi deputați ucrainieni și unul bulgar (în total 3) votează împotrivă. Declarația este semnată și de către primul ministru (pro-german) al guvernului român Alexandru Marghiloman.
  • 24 aprilie S.N. 7 mai 1918 – Tratatul (Pacea) de la București semnat de România și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Bulgaria) înlocuiește armistițiul semnat la Focșani în 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917. România revenea la granițele dinainte de război, dar se cedau către Puterile CentraleDobrogea, trecătorile Munților Carpați (5600 Kmp), se impuneau demobilizarea armatei române și controlul german asupra economiei românești. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României în speranța că soarta războiului se va întoarce. Dispozițiile tratatului nu au intrat în vigoare decât timp de șase luni. Totuși, conform tratatului, Puterile Centrale au început să-și retragă trupele de pe teritorul României.
  • 24 august1918 – Comitetul Național Român ia naștere la Paris, cu Take Ionescu drept președinte, Vasile LucaciuOctavian Goga, Dr. Constantin Angelescu și Ioan Theodor Florescu ca membrii. Comitetul este recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de Franța (29 septembrie), de Statele Unite ale Americii (23 octombrie), de Marea Britanie (29 octombrie), și de Italia (9 noiembrie), cele patru puteri ale Antantei.
  • 2 septembrie1918 – Un Congres al cehilorslovacilorpolonezilorromânilorsârbilorcroaților și rutenilor din Austro-Ungaria are loc la New York. Se adoptă o rezoluție care cere divizarea Austro-Ungariei și eliberarea popoarelor sale.
  • 12 octombrie1918 – Comitetul Executiv al Partidul Național Român (Partida Națională) din Austro-Ungaria, partidul majoritar în Transilvania, are loc laOradea. Se adoptă o declarație „în virtutea dreptului național al fiecărei națiuni să-și decidă propria soartă” a unui Consiliu Român Național Central, organism provizoriu de guvernare pentru Transilvania. În acest scop, Partida Națională înfintează la Arad un Comitet de Acțiune prezidat de Vasile Goldiș.
  • 18 octombrie1918 – Alexandru Vaida-Voevod, proeminentul politician român din Austro-Ungaria, citește declarația de auto-determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta.
  • aceeași zi – Împăratul Carol I al Austriei înaintează un „Manifest către popoarele mele credincioase”, despre reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state independente: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și Ucraina. Manifestul nu-și atinge scopul, fiind privit ca un pas ce vine mult prea târziu. Consilii Naționale se înfiintează în teritoriile Austro-Ungariei care preferă să negocieze direct cu puterile Antantei, decât cu un guvern central ce-și pierde puterea. Marea Britanie își intensifică demersurile diplomatice.
  • aceeași zi – Un răspuns la manifestul împăratului Carol I al Austriei este trimis de către Corpul voluntarilor în armata Austro-Ungară din Transilvania și Bucovina, în care se cere unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României. Iuliu Maniu, proeminent politician transilvănean, adună la Viena 70,000 de soldați transilvăneni din armata Austro-Ungară și-i duce în Transilvania.
  • 28 octombrie1918 – Cehoslovacia își declară independența.
  • 29 octombrie1918 – Zonele slave din sudul Austro-Ungariei declară Statul slovenilor, croaților și sârbilor.
  • 31 octombrie1918 – Un nou guvern, condus de Mihály Károlyi, se formează la Budapesta, cu democratul Oszkár Jászi ca ministru al naționalităților. Guvernul ungar încheie uniunea sa cu Austria, dizolvând oficial statul Austro-Ungar.
  • 3 noiembrie1918 – Generalul Weber, din partea Austro-Ungariei, semnează tratatul la Padova, Italia.
  • aceeași zi – Consiliul Național Român Central este creat din reprezentanții Partidului Național Român și din cei ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, luând controlul asupra autorităților locale din Transilvania. Aparatul administrativ ungar se dezintegrează. Guvernul lui Károlyi Mihály începe negocieri cu Consiliul Național Român Central.
  • 6 noiembrie1918 – Victoria Antantei pe Frontul de vest este din ce în ce mai aproape și armata generalului Maurice Sarrail din Salonic străpunge liniile bulgare din Frontul Balcanic. Guvernul român pro-german condus de Alexandru Marghiloman demisionează. Un nou guvern, avându-l ca prim ministru pe generalul Constantin Coandă, se formează. Se decretă mobilizare generală.
  • aceeași zi – demobilizarea armatei austro-ungare
  • 10 noiembrie 1918 – România redeclară război Puterilor Centrale.
  • 11 noiembrie1918 – Pe Frontul de vest se semnează Armistițiul cu Germania (Compiègne), Franța.
  • aceeași zi – Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei, prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru viitorul popoarelor sale iubite”. Ofițerii, funcționarii publici și cei asimilați acestora sunt dezlegați de jurământul de credință față de împărat.
  • 12 noiembrie1918 – Primele trupe din armata română intră pe teritoriul Ungariei și ocupă trecătorea montană de la Tulgheș.
  • 13 noiembrie1918 – Armistițiul de pe Frontul Balcanic este semnat la BelgradSerbia, între generalul francez Franchet d’Esperey, șeful armatei orientale a Antantei, și guvernul ungar. Acțiuni militare de mică anvergură continuă pentru câteva zile în sudul Ungariei. Armistițiul stabilește liniile de frontieră între Ungaria, Serbia și România, iar Banatul intră sub administrare sârbească, în pofida Convenției de la București din 1916. Crișana șiMaramureș, incluzând orașele Satu MareOradeaBeiuș și Arad, ca dealtfel și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Ungaria este obligată de puterile Antantei să permită trupelor armatei române să pătrundă în teritoriile transilvănene la est de linia de demarcație aflată de-a lungul Mureșului. Ungariei îi este permis să păstreze doar opt divizii de armată. Trupele dezarmate se întorc acasă.
  • 1315 noiembrie1918 – Negocierile sunt ținute la Arad între guvernul ungar al lui Károlyi Mihály și Consiliul Național Român Central din Transilvania, fără a ajunge la o înțelegere. Consiliul Național Român Central se retrage de la negocieri și decide să țină alegeri și convine pentru data de 18 noiembrie / 1 decembrie pentruMarea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, organizată de Marele Sfat al Națiunii Române din Transilvania și Ungaria, încredințându-i și puterea.
  • 1320 noiembrie1918 – Trupele românești ocupă mai multe trecători montane importante de la granița de nord-est cu Ungaria. Intenționează să ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administrație românească temporar, așa cum a fost permis prin armistițiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Ungaria își retrage din trupe pentru a se conforma armistițiului. Au loc confruntări izolate cu poliția militară ungară.
  • noiembrie 1918 – De-a lungul unui interval de 12 zile, se țin alegeri pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria. Cei 1,228 de membrii sunt aleși câte 5 din fiecare district electoral stabilit în 1910 (600 de membrii în total), respectiv 628 de reprezentanți ai diferitelor organizații sociale, profesionale și culturale (cler, uniunui profesorale, armată). Entuziasmul local crește, pe măsură ce sunt înaintate cereri precum reforma agrară, votul universal și posibila unire cu România.
  • 25 noiembrie1918 – Armata română ocupă Târgu-Mureș.
  • 28 noiembrie1918 – Cei 100 de membrii aleși în Congresul General al Bucovinei emit o rezoluție de unire necondiționată cu Regatul României. Deputații români (74), germani (7) și polonezi (6) au votat pentru, în timp ce cei 13 deputați ucrainieni s-au retras înaintea votului final.

Alegerea Albei Iulia

Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Național Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599Mihai Viteazul, își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreț. Cetatea a fost capitala domnitorului în timpul scurt cât reușise să săvârșească unirea celor trei principate (Muntenia, Moldova și Transilvania). La 1784, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca, sufereau supliciul frângerii pe roată în urma condamnării lor. Pregătirea Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăți. Ședințele preparatoare din cele două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însuflețite. Discutându-se textul Rezoluției Unirii, redactat de Vasile Goldiș, unii susțineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră și delegații sosiți din Bucovina și Basarabia, susțineau unirea fără condiții. Socialiștii, lucrând sub influența Budapestei, cereau republica și-și exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din urmă s-a stabilit o înțelegere, renunțându-se la toate părțile la punctele de vedere prea intransigente și adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziție, deoarece „nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche și să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiții la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranziție. Adunarea Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania. Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc. În acest timp, în sala Cazinei militare, delegații țin adunarea. Au participat și delegații Bucovinei și Basarabiei, care au ținut să aducă salutul țărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie a statului român. În mijlocul aprobărilor unanime și a unui entuziasm fără margini, Ștefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiș expune trecutul românilor de pretutindeni și argumentează necesitatea Unirii, iar Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuiește aceasta. Socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române. Rezoluția Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice, reforma agrară radicală, legislație de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea națională dorește ca Congresul de pace să asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva dușmanului au scăpat civilizația din ghearele barbariei. La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluției, Unirea Transilvaniei cu România era săvârșită.

Consecințe și războiul dintre Regatul României și Republica Sovietică Ungară

  • 7 decembrie, 1918 – Armata Română intră în Brașov, în sud-estul Transilvaniei.
  • 7 decembrie, 1918 – Armata Română depășește linia de demarcație fixată prin Tratatul de pace de la Belgrad (râul Mureș) și înaintează spre Turda, cu scopul de a ocupa Clujul, cel mai important oraș al Transilvaniei. Puterile Antantei îi ordonă Ungariei să-și retragă trupele.
  • decembrie, 1918 – Guvernul Ungariei decide recrutarea de soldați, pentru a rezista trupelor române, dar timpul este prea scurt. Orașe importante, precum Cluj, se predau fără a opune rezistență.
  • 12 decembrie, 1918 – Trupele române intră în Sibiu (sudul Transilvaniei).
  • 14 decembrie, 1918 – Consiliul Director din Transilvania, ales de etnicii români, trimite la București o delegație condusă de Miron Cristea, episcop de Caransebeș, pentru a negocia detaliile unirii. Regele Ferdinand I al României primește și acceptă Declarația Unirii, proclamată la 1 decembrie de către Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria.
  • 15 decembrie, 1918 – O Adunare națională a Germanilor din Transilvania și Banat are loc la Mediaș, în centrul Transilvaniei, în care se proclamă o declarație care aprobă decizia de românilor de a se uni cu Regatul României.
  • 22 decembrie, 1918 – În replică, o Adunare Generală a Maghiarilor are loc la Cluj (magh. Kolozsvár oraș situat în centrul Transilvaniei și cel mai mare oraș din Transilvania). Adunarea reafirmă loialitatea maghiarilor din Transilvania pentru Ungaria.
  • 24 decembrie, 1918– Regele Ferdinand I semnează un decret de acceptare a unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, la care guvernul maghiar protestează. La Versailles încep negocierile cu cele patru puteri ale Antantei, precum și cu Cehoslovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Rusia, pentru stabilirea noilor granițe.
  • 24 decembrie, 1918– Trupele române intră în Cluj.
  • 14 ianuarie1919 – Trupele române ajung la Baia Mare.
  • ianuarie, 1919 – Puterile Antantei dezaprobă acțiunile românilor, care în schimb susțin că decizia Parlamentului Transilvaniei trebuie să aibă prioritate față de armistițiul dintre Franța și Ungaria.
  • 18 ianuarie, 1919 – Trupele române intră în Sighetu Marmației.
  • 22 ianuarie, 1919 – Trupele române se opresc la noua linie de demarcație indicată de puterile Antantei, lăsând Banat sub controlul Serbiei, iarCrișana sub control Maghiar.
  • 20 martie, 1919 – Generalul francez Vyx, în numele puterilor Antantei, cere Ungariei să renunțe la anumite teritorii și să accepte o nouă linie de demarcație, mai mult sau mai puțin în concordanță cu situația din teren de la acel moment.
  •  21 martie, 1919 – Prim-ministrul magiar Károlyi precizează într-o alocuțiune adresată poporului că nu poate accepta pierderile teritoriale cerute de puterile Antantei, și predă puterea unui guvern de stânga radical, condus de comunistul Béla Kun, care proclamă Ungaria ca Republică Sovietică și renunță la politica pasivă de acceptare a pierderilor teritoriale dictate de Antantă.
  • martie 1919 – Delegația română la Conferința de Pace de la Paris, condusă de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, cere Consiliului Marilor Puteri să permită României să ocupe teritorii până la râul Tisa (conform înțelegerii de dinaintea intrării României în război). Propunerea este refuzată. Generalul sud-african Jan Smuts este trimis la Budapesta pentru a negocia cu Béla Kun.
  • aprilie 1919 – Tot mai multe informații despre acțiuni anti românești ce au loc în zonele locuite de români aflate sub control maghiar ajung la București. Armatei Române i se ordonă pregătirea unei ofensive generale pentru 16 aprilie 1919.
  • 15 aprilie, 1919, seara – Trupele maghiare organizează un atac împotriva Armatei Române în vestul Transilvaniei.
  • 16 – 19 aprilie, 1919 – Lupte violente au loc în Munții Apuseni, câștigate în final de trupele române (cinci divizii), care sparg linia frontului în câmpia Crișanei.
  • 19 aprilie, 1919 – Ca urmare a reușitei contraofensivei împotriva Republicii Sovietice Maghiare, trupele române intră în Satu Mare.
  • 20 aprilie, 1919 – Trupele române intră în Oradea.
  • 1 mai, 1919 – Trupele române ajung la râul Tisa.
  •  17 iunie-iulie, 1919 – Consiliul Marilor Puteri cere guvernului României să-și retragă trupele la linia de demarcație și îl invită pe Béla Kun la Paris. România răspunde nefavorabil, și afirmă că va accepta condițiile doar dacă Armata Comunistă este dezarmată și demobilizată. Béla Kun refuză acești termeni.
  • 17 iulie, 1919 – Béla Kun ordonă o contraofensivă împotriva Armatei Române.
  • 20 iulie, 1919 – Armata ungară traversează Tisa; au loc bătălii violente.
  • 26 iulie, 1919 – Ofensiva maghiară este înfrântă și se retrage dincolo de Tisa. Au fost capturați mulți prizonieri.
  • tratat cu Iugoslavia
  • 3 august, 1919 – trupele române intră în Timișoara.
  • alegeri, guvernele Văitoianu și Vaida
  • negocieri cu Cehoslovacia, reforma agrară
  • guvernul Averescu, tratate cu Ungaria și Cehoslovacia

Ziua Națională Înainte de 1918, ziua națională a României se sărbătorea în data de 10 Mai, o zi cu însemnătate dublă, fiind ziua în care Principele Carol intra în țară (în 1866) și a fost ziua în care același Principe ratifica Declarația de Independență a României față de Imperiul Otoman în 1877. Odată cu instalarea regimului comunist după forțarea abdicării tronului de către Regele Mihai I, sărbătoarea națională a noii Republici Populare Române a fost declarată 23 august, ca și comemorare a zilei în care Conducătorul Statului, Mareșalul Ion Antonescu a fost înlăturat de la putere de către Mihai I.

Odiseea Crescent (5): ”Arestați-l pe DAN VOICULESCU!”: În 1990 ”Crescent” a înghițit ”Dunărea”, iar ”Conturile lui Ceaușescu” sunt, de fapt, ”Conturile lui Dan Voiculescu și ale SIE”!

UPDATE: Am postat pe pagina mea de Facebook toate documentele referitoare la relația CRESCENT – ICE DUNĂREA (Serviciul 4 – compensare) inclusiv opisul acestora, documente provenite din Arhiva Comercială a ICE Dunărea, desecretizată deja și aflată la Arhivele Naționale.

Din păcate, cineva mi-a atacat site-ul și mi-a distrus toate documentele și fotografiile postate inainte de 17 februarie 2013! Un atac murdar, ce vine în continuarea celor de până acum (care au fost coordonate  direct, prin reclamații și comenzi de familia Mirela și Mihai Iacob , familie ce patronează societatea DRAMIRAL MEDIA GRUP, editorul ziarului Curentul – condus de Mirela Iacob). De această dată nu mă pronunț asupra atacatorului, deși știu cine este. (!)

– Pentru că m-am săturat de câte prostii spun ziariștii de sticlă, pe tema generic numită ”Conturile lui Ceaușescu”, am decis să pun aici, cap la cap, niște informații care să le înlesnească discursul și să înțeleagă toți cum stau lucrurile cu această poveste veche de 23 de ani –

voiculescu1

O întâmplare petrecută în urmă cu mai  bine de un deceniu coroborată cu alte informații adunate ulterior, duc la o posibilă rezolvare a marii enigme postdecembriste referitoare la așa zisele ”CONTURI ALE LUI CEAUȘESCU”, conturi care, în realitate, n-au existat. Ceaușescu n-avea nevoie de conturi, ca Marcos sau alt dictator, pentru că el că stăpânea totul fără a fi însă proprietar pe nimic.

ceausescu-10

Conturile lui Ceaușescu erau de fapt, după opinia mea, Conturile lui Dan Voiculescu – parte din Conturile Securității.

Întâmplări și declarații aparent disparate recompun astăzi o ipoteză logică, dar de-a dreptul șocantă, în cazul în care se va și dovedi a fi adevărată: Imperiul lui Dan Voiculescu este construit pe relația cu ICE Dunărea, iar apoi pe cadavrul fostei unități acoperite a CIE, ascunse, după desființarea din 1990, nu în Romtehnica, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ci în burta societății Crescent-Cipru, o altă firmă acoperită și ea, a aceluiași Serviciu român de Informații Externe. Cel puțin așa afirma – când era în viață – unul dintre foștii șefi ai CIE, chiar cel care a înființat ICE Dunărea în 1982.

Sigur, pentru astfel de afirmații Dan Voiculescu a fost, este, și va fi dispus să dea în judecată pe oricine le-ar face, mai puțin pe cei care l-au controlat direct, secret și legal. A făcut-o deja, de-a lungul anilor, a câștigat procese, înclusiv cu Băcanu, pe vremea în care acesta încă nu devenise sclavul unor interese mărunte, dar n-a reușit să bată logica elementară a faptelor.

A câștigat chiar și cu mine un proces, pentru că i-am zis securist și Nabab al Epocii de Aur, ba mai mult, am avut tupeul să-i spun în față că imperiul său ”își are fundația adânc infiltrată cu conturile Securității”. În acel proces, început pe vremea în care eram la Evenimentul Zilei, iar ziarul era de top, atunci, nu cum a  a juns astăzi, și în care mi-am permis să-l calomniez sugerând că ar fi fost securist (!), sau ”afacerist” (termenul a fost considerat jignitor față de tovarășul Voiculescu, de către judecătoarea Diana Iuliana Pasăre, ajunsă ulterior, evident!, la Înalta Curte de Casație și Justiție – o judecătoare iresponsabilă care a făcut de rușine Justiția românească, condamnând un ziarist că i-a spus securistului securist!), sau chiar NABAB AL EPOCII DE AUR, pentru că își permitea în plină dictatură a lui Ceaușescu să-și trimită neamurile (fiicele, nevasta și guvernanta) peste tot prin Europa, să le cazeze la cele mai bune hoteluri, iar de aceste sejururi să se ocupe, la ordinul său, chiar directorul general al Crescent, John Edgington, un papagal englez plasat de fațadă în fruntea unei societăți sub acoperire, Crescent, a câștigat peste 330 milioane lei. Bani buni pentru vremea aceea în care judecătorii erau corupți până în măduva oaselor de la mîna cu care încasau șpaga. Cum poți condamna un jurnalist, altfel decât luând șpagă, sub acuzația că l-a numit securist pe securistul Dan Voiculescu, sau afacerist, pe afaceristul Dan Voiculescu? Iată că s-a putut, detaliile picante ale cazului fiind prezentate de mine în materialul ”Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu”

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. Au apărut ipoteze noi, iar banii lui Voiculescu nu pot condamna ipotezele. Asta deoarece nu poți condamna logica, oricâți bani ai pune în joc.

Deocamdată, informațiile importante adunate pînă acum, referitoare la Voiculescu-Crescent, ar fi următoarele:

1. Dan Voiculescu a fost numit, în 1982, directorul reprezentanței Crescent-Grecia din București, la cererea, chipurile, a unui libanezo-grec numit Fouad Sanbar, așa-zisul patron al Crescent-Grecia. Numirea lui s-a făcut prin transfer de la ICE Vitrocim, la Oficiul ARGUS (fir[tooltip tiptext=”null”]Tooltip[/tooltip]mă acoperită a Securității, aflată în coordonarea Direcției a III-a), condus de colonelul Dragoș Diaconescu.
 
2. În 1984, Dan Voiculescu este numit director general al reprezentanței Crescent-Cipru (denumirea exactă este CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (CYPRUS) LTD), un off-shore al aceluiași Fouad Sanbar, conform declarațiilor oficiale. Voiculescu avea mână liberă să decidă asupra tuturor afacerilor Crescent-Cipru și a filialelor sale din Austria (Eisenstadt) sau din oricare altă parte a lumii.

3. Firma Crescent-Cipru a fost preferata Securității românești, prin unitatea militară ICE Dunărea, în comerțul exterior, ajungând, spre exemplu ca în 1987 să dețină monopolul importului de alumină al României, afacere supervizată personal de Nicolae Ceaușescu.

4. Crescent-ul lui Voiculescu a fost, pentru ICE Dunărea (CIE), principalul beneficiar al exporturilor de ciment, uree, produse metalice, aluminiu.

5. Pentru a înțelege cât de importantă a fost firma Crescent pentru Securitatea română, via ICE Dunărea, prezint câteva date furnizate de cei care au pătruns în arhivele ICE Dunărea: în 1988, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT-Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale; tot în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE DUNĂREA a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale ROMÂNIEI; în 1989, ICE DUNĂREA (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT – Cipru 49,94% din volumul său total de export li aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale etc etc.

6. Afacerile ICE Dunărea-Crescent au fost realizate fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS, aspect care contravine flagrant practicii curente a ICE DUNĂREA și naște întrebări referitoare la avantajele părții române. Conform procurorilor, ”această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform regulilor epocii – prin operațiuni AVS.

7 În arhivele ICE Dunărea, de la SIE, au fost descoperite, de către procurori, ”indicii conform cărora firma Crescent-Cipru a fost proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public  de constituire a fost dublat de un act juridic secret)”

8. Naș Leon, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid a declarat, conform informațiilor furnizate de mine în ”Averea președintelui”, că firma CRESCENT a fost o societate mixtă româno-cipriotă.

Nas Leon002
Informații consemnate din declarațiile lui Naș Leon, adjunctul șefului Gospodăriei de Partid, veteranul acelei instituții unde era angajat din 1946!

9. Același demnitar din fruntea Gospodăriei de Partid a mai declarat că societatea CRESCENT -Cipru a intrat  în competiție cu Oficiul Economic ”Carpați” (ce deținea ICE Carpați) instituție a Gospodăriei de partid, Crescent fiind chiar favorizată, în 1987, în competiția cu firma PCR, ICE Carpați . Culmea, această favorizare ne-a adus atunci un prejudiciu de peste 2,8 milioane de dolari. Asta deși, cum am dezvăluit în Averea președintelui, toți banii rezultați din această operațiune a Oficiului Carpați erau depuși într-un cont distinct de la BRCE, contul 134, cont la dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, iar în 1987 Crescent a deținut monopolul la importul de alumină.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari” – rezumam eu, într-un articol din 1998, informațiile prezentate de un inspector general din Ministerul Finanțelor îngtr-o Notă din februarie 1990.

Iată mai jos și documentul original,  se demonstrează că SECURITATEA a fost, atunci, în 1987, mai tare decât PARTIDUL COMUNIST. Firma CRESCENT  a fost, adică, mai tare decât ICE CARPAȚI! – în dauna statului român.

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) - un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) – un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român - pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român – pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!

10. Au fost identificate, în arhiva operativă a ICE Dunărea cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol), ridicând mari semne de întrebare cu privire la posibila sa apartenență a ICE Dunărea (!)

11. CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989).

12. John Edgington – unul dintre ”proprietarii” CRESCENT menționați în actul public de constituire a firmei a declarat în 1989, în fața unei persoane din conducerea Băncii Centrale a  Ciprului, că societatea CRESCENT este proprietatea lui Nicolae Ceaușescu (vezi lucrarea mea, ”Averea președintelui”) și că el nu mai are nimic de a face cu această societate; se pare că această declarație ar fi fost menționată de către persoana respectivă pen coperta dosarului bancar; de altfel, în 1990, acel dosar nu se mai afla la locul obișnuit, ci în seiful Guvernatorului Băncii centrale a Ciprului! – declara avocatul Ion NESTOR în 1990, în urma unei deplasări făcute în mod special pe tema fondurilor deturnate, în Cipru, Grecia și Austria în perioada 8-18 mai 1990;

13. În posesia comisiei experților canadieni s-a aflat o scrisoare a lui John Edgington adresată reprezentanței din București, prin care, în calitate de Proprietar al Crescent, afirma că ar fi semnat un formular de transfer al acțiunilor Crescent în alb, într-un singur exemplar, pe care l-ar fi încredințat reprezentantului din București, adică lui Dan Voiculescu, deși Fouad Sanbar a afirmat contrariul, anume că formularul în alb i-a fost înmânat lui și l-a completat cu numele său în ultima săptămână din decembrie 1989

Pe lângă acestea au apărut și alte informații care necesită însă o prezentare mai în detaliu.

Așadar,

14. Dan Voiculescu s-a opus în anul 2000 declasificării de către CSAT a arhivei ICE Dunărea și cercetării de către procurori a documentelor din acea arhivă aflată la SIE. El a atacat, inclusiv prin organul său de presă, Jurnalul național, Hotărârea CSAT pe care a declarat-o ilegală, anunțănd cu litere de o șchioapă: CSAT ÎNCALCĂ LEGEA!

După cum se știe, Consiliul Suprem de Apărare a Țării CSAT) a decis, în 17 august 2000, la cererea șefului SIE de atunci, Cătălin Harnagea, declasificarea arhivei ICE Dunărea, o unitate militară (UM 0107) ce acționa sub acoperirea unei întreprinderi de comerț exterior. Mai mult, s-a decis și verificarea arhivei de către doi procurori special desemnați (unul dintre ei fiind Ovidiu Budușan). ”Pentru verificarea modului în care s-au încheiat și derulat contracte, convenții sau alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar susceptibile că au adus prejudicii maeriale și financiare statului român, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție va desemna doi procurori  care să studieze arhiva fostei Întreprinderi de Comerț Exterior ”Dunărea”. verificările vor avea regim de confidențialitate până la deschiderea oficială a dosarelor penale privind activitățile penale derulate în cadrul Întreprinderii de Comerț Exterior ”Dunărea” (Art.2).

hotarare CSAT Dunarea
Hotărârea CSAT privind declasificarea arhivei ICE Dunărea, publicată de ziarul lui Dan Voiculescu, Jurnalul Național

Decizia semnată de președintele de atunci al CSAT, Emil Constantinescu, se baza pe o adresă a șefului SIE în care se afirma că ”pe parcursul activității desfășurate, prin Întreprinderea de Comerț Exterior ”Dunărea”, s-au încheiat și derulat contracte, convenții, alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar, care au adus prejudicii materiale și financiare statului român”.

prejudicii rez din arhiva ice dunarea
Sesizarea Directorului SIE către secretarul CSAT, din 1 august 2000

Deși n-a pierdut niciodată vreo ocazie de a se arăta deschis cercetărilor privind relația CRESCENT cu conturile generic numite ”ale lui Ceaușescu”, în fapt fiind conturi ale fostei Securități, Dan Voiculescu s-a opus categoric deschiderii arhivei ICE Dunărea, societate din relația cu care el și-a construit un adevărat imperiu economic într-un timp extrem de scurt.

material jurnalul pag 1 pag 2 jurnalul

Asta nu înseamnă decât că el s-a temut ca nu cumva să se afle ceva ce i-ar periclita poziția deținută în cadrul propriilor afaceri. De ce s-ar teme cineva de o verificare din partea unor procurori a arhivei comerciale a unei firme a Securității, sau chiar a arhivei operative a acesteia?!  Pentru că o astfel de cercetare ar duce la aflarea unor secrete ce trebuie apărate. În fapt, e vorba despre secretul lui Polichinelle: CRESCENT nu-i aparține lui Voiculescu, ea fiind, și după opinia mea, o firmă cel puțin mixtă a Securității, dacă nu în totalitate a fostei DSS. Iată, așadar, unde conduc toate informațiile care s-au adunat în ultimii 23 de ani despre relația Dunărea-Voiculescu-Crescent.

Toate informațiile despre adevărata relație a lui Voiculescu cu Crescent se află, (ori s-au aflat, dacă generalul Rotaru nu a pătruns în arhivele operative ale ICE Dunărea) în arhiva de la SIE a ICE Dunărea. Este opinia mea și ea se bazează pe mai multe argumente prezentate în materialele Odiseea Crescent (II) și Odiseea Crescent (III) de pe acest site, dar și în alte materiale publicate.

Iată ce declara Dan Voiculescu în cartea sa ”Adevărul despre CRESCENT” (publicată în anul 2001, când Ion Iliescu, noul președinte al Romțniei, a decis anularea hotărîrii anterioare de declasificare a arhivei ICE Dunărea, deci a resecretizat arhiva operativă!), referitor la pleașca de zeci sau sute de milioane de dolari care i-ar fi căzut pe cap, după ce unui arab (Mikhael Fouad Sanbar) i-ar fi căzut capul – la propriusub tirul gloanțelor pe o stradă din Grecia.

A apărut un testament al acestuia (Fouad Sanbar – nota mea), care a intrat în vigoare în anul 1995 (în timpul guvernului Văcăroiu – nota mea), o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament “initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar” – scrie Dan Voiculescu în cartea sa de povestiri.

 carte voiculescu001

Povestea cu arabul care, după moartea sa, i-ar fi lăsat moștenire lui Dan Voiculescu, o firmă a cărei valoare este de zeci sau sute de milioane de euro, în condicarte voiculescu002țiile în care el avea o soție necăjită și doi copii handicapați, este o snoavă pe care o poți crede doar dacă ești sub influența alcoolului sau ai primit un ordin în acest sens. Nu cred că există cetățean arab, sau ne-arab, întreg la minte care să pună mai presus de Allah sau Dumnezeu și familie, pe Dan Voiculescu.

Prin urmare, testamentul de care vorbește Dan Voiculescu în cartea sa este o poveste de adormit vigilența Fiscului român sau chiar a Justiției române, care ar putea ancheta, spre exemplu, cum a intrat o firmă acoperită a fostei Securități (Crescent), deci a statului român, înființate departe de țară, în posesia unei persoane private.

Este posibil și ca ipoteza mea să fie o simplă aiureală, dar este a mea și mi-o susțin. Asta pentru că nu există o altă explicație reală a transferului acțiunilor și capitalului social al firmei Crescent către Dan Voiculescu, un simplu angajat al firmei, chiar dacă a deținut poziția de director general al reprezentanței din București a acesteia.

Raportul procurorilor care au cercetat arhiva ICE Dunărea ridică mari semne de întrebare cu provire la legalitatea tranzacțiilor, sugerând chiar că, așa cum arătat la punctul 7, Crescent ar putea fi o firmă românească. Iată, mai jos, pentru cei care n-au avut acces la el, raportul întocmit atunci de procurorul Ovidiu Budușan după vizita aprobată de CSAT în arhiva operativă a ICE Dunărea, raport din care am reținut doar partea referitoare la Crescent:

3. CRESCENT – Cipru

 „Din verificările efectuate referitor la parteneri de afaceri ai ICE “Dunărea” – în colaborare cu care aceasta a derulat contracte de valori  foarte mari – a fost identificată firma CRESCENT –Cipru. Aceasta a beneficiat în 1989 de livrări masive de ciment pe diferite relații (Spania, Republica Dominicană, Algeria), uree, produse metalice, aluminiu. Firma CRESCENT-Cipru a reprezentat pentru ICE “Dunărea” principalul beneficiar al exporturilor vizând produsele amintite, cu urmărirea și derularea livrărilor fiind însărcinate trei din cele șase servicii ale celei din urmă (3,4 și 6).

În urma evaluărilor exporturilor de ciment corespunzătoare anului 1986 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri în care valoarea mărfurilor livrate să nu fi fost încasată de la partenerul extern. Debitele au fost stinse în toate cazurile prin achitarea anticipată a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. S-au consultat în acest sens dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozițiile de plată), extrasele de cont și notele contabile aferente (Anexa nr. 8).

În vederea stabilirii participării firmei Crescent-Cipru la realizarea volumului de afaceri al ICE “Dunărea”, a fost efectuată o evaluare a contractelor și a livrărilor efectuate în anii 1988-1989 de către compania românească în favoarea celei cipriote, prin intermediul Serviciului 6, – ciment și materiale de construcții – stabilindu-se următoarele (Anexa 9):

–           în 1988, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale

–           în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 40%

din totalul exporturilor de ciment ale României (total export ciment 1988 – 3.325 mii tone/ Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/Crescent Cipru 1988 – 1.324.740 tone).

–           În 1989, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT  Cipru 49,94% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

–           în 1989, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 26% din exporturile de ciment ale României (total export ciment 1989 – 1893,2 mii tone/Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/ Crescent Cipru 1989 – 493.227 tone)

–           în 1989, ICE “Dunărea” și CRESCENT Cipru încheiaseră contracte privind exportul a 1.380 mii tone ciment, reducerea la o treime a cantităților livrate datorându-se anulării unor contracte în derulare în contextul evenimentelor politice de la sfârșitul anului 1989 (Anexa nr.10)

Întregul volum de afaceri menționat mai sus a fost realizat fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS (aspectul contravine flagrant practicii curente a ICE “Dunărea” și naște întrebări referitoare la avantajele reale ale părții române. Această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform epocii – prin operațiuni AVS. Beneficiarul/beneficiarii acestor acțiuni nu au fost identificați).

Ca și în cazul firmei DOBIAS – Austria, există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic de constituire era dublat de un act juridic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (Precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid, conform cărora CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă, și declarația lui JOHN EDGINTON, unul dintre “proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia “CRESCENT” este proprietatea lui “CEAUȘESCU” (surse publice).

În același context, merită menționat faptul că relația dintre directorul sucursalei CRESCENT-Cipru (firmă străină, conform actelor publice de constituire) la București, DAN VOICULESCU, și ICE “Dunărea” a fost una foarte specială și atipică. Astfel, s-au identificat cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol). De asemenea, cu ocazia primirii în anul 1988, de către ICE “Dunărea” a titlului de “Erou al Muncii Socialiste”, VOICULESCU expediază o telegramă prin care felicită firma parteneră în numele său și al colectivului CRESCENT (firmă străină!) pentru distincția primită.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe de altă parte, firma CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989). (Anexa nr. 9)

Pe lângă volumul mare de afaceri derulat cu firma CRESCENT – Cipru, o altă modalitate de favorizare evidentă a firmei cipriote consta în practicarea de către ICE “Dunărea” – în cadrul relațiilor contractuale directe stabilite cu aceasta sau a celor în colaborare cu alte foste Întreprinderi de Comerț Exterior – a unor niveluri de prețuri preferențiale. În acest sens a fost identificat un proiect de raport al Curții Supreme de Control Financiar, încheiat la fosta ICE “METALIMPORTEXPORT”. În acesta se consemna că, “din analiza și controlul efectuat a rezultat că reducerile de prețuri făcute la propunerea și de către directorul METALIMPORTEXPORT, Ghiță Constantin, la contractele încheiate cu firmele EZZ și CRESCENT nu sunt justificate”. Constatarea este argumentată, în raportul amintit, prin descrierea ilegalităților comise, fiind menționate și acelea de fals și uz de fals (fapte penale). Documentul este încheiat cu mențiunea “ICE “DUNĂREA” a participat la contractarea și derularea tuturor contractelor (…), iar la capitolul “propuneri” se menționează “propunerile se vor face dup discutarea proiectului de raport” (Dosar 871, Serviciul 4).OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4. Neîncasarea unor sume datorate de către firma CRESCENT – Cipru, aferente exporturilor de tablă, țevi și oțel beton

În urma evaluării exporturilor de tablă, țevi și beton efectuate de către ICE “Dunărea” în favoarea firmei CRESCENT-Cipru există suspiciunea cu privire la neîncasarea unor livrări efectuate cu precădere la sfârșitul anului 1989.

Astfel, dintr-o notă de convorbire din 25 martie 1989, la care au participat Dan Voiculescu și conducerea ICE “METALIMPORTEXPORT”, împreună cu ofițerul Popoiu Ioan de la ICE “DUNĂREA”, rezultă că Dan Voiculescu a cerut să se extindă termenul de plată convenit inițial cu  cele două firme românești la 120 de zile d ela livrarea mărfii. Partea română a acceptat propunerea cu efect imediat, promițând să întocmească ulterior nota de aprobare a MCECEI. De aici pornesc deficiențe legate de ultimele livrări efectuate în 1989 pentru care nu există nici o dovadă că s-a realizat plata (Nu există facturi, note de realizări, declarații vamale de export sau alte probe care să probeze plata). Astfel:

a)         Nava RASELTINA a părăsit portul Constanța la 5 octombrie 1989, cu 3000 tone tablă, destinația SUA, contract CRESCENT.

b)         Nava ILFOV a părăsit portul Constanța la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone oțel beton, destinația SUA, contract CRESCENT.

c)         Nava MUNZUR  a părăsit portul Constanța la 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone oțel beton, destinația destinația Turcia, contract CRESCENT.

d)         Nava DIMIS a părăsit portul Constanța la 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tablă, destinația SUA, contract Crescent.

e)         Nava MUNZUR a părăsit portul Constanța la 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oțel beton, destinația Turcia, contract CRESCENT.

f)         Nava CALAFAT a părăsit portul Constanța la 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oțel beton, destinația Egipt, contract CRESCENT

g)         Nava TELEGA  a părăsit portul Constanța la 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone țevi, destinația Canada, contract CRESCENT.

h)         Nava FĂGĂRAȘ a părăsit portul Constanța la 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone oțel beton, destinație SUA, contract CRESCENT.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 5. Neîncasarea unor comisioane confidențiale convenite a fi plătite de către firma CRESCENT-Cipru

 Din evaluarea operațiunilor AVS derulate împreună cu firma CRESCENT-Cipru au fost identificate cazuri în care comisionul confidențial convenit a fi plătit de către firma cipriotă în favoarea ICE “DUNĂREA” nu a fost transferat integral acesteia din urmă.

Astfel, în nota informativă referitoare la desfășurarea unei întâlniri ce a acut loc între D. Teodoru, reprezentantul firmei Crescent-Cipru și Alexandru Voinic, de la ICE “DUNĂREA” (dosarul operațiunii AVS “ALUMINA”) se precizează că, în cadrul discuției “(…) s-au făcut referiri la problema transferului de dolari comunicat (…). S-a reamintit promisiunea făcută în anul 1997, luna februarie că, dacă se va perfecta operațiunea de aport valutar, atunci se vor remite circa 100.000 dolari. Operațiunea s-a derulat, și în contul respectiv s-a remis o sumă mult mai mică. Domnul D. Teodoru a precizat că s-au făcut transferuri în mai multe părți și că nu au mai rămas fonduri disponibile. Totuși, Alex. Voinic a menționat că el a fost foarte supărat că nu s-a respectat promisiunea făcută inițial și ar fi mai bine dacă s-ar analiza din nou situația deoarece, pentru viitor, el nu se va mai preocua pentru perfectarea de afaceri cu firma Crescent. Dl. Teodoru a promis că va discuta cu Dl. D. Voiculescu și, probabil, vor reveni asupra acestui subiect”.

Din verificarea documentelor identificate până în prezent în arhiva operativă, rezultă că acțiunea “ALUMINA” a fost închisă fără să se încaseze întreaga sumă convenită – 100.000 USD – ci doar 27.690 USD. Nu s-a putut stabili destinația finală a diferenței de 62.310 USD, datorată de către firma cipriotă societății “DUNĂREA”.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 12.Ion Iliescu, imediat ce a ajuns președinte al României, a resecretizat arhiva ICE Dunărea!

De asemenea, nu există o altă explicație logică (dacă o excludem pe cea a interesului național) a intervenției din anul 2001 a lui Ion Iliescu,  protectorul lui Dan Voiculescu, care a decis blocarea anchetei declanșate printr-o decizie a CSAT, cu un an mai devreme, asupra arhivei ICE Dunărea, și resecretizarea acesteia. Iar ipoteza ”interesului național” în resecretizarea arhivei Dunărea nu poate fi decât aceasta: Firma Crescent, partenerul favorit de afaceri al ICE Dunărea, a fost o firmă a Securității, deci a statului român, iar capitalul reinvestit al acesteia, după 1990, regăsit în imperiul lui Dan Voiculescu este un capital de stat. Asta ar însemna ca GRIVCO – constituită pe structura și cu oamenii de la ICE Dunărea – dar și Intact să fie, de fapt, firme ale statului român cu care a fost cadorisit Dan Voiculescu, firul roșu al Securității în societatea românească de ieri și de astăzi. Ceea ce pare absurd. Sau nu?!…

Deocamdată, tot ce s-a demonstrat din legendele care au însoțit parcursul lui Dan Voiculescu a fost, în primul rând,  statutul său de turnător ordinar al Securității, fapt care, în realitate, este unul pozitiv din perspectiva imensei mize aflate în joc: păi dacă a fost un informator ordinar al Securității, cum mai putea să fie el patronul român, ales tot de Securitate – e drept, de o parte a Securității, adică de CIE, Securitatea externă -, pentru o firmă grecească preluată de la un arab și reînființată apoi în paradisul fiscal din Cipru, în 1982, cu puțină vreme înainte de înfințarea la București a unei societăți surori, ICE Dunărea ?!

Desigur, în iunie 2005, după ce s-a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea, care nu conținea partea operativă a relațiilor dintre Dunărea și Crescent, Voiculescu s-a declarat de acord cu aceasgtă decizie, încercând să arate cât de fericit este el că, astfel, se va demonstra că nu a fost securist sau beneficiar al unor conturi ceaușiste. Printr-o declarație publică de un cinism desăvârșit, asemănătoare celei prin care a renunțat la calitatea de senator pentru că nu i-ar fi convenit nu știu ce lege neadoptată, când el o făcea pentru că îi ajunsese lațul dosarului ICA la gât, cazul fiind aproape de finalizare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dan Voiculescu s-a arătat satisfăcut de decizia desecretizării informațiilor de doi lei scoase de la SIE (arhiva comercială a ICE Dunărea)

Biroul e presă al Partidului Conservator este împuternicit, astăzi, 22 iunie, să dea publicităţii următoarea declaraţie de presă a preşedintelui Dan Voiculescu:

 “Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că, în următoarele două săptămâni, arhivele ICE Dunărea ar putea fi declasificate prin transferul de la SIE la Arhivele Naţionale.  Sper din suflet ca acest lucru, vehiculat deocamdată în presă,  să se întâmple în realitate.  Este o veste foarte bună că societatea civilă va avea acces liber la un trecut asupra căruia planează multe semne de întrebare.  Personal, doresc ca prin această măsură să se confirme o dată pentru totdeauna adevărurile pe care le-am susţinut mereu cu fermitate şi în apărarea cărora am fost nevoit să deschid numeroase acţiuni în justiţie: nu am fost ofiţer de Securitate, nu am nici o legătură cu presupusele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu şi nu am păgubit statul român prin neplata unor mărfuri către fosta ICE Dunărea.  În acest context, cer autorităţilor competente ca, la momentul desecretizării, să se pronunţe public, transparent şi categoric asupra acuzelor ce mi-au fost aduse.  În calitatea mea de senator şi de lider al unui partid parlamentar, solicit un răspuns clar, fără echivoc, la toate aceste acuze legate de persoana mea, lansate în special în presă.  Prin toate acestea, doresc să nu rămână nici o umbră de bănuială asupra trecutului meu, astfel încât să pot considera închis un subiect care mi-a lezat profund onoarea şi imaginea publică ani de-a rândul” – declara Voiculescu prin intermediul Biroului de Presă al Partidului Conservator.

15. Generalul Nicolae Pleșiță, fost șef al CIE: ICE Dunărea a fost folosită și în munca informativă!

doc002

Informația furnizată de Pleșiță este extrem de importantă în clarificarea relației speciale Dunărea-Crescent. Fost șef al CIE în perioada 1980-1984, generalul Nicolae Pleșiță, a declarat că a înființat ICE Dunărea (1982) nu numai pentru activități de comerț exterior ci ”și ca bază de  lansare a operațiunilor proprii de informații. (…) Dunărea a contribuit substanțial la munca informativă, lansând operațiuni valabile și în viitor. (…)Iată de ce ”declasificarea arhivelor” de la Dunărea ar fi iresponsabilă. Nu vom permite să se umble la acele documente fiindcă afectăm siguranța națională” – a declarat fostul șef al Centrului de Informații Externe (umbrela unității militare acoperite  – UM 0107 –  sub numele ICE Dunărea.doc003

Având în vedere faptul că partenerul principal al ICE Dunărea a fost Dan Voiculescu prin Crescent, declarația lui Pleșiță poate sugera că Voiculescu a fost folosit și în astfel de operațiuni, ceea ce i-ar putea contura o poziție importantă în cadrul aparatului, iar titulatura de turnător ordinar, cu care a fost stampilat definitiv și pe bună dreptate de către CNSAS, pare a fi doar o latură nesemnificativă a activității securistice a lui Felix sau Mircea, sau cum l-or mai fi legendat ofițerii cu care a lucrat Voiculescu. Altfel nu se explică de ce s-a opus el deschiderii arhivelor ICE Dunărea, declanșate în 2000 de CSAT.

16:Pleșiță:  După ce a fost desființată, în 1990, ICE Dunărea s-a ”reîncarnat” în Crescent

Dcă mai adăugăm o informație lansată în cadrul unui interviu de Nicolae Pleșiță, avem deja o imagine mai apropiată de realitate asupra trecutului atît de controversat al ”turnătorului” Dan Voiculescu. ”Crescent este colacul de salvare din ce-a mai rămas din ”Dunărea”. Imediat după 1990, generalul Militaru, șeful nostru după revolta populară, a transformat decretul de corecție într-un decret de protecție”.

pag 238 plesita

O afirmație a aceluiași Pleșiță, ce părea pînă astăzi o aiureală, dezvăluie, de fapt, cui aparținea Crescent: STATULUI ROMÂN! Iată textul care susține această ipoteză șocantă chiar și pentru unul ca mine care a urmărit cu atenție fenomenul.

Sediul ”Dunării” era pe strada Varșovia, devenit apoi sediul FSN. ”Și-așa trebuie desființată Dunărea”, a zis Petre Roman, pus pe demolare. Militaru i-a chemat pe cei din fosta conducere a întreprinderii și s-a convins că situația era mult mai serioasă. A pus piciorul în prag și a oprit demolarea când a văzut cât de folositoare era firma pentru țară. Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern. I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea. – A fost o privatizare legală? – întreabă autorul interviului, Patrichi. – Nici o privatizare. A fost doar schimbare de denumire. Atât. Era sub umbrela Armatei și nu s-a putut atinge. Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO” 

Așadar, a spus Pleșiță, adică acela care a înființat ICE DUNĂREA (el era șeful CIE în 1982, cand s-a înființat Dunărea, unitate militară cu acronimul 0107), ICE Dunărea a fost desființată formal, ea continuându-și existența sub acoperirea CRESCENT.

Textul de mai sus, apărut în lucrarea ”Ochii și urechile poporului” – Convorbiri cu Nicolae Pleșiță (autor Viorel Patrichi), are o importanță extraordinară pentru înțelegerea enigmei apartenenței Crescent.

Analizând afirmațiile generalului Pleșiță descoperim ceea ce Dan Voiculescu, dar și un întreg serviciu de informații, au ascuns vreme de atâția ani.

După opinia mea (aștept oricând contra-argumente) afirmațiile făcute de Pleșiță se mulează perfect pe istoricul Crescent, dar confirmă și declarațiile anterioare sau ulterioare făcute de oficiali români sau chiar de angajați ai Crescent, explicând chiar și enigma traseului colonelului Rotaru (Constantin) care a lucrat la ICE Dunărea în perioada 1986-1990, apoi s-a transferat la SIE unde a stat, oficial până în 1993, apoi a trecut la INTACT SA (trustul de presă al lui Dan Voiculescu Crescent) ca director general în perioada 1994-1998, iar apoi a revenit la SIE, prin înaintare la gradul de general și numit prim-adjunct al șefului SIE, Cătălin Harnagea.

rotaru1

Așadar, Constantin Rotaru, cel care în 1990 a avut curajul să mergă la ministrul Apărării de atunci, kgb-istul Nicolae Militaru, pentru a-i spune despre importanța ICE Dunărea (Pleșiță:Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern”), avea să fie apoi unul dintre oamenii de bază ai lui Dan Voiculescu în înființarea imperiului media care avea să se transforme, un deceniu mai târziu, prin intermediul Antena 3, în cel mai important instrument de dezinformare din România pootdecembristă.

Sigur, explicația oficială dată de generalul Rotaru trecerii sale pe la conducerea mass-media voiculesciene (INTACT), urmată de reactivarea cu onoruri și grade la SIE, a fost aceea a unei întreruperi temporare a muncii de ofițer de informații, prin trecere în rezervă, intrarea în afaceri apoi ca simplu civil, urmată de reactivarea sa ca ofițer în Seviciul pe care-l părăsise cu ani în urmă. Ca să-l crezi pe Roataru însă, ai nevoie de cel puțin o sticlă de vodkă înghițită dintr-o singură sorbitură! Trebuie, adică, să fii beat, sau să n-ai habar de logica elementară.

I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea” – a mai afirmat Pleșiță. Inițial am crezut că moșul bate câmpii, pentru că, gândeam eu, Crescent exista din 1980, deci afirmația lui era un non-sens. Numai că Pleșiță n-a spus-o la propriu, ci la figurat. Sigur că el știa de existența Crescent încă din anii în care a aprobat toate operațiunile comune Crescent-Dunărea, deci nu putea să facă o asemenea confuzie cum a lăsat să se înțeleagă în interviul dat lui Patrichi. Prin urmare, dacă nu se senilizase (și nu părea deloc senil în anul 2000), el a spus, în  realitate, după opinia mea, că societatea CRESCENT a preluat prerogativele ICE DUNAREA, atât în plan economic, cât și informativ.  Or așa ceva nu putea fi posibil decât dacă firma Crescent era a  SIE, deci a statului român.

Și mai spune ceva extrem de interesant, Pleșiță: ”Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO”. Luată ca atare, afirmația lui Pleșiță pare o aberație. Cum să-l pună Nicolae Văcăroiu pe Dan Voiculescu director la Crescent când el era deja director al reprezentanței din România a acestei firme încă din 1982? Aberant, nu? Ei bine, nu este chiar așa de aberant dacă adăugăm aici că Dan Voiculescu a devenit patronul (”director” – zice Pleșiță) Crescent chiar în timpul guvernului Văcăroiu (1992-1996), adică în 1995, atunci când cel despre care se spunea că este patronul Crescent, arabul Fouad Sanbar (ucis prin împușcare pe stradă!) i-a lăsat firma, prin testament, lui Dan Voiculescu, să o stăpânească până la sfârșitul vieții lui, urmând ca apoi să-i transforme toate activele în cash și să împartă banii rezultați (deja, conform datelor de la ONRC, Crescent a fost oficial devalizată, capitalul ei fiind folosit la înființarea imperiului Grivco-Intact al lui Voiculescu!) angajaților Crescent și membrilor familiei sale. De asemenea, ca să crezi această afirmație, ai nevoie să bei, dintr-o sorbitură, nu una, ci două sau chiar trei sticle de vodkă!

În concluzie, dacă Pleșiță nu minte, atunci CRESCENT a devenit continuatoarea ICE Dunărea (deja foarte mulți angajați de la Dunărea au fost recuperați, la vedere, de Dan Voiculescu în firmele sale), prin urmare este o firmă a statului român. Cum Pleșiță este mort, el nu mai poate răspunde însă de afirmațiile sale…

Numai că:

Așa cum am arătat mai sus ( vezi punctul 7) în anul 2000, când cei doi procurori au fost desemnați să cerceteze arhiva ICE Dunărea, în urma unei decizii oficiale a CSAT de desecretizare a acesteia, una dintre afirmațiile făcute de oamenii legii a fost și aceasta: ”există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public de constituire era dublat de un act jurisic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de partid, conform cărora ”CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă” și declarația lui JOHN EDGINGTON – unul dintre ”proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia ”CRESCENT este proprietatea lui CEAUȘESCU” (surse publice)

Cele 16 argumente prezentate susțin, cel puțin formal, ipoteza apartenenței CRESCENT- Cipru la fost Securitate. Poate că astfel s-ar putea explica angajarea ca director general la INTACT SA, în perioada 1994-1998,  a fostului director adjunc al ICE DUNĂREA, colonelul Constantin Rotaru care este posibil să fi încercat să ”separe apele”, dându-i Cezarului ce era al Cezarului și păstrând pentru SI(N)E ce era al SIE.  Ar putea fi o explicație cum, la fel, ”transferul” lui Rotaru la INTACT ar putea însemna preluarea controlului și restructurarea imperiului lui Voiculescu de către patronul său real, adică SIE.

Văzând însă palatul uriaș în care locuiește Dan Voiculescu, cu un living de pe care poate decola un avion, dar și averea sa imensă plasată deja fiicelor sale, mă îndoiesc de faptul că statul român poate fi așa de bogat încât să-și permită un asemenea lux.

palatul lui voiculescu

Prin urmare, e posibil ca atât Pleșiță, cât și procurorii (chiar dacă unul dintre ei este celebrul Ovidiu Budușan, astăzi avocat) care au sugerat că societatea Crescent este a statului român, ca să nu mai vorbim de paravanul englez, Edgington, pus de fațadă în fruntea Crescent (folosit însă cu succes ca să-i procure lui Voiculescu în anii 80, pentru cele două odrasle, locuri de cazare în hoteluri dintre cele mai scumpe aflate în marile capitale ale Europei), n-au știut ce vorbesc.

E posibil.

Cum, tot la fel, e posibil ca ei să fi dezvăluit nimic mai mult decât Secretul lui Polichinelle.

Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, trebuie reamintit aici că toate anchetele de la începutul anilor 90, privind fondurile deturnate din bugetul de stat de către camarilla lui Nicolae Ceausescu, s-au blocat în anchetarea firmei CRESCENT, devenită un TABU pentru oricine încerca să ancheteze jaful comunist.

17. PISTA CRESCENT: ”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu) sugera unul dintre cei care au fost plătiți de guvernul român în 1990, să descopere fondurile deturnate de Ceaușescu (se spunea) din bugetul statului român.

Detain Dan Voiculescu (Arestați-l pe Dan Voiculescu)!
”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu)! – fragment din Raportul R al investigatorilor canadieni

În ”Averea Președintelui”, apărută în 1998 la editura Nemira, am dezvăluit conținutul Raportului secret R întocmit de experții canadieni, care au investigat mai multe piste ce puteau duce la deturnări importante de fonduri de către acoliții lui Ceaușescu.

Reamintesc aici, PISTA CRESCENT, pe care am mai prezentat-o, în rezumat, într-un articol publicat în Evenimentul Zilei din data de 1 iunie 1998, inclusiv situația la care se ajunsese după ce s-a încercat anchetarea CRESCENT. Ea era aceeași cu care aveam să ne confruntăm la  mai bine de un deceniu mai încolo, când același CRESCENT (dar cu alt stăpân la cârmă) rămânea la fel de misterios și secretizat chiar și pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

coperta Averea Presedintelui

CRESCENT – locul unde s-au impotmolit cercetarile oficiale privind conturile lui Ceausescu

(material apărut în Evenimentul Zilei de Luni, 01 Iunie 1998)

Observație: la acea dată încă mai credeam că au existat Conturile lui Ceaușescu. Prin urmare, sintagma ”Conturile lui Ceaușescu” trebuie citită drept ”Conturile Securității”, sau, după gust, ”Conturile lui Dan Voiculescu”

 evz006

Încheiem astăzi prezentarea unora dintre elementele controversate care s-au constituit în piste de cercetare, în vederea recuperării fondurilor deturnate din patrimoniul statului român de către acoliţii lui Ceauşescu. Imaginea de ansamblu a generoaselor conturi ale lui Ceauşescu este prezentată pe larg, alături de documente senzaţionale inedite, în cartea „Averea preşedintelui” de Dan Badea, carte aflată în curs de apariţie la Editura Nemira. Regimul Iliescu a blocat aflarea adevărului privind conturile lui Ceauşescu, făcând tot posibilul pentru a acoperi urmele lăsate de gaşca de partid şi de stat decapitată strategic în decembrie 1989. Românii au fost jefuiţi sistematic de şmecheri aflaţi în fruntea ţării său de complicii lor.Banul public a servit aceloraşi interese de gaşcă şi s-a depozitat la temelia unor averi nejustificate. Cărăuşii valutari ai lui Ceauşescu şi-au văzut mai departe de treabă sub combinezonul omului de afaceri al tranziţiei şi pe filierele bătătorite ale Securităţii. Proiectul secret R, baza de lucru a experţilor străini angajaţi în descoperirea conturilor lui Ceauşescu, conţine 33 de piste pe care s-a mers în încercarea de recuperare a banilor publici deturnaţi în depozite secrete. CRESCENT este una dintre acele piste impuse de experţii canadieni.

Două au fost problemele principale care urmau a fi rezolvate în urma investigaţiilor.Prima se referea la descoperirea unor posibile deturnări de fonduri în urma cărora statul român ar fi fost prejudiciat.A doua era cea a apartenenței, vizând aflarea adevăratului proprietar al Crescent.

Teoria specialiştilor canadieni

Experţii canadieni au pornit de la informaţiile privind funcţionarea reprezentanței Crescent din România, care s-a bucurat de o „relaţie privilegiată” cu firmele româneşti. Toate relaţiile cu firme străine au fost însă atent controlate de Securitate şi nu se cunoaşte vreun caz de favorizare a unei firme străine fără ca Securitatea lui Ceauşescu să nu fi avut vreun câştig din această.

„Pista (proiectul) „Crescent”, fundamentală pentru experţii canadieni, a fost blocată şi aşa a rămas vreme de 8 ani.

Prezentăm câteva dintre informaţiile care i-au determinat pe câţiva specialişti recunoscuţi în domeniul fraudelor financiare să suspecteze compania Crescent şi să sugereze chiar, în 1990, arestarea lui Dan Voiculescu (!).

Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT

Proiectul era centrat în jurul ipotezei conform căreia compania Crescent este, de fapt, proprietate românească. Veniturile firmei pe primele 8 luni ale lui 1989 au fost estimate la 97 milioane de dolari.

Crescent a fost înregistrată în Grecia, dar şi în Malta. La Comisia Interdepartamentală exista un document (o scrisoare) în care se preciza că detaliile legate de adevăratul proprietar al companiei se afla la oficiul din Bucureşti.

Persoanele ce urmau a fi intervievate erau: John Edgington, Dan Voiculescu, Teodoru Dumitru, Ion Catoi, Gheorghe Anca, Necula Gheorghe.

Băncile implicate în derularea unor operaţiuni ale Crescent erau: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria; Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgia; MISR Romanian Bank; Manufacturer’s Hanover Trust Company; Frankfurt Bukarest Bank; Societe Generale.

La Societe Generale fusese deja identificat un cont al Crescent, cel cu nr. 020221. Sursa informaţiei era un telex, aflat la comisie, din partea lui Sandvik Internaţional în Bucureşti, telex în care se afirmă că trebuie plătit un comision de 1 544 000 coroane suedeze (aprox. 275 000 dolari) către Crescent. În planul de lucru al canadienilor era detaliat şi planul concret al investigaţiei ce trebuia continuata. Din lipsă de spaţiu nu-l putem reproduce, dar semnalăm o propunere înscrisă în acesta: „Detain Dan Voiculescu (SWM’s suggestion)”. În traducere, asta înseamnă : „Arestaţi-l pe Dan Voiculescu (sugestia lui SWM)„.

La proiectul Crescent au mai fost ataşate şi informaţiile obţinute din alte două piste: „Vitrocim” şi „Jamil Zamel”.

Pista „Vitrocim” vizează o potenţială deturnare de fonduri prin Morgan Bank din New York. Suma deturnată ar fi fost de 158 milioane de dolari, bani rezultaţi în urmă a doua tranzacţii cu ciment ale ICE Vitrocim. Bănuit de deturnarea fondurilor amintite era un membru al familiei Ceauşescu. Prima tranzacţie fiind realizată în perioada 1979-1982, printre cei care ar fi putut da informaţii comisiei era indicat Dan Voiculescu, fost salariat la Vitrocim. În cercetările iniţiate erau vizate băncile Morgan Bank, Midland Bank şi BRCE. Apare şi firma „Alvare Group”, proprietatea unui american cubanez „cunoscut ca având relaţii cu crima organizată, client în afacerile cu ciment”.

Pista „Jamil Zamel” vizează tot o posibilă deturnare de fonduri. Este vorba de o sumă de 250 de mii de dolari pe care libanezul Jamil Zamel ar fi primit-o de la Crescent „pentru o muncă pe care n-a făcut-o”, asta în condiţiile în care primea, oricum, un salariu de 3000 de dolari pe lună. Jamil Zamel avea o firmă de transport maritim înregistrată în Anglia (Nottingham), o casă în Bucureşti pe care a putut-o cumpăra (!) şi conturi în Austria şi Turcia. Un bilanţ al firmei lui Zamel a fost făcut, în martie 1987, de către John Duncan Howard Edgington (Eisenstadt -Austria), patronul de faţadă al Crescent, personaj care doi ani mai devreme apărea ca secretar al firmei lui Zamel. De asemenea, se pare că unul dintre cele 3 pachete de acţiuni ale firmei aparţinea societăţii Crescent. Şi, pentru că lucrurile să fie şi mai încâlcite, „compania ar fi fost dizolvata în 6 decembrie 1989”. Cei care puteau (pot) da relaţii erau: Jamil Zamel, Presură (de la ICE Dunărea), Rania Hatidimitriu şi Dragoş Diaconescu (Oficiul Argus). Din câte se cunoaşte, aceste informaţii cât se poate de concrete nu au fost verificate până la ultimul detaliu şi nici toate persoanele presupuse a fi implicate nu au fost intervievate. Secret de stat degeaba

În problema apartenentei, teoria canadienilor era că proprietarul firmei Crescent ar fi fost Nicolae Ceauşescu deşi, conform raportului Comisiei Guvernamentale (Isărescu), această teorie n-a fost susţinută „cu date concrete (documente sau declaraţii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic)”.

O deosebită importanta în conturarea teoriei canadienilor privind proprietarul companiei Crescent a avut-o întâlnirea cu Fouad Sanbar (personaj intens asociat cu firma Crescent) la hotelul „Intercontinental” din Atena (Grecia), pe 12 mai 1990. Deşi rezultatele acestei întâlniri secrete n-au fost făcute publice, ele au fost avute ulterior în vedere de către toţi cei desemnaţi de oficialităţile romane să găsească, chipurile, fondurile deturnate din patrimoniul statului.

Prezentăm astăzi rezumatul unui document care, vreme de opt ani, a fost dosit de autorităţile romane implicate în acoperirea marilor deturnări de fonduri ce se presupune că au avut loc înainte de decembrie 1989.

Potrivit unei NOTE întocmite de avocatul Ion Nestor, în perioada 8-18 mai 1990 (prezentată în original în materialul ”Odiseea Crescent (II)”), acesta împreună cu Rod Stamler (membru al echipei canadiene) s-au deplasat în Cipru, Grecia şi Austria pentru a obţine informaţii referitoare la compania Crescent. Iată rezultatul documentarii echipei aflate în slujba guvernului de atunci al României:

1. Nicosia (Cipru), 8-12 mai 1990

John Edgington, proprietarul aparent („beneficial owner”) al Crescent, era cunoscut aici ca fiind „reporter”, iar la Londra ca „inginer electronist”. În decembrie 1989, Edgington i-a spus unei persoane din conducerea băncii centrale a Ciprului ca societatea Crescent este proprietatea lui Ceauşescu şi că el nu mai are nimic de-a face cu această societate. Afirmaţia ar fi fost menţionată de către bancherul cipriot pe coperta dosarului bancar al companiei Crescent, dosar care la data documentarii echipei „nu se mai afla la locul obişnuit, ci în seiful guvernatorului băncii centrale a Ciprului”;

De înfiinţarea companiei Crescent în Cipru (1984) s-a ocupat firma de expertize şi revizii contabile Coopers & Lybrand (filiala Cipru). Directorul acestei firme a afirmat că proprietarul Crescent este John Edgington, iar directorul adjunct a spus, a doua zi, că proprietarul este Fouad Sanbar; afirmaţiile au fost făcute şi în prezenţa lui Polakis Sarris, un avocat cipriot care a sprijinit investigaţia de aici a echipei conduse de Rod Stamler. Bâlbâiala celor de la Coopers & Lybrand a părut foarte suspectă, cu atât mai mult cu cât ei nu aveau voie să dezvăluie numele adevăratului proprietar fără acordul acestuia;

Dintr-o copie a „recapitulaţiei bilanţului societăţii Crescent pe anul 1988”, obţinută pe cale „strict confidenţială”, s-a constatat o situaţie total diferită faţă de cea cunoscută în România. „Bilanţul atestă sume importante aflate în disponibil în conturi (circa 10 mil $)”. S-au obţinut două rânduri de acte privind înregistrările Crescent de la registrul de comerţ, unele menţionându-l pe Dan Voiculescu drept director, iar celelalte nu.

2. Atena (Grecia), 12-15 mai 1990

La hotelul „Intercontinental” din Atena, Rod Stamler, Polakis Sarris şi Ion Nestor au avut o întrevedere „amicală” cu Fouad Sanbar care a acceptat să discute despre Crescent. Discuţia a fost consemnată de R. Stamler. La întâlnirea fixată pentru a doua zi, Sanbar a revenit asupra promisiunii de a semna stenograma consemnată de Stamler, enervându-se şi negând cele declarate anterior. A părăsit hotelul afirmând că, pe viitor, nu va mai discuta cu reprezentanţii guvernului roman.

Iată ce a afirmat Sanbar, pe 12 mai 1990:

Dan Voiculescu nu a fost niciodată director al societăţii Crescent din Cipru ;

Cifră de afaceri a firmei Crescent a fost de 200 milioane de dolari anual (deşi din informaţiile deţinute era de 500 mil. $ anual, iar din bilanţul oficial depus în Cipru de doar 20 mil. $);

Societatea Crescent din Austria (Eisenstadt) a fost înstrăinata în ultima parte a lui decembrie 1989 (!!!), fără plată vreunui preţ, întrucât imobilul ar fi fost grevat de o ipoteca;

Edgington a fost prezentat drept proprietar beneficiar al Crescent – Cipru după care a semnat un formular de taansfer al acţiunilor în alb, într-un singur exemplar pe care l-a înmânat lui Sanbar care, la rândul lui, l-a încredinţat avocaţilor săi din Londra, unde documentul a rămas tot timpul (deşi în posesia comisiei se afla o scrisoare adresată de Edgington în calitate de proprietar al societăţii „Crescent”, reprezentantei din Bucureşti „în care se afirmă în mod limpede că formularul de transfer al acţiunilor în alb ar fi fost încredinţat reprezentantului din Bucureşti”, Dan Voiculescu);

Sanbar a preluat oficial controlul asupra Crescent la sfârşitul lui decembrie 1989 (!!!)

3. Viena (Austria), 15-18 mai 1990

S-a luat destul de greu legătura (telefonic) cu Edgington, care n-a acceptat o întâlnire cu echipa din România, afirmând că el nu mai are nimic comun cu societatea Crescent. Canadienii au prezentat, la sfârşitul lui iunie 1990, într-un raport adresat ministrului de atunci al justiţiei, Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent, solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru că acest caz să poată fi rezolvat în instanţă. Cereau, se pare, exact ceea ce erau acuzaţi că nu dăduseră. Iată, mai jos, un fragment din raportul canadienilor în care este expusă situaţia referitoare la compania Crescent:” (…) Această companie presupusă a fi străină (deţinută de străini) a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de anchetă că rezultat al informaţiilor pe care le-am obţinut cu succes în România prin intervievare. Informaţiile astfel obţinute au fost completate de către noi cu eforturi de cercetare în afară României (…)În timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punct de vedere al cercetărilor, este foarte clar că procedura de acţionare în justiţie la tribunalele din Bucureşti a rămas nerezolvată până astăzi. Nu are sens să continuăm ancheta până când nu se clarifică strategia juridică şi nu se stabileşte o direcţie de acţiune care să permită că dovezile să fie prezentate justiţiei eficient şi în timp util. Trebuie să ne reluăm ancheta asupra Crescent Commercial cât de curând posibil, dar numai dacă echipa se va bucura de sprijinul şi angajarea deplină a Guvernului României„.

Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema.

Istoric (oficial) al companiei Crescent

În iunie 1991, problema Crescent a revenit în atenţia guvernanţilor României. Atunci, Mugur Isărescu a solicitat sprijinul SRI cu privire la firma Crescent şi la reprezentanţa acesteia din Bucureşti. El i-a cerut lui Virgil Măgureanu să dispună verificarea arhivelor fostei DSS şi să-i comunice datele obţinute „precum şi orice informaţii cu privire la activitatea lor actuală”. Cererea era astfel motivată:

Din verificările efectuate până în prezent de experţi în România, cât şi în străinătate, rezultă că firmă şi reprezentanta acesteia ar fi avut o poziţie privilegiată în anii 1984-1989 şi a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme româneşti şi în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare” (Adresa nr. 2008/6.06.1991).

Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT
Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT

Din studierea raportului şi a documentelor comisiei Isărescu nu rezultă însă că această cerere ar fi fost profesional onorată. Iată ce informaţii a reuşit să afle Guvernul României, prin reprezentanţii lui oficiali, la sfârşitul secolului XX, despre o firmă controversată:

Crescent a fost înfiinţată în noiembrie 1980, în Grecia. La începutul lui ianuarie 1982, un „funcţionar particular” numit Fouad Sanbar, cu împuternicire de la nevastă-sa şi însoţit de un „salariat” de la ICE Vitrocim, s-a prezentat la Oficiul ARGUS din Bucureşti şi a solicitat deschiderea unei reprezentante aici. Sanbar a primit rapid autorizaţia pentru reprezentanță şi l-a numit ca director general pe Dan Voiculescu. Din 1984, Biroul Crescent din Bucureşti „reprezintă exclusiv interesele firmei Crescent din Cipru”, tara în care firma, deşi înregistrată, nu-şi putea desfăşura activitatea (?). Firma Crescent „folosea conturi în valută la filialele unor bănci străine din Bucureşti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.”. Cifră de afaceri a fost de peste 1 miliard de dolari (în 7 ani), iar profitul anual de „câteva milioane de dolari”, date – spune comisia – confundate de presă.

„Informaţiile” de mai sus au fost tot ceea ce o comisie guvernamentală a putut etala după doi ani de cercetări. Oficial, nu s-a spus nimic despre ceea ce individualiza Crescent-ul, despre motivele reale ale suspectării acestei firme şi nu a alteia. S-a tăcut, probabil, nu pentru că nu s-a ştiut ce reprezentase Crescent, ci pentru că se crease deja o clică financiară care trebuia protejată şi încurajată să prospere. Guvernul devenise guvernanta pentru toţi cei implicaţi în rostuirea fondurilor deturnate pe vremea lui Ceauşescu. S-a dat totuşi o nuanţă de preocupare faţă de problemă.

Presa, atât din ţară, cât şi de aiurea, zgâriase destul de adânc subiectul „conturi secrete” şi deja se iţea, prin crăpături, luciul borcanului cu fonduri. De aceea probabil s-au dat asigurări că investigaţiile vor continua.

Această pistă (Crescent – n.n.) trebuie verificată, spunea raportul Isărescu, printr-un complex de investigaţii în străinătate, atât asupra problemei priorităţii (proprietăţii ?- n.n.) bunurilor firmei, cât şi asupra posibilităţii folosirii conturilor acesteia şi ale celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, Statele Unite ale Americii, Malta, Anglia şi Egipt pentru deturnarea unor fonduri în valută din patrimoniul statului. La aceste investigaţii vor putea fi avute în vedere şi documentele folosite de firma în procesele intentate unor ziare în ţară şi străinătate, prin care se susţine că nu ar fi avut nici o legătură cu Securitatea sau fondurile lui Ceauşescu şi că articolele din presa sau filmul prezentat de compania canadiană de televiziune CBC ar conţine numai defăimări şi calomnii la adresa sa (…). Una dintre problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea, în alb, de către John Edgington, despre care se susţine că ar fi proprietarul firmei Crescent-Cipru, a unor formulare de transfer de acţiuni, în care, în eventualitatea decesului sau, urma să se înscrie numele noului proprietar de către executorul testamentar. Aceste informaţii sunt cuprinse atât într-o adresa oficială a firmei, cât şi în raportul experţilor canadieni.

Nimic nu era nou. Nu se făcuse şi nici nu avea să se facă un pas în plus pentru clarificare. Cui şi de cine îi pasă? După ce comisia Isărescu predase ştafeta comisiei Dragoş Luchian, datele erau aceleaşi. Vreme de trei ani oficialii romani nu fuseseră capabili să verifice o firmă.

Afacerea Crescent – ICE Metalimportexport – dovada favorizării inexplicabile a Crescent

Dintr-o NOTĂ semnată pe 20.02.1990 de un reprezentant al Ministerului Finanţelor (V. Baghina) rezultă că în 1987 firma Crescent a avut monopolul importului de alumina al României pe anul 1987. Prezentăm în continuare detaliile acestei ciudate afaceri, consemnate de V.B, afacere în care o firmă presupusă străină a fost favorizată în România, într-o competiţie cu firma Partidului Comunist Roman, ICE Carpaţi.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari.

Cine avea interesul şi puterea să facă intenţionat o afacere cu o asemenea pierdere pentru partea romană? Cine era Crescent de a reuşit acapararea monopolului în importul de alumina al României anului 1987?

Aceeaşi întrebare a pus-o şi Liviu Turcu, un ofiţer din fosta Securitate refugiat  SUA, într-o scrisoare adresată, la sfârşitul lui 1992, comisiei Luchian. Referindu-se la relaţia Securitate – Crescent, Turcu a însămânţat îndoială cu privire la concluziile comisiilor Pop-Isarescu-Luchian afirmând: „În condiţiile unui regim totalitar, în care întregul comerţ exterior se afla sub controlul strict al unui dictator şi al DSS, poate o firmă străină să ajungă la cifre de afaceri de 1,5 miliarde de dolari (un important procent din totalul operaţiunilor de import-export românesc) fiind, în acelaşi timp, lăsată să facă practic ce vrea? Şi dacă directorul acestei companii este şi cetăţean roman, iar restul aparatului de stat şi de comerţ exterior este infiltrat cu ofiţeri şi colaboratori, se poate vorbi cu nonşalanţă de totală ignoranţa cu privire la amestecul Serviciului de informaţii în activităţile comerciale ale firmei respective?

Este cunoscut ca Nicolae Ceauşescu avea la dispoziţie, la BRCE, celebrul cont 134 alimentat din afacerile cu aluminiu ale României. Este contul a cărui evidenta n-a putut fi consultată de experţii canadieni, BRCE refuzând (!?) colaborarea cu guvernul în această privinţă. Dacă acest cont se afla la dispoziţia directă a lui Ceauşescu, şi el era alimentat ca urmare a afacerilor cu aluminiu, este de presupus că şi aceste afaceri se bucurau de o atenţie superioară şi, deci, că nu suportau concurenţa. Lucrurile, după cum am văzut, n-au stat însă aşa. Firma Crescent a făcut concurenta O.E. Carpaţi în aceste afaceri.

fragment din declarația lui Naș Leon, referitoare la Crescent și Dan Voiculescu

„Crescent a fost o societate mixtă romano-cipriota”, afirma Leon Nas în 1990, deşi Dan Voiculescu, directorul general al Crescent (Bucureşti), n-a susţinut niciodată această versiune. Această firmă este, de fapt, „buturugă mică” a conturilor lui Ceauşescu”.

***

Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum...
Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum…

Asta spuneam în 1998.

Astăzi sunt convins că firma Crecent a fost într-adevăr ”buturuga mică ” a a celor conturi, pentru că a răsturnat percepția despre o avere care, de fapt nu era a lui Ceaușescu ci a lui Dan Voiculescu și SIE.

Și pentru a nu rămâne datori istoriei, trebuie să-i dăm Cezarului ce este al lui și să spunem că legenda Conturilor lui Ceaușescu a fost ca în bancul cu bicicleta. Este adevărat că Dictatorul a avut conturi, dar nu erau sute de milioane sau miliarde de dolari, ci de zeci de mii de lei, și nu erau secrete, ci la vedere, și nu erau în străinătate ci în țară, și nu proveneau din deturnări de fonduri, ci din diurnele încasate de el cu ocazia deplasărilor în afara țării. Banii lui s-au adunat rublă cu rublă, leva cu leva, zlot cu zlot etc etc, pînă la colosala sumă de exact 76.633,4 lei, în noiembrie 1987.

Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei

Doi ani mai târziu, conturile sale s-au umflat nițel, ajungând la 84.666,47 lei, bani cu care Dictatorul putea să-și achiziționeze, ca proprietar, ultimul model de Dacia 1310!

Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei

În paralel însă, conturile lui Dan Voiculescu sunt imposibil de calculat. După opinia mea, la care am dreptul conform constituției, pentru banii pe care Dan Vofederatia romana de businessiculescu i-a investit în cele peste 30 de societăți înființate ca ciupercile după 1989, ar fi trebuit arestat de tot atâtea ori. E doar o opinie personală. Poate fi și o judecată de valoare exprimată de un ziarist care știe ce spune.

Să aduni sute de milioane de euro în câțiva ani, sau să investești miliarde de lei în firme la începutul anilor 90 este, pentru  un cetățean român al acelor vremi o infracțiune prin definiție. Este, după opinia mea, alooo! – vorba unui amic din hiperspatz,  infracțiunea în starea ei pură.

Numai că, în realitate, nu logica așezării argumentelor în text contează, ci existența dovezilor concrete ale săvârșirii unei infracțiuni.  Dovezi care, chiar dacă s-au găsit în arhiva SIE, au fost acoperite și ascunse pentru zeci de ani, ceea ce face ca astăzi, Dan Voiculescu să-și permită să controleze o mașinărie teribilă de dezinformare a populației, aparat compus din agenți de influențare care le-au luat mințile inclusiv părinților mei.

Comparativ cu averea lui Ceaușescu, pe care dacă-l scuturai bine, găseai bani pentru cel mult achiziționarea unei Dacii 1310 cu bord CN, Dan Voiculescu a fost și a rămas un nabab, atât al Epocii de Aur, cât și al Epocii de Bronz care i-a urmat. Cum el și-a donat mare parte din avere fiicelor sale, averea a devenit deja una de familie.

Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc
Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc

E o avere greu de măsurat pentru că de la 100 de milioane de euro în sus nici nu mai are rost să numeri… Firmele lui Dan Voiculescu pot fi găsite în articolul meu anterior de pe acest site – Rețeaua de firme și coacționarii lui Dan Voiculescu – Crescent, din anul 2001. Ulterior, Crescent-Cipru avea să dispară din majoritatea acestor societăți… (Maurul își făcuse datoria…)

Dan BADEA