Odiseea Crescent (6): Adevarul despre CRESCENT, asa cum il percep eu, dupa multi ani de investigatii

Pentru ca prietenul papagalul lui Cozmin Gușă, Stelian Negrea, m-a citat intr-o postare de pe pagina sa de Facebook, sugerand celor interesati sa caute informatii pe blogul (site-ul) meu, am facut o scurta lista cu materialele ce pot ajuta la intelegerea dar si dovedirea logica, acolo unde lipsesc documente, a faptului ca Imperiul construit de Dan Voiculescu a fost construit cu banii nostri, ai romanilor.

adevarul meu despre crescent11

Un mic fragment din AVEREA CRESCENT
Un mic fragment din AVEREA CRESCENT

adevarul-meu-despre-crescent11-e1408060376989

Teza pe care am lansat-o de multa vreme este aceea ca firma Crescent a fost infiintata de Securitate. Aceasta rezulta, fara dubiu, din tot ce am scris eu de-a lungul timpului.

crescent certificat_abacus ltd

Am lansat deja o intrebare publica pe FACEBOOK pentru dl Teodor Melescanu, Directorul SIE, care nu s-a sinchisit sa raspunda, referitoare la implicarea lui Constantin Rotaru, cel care a condus vreme de 4 ani firma INTACT, dupa ce fusese adjunct la ICE Dunarea (UM 0107 – firma acoperita a Securitatii, mai precis aflata in organigrama Centrului de Informatii Externe – CIE), iar apoi a fost preluat de SIE, care l-a trimis la Grupul INTACT (cică al lui Voiculescu, pentru ca asa scrie in acte!) de unde a revenit, patru ani mai tarziu, tot in SIE si apoi a fost avansat si a devenit prim-adjunct al DIRECTORULUI SIE, Harnagea (fost vanzator de bilete la Teatrul National!)!

Care credeti dvs ca au fost MERITELE DEOSEBITE ale acestui derbedeu securist, Constantin Rotaru, azi mare om de afaceri, pentru a fi numit general si sef profesional al SIE? Asta e intrebarea! Ce merite deosebite a avut acest tovarăș al lui Dan Voiculescu? Și care dintre ei a avut gradul mai mare: Voiculescu sau Rotaru?! Sunt intrebari la care Melescanu, sau generalul Silviu Predoiu ar putea da un raspuns! Pentru ca, gata!, Varanul este deja la puscarie, el nu mai poate fi tinut in brate de un serviciu de informatii modern, partener de incredere al serviciilor omoloage din statele membre NATO și UE. Asta în cazul in care, desigur, tovarășii de la SIE îl țin pe genunchi, ca umerii sunt deja ocupati.

Slide Crescent (4)

Cum a sters Rotaru, in cazul in care a facut-o (nu stim, nu?) urmele lui Voiculescu (acelea care aratau ca infractorul care condusese CRESCENT fusese altceva decat un simplu turnator ordinar al Securitatii) din arhiva SIE?!

Constantin Rotaru - foto aparuta pe site-ul SIE si retras ulterior din motive de securitate naționala a lui...Dan Voiculescu
Constantin Rotaru – foto aparuta pe site-ul SIE si retrasa ulterior din motive de securitate naționala a lui…Dan Voiculescu

Are curajul seful SIE. sau prim-adjunctul sau, sa-si asume raspunderea asupra afirmatiei ca „Firma Crescent, condusa de Voiculescu, nu a apartinut SIE”?

Sunt tare curios daca-l are, cu atat mai mult cu cat aici nu mai avem de-a face cu un secret de stat, pentru ca niciun secret de stat nu poate acoperi un posibil furt de sute de milioane de dolari comis de un…! (completarea o va face altcineva)

Iata de ce sunt convins ca va exista un procuror curajos, cu certficat ORNISS, care va ancheta cazul Crescent si va confirma fiecare fraza scrisa de mine!

Recomand, asadar, dincolo de cartea mea „Averea presedintelui – Conturile Ceausescu” (cumparata la pachet de Felix cu directorul editurii Nemira cu tot, Valentin Nicolau – numit chiar, apoi, secretar la partidul securistului) urmatoarele materiale postate de mine pe acest site:

1. http://www.danbadea.net/2013/11/11/in-1990-crescent-a-inghitit-dunarea-iar-conturile-lui-ceausescu-sunt-de-fapt-conturile-lui-dan-voiculescu-si-ale-sie/
2. http://www.danbadea.net/2013/03/18/reteaua-de-firme-si-coactionarii-lui-dan-voiculescu-crescent-din-anul-2001-ulterior-crescent-cipru-avea-sa-dispara-din-majoritatea-acestor-societati-maurul-isi-facuse-datoria/
3. http://www.danbadea.net/2010/09/16/odiseea-crescent-1-cum-am-fost-condamnat-de-o-judecatoare-corupta-pentru-ca-l-am-numit-afacerist-pe-turnatorul-dan-voiculescu/
4. http://www.danbadea.net/2010/09/19/odiseea-crescent-2-firma-arabului-fouad-sanbar-proprietatea-lui-dan-voiculescu/
5. http://www.danbadea.net/2011/03/10/odiseea-crescent-3-dan-voiculescu-a-mostenit-una-dintre-cele-mai-eficiente-masini-de-facut-bani-a-lui-ceausescu/
6. http://www.danbadea.net/2010/02/09/epopeea-crescent-i
7. http://www.danbadea.net/2014/03/29/instructiuni-de-utilizare-a-arhivei-operative-a-ice-dunarea/
8. http://www.danbadea.net/2013/03/22/dan-voiculescu-in-careul-de-asi-ai-lui-vasile-blaga/
9. http://www.danbadea.net/2013/03/10/averea-dracului-ice-dunarea-firma-acoperita-a-securitatii-iii/
10. http://www.danbadea.net/2013/03/09/averea-dracului-afaceri-si-comisioane-confidentiale-prin-firmele-securitatii-ii/
11. http://www.danbadea.net/2010/02/05/dan-voiculescu-felix-este-turnator-cu-acte/
12. http://www.danbadea.net/2009/09/23/autodenunt-barter-intre-seful-sie-si-seful-evz-la-ordinul-cotrocenilor-ti-l-dau-pe-dan-voiculescu-mi-l-dai-pe-generalul-constantin-rotaru/
13. http://www.danbadea.net/2011/03/12/turnatorul-detectiv-felix-raporteaza-am-activat-atat-in-tara-cat-si-in-exterior-si-am-depistat-cadrul

PS:

Cum am scris in alta parte, în urmă cu 12 ani am publicat la Editura lui Nicolau volumul “Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu”. Mi-a cerut, în schimb, să-i predau documente (dovezi) pentru toate afirmaţiile făcute în acea lucrare. A justificat prin aceea că, în cazul în care va urma un proces cu vreunul dintre cei atacaţi, are nevoie de probe în apărare.

Valentin Nicolau - fost consilier al premierului infractor Adrian Nastase, presedinte al TVR, iar apoi vicepresedinte GRIVCO si mai departe mare om de stiinta! Un geniu cu bărbiță!
Valentin Nicolau – fost consilier al premierului infractor Adrian Nastase, presedinte al TVR, iar apoi vicepresedinte GRIVCO si mai departe mare om de stiinta! Un ”geniu” cu bărbiță și lanț la gât!

I-am pus în braţe un dosar ce conţinea peste 500 de file, majoritatea documente clasificate secret sau secret de serviciu şi provenite dintr-o arhivă aflată în custodia Ministerului Apărării Naţionale. Multe dintre acele documente vizau relaţia de afaceri a lui Dan Voiculescu, via Crescent, cu Securitatea. Ei bine, deşi înainte de apariţia cărţii mele Voiculescu m-a ameninţat că mă va da în judecată, ulterior a renunţat. Mai mult, la câteva luni după apariţia cărţii, Valentin Nicolau devenea membru cu o funcţie importantă în…Partidului Umanist Român condus de Dan Voiculescu. Deşi au trecut 12 ani, n-am mai văzut dosarul predat lui Nicolau. De la acel dosar a început însă cariera politică a mercenarului. Uitaţi-vă cu atenţie la el, priviţi-i lanţul şi culoarea pielii şi gândiţi-vă că ăsta a fost preşedintele TVR vreme de trei ani de zile!…Ulterior avea sa devina om de stiinta!!!

CV-ul șmecherului Valentin Nicolau, una dintre slugile Varanului dupa ce a primit de la mine  documentele secrete care au stat la baza cartii pe care am publicat-o la editura lui (Nemira), ”AVEREA PRESEDINTELUI”, în 1998
CV-ul șmecherului Valentin Nicolau (are ochelari marca oo7!), devenit una dintre slugile Varanului dupa ce a primit de la mine documentele secrete care au stat la baza cartii pe care am publicat-o la editura lui (Nemira), ”AVEREA PRESEDINTELUI”, în 1998

I-am urmarit traseul lui Nicolau si am descoperit ca dupa ce a fost subalternul lui Dan Voiculescu in PUR (informație ascunsa de Nicolau din CV-ul său oficial de mai tarziu!!!), a urcat pe scara sociala cu o repeziciune de invidiat din partea oricarui geniu autohton (nu era cazul lui, pentru ca individul avea la baza Geologia, fusese un amarat de inginer geolog): a fost consilierul lui Adrian Nastase  (2001-2002), apoi seful TVR (2002-2005), iar apoi a fost RETRAS LA BAZĂ, adică la Voiculescu, pe care-l promovase în mod deosebit pe TVR in vremea prigoanei comuniste a lui Nastase. Pe 15 iulie 2005 asadar, fostul geolog de pe vremuri devine vicepreşedinte al GRIVCO (responsabil cu strategia şi dezvoltarea Grupului Media Intact (un fel de Constantin ROTARU, fostul general SIE): Antena 1, Antena 3, Euforia Lifestyle TV, Radio Romantic, Radio Metropol, Jurnalul Naţional, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, Tango, Top Gear, Best Food, Tipografia Intact)!

Iată ce înseamnă să ai acces la informație, dar nu la orice informație, ci la aceea deținută de un biet jurnalist, cum eram eu atunci, care intrase într-o arhivă MApN si descoperise documente arzătoare…

Asadar, cel care detinea documentele secrete oferite de mine cu naivitate, ca in cazul unui proces sa se poata apara, a fost cumparat de Voiculescu, fostul COMANDANT al CRESCENT!

Nu pot să nu mă întreb si eu, ca Neculai Constantin Munteanu, CUM PIZDA MĂ-SII?!!…

Dan Badea

 Şi fuge, şi fuge şi fuge…până se trezeşte, într-o celulă cu wc turcesc!

Update 14:00  ŞI DUS A FOST…

…Din pacate am pierdut pariul făcut cu mine însumi, azi-noapte. Emisfera stanga a creierului meu a gresit din nou, ca asa e in arta cititului in stele. Turnătorul mafiot Voiculescu, cel cu gingii vineţii şi cu avere făcută pe cocoaşa Securităţii, a fugit prea repede.Prea repede pentru puterea mea de imaginatie colectiva, pentru subestimarea puterii de care dispune cu adevarat mafiotul, dar si pentru jigodismul de care nu i-am crezut capabili pe cei care populează CURTEA DE APEL BUCURESTI!

încă un hoţ fericit! (foto: mediafax)
încă un hoţ fericit! (foto: mediafax)

Asadar, înca un judecator şpăguit (sunt convins 100%, nu 99 virgula 9 perioada, că judecatorul Florică Duţă – cel din cauza căruia s-a produs amânarea de astăzi – a fost fie santajat de securist, fie platit regeste SĂ CEARĂ PENSIONAREA!!!), care trebuie verificat la sânge de catre cei ce pot! La fel judecatoarea care a refuzat sa intre in sala de judecata, Luminiţa Cristiu-Ninu – inlocuitoarea lui Stan Mustata, cel prins cu spaga in gură! Judecătoarea Cristiu Ninu vine, doar, de la Teleorman, faiful (scriu cum vreau eu, ca si ei fura cum vor ei!) altui mafiot din subordinea NAŞULUI Voiculescu, Dragnea.

De fapt, despre Florică Duţă, se spune de mulţi ani, prin târg, că respira corupţia ca pe aer. Se spune, dar nu se leagă! Interesant e si faptul că Duţă a făcut cererea de pensionare cam in aceeasi perioadă cu Mustaţă – coruptul prins când negocia mita si tragea apa la wc ca sa nu fie, credea boschetarul de la Curtea de Apel Bucureşti, interceptat prin tehnica operativă aflată la dispoziţia procurorilor anticorupţie. Fericit mafiotul, sărmană ţara de fraieri!

Şi fuge, şi fuge şi fuge…

NAŞUL cu gingii vineţii
NAŞUL cu gingii vineţii

Se implinesc şase ani de când borfaşul din imagine fuge de raspundere, dupa ce a furat ca in codru (da, mai mult decat Kerestoy Attila) si a fost prins ca Al Capone, pentru cativa euro (prejudiciu de 60 milioane euro – mai nimic, adică bani de trabucuri, vorba lui SOV!) sustraşi in afacerea ICA! Şi fuge, şi fuge, şi fuge…Până astăzi a tot fugit! Astăzi pariez că o sa-i intre elicea avionului DNA exact în fund, acolo unde stau, grămadă, sconcşii Gâdea, Ciuvică, Mircea Badea, Oana Stancu, Ursu Adrian şi ceilalţi păduchi ai boschetarului Securităţii!

Mai multe AICI.

Dan Badea

Născut pentru a fi bolșevic: ex-regele Mihai sărbătorește astăzi, alături de Ponta, Chirtoacă & co, 96 de ani de la Marea Revoluție din Octombrie 1917

Astăzi, de ziua Revoluției Bolșevice (numită și Marea Revoluție din Octombrie) ex-Regele Mihai sărbătorește, cu fast, alături de invitați de seamă precum Victor Ponta, Dorin Chirtoacă -primarul Chișinăului sau Emil Constantinescu – ex-președinte,  invitați pentru un dineu oficial la una dintre reședințele sale din România.

 7 Noiembrie 2013: ex-regele Mihai I, între Ponta și Chirtoacă, sărbătorind, în realitate, Marea Revoluție din Octombrie, la Palatul Elisabeta. Sărbătoarea invocată oficial, a sfinților Mihail și Gavril nu este pe 7 noiembrie, ci pe 8.

7 Noiembrie 2013: ex-regele Mihai I, între Ponta și Chirtoacă, sărbătorind, în realitate, Marea Revoluție din Octombrie, la Palatul Elisabeta. Sărbătoarea invocată oficial, a sfinților Mihail și Gavril nu este pe 7 noiembrie, ci pe 8.

Omul care a vândut țara către ruși, practic după arestarea Mareșalului Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste (aliate atunci), chefuiește așa cum chefuia odată alături de generalii armatei bolșevice sau de Petru Groza și alți NKVD-iști ai anilor 40.

9 mai 1945: Regele Mihai I, alături de petru Groza, fericit de asocierea cu bolșevicii lui Stalin.
9 mai 1945: Regele Mihai I, alături de petru Groza, fericit de asocierea cu bolșevicii lui Stalin.

 rege-nou

Bolșevici în diferite ipostaze, alături de trădătorul Mihai I
Bolșevici în diferite ipostaze, alături de trădătorul Mihai I

Întâmplarea face că, Revoluția Bolșevică a avut loc pe 25 octombrie 1917 (după calendarul iulian aflat în uz atunci, în Rusia, sau 7 noiembrie după calendarul gregorian), iar ex-regele Mihai să-a născut, exact 4 ani mai târziu, adică pe 25 octombrie 1921 (după calendarul românesc!). Așadar, după calendarul Revoluției lui Lenin, ziua bolșevismului ar coincide cu ziua celui care, în loc să-și tragă un glonte în cap, decât să vândă țara bolșevicilor, a preferat s-o dea pe mai nimic, pe câteva obiecte lipsite de importanță,chiar dacă a fost ulterior recompensat de cei care, în numele Noii Rusii, aveau să preia din nou controlul României în decembrie 1989. Justificarea chefului regal de astăzi, de la Palatul Elisabeta, ar fi apropiata zi sfântă a ex-regelui (ca să vezi, omul ăsta, care a lăsat milioane de români pradă bandiților sovietici, are ceva sfânt!), adică Sfinții Mihail și Gavril. Numai că sărbătoarea sfântă este pe 8 noiembrie, nu pe 7. Deci nu azi! De ce sărbătorește bolșevicul Mihai I pe 7 noiembrie? Sau, o întrebare ajutătoare: de ce ex-regele Mihai este singura oficialitate din fosta conducere a României invitată de Putin (dictatorul rus), la Moscova, la sărbătoarea Marii Victorii de la 9 Mai? Sau, o altă întrebare ajutătoare: de ce l-a invitat ex-regele Mihai pe Dorin Chirtoacă, la masă, exact după ce vicepremierul rus ROGOZIN o ieșit zilele trecute cu acuzații aberante la adresa intențiilor României de a se uni cu Republica Moldova, aceasta fiind, zice rusul, explicația eforturilor de integrare europeană Basarabiei, decizie ce va fi luată la Vilnius, la sfârșitul acestei luni? Nu cumva Regele Mihai joacă, la vârsta lui matusalemică, KAZACIOCUL? Iar de ceva vreme face jocul strategic al Kremlinului – presiuni grosiere pentru atragerea Rep Moldova la Alianța Euro-Asiatică, prin agenții săi de influență prezentați în fotografiile de mai jos (cu excepția celui care a plătit cu viața – după ce a fost arestat la ordinul trădătorului Mihai – recucerirea Basarabiei in 1941, Mareșalul Ion Antonescu)? Nu cumva cheful de astăzi spune câte ceva și despre cazaciocul îndrăcit, pe grumazul României tot mai sărăcite, jucat de Ponta, Voiculescu, Năstase, Ilici și gașca lor de rusofili cu cefe roșii? Sărbătorirea Sfântului Mihail de către ex-regele Mihai, astăzi, 7 noiembrie, este echivalentă cu sărbătorirea Crăciunului decretată, aflu, zilele astea, de către un dictator venezuelean nebun!
С Новым годом! – ex-majestate!

Dan Badea

Regele cu Felix, Ilici și alți rusofili, la masă (foto: danvoiculescu.net)
Regele cu Felix, Ilici și alți rusofili, la masă (foto: danvoiculescu.net)
mihai si iliescu
Doi buni prieteni
regele cu Nastase
Regele cu unul dintre capii SISTEMULUI mafiot din România

regele cu voiculescu

Execuția Mareșalului Ion Antonescu, la doi ani după ce a fost trădat și vândut de Mihai I
Execuția Mareșalului Ion Antonescu (român din Argeș), la doi ani după ce a fost trădat și vândut de Mihai I
Ziarul bolșevic Scânteia anunță trădarea (”abdicarea”) Regelui Mihai I.
Ziarul bolșevic Scânteia anunță trădarea (”abdicarea”) Regelui Mihai I.
Actul de abdicare al Regelui Mihai I
Actul de abdicare al Regelui Mihai I

Scrisoare deschisă a unui jurnalist din Radio România: Opriti dictatura PSD-ista a incompetentei, lacomiei si deprofesionalizarii in S.R.Radiodifuziune!

Scrisoare deschisa adresata d-lui Victor Ponta, Prim Ministru, USL si Parlamentului Romaniei

Cenzura USL în Radio România
Cenzura instaurată de USL în Radio România
Ovidiu Miculescu, ”hitlerică” din Radio România
Ovidiu Miculescu, ”hitlerică” din Radio România

Un jurnalist cu o vechime de 18 ani în Radio, revoltat de dictatura instaurată în insituție de către Ovidiu Miculescu – fost cameraman și total lipsit de pregătire în Radio, dar și în înțelegerea actului pe presă și a menirii jurnalistului într-o societate bolnavă și care se vrea însănătoșită – atrage atenția puterii USL asupra imenselor abuzuri comise de acest pupil al lui Victor Ponta și al mafiei USL. Desigur, pentru a nu-și pierde job-ul, jurnalistul preferă anonimatul, dar cuvintele sale trebuie aduse la cunoștința cât mai multor români, pentru a înțelege de ce informația fundamentala pentru înțelegerea corectă a ceea ce se întâmplă în țară și în lume nu ajunge la ei, românii find victima manipulării continue, din partea Puterii, prin radio și televiziune.

Organigrama SRR, la mâna unui ”soldat” (nu stim gradu') USL
Organigrama SRR, la mâna unui ”soldat” (nu stim gradu’) USL
Președintele Director General al SRR, Ovidiu Miculescu, zis ”hitlerică”, negrisorul lui Ponta care îndobitocește - crede el - poporul
Președintele Director General al SRR, Ovidiu Miculescu, zis ”hitlerică”, negrisorul lui Ponta care îndobitocește – crede el – poporul

Am mai scris, aici, despre abuzurile acestui ”hitlerică” numit Ovidiu Miculescu, cel care și-a trimis niște subalterne, să-și pună poalele’n brâu, ca țațele, la un Congres Internațional, de unde au fost scoase cu forța și ”aruncate” în stradă, lipsindu-le acreditarea. Ușterior, același ”hitlerică” Miculescu i-a desfăcut contractul de muncă liderului sindical din SRR, care era/este și membru în Consiliul de Administrație al acestei Instituții.

Materialele mele, sau comunicatele Mediasind, despre Miculescu, fost informator al Securității, sunt înșirate mai jos, în ordinea apariției pe acest site:

16. 04. 2013: Un BOIER PESTE ETER: FRJ MediaSind protestează împotriva practicilor securiste ale administraţiei Miculescu în radioul public!
16.05.2013: MEDIASIND: Moţiunea împotriva abuzurilor din Societatea Română de Radiodifuziune – votată în unanimitate la Congresul Jurnaliștilor Europeni

30.05.2013: Comunicat MEDIASIND: CNA a respins delaţiunile şefului radioului public împotriva televiziunii Naşu TV!

10.06.2013: Comunicat MEDIASIND: Decizie fără precedent la Congresul FIJ: Ambasadele României vor fi asaltate de protestele jurnaliştilor din peste 100 de ţări

17.06.2013: Conducerea Radioului Public (pusă de USL) și cotidianul.ro (pus de Nistorescu) continuă denigrarea FRJ MediaSind și a Federației Internaționale a Jurnaliștilor

21.06.2013: Dictatorul din fruntea Radioului Public, Ovidiu Miculescu, a trimis la Dublin două trompetiste (una afaceristă, alta fostă angajată), ca să facă scandal la Congresul Mondial al Jurnaliştilor!

26.07.2013: Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”), dictatorul de la Radio România, ar trebui retras urgent la centru sau…în centrală!

31.07.2013: Șeful Radio România, Ovidiu Miculescu, refuză accesul la informațiile de interes public, motiv pentru care a fost dat în judecată de MediaSind. El a fost adjunctul lui Ponta la Radio 21!

31.08.2013: Ovidiu Miculescu, ”dictatorul” lui Ponta de la Radio România, recidivează

Dan Badea

Iată conținutul Scrisorii Deschise a jurnalistului revoltat din Radio România, material preluat de pe ReporterVirtual.ro:

Opriti dictatura PSD-ista a incompetentei, lacomiei si deprofesionalizarii in SRRadiodifuziune !
 
Sunt un jurnalist de radio din generatia celor cu scoala adevarata, fara diplome pe copiate, dar si cu 18 ani de experienta la SRR, cea mai veche, mai exigenta si mai credibila institutie media romaneasca, acolo unde inca mai exista concentrata elita jurnalismului romanesc de radio.
Va scriu in numele a zeci de colegi, jurnalisti de prestigiu, umiliti, disperati si furiosi din cauza distrugerii SRR de catre cameramanul/operatorul video Ovidiu Miculescu, semnatar de angajamente cu securitatea, impus de PSD in 2012, la conducerea postului national de radio. Cam cum ar fi pus un fotbalist, sef la federatia de sah, ca tot sport este.
Ne-ati promis in campania electorala, mult sprijinita de protestele noastre hibernale din Piata Universitatii, ca veti indrepta nedreptatile facute de guvernarile anterioare!
In schimb una dintre primele masuri luate dupa instalarea la guvernare, a fost sa demarati distugerea SRR punand lupul sa creasca eficienta si calitatea  productiei oilor! Ati numit un fost director tehnic de aparatura si relee la ANTENA 1, S.N. de Radiocomunicatii si la Europa FM, post cazut pe locul 5 in audiente, sa conduca si sa « ridice » editorial (!!!) postul concurent de pe locul 1! Radio Romania si RRActualitati, nr. 1 in cota de piata pe radio!
Odata impus de PSD la conducerea SRR, acest OMmic care nu a facut in viata lui o emisiune, un interviu, un reportaj, o corespondenta, si-a propus din primele luni sa ingroape cea mai veche si mai credibila corporatie din audiovizualul romanesc. Si mai ales RRActualitati, nr.1, principalul concurent pentru locul 5, Europa FM, postul de suflet al lui Miculescu.
A inceput cu distrugerea jurnalistilor de elita prin umilire, scotandu-i de pe post, transferandu-i la emisiuni de noapte sau desfiintandu-le emisiunile pe motiv ca nu au voci competitive! Pe cine a adus Miculescu sa decida  la RRActualitati ca merita sau nu sa apara pe postul nr.1? Evident, pe cineva de la concurenta, un DJ de la Europa FM, Marius Furdui numit si DJ FUFU, adus en-gros impreuna cu alti DJ ca Ionut Dragu, Alexandru Cabela, Felix Crainicu. Niste neica nimeni, DJ fara scoala, neprofesionisti, care nu au facut in viata lor o rubrica, o corespondenta, un interviu, o emisiune, dau cu tifla jurnalistilor de prestigiu, cu zeci de ani de experienta si mari performante, demonstrandu-le ca e vremea lui merge-si-asa cu programe superflue, cu meteo, stiri mondene si horoscop.
Vazand ca mai marii sai, desi sesizati in repetate randuri – nu se deranjeaza sa-l opreasca din actiunea de distrugere a SRR si RRActualitati, cameramanul Miculescu pus de PSD presedinte, trece la rasturnarea si destabilizarea activitatii in SRR, la bulversarea vietii a 2.500 de angajati de la toate posturile nationale si teritoriale. In doar 4 saptamani trece pe sub nasul obedientului si adormitului CA o noua organigrama, avand grija, mai intai, sa destituie cel mai important lider sindical din SRR, caruia ii confisca documentele si-i interzie abuziv accesul in institutie.
In timp ce pe rolul instantelor se tergiverseaza abuzurile sale si colaborarea cu structurile securitatii, OMic “reorganizeaza” activitatea in SRR, pentru a-si putea inlatura legal sau supune managerii, liderii profesionali si specialistii de prestigiu, cu amenintarea unor asa-zise concursuri pe post. Toate posturile vor fi scoase la concurs pentru ca unele structuri se modifica, altele se infiinteaza. De exemplu, Directia Comunicare si Marketing se va transforma in Directia Marketing si Comunicare, Departamentul Tehnic in Directie Tehnica, Studiorile teritoriale in Studiouri Regionale, s.a.m.d. Asa ca… toata lumea la concurs, schimbari “strategice”, ce mai!
Scopul principal declarat al schimbarii (pag.8 Hot 142) este in viziunea lui Miculescu: “alinierea la cerintele si exigentele pietei” – cu toate ca obiectivele SRR stabilite prin Legea 41/1994 sunt nu piata, nu industria media, ci: informarea, educarea si promovarea valorilor nationale si universale! OM-ul Antenelor ignora cu buna stiinta misiunea radioului public, incercand sa-l transforme intr-un post comercial mediocru condus de DJ.
Scopul real al noii si stufoasei organigrame, cunoscut de toti angajatii SRR este crearea a 2 imperii pentru cei 2 copii de suflet ai sai, sa nu se certe! Ca un sultan adevarat, Presedintele Director general, pregateste 2 coroane, una pentru DJ-ul Marius Furdui -DJ FUFU si alta pentru Oltea Serban Parau.
Pentru DJ-ul de la Europa FM, Marius Furdui, presedintele infiinteaza Directia Programe – inexistenta pana in prezent in istoria SRR intrucat programele sunt doar o componenta a productiei editoriale, coordonate in prezent de Departamentul Productie Editoriala. (HCA 142, pag 6 pct 8)
E normal ca un fost director de echipamente tehnice si un DJ sa nu cunoasca diferenta dintre programe-emisiuni-editorial, cata vreme la posturile de radio comerciale nu se fac emisiuni ci doar programe si considera cele 2 denumiri, sinonime!
De fapt, de mai bine de un an, la RRA se elimina pe banda rulanta emisiunile care au facut mandria si prestigiul postului public, inlocuite fiind cu “programe” de snoave si pilde, horoscop si melodii puse de DJ-ii adusi din FM.
Celalalt imperiu nou infiintat, numit pompos Centrul Cultural Media, ii este dedicat vechii prietene a presedintelui Ovidiu Miculescu si fosta colega de Antene Voiculescu, Oltea Serban Parau, in prezent calare DOAR  pe 2 functii, Director al Formatiilor Muzicale Radio si Redactor sef al “performantului” Radio Romania Cultural. Un post national in cadere libera de audienta, cu o cota de piata mult mai mica decat teritorialele Radio Oltenia, Radio Timisoara sau Radio Cluj, dar cu de 5 ori mai multi subordonati ai Doamnei Oltea decat angajatii teritorialelor!
Si pentru ca Doamnei Oltea, nu ii ajung nici cele 2 functii directoriale cumulate, nici numarul supusilor, in noua organigama, presedintele PSD-ist Ovidiu Miculescu, ii daruieste cu tot cu supusi si postul Radio Romania Muzical, Redactia Teatru, Editura Casa Radio, celebrul Targ de carte Gaudeamus si Sala Radio
La fel cu DJ FUFU si Oltea Doamna, consilierii lui Miculescu, adusi de el en gros de la SNR, fostul sau loc de munca, au cate 9.000 lei salariu si sporuri, iar realizatorii de renume, care tin faima SRR, 2.500 de lei/lunar.
Domnilor, care ati promis ca reparati greselile si nedreptatile! Opriti jaful si distrugerea SRR si pedepsiti vinovatii! Opriti noua organigrama si instaurarea dictaturii DJ-ilor la conducerea respectabilei institutii, a incompetentei, amatorismului si lacomiei cu iz penal!
Nu lasati ca de la 1 octombrie Marius Furdui, un om despre care nu veti gasi MAI NIMIC pe google, DJ FUFU, sa fie pus de Ovidiu Miculescu, Directorul unor nume grele ca Serban Iliescu, Marilena Dumitrescu, Denise Theodoru, Adrian Soare, Mugur Corpaci, Titus Andrei, Mihai Cosmin Popescu, Ion Marinescu, Alexandru Ioan, Mihaela Helmis, Gabriel Bassarabescu, sau toata pleiada de la Radio Romania International!
Nu lasati ca de la 1 octombrie sa fie pusa de Miculescu Director Cultural Suprem la Radio Romania, Oltea Serban Parau, care, la adapostul numelui diferit de al sotului Virgil Oprina, de cativa ani isi rotunjeste veniturile “insuficiente” din cele 2 functii directoriale ocupate simultan, platindu-si sotul din bani publici, prin contracte de colaborare semnate chiar de ea, din fondurile alocate de guvern pentru orchestrele Radio. Caz clasic de conflict de interese pe care cu buna stiinta il gireaza si il contrasemneaza prietenul ei de suflet, presedintele SRR, pus sa apere interesele banilor publici!
Demiteti conducerea SRR, care profita la greu si se imbuiba impreuna cu prietenii pe ultima suta de metri a mandatului pe cale de expirare. Numiti la conducerea SRR – nu cunostinte puse pe umflat – ci conducatori dintre profesionisti, dintre liderii radiofoniei romanesti care au demonstrat performante si realizari adevarate ce au purtat peste decenii faima respectabilei institutii.
Oameni buni, acum la mijloc de septembrie, va comunic public cele 2 nume, Marius Furdui si Oltea Serban Parau, pregatite de presedintele SRR ca de la 1 octombrie sa “concureze democratic” si sa “castige corect si transparent” concursurile de ocupare a celor mai grele si mai bine platite functii in SRR, in noua organigrama impusa de O.M.-ul Antenelor. Tineti-le minte, ei vor conduce Radiodifuziunea Romana!
Anexez
1. Organigrama actuala, vizibila si la
2. organigrama aprobata sa intre de la 1 octombrie (mult mai stufoasa)
3. Hotararea Consiliului de Administratie (HCA) nr.142 din august 2013, de aprobarea a noului ROF si a noii organigrame cu data de 1 octombrie 2013, vizibila si la:
 

Turnătorul-detectiv Felix raportează: AM ACTIVAT atât în ţară cât şi în exterior şi AM DEPISTAT CADRUL

 

De mână cu tov. Antenescu
De mână cu tov. Antenescu

După ce a fost încadrat definitiv în armata de turnători ordinari ai regimului ceauşist, Felix ameninţă disperat cu instanţa pe oricine are curaj să-l acuze că şi-a turnat cu pasiune rude, prieteni, colegi sau parteneri de afaceri.

Cine calomniaza, va raspunde. De azi inainte, toţi cei care mint, care reproduc deliberat informaţii false şi calomnioase vor răspunde civil şi penal” – ameninţă mâncătorul de şobolani.Impostor profesionist, după ce vreme de cîteva cincinale a negat relaţia sa cu ofiţerul de la capătul lesei, el îşi continuă pe blogul personal delirul diversionist.

„Curtea de Apel, în 2010, şi Înalta Curte astăzi au respins practic toate acuzaţiile formulate la adresa mea, mai puţin faptul că i-am comunicat directorului întreprinderii de comerţ exterior unde eram angajat, că un cetăţean strain mă presa să fug din tara. Este tot ce a mai ramas din uriaşul balon propagandistic al “colaborării”” – mârâie Felix încercând să-şi convingă nepoţii că n-a fost decât puţin ticălos. 

foto:danvoiculescu.net
foto:danvoiculescu.net

(Tataie, n-ai fost doar puţin ticălos, ci ticălos pe de-a’ntregul! Ai fost turnător ordinar, tataie, chiar dacă asta n-a durat decât un deceniu şi ai fost avansat apoi la categoria grea, ca partener loial al Securităţii – îi vor spune nepoţii, în cor, când vor pricepe ce a fost turnătorul şi la ce folosea el.)

Cine analizează cu atenţie cele câteva file olografe din activitatea informativă a turnătorului Felix, descoperite de CNSAS, nu se poate să nu observe că, încă de atunci, el avea un comportament ciudat pentru un colaborator de rând. Conform definiţiei date prin legea 293/2008, prin colaborator al securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului„.

Dacă un colaborator era cel care doar furniza informaţii, cum se numeşte cel care „activa” alături de ofiţeri, în ţară şi peste hotare, pentru a-i depista pe duşmanii regimului? Colaborator-însoţitor? Turnător-detectiv?…

„Precizez că în perioada 1973-1976 împreună cu tov. Col. Gligor Octavian de la Dir. Paşapoarte am depistat cadrul care a contribuit la fuga lui Silaghi. Menţionez că în această acţiune am activat atît în ţară, cât şi în repetate rânduri în RFG” – îşi informa Felix, superiorii, în 4 iunie 1980, pentru a-şi sublinia devotamentul faţă de interesele statului comunist.

detectiv1_1

Aşadar, colaboratorul care de regulă dădea informaţii din habitatul său obişnuit a fost scos, în acest caz, din ţară, şi introdus în alte medii în cadrul unor operaţiuni complexe, de penetrare informativă, coordonate de la centru. Felix a depistat astfel cadrul care a ajutat-o pe una dintre verişoarele sale să plece din ţară! Economistul ciripitor de la Vitrocim, ajuns mare şef la compartimentul de Aport Valutar Special, a rezolvat astfel o problemă vitală a statului român: a identificat cadrul trădător. Tare mult aş dori să aflu ce s-a întâmplat cu persoana identificată de ticălos, pentru că şi acest tip de acţiune descris de Felix, cu propria lăbuţă, reprezintă un adevărat act de poliţie politică.

Turnătorul-detectiv Felix ajunsese în 1977 la apogeul carierei sale de ciripitor, cooperând nu numai la vânarea peste hotare a „trădătorilor”, ci şi la plănuirea unor tactici de lucru pentru abordarea cu succes a unor persoane indicate de ofiţeri. Iată două exemple de implicare voluntară în operaţiuni de poliţie politică, prima dintre ele fiind recunoscută ca atare şi de instanţa supremă.

„L.G. este cetatean austriac de origine romana care locuieste la Viena, unde are un birou de comision si reprezentanta. (…)In ce ne priveste, L.G. a dat de inteles in ’72 ca ar fi dispus sa ne sprijine daca avem o intentie salvatoare. Consideram posibila abordarea de catre noi a lui L.G” (29.12.1977)

Nota care l-a consacrat definitiv, pe Felix, ca turnător ordinar
Nota care l-a consacrat definitiv, pe Felix, ca turnător ordinar
„C.L. este cetatean vest-german domiciliat la Munchen, casatorit, tata a doua fetite in varsta de 10 si, respectiv, 12 ani. (…)Relatiile noastre cu C.L. sunt de natura a permite abordarea unor probleme care vor fi considerate majore, fiind necesara o pregatire minutioasa a acestei abordari” (29.12.1977)
dv pregatire minutioasa

După cum se poate observa, Felix nu vorbeşte în nume propriu, nu spune „eu„, ci „noi”. Expresiile „ar fi dispus să NE sprijine”, abordarea de către NOI„, „relaţiile NOASTRE” sunt dovezi clare ale spiritului de echipă dintre Felix şi cei pentru care turna, cei care, spunea, îl ajutau să câştige şi el o pâine.

Lucrând în comerţul exterior, eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine cand mă întrebau de un cetăţean străin să spun ce stiu despre el” – a mărturisit senin turnătorul, după ce impostura i-a fost descoperită de CNSAS.

PUR - ILIESCU

Aşadar, dacă ofiţerilor care-l controlau în anii ’70 le spunea că toarnă din dragoste de patrie, celor de la CNSAS le-a ciripit legenda cu pâinea.

Că doar nu era să recunoască adevărul şi să spună că a turnat pentru că toată viaţa lui n-a fost decât un porc-de-câine, un şarlatan care şi-a construit fericirea pe nenorocirile altora, iar acum, ca să nu răspundă pentru hoţiile de care este acuzat prin diverse dosare penale (Loteria, ICA etc.), s-a refugiat în Parlamentul României, de unde speră să nu mai iasă până când unul din neamul lui cu cefe roşii nu ajunge, din nou, preşedintele României.

Ca odinioară, când toate instituţiile statului român, cu Justiţia în frunte, erau în subordinea lor…

Dan Badea

Dan Voiculescu – Felix este turnător cu acte

turnatorul
Turnatorul

Curtea de Apel Bucureşti a decis, astăzi, că Dan Voiculescu – „Felix” a fost turnător al Securităţii ca „poliţie politică”, după ce a respins contestaţia acestuia la verdictul CNSAS din 2006. Instanţa a confirmat astfel că turnătoriile lui Felix au contribuit la „instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste” precum şi la „suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului„.

Dacă decizia va rămâne definitivă, după recursul pe care îl va înainta Felix, atunci colaboratorul fostei Securităţi va avea mari probleme nu numai de imagine ci şi de cod penal.

Cum se ştie, Voiculescu şi-a construit imperiul tocmai pe colaborarea firmei aşa-zis cipriote „Crescent”  (reprezentate de el) cu fosta Securitate, via ICE Dunărea (UM 0107). Deşi colaborarea sa cu Securitatea era de notorietate, a fost nevoie să treacă douăzeci de ani pentru ca o instanţă să confirme acest adevăr. Numai că, dacă toţi ne-am aşteptat ca patronul ciutacilor să fie general de securitate, iată că deocamdată se dovedeşte doar că a fost un neisprăvit de turnător care, zice el, ciripea ca să câştige şi el o pâine („Lucrând în comerţ exterior eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine când mă întrebau de un cetăţean străin ce e cu el să spun ce ştiu despre el” – a declarat turnătorul).

Nota Voiculescu1_arhiva Dan Badea1

Nota Voiculescu 2_arhiva Dan Badea

Voiculescu a fost însă atât de decăzut moral încât, aşa cum s-a dovedit în instanţă, şi-a turnat chiar şi o rudă apropiată, verişoara Paraschiva Silaghi. Mai mult, chiar şi sora acesteia, Mikaela Kallberg, a declarat că părinţii ei au fost arestaţi tocmai în urma unei turnătorii a stimabilului Voiculescu.

„Tatăl meu i-a povestit lui Dan Voiculescu că, dupa plecarea mea în Suedia, au facut ordine în camera mea, găsind o bancnotă de 100 de coroane suedeze ruptă. La doua zile dupa aceea, s-au prezentat la părinţii noştri două persoane civile, însoţite de Dan Voiculescu, şi au cerut direct: Scoateţi imediat valuta pe care o deţineti în casă. Au predat (n.r. – parinţii) bancnota de 100 de coroane suedeze ruptă şi au fost pe loc arestaţi”, a declarat Mikaela Kallberg în cerere de intervenţie din dosarul Voiculescu.

turnatoria Voiculescu_arhiva Dan Badea1

felix_arhiva Dan Badea1Recrutat ca informator în 1970, sub numele conspirativ „Mircea”, turnătorul şi-a făcut „mâna”, mai întâi, pe sportivi (boxeri şi hocheişti), relatând despre „contactele şi schimburile de pachete între sportivi români şi cei străini (cu prilejul campionatelor de box din 1969), despre schimbările de valută, etc.”, despre hocheiştii pe care îi însoţea, ca translator, în afara ţării, despre parteneri de afaceri, rude etc. Ulterior, în 1973, turnătorul a fost recrutat şi trecut în reţeaua informativă a Direcţiei a III-a (Contraspionaj) sub numele Felix.

El ar fi fost abandonat însă, ca informator, un an mai încolo. În decizia CNSAS se precizează că “la data de 27.01.1974 se propune abandonarea informatorului Felix, motivată de primirea în PCR la data de 15.01.1974 şi de faptul că la data respectivă, Direcţia a III-a nu avea un obiectiv concret pe lângă care să poată fi dirijat”. Numai că, trei ani mai târziu, în 1977, Dan Voiculescu încă-şi mai semna turnătoriile cu numele conspirativ Felix (vezi foto). Ceea ce înseamnă că el nu a  fost abandonat de Securitate, decât, poate, formal.

CM_Voiculescu1_arhiva_Dan_Badea
CM Voiculescu3_arhiva Dan Badea1
La poziţia 18 s-a consemnat transferul lui Dan Voiculescu ca Director la Oficiul Argus, o firmă acoperită a fostei securităţi din  cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie, iar la poziţia 20 el este promovat în funcţia de Director General

Totuşi, dacă el a fost ABANDONAT CA INFORMATOR, iar în 1984 avea să devină director general din partea ARGUS (vezi foto sus) al reprezentanţei firmei „străine” Crescent Commercial & Maritime, care a derulat afaceri de zeci de milioane de dolari cu ICE Dunărea (firma acoperită a fostei Securităţi) , peste câţi ani vom afla dacă nu cumva, între timp, Felix a devenit ofiţer acoperit al structurilor fostului DSS?

Dan Badea

Roşca Stănescu a fost platit de ruşi cu sute de mii de dolari. Acum boicotează vizita lui Băsescu în SUA (Update)


Sorin RoşcaStănescu a lansat zilele trecute, pe blogul personal, acuzaţii de o gravitate maximă la adresa lui Traian Băsescu. El l-a acuzat pe Preşedintele României, fără a produce măcar o dovadă în acest sens, de implicarea în operaţiuni teroriste care ar fi fost derulate prin intermediul fratelui său, Mircea Băsescu.

Acuzaţiile sunt, evident, false.

Conform diversionistului Sorin Roşca Stănescu, “cinci vapoare” încărcate cu “substanţe explozive şi muniţie” sosite din “Tailanda”, au ajuns în portul Constanţa la sfârşitul lui 2008 sau începutul lui 2009, , au fost descarcate şi transportate la UM Băbeni cu scopul oficial de a fi distruse. Numai că, odată ajunsă la Băbeni, încărcătura ar fi fost reambalată şi transportată înapoi la Constanţa de unde, tot pe cale maritimă ar fi fost trimisă în Angola, via Congo.

Afacerea, încheiată între Romarm şi Romagro Cereal SRL, ar fi fost, de fapt, supervizată şi controlată de către Mircea Băsescu (foto stânga), fratele Preşedintelui. “Mircea Băsescu a fost asociat în afacere, inclusiv la beneficii, cu Bakri Imad Abdul Reda, prin intermediul locotenent colonel în rezervă Cornel Purcărea” –zice Roşca Stănescu (foto dreapta).

Banii rezultaţi în urma reexportării explozibililor şi a muniţiei de către Mircea Băsescu ar fi ajuns, via Bakri Imad, la organizaţiile teroriste UNITA şi Hezbollah. Operaţiunea ar fi fost însă depistată de Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Vâlcea care s-a pus pe treabă şi a interceptat convorbirile telefonice ale traficanţilor. Dosarul a fost preluat de DGIPI (fosta doi şi un sfert) şi apoi de DIICOT. Imediat ar fi fost informat SRI, care l-ar fi informat apoi pe Preşedinte.

Indignat, Preşedintele Traian Băsescu ar fi ordonat să fie decapitate conducerea DGIPI şi a unităţii militare de la Ciorogârla. Deoarece creierul lui Roşca Stănescu s-a blocat când a ajuns la Ciorogârla, nu ne-a mai explicat care a fost logica schimbărilor de la vârful cunoscutului depozit de muniţie din apropierea Capitalei.

Totuşi, înainte să piardă firul naraţiunii, Roşca reuşeşte să scrie: “cazul Ciorogârla a reprezentat o operaţiune de muşamalizare a operaţiunii în care a fost implicat Mircea Băsescu şi, în acelaşi timp, a devenit, prin schimbările la vârf din Armată, o premiză pentru operaţiuni ilegale în folosul unor persoane, săvârşite cu ocazia acţiunii de înzestrare a Forţelor Armate”. Cum aveam să înţelegem de la televizor, Ciorogârla era dintr-un alt film, dar nu mai contează. Povestea e înţesată cu descrierea teroristului Bakri şi a unor documente fără nici o legătură cu esenţa acuzaţiilor.

De câteva zile, cu toată logistica pusă la cale de Sorin Vântu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Mircea Geoană şi haitele de politicieni şi jurnalişti tolomaci, Roşca Stănescu nu a reuşit să probeze acuzaţia de bază: că Mircea Băsescu a organizat operaţiunea de aducere, descărcare, transport, reambalare şi reexport în Angola a încărcăturii celor cinci vase sosite din Tailanda, şi că fondurile rezultate ar fi alimentat conturile teroriştilor UNITA şi Hezbollah.

El spune tot felul de poveşti ajutătoare, chipurile, dar nu produce dovada coordonării de către Băsescu a acestei operaţiuni. În plus, deşi toţi cei implicaţi s-au pronunţat, nimeni nu confirmă aberaţiile debitate de impostorul Roşca Stănescu.

Doar bâlbâială şi mugete pe televizor. Tonomate şi tolomaci dezbat subiectul, se fac calcule politice, se aşteaptă reacţii, se plătesc traduceri, se trimit la redacţii din străinătate, că poate o pune botul vreun fraier, ca să aiba apoi curva de presă de pe Dâmboviţa noi motive de avânt împotriva “traficantului” de la Cotroceni.

Chiar dacă se dă şi peste cap, Roşca Stănescu nu are nici o dovadă pentru afirmaţiile grave făcute la adresa Preşedintelui.

Pentru un analist obiectiv, acuzaţiile par a fi opera unui om bolnav psihic. Cunoscându-l însă pe autorul aşa-ziselor dezvăluiri, care s-a specializat în lansarea pe piaţa media a minciunilor de tot felul, putem conchide că individul nu e nebun, ci un manipulator pursânge care şi-a făcut din asta o sursă de profit extrem de bănoasă. Dar, cum vom vedea mai încolo, şi altceva.

Cine este Sorin Roşca Stănescu?

CHITANŢA TURNĂTORULUI: "Astăzi 27-12-1979 am primit de la organele  de securitate suma de lei 500 (cinci sute)" - SS Roşca
CHITANŢA TURNĂTORULUI: „Astăzi 27-12-1979 am primit de la organele de securitate suma de lei 500 (cinci sute)” – SS Roşca
CHITANŢA TURNATORULUI: "Am primit de la organele de securitate suma de 500 lei" - H 15
CHITANŢA TURNATORULUI: „Am primit de la organele de securitate suma de 500 lei” – H 15

 

Urechist cu ştate vechi în Securitatea lui Ceauşescu, specializat în a-şi turna cunoscuţii cu preocupări, chipurile, teroriste, informatorul (apoi sursa) cu numele conspirativ DELEANU, câştiga în anii 70-80 cam câte 500 de lei/turnătorie (vezi chitanţele originale în foto sânga-dreapta).

Conform unui raport al subordonaţilor lui Măgureanu din 1990, în cei 10 ani cât a colaborat cu organele Securităţii ceauşiste, “DELEANU a furnizat peste 200 de materiale informative de interes operativ care au fost exploatate, după verificare, pe diferite linii de muncă”. Acelaşi Raport consemna şi ataşamentul sincer al impostorului de mai târziu, pentru Securitate.”Pentru rezultatele obţinute în activitatea de culegere de informaţii, sinceritate şi ataşamentul faţă de instituţia noastră, DELEANU a fost recompensat material în repetate rânduri”.

raport SRS1

 

raport srs 23

Impostorul mai şi declara apoi, bombastic, că a turnat din patriotism. Păi ce patriotism e ăla, de 500 lei/bucata?

Activitatea aceea secretă, care-l făcea să se simtă superior colegilor, puţini, e drept, care n-aveau prieteni la Secu, avea să-l marcheze pentru totdeauna.

După 1990, turnătorul din anii 80 s-a alăturat găştii lui Băcanu la România Liberă, o grupare de şmecheri care s-au îmbogăţit pe seama privatizării frauduloase a fostului organ de partid şi de stat.

Prin 1992, dosarul lui Roşca a ajuns în presă iar impostorul, care ascunsese opiniei publice relaţia cu fosta securitate în timp ce îi acuza pe securişti de toate relele, a fost obligat să toarne la altă masă. Cel care i-a dat o pâine atunci turnătorului deconspirat a fost Ion Cristoiu, care l-a angajat ca redactor şef adjunct la Evenimentul Zilei.

Ulterior, SRS a intrat în slujba unui alt paravan cu relaţii în mafia autohtonă, Cristian Burci, înfiinţând cotidianul Ultimul Cuvânt, o publicaţie la care am lucrat şi eu de la primul număr până la ultimul.

Fostul turnător al Securităţii a înfiinţat apoi cotidianul Ziua, o gazetă despre care s-a spus că a instaurat în România postdecembristă instituţia şantajului prin presă.

A făcut carieră cu Patriciu lângă el. În paralel, a început să se îmbogăţească masiv. A adunat firme, conturi grase, vile. Milioane de euro… Foto: Tonomate altădată incompatibile

Cum se ştie, Comandantul de la Ziua, supranumit Naşul, a declanşat şi întreţinut cele mai mizerabile campanii din presa românească, bazate pe fals şi minciună, de la Iliescu-KGB (făcătura prin care a fost inventat Igor Botnariciuc, un aşa-zis martor al racolării de către KGB a lui Ion Iliescu), la “subofiţerul Petre Olaru sub hipnoză” şi, acum, la Băsescu-Hezbollah.

Omul e artist în scenarii de ficţiune şi are relaţii în cele mai fetide zone ale societăţii româneşti. Cine ia colecţia ziarului Ziua şi-i întreabă pe toţi cei terfeliţi, la comandă, despre adevărul celor scrise acolo, va putea scrie tratate despre manipulare, diversiune şi minciună.

Atacurile interesate la adresa unor ţinte indicate probabil de sponsorii generoşi, că nimeni nu minte fără motiv, dovedesc faptul că SRS a părăsit de multă vreme profesiunea de jurnalist, devenind un fel de comandant al ziariştilor, un manipulator-şef, un diversionist prin excelenţă.

Îmi amintesc că, în urmă cu puţini ani, în timp ce lucram la un cotidian central coordonat telefonic de Roşca Stănescu, directorul publicaţiei respective lua poziţia de drepţi când vorbea la telefon cu “comandantul”. Subordonaţii lui SRS acţionau cam ca silovikii lui Putin. Directorul ăla de ziar care se ridica în picioare şi tremura de frică la apelul telefonic al lui SRS (care sunase să ordone cum trebuia să apară a doua zi un atac asupra lui Monica Macovei vis a vis de cazul Ion Ion Ţiriac) avea să ajungă apoi, via-Tăriceanu, consul într-o importantă ţară occidentală.

Aşadar, fostul turnător al Securităţii, supranumit Deleanu şi H15, căpătase forţa şi aura unui mafiot adevărat.

Relaţiile cu Patriciu şi, apoi, cu Sorin Vântu, aveau să-i dea puterea de care avea nevoie să influenţeze opinia publică şi politicul în România. Puterea de a lansa azi nişte elucubraţii pe care nişte pseudojurnalişti cu minte puţină şi cu salarii de mii de euro le tot diseacă mărunt pe sticlele televizoarelor.

Care sunt însă interesele aflate în spatele acuzaţiilor de pe blogul fostului turnător cu plată al Securităţii?

„Maica” Rusia

Dincolo de interesele pecuniare, bătrânul turnător Roşca Stănescu are şi alte motive de “nebunie”.

Foto: Putin salutând veteranii din FSB/KGB

Unul ţine de instinctul de conservare: dacă Băsescu va fi reales, există riscul ca învinuitul din dosarul Rompetrol să înfunde puşcăria, deoarece îi va fi greu să-i mai ameninţe cu succes pe oamenii legii; prin urmare dă din gură, mâini şi picioare, ca epilepticul, că poate îl crede cineva şi nu mai pune ştampila de vot pe acest candidat .

Al doilea interes e cel evident, electoral, uşor de înţeles dacă socotim grupările mafiote şi forţele politice interne aflate în conflict.

Există însă şi o a treia explicaţie a resorturilor ascunse care au dus la lansarea acestei diversiuni şi ea porneşte de la atacarea şi încercarea de compromitere a instituţiei fundamentale în stat, Preşedinţia.

Nu e deloc greu de priceput că a spune despre Preşedintele României că e implicat în operaţiuni teroriste, într-un context precum cel actual, e o chestiune de o gravitate extremă şi ţine de atacul la securitatea naţională.

Să asociezi numele preşedintelui unui stat membru NATO cu al unui terorist căutat de Interpol, e un deziderat perfect pentru politica externă a Rusiei.

Întrebarea este: a bătut însă, Roşca Stănescu, palma cu ruşii? Probabil, dar nu direct, deoarece dacă ar fi făcut-o personal primea şi el măcar un document probator, care să-i confirme implicarea lui Mircea Băsescu în primirea şi trimiterea peste mări şi ţări a celor cinci vapoare cu muniţie, document plastografiat cu atenţie în laboratoarele serviciului rus de spionaj, SVR (Sluzhba Vneshnez Razvedki).

Interesele comune SRS-SVR sunt evidente şi ele sunt mai mult decât o simplă coincidenţă.

Primul care a sărit în apărarea şi susţinerea elucubraţiilor debitate de SRS a fost “rusnacul” Cozmin Guşă, un alt individ cu relaţii şi simpatii recunoscute printre silovikii lui Putin.

Pe de altă parte, cum se ştie deja, SRS s-a implicat direct, ca acţionar şi “comandant” în agenţia de “ştiri” “Rusia la zi”, alături de rusofilul Mircea Popa, cel care, prin 1989, a cerut azil politic la şefii lui de la Moscova, iar în 2001 a devenit „asistentul politic al scretarului general al PSD”, Cozmin Guşă.

UPDATE: Relaţia dintre Mircea Popa şi Roşca Stănescu, de la sfârşitul anilor ’80, a fost extrem de ciudată, Popa afirmând că Sorin Roşca Stănescu l-a chestionat în legătură cu un eventual refugiu la Moscova. Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani pentru România Liberă, rusofilul Mircea Popa (foto dreapta) a făcut o declaraţie surprinzătoare cu privire la trecutul lui Sorin Roşca Stănescu:Cu Roşca s-a întâmplat ceva, fiindcă el şi-a predat carnetul de partid şi a venit la mine să mă întrebe dacă am pe cineva legat de Moscova, fiindcă se simţea în pericol. După aceea am făcut samizdatul împreună, dar el a fost cel care l-a oprit, spunându-mi că sunt probleme. Puţin după aceea am fost dat afară de la Cinema Mioriţa, unde lucram. Ce să se fi întâmplat cu fostul turnător al Securităţii care, după ce a fost abandonat oficial de către ofiţerul de securitate îşi căuta sprijinul la Moscova? Şi de ce amicul său sugerează, fără a o recunoaşte însă, că abandonatul Roşca l-a turnat şi pe el la Securitate? Să nu recunoască pentru că, după 2004, i-a dat şi lui o pâine la agenţia „Rusia la zi”? Indiferent de răspunsuri, reţinem că Sorin Roşca Stănescu căuta încă de la sfârşitul anilor 80 un culcuş în braţele KGB-ului.

Înainte de a pune bomboana pe coliva intereselor care l-au obligat pe turnătorul H15 să comită literatură SF pe blogul lui, să ne reamintim că în 2007, când s-a declanşat scandalul care a dus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, Sorin Roşca Stănescu a fost aproape la fel de activ ca şi azi. La fel a fost şi rusofilul Cozmin Guşă, electrizat de vizita la Palatul Victoria a celebrului mason rus Alexander Kondiakov.

Suspendarea preşedintelui Băsescu a fost orchestrată atunci, cu sprijinul structurii de tip mafiot din parlament, de către aceleaşi forţe ruseşti.

Conform lui Ioan Talpeş, fost şef al SIE dar şi al administraţiei prezidenţiale a lui Ion Iliescu, rusul Kondyakov (foto dreapta) ar fi reprezentat o grupare interpusă între România şi Rusia şi ale cărei interese erau/sunt altele decât ale celor două state. „Există o filieră pe linia Bucureşti-Moscova care s-a interpus la Chişinău şi în împrejurimile Kremlinului. (…) Au încercat să se impună ca un fel de manşon de control şi de relaţie între Moscova şi Bucureşti. Aici trebuie vazută inclusiv dezvoltarea spre România a unor influenţe economice, care trec toate prin Moldova. Aceste grupări promoscovite din Moldova au blocat o relaţie normală dintre Rusia şi România, clar in defavoarea României” – a declarat Talpeş.

Despre emisarul Kondyakov, Mare secretar al Marii Loje Masonice Ruse, dar şi consultant pe probleme de informaţii al lui Putin, a făcut atunci şi Traian Băsescu o declaraţie de presă: „priviţi cu multă atenţie afirmaţiile făcute de fostul şef al SIE, Ioan Talpeş. Este interesant, de asemenea, dacă a fost vreo vizită a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua-trei zile înainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate politicienii cu care s-a întalnit pot spune mai multe”.

Politicienii n-au spus mai multe, dar vizita masonului rus a influenţat doar votul frăţiorilor masoni din parlament dar nu şi pe cel al votanţilor de la referendum.

Revenind, nu degeaba a lansat atunci Băsescu expresia “tonomatele pe ruble”. Asta pentru că manipularea declanşată, atunci, prin mass media, a dus la sacrificarea rapidă a unor jurnalişti.

Iată, spre exemplu ce apărea pe site-ul Civic Media. “Simptomatic, atacurile la adresa libertăţii de expresie a unor jurnalişti independenţi din presa română, majoritatea avute în timpul şi după Referendumul anti-prezidenţial de anul trecut, au de a face cu Rusia. Victor Roncea a reuşit să reziste şi să câştige în confruntarea cu directorului ziarului ZIUA, Sorin Roşca Stănescu, dupa ce acesta a încercat să-l demită ca urmare a susţinerii preşedintelui Traian Băsescu şi a demascării relaţiilor directe cu Moscova ale autorilor loviturii de stat mascate în Referendum. În aceeaşi perioadă a fost îndepărtat de la COTIDIANUL de către Doru Buşcu şi analistul politic Cătălin Avramescu, tot in urma unor editoriale în care demonstra intervenţia subterană a Moscovei în afacerile de la Bucureşti. Apoi, jurnaliştii George Roncea si Mihai Isac de la cotidianul ATAC au fost puşi brutal pe liber de la acest ziar după ce au dezvăluit legăturile pe care le are Rompetrol cu Gazprom şi forţele din jurul Kremlinului în favoarea unor politicieni, afacerişti şi ziarişti aflaţi pe la vârful puterii în România

Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu peste 800.000 de dolari

Nu în ultimul rând, turnătorul de ieri şi de azi a primit bani frumoşi de la ruşi, ceea ce vine să confirme ipoteza privind implicarea stăpânilor lui de la Moscova în atacul disperat asupra preşedintelui României.

Dovada acestei afirmaţii vine chiar de la turnător. Dacă pentru un act “patriotic” prin care îşi turna un “prieten” la fosta securitate, Roşca Stănescu, alias H15, primea 500 de lei (deh, fondul de premiere al informatorilor era redus, că nu toţi turnau contra cost), iată că pentru promovarea intereselor ruseşti în România, acelaşi turnător avea să primească un sac de bani. Asta nu pentru că ruşii l-ar preţui mai mult, ci din motive strategice, ca investiţie pentru viitor. Şi confirmarea faptului că ruşii nu s-au înşelat investind pe vremuri în posibilităţile “publicitare” ale turnătorului Roşca Stănescu o avem chiar zilele acestea, prin pleaşca făcută cadou propagandei ruseşti.

Astfel, încercând să-şi justifice milioanele de euro de care dispune, Roşca Stănescu a făcut, anul trecut, următoarea declaraţie publică:

SORIN ROŞCA STĂNESCU: “Chiar înainte de căderea lui Iliescu, Lukoil a venit în România. Noi (ZIUA) aveam pe atunci numai contracte mici de publicitate. Dar, probabil că au intuit care este potenţialul ziarului. Aşa încât patronul rus al LUKOIL a ocupat un întreg etaj la Intercontinental şi m-a invitat la discuţii. Am băut vodcă cu el la 11 dimineaţa. Şi mi-a propus un contract. Am negociat 830.000 de dolari. A fost uluitor! Nu câştigasem atâţia bani niciodată!”.

Declaraţia, care are valoarea unui autodenunţ, este, într-adevăr uluitoare.

Să recunoşti că Vagit Alekperov (vezi foto, în dreapta lui Putin), un oligarh suspectat a fi fost agent acoperit al KGB sau GRU şi care a fost ministru al Uniunii Sovietice şi apoi al Rusiei, a băut vodcă împreună cu tine, un fost turnător recunoscut al Securităţii, şi ţi-a dat peste 800.000 de dolari doar ca să-i faci publicitate în gazeta pe care o conduci împreună cu Patriciu, e un act de mare curaj.

De ce un reprezentant de bază al serviciilor ruse de spionaj, precum preşedintele Lukoil, l-o fi invitat la o vodcă tocmai pe Roşca Stănescu, un duşman declarat, chipurile, al KGB-ului, e o întrebare al cărei răspuns nu poate fi găsit decât în rapoartele SVR-ului.

Cum să-ţi vină ideea să promovezi firma KGB-ului într-un ziar anti-KGB? – e o altă întrebare cu răspuns la arhive.

Mai remarcăm doar că declaraţia a fost făcută anul trecut, la un an după ce şi naşul “Naşului” Roşca Stănescu, adică Dinu Patriciu, a transferat, tot sub pălăria rusească, pachetul majoritar al companiei Rompetrol.

În urma acestei afaceri, naşul Naşului a încasat, conform presei, peste 1,5 miliarde de euro.

Sumă frumuşică, dacă ne gândim că Patriciu era un neica nimeni în 1990, iar Petromidia o fi moştenit-o, probabil, de la neamurile lui cu cefe roşii.

Turnătorul urmăreşte anularea vizitei lui Traian Băsescu în SUA

Ar mai fi însă un motiv demn de luat în

basescu-obama1

calcul pentru care atacul lui Sorin Roşca Stănescu la adresa preşedintelui României este atât de dur şi e făcut, atipic!, înainte de declanşarea campaniei electorale.

După cum se ştie, în urmă cu două luni, ministrul de externe Cristian Diaconescu a vizitat Statele Unite şi, la întoarcere, a declarat că făcut toate demersurile pentru a pregăti, pentru această toamnă, vizita oficială în SUA a lui Traian Băsescu. “Speranţa noastră este că va avea loc” – a spus Diaconescu.

Faptul că Diaconescu este încă ministru de externe e o dovadă că vizita va avea loc. Cum o astfel de vizită i-ar aduce un câştig de imagine destul de consistent lui Traian Băsescu, forţele politice anti-Băsescu de la Bucureşti şi Moscova fac tot posibilul să o anuleze. Operaţiunea declanşată prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu, care a lansat, din burta lui de turnător lihnit, acuzaţiile de terorism la adresa Preşedintelui, poate avea aşadar un scop imediat şi extrem de important: împiedicarea vizitei programate a Preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

Update. MAE tocmai a anunţat că noul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, Mark H. Gitenstein (foto stânga), a fost primit astăzi de minstrul Cristian Diaconescu, pentru a-şi prezenta scrisorile de acreditare. Cei doi au tăifăsuit însă de două ori mai mult decât timpul programat, adică peste o oră, dar nu au mai făcut declaraţii de presă la finalul întrevederii, aşa cum se precizase anterior. Gitenstein va fi primit, săptămâna viitoare, de „traficantul-terorist-de-armament” Traian Băsescu.Curajos om, ambasadorul!

Oricum, fiţi cu ochii sârmă pe Sorin Roşca Stănescu şi pe cauciucurile maşinii ambasadorului american.

Dan Badea

Agentul VICTORIA (I): Alchimia metamorfozei lui Marius Oprea

Marius OPREA
Marius OPREA
UPDATE (sept. 2013):
La aproape un an de la apariția acestui articol, lui Marius Oprea – Consilier de stat al premierului Tăriceanu – i se eliberează o adeverință din care rezultă că n-a fost colaborator al fostei Securități ca Poliție politică. Sigur, decizia a fost luată conform algoritmului politic, deci subiectivă, ceea ce face ca ea să fie pusă sub semnul întrebării. Mai mult, a existat o opinie separată a unuia dintre membrii CNSAS, prof univ dr. Corneliu Turianu, în care se dezvăluie faptul că Marius Oprea este suspectat, pe baza unei declarații date cu mânuța lui, pe 12 august 1988, că a fost turnător/informator/sifon. Că și-a turnat colegii pentru că ”ascultau Europa Liberă” sau ”făceau comentarii denigratoare la adresa politicii interne și externe de stat și partid” sau ”comentarii denigratoare la adresa situației d ela noi din țară (criza de alimente, energia electrică, nerespectarea drepturilor omului)”. Dl Turianu a cerut, prin formularea unei  opinii separate, ca situația lui Marius Oprea, suspect și pentru faptul că deși era Consilier de stat pe probleme de securitate națională i se refuzase accesul la documente clasificate, neeliberându-i-se certificatul ORNISS solicitat, să fie sesizat Tribunalul Municipiului București, Secția de Contencios Administrativ, pentru ”a aprecia asupra posibilei calități de colaborator al Securității al domnului OPREA MARIUS GHEORGHE”.
get_img (1) get_img (2)
Opinia Separata din care rezulta MARILE SEMNE DE INTREBARE asupra "vânătorului de securişti" (p.1)
Opinia Separata din care rezulta MARILE SEMNE DE INTREBARE asupra „vânătorului de securişti” (p.1)
Opinia Separata din care rezulta MARILE SEMNE DE INTREBARE asupra "vânătorului de securişti" (pag2)
Opinia Separata din care rezulta MARILE SEMNE DE INTREBARE asupra „vânătorului de securişti” (pag2)
Așadar, celebrul ”vânător de securiști” era, conform documentului depus la dosarul său, un posibil turnător ordinar al Securității, fapt trecut cu vederea de membrii interesați ai CNSAS. Documentul descoperit în arhiva CNSAS nu face decât să confirme parte din afirmațiile făcute de mine în textul de mai jos despre un personaj extrem de dubios al tranziției…
Marius-Oprea-cautat-si-deconspirat-Securitate-IICCMER-CNSAS-Civic-Media-Voci-Curate
Un personaj cu trecut întunecat ocupă, de mai multă vreme, spaţiul public şi, în numele aşa-zisei societăţi civile, intenţionează să controleze discreţionar Securitatea Naţională a României. Se numeşte Marius Oprea şi este consilierul personal al Primului Ministru Călin Popescu Tăriceanu. Bine plasat în stânga premierului, personajul, coborât parcă din dosarele Securităţii, beneficiază azi de o mare putere de influenţă decizională în stat, motiv pentru care suntem obligaţi să supunem atenţiei opiniei publice toate suspiciunile care planează asupra adevăratelor intenţii ale acestuia. Interesul public ne obligă la un asemenea demers jurnalistic, cu atât mai mult cu cât personajul vizat se bucură de o oarecare credibilitate în ochii unor intelectuali naivi, dar oneşti.Trecutul lui Marius Oprea este, cum spuneam, unul întunecat. Conform propriilor declaraţii, dosarul său de urmărire de la Securitate a dispărut din arhivele SRI. Rămâne, ca un mare semn de întrebare, motivul dispariţiei acestui dosar din arhivele SRI, dar şi data evaporării acestuia: înainte sau după intrarea în arhive a lui Marius Oprea. Date şi documente disparate au fost descoperite însă în dosarele unor prieteni de-ai acestuia. O declaraţie dată la Securitate şi semnată de Marius Oprea, în august 1988, a fost descoperită în dosarul lui Caius Dobrescu, un prieten de-al lui Oprea şi a fost publicată recent de presa centrală. Din document rezultă că Marius Oprea a oferit cu generozitate date şi informaţii despre colegii săi cu care asculta posturile de radio ale capitaliştilor. Declaraţia a fost luată în timpul anchetei, posibil sub ameninţ are, deci, teoretic, Oprea nu poate fi numit turnător sau, cum îi place să se exprime public, „securist împuţit“. Chiar dacă ofiţerul de la contraspionajul din Braşov care l-a avut în legătură pe Marius Oprea, colonelul Nicolae Sălăjan, a ales să tacă, poate şi datorită unor relaţii de afaceri derulate ulterior, alţi foşti ofiţeri de Securitate care au avut acces la acest caz preferă să vorbească. Aşa s-a ajuns ca, de pildă, în mai 2006 liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, să-i trimită o scrisoare lui Marius Oprea în care să-l acuze că ar fi „informator de securitate acoperit“ şi „agent străin“. Acuzat el însuşi că a fost informator al Securităţii sub pseudonimul „Felix“, şi deranjat de dezvăluirile lui Oprea, Dan Voiculescu poate părea însă subiectiv.
Relaţia cu Securitatea
Numai că, din discuţiile purtate de noi cu persoane din fosta Securitate, altele decât cele care l-au informat pe Dan Voiculescu, am aflat că Marius Oprea şi-a început colaborarea cu Securitatea din Braşov încă de pe băncile liceului. Conform unui ofiţer de informaţii a cărui identitate o vom dezvălui la timpul potrivit, „un profesor de ştiinţe sociale de la liceul la care învăţa Marius Oprea era în atenţia noastră pentru legături cu anumiţi cetăţeni străini. Elevul Oprea, care era mai apropiat de acel profesor, a fost contactat de noi pentru a da informaţii despre profesor. În timpul colaborării însă, ne-am dat seama că nu e cinstit, dar a fost totuşi menţinut în contact pentru dezinformare. S-a stabilit totuşi că profesorul respectiv era în legătură cu spionajul german. De asemenea, s-au obţinut informaţii că şi Marius Oprea are contacte suspecte cu ofiţeri de informaţii ai spionajului german“.Recrutat de germani?
Conform unei alte surse, Marius Oprea ar fi fost în atenţia contraspionajului din Braşov deoarece ar fi fost recrutat de un serviciu de spionaj al statului în care a fost bursier. „Ulterior recrutării a cerut protecţie şi consultanţă din partea serviciului de contraspionaj de la Braşov unde a fost luat în legătură ca agent dublu. El a spus când, cum şi de cine a fost contactat, precum şi ce i s-a propus. Spusele sale au fost evaluate, la acea dată, pe două planuri: pe de o parte ca o tentativă a serviciului advers de a iniţia un joc operativ şi, pe de altă parte, ca un gest sincer, motivat şi de o oarecare teamă. Evoluţiile ulterioare ale lui Oprea au confirmat însă prima ipoteză, aceea a jocului operativ. Totuşi, partea română fie nu a dorit, fie nu a putut prelua iniţitiva în jocul iniţiat de adversar, care a fost permanent cu o mutare înainte. Dealtfel, în aceste cazuri, practica a demonstrat că dacă agentul este nesigur dispare interesul de a prelua şi menţine iniţiativa. Se ţine doar agentul sub control si se crează doar nişte aparenţe care să permită descifrarea scopului vizat de partea adversă şi protecţia ţintelor vulnerabile. Totul ţine însă, azi, de istorie, deoarece serviciul de informaţii în cauză precum şi altele care „cochetează“ cu Marius Oprea, cu o singură excepţie, sunt ale unor state aliate“, afirmă un alt ofiţer superior din fostul DSS.

SIGLA BND
SIGLA BND

După 1990, Marius Oprea a continuat să întreţină relaţii în spaţiul german, soţia sa fiind stabilită, în clipa de faţă, în Germania unde lucrează ca medic. De altfel, el a beneficiat de o bursă Soros pentru studierea istoriei Securităţii şi de un stagiu de pregătire la Autoritatea Federală germană pentru studierea arhivei fostei Securităţi est-germane, STASI. Posibilul interes al serviciilor de informaţii germane faţă de subiectul preocupărilor „istorico- ştiinţifice“ ale lui Oprea poate fi justificat, printre altele, şi de nevoia identificării eventualelor surse informative ale fostei Securităţi din rândul minoritarilor germani repatriaţi în perioada comunistă. Revenind la posibila colaborare a lui Marius Oprea „cu agenţi sub acoperire, inclusiv sub steag străin, ai unui serviciu de spionaj deosebit de activ în Transilvania şi cu o bună pentrare şi acoperire în mediile tineretului şi intelectualilor din Braşov“, am constatat că această suspiciune revine cu obstinaţie pe buzele unora dintre sursele noastre. Mai mult chiar, suntem informaţi şi „respectivul serviciu s-a ocupat şi de perspectivele „academice“ ale lui Marius Oprea“. Dacă ultima dintre aceste afirmaţii ar fi adevărată, ar însemna că toată cariera lui Marius Oprea a fost migălos construită în scopul obţinerii unor beneficii informative de către posibilii păpuşari din spatele acestuia. Poate prezenta însă Marius Oprea interes pentru un serviciu străin de informaţii? Privind cu mai multă atenţie în jurul lui Oprea, vom constata că răspunsul la această întrebare este afirmativ.

Valoarea informativă a „sursei“ Oprea

Marius Oprea
Marius Oprea

Primul dintre argumentele care confirmă valoarea „sursei“ Oprea este accesul acestuia la arhivele SRI. Cum se ştie deja, Marius Oprea a declarat că el a fost „primul civil“ care a pătruns în arhivele SRI încă din 1994, dată la care alţi istorici cu experienţă n-au avut norocul să beneficieze de sprijinul lui Virgil Măgureanu pentru consultarea arhivei fostei Securităţi. Conform propriilor declaraţii, intrarea în arhive i-ar fi fost aprobată de Virgil Măgureanu după ce, în calitate de corespondent al postului de radio Europa Liberă, i-a prezentat acestuia o temă de cercetare pe subiectul Securitate în vederea elaborării unei teze de doctorat. Şi Măgureanu a semnat. Posibil. Cert este că, la acea dată, cei mai cunoscuţi cercetători ai arhivelor SRI erau Cristian Troncotă, Mihai Pelin şi cetăţeanul britanic Dennis Deletant. Dacă Oprea are dreptate şi el a fost „primul civil“ intrat în arhive, atunci ar însemna că ceilalţi trei erau militari. Profesorul Cristian Troncotă era într-adevăr ofiţer SRI, Mihai Pelin nu ştim să fi fost ofiţer, el având totuşi o legătură recunoscută deja cu fosta Securitate, iar Dennis Deletant fusese şi el în atenţia Securităţii, ca spion englez. Ce informaţii existente în arhivele SRI puteau interesa serviciile străine de spionaj, având în vedere că fondul documentar pus la dispoziţia lui Oprea viza perioada 1948-1964? Surse, agenţi, reţele, conexiuni. Ca o menţiune de culoare, sursele noastre ne-au dezvăluit şi faptul că, „după documentarea în arhivele Securităţii, Marius Oprea a conferenţiat la Academia Diplomatică a MAE, cursul fiind destinat învăţării viitorilor diplomaţi cum să se ferească să nu fie racolaţi de noile servicii de informaţii naţionale“. Al doilea dintre argumente îl reprezintă poziţiile importante ocupate de acesta de-a lungul timpului: consilier personal al senatorului Constantin Ticu Dumitrescu (1995-1997), consilier de stat al preşedintelui Emil Constantinescu (1999-2000), director al IRIR (2002), consilier de stat pe probleme de securitate naţională la cabinetul Primului Ministru Tăriceanu (2005-2006), preşedinte al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Oricare dintre aceste funcţii reprezintă, din punct de vedere informativ, o mină de aur pentru orice serviciu de informaţii cu interes în partea asta de lume.

 

Dennis Deletant, agent MI6?

DENNIS DELETANT
DENNIS DELETANT

Un personaj interesant aflat în legătura directă (sau invers) a lui Marius Oprea este cercetătorul britanic Dennis Deletant. Pasionat de filologie, la fel ca şi Marius Oprea în tinereţe, englezul Deletant a ajuns să-şi descopere, după 1990, chemarea către secretele arhivei SRI şi să-şi schimbe meseria. Evident, şi el a fost în atenţia fostei Securităţi, ca agent al serviciului de informaţii britanic SIS sau MI6. În urmă cu câteva luni, el chiar a ţinut să aducă la cunoştinţa publicului românesc de la Sighetul Marmaţiei, cu ocazia unei conferinţe ţinute în cadrul şcolii de vară din localitate, „surprizele“ descoperite în dosarul său de securitate. Astfel, Deletant a afirmat că în timp ce-şi făcea doctoratul în istorie în România, Securitatea îl bănuia că ar fi fost spion englez, aceeaşi bănuială planând şi asupra soţiei sale, Andreea, originară din România. Într-adevăr, Securitatea l-a bănuit (şi anumiţi ofiţeri superiori din fosta Securitate îl bănuiesc încă) de această îndeletnicire. Iată, spre exemplu, ce ne declară o sursă bănuitoare din fostul DSS: „Dennis Deletant este cadru al MI6 specializat pentru operaţiuni în România, sub acoperirea Institutului britanic de Studii Slavonice şi Est Europene (School of Slavonic and East European Studies).În buna şi respectabila tradiţie a spionajului britanic, pentru a avea o pătrundere în mediile de interes din România, a perfectat o casătorie cu fata profesorului Caracostea, Andreea“. Nu ştim pe ce se bazează sursa noastră, deoarece n-am avut acces la dosarul lui Deletant, de la Securitatea britanică, dar trecutul lui este extrem de interesant din perspectiva derulării unei astfel de meserii păcătoase. Până în 1990, Dennis Deletant a vizitat destul de des România, prima sa vizită făcută aici datând din 1965. Student la o facultate de filologie din Marea Britanie, Deletant s-a arătat interesat de limba şi literatura română. Conform propriilor declaraţii, după un curs de limba română de şase luni, pe care l-a urmat la London University, el a participat apoi, „sub auspiciile“ British Council (Consiliul Britanic), la cursurile de vară de la Sinaia, din iulie 1965. El a revenit în România în 1967, la aceleaşi cursuri de vară, dar „securiştii“, abil deghizaţi în „şefi de grupă“, l-ar fi împiedicat să stabilească „relaţii fireşti“ cu locuitorii şi n-a putut asfel să-şi exerseze cunoştinţele dobândite. Doi ani mai târziu însă, British Council i-a acordat o bursă postuniversitară de nouă luni şi Deletant a putut călători în voie prin România, fără „ghid“, cu toate că „filatorii erau permanent pe urmele sale. La acea dată, el stăpânea bine limba română şi, în august 1969, a fost solicitat de o echipă a postului american de televiziune ABC să fie interpret pe toată durata vizitei preşedintelui Nixon în România. Ulterior, a cunoscut-o pe fiica unui profesor universitar (fost deţinut politic, ca şi tatăl acestuia), Andreea Caracostea, pe care a cerut-o în căsătorie şi, în 1972, a solicitat aprobarea din partea autorităţilor române. Căsătoria cu un cetăţean străin era, la acea vreme, o operaţiune extrem de sofisticată, atât datorită verificărilor la care erai supus, dar şi a semnăturii finale care trebuia dată personal de Nicolae Ceauşescu. Logodnica lui Dennis Deletant a obţinut însă aprobarea cu două luni mai devreme decât termenul obişnuit, datorită unei „pile“ care ar fi intervenit la secretarul Consiliului de Stat, Constantin Stătescu. „Pila“ era istoricul Virgil Cândea, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene. După căsătoria cu Andreea Caracostea, Dennis Deletant şi-a continuat vizitele în România. A avut însă anumite probleme, în 1975, 1979 sau 1983, cu obţinerea paşapoartelor şi a vizelor pentru socrii săi, invitaţi în Marea Britanie. Deoarece iniţial cererea le-a fost refuzată, Deletant a intervenit la vârf, fie scriindu-i lui Ceauşescu, fie solicitând intervenţia pe cale diplomatică şi a obţinut aprobările solicitate. Curios din fire, fostul „filolog“ Deletant l-a vizitat în 1986 pe Corneliu Coposu, cu care a avut un schimb interesant de informaţii. Pentru cei care nu ştiu, vizita unui cetăţean străin la domiciliul lui Corneliu Coposu era un eveniment extrem de important pentru lucrătorii de la Securitatea Municipiului Bucureşti. Deletant, interesat, spune el, „de documentarea pe tema contactelor pe care le-a avut Iuliu Maniu, fostul lider al PNŢ, cu personalităţi politice britanice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial“, a obţinut de la Corneliu Coposu lămuririle necesare. După 1987, datorită unui sentiment de revoltă, el s-ar fi decis să spună Occidentului, cu voce tare, adevărul despre politica lui Ceauşescu. În cartea sa, „Ceauşescu şi Securitatea“, apărută în 1998 la editura Humanitas, Deletant mărturiseşte următoarele: „La prima solicitare, în 1987, a serviciului Mondial al BBC, cu privire la opiniile mele despre politica lui Ceauşescu, nu am mai avut nici o ezitare: am spus exact ce aveam de spus, mi-am repetat afirmaţiile şi în alte interviuri, convins fiind că nu voi mai avea nicio şansă de a mai căpăta viza de intrare în ţara. Mare mi-a fost surpriza când Ambasada României de la Londra mi-a acordat-o pe loc, în septembrie 1988; mam folosit de prilej pentru întrevederi cu Pippidi, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, Ştefan Augustin Doinaş. A fost ultima mea vizită înainte de Revoluţie“. A fost ultima vizită deoarece la scurt timp după aceasta el ar fi fost declarat „persona non grata“ şi a fost informat de un funcţionar din Ministerul Britanic de Externe, prin intermediul unui „amic“, să nu mai revină în România deoarece s-ar afla „pe poziţia şapte“ a unei liste întocmite de Securitate. A revenit însă în 29 decembrie 1989, în calitate de consultant al unei echipe de televiziune a BBC.

Penetrarea arhivei SRI
După 1990, Deletant şi-a continuat, nestingherit, activitatea din România şi a găsit soluţii eficiente pentru înlăturarea dificultăţilor birocratice. El a fost, de altfel, primul cetăţean străin care a primit aprobarea lui Virgil Măgureanu (foto) pentru a studia documente din arhiva fostei Securităţi. Într-un interviu apărut în săptămânalul „Prezent“, Dennis Deletant descrie contextul în care a pătruns în arhivele respective. „La o parte a arhivei Securităţii am ajuns datorită d-lui Virgil Măgureanu. Eram membru al unei comisii pentru transfer de know-how în Ministerul britanic de Externe şi am fost numit în acel Consiliu în ‘90, pentru a mă ocupa de România. În ‘93, dl Măgureanu a făcut o cerere către ministerul nostru, să ajutăm cu materiale privind situaţia tinerilor infractori din România. Era o problemă cu pedepsele, tratamentul aplicat lor şi toată concepţia instrumentării cazurilor. Ministerul nostru nu avea legătură cu această problemă dar, pentru că eu eram membru al Comisiei, ministrul nostru adjunct m-a rugat, personal, să duc d-lui Măgureanu un material de la Ministerul nostru de Interne, care se ocupa de problema tinerilor infractori, evident cu aprobarea Guvernului britanic. Iar dl Măgureanu, că să-mi mulţumească, m-a întrebat: «Ştiu că vă interesează istoria Securităţii. Cu ce vă pot ajuta?». Nici nu concepeam ca voi avea acces la arhive, dar la sugestia lui Virgil Măgureanu am solicitat în scris şase teme, din care cinci mi s-au aprobat“. În opinia lui Dennis Deletant marile mistere, care continuă să învăluiască istoria Securităţii, şi care trebuie să fie developate opiniei publice, şi nu numai, se referă la: 1) stabilirea influenţei pe care a avut-o KGB la începuturile Securităţii, în 1948; 2) care a fost politica de cadre a Securităţii înainte de 1965 şi după; 3) care au fost ţintele UM 0110; 4) unde sunt banii din conturile fostului DSS şi 5) care sunt politicienii din Occident şi din partidele socialiste vesteuropene care au primit bani de la regimul Ceauşescu sau au întreţinut relaţii cu Securitatea română. Revenind la pătrunderea în arhiva istorico-operativă a SRI, la acea dată, în 1993, existau informaţii suficiente privind activitatea derulată de istoricul britanic în perioada 1965-1988 pe teritoriul României, concluzia fostei Securităţi fiind că el este agent britanic. În aceste condiţii, accesul unui presupus agent străin în arhivele Serviciului Român de Informaţii pare un act de trădare din partea directorului SRI, Virgil Măgureanu. Numai că, în contextul postrevoluţionar, era un titlu de glorie să serveşti un serviciu secret străin, chiar şi dacă te chema Virgil Măgureanu, sau poate cu atât mai mult. Un an mai târziu, în aceleaşi arhive avea să intre şi Marius Oprea, în numele aceleiaşi curiozităţi istorico-ştiinţifice. Între cei doi avea să se stabilească ulterior o lungă şi fructuoasă relaţie de colaborare. Numai că, afirmă sursele noastre „relaţia Deletant-Oprea este numai aparent de „interes istorico-ştiinţific“. Această aparenţă acoperă interesul MI6 pentru investigarea unor fonduri arhivistice în legătură cu care statul român nu trebuie să ştie că le-au accesat britanicii, deoarece folosesc datele obţinute în scopuri operaţionale secrete. Prin urmare, relaţia dintre cei doi este una specială şi este puţin probabil ca Marius Oprea să nu-şi dea seama de tipul activităţii pe care o desfăşoară“.Interesul pentru baza de date a IRIR poate fi şi unul dintre motivele pentru care, în 2002, în contextul apariţiei unor informaţii cu privire la verificările demarate de CNSAS cu privire la posibila colaborare cu Securitatea a lui Andrei Pippidi, directorul Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR), Dennis Deletant, aflat în Consiliul de conducere al institutului, a intervenit pentru înlocuirea acestuia cu „amicul“ Marius Oprea. Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR) a fost înfiinţat în septembrie 2000, la iniţiativa fostului ambasador al Olandei la Bucureşti, Coen Stork. Oficial, fondurile iniţiale pentru acest proiect, de aproximativ 400.000 de dolari, au fost avansate de Ministerul de Externe al Olandei. Neoficial însă, există informaţia că IRIR este creaţia mai multor servicii secrete străine. În acest sens, afirmă sursele nostre, „o explicaţie a rocadei Pippidi-Oprea poate fi aceea că MI6 a ţinut să-şi asigure primatul în faţa mai puţin importantului serviciu de spionaj olandez, dar care a avut totuşi, prin intermediul lui Coen Stork (legatura superioară, printre alţii, şi a lui M. Dinescu) o mai mare contribuţie la infiinţarea şi finanţarea institutului. De menţionat că fostul ambasador Stork îl prefera pentru acest post pe Stejărel Olaru“. Prezenţa britanicului Deletant alături de Marius Oprea, în diferite formule, a devenit apoi una obişnuită. El a apărut astfel în Consiliul ştiinţific al Memorialului de la Sighet, a fost pentru doi ani chiar şi rectorul şcolii de vară din acea localitate, iar în decembrie 2005 a devenit, prin decizie a premierului Tăriceanu, membru în Consiliul de Onoare al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR). Înfiinţată de Guvern, noua instituţie este găzduită, deloc întâmplă tor, chiar în fostul sediu al IRIR, locul de muncă al grupului compus din Oprea, Olaru şi Deletant.

Relaţia Bukovski

oprea Bukovski1

În 2001, la cursurile de vară de la Sighet, Marius Oprea îl cunoaşte pe disidentul rus Vladimir Bukovski, un vechi adversar al KGB şI protejat al Intelligence Service datorită informaţiilor extrem de valoroase aflate în posesia lui, date şi informaţii sustrase din arhivele PCUS şi KGB după 1991. Ulterior, legătura Oprea-Bukovski devine extrem de apropiată, mai întâi printr-o corespondenţă electronică, iar apoi prin vizitele reciproce pe relaţia Londra-Bucureşti. Încrederea de care s-a bucurat Marius Oprea din partea lui Bukovski, dar şi a Intelligence Service-ului, a făcut ca acesta să-l cunoscă personal pe Alexander Litvinenko, un fost ofiţer FSB refugiat în Marea Britanie şi aflat, până în momentul asasinării sale, sub protecţia SIS. Relaţia lui Oprea cu Bukovski este atât de importantă încât, atunci când presa a dezvăluit informaţii privind colaborarea lui cu Securitatea, Oprea a cerut reprezentanţilor ONG-ului intitulat Centrul Rezistenţei Anticomuniste să intervină pe lângă Bukovski, unul dintre susţinătorii acestui ONG, pentru a-l asigura de faptul că prietenul de la Bucureş ti nu a fost colaborator al fostei Securităţi.

Misterul vulnerabilităţii consilierului guvernamental
Confruntat pentru prima dată cu accesul oficial la secrete de importanţă deosebită, Marius Oprea, consilierul de stat pe probleme de securitate naţională, n-a trecut testul ORNISS. Asta a fost o mare lovitură pentru cel care a avut pe mână la discreţie, ani de-a rândul, documente şI informaţii cu caracter secret. Motivul refuzului SRI de a-i permite lui Oprea accesul la documente clasificate a rămas învăluit în mister. Deşi refuzul n-a fost motivat oficial, Marius Oprea a declarat că la mijloc ar fi vorba de „o răzbunare din partea SRI“, instituţie care ar fi invocat articolul 160, litera F din Legea 582/2002. Conform paragrafului de lege invocat, Oprea ar fi „demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreţie“. Mai mult, consilierul Oprea a legat refuzul şi de anumite acuzaţii aduse de preşedintele Traian Băsescu conform cărora istoricul ar fi dat informaţii despre Securitate, contra cost, unor fundaţii din Israel şi Germania. Conform surselor noastre, lui Marius Oprea i-ar fi fost refuzat certificatul ORNISS „pentru nesinceritate în completarea chestionarului de securitate. A ascuns relaţiile sale de notorietate cu servicii străine, precum şi ca urmare a valorificării abuzive, dacă nu ilicite, a unor documente accesate în arhivele Securităţii, chiar cu mult înainte de înfiinţarea C.N.S.A.S. Astfel, împreună cu nişte foşti (unii şi actuali) membri ai C.N.S.A.S. ar fi fost implicat în trafic cu documente, contra unor sume destul de mari. În plus, are foarte serioase probleme cu alcoolul, ceea ce constituie vulnerabilitate pentru deţinătorii de secrete“. Lipsa certificatului de securitate a dus la trecerea lui Marius Oprea pe postul de consilier personal al premierului Tăriceanu, funcţia ocupată de el până atunci fiind dată amicului său de la IRIR, Stejărel Olaru. Astfel, consilierea pe probleme de securitate a şefului Guvernului a rămas în grupul Oprea.

Bulversarea serviciilor de informaţii
Implicarea lui Marius Oprea în elaborarea legislaţiei privind securitatea naţională a României, a avut scopul de a crea o stare de haos legislativ cu efecte imediate asupra activităţii serviciilor secrete, dar şi a imaginii acestuia în percepţia opiniei publice interne şi internaţionale. O analiză a proiectelor de legi propuse de grupul lui Oprea relevă amatorismul într-o chestiune de o extremă importanţă pentru intereseul naţional. Fără a consulta specialişti în domeniu, Marius Oprea a încercat şi încearcă să impună legi care pot bloca pentru totdeauna munca ofiţerilor de informaţii din România, invocând sprijinul unei societăţi civile care este ca şi inexistentă. În plus, figuri marcante ale aşa-zisei societăţi civile s-au dovedit a fi fost într-o relaţie mai mult decât dubioasă cu fosta Securitate, ceea ce contribuie la scăderea credibilităţii şi la mascarea adevăratelor intenţii ale lui Marius Oprea. Numirea şi menţinerea lui Marius Oprea în cadrul cancelariei Primului Ministru, în pofida informaţiilor furnizate de SRI, precum şi a suspiciunilor care îi însoţesc activitatea, ridică mari semne de întrebare cu privire la adevăratele intenţii ale lui Călin Popescu Tăriceanu. Se permite astfel menţinerea unei influenţe la cel mai înalt nivel decizional al grupului reprezentat de Marius Oprea, în chestiuni sensibile ce privesc Securitatea Naţională. Mai mult, nesocotirea informărilor serviciilor secrete pune sub semnul întrebării rolul şi locul lor în raport cu beneficiarii de informaţii, dar şi fidelitatea acestor beneficiari faţă de interesele de securitate naţională. Mai nou, sloganul atât de drag lui Marius Oprea, „moarte securiştilor“ s-a transformat astfel într-unul înfricoşător: „Moarte Securităţii Naţionale“. Răspunsul la întrebarea „Cum şi de ce s-a produs această schimbare în preocupă rile lui Marius Oprea?“ este de fapt ceea ce ne interesează. Pentru aceasta însă era nevoie de o privire atentă asupra trecutului şi relaţiilor speciale create de acesta începând de pe băncile liceului până la fotoliul din cancelaria primului ministru.

Dan Badea şi
Constantin Corneanu

Text aparut in Interesul Public (înainte ca ziarul sa fie preluat de generali rezervişti din SIE), 10 septembrie 2007

Micile secrete ale lui Varujan Vosganian

Nominalizarea senatorului Varujan Vosganian pentru postul de comisar european a declansat, la sfarsitul anului trecut, unul dintre cele mai mari scandaluri consemnate la varful politicii romanesti. Esecul admiterii candidaturii sale, dupa scoaterea la iveala a unor informatii compromitatoare din trecutul sau mai indepartat, a fost dureros resimtit atat de el, cat si de cei care l-au propus si sustinut fara rezerve. Reprezentant de varf al PNL, gruparea Tariceanu-Patriciu, Vosganian a fost ajutat sa depaseasca „rusinea de la Bruxelles“ prin numirea sa intr-un post-cheie al guvernului, acela de ministru al economiei si comertului.Beneficiar al unei campanii mediatice de reconstructie a imaginii, Varujan Vosganian a reusit astfel, destul de rapid, sa-si stearga de pe frunte stampila stanjenitoare pe care scria „incompatibil UE“, o varianta moderna a mai vechiului „refuzat la export“. Desi dezvaluirile cu privire la trecutul sau controversat n-au fost tocmai placute, ele i-au adus totusi, pentru prima oara in cariera, numirea intr-o functie guvernamentala pe principiul „oricare, numai sa fie“.Asta pentru ca, dupa esecul cu UE, Varujan a fost din nou nominalizat, fara succes, pentru postul de vicepremier ramas vacant dupa retragerea lui Gheorghe Pogea. Cum postul n-a mai putut fi accesat, din motive de strategie politica, dar Varujan primise deja semnalul „bun pentru guvern“, liberalul si-a gasit ulterior linistea si implinirea in fotoliul de ministru al economiei.
Varujan Vosganian s-a nascut pe 25 iulie 1958 in Craiova, este casatorit cu Mihaela Stanculescu (45 ani) si are un copil, Armine (15 ani). Sotia lui Varujan este compozitor si profesor universitar si a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu“, in 1985. Armean de origine, Vosganian a absolvit liceul „Alexandru Ioan Cuza“ din Focsani, Vrancea, iar apoi, in 1982, Facultatea de Comert din cadrul ASE Bucuresti. In CV-ul oficial, el nu aminteste nimic despre activitatea de pana in decembrie 1989, ca si cand i-ar fi rusine de propriul sau trecut. Ascunderea deliberata a trecutului este unul dintre motivele care ar fi trebuit sa le dea de gandit celor care l-au propulsat ulterior in inalte demnitati politice si de stat. In 1991, Varujan Vosganian a absolvit Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti, iar in 1998 si-a luat doctoratul in economie la ASE Bucuresti. Dupa 1990, Vosganian si-a descoperit o noua meserie, aceea de parlamentar, meserie care i-a permis sa devina, pe rand, poet si scriitor. Vosganian a publicat cateva volume de poezie („Samanul Albastru“ – 1994, „Ochiul alb al reginei“ – 2001, „Iisus cu o mie de brate“ – 2004), proza („Statuia Comandorului“ – 1994), economie („Jurnal de front“ – 1994, „Contradictiile tranzitiei la o economie de piata“-1994 si „Reforma pietelor financiare“ – 1999) sau politica („Dreapta romaneasca. Traditie si Modernitate“ – 2001).Acuzat de colaborationism la Bragadiru

Fragmente necunoscute, sau uitate, din trecutul lui Varujan Vosganian au iesit la iveala dupa ce fostul ofiter CIE, Liviu Turcu, a dezvaluit intr-un cotidian central („Jurnalul National“) faptul ca nominalizatul Guvernului Romaniei pentru functia de comisar al Uniunii Europene „a fost informator al Securitatii“. „A fost recrutat la inceputul anilor ’80 de catre unul dintre ofiterii aflati direct in subordinea serviciului pe care l-am condus in cadrul Centrului de Informatii Externe“, a precizat Liviu Turcu in articolul publicat de „Jurnalul National“ pe 27 octombrie 2006.

In aceeasi zi, intr-un alt cotidian central, a aparut aceeasi informatie privind colaborarea lui Vosganian cu fosta Securitate. „Varujan Vosganian ar fi fost, inainte de Revolutie, agent acoperit al fostei Directii de Informatii Externe (DIE) a Departamentului Securitatii de Stat (DSS), au declarat pentru „Evenimentul zilei“ surse apropiate serviciilor secrete. Liberalul propus de premierul Calin Popescu Tariceanu pentru functia de comisar european ar fi fost recrutat in anii ’80, pe vremea cand era contabil la Intreprinderea de spirt si drojdie Bragadiru, Bucuresti, de unde a trecut la Centrala Berii, intermediara dintre unitate si guvern.

Sursele EvZ sustin ca dosarul lui Varujan Vosganian ar fi fost distrus, insa copia sa microfilmata s-ar afla intr-o arhiva la Bran“ (EvZ, 27 octombrie 2006). Un alt argument in defavoarea lui Vosganian a fost semnalat de Monica Lovinescu, in lucrarea sa, „Jurnal: 1996-1997“, aparuta in 2001. Iata fragmentul: „Marti, 19 noiembrie 1996. Primele proiecte ale Conventiei au explodat din pricina dublei bombe aduse amabil la domiciliu de domnul Magureanu: doua dosare. Primul, al lui Radu Vasile, ce urma sa fie prim-ministru (…). Al doilea, Vosganian, cel care crease o alternativa intelectuala ce-i reusise atat de putin, incat o cedase dupa un an Conventiei, spre a dobandi un loc in Parlament. Acum, se pare ca pe cel de ministru in orice caz nu-l va mai avea.“ (pag. 241, op. cit.). Al patrulea semnal de suspiciune a fost prezentat chiar de catre Alex Mihai Stoenescu, fost lider UFD, in cadrul unei emisiuni televizate. „Imi aduc aminte ca erau pe vremuri niste emisiuni de dezbatere la Tele7 abc, si la una din emisiuni am participat cu domnul Corneliu Vadim Tudor.

Eu eram la UFD, vicepresedinte, si intr-o pauza de acolo mi-a spus: „Seful tau a fost informator“. Dar nu m-a interesat subiectul“. La fel, a continuat Stoenescu, „in iarna lui 1999-2000 s-a prezentat la mine un cetatean, s-a si prezentat ca a fost ofiter de securitate, care mi-a relatat ca e chiar ofiterul care l-ar fi racolat. Eu nu am dat importanta, nici macar nu am discutat cu Varujan Vosganian lucrul acesta“.

In aceeasi serie de dezvaluiri, „Tricolorul“ lui Vadim Tudor a punctat si el in editia din 7 noiembrie 2006: „Varujan Vosganian a fost recrutat de Securitate, in vederea utilizarii sale pentru strainatate, in anul 1983, cand a furat niste navete de bere si, in calitatea sa de economist, a falsificat o serie de acte“.

Cea mai ferma dintre declaratii ramane insa cea a lui Liviu Turcu, persoana care nu numai ca nu si-a retras afirmatiile, dar chiar le-a intarit, recent, printr-o noua serie de dezvaluiri. El si-a justificat demersul deconspirarii lui Vosganian, in ceasul al doisprezecelea al negocierilor pentru desemnarea acestuia in postul de comisar european, prin invocarea prejudiciilor ce ar fi fost inregistrate de Romania, in planul imaginii si al relatiilor externe, daca aceasta deconspirare s-ar fi facut ulterior acestei numiri.

Turcu a atras atentia si asupra faptului ca presedintele Uniunii Europene, Jose Manuel Baroso, dar si cancelariile europene fusesera atentionate, prin intermediul socialistilor europeni, si de alte aspecte discutabile din trecutul lui Vosganian, cum ar fi „calificativul“ folosit in aceste materiale, de „extrema-dreapta camuflata“, cu trimitere la legatura liberalului cu publicatia „Rost“ („printre ai carei fondatori sau mentori se numara persoane aflate in nomenclatoarele occidentale la capitolul legionari recunoscuti“- spune Turcu).

Reactia lui Varujan

Vosganian la toate aceste dezvaluiri a fost de negare toatala a oricarei colaborari cu fostele servicii secrete atat ca informator, cat si ca ofiter. De asemenea, in sprijinul sau au sarit si institutiile abilitate sa ofere informatii cu privire la posibila sa relatie directa cu fosta Securitate. Atat SIE, cat si SRI au negat existenta vreunui dosar informativ (de retea) pe numele lui Varujan Vosganian.

Pozitia a fost sustinuta inclusiv de presedintele Traian Basescu, desi, cum se stie, daca Varujan Vosganian ar fi, prin absurd, in baza de date operativa a SIE, legea obliga aceasta institutie sa-si protejeze oamenii, iar un proces precum cel intentat de Vosganian lui Liviu Turcu nu poate transa, credibil, acest litigiu, fara aducerea unor probe materiale sau/si a unor marturii avizate.

Condamnat sa fie sef, cu pauza de bere

Daca problema colaborationismului ramane neelucidata, alte aspecte din trecutul lui Vosganian incep sa iasa la lumina. Astfel, involuntar, aflam ceea ce Vosganian a refuzat cu obstinatie sa dezvaluie in biografiile sale publice: ca pana in 1989 a lucrat la Fabrica de bere din Bragadiru, ca a mutat navete de bere dintr-un loc in altul, ca incarcator-distribuitor, sau ca apoi s-a transferat in „centrala“, la Fabrica de bere Rahova, unde a avut atributii contabilicesti.

„Dintre toate meseriile pe care le-am avut in decursul timpului, aceasta a fost cea mai glorioasa. Pe atunci, pozitia pe care o ocupam era destul de invidiata. Acolo era un fel de masonerie. Distribuitorii predau secretele lor unor novici pe care ii socoteau demni sa le urmeze. Era o adevarata arta sa manevrezi sticlele ca sa ai mai putine cioburi decat erau normate. La o masina de 12 tone, aveai dreptul sa spargi un anume numar de sticle. Daca spargeai mai putine sticle, le luai pe cele nesparte si vorbeai cu fetele de la Sectia de imbuteliere. Ele iti dadeau o sacosa de cioburi pe care o predai, iar sticlele pline le vindeai“ – a povestit Varujan pentru un cotidian central.

Cu toate acestea, Vosganian afirma despre el ca inca din copilarie si-a inceput cariera de lider, intrerupta temporar, cum am aratat deja, in perioada Bragadiru-Rahova: „Am avut o predestinare de a fi sef inca de cand am intrat in colectivitate: la gradinita eram seful celor care erau recalcitranti; in scoala primara am fost sef de detasament.

Sefiile mele au mers pana intr-acolo incat am fost sef si-n liceu, am fost seful anului scolar si reprezentantul studentilor in consiliul profesoral la facultate, am fost sef de grupa in armata si sef de palier la Jilava, la inchisoare, in noaptea de 21-22 decembrie 1989. Dupa aceea am fost seful Uniunii Armenilor, seful grupului parlamentar al minoritatilor nationale, sef la Uniunea Fortelor de Dreapta“ (Diana Coriciuc, „Dialog cu Varujan Vosganian“).

Bunicul, genocidul si turcii

Conform propriilor sale declaratii, Varujan Vosganian se trage, pe linie materna, dintr-un print, Melic, din Persia. „Stramosul meu dupa mama, Melic, a fost un print care a trait in jurul lacului Urmia din Persia. De alfel, Melic, in limba armeana, inseamna print. De acolo vine numele de familie al mamei mele: Melichian, adica ai lui Melic. Asta e o poveste de trei sute de ani si mai bine. Printul Melic s-a impotrivit turcilor pana cand, intelegand ca este o lupta fara leac, si-a luat familia si avutul si s-a mutat in muntii Karabaghului, mai la nord.

Si iarasi, impins de navalitori, s-a asezat pe platourile muntoase din jurul Erzerumului. Melic a avut sapte baieti. Cu familiile lor impreuna, ei au intemeiat o asezare care s-a numit Zakar. Satul a existat pana in 1915, cand, in timpul conflictelor turco-armene, a fost devastat de turci, iar populatia masacrata. Bunicul meu, care era un copil, a scapat fugind, ajungand pe jos in Romania, unde auzise ca s-ar fi refugiat niste veri de-ai sai. Dupa ce i-a gasit, acestia au pus mana de la mana si l-au ajutat pe bunicul sa-si deschida, la Craiova, o pravalie de coloniale.

Din asta, bunicul a facut, cu munca lui, un lant de magazine“, a povestit Vosganian pentru publicatia Tango. Dincolo de livrescul ei, declaratia contine informatii care, intr-un context international, pot provoca mari dureri de cap Turciei. Aceasta deoarece, cum se stie, episodul cu masacrarea populatiei armene din Zakar face parte din controversata chestiune a genocidului la care a fost supusa populatia armeana la inceputul secolului XX, genocid nerecunoscut nici astazi de autoritatile turce si considerat inca o piedica in negocierile acestui stat cu Uniunea Europeana.

Pozitia lui Varujan Vosganian, dincolo de povestile de la gura sobei, i-a determinat pe oficialii turci sa ia atitudine imediat dupa ce liberalul a fost nominalizat pentru postul de comisar european, motivul fiind, conform cotidianului „Hurriyet“, faptul ca „Vosganian a jucat un rol major in decizia Romaniei de a recunoaste genocidul comis de Turcia asupra armenilor“.

Afaceri si politica
Ca om politic, Varujan Vosganian a beneficiat, inca de la infiintarea Uniunii Fortelor de Dreapta, si de sprijinul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, acesta sponsorizand oficial firavul partid al politicianului. Recunoasterea publica a acestei sustineri financiare a dat insa apa la moara celor care vedeau in Vosganian un pericol in plan politic, inclusiv lui Traian Basescu.

De asemenea, informatia a fost folosita si in timpul scandalului privind nominalizarea pentru postul de comisar european, desi sponsorizarea partidelor si a politicienilor de catre oamenii de afaceri este o practica incontestabila in cazul tuturor partidelor politice din Romania. S-a ajuns pana intr-acolo incat oamenii de afaceri, vezi cazul Patriciu, sponsorizeaza si puterea, si opozitia, pentru a-si cumpara linistea indiferent de rezultatele electorale.

Referitor la relatia cu FNI, Vosganian a fost unul dintre investitori, numai ca prabusirea fondului de investitii l-a luat si pe el pe nepregatite: „Intr-adevar, am avut un certificat de 50 de milioane la FNI – a declarat Vosganian pentru un post de televiziune -– insa n-am luat niciodata banii. Mai mult decat atat, este dovada de la Sectia 6 de Politie ca sunt parte la procesul impotriva Ioanei Maria Vlas si FNI“.

Dupa acest esec suferit pe piata de capital, Varujan Vosganian a intrat in diverse combinatii de afaceri, participand la infiintarea a trei societati comerciale. Prima dintre ele se numeste „Euroeconomic“ SA si a fost infiintata in martie 2001, cu sediul la domiciliul lui Vosganian, din strada Ardeleni. Obiectul de activitate al firmei este „activitati auxiliare intermedierilor financiare (cu exceptia caselor de asigurari si de pensii)“. Conform datelor de la Oficiul National al Registrului Comertului, in octombrie 2006 Vosganian detinea la aceasta firma 96,3% din capitalul social, echivalentul a 84.700 lei.

Firma, a declarat Vosganian, „nu are decat rolul de a-mi colecta banii de la diverse publicatii precum „Piata Financiara“, „Ziua“ etc.“. Ceilalti asociati ai liberalului sunt Arin Octav Stanescu (0,85%), Melic Vosganian (0,85%), Teodorescu Adrian Ciocanea (0,85%), Dumitru Cocea (0,284%) si Jean Paul Brunet (0,85%). Printre administratorii societatii figureaza Arin Octav Stanescu, Adrian Ciocanea si Dumitru Cocea. Primul dintre ei, Arin Octav Stanescu, este presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare (UNPRL). Adrian Ciocanea este secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, dar, conform documentelor oficiale de la ONRC, el figureaza atat ca actionar (fapt consemnat in declaratia sa de avere), cat si ca administrator la firma lui Vosganian. Dumitru Cocea, al treilea asociat, este nimeni altul decat seful de cabinet al lui Varujan Vosganian si, de la sfarsitul anului 2005, finul de cununie al acestuia.

Cea de-a doua dintre societatile lui Vosganian este „Oferta“ SRL, firma infiintata in iulie 2003, cu sediul in strada Pictor Stefan Luchian nr. 12C din Capitala. Firma are ca obiect de activitate editarea revistelor si a periodicelor, iar, ca actionari, cu cate 50% din capitalul social, figureaza Varujan Vosganian si Razvan Bucuroiu, director general al revistei „Lumea Credintei“ editata de compania „Oferta“.

Ultima dintre firmele lui Vosganian a fost infiintata in mai 2006 si se numeste „Abator Express“ SRL. Sediul firmei este in Focsani-Vrancea, cu un un punct de lucru in Tarlaua 58, parcela 258 din localitate, obiectul de activitate al fiind „productia si conservarea carnii“. Ca actionari, alaturi de Varujan Vosganian (10%, reprezentand 11.000 lei) figureaza Dumitru Cocea (10%), Maria Doiciu (10%), Iulian Caraivan (10%), Dorel Boris Simiz (30%), Ion Simiz (15%) si Silviu Simiz (15%). Dintre asociatii de la „Abator Express“, Dorel Boris Simiz a iesit recent in evidenta, fiind implicat in scandalul penal al creditelor luate, in perioada 2001-2003, de la BCR Focsani. Boris Simiz este patronul firmei focsanene Pandora Prod SRL.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 29, februarie 2007