Presa dezinformeaza din nou: NUP-ul dat lui Ponta nu se referă la TEZA DE DOCTORAT, ci la o lucrare scrisă în 2010

Majoritatea ziarelor și posturilor de televiziune au prezentat greșit știrea referitoare la NUP-ul (Neînceperea Urmăririi Penale) dat lui Ponta pentru plagiat, ca urmare a sesizării făcute de Mihail Neamțu, Augustin Ofițeru și Adrian Papahagi, privind lucrarea ”Răspunderea în dreptul internațional umanitar”, apărută în 2010 și semnată de Victor Ponta și Daniela Coman.

Conform unei declarații date pentru ziare.com, Augustin Ofițeru, vicepreședintele Partidului Noua Republică,

Toate stirile din presa mentioneaza ca domnul premier nu a plagiat in teza de doctorat. Este o mistificare grosolana. Sesizarea noastra la Parchet, semnata de mine, de Mihail Neamtu si de Adrian Papahagi, si depusa in august, nu se referea la teza domnului Ponta, ci la o carte pe care dumnealui a publicat-o, pe care a vandut-o si pentru care, probabil, a obtinut si drepturi de autor. Deci este cu totul alt caz. Reactiile din presa sunt legate in mod eronat de plagiatul tezei de doctorat!”.

”Intrebat cum comenteaza decizia Ministerului Public de a nu incepe urmarirea penala pe numele lui Victor Ponta, date fiind dovezile prezentate precum si faptul ca avocatul Florin Plopeanu, cel care s-a ocupat de caz din partea PNR, este un foarte bun specialist, Augustin Ofițeru a raspuns: „Nici eu nu as fi semnat aceasta sesizare penala daca nu m-as fi uitat personal pe toate paginile acelea„.

E vorba despre sute de pagini din cartea respectiva care sunt identice cu pagini din alte carti. Eu lucrez in domeniul stiintific si stiu foarte bine ce inseamna un plagiat. Sigur ca asteptam reactiile unor comisii de specialitate, dar este evident ca atunci cand sute de pagini sunt identice este vorba despre un plagiat„, a adaugat acesta. – scrie ziare.com

 

Rezoluția de NUP împotriva lui Ponta pentru denuntul privind încălcarea legii drepturilor de autor în cazul publicării cărții "Raspunderea in dreptul international umanitar", publicata la Editura Universul Juridic in anul 2010 și semnată de Victor Ponta si Daniela Coman
Rezoluția de NUP împotriva lui Ponta pentru denuntul privind încălcarea legii drepturilor de autor în cazul publicării cărții „Raspunderea in dreptul international umanitar”, publicata la Editura Universul Juridic in anul 2010 și semnată de Victor Ponta si Daniela Coman
Rezoluție NUP, pag 2
Rezoluție NUP, pag 2

Dezinformarea lansată de presă arată cât de neprofesioniști sunt cei care, astăzi, se numesc ziariști, dar care sunt o rușine pentru breaslă, tratând după ureche subiecte despre care n-au habar. Ei scriu și vorbesc despre orice, pentru că leafa merge și prostia nu doare!

 

Iată-i pe câțiva dintre guvizii de presă care nu știu să citească un text emis de parchet:

EVENIMENTUL ZILEI (Mircea Marian)

Evenimentul Zilei
Evenimentul Zilei

ROMÂNIA LIBERĂ

Romania liberă
România liberă

DC NEWS

DCNews, site-ul de dezinformare al tonomatelor Bogdan Chirieac și Răzvan Dumitrescu

DCNews, site-ul de dezinformare al tonomatelor Bogdan Chirieac și Răzvan Dumitrescu

REALITATEA TV

Realitatea TV
Realitatea TV

LIBERTATEA

LIBERTATEA
LIBERTATEA

 

ANTENA3 (Canal tv de dezinformare prin definiție)

La Antena 3 nici nu te poți aștepta să dea vreo știre corectă! Pentru ei dezinformarea este deja un reflex condiționat de ordinul varanului.

La Antena 3 nici nu te poți aștepta să dea vreo știre corectă! Pentru ei dezinformarea este deja un reflex condiționat de ordinul varanului.

 

JURNALUL NAȚIONAL

JURNALUL NAȚIONAL
JURNALUL NAȚIONAL

etc…

Decizia procurorului Litvin: NUP
Decizia procurorului Litvin: NUP

Dan Badea

 

D.U.I ”MATEMATICIANUL”, dosarul meu de la Securitate (III): ”Socialismul nu se’mpiedică de-un ciot!” (general Bucurescu Gianu)

…În dimineața de 10 decembrie 1987 am primit un mesaj, printr-o rudă apropiată care mă sfătuia să fac exact cum mi se cere din partea conducerii de partid a Universității, deși nu eram membru PCR. Concret, urma să fiu chemat de cineva dîn partea secretarului de partid al Facultății de Matematică și pus să dau o declarație scrisă despre asumarea scrisoarii difuzate în seara de 6 decembrie la Europa Liberă sub semnătura mea.

Fotografia mea, multiplicată de 11 ori, pentru a fi trimisă la Direcția a V-a, Serviciul ”Trasee”, USLA și UM 0672 (Filaj)
Fotografia mea, multiplicată de 11 ori, pentru a fi trimisă la Direcția a V-a, Serviciul ”Trasee”, USLA și UM 0672 (Filaj)

Tot ce trebuia să fac, pentru a nu atrage responsabilitatea conducerii Universității și exmatriculat, era să nu recunosc faptul că eu sunt autorul scrisorii și să spun că nu știu cine și cum a trimis-o la Europa Liberă. În rest, la Securitate, mă privea ce declar. Totul era ca Partidul din Universitate să nu fie atras de mine în iureșul a ceea ce se presupunea că avea să urmeze.

Prof. univ. Elena Liliana Popescu, Facultatea de Matematică și Informatică a Universității București
Prof. univ. Elena Liliana Popescu, Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București
Prof. univ. dr. Monica DUMITRESCU, Facultatea deMatematică și Informatică din cadrul Univeristății București
Prof. univ. dr. Monica DUMITRESCU, Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București

Am spus că la Partid dau orice declarație mi se cere, chiar și că sunt extraterestru, pentru că mesajul care trebuia transmis românilor – că trebuie să se solidarizeze pentru a dărâma un regim dictatorial – a fost deja transmis și restul nu mai contează. Am fost chemat apoi într-una din sălile de seminar ale Facultății unde mă aștepta, spre stupoarea mea,  lectorul de informatică  Liliana Popescu, unul dintre puținii profesori pe care-i respectam și admiram în mod deosebit pentru inteligența dar și bunătatea pe care o emana din priviri…

Cea care mi-a luat declarația se numea Monica DUMITRESCU. M-a întrebat dacă am primit un mesaj și dacă sunt dispus să dau o declarație scurtă. ”Contează doar pentru noi, pentru Universitate, dar și pentru dvs.” – a zis ea. I-am dat declarația, fără să comentez, deși a înțeles, după zâmbetul încurcat de pe fața mea, că mint. ”E foarte înțelept așa!” mi-a mai zis ea. De față a fost și Liliana Popescu (despre care nu știu dacă era secretar de partid, sau doar un emisar al secretarului de partid din Universitate). Zeci de ani mai târziu aveam să aflu  că,  prin 1958, soțul Lilianei Popescu, marele matematician Nicolae Popescu (decedat în 2010) fusese exmatriculat, după trei ani de studii la Facultatea de Matematică din Iași pentru, culmea!,, ,,atitudine ostilă împotriva regimului (!) doar pentru că, răspunzând întrebărilor puse în cadrul un interviu, a afirmat, citând dintr-o carte a unui savant rus, că „şi realizările oamenilor de ştiinţă americani erau demne de luat în considerare”, dar și că societatea trebuie să aibă grijă de oameni de știință bătrâni și bolnavi cum era, atunci, matematicianul român Octav Mayer. Așadar, târziu aveam să înțeleg că am avut un, probabil, și  ”înger păzitor” în Facultatea de matematică, nefiind exmatriculat în anul IV…

Pe 10 decembrie 1987 am fost dus, așadar, la sediul Securității Municipiului București, direct în biroul unui costum bine croit despre care aveam să aflu, mult timp după aceea, că purta numele de Gheorghe Goran, că era colonel și locțiitorul șefului SMB, general mr. Bucurescu Gianu. Costumul era așezat în spatele unui birou și se holba la mine, pe sub sprâncene, cum eram împins de la spate către el. Apoi s-a uitat într-un dosar și mi-a spus direct că fapta mea poate fi foarte ușor încadrată ”la o-sută-șaizeșase-doi-cod-penal, deci 15 ani!”.

Habar n-aveam ce însemna asta, iar el a văzut pe fața mea că nu pricep o iotă și mi-a tradus: ”Propagandă împotriva orânduirii socialiste!  Cinșpe ani închisoare!”. (Ulterior aveam să aflu că se referea la articolul 166, alin 2 conform căruia ” Propaganda sau întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste, sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi”).

…M-a impresionat negativ, din start, faptul că pe unul dintre pereți avea o fotografie frumos înrămată în care ”costumul” zâmbea lângă ÎNSUȘI Nicolae Ceaușescu și mi-am dat seama că am de-a face cu unul dintre EI. Dintre cei despre care scrisesem…

Mi-a spus că nu înțelege de ce am făcut ceea ce am făcut, pentru că n-am moșii de revendicat, pentru că nu sunt fiu de chiabur ci, dimpotrivă, sunt un sărăntoc, un fiu de miner care niciodată n-ar fi avut șansa de a urma o facultate dacă nu veneau comuniștii la putere ca să-mi plătească mie studiile. Că și el a plecat de jos, de la țară, desculț și uite unde a ajuns.

Verificarea ”petelor” din trecut
Verificarea ”petelor” din trecut
Rezultatul verificării la CID: NECUNOSCUT (cu probleme)
Rezultatul verificării la CID: NECUNOSCUT (cu probleme)

Mi-a mai spus că am origine sănătoasă și că nu înțelege ce m-a determinat să fac una ca asta, tocmai eu, pentru care comunismul este o binefacere și că va trebui să explic – că e timp destul și nopțile sunt suficient de late –  ”de ce am acționat ca un om bolnav, ca un trădător care ne mai și sfidează dându-și numele și adresa exactă pe postul de radio al CIA, ca și când, dac’o dădeai anonimă nu te-am fi găsit!”…Am încercat să-i explic, atunci, cum am ajuns să înțeleg pe ce lume trăiesc și de ce m-am revoltat așa târziu, dându-i exemple de ”derbedei” (expresia pe care o folosesc și astăzi are pentru mine o conotație specială) comuniști din lumea universitară, care m-au adus în această situație, pornind de la George Copos (șef de comisie UASCR, pe atunci) și terminând cu George Dincă, prorectorul Universității București, trecând apoi la lumea politică și la cultul personalității lui…

…Când am ajuns la Ceaușescu, costumul a ridicat mâneca, semn că ”audiența” a luat sfârșit și mi-a spus ceva de genul: ”mergi și scrie, că tot îți place scrisăritul!„.

Am fost apoi împins afară din biroul lui Goran, condus spre un lift cu care am coborât la subsolul clădirii și introdus într-o încăpere în care, la un birou stătea calm un individ trecut de 60 de ani (după aprecierea mea de atunci) care s-a recomandat a fi Mircea Ionescu, desemnat, a zis el, să mă ajute să scriu. M-a invitat să iau loc pe scaunul aflat vis a vis de el, la același birou, pe care se mai afla o căciulă neagră, ciobănească, din înlocuitori, un pachet de țigări ”Doina”, o scrumieră și niște coli albe frumos îndoite în partea stângă, la doi centimetri de margine.

El e cel care m-a învățat să scriu declarații pe bandă rulantă după ce, neinspirat, l-am confundat cu un sergent major. ”Nu discut cu sergenți majori!” – i-am spus din start, bătrânului securist, înainte cu două secunde de a fi izbit puternic cu fruntea de birou și a simți cum îmi troznesc oasele capului și ale gâtului… Am povestit într-un material publicat prin 2009, această scenă. Mi-am revenit rapid, după flama albă pe care am văzut-o instantaneu, deși biroul era maroniu, și l-am auzit pe cel din fața mea spunând cuiva aflat în spatele meu, pentru că privea peste mine,  ”Nu trebuia, nu m-am supărat!”. Singurul sergent major din acel birou era un zdrahon care păzea ușa pe interior și care probabil s-a simțit jignit de afirmația mea. Aceea avea să fie singura lovitură fizică primită de mine în toate nopțile și zilele de anchetă care aveau să urmeze. ”Moșul” – căci așa aveam să-i spun ulterior bătrânului meu anchetator – era de fapt colonel și, cum aveam să aflu recent, făcea parte din compartimentul de Cercetări Penale al Securității Municipiului București. Numele lui real era Nicolae Urucu, iar asta aveam s-o aflu prin 1994, când aveam să-l reîntâlnesc și să încerc să-i cer socoteală, chiar în apartamentul lui din blocul aflat în spatele Institutului de Arhitectură Ion Mincu din centrul capitalei, cel care avea la parter Galeriile Orizont.

…Din păcate, studiindu-mi dosarul aflat la CNSAS, D.U.I. ”MATEMATICIANUL”, n-am găsit nici măcar o declarație dată de mine în timpul anchetei care tocmai începuse, practic, pentru mine, în seara de 10 decembrie 1987, dată la care am luat primul contact cu subordonații generalului Gianu Bucurescu.

Astfel, nimic din ceea ce tocmai am descris mai sus nu rezultă din dosarul primit de mine în copie de la CNSAS. Tot ce lipsește din dosarul meu de la CNSAS a ajuns, am aflat ulterior, chiar de la colonelul Urucu, în 1994, la dosarul lui Mihai Botez care era cercetat, spunea același Urucu, de ofițerii Direcției a III-a contraspionaj. Numai că dosarul lui Botez ar fi fost ars în decembrie 1989, fiind unul dintre dosarele aflate în lucru la acea dată și distrus de ofițerul care îl avea în fișet, ofițer care, ulterior avea să-și asume oficial distrugerea/arderea acelui dosar. Există în acest sens, la CNSAS, un dosar ce conține o listă de persoane și procese verbale cu arderea dosarelor de anchetare a acelor persoane, listă pe care se află și numele meu. Informația apare, indirect, chiar pe coperta dosarului meu, unde se face trimitere la un alt dosar (15730), o mențiune consemnată sub următoarea formă ”are și 15730 vol I fila 2 I329576”.

 Fragment din coperta 1 a dosarului DUI ”MATEMATICIANUL”, cu indicația ce face trimitere la distrugerea unor documente dintr-un alt dosar în care apărea numele meu

Fragment din coperta 1 a dosarului DUI ”MATEMATICIANUL”, cu indicația ce face trimitere la distrugerea unor documente dintr-un alt dosar în care apărea numele meu

Mergând la fila indicată din dosarul respectiv, am descoperit că, oficial, mare parte din documentele care ar fi putut reconstitui ancheta din DUI MATEMATICIANUL, au fost distruse. Au rămas, din fericire, documentele aflate în provincie (cele 152 file!), trimise în copie pentru continuarea urmăririi mele informative pe perioada în care am funcționat ca profesor, deci am ieșit de sub controlul SMB și am intrat sub controlul securității Ialomița, mai precis al securiștilor din Urziceni.

Prin urmare, D.U.I.  MATEMATICIANUL, în care sunt adunate, laolaltă, documente ce probează urmărirea informativă declanșată asupra mea, în septembrie 1987, de fosta Securitate, în timp ce eram student în ultimul an la Facultatea de matematică a Universității București, continuată ulterior, pe perioada în care eram profesor stagiar, până la lovitura de stat din Decembrie 1989, nu conține multe dintre documentele extrem de importante, după opinia mea, ale anchetei la care am fost supus începând din după-amiaza zilei de 10 decembrie 1987 și terminând cu seara de 21 decembrie 1989.

Astfel, toate declarațiile date de mine ofițerului anchetator colonel Nicolae Urucu (alias Mircea Ionescu) de la compartimentul din SMB corespondent Direcției de Cercetări Penale (Direcția a VI-a) a fostului DSS, lipsesc din dosarul primit de la CNSAS, la fel cum lipsesc rezultatele concrete ale urmăririi mele informative, stenogramele înregistrărilor diverselor discuții purtate în camera de cămin cu soția sau cu diverși colegi, rezultatele filajelor aprobate si derulate pe diverse perioade, în concluzie, aproape tot ce are legătură direct sau indirect cu matematicianul Mihai Botez, cel cu care m-am solidarizat prin scrisoarea trimisă la Europa Liberă. De fapt, pe coperta dosarului meu de la CNSAS scrie că a fost deschis” pe 14.09.1988 (deci la un an după ce se declanșase ancheta împotriva mea) și ”închis” pe 11.09.1990, adică la aproape un an după ce sistemul comunist fusese demolat, chipurile, de urmașii din linia a II-a ai lui Ceaușescu.

În acest fel, nimic important din dosarul început oarecum stângaci, în noaptea de 10 decembrie 1987, printr-un pumn bolovănos primit în ceafă de la un cetățean (subofițer) abrutizat, care păzea, pe interior, ușa din camera de anchetă aflată la subsolul sediului central al Securității Municipiului București (SMB), nici chiar afirmația ”savantă” făcută ulterior de generalul Gianu Bucurescu, în prezența socrului meu, pe un ton grav-superior, cum că ”socialismul nu se’mpiedică de-un ciot!” (reducând astfel la zero -din punctul lui de vedere –  utilitatea gestului meu, raportat la sistemul pe care îl apăra), nu apare în dosarul de la CNSAS.

Impreună cu soția mea, în fața intrării în clădirea unde se află Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Aveam ”deviații vizibile de comportament” și chiuleam de la Ecuații diferențiale și cu derivate parțiale! Așa arăta atunci ”MATEMATICIANUL”, ”dușmanul poporului” de lași, bizoni și mămăligari!
Impreună cu soția mea, în fața intrării în clădirea unde se află Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Aveam ”deviații vizibile de comportament” și chiuleam de la Ecuații diferențiale și cu derivate parțiale! Așa arăta atunci ”MATEMATICIANUL”, ”dușmanul poporului” de lași, bizoni și mămăligari!

Desigur, printr-o adresă oficială, din acel dosar început în 1987 au fost transmise la Securitatea Ialomița (ce continua urmărirea mea informativă cu începere din septembrie 1988, de  când îmi luasem în primire postul de profesor de matematică) 152 de file ce priveau mai degrabă gradul de pericol public, pentru securitatea statului, care mi se atribuise, decât documentele ce rezultaseră în urma anchetei derulate vreme de un an de zile, cu discuții interminabile purtate cu ofițerul Urucu, atât de mine cât și de soția mea, la sediul SMB (de pe Beldiman) dar și la etajul 2 sau 3 al sediului centrala al Poliției Capitalei (str Eforie) unde ofițerii de la serviciul Cercetări Penale al Securității aveau câteva camere pe care le foloseau acoperit exclusiv pentru anchetarea disidenților. Cei care au fost anchetați de securitate cunosc această ”facilitate” oferită SMB de către conducerea MI.

matematicianul-012

Adresa prin care Securitatea Municipiului București a transmis la Securitatea Ialomița un dosar cuprinzând 152 de file (ce conțineau și ”multe dubluri”) din dosarul in care eram anchetat în legătură cu Mihai Botez. Majoritatea declarațiilor care aveau legătură cu Mihai Botez, am aflat ulterior, mergeau însă la dosarul acestuia, instrumentat de ofițerii de contraspionaj de la Direcția a III-a. Acesta este motivul pentru care eram numit de anchetator, uneori, ”puiul” lăsat în țară de Mihai Botez…

Printre primele măsuri luate de anchetatori, după contactul direct cu subsemnatul, de pe 10 decembrie 1987, a fost darea ”obiectivului” Dan Badea în ”urmărire” la câteva dintre unitățile responsabile de paza și apărarea ”conducerii superioare de partid și de stat” (securiștii nu aveau voie să scrie direct numele lui Nicolae Ceaușescu în rapoartele lor, forma agreată pentru el și nevastă-sa fiind aceasta, de ”conducere superioară….”): Serviciul Trasee, Direcția a V-a, USLA (UM 0620) și Filajul (UM 0672).

 

Adresa privind ”atentatorul” Dan Badea, cu fotografie anexată, trimise către Serviciul 510 (”Trasee”) din cadrul SMB
Adresa privind ”atentatorul” Dan Badea, cu fotografie anexată, trimise către Serviciul 510 (”Trasee”) din cadrul SMB

Ofițerul care se ocupa de cazul ”MATEMATICIANUL”  a semnalat Direcției a V-a, transmițând o fișă de caracterizare specifică, însoțită de fotografie și de adresa cu ”intenția de atentat” împotriva ”conducerii superioare” a patriei socialiste.

FIȘA mea, transmisă DIRECȚIEI a V-a (PAZĂ ȘI PROTECȚIE A PREȘEDINTELUI), din care rezultă că sunt un ”element periculos”, intenționez să procur ”o armă” pentru a atenta la viața ”conducerii superioare...” și că instig la răsturnarea regimului lor...
FIȘA mea, transmisă DIRECȚIEI a V-a (PAZĂ ȘI PROTECȚIE A PREȘEDINTELUI), din care rezultă că sunt un ”element periculos”, intenționez să procur ”o armă” pentru a atenta la viața ”conducerii superioare…” și că instig la răsturnarea regimului lor…
11.12.1987: Adresa SMB, semnată de Goran, prin care sunt semnalat, cu poza de rigoare, Direcției a V-a pentru ”intenții de atentat împotriva...”...
11.12.1987: Adresa SMB, semnată de Goran, prin care sunt semnalat, cu poza de rigoare, Direcției a V-a pentru ”intenții de atentat împotriva…”…

Alertarea luptătorilor antiteroriști de la USLA:

USLA este alertată cu privire la pericolul pe care-l reprezint și rugată să nu-mi permită accesul în obiectivele apărate, în perioada ”11 decembrie 1987 - 1 februarie 1988”. Nu știu de ce au ales exact acest interval de timp. Probabil că pe 2 februarie era ”Ziua Porților Deschise” în obiectivele apărate de USLA.
USLA este alertată cu privire la pericolul pe care-l reprezint și rugată să nu-mi permită accesul în obiectivele apărate, în perioada ”11 decembrie 1987 – 1 februarie 1988”. Nu știu de ce au ales exact acest interval de timp. Probabil că pe 2 februarie era ”Ziua Porților Deschise” în obiectivele apărate de USLA.

Atenționarea Unității de Filaj:

Adresa către Unitatea de Filaj (UM 0672) unde aveam interdicție o lună în plus față de USLA...
Adresa către Unitatea de Filaj (UM 0672) unde aveam interdicție o lună în plus față de USLA…

În paralel, atât eu cât și tatăl meu suntem semnalați securiștilor din Argeș, Serviciul ”S” (Scrisori) pentru interceptarea corespondenței.

Adresa trimisă de SMB către Securitatea din Argeș (județul de unde proveneam) prin care se cere interceptarea corespondenței mele și a tatălui meu, miner...
Adresa trimisă de SMB către Securitatea din Argeș (județul de unde proveneam) prin care se cere interceptarea corespondenței mele și a tatălui meu, miner…

 

Apare și prima CERERE DE FILAJ solicitată de SMB pentru trei zile (11.12-13.12.1987) pe motiv că sunt ”suspect în ”FEREASTRA” și cu intenții de atentat și acte de dezordine”. Filatorul este avertizat să nu se apropie prea mult de ”obiectiv” pentru că deși e ”pasionat de filosofie”, are o ”fire impulsivă” și este ”recalcitrant”.

Singura Cerere de Filaj existentă în dosar, din 12 decembrie 1987, deși au fost mai multe situații în care filajul se efectua la vedere...
Singura Cerere de Filaj existentă în dosar, din 12 decembrie 1987, deși au fost mai multe situații în care filajul se efectua la vedere…
Cerere de Filaj pe numele Badea Dan, din 12.12.1987 (pag 2)
Cerere de Filaj pe numele Badea Dan, din 12.12.1987 (pag 2)

Referitor la Filaj, nu pot trece peste un document în care ofițerul care răspundea de cazul meu, lt.col. Silvia Crețu, o blondă masculinizată aflată atunci, din câte am aflat recent, în grațiile sexuale ale fostului șef al SMB (UM 0800/S), Gheorghe Dănescu, face o mențiune extrem de gravă, cu bătaie lungă  la adresa Direcției a III-a, cea care răspundea de instrumentarea cazului Mihai Botez. La finalul unui Raport referitor la soția mea, în care din nou apare sursa BOBU, dar și o misterioasă persoană de încredere S.I. (trebuie să fie vorba despre un cadru didactic), creața lui Dănescu face o mențiune fără legătură cu ceea ce tocmai scrisese: ”Raportez că BADEA DAN nu a fost observat în compania lui Botez Mihai”. Mențiunea este importantă pentru că dacă Botez nu era filat continuu, înseamnă fie că Direcția a III-a nu-și făcea treaba, fie că Filajul dormea în izmene, fie că Botez era omul lor, adică securist.

Spun asta pentru că întânirea în cadrul căreia i-am predat scrisoarea către Europa Liberă a avut loc chiar în fața intrării de la Facultatea de Matematică, în văzul tuturor. El a luat plicul cu scrisoarea mea, l-a băgat tacticos în geantă (avea o geantă de mână) fără nicio teamă și m-a rugat să-l însoțesc înspre Capșa pentru a schimba impresii. Ne-am oprit chiar în câteva rânduri, când voia să accentueze asupra a ceea ce avea să mi se întâmple (bătaie, arest etc), după ce va fi citită scrisoarea la Europa Liberă, să vadă dacă înțeleg la ce mă expun, apoi s-a mai oprit o dată să-mi explice cum vede el mișcarea din Polonia, care a fost rolul Papei Paul al II-lea, al lui Lech Walesa, al Solidarității și reacția lui Wojciech Jaruzelski…N-a fost însă singura întâlnire cu Mihai Botez, deci e ciudat cum a scăpat Contraspionajului aceste ”intersecții”.
Raport despre soția mea, Camelia Badea

Raport despre soția mea, Camelia Badea
Raport  din 8 decembrie 1987 referitor la soția mea (pag. 2). La finalul acestuia se face o consemnare șocantă: Raportez că BADEA DAN nu a fost observat în compania lui Botez Mihai” - asta înseamnă că FILAJUL a dormit sau erau desemnați niște incompetenți să-l fileze pe Botez....
Raport din 8 decembrie 1987 referitor la soția mea (pag. 2). La finalul acestuia se face o consemnare șocantă: Raportez că BADEA DAN nu a fost observat în compania lui Botez Mihai” – asta înseamnă că FILAJUL a dormit sau erau desemnați niște incompetenți să-l fileze pe Botez….

Modul tranșant în care purtam discuțiile în grupurile din cadrul Facultății sau la Căminul Grozăvești și în care îmi susțineam, uneori cu agresivitate verbală, ideile, recunoscând însă că greșesc atunci când contra-argumentele prezentate erau suficient de tari și, odată convins că am greșit îmi schimbam complet atitudinea, i-a determinat pe unii să vadă în asta o problemă ce ține de psihiatrie. ”Are deviații de comportament vizibile”, scria turnătorul BOBU, contrariat de faptul că niciuna dintre scutirile mele medicale nu indica probleme psihice. BOBU trebuie să fi fost un derebedeu de lingău comunist, care în viața lui n-a ridicat tonul la cineva și de aceea vedea la mine, fiu de miner crescut la țară, aberații comportamentale.

19 sept 1987: Raport privind informațiile obținute de la turnătorul BOBU, care a mai apărut și în episodul trecut și pe care vreau să-l cunosc și să-i confirm că am grave ”deviații de comportament vizibile”! Am cerut deja oficial, conducerii CNSAS, identificarea celor care s-au ascuns sub numele conspirative ce apar în dosarul meu...
19 sept 1987: Raport privind informațiile obținute de la turnătorul BOBU, care a mai apărut și în episodul trecut și pe care vreau să-l cunosc și să-i confirm că am grave ”deviații de comportament vizibile”! Am cerut deja oficial, conducerii CNSAS, identificarea celor care s-au ascuns sub numele conspirative ce apar în dosarul meu...
pag 2 a Raportului făcut pe baza turnătoriei lui BOBU
pag 2 a Raportului făcut pe baza turnătoriei lui BOBU

Pe 16 decembrie 1987, deci la o săptămână după ce am fost băgat pentru prima dată în subsolul clădirii SMB de la intersecția Beldiman cu Eforie, a fost elaborat și primul PLAN DE MĂSURI în D.U.I. MATEMATICIANUL, stabilindu-se ceea ce avea să urmeze.

Citind acest document, care prezintă cu totul altfel ”situația din teren” și coroborând cu rezoluția pusă de unul dintre șefii SMB (nu știu a cui e semnătura, ea a mai apărut și cu alte ocazii în locul semnăturii lui Bucurescu Gianu) ai impresia că ești în KAFKA. Unul scrie că ai de-a face cu un individ ”suspect de atentat la viața unor personalități din conducerea superioară de partid și de stat” (compusă din Nicolae și Elena Ceaușescu), ba  a mai și scris o scrisoare la Europa Liberă prin care instigă la ”răsturnarea regimului” și aduce ”injurii la adresa conducerii superioare de partid și de stat”, plus ”grave calomnii și denigrări realităților din țara noastră și sistemului socialist”, iar altul ordonă, printr-o rezoluție olografă pusă pe document, după ce aprobă măsurile propuse pentru rezolvarea cazului, să-i fie chemați părinții atentatorului ”la școală” și să fie pus în discuția organizației  UTC!

O idioțenie mai mare decât asta n-am văzut de când studiez fenomenul securistic din România. Cât de tâmpit trebuie să fii ca să crezi că pentru a-l potoli pe unul care intenționează să-l împuște pe Ceaușescu, că de aceea i-ai deschis D.U.I,  faci o ședință cu părinții și rezolvi problema! Sau sa-l pui în discuția UTC! Cum să te gândești că excluderea din UTC a unuia care instigă la răsturnarea regimului comunist, este o soluție pentru convingerea lui să renunțe la o asemenea intenție?!

Descrierea făcută subsemnatului, prin intermediul surselor BOBU și a ”persoanei de încredere” D.G. (prof univ dr. Dincă George, fostul prorector de atunci, unul pe care l-am făcut șpăgar în față) pare a fi a unui golan cu ceva probleme psihice: un ”repetent cunoscut cu o comportare ciudată, impulsiv, recalcitrant”, fost colaborator la revistele studențești de unde ar fi fost dat afară pentru că scria ”tendențios”, intenționează să-l împuște pe Ceaușescu, dacă ar avea pușcă, instigă la răsturnarea regimului (deci trebuie să fie nebun de-a binelea!), iar întrebat de tovarășii de la Partid dacă el e autorul scrisorii citite la Europa Liberă, a negat. Ia chemați-i părinții la școală să-i administreze o lecție, a zis Bucurescu Gianu! Ce, el crede că socialismul se’mpiedică de-un ciot?!”. Asta a fost esența gândirii lui Bucurescu Gianu sau celui care a semnat în locul său, sau asta rezultă din ceea ce a prezentat Silvia Crețu în ”expunerea ei de motive” pentru aplicarea metodei numite ”INFLUENȚARE POZITIVĂ”  care presupunea reeducarea ”golanului” și, eventual, atragerea lui de partea ”noastră”. Pentru asta însă, obiectivul trebuie cunoscut. Așa că măsurile propuse de blonda lt. col Silvia Crețu, una dintre amantele de atunci ale generalului Gheorghe Dănescu, presupuneau cunoașterea și studierea atentă a tuturor relațiilor și discuțiilor ”Matematicianului”, deci înconjurarea lui cu turnători, plasarea de tehnică operativă până și-n cur (mi-au repartizat o cameră la căminul B din Grozăvești, după ce au înțesat-o cu tehnică operativă specială, așa cum am arătat în materialul anterior: la cămin trebuie să-l încadrăm informativ și măsuri TO”, sau ”Să aranjăm ca factorii de conducere să-i repartizeze camera după vacanța de iarnă, timp în care noi să luăm măs. T.O) etc. etc.

Primul PLAN DE MĂSURI după anchetele începute în subsolul SMB, în noaptea de 10 decembrie 1987, anchete care se terminau spre dimineață, când eram dus la cămin pentru că nu se luase decizia arestării mele.
Primul PLAN DE MĂSURI după anchetele începute în subsolul SMB, în noaptea de 10 decembrie 1987, anchete care se terminau spre dimineață, când eram dus la cămin pentru că nu se luase decizia arestării mele.
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 2)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 2)

Apar, astfel sursele BOBU, RĂZVAN ȘI VIRGILIU dar apare și numele de ROȘCA STĂNESCU. Cel din urmă este chiar Sorin Roșca Stănescu, considerat a fi unul dintre prietenii mei, deși el nu era decât un impostor de presă, un milog – cum vom vedea într-un alt episod, mutat de la Viața Studențească la Informația Bucureștiului. Securista Silvia Crețu nu știa cine e acest Roșca Stănescu, de la Informația Bucureștiului, dar avea să ceară date despre el de la Serviciul 120, neștiind la acea dată că individul fusese un informator ordinar la USLA. Vom vedea, mai încolo, conform documentelor din dosarul meu, cine era de fapt Sorin Roșca Stănescu.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag3)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag3)

 

Interesant este faptul că în acest Plan de Măsuri este singurul loc în care apare numele anchetatorului meu (cum o fi scăpat acest document de la ardere?!), colonel Nicolae Urucu. La punctul  8 al Planului apare următoarea măsură: ”având în vedere activitatea ostilă a obiectivului prin trimiterea scrisorii la ”Europa Liberă” și a relațiilor (pe) care le are cu BOTEZ MIHAI, organele noastre vor întreprinde măsura cercetării sale informative, care va fi efectuată împreună cu compartimentul de cercetări penale al Securității Municipiului București. Termen: 15 decembrie 1987 (ceea ce înseamnă că planul a fost postdatat – 16.XII.1987!)/ Răspund: maior Florea Florica, colonel Urucu Nicolae, lt.col Crețu Silvia”.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag4)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag4)

Aceeași soartă i s-a pregătit și lui (Sorin) Roșca Stănescu: ”Prin compartimentul de cercetări penale al SMB se va efectua cercetarea informativă a numiților (…) și ROȘCA STĂNESCU, elemente aflate în anturajul apropiat al obiectivului, în scopul obținerii de date cât mai complete privind activitatea și preocupările dușmănoase ale celui în cauză. Termen: 27 decembrie 1987/ Răspunde lt.col. Crețu Silvia”. Cum spuneam vom vedea ce a aflat blonda Crețu de la ROȘCA STĂNESCU.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag5)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag5)

De departe, cea mai ”inteligentă” dintre măsurile gândite de creața blondă cu grad de lt.col. de la serviciul 141 din SMB (Artă-Cultură), este măsura nr.13:

pentru dezinformare și contracararea activităților de propagandă ostilă desfășurată de postul de radio ”Europa Liberă” împotriva țării noastre, în cooperare cu compartimentul ”Eterul” și Serviciul special ”D” (Dezinformare – nota mea) se vor lua măsuri de influențare pozitivă și de determinare a lui BADEA DAN de a dezminți printr-o scrisoare trimisă postului de radio ”Europa Liberă”, afirmațiile calomnioase făcute sub influența (aici mă jignește creața lui Dănescu!) BOTEZ MIHAI. Același lucru va fi realizat și prin intermediul mijloacelor de presă studențești” – a plănuit lt.col Silvia Crețu, măsură ce trebuia finalizată pînă pe 30 ianuarie 1988.

Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 6)
Planul de Măsuri din 16 decembrie 1987 (pag 6)

O Notă emisă ulterior avea să aducă modificări interesante acestui plan. Inclusiv, culmea!, încercarea de recrutare a mea ca informator!

(va urma)

Dan BADEA

Parolat: Trocul dintre Ponta și Băsescu, pentru sacrificarea lui Morar, este o mârșăvie politică și un grav atentat la independența Justiției

Acest conținut este protejat prin parolă. Pentru a-l vizualiza vă rugăm să introduceți parola mai jos:

Averea Dracului: ICE DUNAREA, firma acoperită a Securității (III)

doc001

Cea mai importantă firmă acoperită a fostului DSS, inclusă în organigrama serviciului de informații externe de atunci (CIE), încadrată exclusiv cu ofițeri și subofițeri din cadrul Securității a fost ICE DUNĂREA, societate care avea să contribuie la plata datoriei externe a României cu aproximativ 4 miliarde de dolari.

Cea mai importantă firmă așa-zis ”străină” cu care a colaborat ICE Dunărea a fost CRESCENT – societate condusă exclusiv de Dan Voiculescu.

Spun ”firmă așa-zis ”străină””deoarece a fost înregistrată în străinătate, dar a fost predată apoi prin testament, după uciderea așa-zisului patron, lui Dan Voiculescu cu condiția s-o stăpânească pe întreaga durată a vieții sale, iar faptul că a fost condusă exclusiv de Dan Voiculescu, el având puterea totală de decizie în toate afacerile firmei ,este deja demonstrat și recunoscut chiar de către Fouad Sanbar (așa-zisul patron, sau patronul de fațadă al Crescent).

Mentionez că Dan Voiculescu este singurul motiv pentru care mă mai preocupă, astăzi, ICE Dunărea sau orice altceva legat de conturile fostei securități. Aceasta deoarece acest individ este, după opinia mea, cel mai mare rău care s-a abătut asupra României postdecembriste, iar trecutul lui tenebros trebuie privit cu multa atenție.VOICULESCU 1

El a transformat presa română în cel mai eficient instrument de manipulare împotriva intereselor naționale și a ridicat dezinformarea la nivel de artă, o artă la care nici Stalin n-a putut visa,  și tot el a transformat Parlamentul României într-o instituție populată cu cei mai corupți dintre români. A condus și  conduce, cred eu, SISTEMUL care se opune democratizării și modernizării României.

Așadar, voi reaminti ori de câte ori va fi nevoie că imperiul lui Dan Voiculescu s-a creat exact pe această relație dintre ICE Dunărea și Crescent, adică pe relația de afaceri cu Securitatea. Deși oficial, în dosarele securitații interne, el apare că ar fi fost doar un turnător ordinar, nu se știe cum figurează el în dosarele securității externe (CIE_SIE). Până a ajunge însă la episodul Crescent (despre care am mai scris anterior), să vedem cu ce se ocupa ICE Dunărea.

Reiau așadar un articol mai vechi de al meu, pe care îl completez cu documente inedite, parte dintre ele aparute in cartea mea, AVEREA PRESEDINTELUI.

coperta Averea Presedintelui

Iată, mai jos textul apărut în 1998, documentele atasate fiind insa inedite, prezentate aici in exclusivitate:

I. C. E. DUNAREA

”ICE Dunarea a fost o intreprindere de comert exterior a Securitatii, infiintata in octombrie 1982 (prin Decretul C.S nr.382/ 15.10.1982) si lichidata in apr. 1990 (prin H.G. nr.435/ 25.04.1990).

A facut parte din UM 0544-C.I.E (Centrul de Informatii Externe) si era identificata prin codul UM 0107.

A fost condusa, in ordine, de gen. mr. Aristotel Stamatoiu, gen.lt. Epifanie Amohnoaie, col. Gheorghe Badita și col. Constantin Gavril. In 1989 avea 137 de angajati dintre care 115 ofiteri.

A avut 6 servicii operative, un serviciu de navlosire si un compartiment special pentru vanzari armament. A efectuat activitati de import-export atat in nume propriu, cat si in colaborare cu celelalte ICE-uri. Colaborarea a fost, evident, impusa. A facut diverse intermedieri pe baza de comision si actiuni valutare speciale.

Oficial, se stiu foarte putine despre dimensiunea reala a implicarii acestei unitati a Securitatii in operatiunile valutar-financiare dirijate de Ceausescu si colaboratorii lui. Intreprinderea a fost lichidata cu o graba suspecta de guvernul Roman.

DUNAREA a fost mai intai trecuta in subordinea Ministerului Apararii Nationale. Pe 26 decembrie 1989, in urma decretului nr.4 semnat de Ion Iliescu, DSS si „toate unitatile din subordine” treceau la MApN. Fiind o unitate (0107) aflata in schema CIE (0544) din DSS, ICE Dunarea era „inghitita” provizoriu de ICE Romtehnica. Daca presa nu dezvaluia atunci aspecte controversate din activitatea Dunarii, suntem convinsi ca nici n-ar fi fost nevoie sa fie lichidata, pentru ca nu asta era intentia noilor stapani.

In perioada ianuarie – martie 1990, o echipa de control compusa din specialisti ai MCE, MF, MApN si BRCE a verificat intreaga activitate a ICE Dunarea.

 DUNAREA001

DUNAREA002

DUNAREA003DUNAREA004DUNAREA006 DUNAREA007 DUNAREA008

Primul Raport informativ, postdecembrist, despre ICE Dunarea, ajuns pe masa ministrului Justitiei, Teofil Pop. Raportul fusese cerut in vederea stabilirii eventualelor deturnari de fonduri de care era suspectata ICE Dunarea.
Primul Raport informativ, postdecembrist, despre ICE Dunarea, ajuns pe masa ministrului Justitiei, Teofil Pop. Raportul fusese cerut in vederea stabilirii eventualelor deturnari de fonduri de care era suspectata ICE Dunarea.

Pe 25 aprilie 1990, ICE Dunarea a intrat oficial in lichidare „in scopul evitarii unor paralelisme in activitatea intreprinderilor de comert exterior” (HG nr.435). Comisia de lichidare avea sa constate ca Dunarea fusese o intreprindere extrem de eficienta, ca aici toate a operatiunile s-au incadrat in indicatorii de preturi si eficienta economica planificati sau aprobati.

Oficial, pentru perioada 1982-1989, s-au constatat urmatoarele:

a. Volumul contractelor de export derulate in nume propriu sau in colaborare, inclusiv operatiuni de barter, compensatie si contrapartida, a fost de 4, 59 miliarde dolari;

b. S-au incasat 4,36 miliarde dolari cash din exporturi (inclusiv operatiuni de barter, contrapartida, compensatie)

c. Disponibilitatile in valuta constituite au fost contabilizate numai in conturi deschise la BRCE, ICE Dunarea neavand conturi la banci straine.

Intrebarile ulterioare asupra Dunarii au ramas insa fara raspuns. Fusese o firma a Securitatii iar documentele verificate nu spuneau, in realitate, decit ce scria pe ele. Cine garanta ca n-a existat o dubla contabilizare a lor? Nu era dubla si subordonarea Dunarii? (MCE si MI)

Afaceri cu diamante

Prezentam un exemplu concret care justifica indoiala noastra. E vorba de un aspect referitor la exportul de diamante artificiale al ICE Dunarea. Un referat intocmit la inceputul lui 1990, semnat de doi specialisti si dosit dupa cum cereau vremurile.

„In luna ianuarie 1990, ICE Mefin a preluat de la ICE Dunarea activitatea referitoare la importul si exportul de diamante. In perioada discutiilor ce au precedat preluarea activitatii, ICE Mefin a fost contactata de firma A.D.C.(Anglia), partener de afaceri prioritar pe aceasta relatie. Firma a pretins livrarea deindata a diamantelor artificiale ce au constituit obiectul unuoi contract incheiat cu ICE Dunarea.

ICE Mefin a luat legatura cu Uzina de diamante artificiale Dacia ( ce a functionat in directa subordunare a DSS, iar in prezent este subordonata, potrivit afirmatiiloer conducerii Mefin, Comandamentului pompierilor militari), rezultind ca este executata deja comanda firmei ADC. In aceste conditii s-a dispus livrarea diamantelor, iar firma ADC a platit suma de 20 mii $ SUA.

Pentru a verifica realitatea platii, un lucrator din cadrul ICE Mefin s-a deplasat la ICE Dunarea constatind ca in contractul ce i-a fost prezentat la aceasta din urma unitate, pretul prevazut era de 26 mii $ SUA. Revenind la sediul ICE Mefin, in timpul discutiilor purtate cu conducerea acesteia, au fost chemati prin telex de firma ADC si li s-a comunicat ca din greseala nu s-a trimis suma de 26 mii $, ci doar 20 mii $ SUA.

DUNAREA010 DUNAREA011

Coroborind aceasta situatie cu imprejurarea ca, cu ocazia unei recente vizite la Bucuresti (dupa Revolutie), dl. Jak Luntzer, patronul firmei ADC, a prezentat un inscris (o fotocopie) emanat de la Directia Europa Occidentala (director Pirvutoiu), din care rezulta ca MCECEI a aprobat ca ICE Dunarea sa scindeze sumele obtinute din exporturi in doua categorii cu doua destinatii diferite, deci din coroborarea acestor doua elemente se poate trage concluzia ca ICE Dunarera incheia fie doua contracte, unul in care se trecea pretul real si se incheia in strainatate, si un al doilea in care se trecea un pret mai mic si care era inregistrat in tara, fie, situatie mai greu de admis, ca sumele obtinute din derularea contractului incheiat cu partenerul strain au luat calea a doua conturi diferite.

Intrucit dl. Luntzer si-a anuntat vizita la ICE Mefin, s- a solicitat conducerii sa abordeze in cadrul discutiilor si aceasta chestiune.

Apare ca necesara si verificarea inscrisului la MCECEI, Directia Europa Occidentala, in care scop se va lua legatura cu actualul director Manolache.”

 DUNAREA016

Expertii straini care au cautat fondurile deturnate de Ceausescu & Co au avut informatii ca ICE Dunarea „a fost folosita pentru deturnare de fonduri din Romania”. In Planul „R” ei au inscris atit rezultatul documentarii la care avusesera acces pana atunci (mai 1990) cit si anumite ipoteze de lucru. Iata rezultatele lor la acea data:

„Conturile „Dunarii” de la BRCE, potrivit Serviciilor Secrete (?):

47.21.015.300-9 – $ US (Cont aparut deja in presa – R.L/6.08.’94, n.n.)

47.21.427.300-2 -DM

47.21.437.301-6 – DM

49.11.046.300-7 – $

48.69.715.300-9 – $ US

In aceste conturi au fost inregistrate, se pare, un mare numar de plati facute de companii de transport maritim catre autoritati portuare din Constanta sau de aiurea. Exista suspiciunea ca platile ascundeau cu totul altceva.

Un cont mai aparte era 48.69.715.314-0 – silingi austrieci. Acest cont ascunde numeroase tranzactii cu Dunarea si Dobias in Austria. Banca prin care intrau majoritatea sumelor in acest cont era Donau Bank. O parte din aceste plati au fost achitate pe loc in silingi austrieci sau marci germane lui Nathan Skalet (cetatean austriac, Pasaport nr. Pp 416431). Tranzactiile au fost aprobate de David Vasile, director adjunct. Potrivit lui Constantin Istrate, Skalet vorbeste doar romana si rusa.

Raport R Dunarea001 Raport R Dunarea002

Raportul R - un rezumat al raportului expertilor canadieni care au cercetat deturnarile de fonduri ale regimului Ceausescu
Raportul R – un rezumat al raportului expertilor canadieni care au cercetat deturnarile de fonduri ale regimului Ceausescu

Rodica Vlaicu de la BRCE (Serviciul Special 46) a fost foarte suparata pentru ca unul dintre membrii comisiei (CS) a intrat in posesia acestor conturi. Ea a explicat ca sumele din acest cont au rezultat din vanzari catre Uniunea Sovietica de bunuri care au fost reetichetate. Ideea a fost ca sovieticii sa fie obligati sa plateasca bunurile nu in ruble, ci in valuta forte. Din exporturile facute de Dunarea in 1984 au rezultat 754 milioane $.

Documentele justificative au fost vazute de un membru al echipei canadiene (C.S.), dar nu i s-a permis sa le copieze.

Pe 28 aprilie 1990, actele de la BRCE, legate de Dunarea, erau in asa fel amestecate incit nu puteau fi extrase prea repede a afirmat C.I.

O prima concluzie era ca tranzactiile au fost mixate cu tot felul de alte afaceri ale bancii. Totusi, afirmatiile de mai sus nu se potrivesc cu rapoartele despre Dunarea puse deja la dispozitia comisiei.

Documentatia de la BRCE, desi fusese promisa, nu a ajuns la comisie.

Contul OBORE

In iulie 1990, de exemplu, soldul la zi al unui cont deschis cu 5 ani in urma era de 1.334 588, 14 dolari SUA. Numarul contului era 47.11.940.350-8 iar ca titular era trecut numele OBORE. Contul fusese descoperit in primele luni ale lui 1990 de catre expertii canadieni si inscris la capitolul „comisioane secrete”. Lipsa datelor de la BRCE i-a impiedicat sa mearga insa mai departe pe aceasta pista, numita de ei „QUINSHUN”. Informatiile adunate se refereau la deturnarea a 108 000 dolari, in urma unui export de transformatoare in Turcia facut prin Electroimportexport (EIE). „Contractul a fost de peste 20 milioane dolari, iar agentul turc Mustafa ONGUN (de la „Indel”) a primit un comision in functie de vanzari. La finalizarea contractului, EIE se pare ca datora lui M. Ongun 108 000 dolari. Banii ar fi fost deturnati intr-un anumit cont de la BRCE (47.11.940.350-8) apartinand, se pare, ICE Dunarea. Persoanele care pot da relatii sunt: M. Ongun, Rodica V. (BRCE) si Aristide BUTUNOIU (cel care l-a inlocuit, se pare, pe Ongun). Din investigatii s-a aflat ca au existat agenti care plateau comision la Dunarea, comision numit de Suzanne Wolfe bacsis pe invers”.

 Raport R Dunarea004

De-abia in 1991, Mugur Isarescu, presedinte al comisiei guvernamentale cerea blocarea acestui cont. Din adresa lui Isarescu am aflat ca firma care deschise contul in cauza fusese inchisa in… 1988. Iata continutul acelei adrese catre BRCE, semnate de Mugur Isarescu: „In vederea clarificarii provenientei unor sume realizate de reprezentanta firmei „QUINSHUN ENTERPRISES LIMITED” deschisa la Bucuresti in perioada 1981-1988, rugam sa blocati temporar contul 47.11.940.350-8, in care se pastreaza disponibilul ramas dupa incetarea activitatii acesteia”( Adresa Nr. 2001/19.02.1991).

Desi ICE Dunarea fusese de mult lichidata, iar oficial aconturile in valuta de la BRCE fusesera inchise cu sold zero inca din mai 1990″, exista, iata, cel putin un cont dosit, de prasila .

Epilog

Chiar daca, oficial, problema „Dunarea” a fost inchisa, ea nu este nici pe departe clarificata. Guvernele care au „acoperit”-o, lipsite de orice raspundere, vor trebui sa dea totusi niste explicatii, daca i se va nazari vreodata unei autoritati, interesate in aflarea adevarului, sa le ceara. La doi ani dupa lichidarea Dunarii, de exemplu, Comisia Isarescu avea mari greutati in priceperea unor socoteli oficiale care spuneau ca in contul ICE Dunarea se mai gasisera, la 22 dec. 1989, 1,2 milioane de dolari.

Tot neclara parea si afirmatia din raportul de lichidare al ICE Dunarea care spune ca in urma controlului „nu a reiesit ca din acestea (cele 4,59 miliarde dolari rezultate din exporturi- nn) ar fi fost transferate sume in valuta in exterior, in eventuale conturi ale dictatorului„. Prin urmare, „se impune a se analiza – spune raportul comisiei Isarescu – destinatia unor sume de milioane cedate la balanta de plati pe baza unor decrete speciale, in care se mentiona ca preluarea se face fara restituirea valutei sau a echivalentului in lei„. De regula, au observat specialistii lui Isarescu, preluarea la balanta de plati a unor astfel de sume in valuta, de la unitatile exceptate se facea cu titlu de imprumut, sau cu plata echivalentului in lei.DUNAREA014

Prima si
Prima si ultima pagina a unei Situatii a incasarilor cash la balanta de plati externe ale ICE Dunarea utilizate pe baza de acte normative in perioada 1982-februarie 1988

N-a fost explicat pana azi ce rost avea cedarea unor sume deloc neglijabile in CONT SPECIAL PREZIDENTIAL de la BRCE, si nici ce destinatie s-a dat acestor depozite. In 1986, de exemplu, ICE Dunarea a cedat suma de 45 milioane dolari in „contul special prezidential” de la BRCE, in baza unui „decret fara rambursare”( 234/25.12.86).

Dan BADEA,

Material apărut, partial, în cotidianul Evenimentul Zilei din 29 Mai 1998, pag.18 (Facsimilele sunt inedite)

 

Valentin Nicolau – valetul spurcat al lui Voiculescu

În urmă cu foarte mulţi ani am scris o carte pentru că n-am reuşit să fructific, într-un film, documente extrem de importante despre un subiect incitant: aşa-zisele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu. Concret, ca realizator de emisiuni la Televiziunea Română, n-am găsit pe nimeni dornic să vorbească, în faţa camerei de filmat, despre implicarea sa în operaţiunile financiare externe ale fostei Securităţi. Aveam, aşadar, informaţii, dar nu aveam personaje de film. Prin urmare, am decis să public acele documente într-un volum.

Averea Presedintelui

Printre personajele cărţii mele a fost şi Dan Voiculescu, unul dintre privilegiaţii Securităţii, el fiind partener direct al unei firme acoperite a fostului DSS (Departamentul Securităţii Statului). Este vorba despre ICE Dunărea, o unitate militară specială înfiinţată în scopul obţinerii de valută pentru necesităţile statului român, îndeosebi plata datoriei externe, de la acea dată. Dan Voiculescu fusese director general al reprezentanţei româneşti a unei firme extrem de dubioase, înfiinţate în Nicosia-Cipru, Crescent Commercial & Maritime.

Aflând de apariţia cărţii (Evenimentul Zilei, unde lucram atunci, a dat nişte semnale de presă), Dan Voiculescu m-a ameninţat cu tribunalul în cazul în care voi face aceeaşi gafă pe care o făcuse Petre Mihai Băcanu. Acesta din urmă îl acuzase pe, deocamdată, turnătorul Voiculescu, de apartenenţă la fosta Securitate şi, în urma unui lung proces, pierduse.

Cartea a apărut, dar, pentru că, pe de o parte, am publicat şi punctul lui de vedere şi, pe de altă parte,  am motive serioase să cred că un individ i-a pus la dispoziţie lui Voiculescu toate documentele care au stat la baza apariţiei acesteia, el nu m-a mai dat, atunci, în judecată. Individul care cred eu că i-a pus la dispoziţie lui Voiculescu informaţii din culisele volumului apărut este chiar fostul preşedinte al editurii Nemira, cea care a editat volumul Averea preşedintelui.

nicolau1

Numele lui este Nicolau. Valentin Nicolau.

Documente inedite: Toate actele de deces ale soţilor Ceauşescu

ceausescu-10
Până la sfârşitul anului trecut nu exista niciun document legal care să ateste că în cimitirul Ghencea au fost înmormântate cadavrele soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu.

În noiembrie 2008, după ce a fost obligat irevocabil de instanţă să dovedească faptul că în Ghencea civil se află locurile de veci ale celor doi Ceauşeşti, Ministerul Apărării a prezentat petenţilor (Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean) dovezile care constau în două declaraţii olografe de martor, semnate de general Mugurel Florescu şi col. Trifan Matenciuc.
Reconstituirea episodului împuşcării soţilor Ceauşescu
Reconstituirea episodului împuşcării soţilor Ceauşescu
Pe baza acestor probe, Administraţia cimitirelor a concesionat familiei parcelele pe care se află cele două morminte în care se presupune că sunt înmormântaţi dictatorii Ceauşescu. După concesionare, Valentin Ceauşescu nu a reuşit să obţină totuşi aprobare pentru deshumarea celor două cadavre.

Procesul a scos însă în evidenţă documentele care au acoperit, scriptic, decesul celor doi, unele dintre ele fiind ascunse vreme de aproape un deceniu, altele fiind apoi de negăsit fie pentru Administraţia Cimitirelor, fie pentru Ministerul Apărării.

Prezint mai jos toate aceste acte referitoare la Elena şi Nicolae Ceauşescu.

elena iliescu

Este vorba despre: Procesul verbal de constatare a morţii soţilor Ceauşescu din 25 dec. 1989, Certificatul medical constatator al morţii, Actul de deces, Certificatul de deces şi Adeverinţa de înhumare depusă la Administraţia Cimiterelor. Deşi originale, documentele sunt…lovite de nulitate fie datorită unor greşeli flagrante, fie a unor vicii de procedură în întocmirea lor. Astfel, în unele dintre ele, prenumele lui Nicolae Ceauşescu apare scris „Niculae”, locul decesului este trecut în fals „Bucureşti, Sectorul 1”, data de naştere a Elenei Ceauşescu este alta decât cea trecută în Certificatul de Naştere (7 ianuarie 1919), chiar dacă este cea reală, Certificatul medical constatator al morţii a fost semnat de Vladimir Beliş fără ca acesta să vadă cadavrele, iar adeverinţele de înhumare au avut numere de înregistrare care au mai fost alocate ulterior şi altor decedaţi.

Dan Badea 

Iată mai jos, în premieră, toate aceste documente:
 adeverinta_deces

img008

img006
  img009
 
img010
certif deces Nicolae C
certificat deces Elena C
adeverinta inhumare Elena C
adeverinta inhumare Nicolae C

Averea lui Theodor Stolojan

Theodor Stolojan a reintrat in arena politica dupa ce, vreme de aproape un an si jumatate, a stat in umbra presedintelui Traian Basescu. Daca intrarea lui in anonimat s-a facut, inaintea alegerilor din 2004, din motive de sanatate, revenirea a avut aceeasi motivatie, numai ca, de aceasta data, cel bonav a fost presedintele Basescu, si nu de stres, ci de hernie de disc.

Stolojan a facut o serie de declaratii publice, mai ales cu privire la incalcarea intelegerilor si a protocolului Aliantei DA de catre liderul PNL Calin Popescu Tariceanu, si a primit deja replici dure din partea sustinatorilor premierului.

Finantist de succes, cu o practica indelungata la Banca Mondiala, Theodor Stolojan n-a reusit totusi sa fie suficient de transparent in privinta finantelor proprii, precum si a afacerilor de familie in care s-a implicat inca de pe vremea cand era primul-ministru al Romaniei.

Conform estimarilor facute de revista „Bilant“, Stolojan ar avea de justificat suma de peste 800.000 de dolari, ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile din ultimii 16 ani, un bilant realizat pe baza informatiilor si a documentelor accesibile din surse publice. O explicatie plauzibila a minusului bilantier consemnat in acest caz poate fi gasita in castigurile nedeclarate ale familiei, fonduri care pot fi astfel justificate.

Carte de vizita

Theodor Stolojan s-a nascut la Targoviste pe 24 octombrie 1943, este casatorit cu Elena (61 ani) si are doi copii, Ada (32 ani) si Vlad (34 ani). A absolvit in 1966 Academia de Studii Economice (ASE) Bucuresti, Facultatea de Finante si Contabilitate. In perioada 1966-1968, a fost economist la Frigotehnica Bucuresti, iar ulterior, pana in 1971, economist in cadrul Ministerului Industriei Alimentare (MIA).

In perioada 1972-1991, a fost angajat al Ministerului Finantelor, unde a parcurs succesiv toate treptele, pana la functia de ministru. Astfel, a fost economist (1972-1977) si sef de serviciu (1978-1982) la Directia bugetului statului, director adjunct si director al Directiei valutare si a relatiilor financiare internationale (1983-1987), inspector general in Directia veniturilor statului si consilier al ministrului finantelor (1988-1989), prim-adjunct al ministrului finantelor (29 decembrie 1989-aprilie 1990) si ministru al finantelor in perioada mai 1990-aprilie 1991.

In perioada mai – septembrie 1991, a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare, iar in perioada octombrie 1991-noiembrie 1992 a detinut functia de prim-ministru al Guvernului Romaniei.

Din decembrie 1992 pana in 1998, a functionat ca economist si senior economist la Banca Mondiala. Aici s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea si implementarea programelor de privatizare in Republica Moldova si Uzbekistan, precum si de programele de privatizare din Kirghistan, Ucraina si Etiopia. Din 1996, a devenit director in Consiliul de administratie al Fondului Romano-American, el figurand si azi ca membru in boardul acestui fond de investitii.

Dupa revenirea in tara (1999), a infiintat firma de consultanta Strategic Consulting SRL si a fost numit presedinte al societatii Tofan Corporate Finance SA, din cadrul grupului de firme al lui Gelu (Gheorghe) Tofan, functie pe care a detinut-o pana in august 2000. Tot in 1999, a fost numit director in Consiliul de administratie al Bancii Romanesti. In acelasi timp, a fost si consultant la Banca Mondiala pentru Republica Moldova, in domeniul creditelor pentru ajustarea structurala.

In 2001, a detinut functia de consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL Bucuresti, iar din 2002, functioneaza ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si, ulterior, la Universitatea Romano-Germana din Sibiu. Dupa ce, in iulie 2000, a devenit membru al PNL, in august 2002 a fost ales presedinte al acestui partid, functie pe care a detinut-o pana in august 2004, cand a delegat atributiile de presedinte al PNL lui Calin Popescu Tariceanu.

Veniturile familiei Stolojan: 1.504.808 dolari

Venituri din salarii: 1.291.861 dolari
Dintre toti demnitarii de pe scena politica romaneasca, Theodor Stolojan a avut, de departe, cele mai mari venituri din salarii, el fiind, poate, singurul politician care, la o adica, poate sa-si justifice capitalul plasat in afaceri doar din retributia de pe statul de plata.

Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-1992, ani in care Stolojan a fost, succesiv, prim-adjunct al ministrului finantelor, ministrul finantelor si prim-ministru, este de aproximativ 19.400 dolari. Din decembrie 2002 insa, Stolojan a lucrat, vreme de sase ani, ca economist si senior-economist la Banca Mondiala. Intrebat despre salariul primit de la Banca Mondiala, intr-un interviu realizat de Marius Tuca, Stolojan a refuzat sa dezvaluie cuantumul acestuia. „Am fost platit foarte bine acolo, nu numai comparativ cu standardele din Romania, ci si cu standardele din SUA.

Nu am voie sa spun public suma pe care o primeam anual de la Banca Mondiala, nu este moral, dar nivelurile de retribuire se situeaza intre cele mai bune din administratia de inalt nivel din SUA. Banii pe care i-am castigat la Banca Mondiala si cei pe care i-am castigat lucrand apoi, doi ani, in sectorul privat, daca i-as fi pus intr-un cont in strainatate, traiam eu si, in mare masura, copiii mei, fara griji deosebite, numai din dobanzi“ – a declarat Theodor Stolojan. Intr-adevar, postul ocupat de Stolojan la Banca Mondiala este platit cu sume cuprinse intre 10.000 si 15.000 de dolari lunar.

La aceasta se adauga diverse alte beneficii: asigurarea transportului cu avionul, diurna, scolarizarea baiatului sau. Luand in calcul numai salariul estimat, inseamna ca, in cei sase ani cat a fost angajat al institutiei amintite, Stolojan a castigat, in medie, 150.000 de dolari anual, adica 900.000 de dolari. De asemenea, dupa revenirea in tara, Stolojan a continuat sa primeasca bani de la Banca Mondiala, cu titlu de pensie pentru anii lucrati efectiv. Conform declaratiilor de avere din anii 2005 si 2006, pensia primita de la Banca Mondiala a fost de aproximativ 1.300 dolari/lunar, adica de aproximativ 109.000 dolari in ultimii sapte ani.

In perioada 1999 – august 2000, ca director al Tofan Corporate Finance, estimam un salariu lunar de 5.000 dolari, adica un total de 100.000 dolari. Cum, in 2001, Stolojan a fost consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL, iar un asemenea post este retribuit cu aproximativ 2.000 de dolari lunar, se mai poate adauga la castigurile salariale din acel an si suma de 24.000 dolari. Pentru perioada 2000-2003, estimam castigurile obtinute din activitatea didactica la aproximativ 15.000 dolari anual, ceea ce mai adauga inca 60.000 de dolari la totalul veniturilor salariale.

Conform declaratiei de avere, castigurile salariale din 2004 au fost de 765.686.286 lei, adica de 23.461 dolari. In 2005, functia de consilier prezidential i-a adus lui Stolojan, la o valoare medie lunara a salariului de 33,4 milioane lei, inca 400,8 milioane lei vechi, plus 502,5 milioane lei vechi din activitati didactice, ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si Universitatea Romano-Germana din Sibiu, ceea ce inseamna, in total, inca 31.000 dolari. La aceste castiguri se adauga si pensia sotiei care, incepand din 2002, a adus la bugetul familiei, anual, aproximativ 200 milioane lei vechi, deci inca 800 milioane lei vechi in ultimii patru ani, adica aproximativ 25.000 dolari.

Conturi in banci: 43.579 dolari
Conform declaratiei de avere din 10 ianuarie 2006, Stolojan avea in conturi la Misr Romanian Bank 8.421 dolari, 26.424 euro, 89 lire sterline si 35.910.000 lei vechi. La cursul din 20 mai 2006, aceasta inseamna 43.579 dolari. De mentionat ca, in urma cu un an, Theodor Stolojan avea in conturi bancare 71.870 dolari.

Venituri din dividende: 169.368 dolari
Societatea Strategic Consulting SRL, ai carei actionari sunt Elena si Theodor Stolojan, a functionat cu pierderi in primii doi ani de activitate (1999-2000). In 2001, profitul net a fost de un milion lei, pentru ca in 2002 acesta sa creasca la 1,042 miliarde lei (31.523 dolari). In 2003, profitul net a fost de 1,292 miliarde lei (38.916 dolari), in 2004 a fost de 1,020 miliarde lei (31.253 dolari). In 2005, Stolojan a incasat dividende de 750 milioane lei vechi, bani pe care i-a investit, conform propriei declaratii, in achizitia de actiuni de pe piata libera. Anul trecut, societatea a avut un profit asemanator, Stolojan afirmand in ultima declaratie de avere ca a incasat dividende de 921,52 milioane lei vechi (31.628 dolari), bani pe care i-a utilizat pentru finantarea constructiei vilei din Ilfov a fiului sau.

Aparent, o alta sursa de castiguri ar fi societatea Pavcrib Clabucet Sosire din Predeal, numai ca aceasta era cat pe ce sa falimenteze, avand in vedere imensele datorii rostogolite in perioada 1999-2005. Astfel, daca in 1999 aceasta firma avea pierderi de 1,529 miliarde lei si datorii de 7,318 miliarde lei, in anul 2001 pierderile s-au redus la 121,7 milioane lei, iar datoriile au crescut la 10,825 miliarde lei.

In 2002, desi societatea a inregistrat un profit net de 569 milioane lei, datoriile s-au ridicat la 28,755 miliarde lei. In 2003, profitul s-a dublat, ajungand la 1,072 miliarde, iar datoriile au crescut si ele la 32,094 miliarde. In 2004, cuantumul datoriilor a ajuns la 33,894 miliarde lei, adica aproximativ un milion de euro si este de inteles de ce a fost nevoie de interventia lui Theodor Stolojan care a facut o infuzie de 23,1 miliarde lei, justificand imprumutul ca fiind „finantarea unui obiectiv de turism avand ca proprietari pe cei doi copii ai mei (90%) si o terta persoana“.
Firma Tofan Agro SRL a avut profit doar in 2001, de 289,3 milioane lei, in anii urmatori inregistrand pierderi. Dividendele cuvenite lui Stolojan reprezinta 72,3 milioane lei vechi (2.488 dolari).

Societatea romano-italiana Sepal SA, transformata ulterior in Kronospan Sepal SA, la care Elena Stolojan detinea 0,0195%, a avut pierderi pana in 2004 cand, dupa schimbarea actionariatului (Elena Stolojan nu se mai regaseste printre actionarii firmei), a ajuns la un profit de 218,375 miliarde lei.

Firma Ropan SEL SA, la care Elena Stolojan detinea 60% din actiuni, este in lichidare si nu a depus bilanturi in perioada 2002-2004.

Unipan SA, firma controlata de Gelu Tofan si la care Stolojan detinea 10,09% din capitalul social, a avut in 2000 un profit de 5,328 miliarde lei, dupa ce cu un an in urma acumulase pierderi de 35,337 miliarde lei. Dividendele pe anul 2000, care i se cuveneau lui Stolojan, au fost de 528 milioane lei vechi (24.340 dolari), el renuntand, ulterior, la calitatea de actionar la Unipan SA.

La aceste sume se mai adauga 284,78 milioane lei (9.220 dolari), incasati de Elena Stolojan in 2004 si 2005, in calitate de administrator la societatea italiana Tomex SEL SRL. Specificam faptul ca, in lipsa unor documente oficiale, nu ne putem pronunta asupra celorlalte castiguri obtinute de membrii familiei Stolojan din partea firmelor in care au fost actionari sau administratori.

Cheltuielile familiei Stolojan: 2.315.817 dolari

Cosul zilnic in 15 ani: 288.000 dolari
Modul de viata al familiei Stolojan, care n-a iesit in evidenta, de-a lungul anilor, prin excese mondene sau de alt tip, dezvaluie un spirit cumpatat in cheltuirea banilor. Pe de alta parte, cheltuielile familiei au fost mult diminuate, cel putin in anii in care acesta a functionat la Banca Mondiala, deoarece, pe langa salariu, Stolojan a beneficiat si de diurne consistente. In aceste conditii, o estimare a cheltuielilor lunare ale familiei, in care intra atat cheltuielile curente, cat si cele legate de diverse deplasari in tara sau strainatate, precum si de petrecerea concediilor de odihna, indica o medie de 1.500 dolari. Aceasta inseamna ca, in perioada 1990-2005, totalul acestor cheltuieli se ridica la 288.000 dolari.

Achizitii imobile: 233.200 dolari
Conform declaratiei de avere, Theodor Stolojan detine, in comuna damboviteana Razvad, un teren intravilan cu o suprafata totala de 10.284 mp, achizitionat, pe parcele, in anii 1992, 1996 si 2004. Valoarea de piata a acestui teren este de aproximativ 92.000 de dolari (7 euro/mp). El mai declara o cota de jumatate dintr-o casa de 46 mp, situata in Bucuresti, pe str. Izlaz nr. 7, precum si jumatate din terenul aferent de 113 mp de la aceeasi adresa. Valoarea de impozitare a celor doua imobile, mostenite in 1997 de Elena Stolojan, este de 235 milioane lei vechi, adica de 8.514 dolari.

In anul 2002, Theodor Stolojan a terminat de construit o vila/casa de vacanta de 178 mp in Predeal, imobil pe care l-a donat, in octombrie 2004, fiului sau Vlad. Impreuna cu vila, Stolojan i-a donat fiului sau si cei 640 mp aferenti constructiei. Valoarea de impozitare a imobilului este de 2,9 miliarde lei vechi, adica 105.000 dolari, iar valoarea de piata este de aproximativ 300.000 dolari. Anul trecut, Stolojan a mai finantat constructia unei case de odihna (din lemn) in judetul Ilfov, pentru Vlad Stolojan, costurile declarate fiind de un miliard de lei vechi, adica 36.200 dolari. Familia Stolojan a mai achizitionat, in 1991, un apartament de sapte camere cu o suprafata de 218 mp. Pretul de achizitie este infim fata de valoarea de azi a imobilului situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 42-46 din centrul Capitalei, valoare care se ridica la aproximativ 350.000 dolari.

Investitii in actiuni: 1.173.184 dolari
In ultima declaratie de avere, Stolojan a afirmat ca detine actiuni la Banca Transilvania (383.933 actiuni), Petrom SA (69.000 actiuni), IPROEB Bistrita (10.000 actiuni), Alprom Slatina (4.500 actiuni) si Strategic Consulting SRL (411 parti sociale), ultima dintre societati fiind proprietatea familiei. Valoarea acestor actiuni era, pe 20 mai a.c., de 459.488, 695 RON, repartizata astfel: 351.298, 695 RON – Banca Transilvania (0,915), 35.190 RON – Petrom SA (0,51), 10.800 RON – IPROEB Bistrita (1,08), 21.100 RON – Alprom Slatina (societate inchisa) si 41.100 RON – Strategic Consulting SRL.

In octombrie 2004, Theodor Stolojan a transferat fiicei sale Ada „prin vanzare-cumparare la bursa“, actiuni in valoare de 200.000 RON, iar ginerelui sau, Ovidiu Palea, actiuni in valoare de 150.000 RON.

De asemenea, consultand declaratiile de avere din ultimii trei ani ale lui Stolojan, constatam ca el a mai detinut actiuni la SIF Oltenia (70.000 actiuni in 2004), Ardaf (500.000 actiuni in 2004 si 200.000 actiuni in mai 2005) si la Electrocontact Botosani (100.000 actiuni in 2005). Valoarea totala a acestor actiuni, inscrisa in declaratiile de avere, era de 118.500 RON repartizata dupa cum urmeaza: 51.500 RON – Ardaf, 58.400 RON – SIF Oltenia si 8.600 RON – Electrocontact. In concluzie, folosind ca baza de calcul declaratiile de avere ale lui Stolojan, constatam ca investitiile sale pe piata bursiera se ridica la aproximativ 927.989 RON, si aceasta doar in ultimii trei ani.

Tot la acest capitol, se poate adauga si investitia de 2.310.000 RON facuta in 2004 la hotelul „Premier“ din Predeal, in numele societatii Pavcrib Clabucet Sosire SRL, firma controlata in proportie de 90% de catre Vlad Stolojan (fiu) si Ada Palea (fiica).

Investitii in firme: 621.433 dolari
Familia Stolojan a participat, de-a lungul anilor, la infiintarea sau/si administrarea a cel putin zece firme, prin depunerea de diverse sume drept capital social.

Astfel, in 1991, Elena Stolojan a contribuit cu 600.000 lei vechi (7.846 dolari) la infiintarea societatii Dragon Medical Complex, iar Vlad Stolojan a depus 15.000 lei vechi (196 dolari) la capitalul social al firmei Rompower SRL.

In 1992, cei doi copii ai lui Stolojan, Ada si Vlad, au contribuit cu 110 milioane lei vechi (357.200 dolari la valoarea medie anuala de de 307,95 lei/dolar) la capitalul social al firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL, iar Ada Stolojan a investit 40.000 lei (130 dolari) la firma Lory-Ada Import Export Co SRL.

In 1994, Elena Stolojan a contribuit cu 1.350.000 lei (816 dolari) la IT & International Trade & Investment Co SRL, iar Theodor Stolojan cu 344 milioane lei (207.844 dolari) la Unipan SA. In 1998, cei doi soti au depus 414 milioane lei vechi (46.645 dolari) la infiintarea firmei de familie Strategic Consulting SRL, Elena Stolojan investind, in plus, 18,591 milioane lei (2.095 dolari) in Sepal SA.

Un an mai tarziu, Theodor Stolojan a contribuit cu cate 500.000 lei (65 dolari in total) la infiintarea firmelor G & G Mercato SRL si Tofan Agro SRL. In 2000, Elena Stolojan a mai depus 15 milioane lei vechi (691 dolari), ca aport social la infiintarea firmei Ropan SEL SA. In total, membrii familiei Stolojan au investit, astfel, ca aport la capitalul social al firmelor de mai sus, suma de 621.433 dolari.

Afacerile familiei Stolojan

Afacerea locativa a premierului Stolojan
Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani postului de radio BBC, Theodor Stolojan afirma, printre altele, ca epoca marilor potlogarii din Romania postdecembrista ar fi inceput in 1992. „(…)Asta este sansa mea, ca eu am plecat in 1992 din Romania, si sapte ani am lucrat in alta parte. Deci, in epoca marilor potlogarii din Romania eu am lipsit (…)“ – spunea Stolojan.

Pentru cei care au trait in Romania ultimilor ani si au urmarit modul in care s-au nascut si dezvoltat capitalistii autohtoni, afirmatia lui Stolojan are valoarea unei „aiureli“ bine ticluite. Nu se poate ca finantistul Stolojan sa nu stie care este valoarea si statutul primului milion de lei (de dolari – la altii) pentru un afacerist. Ei bine, marea majoritate a multimiliardarilor romani de azi au facut „primul milion“ exact in perioada ’90 – ’92, aceasta in vreme ce BRCE (viitoarea Bancorex) facea „pierdut“ primul milion de dolari, potlogarie ramasa neelucidata pina in ziua de azi.

Inainte de a lipsi din Romania, pentru cei „sapte ani“, Theodor Stolojan a fost, pe rand, ministru de finante, presedinte al Agentiei Romane pentru Privatizare si, in sfarsit, prim-ministru in a doua epoca Iliescu.

Afacerile familiei Stolojan, din anii 1991-1992, s-au concretizat in infiintarea a patru firme, basca o improprietarire cu un superb apartament de sapte camere in Aurel Vlaicu nr. 42-46. Locuinta i-a fost atribuita lui Stolojan de catre Secretariatul General al Guvernului (SGG) in 7 mai 1991, desi, la acea data, demnitarul mai avea un apartament in cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe care, in 1995, l-a donat fiicei sale, Ada. La doua saptamani dupa ce a parasit functia de prim-ministru, Theodor Stolojan a cumparat apartamentul primit de la SGG, devenind astfel proprietar cu acte in regula pe doua apartamente din Capitala.

Escrocheria „Megapower“

Conform modei lansate in tranzitie, Stolojan si-a implicat in afaceri atat sotia, cat si cei doi copii. Astfel, prima afacere de anvergura in care a aparut numele Stolojan a fost „Megapower“, care, in esenta, s-a dovedit a fi o escrocherie de proportii facuta de cativa demnitari ai regimului Iliescu, in vremea guvernarilor Roman-Stolojan-Vacaroiu. Printre demnitarii implicati in afacere a fost insa si Theodor Stolojan. Implicarea acestuia s-a facut in calitate de ministru al finantelor, de prim-ministru, de tata si de sot.

Reamintim ca, prin afacerea „Megapower“, statul roman a pierdut peste 11 milioane de dolari, bani care au umflat conturile unora dintre cei implicati. Pe scurt, afacerea Megapower a pornit de la crearea unei societati mixte romano-americane, cu scopul declarat de a produce, prin utilizarea de inalta tehnologie, surse electronice de alimentare necesare unor domenii sensibile de activitate. Pe baza unei hotarari din 1990 a guvernului Roman, ministrul Stolojan a identificat si asigurat personal, printr-o nota semnata in 1991, atat sursa de finantare a afacerii cat si suma necesara.

Era vorba despre un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de lei (12,4 milioane dolari) de la Banca Romana pentru Dezvoltare, bani cu care a fost inzestrat IIRUC, partenerul roman, pentru a-i transfera peste Ocean. Nota amintita s-a facut dupa ce unul dintre initiatorii proiectului, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe ministrul Stolojan. Desi Stolojan a afirmat tot timpul ca n-a avut nici un interes in escrocheria Megapower, acelasi Robert Deutsch a infiintat in Romania anului 1991 un satelit al firmei Megapower in care si l-a luat drept asociat pe tanarul de 19 ani, Vlad Stolojan (foto stanga), fiul proaspatului prim-ministru Theodor Stolojan.

Firma in care Stolojan si-a plasat mostenitorul se numeste „Rompower“ SRL si a avut urmatorii actionari: Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Cotar Aurica (6%), Damian Sorin (9%) Deutsch Robert (36,3%), Hurduc Mihai Dan (9%), Iosif Nicolae Mihai (9%), Maiereanu Vlad Dan (3%) si Moldovan Corina (9%).

Relatia lui Stolojan cu un alt initiator al proiectului Megapower, americanizatul Cristian Lazarovici, s-a facut prin Elena Stolojan, sotia demnitarului. Aceasta a fost colega, la Facultatea de Electrotehnica, promotia 1968, cu Lazarovici. Intrebat despre implicarea sa in afacerea Megapower, Stolojan a considerat ca singurul lucru pe care si-l reproseaza este faptul ca fiul sau a fost implicat in Rompower: „Apreciez ca a fost o greseala ca am acceptat acea participare a fiului meu, pentru ca in asemenea situatii se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca“.

Daca singura implicare a lui Stolojan in itele „Megapower“ ar fi doar aceasta, cum a lasat sa se inteleaga, mai treaca-mearga. Ce te faci insa daca descoperi ca si sotia lui Stolojan a intrat intr-o afacere impreuna cu partenerul roman al lui „Megapower Corporation“, anume cu IIRUC, firma pe care Stolojan gasise de cuviinta ca trebuie imprumutata cu cei aproape 12 milioane de dolari?

In tandem cu Dragomir Corleone
Tot in 1991, sotia ministrului finantelor Theodor Stolojan participa la infiintarea firmei „Dragon Medical Complex“ SA. Societatea, cu un capital social de 356,1 milioane lei vechi are sediul in str. Garlei nr.1, adresa care, partitionata ulterior cu 1A, 1B, adaposteste sediile unor importante firme ale lui Dan Voiculescu. Dintre obiectele de activitate ale firmei „Dragon“, inscrise la Registrul Comertului, amintim „asistenta spitaliceasca, sanatoriala si medicala ambulatorie“.

Firma ii avea ca asociati persoane fizice pe urmatorii: Elena Stolojan, Dumitru Dragomir, Dumitru Carmen, Gheorghe V. Hogas, Leonard Nicolae Bratila, Clement Florin Bratila si Paulian Leonard Bratila. Ca asociati persoane juridice au fost: „Apecim“, „Business Trade and Travel“, „Centrocoop“, „Dacia Felix Tour“ SA, „IIRUC“ SA si „Regia Autonoma a Tutunului“.
Pe de alta parte, legatura dintre Stolojan si IIRUC este mai mult decit evidenta. Pentru a inlatura orice urma de indoiala, trebuie sa observam ca directorul general de la IIRUC, Cornel Moldovan, este unul dintre administratorii firmei „Dragon Medical Complex“ (din 21 martie 1991).

El a fost si membru in Consiliul de administratie al „Megapower“, afacere in urma careia acelasi Moldovan a fost trimis in judecata pentru infractiunea de „abuz in serviciu contra intereselor publice“, prejudiciul constatat de procurorul, pe atunci, Victor Ponta, fiind cei 11,773 milioane dolari cu care a fost finantata (via IIRUC), in 1991, firma de peste Ocean. Revenind la „Dragon Medical Complex“, remarcam inca o stranie coincidenta: directorul economic al firmei poarta un nume inconfundabil: Gheorghe Hogas.

Este chiar numele colonelului CIE (Centrul de Informatii Externe) care, conform unei surse din serviciile secrete, a lucrat in cadrul Diviziei SUA si a fost apoi adjunct al unitatii independente UM 0107 AVS din cadrul aceluiasi serviciu de informatii al DSS, unitate al carei ultim comandant a fost lt. col Constantin Anghelache. Potrivit unor surse anonime, Gheorghe Hogas a fost unul dintre principalii ofiteri de legatura „pe profil financiar“ ai lui Stolojan, pe timpul cat era in Ministerul Finantelor, in cadrul Departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale.

Evident, spune sursa citata, relatia era „in deplina si constienta cooperare cu Departamentul Securitatii Statului, care asigura sumele reprezentand transele datoriei externe platite de Romania, conform indicatiilor directe, personale, ale lui Nicolae Ceausescu“. Daca mai spunem si ca mult cautatele conturi ale Securitatii, altele decat cele din scriptele preluate de SRI, au fost gestionate chiar de unitatea din care a facut parte Hogas si Anghelache, parca intelegem „aiureala“ decretata in 1992 de catre Stolojan.

O investitie de peste 350.000 dolari

Dincolo de „Rompower“, Stolojan si-a indrumat copiii spre alte doua firme. Prima dintre acestea se numeste „Lory-Ada Import Export Co“ SRL, o firma infiintata in 1992 cu 100.000 lei si ai carei asociati au fost Loreley Antonella Petrescu (60%) si Ada Stolojan (40%). La 18 ani, fiica lui Stolojan era deja administrator al acestei firme. In 1996, insa, Ada Stolojan s-a retras din firma, cu putin inainte de izbucnirea unui scandal in urma caruia zeci de familii au fost escrocate de Loreley Petrescu, impreuna cu tatal vitreg al acesteia, Ion Suteu. Cei doi imprumutasera bani de la camatari si reusisera sa convinga mai multe persoane sa gireze imprumutul cu propriile lor locuinte, iar la scadenta girantii aveau sa-si piarda locuintele gajate.

A doua dintre societati este Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal, firma in care apar ca asociati atat Vlad Stolojan (45%) cu 54 milioane lei vechi, cat si Ada Palea (fosta Stolojan), cu alte 54 milioane lei vechi. Al treilea asociat al firmei este Vasile Paval, cu o participare de 10 % la capitalul social. Aceasta ultima afacere, in care Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a aproximativ 350.000 dolari, este constituita din exploatarea hotelului Premier din Predeal. Cum am aratat deja, firma a avut mari probleme si a inregistrat pierderi care, in 2004, ajunsesera la un milion de euro, si numai interventia directa a lui Theodor Stolojan, prin infuzie de capital, a mai stabilizat situatia la Predeal.

Societatea Pavcrib Clabucet a mai atras atentia, de-a lungul ultimilor ani, fie pentru ca a beneficiat de fonduri bugetare nerambursabile, fie pentru ca a obtinut, de la Ministerul Finantelor, amanari la plata unor datorii acumulate la bugetul de stat.
Astfel, la inceputul lui 2004, Pavcrib Clabucet Sosire a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pe baza caruia a solicitat finantare din fonduri nerambursabile.

Titlul proiectului realizat de Ada si Vlad este „Stimularea dezvoltarii economice a Predealului prin sprijinirea unei investitii a unei firme turistice locale“. Contractul de finantare a fost incheiat cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) Centru si a fost avizat de MIE, iar ajutorul de stat aprobat a fost cuprins intre 350 milioane lei si 3,5 miliarde lei vechi, cu termen de decontare a cheltuielilor pe 10 decembrie 2004.

De asemenea, recent, Mugur Ciuvica a dezvaluit ca, in august 2002, Pavcrib Clabucet a beneficiat de esalonarea unei datorii la bugetul de stat de 392,8 milioane lei.

Afaceri fratesti cu petrol

La inceputul anului 1999, dupa expirarea contractului cu Banca Mondiala, Stolojan intra in afaceri alaturi de Gelu Tofan. Oficial, a preluat conducerea activitatii de expertiza, strategie si negociere in domeniul investitiilor si politicilor de dezvoltare din cadrul companiei Tofan Grup. Ulterior, devine presedintele uneia dintre firmele grupului, Tofan Corporate Finance (TCF), cu care participa la preluarea unei societati de distributie a petrolului din Republica Moldova, Tirex Petrol. Ca economist la Banca Mondiala, in cadrul Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat, Theodor Stolojan s-a ocupat cu „dezvoltarea si implementarea programelor de dezvoltare“ in Republica Moldova si Uzbekistan.

A oferit, de asemenea, in acelasi for, consultanta in politicile economice pentru Republica Moldova. Iata de ce, spre sfarsitul anului 1999, firma „Tofan Corporate Finance“ SA se alatura SNP Petrom, Franciza Petrom SA, Petroserv SA si Petrostar SA constituind Societatea Romana de Petrol (SRP), societate care demareaza negocierile privind preluarea controlului asupra Tirex Petrol. Afacerea, gandita in stilul specific ministrului industriilor de atunci, Radu Berceanu, s-a vrut a fi un soi de „preluare prin compensare“, avand in vedere ca Moldova datora catre societatea romana de electricitate (datoare si ea la SNP Petrom), pentru energia distribuita, o suma de peste 20 milioane dolari, datorie care s-ar fi anulat in cazul preluarii de catre CRP a societatii Tirex. Numai ca „fratii“ nu s-au prea inteles la pret.

Moldovenii, in baza unei evaluari de atunci, au solicitat pentru Tirex o suma cuprinsa intre 15 si 20 milioane dolari, iar romanii s-au gindit la o oferta de zece ori mai mica. Negocierile au mai fost blocate si de vestea primita pe parcurs, conform careia Tirex datora unei societati ruso-germane suma de 7 milioane dolari.

Stolojan l-a descoperit si pe Marin Anton, cel care avea sa preia, cativa ani mai tarziu, prin societatea V&V Trading Company SA, managementul societatii Rafo Onesti si sa coabiteze mai multa vreme cu fratii Marian si Octavian Iancu. Pana in anul 2000, Marin Anton a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. Introdus de Stolojan pe listele PNL, Marin Anton avea sa devina deputat de Ilfov si sa se implice in afaceri de anvergura sub haina parlamentara.

Stolojan a administrat paine si placinte pentru Tofan
Dincolo de afacerile cu petrol, Stolojan s-a implicat si in afaceri cu produse de panificatie. Astfel, el a fost actionar in doua firme al caror obiect de activitate este circumscris produselor de panificatie si patiserie. Prima dintre aceste firme a fost infiintata in 1994 si se numeste Unipan SA. Stolojan a fost aici actionar si administrator, detinand 10,09% din capitalul social, ceea ce inseamna o contributie de 344 milioane lei vechi. In aceeasi pozitie, se ragaseste si fosta purtatoare de cuvant a Guvernului din 1992, Virginia Gheorghiu, care controla 5,31% din capitalul social al firmei.

Virginia Gherghiu detinea, de altfel ca si Stolojan, o pozitie foarte inalta in cadrul Grupului Tofan, aceea de vicepresedinte executiv. Actionarul majoritar la Unipan este Gheorghe (Gelu) Tofan (foto dreapta) cu 60,17%. A doua firma a triadei Stolojan-Gheorghiu-Tofan a fost infiintata in 1999, sub numele de G & G Mercato SRL, cu un capital de 2 milioane lei vechi.
Ulterior, Theodor Stolojan a parasit aceste firme, cedand actiunile celorlalti asociati.

Sotia, asociata cu afaceristi italieni pentru productia de mobilier

Sotia lui Stolojan s-a implicat, ca actionar, in nu mai putin de cinci firme. Am aratat deja implicarea in Dragon Medical. Celelalte societati sunt: IT & I International Trade & Investment CO SRL, Strategic Consulting SRL, Ropan Sel SA si Sepal SA.
Firma IT & I infiintata in 1994 are sediul in Constanta si o sucursala in Bucuresti. Elena Stolojan a detinut la aceasta firma 45% din capitalul social, asociatii sai fiind constantenii Doru Dan Preda (45%) si Elena Preda (10%). Pozitia in firma a sotiei lui Stolojan a fost de „administrator sucursala“.

Strategic Consulting SRL este firma de familie a sotilor Stolojan. Sediul firmei este chiar apartamentul celor doi, situat pe str. Aurel Vlaicu din Bucuresti. Capitalul social al societatii este de 414 milioane lei, din care 41.400 dolari, repartizat astfel: sotul – 99,28%, sotia – restul.
Firma Ropan Sel SA pare a fi un soi de „capusa“ pentru Sepal SA. Aflata azi in lichidare, societatea cu sediul in Sebes, judetul Alba, a fost infiintata in anul 2000 si a avut ca obiect de activitate productia de mobilier pentru birou si magazine (exclusiv cele din metal). Aportul Elenei Stolojan la capitalul social al firmei este de numai 15 milioane lei vechi, adica 60%.

Ceilalti asociati sunt: Victor Mihai Iliescu (10%), Daniela Ostopovici (10%), Mihaila Stan (10%) si Angela Teleoaca (10%). Firma are o stransa legatura cu societatea Sepal SA infiintata in 1998, la aceeasi adresa din Sebes – Alba ( str. M Kogalniceanu nr. 59). Cu un capital social subscris de 97,673 miliarde lei vechi si varsat de doar 24,727 miliarde, din care 18,49 milioane lei si 1,27 milioane dolari, firma are ca obiect de activitate prelucrarea bruta si impregnarea lemnului. Asociatii societatii Sepal erau Elena Stolojan (0,01%) si italienii Frati Dante (0,09%), Frati Luigi (0,09%) si Tarana Alberto (0,09%). Ca asociat persoana juridica, aparea firma Pir Projet Industriels de Roumanie SA cu un aport la capitalul social de 94,378 miliarde lei vechi, din care 5,267 milioane dolari, adica 99,687%. Actionarul majoritar este inregistrat in str. Val des Bons Malades nr. 231 din Kirchberg – Luxemburg.

Theodor Stolojan – groparul conturilor Securitatii din bancile straine

Fost inalt functionar al finantelor in „epoca Ceausescu“, Theodor Stolojan a blocat, in 1992, actiunea de cautare a fondurilor deturnate de la bugetul statului de catre apropiatii clanului Ceausescu. Fara a-si motiva, cu argumente solide, teoria conform careia „era imposibil sa se fi deturnat fonduri“ de catre reprezentanti ai regimului Ceausescu, Stolojan a decretat drept „o aiureala“ intreaga operatiune de cautare a acestor fonduri, ridiculizand astfel incercarile de recuperare, pentru bugetul de stat, a unor sume estimate la mai multe sute de milioane de dolari.

Aceasta cu atat mai mult, cu cat functiile detinute de Stolojan, incepand din 1972, au gravitat in jurul Directiei Bugetului de Stat, respectiv Directia Veniturilor Statului din cadrul Ministerului Finantelor. Regimul Ceausescu a creat o masinarie bine pusa la punct pentru obtinerea de fonduri valutare din operatiuni ilegale desfasurate pe intreg mapamondul. Au fost infiintate in strainatate o puzderie de firme fie mixte, fie cu statut de firme fantoma, societati care-si derulau activitatile financiare prin intermediul unor banci straine si ale caror conturi erau cunoscute de un numar restrans de persoane.

Masina de facut bani a lui Ceausescu, cu toate terminalele din bancile straine, a ramas ascunsa opiniei publice si din cauza „expertizei“ lui Stolojan, ca sa nu spunem a complicitatii cu mostenitorii acestei masinarii valutare. Cunostintele lui privind modul in care a fost achitata „datoria externa“ a Romaniei ceausiste nu puteau ocoli mecanismele si procedeele ilegale de obtinere a fondurilor valutare necesare acoperirii acelei datorii, mecanisme coordonate unitar de specialisti din cadrul fostului DSS, indeosebi din partea fostului compartiment AVS din Centrul de Informatii Externe.

E absurd sa credem ca toate aceste operatiuni, aflate in desfasurare in decembrie 1989, puteau inceta brusc in urma „schimbarii“ de sistem din 1990. Toate conturile romanesti din strainatate au ramas neatinse, si, daca o parte dintre acestea au fost golite de catre reprezentantii romani sau straini care le-au deschis, cu siguranta au mai ramas multe dintre ele neatinse. Un exemplu cunoscut este cazul ofiterului CIE, Nicolae Nadejde, care, in 1993, a fost trimis in instanta de catre conducerea SIE pentru recuperarea unei sume de peste 250.000 dolari, suma aflata in contul unei firme a securitatii infiintate de un panamez inainte de 1989.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 21, iunie 2006