Stenograma şantajului aplicat de cuplul Bogdan Chirieac-Sorin Roşca Stănescu şefului ANI , Cătălin Macovei

Reproduc, mai jos, stenograma şantajului  practicat de derbedeii de presă Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac asupra şefului ANI, document plasat într-unul dintre ziarele de partid ale PD-L, care „a relatat că Macovei a fost supus unui şantaj legat de faptul că ar fi contractat un împrumut de 100.000 de euro şi că „ţinta încercării de şantaj” ar fi miniştrii PDL Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu, care ar avea conturi nedeclarate în străinătate. Nici Macovei, nici Roşca Stănescu nu au contestat stenogramele” – (Mediafax).
sorin-rosca-stanescu-bogdan-chirieac-mediafax
Cele două tonomate, Roşca şi Chirieac, îl presează pe şeful ANI să dea relaţii despre ţinte vizate de mafia PSD-PNL. Cum se poate constata, Chirieac şi Roşca vor să afle numerele de cont ale lui Vasile Blaga, dar şi date despre Videanu şi Berceanu. Ţinta finală este, evident, Traian Băsescu.  Cei care se mai îndoiesc de faptul că Băsescu este ţinta unor derbedei fără scrupule, să urmăreascu atent stilul, dar şi limbajul folosit de haimanalele Roşca şi Chirieac.

Transcrierea discuţiei dintre Bogdan Chirieac, Sorin Roşca Stănescu şi Vlad Macovei

(…)

Bogdan Chirieac (BC): Sfatul meu e să fii cât mai oficial.
Cătălin Macovei, şeful ANI (CM): Da, da, da.
BC: Să-ţi exprimi nemulţumirea, că au fost nişte articole nedrepte, dar tu respecţi presa şi de asta nici n-ai dat în judecată.
CM: Exact, şi de aia am şi acceptat să ne vedem.
Se aude Sorin Roşca Stănescu (SRS) pe fundal intrând, vorbind la telefon.
SRS: Deci cum i-am spus şi lui Bogdan eu nu am nicio simpatie pentru tine…
CM: Mă bucur să aud. Mie-mi plac discuţiile astea bărbăteşti.
SRS: N-am nicio antipatie personală.
CM: Sunt convins şi de asta, vă cred.
SRS: Să dea Dumnezeu să aibă Bogdan dreptate şi-ntr-o bună zi să am o simpatie. Pot să-ţi spun de ce nu azi. Pentru că ştiu că ai mers de la unul la altul încercând să-ţi păstrezi, să-ţi consolidezi poziţia.
CM: De la unul la altul, în ce sens?
SRS: Ăştia pe care-i controlezi i-ai mai iertat, i-ai mai nu ştiu ce. Ai făcut un fel de negustorie cu această instituţie publică în detrimentul…
CM: Nu, ăsta ar fi un lucru foarte grav. Haideţi să discutăm. Mie-mi place că discutăm bărbăteşte că de-aia am şi venit. Să ne vedem. Nu, negustorie nu am făcut, că dacă făceam negustorie să ştiţi că nu ajungeam să dau cu subsemnatul cât am dat. Că nu mă apăra nimeni, să ştiţi. Mâine, ăştia cu care ziceţi că am făcut eu comerţ, negustorie mă scuipă ca pe o măsea stricată.
SRS: Ştii cum să te aperi singur. Cum ai încercat să blochezi raportul Curţii de Conturi că ai găsit doi consilieri că sunt incompatibili.
CM: Vreţi să vă spun adevărul? Deci acolo-s mai mulţi incompatibili. Sunt vreo 7. Discutăm deschis, da? Vreau să vă spun că eu puteam să le fac rău. Nici în momentul de faţă nu are nimeni de la Curtea de Conturi dosar şi cu toate astea.
SRS: Şi ce dacă sunt incompatibili? Nu despre asta vorbim.
CM: Păi staţi puţin, lăsaţi-mă să vă spun. Pentru că nu am vrut să se spună că-i o răzbunare. Pentru că ei au constatat nişte rahaturi până la urmă acolo. Că eu n-am furat, spre deosebire de alţii, şi puteam să le fac dosar, că una e să le zici pe gură că eşti incompatibil cu… Doamne iartă-mă! Ei, eu întâi rezolv această problemă pe cale legală, că am văzut că şi dvs. vă place justiţia. Vă rezolv în justiţie şi după aia ne ocupăm. Pentru că mie nu-mi place să fac răzbunări pentru că e foarte simplu. Le faci dosar şi te duci: ia, hai prietene să negociem. Asta ca să vă răspund la subiectul cu Curtea de Conturi.
SRS: Deci pot să public raportul Curţii de Conturi? Chiar dacă ei n-au dat drumul oficial?
CM: Puteţi să-l publicaţi bineînţeles. Dar eu…
SRS: Eu nu ştiu cât de prieten eşti tu cu el. (n.r. cu BC)
CM: Asta să v-o spună Bogdan, că eu nu-mi permit să…
SRS: Nu, dar e vorba de o chestie foarte gravă. Dacă poate, s-o vadă şi el sau nu. E vorba de tine, nu de altcineva.
CM: Să vă răspundă Bogdan.
Roşca ameninţă cu „nişte acte“
SRS: Am nişte acte. Voi vă hotărâţi dacă uită discuţia. Poţi s-o uiţi?
CM: Eu zic că nu, n-o uita. Nu mizaţi pe asta că nu ştiu.
BC: Deci pot să uit dacă am venit cu el la tine.
SRS: Păi ştii că ai luat 100.000 de la un domn?
CM: Nu, arătaţi-mi hârtia!
SRS: Nu ştiu… (scoate documentul)
CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.
SRS: E semnătura ta?
CM: Da!
SRS: Şi ce scrie aici?
CM: „În prezenţa martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezenţa martorului Macovei“. Da, aşa e, şi e valabil şi în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul şi adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.
SRS: Păi da. Acum informaţia care-o am e că aţi împărţit banii: tu, martorul, cu ăsta care a luat.
CM: Domnul Roşca, ar fi fost bine. Mă credeţi, acum asta n-am cum să dovedesc, dar n-am luat nici măcar un cent şi n-am făcut rău.
SRS: Şi dacă n-ai făcut chestia asta, atunci de ce i-ai dat avocatului cu pixul, semnătura?
CM: Că s-a încheiat în prezenţa mea.
SRS: Nu asta, ce n-am adus…
CM: La ce vă referiţi?
SRS: Că te-ai angajat că-i dai banii înapoi tu şi te-ai pârât singur; ai dat o declaraţie olografă în faţa acestui avocat.
CM: Nu, asta aicia nu.
SRS: Nu?
CM: Nu. Arătaţi-mi declaraţia! Ce Dumnezeu! Deci dacă am recunoscut că astea-s? Cum să-i dau? Am înnebunit în somn? Când să-i dau? Eu ştiu că avocatul ar vrea să ia banii de la mine acuma. Dar dacă luam eu banii? Să ştiţi că eu nu am o problemă cu datoriile. Eu când iau un ban îl dau până la ultimul înapoi.
BC: Dar domnul ăla cine-i?
CM: Domnul ăla era un cămătar.

De la acte la amante

BC: Nu e de la amantă?
CM: Nu-i de la amantă, nu, dar totul este absolut real. N-are rost să…
BC: Nu, că-mi dau şi eu seama. Ştii bine că avem şi noi de astea…
CM: Nu!
SRS: Dom’le, cu amantele întotdeauna trebuie să ţii seama.
CM: Nevastă-mea nu divorţează de mine.
BC: Şi dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!
SRS: Dom’le, Patriciu a cumpărat acu câtva timp o colecţie extraordinară la o sumă infimă, de la un nenorocit de baron din Franţa care era în proces de divorţ, ştii? Nu se înţelegeau la preţ cu nevasta şi l-a reclamat la fisc şi au venit ăia să-i ia gâtul, că a trişat… Şi el la fisc, cu câteva sute de mii, acu’ nu ştiu câţi ani, că nu mai avea bani, că era criză…
CM: Asta-n România?
SRS: Nu, în Franţa! Şi le-a luat pe nimic. Era în pragul sinuciderii. S-a dus Dinu şi a luat pe nimic şi ăla îi pupa şi mâinile.
BC: Deci asta e.
CM: Oricum maestrul şi Cancan-ul au făcut un lucru bun din toată… mie-mi place să văd partea plină a paharului. Sunt cel mai fidel, nu mă mai prindeţi cu gagici şi cu…
SRS: Asta nu e bine.
CM: Asta mi-a zis şi el, că e cea mai mare greşeală, înspre bătrâneţe.

Ţintele lui SRS: Blaga, Videanu, Berceanu şi „şeful lor“

SRS: Începusem o discuţie şi a rămas aşa, în coadă de peşte, cu Videanu!
CM: Aşa e.
SRS: N-am amestecat la vremea aceea şi numele de Blaga.
CM: Da.
SRS: La data aceea. Pentru ca „poporul“ să afle adevărul, pentru a se face puţină dreptate, m-ar interesa unde v-aţi dus cu investigaţiile. Până unde au ajuns aceste investigaţii.
CM: Păi la Blaga s-a terminat. Asta ştiţi!
SRS: Nu ştiu! Şi l-aţi găsit curat?
CM: Păi am dat-o public asta. Ce-am terminat. Blaga a justificat tot.
SRS: Nu i-aţi găsit conturile de afară?
CM: Suntem în procedură… Lui Blaga?
SRS: Da.
CM: Sincer, nu le-am căutat.
SRS: Urât.
CM: Urât, dar nu am ştiut.
SRS: Dar ceilalţi doi?
CM: La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată.
SRS: Păi şi dacă le dă după alegeri?
CM: Am înţeles. Poate dă înainte de alegeri. Aici aveţi dreptate că, dacă afli prea târziu, degeaba afli.
SRS: Ar trebui să se ştie.
CM: Am înţeles ideea. Dar ziceţi-mi cu Blaga. Are conturi în străinătate? Dar chiar habar n-am avut. În ce ţară?
SRS: Franţa!
CM: Franţa? Păi cu francezii avem o relaţie bună.
BC: Franţa e ca-n România.
CM: Păi da. Da-s pe numele lui, că dacă-s pe-a lui văru’ n-am competenţa. Pentru că în Franţa nu-i complicat, cum zice şi Bogdan. Ce mi-e Franţa, ce mi-e România. Dar dacă nu-s pe numele lui sau pe-a lui nevastă-sa, pa şi la revedere. Copiii sunt majori din câte ştiu eu.
SRS: Păi şi cât mai durează procedura asta?
CM: Dacă v-aş zice că durează o saptămână… Nu vă pot garanta cât mai durează. Nu ştiu, uite o să mă interesez şi vă transmit mâine prin Bogdan. Că eu acuma sunt ocupat să dau cu subsemnatul pe la diverse autorităţi, că tot ziceţi dvs. Că mă şantajează, că mă are Băsescu la mână cu nu ştiu ce. Şi chiar nu prea m-am mai preocupat în ultima vreme ce s-a mai întâmplat, dar mâine vă transmit prin maestru’.
SRS: Da, Bogdane?
CM: Că eu cred că nu mai e. Teoretic n-ar trebui să mai dureze mult.
SRS: Oricum, şi nişte detalii ar fi utile. Unde sunt, cum sunt, numere. Mmm?
CM: Am înţeles.

Dărnicia lui Roşca

SRS: Dacă, de pildă, tu-mi dai numerele de cont eu le trimit câte 5 Euro.
BC râde cu poftă
CM: De ce?
SRS: Ca să le verific. (n.r. – râde cu poftă. De fapt, el le trimite bani ca să vadă demnitarii că el le ştie conturile. Incomod, nu? Şi apoi „să-i poată strânge de coaie“ după cum mărturiseşte ulterior).
CM: Asta putem să facem şi noi.
SRS: Poate voi n-aveţi. Eu am. I-am strâns.
BC şi SRS râd cu poftă.
CM: Noi n-avem, e-adevărat.
BC: Naşule, pregăteşte şi tu 1000. Nu intră 5 Euro.
SRS: Ba da, intră.
CM: Cum să nu, intră şi 2 euro jumate.
SRS: Nu merită, băi.
BC: La Videanu, sub un milion nici nu se uită. Las-o-n pula mea!
SRS râde.
SRS: Au intrat mulţi acuma de la Urdăreanu (patronul UTI) la Videanu.
CM: Poftiţi?
BC: Au intrat foarte mulţi bani în vara asta de la Urdăreanu. Foarte mulţi.
CM: La Videanu?
SRS: Şi la Berceanu, şi la Videanu.
CM: Foarte interesantă treaba cu nea Punguţă, ăla.
SRS: Da.
CM: Soţia poate să fie subiectul nostru pentru că…
SRS: Dar nu, e foarte interesant. Nu ştiu dacă ai apucat să vezi, c-am postat aseară târziu, dar am avut o problemă cu serverul. Ei chiar sunt acţionari cu Sulfina Barbu.
CM: Am citit.
BC: Ce-a făcut?
CM: KVB. L-am avut şi noi, dar l-am scăpat, ăsta, cum îl chema, ăla de la Garda de Mediu.
SRS: Cum v-a scăpat că a dat declaraţii aiurea să se apere. Silvian, care-a fost ofiţer.
BC: Ştim cu toţii. Păi a fost şeful lui Băsescu!
SRS: Am enorm de multe detalii şi date. E un dosar aşa gros, că l-am postat eu seara.
CM: Cu Sulfina n-am prea priceput la sfârşit, dar îl mai iau o dată. Nu că eu citesc în fiecare zi blogul dvs. ca să văd dacă mai apar şi eu pe-acolo şi de aia…

Chirieac, trist că l-a părăsit amanta

SRS
: Dacă-l cunoaştem împreună pe Bogdan, n-apari nicăieri.
CM: E, n-am ştiut asta…
SRS: Dacă tot am făcut cunoştinţă, eu sunt foarte corect.
CM: La fel şi eu.
SRS: Iar atunci, degeaba spui c-am dat tot ce-am avut. La televizor, cu aia era călare pe mine. Câştigase procesul cu tine.
CM: Păi da, l-a câştigat, dar mai e recursul.
SRS: Eu puteam să mă duc la două televiziuni – Realitatea TV şi Antena 3, n.red -, tu-ţi dai seama ce emisiuni făceam. Ce audienţă!
BC: Ce emisiune?
CM: Nu e Bogdane, n-ai pierdut nimic. Trebuie să fim cinstiţi.
BC: Sunt disperat. Iară m-a abandonat amanta… Sunt pielea pulii.
CM: Uite, pe tine nu te prinde Cancan-ul, numai pe mine mă prinde.
CB: Ce, bă, sunt demnitar?
SRS: Suntem oameni obişnuiţi. Cum zice el: cetăţean.
BC: Standard mediu suntem!
SRS râde cu poftă
BC: Standard mediu suntem, în pula mea!
SRS: Şomer, mă!
BC: Eu sunt şef de ONG, director de ONG.
CM: OK, vedem ce este, şi mâine mă văd cu maestrul (BC).

Roşca vrea să-l strângă pe Berceanu de coaie

SRS: Absolut! Sincer, preocupările mele nu sunt să fac rău unor oameni; nici lui Berceanu. Problema mea e că ăsta distruge un sistem… democratic. Am o problemă.
CM: Berceanu e un tip.
SRS: Nu Berceanu distruge, şeful lor.
CM: Da’ să ştiţi, după părerea mea, Berceanu e un tip care nu ştiu de cât răspunde acolo. El e cam independent.
SRS: El joacă. E unul dintre marii actori ai ţării, îi merge capul, are experienţă. Jos pălăria.
BC: Are coaie.
SRS: Dar cineva trebuie să i le strângă şi lui. Da’ şi decât să i le strângă pe jos când nu mai are rost, i le strâng eu între picioare.
Bogdan Chirieac râde cu poftă.
CM: Maestre, cu părere de rău, trebuie să vă zic că n-am beneficiat de niciun cent.
SRS: Deci omul n-a vrut să-mi dea ce i-ai dat tu în scris.
CM: Păi n-are.
SRS: Şi a spus că nu-mi dă, că nu vrea să te bage în puşcărie. Îţi dau cuvântul meu.
CM: Da, eu vă cred.
SRS: C-a spus că nu vrea să se-ajungă la un dosar penal.
CM: Vă cred, dar ideea este: la ce dosar penal? C-aş fi luat nişte bani?
SRS: I-ai dat nişte declaraţii. Poate că băuseşi…
CM: Nu, stau prost cu băutura.
SRS: Ai dat nişte declaraţii în care ai recunoscut nişte lucruri grave. Ca o garanţie că-i vei da banii.
CM: Nu. Vă rog să verificaţi. Nu vi se pare nefiresc? V-a dat începutul şi de ce nu v-a dat şi… Că aia era…
SRS: Probabil ca să te atenţioneze prin mine. Dar pe mine nu mă interesează cei 50.000.
CM: Dar să ştiţi că eu discut cu băiatul ăla; mai discut şi acum, deci nu…

Pentru Roşca şi Chirieac, 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă

SRS: Deci pe mine nu mă interesează banii în afacerea asta: ai tăi, ai lui, ai cui or fi, pe mine mă interesează…
CM: Pe mine m-ar fi interesat, că e o sumă, care pentru mine, cel puţin, e o sumă mare asta.
Bogdan Chirieac râde.
SRS: Pentru mine nu mai e (râde şi el)
CM: Sunteţi în altă ligă.
SRS: Recunosc deschis.
CM: Sunteţi în altă ligă, dar vă spun: acea hârtie nu există, sincer, că dacă discutăm atât de deschis încât n-avea rost ca să vă ascund. Nu i-am dat ăluia în scris. N-aveam cum să-i dau în scris aşa ceva.
SRS: Bun! Ajută opinia publică, te rog frumos. Niciodată nu se va şti că-i ceva de la tine. Niciodată. Deci eu niciodată nu am divulgat vreo sursă. La mine nu există aşa ceva. În definitiv, şi tu ai nevoie să-ţi faci ceva la un moment dat, să se vadă că voi munciţi acolo, şi atunci lumea ştie că nu mă am bine cu tine, nu? Aşa ştie toată lumea.
CM: Da!
SRS: Şi-atunci, perfect. Dacă eu scot ceva, am pe cineva acolo. Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre, mă refer la partea pozitivă a activităţii voastre, ci scot împotriva unor cetăţeni care n-au fost corecţi. Gândeşte-te că avem cel mai bun prilej şi cele mai bune condiţii de a colabora. Nimeni nu poate să bănuiască.
CM: Să ne suspecteze de prietenii.
SRS: Corect ce spun?
CM: Da!

Urmează discuţia a lui Roşca Stănescu cu Bogdan Chirieac despre o conferinţă.
Îi sună telefonul, vorbeşte.

SRS: Iar am băgat nişte nenorociri pe site…
BC: Ce?
CM: Citeşte şi-o să vezi.
SRS: Citeşte!
Vorbesc despre postările de pe blogul lui din data de 25.09. Audierile în cazul Băbeni, generalul Olaru, că merg la comisia de apărare Nica şi Diaconescu şi apoi despre o damă de consumaţie ieftină şi sigură, de 100 de euro partida.

Chirieac, artizanul pre-şantajului

Cătălin Macovei: Cum eşti, Bogdane?
Bogdan Chirieac: Am avut şi perioade mai bune…
CM: Aşa e, na… Cu balamucul de rigoare… Tu ce faci?
BC: Bani.
CM: E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune…
BC: Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?
CM: Dac-o spui tu, înseamnă că e chiar nasol.
BC: Am vorbit aseară cu el (Sorin Roşca Stănescu – n. red.) despre ce ar fi vorba şi a zis că sunt două înscrisuri.
CM: Aşa.
BC: Că pizda aceea s-a dus la el, da (e vorba de o dră secretară de la ANI – n. red.), deci două chestii olografe în pula mea.
CM: Da…

Dovada şantajului de presă

BC: Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu.
CM: Aha. Dar despre ce înscrisuri e vorba?
BC: Acum o să aflăm că dac-aş şti… Că el aseară…
CM: Înţeleg că-s chestii oficiale, nu-s amoroase.
BC: Habar nu am!
CM: Dacă-s amoroase n-are decåt să le dea.
BC: Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi.
CM: Aa, v-aţi văzut „face to face“.
BC: Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el.
CM: De, frate, eu vreau să spună că nu mă mai uit la emisiuni, nu mai…
BC: Foarte bine faci.
CM: Îmi bag pula, m-am săturat.
BC: Foarte bine faci.
CM: Videanu şi Berceanu… Are lumea boală pe Videanu şi pe Berceanu.
BC: Aşa e…
BC: Dar ştii de ce are boală: că nu-mpart!
CM: Mănåncă singuri?
BC: Da.
CM: Nici asta nu e corect.
BC: Deci nu că fură, că de furat fură de rup.
CM: Băi, dar nu e corect.
BC: Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puţin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei. Şi au perfectă dreptate ăştia: „Băi, du-te în pula mea“. Povestea ăsta, Victoraş Ponta, în guvern, nici la DIP-ul nu era aşa (Dan Ioan Popescu – n. red.), cåte chestii din alea nediscutate bagă Videanu. Ştii că e şedinţă de guvern marţea asta…

După şantaj, se ling rănile

BC: Şi ăştia-s prietenii tăi?
CM: Da.
BC: Mă rog.
CM: Da mă, dar asta e subţire. Mă gândesc.
BC: Trebuie mai multă grijă.
CM: Nu, ăla, creditorul e problema. Păi zicea că ce: să-i scriu eu! Doar n-am înnebunit? Asta e bluf! Îi dădea ăla… Păi îţi dai seama că dacă îi dădea astea şi-aş fi scris eu ceva, eraaaa…
(…)
CM: Să mă gåndesc pånă luni să văd care-i problema… Deci eu credeam că-i altceva, cine ştie ce. Băi, dar mă crezi că acolo eu am fost pur şi simplu martor; eu n-am avut, şi ţi-am zis după, ce circ, că ăla a făcut uråt. Bă, că să-mi dea ăla bani. Da mă, să-ţi dea banii, dar nu veni la mine, că eu am fost martor la încheiere şi mă duc oriunde şi spun că i-ai dat bani că el zicea că „ce, dom’le, nu mai recunoşti?“. Ba da, dom’le, recunosc că i-ai dat banii, dar eu n-am nicio treabă.
BC: Şi ăsta de ce nu i-a dat banii.
CM: Că dracu să-l ia. Că n-a avut de unde.
BC: Dar pentru ce, ca să cumpere un pămånt, ceva?
CM: Bogdane, sincer să fiu, nu ştiu ce e. Ăştia aveau nişte combinaţii cu terenuri între ei. Nu ştiu şi mai bine că nu ştiu.

Fezandeala: „Ce caută preşedintele ANI cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară“

CM: Nu ştiu, e foarte delicată. Pånă la urmă, dacă e să scrie… Mă, omule, tu nu-nţelegi că acuma chiar n-am niciun interes să te mint pe tine: chiar nu am avut nicio treabă.
BC: Nu asta-i problema.
CM: Ştiu că nu asta-i problema, legal vorbind.
BC: Nu ai niciun fel de problemă în planul legalităţii. Problema este strict în planul imaginii în ceea ce te priveşte.
CM: Da
BC: Aia, în pula mea.
CM: Păi da, poa’ să scrie, e escroc. A escrocat, pă pula mea.
BC: A escrocat, n-a escrocat…
CM: Bogdane, dar asta vreau să spun că e o chestie de când lucram în domeniul privat. Deci nu-i acuma. E din 2007. N-aveam nicio funcţie publică.
BC: Mă gandesc că…
CM: Nici măcar garant, că dacă e s-o luăm pe… sunt martor mă, martor că s-a încheiat contractul.
BC: Deci dac-o spargem o spargem. S-o spargem măine.
CM: Păi cum s-o spargem måine?
BC: S-o dăm noi în presă. Necentrată pe tine.
CM: Mda, băi şi m-am întålnit acum vreo două luni cu el. Ăla: „ce faci?“. „Bine, ăla nu mi-a dat banii“. „Şi eu ce vrei să-ţi fac?“. S-au auzit, s-au pula mea..
BC: Deci asta-i ticăloşie groasă, månca-ţi-aş, să-i lase înscrisurile lui NAŞU’.
CM: Eu cred că nu i le-a dat lui. Cred că le-a dat prin cineva, printr-un intermediar.
BC: De unde ştii tu. Cred că NAŞU’ cånd a dat în tine, s-a dus! Că aşa se întåmplă. Dai într-unul, vine lumea singură. Nu că n-avea de unde să-l ştie pe ăsta.
CM: Păi n-avea. E un avocat de doi lei. Corect! Şi lumea atunci: uite, dom’le, că mai ştiu şi eu. Ştiu cum e, se rostogoleşte treaba.
BC: Fiindcă să-ţi spun o chestie. Dacă treaba cu gagica în planul opiniei publice n-a avut absolut nicio relevanţă, ai şi remarcat. Băi ce ticăloşi. De asta-ţi spun. Eu le gestionez în planul imaginii. Chestiunea cu banu’. Lumea-i mult mai atentă la bani.
CM: Ştiu decåt la gagici şi la…
BC: Deci asta cu gagica îţi garantez că nu ţi-a scăzut cu nimic, ba dimpotrivă. Dar asta cu banii, ce caută preşedintele ANI, cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară.
CM: Bine, îţi dai seama că poate ăştia nu-s nici mafioţi, nu-s nimic. Ăla care a dat banii e avocat şi celălalt e om obişnuit. Nu sunt. Dar poate s-o bage, s-o umfle, ştii?
BC: Adică ce, tu îi bănuieşti pe ăştia de bună-credinţă. Dacă era bună-credinţă nu puneau måna pe documentele astea. Despre ce vorbim.

„PSD o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI“

BC: Aia, că ai pe cineva. Chiar dacă nu te acuză pe tine direct, te acuză că nu poţi stăpåni instituţia. Eu ţi-o analizez exact aşa cum e şi chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din căcatul ăsta. Pe de altă parte, dacă o dă el cum vrea el, e o chestie ultra-nasoală, din cauza asta mă gåndesc să o spargem noi. Fiindcă ăştia care e, pula mea, deci PSD, o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.

Prelucrarea psihologică a şefului ANI

CM: Spune-i că vreau să mă gåndesc pånă luni. Vreau să-mi analizez şi eu…
BC: Nu trebuie să-i spun nimic deocamdată.
CM: … şansele, să pun în balanţă.
BC: Deci, dacă mă sună…
CM: Eu sunt un tip calculat. Îmi place să analizez.
BC: Pulică ăsta! Ticălosul care a dat, nu poţi să-l contactezi?
CM: Ba da, o să vorbesc cu el. Îţi dai seama că o să mă duc peste el!
BC: Dar ai o singură problemă. Tot ce-i spui îi spune lui Roşca.
CM: Cu cine, cu ăla care a dat banii.
BC: Da. Ăla te-a dat în gåt.
CM: Păi da, ăla m-a dat în gåt.
BC: Deci tot ce-i spui îi spune.
CM: Da. Şi cred că nu o să-i convină lu’ ăsta, după aia, că el ştie.
BC: Deci, opinia mea e că ăla e un ticălos sinistru cu care nu mai ai…
CM: Nici nu ar fi bine să-l contactez.
BC: Mai ales că orice-i spui o să spună „dom’le, a încercat să mă ameninţe“.
CM: Şi dăm în altele.
BC: Dăm în alte chestii, da.
CM: Pe de altă parte, să vorbesc cu ăla care a luat banii.
BC: Nu, tu nu mai ai ce să faci în cazul ăsta.
Vorbeşte la telefon.
BC: Opinia mea e că în niciun caz să-i contactezi pe cei doi. Deci singura ta chestie este că erai în domeniul privat şi în cazul unui proces vei depune ca martor.
CM: Exact.
BC: Pentru că în acest moment orice vorbire cu aceştia…
CM: Nu poate decåt să înrăutăţească situaţia.
BC: Deci dacă ăla care a dat banul… Bătråne, e asemenea calitate umană încåt a dat aceste hårtii cu tine lui Roşca. Despre ce vorbim?
CM: Îţi dai seama că…
BC: Despre ce pula mea vorbim? Îţi dai seama cu ce te confrunţi acolo? Deci absolut e ceva înspăimîntător. Şi asta-i la tine, bătråne: atacul.
CM: Pai da. Îţi dai seama că îl doare în pulă pe ăla de la care a luat bani. Că ăla e un nimeni. Bun, şi care să fie interesul lui ăla? O fi luat ceva bani?
BC: N-ai văzut ce i-o fi spus lui ăsta. Şi alte chestii, şi nu ştiu ce. S-o fi dus la Roşca că tu ai luat jumate din bani.
CM: Şi i-am dat şi scris.
BC: Aia cu scrisul a încercat el marea cu degetul să te sperie un pic, dar…
CM: Păi unde să le scriu. N-ai auzit: „te-oi fi îmbătat“. Stau prost cu băutura.
BC: A, mai poa’ să fie altceva. Mai poate fi o făcătură.
CM: E, asta ar fi nasol dacă e, dar…
BC: Dragul meu, se descoperă. Se descoperă că e o făcătură şi pe cine mai interesează.
CM: Corect. Că vorba aia, scrie la calculator textul şi semnătura mea, mare şmecherie, se scanează.
BC: Deci despre ce vorbim? Adică poate fi un set-up (înscenare, n.r.) complet. Iar în partea asta, pula mea. Asta-ţi spun, că faptul că există semnătura ta pe aia de martor şi de nu ştiu ce este suficient de…, şi-i autentică. Este suficient pentru a cauţiona şi o eventuală declaraţie a ta, falsă.
Chirieac: „Are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă“
CM: Prin care să fie grozăvii.
BC: Da, falsă!
CM: Păi ăsta-i adevărul. Ce vroiai să zic, că nu-i a mea?
BC: Bă, ce ticălos, să-mi bag pula în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă. (Era o referire a lui Băsescu chiar la el, într-o emisiune de la TVR –
n. red.)

„Dracu’ Roşca şi fra-su Vîntu“: „O să le publice sau o să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu…“

BC: Ştii cine îl poate bloca pe Roşca?
CM: Mm?
BC: Dar scapi de dracu, dai de fra-su: Vîntu!
CM: Şi Vîntu o să vrea acelaşi lucru.
BC: Vezi? Pula mea! Ei nici de şantaj nu poţi să-i acuzi. Nu ţi-au cerut nimic. Ţi-au cerut să-ţi faci datoria.
CM: (Råde) Păi da, dar mi-a cerut să-i dau lui cum ar veni.
BC: Ca ziarist, să-i dai lui ca să publice, că neavånd raportul ăsta ţi-a cerut să-i dai informaţii ca să le publice. Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu…
CM: Asta nu mai ştiu.
BC: Dar oficial (oficial însemnånd la EL CAPITANO – n. red.) ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“.
CM pufneşte.
(Curentul)

Micile secrete ale lui Adriean Videanu

Fotbalul, politica si gena de la primarie. Supranumit regele marmurei din Romania, liderul PD Adriean Videanu este, din aprilie 2005, primarul general al Capitalei. El a pus intotdeauna afacerile mai presus de politica, existand cel putin trei argumente in acest sens: s-a imbogatit folosind atributiile de demnitar, fiind membru al Camerei Deputatilor in toate legislaturile de pana acum, a renuntat la calitatea de deputat atunci cand a fost pus sa aleaga intre politica si afaceri, si a avut relatii destul de avantajoase in plan financiar cu guvernul PSD.

Videanu s-a nascut pe 1 iunie 1962 in comuna Crevenicu din Teleorman, este casatorit cu Miorita Videanu (42 ani) si are doi copii, Diana-Alexandra (14 ani) si Andrei-Valentin (16 ani). Provine dintr-o familie de agricultori, parintii sai (Alexandrina si Dumitru), fiind, multi ani, zarzavagii de varf in Teleorman. Bunicul sau a fost paznic la primarie si se pare ca el le-a transmis urmasilor “gena de primar” cu care a fost contaminat, mai intai, unul dintre verii lui Adriean, Lucian Militaru. Acesta, fost prim-secretar UTC al judetului Teleorman, se afla deja la al doilea mandat de primar in Videle. Adriean avea sa-i urmeze exemplul, la o scara mai mare, abia in aprilie 2005, cand a preluat Primaria Capitalei.

Revenind la trecut, Videanu a absolvit scoala generala din Videle, liceul de matematica-fizica din Magurele si, in 1987, Facultatea Videanu tanarde Transporturi din cadrul Politehnicii Bucuresti, sectia Autovehicule Rutiere (AR). In liceu si, apoi, in facultate, a jucat volei (divizia B) si apoi fotbal de performanta pentru Petrolul Videle (divizia C), alaturi de unul dintre cei doi frati, Marian Videanu. Acesta din urma avea sa ajunga ulterior sofer profesionist.

Celalalt frate, Fanel, a fost atras in afa-cerile cu marmura ale lui Adriean, el ajungand sa faca parte din Consiliul de administratie al Titan Mar SA, condus de viitorul vicepremier din guvernul Tariceanu, Gheorghe Pogea. Afacerile cu marmura aveau sa-i aduca lui Videanu functia de vicepresedinte al Organizatiei Internationale a Marmurarilor.

Miorita, sotia lui Adriean Videanu, nascuta pe 12 august 1963 in comuna Grosu-Teleorman, a fost colega de gimnaziu cu actualul primar general al Capitalei si a absolvit Academia de Stiinte Economice. Cei doi s-au casatorit in 1987, dupa absolvirea facultatii. Incepand din acelasi an, Videanu a fost repartizat la SUT Ploiesti, sectia Videle, unde evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins in functia de sef de sectie.

Cunoscut mai mult ca fotbalist decat ca inginer, Adriean Videanu a fost inscris pe listele FSN din Teleorman. Conform propriilor declaratii, cel care l-a recomandat pentru Parlament a fost Cazimir Ionescu, fost vicepresedinte al CFSN la inceputul lui 1990. Politica avea sa-i schimbe viata, facand din el unul dintre cei mai bogati politicieni.

In mai 1990, Adriean Videanu a fost ales deputat de Teleorman, functie pe care si-a mentinut-o pana in 2003, datorita pozitiei privilegiate din partid pe care a obtinut-o destul de repede. Astfel, in perioada 1993-1996 a fost presedintele organizatiei de tineret a PD, apoi secretar al Biroului Executiv al acestui partid si, in 2001, a fost ales vicepresedinte al partidului condus de Traian Basescu, fiind responsabil cu probleme de ima-gine, relatii cu mass-media si purtator de cuvant al PD. Dupa alegerile generale din 2004, la sfarsitul lunii decembrie, Adriean Videanu a fost numit mi-nistru de stat si vicepremier in guvernul Tariceanu. A demisionat in martie 2005, pentru a candida la functia de primar general al Capitalei si a fost ales cu 53,01% din voturile unui sfert din bucuresteni.

Comert cu bumbac si produse petroliere

Inainte de a intra in afacerile cu marmura, Adriean Videanu si-a facut “mana” in “afaceri de trading”, cum avea sa declare multi ani mai incolo. Concret, a desfasurat activitati de comert cu “bumbac si produse petroliere”. In 1991, Adrian si Miorita Videanu au intrat in Consiliul de administratie al firmei Rocas SA, care apartinea unor prieteni din Albesti-Muscel. Acestia infiintasera societatea cu 150 milioane lei, adica 1,9 milioane dolari, o suma imensa pentru acele vremuri. Societatea Rocas SA, cu obiect de activitate “extractia pietrei pentru constructii”, a intrat in imperiul lui Videanu atunci cand Miorita, sotia acestuia, avea sa detina aproximativ 85% din capitalul social, cu o contributie de peste 1,3 mi-liarde lei.

Miorita Videanu si-a pastrat si locul de cenzor permanent in Consiliul de administratie de la Rocas. O alta afacere a fost demarata in 1993, prin infiintarea firmei Secon SA, in Rosiori de Vede (Teleorman), alaturi de alti patru parteneri: sotii Rodica si Nicolae Lunganu, Victor Robu si Alexandru Mocanu, actualul deputat PD de Teleorman. Atat Videanu, cat si Mocanu au contribuit financiar la capitalul social al Secon cu cate 666 milioane lei, suma care, in 1993, reprezenta echivalentul a 876.948 dolari. Partenerul Alexandru Mocanu, devenit ulterior inlocuitorul lui Videanu in Parlamentul Romaniei (in 2003 si 2005), a detinut functia de director tehnic la Secon pana in 1998, cand s-au deschis noi oportunitati ale afacerii. Cum firma Secon avea ca obiect de activitate “comert cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si al produselor derivate” cea mai buna afacere era atragerea SNP Petrom in acest business, lucru ce avea sa se intample in 1998. Astfel, Videanu, impreuna cu asociatii din Secon SA infiinteaza in 1998, la acelasi sediu din Str. Dunarii 51, societatea Secon Gaz SA.

Asociat persoana juridica, cu 30% din capitalul social, devine SNP Petrom, cu o contributie de peste 600.000 de dolari (5,4 miliarde lei). In noua firma, care se ocupa cu “productia si distributia gazelor”, Videanu a investit peste 470.000 de dolari. Afacerea n-a avut aparent nici un beneficiu pentru Petrom, cata vreme bilanturile ulterioare nu indicau profituri semnificative, iar firma avea sa fie, ulterior, radiata. Nu acelasi lucru se poate spune insa si din perspectiva lui Videanu pentru care business-ul a fost o “tranzactie” de succes. “Secon a luat fiinta printr-o finantare externa: Banque Nationale de Paris, pentru un centru de imbuteliere aragaz. Am functionat ca un fond de investitii: am luat un credit, am facut afacerea si am vandut-o”, declara, anul trecut, Videanu, fara sa spuna care era afacerea si cum a reusit sa convinga conducerea SNP Petrom sa se asocieze cu firma din Rosiori de Vede.

Inginerie imobiliara cu soacra

In majoritatea firmelor infiintate, Adriean Videanu figureaza cu domiciliul in str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6 Bucuresti. La inceputul anului 1990, sotii Videanu locuiau in Videle, pe strada Progresul nr. 8, locuinta care apartinea socrilor sai. In acelasi timp, Videanu locuia in Bucuresti, str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6, pe baza unui contract provizoriu de inchiriere. Conform unei anchete fina-lizate de parlamentari, in 1995, si cunoscuta la acea vreme sub numele “Raportul Apartamentul”, Adriean Videanu, impreuna cu sotia si soacra, a facut in 1993 o ingenioasa inginerie imobiliara care trebuia sa atraga atentia opiniei publice inca de atunci. Astfel, conform documentelor vremii, dupa ce a devenit deputat de Teleorman, Adriean Videanu si-a definitivat contractul de inchiriere pe locuinta din str. Fulga, iar, apoi, in 12 august 1991, a solicitat si i s-a aprobat luarea in spatiu a soacrei sale.

Ulterior, pe 26 mai 1993, sotii Videanu au solicitat (si li s-a aprobat din nou) schimbarea titularului de contract de inchiriere de pe numele sotiei pe numele mamei acesteia. Dupa ce soacra lui Videanu a devenit titulara, ea a cerut, si din nou i s-a aprobat, in februarie 1994, cumpararea de la stat a acelui apartament. In paralel cu operatiunea soacrei, Videanu a demarat, sub haina parlamentara, procedurile pentru obtinerea unei noi locuinte de la stat pentru el si familia lui. Constatandu-se ca Videanu n-a detinut niciodata in proprietate vreo locuinta de la stat, Camera Deputatilor i-a repartizat, pe 10 iunie 1992, un apartament de trei camere in Calea Calarasilor nr. 311. Pe 27 mai 1993, a doua zi dupa ce a schimbat titularul de contract de pe numele sotiei pe numele soacrei in str. Fulga, Adriean Videanu a semnat contractul de inchiriere pentru noua locuinta din Calea Calarasilor. Ulterior, pe 5 octombrie 1993, a cumparat acest apartament, ca orice chirias cinstit. Numai ca, asa cum aveam sa aflam 12 ani mai incolo, din declaratia de avere a primarului general Adriean Videanu, locuinta a fost cumparata, atunci, nu de cel care o primise, ci de sotia lui.

Astfel, in declaratia de avere a lui Videanu, din 1 ianuarie 2006, scrie ca apartamentul nr. 35 din Calea Calarasilor nr. 311 bloc 71 scara 2, repartizat din fondul Camerei Deputatilor a fost cumparat de Miorita Videanu. In acelasi an insa familia Videanu mai cumpara, de la Romconfort, un apartament in Piata Alba Iulia nr. 4 bloc I3 sc. A etaj 9 ap. 45 sector 3 Bucuresti. Si aceasta locuinta este trecuta pe numele Mioritei Videanu, aici fiind si sediul unora dintre firmele de familie (Rocas SA, Equity Invest SA).

Ferma animalelor din Rosiori

O alta afacere demarata de Videanu in 1994 este in domeniul agricol si vizeaza cresterea pasarilor si a animalelor de rasa. Cu un aport la capitalul social de 1,7 miliarde lei, Videanu a infiintat in Rosiori de Vede societatea Pecon SA, al carei obiect de activitate este “cresterea cabalinelor, magarilor si catarilor”, precum si a pasarilor. Societatea a fost inregistrata pe aceeasi adresa cu Secon si Secon Gaz, in str. Dunarii nr. 53 din Rosiori de Vede. In perioada 1999-2004, societatea a avut pierderi anuale de cateva sute de milioane lei, iar in 2004 inregistra, pe langa pierderi, datorii de peste 5,5 miliarde lei cu toate ca, intre timp, cresterea animalelor a fost inlocuita cu cresterea pasarilor. Astazi, Adriean Videanu este in continuare actionar cu 30% la Pecon, actiunile detinute de el fiind trecute si in ultima declaratie de avere. Ceilalti actionari de la ferma lui Videanu sunt aceiasi nelipsiti soti: Florina si Nicolae Lunganu (35%), si Rodica si Alexandru Mocanu (35%).

Afacerea Marmura

Anul 1994 a reprezentat inceputul celei mai importante dintre afacerile lui Videanu, marmura. Ca sa intre intr-o asemenea afacere, avea nevoie de foarte multi bani. Potrivit declaratiilor sale, a inceput aceasta megaafacere cu 30.000 de dolari, pe care i-a acumulat in cei patru ani de “trading”. Langa aceasta suma a adaugat, cu sprijinul dezinteresat al lui Dan Pascariu, presedintele de atunci al Bancii Bucuresti, 350.000 de dolari. Videanu mai spune ca banii i-ar fi fost dati de Pascariu pe incredere. “Am intalnit un bancher care a avut incredere in mine si in planurile mele de afaceri”, povesteste Adriean Videanu azi, la gura sobei, pentru un cotidian central. La acea vreme, interesul pentru preluarea productiei de marmura din Romania era mare. Cum se face ca tocmai Videanu a fost cel ales pentru aceasta afacere? Explicatia sa fie “flerul” lui Pascariu si al celorlalte “proptele” cu nume de fonduri de investitii inregistrate in paradisuri fiscale (Delaware-SUA, Cipru) sau a fost ordin pe linie de partid si de stat? Acesta este unul dintre marile secrete ale lui Videanu. El spune ca s-a descurcat singur, a girat cu casa, a mai avut cativa prieteni care au girat si ei, si asa a pus mana pe creditul necesar pentru dezvoltarea afacerii cu marmura. Liderul tinerilor din PD ar fi tras apoi din greu, trei ani, pentru a pune pe picioare marele business de la Marmosim, preluarea fabricii de marmura din Simeria.

Asadar, in 1994, Videanu a infiintat societatea Titan Mar, firma in care a atras, alaturi de sotie, si cativa apropiati. Firma avea ca obiect de activitate “taierea, fasonarea si finisarea pietrei”, precum si fabricarea de produse abrazive. Pana in 1997, Videanu a reusit sa puna la punct toate itele afacerii si sa obtina finantarea pentru proiectul preluarii Marmosim. Momentul i-a fost favorabil, dupa ce a fost numit se-cretar executiv al Partidului Democrat, iar acest partid a intrat la guvernare. “In 1997, cu sprijinul Fondului Romano-American pentru Investitii, am achizitionat, in urma procesului de privatizare, 70% din actiunile Marmosim SA, cea mai mare fabrica de prelucrare a pietrei naturale din tara noastra. Restul… este istorie”, declara, in august 2004, pentru revista “Constructiv”, Miorita Videanu, director general al companiei Titan Mar – Marmosim.

Inainte de achizitionarea Marmosim, Adriean Videanu a atras in afacere doua fonduri de investitii: RAEF – Romanian American Enterprise Fund (Delaware – SUA) si RIF – Romanian Investment Fund Cyprus Limited (Nicosia-Cipru). Pentru inceput, RAEF a investit 1,6 milioane dolari in proiect. Ulterior, in afacere a intrat si RIF. Avand banii, s-a creat apoi si cadrul legal de preluare. “In 1997 – spunea Adriean Videanu intr-un interviu din “Evenimentul zilei” – a fost o licitatie internationala organizata de FPS, la care firmele romanesti au avut un mare atu: acela ca in caietele de sarcini s-a prevazut ca statul isi pastreaza actiunea nominativa de control. Firmele straine s-au retras inainte de licitatie, a fost o temere la vremea aceea in mediul politic si economic autohton”. Din aceasta declaratie rezulta clar cum au fost descurajati contracandidatii lui Videanu, de fostul Fond al Proprietatii de Stat (actuala AVAS) condus, la vremea aceea, de Radu Sarbu. Chestiunea cu “temerea” este o poveste, ea existand doar in familia Videanu sau in PD, nicidecum in mediul politic si economic autohton.

Dimpotriva, la vremea aceea, dupa castigarea alegerilor de catre CDR a fost o mare deschidere pe toate planurile, iar temerile nu erau decat in interiorul grupurilor de interese autohtone. Cert este ca, in 1998, actiunile Marmosim achizitionate de “Titan Mar” valorau peste 35 miliarde lei (aproximativ patru miloane de dolari). Potrivit sotiei sale, cele doua fonduri au investit in “Titan Mar”, societatea care a prelut “Marmosim”, 5,5 milioane dolari astfel: “RIF a investit 3.952.820 de dolari, iar RAEF, 1.485.511 de dolari”.

In 2000, actionariatul Titan Mar arata astfel: Adriean Videanu – 18,441 %, Miorita Videanu – 38,972 %, Zorica Alexandru Eugen Popescu – 2,459 %, Ioana Nutu – 1,23 %, Tinca Baltatu – 3,074 %, RAEF – 17,912 % si RIF – 17,912 %. La acea data, sotii Videanu detineau, asadar, controlul societatii cu 57,4%.
In 2004 cele doua fonduri ar fi detinut, conform Mioritei Videanu, 64,5% din actiunile Titan Mar, iar familia Videanu 35,2%.

In iulie 2005, insa, familia Videanu detinea controlul total asupra societatii, actionarii fiind Adriean Videanu – 75,41 %, Miorita Videanu – 22,94% si Tinca Baltatu – 1,65%. Cele doua fonduri de investitii au disparut complet, ca si cand n-ar fi existat vreodata. La aceeasi data, administratorul societatii nu era altul decat Gheorghe Pogea, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu. Alaturi de Pogea mai figurau, in Consiliul de administratie, sotia lui Adriean si fratele acestuia, Fanel.

In anul 2000, sotii Videanu au infiintat o noua societate – Microsim SA – pentru exploatarea de la Simeria. Condusa de Gheorghe Pogea, noua firma avea ca actionari societatile Marmosim SA (49, 9173%), Mikro Carb 2000 BT (49, 9173) din Ungaria si persoanele fizice Adriean Videanu (0,05%), Ioan Sebestyen (0,1%) si Alexandru Eugen Zorica Popescu (0,05%). Afacerile s-au extins si, de la preluarea Marmosim pana astazi, fami-lia Videanu a reusit sa exploateze cele mai importante rezerve de marmura din Romania. Celebra marmura de Ruschita i-a adus recunoastere internationala, compania Titan Mar- Marmosim fiind lider in Romania pe piata de profil. “In primele sase luni ale lui 2004 am exportat in Bahrein, Germania, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite, Sultanatul Omanului, Siria, Italia, Belgia. Valoarea acestor exporturi ajunge la aproximativ doua milioane de euro, o valoare relativ egala cu cea a exporturilor efectuate in prima jumatate a anului trecut”, declara, cu mandrie, pentru “Constructiv”, Miorita Videanu. “Pe plan extern, s-a utilizat marmura de Ruschita pentru Palatul Sultanului din Brunei, Sediul BBC din Mannheim, vila din Monte Carlo a pilotului de Formula 1, Michael Schumacher, pentru a enumera doar cateva din cele mai reprezentative”. Pe plan intern, declara Miorita Videanu, “printre obiectivele mari catre care am furnizat si montat material se numara: Aripa Noua a Aeroportului Otopeni, Biblioteca Judeteana Constanta, Casa Capsa, Casino Hotel Marriott, Liga Profesionista de Fotbal, Muzeul de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Palatul Telefoanelor”.

Vanghelie contra Videanu

In campania electorala de anul trecut, pentru Primaria Capitalei, Marian Vanghelie, contracandidatul lui Videanu, l-a acuzat la scena deschisa pe liderul PD ca a primit importante favoruri de la guvernul Adrian Nastase. Este vorba despre trei noi licente (“de concesiune a acti-vitatii miniere”) de exploatare a unor cariere de marmura si travertin in judetul Hunedoara, licente pe care guvernul Nastase le-a aprobat cu dedicatie pentru compania lui Videanu. Hotararea de guvern a fost data pe 28 decembrie 2004, adica exact in ultima zi de activitate a acestuia. Hotararea de guvern a fost semnata de Eugen Bejinariu (prim-ministru interimar), Dan Ioan Popescu, Mihai Tanasescu si Maria Ioana Stratulat, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM). Cele trei noi concesiuni intareau imperiul lui Videanu, noile cariere adaugandu-se, astfel, celor 11 aflate deja in exploatarea companiei Titan Mar – Marmosim.

Vanghelie stia ceva si chiar a facut eforturi sa se faca inteles insa, pentru ca a avut o exprimare mai greoaie, nu i-a convins pe bucuresteni. Daca-l intreba pe Videanu despre apartamentul soacrei din strada Adrian Fulga nr. 6, acum “Marean” Vanghelie ar fi fost, poate, primar general.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 17, februarie 2006