Micile secrete ale lui Radu Stroe

radu stroeMinistrul senator Radu Stroe a reusit performanta de a fi singurul demnitar roman care sfideaza cu succes principiul separatiei puterilor in stat. De sase luni, el detine simultan functiile de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului si de presedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii, fiind, deci, atat membru activ al executivului (Guvern), cat si al legislativului (Parlament).

Starea de incompatibilitate flagranta in care se afla liberalul Stroe, amendata inutil de presa si de cateva ONG-uri, este tolerata de parlamentari, ea fiind, de fapt, o solutie de compromis gasita de premierul Calin Popescu Tariceanu pentru a controla SRI. De altfel, dorinta lui Tariceanu de a prelua controlul serviciilor de informatii a creat deja o disputa la scena deschisa, indeosebi cu presedintele Traian Basescu, rezultatul confruntarii nefiind inca transat.

Deocamdata, liberalul Radu Stroe este singurul dintre demnitarii liberali care executa, intocmai si la timp, ordinul de a nu parasi meterezele informative privilegiate posibile doar via comisia de la Senat. Soldat sau „ofiter“ disciplinat al partidului, Radu Stroe este un personaj care a ramas, intotdeauna, in linia a doua, ca si cand s-ar teme, din motive pe care deocamdata doar el le cunoaste, sa iasa in prima linie. Trecutul acestuia este presarat cu foarte multe necunoscute mai ales ca, de-a lungul timpului, au existat diverse suspiciuni cu privire la bunele sale intentii.

Biografie seaca si oficiala

Nascut pe 31 august 1949 in localitatea Osoi, judetul Iasi, Radu Stroe a absolvit, in anul 1971, Institutul de Marina Civila din Constanta. In perioada 1972-1974 a lucrat ca ofiter de marina si inginer de navigatie la Navrom Constanta. A trecut apoi, in 1975, in cadrul Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, ca inginer principal III. In 1981, a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti. Intre 1986 si 1989, a lucrat ca inginer principal la administratia Canalului Dunare-Bucuresti. A fost membru al Partidului Comunist Roman si activist UTC in cadrul ministerului. In 1990, dupa ce a intrat in Partidul National Liberal, a fost promovat in cadrul Ministerului Transporturilor, unde a ocupat succesiv, pana in 1996, functiile de director general adjunct, director general si consilier al ministrului.

In perioada 1997-1998, a fost numit secretar general adjunct al guvernului Victor Ciorbea, iar intre 1998 si 2000, in guvernul Radu Vasile, a fost promovat secretar general al Guvernului. La alegerile parlamentare din 2000, a fost impus pe listele PNL Maramures si a obtinut un mandat de deputat in legislatura 2000-2004. In perioada februarie-septembrie 2001, a fost membru al Biroului permanent al Camerei Deputatilor. De asemenea, a fost membru al Comisiei de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

In 2004, repetand manevra electorala din Maramures, Radu Stroe a devenit senator PNL pe listele Aliantei D.A. – Dreptate si Adevar. Din 2005, a devenit presedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Roman de Informatii. Pe 23 mai 2006, la propunerea lui Calin Popescu Tariceanu, senatorul Radu Stroe este investit in functia de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, fara a renunta insa la functia si privilegiile detinute in Senat.

Relatia cu Partidul Comunist si Securitatea

Actualul ministru-senator Stroe are un trecut tulbure. Daca azi el este, in esenta, liberal de profesie, functiile detinute in ultimii zece ani derivand din aceasta preocupare politica, pana in 1990 profesia lui era, conform carnetului PCR si convingerilor, aceea de activist UTC in Ministerul Transporturilor. Atractia si apetenta sa din ultimii ani pentru serviciile de informatii au dat apa la moara unora care l-au suspectat ca ar fi fost, pe vremuri, colaborator al Securitatii. Suspiciunea n-a putut fi probata, deoarece n-au aparut inca documente in acest sens. Totusi, recent, presa centrala a consemnat declaratia unui fost coleg al acestuia, comandantul de cursa lunga Adrian Ungureanu, care a afirmat ca „Radu Stroe, secretarul Guvernului, a fost secretar de partid pe Departamentul Transporturi Navale si statea dupa colt, te scria pe hartie ca nu te duci la cuvantarile lui Ceausescu. Si te dadea in primire! Eu cred ca asta a facut mai multa politie politica decat multi altii! Si asta pot s-o spun fata de orisicine“.

De asemenea, presedintele Traian Basescu, intr-un interviu pe care l-a acordat „Gazetei de Maramures“, a dat si el detalii cu privire la trecutul „profesional“ al lui Stroe. Raspunzand unei afirmatii din care rezulta ca Radu Stroe ar fi absolvit acelasi institut (Marina) cu el, Traian Basescu a spus: „Da, dar el a ramas tot un ofiter III inapt medical, iar eu am ajuns comandant pe nava-amiral a Romaniei. E un handicap intre un inapt medical si un comandant de nava. Raman complexele tineretii. Daca va arata uniforma lui, o sa vedeti doar o tresa de ofiter III. Eu mi-am umplut manecile cu toate tresele la care imi dadea dreptul calitatea de absolvent al Institutului de Marina“.

Referitor la toate aceste acuze, Stroe si-a recunoscut, cu timiditate, fostul statut de activist comunist, dar a afirmat ca nu a colaborat cu Securitatea. Dimpotriva, conform propriilor sale declaratii, pentru ca ar fi refuzat sa denunte un coleg care a fugit in strainatate, dar si pentru ca el insusi ar fi devenit suspect ca ar dori sa paraseasca tara, in anul 1974, Securitatea i-ar fi suspendat permisul care ii dadea dreptul sa navigheze. Mai mult, a spus el, ar fi avut chiar doua dosare de urmarire informativa (DUI).

Acesta ar fi motivul pentru care n-a reusit sa-si faca o cariera in marina civila. „N-aveam cum in doi ani sa iau toate tresele, pentru faptul ca Securitatea nu m-a lasat sa navighez mai departe“, a declarat Stroe. Argumentul nu sta insa deloc in picioare deoarece, ulterior, Securitatea l-a lasat pe „suspectul“ Radu Stroe sa devina activist de partid in Ministerul Transporturilor. Se stie ca Securitatea era subordonata partidului, si nu invers. Prin urmare, daca Securitatea, deci partidul, l-ar fi suspectat de „nazdravanii“, atunci nu l-ar fi promovat in esaloanele superioare.

In aceste conditii, suspiciunea cu privire la trecutul acestuia persista, iar Stroe continua s-o alimenteze prin actiuni care nu pot fi altfel explicate. Spre exemplu, in urma cu cateva luni, presa a atras atentia asupra unei liste cu fosti ofiteri de Securitate promovati in administratie si Guvern atat la Cabinetul primului-ministru, cat si la cabinetul presedintelui Comisiei SRI, Radu Stroe, in conditile in care acesta, aliat cu Marius Oprea, declarase un razboi total securistilor vechi sau noi. Printre securistii vechi, consemnati de presa, erau Aleodor Francu, Dan Petrescu, Mihai Darie, dar si Mihai Popescu.

Ulterior, primii doi au fost documentati ca fosti ofiteri de Securitate si indepartati din Cancelaria lui Tariceanu, in vreme ce ultimul, Mihai Popescu, consilier personal al lui Radu Stroe, a fost mentinut in preajma, el fiind declarat „securist de bine“. „Mihai Popescu a lucrat in contraspionaj, loc din care a iesit la pensie. Pentru ca eu nu am experienta si expertiza necesara lucrarilor de la Comisia SRI, am apelat la serviciile unui profesionist. Mentionez ca acesta nu a facut parte din structurile Securitatii ca politie politica“, a declarat Radu Stroe.

Trecand peste faptul ca presedintele Comisiei SRI n-avea de unde sa stie daca securistul vizat a facut sau nu politie politica. Se poate observa ca aceasta declaratie a lui Stroe vine in totala contradictie cu toate celelalte declaratii ale lui privind fosta Securitate, mai ales ca, la fel cum colaboreaza cu consilierul Mihai Popescu, acesta colaboreaza la fel de bine si cu consilierul Marius Oprea, un vanator declarat al securistilor, „de bine“ sau „de rau“, dar cu conditia sa nu fie securistii lor. Adica ai liberalilor.

(Stroe) Victoria parasita, (Palatul) Victoria sa traiasca!

Un alt mic secret al lui Radu Stroe tine de viata sa privata, ceea ce ne determina sa nu insistam prea mult asupra lui, dar nu putem sa-l trecem total cu vederea. Este vorba despre statutul sau de burlac, sau „necasatorit“, asa cum figureaza in autobiografia oficiala. Statutul sau real este insa acela de „divortat“, chiar daca acest amanunt nu conteaza prea tare. Astfel, Radu Stroe a fost casatorit cu Victoria Stroe, nascuta pe 30 iulie 1947, deci cu doi ani mai in varsta decat ministrul-sef de comisie SRI.

Cei doi au divortat inainte ca Stroe sa cucereasca Palatul Victoria, nume predestinat, in calitate de sef al Secretariatului General al Guvernului. Divortul a fost insa un bun prilej de capatuiala pentru liberalul Stroe, deoarece in 1997, invocand acest aspect biografic in fata primarului general al Capitalei, Viorel Lis, acesta i-a facut cadou prin comunicarea nr. 118058/12.01.1998, un apartament bine pozitionat pe bulevardul Burebista. Motivul atribuirii locuintei, situate in bd. Burebista este scurt, cuprinzator si suficient: „salariat la Guvernul Romaniei, cu domiciliul in Sos. N. Titulescu nr. (…) sector 1, proprietatea fostei sotii“.

repartitie stroe cap tabel

 

repartitie_stroe

repartitie stroe cap tabel

De asemenea, desi era „singur“, divortatul Radu Stroe primeste un apartament social de doua camere. Sase ani mai tarziu, pe 7 mai 2004, Radu Stroe, deputat la acea vreme, vinde apartamentul „social“ catre Valeria Victoria Sandulescu, cu 60.000 de euro. Bani declarati. Din nou, numele „Victoria“ intervine in biografia lui Stroe. Numai ca, de aceasta data, cumparatoarea este o fosta vecina de pe acelasi palier (etajul 1) de-a lui Stroe, din blocul D13, persoana nascuta in 1931. Culmea, pensionara Valeria Victoria Sandulescu, cumparatoarea apartamentului lui Stroe, beneficiase si ea de o locuinta sociala de trei camere, tot in blocul D13 nr. 4, din partea aceluiasi primar Viorel Lis, dupa ce fusese evacuata din Str. Helesteului nr. 22A, un imobil al RAPPS.

Legarea de scaun si SPP-ul

O poveste interesanta despre modul in care Radu Stroe si-a indeplinit cu exces de zel atributiile de serviciu a fost dezvaluita de presa centrala si este extrem de sugestiva pentru situatia de incompatibilitate in care se afla, azi, parlamentarul-ministru liberal. Astfel, se spune ca, in vremea guvernarii lui Radu Vasile, acesta hotarase sa-i scoata din Guvern pe toti consilierii impusi de Emil Constantinescu. Printre acestia se afla si medicul ortoped Dan Serban. Numai ca, ortopedul-consilier a refuzat sa plece de la Palatul Victoria si, in semn de protest, s-ar fi legat de scaun cu noduri „marinaresti“.

Radu Stroe, secretarul general al Guvernului, a fost cel care a trebuit sa execute, intocmai si la timp, decizia lui Radu Vasile si, pus in fata unuia care nu voia cu nici un chip sa elibereze functia, si nici scaunul, a trimis SPP-istii sa-l scoata pe ortoped din birou. Acestia „l-au luat la pachet pe Dan Serban, l-au bagat cu chiu cu vai in lift, l-au transportat in curtea interioara a Palatului Victoria, i-au desfacut incomodele si trainicele noduri si l-au scos, pur si simplu, din incinta pe medicul rebel“, se afirma in presa centrala. Ce se va intampla insa daca parlamentarii vor decide ca, data fiind starea de incompatibilitate in care se afla Radu Stroe, acesta sa paraseasca scaunul de la Guvern sau de la Comisia SRI? Se va lega el de scaunul cel mai indragit? Si daca da, cine va chema SPP-ul? Tariceanu sau Basescu? Oricum, problema ramane deschisa.

Si bogat, si actionar la firma lui Patriciu

Ca orice liberal care se respecta, Radu Stroe a intrat si el in randul actionarilor la Rompetrol, firma lui Dan Costache Patriciu, cunoscut si sub numele electoral Dinu Patriciu. Inainte insa de a-si achizitiona actiuni la Patriciu, Radu Stroe a prosperat. Aparent, dupa divort, el ramasese doar cu un teren de 3,4 hectare, mostenit de la parintii sai din comuna ieseana Osoi. Ulterior, in mod inexplicabil, a inceput sa acumuleze. In conditiile in care era bugetar. Trebuie spus totusi ca, pe 6 ianuarie 1999, Radu Stroe a fost cooptat ca membru in Consiliul de Administratie al Bancii Romane de Dezvoltare (BRD) conduse de Bogdan Baltazar, inainte de perfectarea tranzactiei cu Societee Generale. El a ramas in aceasta functie pana in august 2000, cand a fost inlocuit cu Frederic Lucenet, propus de BERD.

Incursiunea la BRD i-a adus calitatea de actionar la aceasta banca, dar nu justifica cei 110.000 dolari declarati de Stroe in 2003, si cu atat mai putin vila de 180 mp cumparata in acelasi an si situata pe strada Gabrielescu Grigore, in zona Piata Iancului-Pantelimon. Conform declaratiilor de avere, Radu Stroe a mai cumparat, in 2004, un Audi A4, in valoare de aproximativ 30.000 de euro si, in acelasi an, a vandut 30.000 de actiuni BRD cu aproximativ 700 milioane lei, adica 21.000 dolari. Tot in 2004 el avea in depozite 24.000 de euro, 60.000 dolari si 750 milioane lei. O avere mai suspecta chiar si decat intregul sau trecut.

Este drept, ca fost secretar general al Guvernului, el a fost acuzat, in cateva randuri, ca protejeaza persoane acuzate de coruptie, cum este cazul fostului prefect de Bistrita, dar si ca institutia condusa de el nu putea justifica suma de 124.000 dolari, bani alocati pentru constructia unei biserici in Albania si deturnati in mod misterios. La fel, conform unor dezvaluiri ale lui Serban Mihailescu, Radu Stroe a fost acuzat ca a angajat o firma sa tunda iarba din fata Guvernului contra sumei de 2.200 de dolari lunar. Evident, toate aceste acuzatii au ramas in aer. De mentionat ca, in 2003, acelasi Radu Stroe declara ca fusese cooptat si in Consiliul de Administratie al Clubului de Fotbal Dinamo Bucuresti, functie neretribuita, deci neinteresanta din punct de vedere financiar.

In ianuarie 2005, dupa o campanie electorala in cadrul careia Radu Stroe a contribuit, oficial, doar cu 350 milioane lei, in conturile sale se mai gaseau 24.000 de euro si 42.000 dolari. In aceeasi luna, el a declarat si achizitionarea a 100.000 de actiuni Petrom, in valoare de 300 milioane lei. Cinci luni mai tarziu, in conturile sale bancare au mai intrat 10.000 de euro. Tot fara explicatie. In ianuarie 2006, desi conturile bancare i-au ramas intacte, Radu Stroe s-a declarat fericitul posesor al unor actiuni la Petrom (42.000, semn ca vanduse mai mult de jumatate din pachetul initial), BRD (1.000 de actiuni evaluate la 3.500–4.000 de euro) si, surpriza!, Rompetrol (100.000 de actiuni evaluate atunci la 3.500–4.000 de euro). Evident, actiunile de la Rompetrol nu le-a cumparat preferential, ci de pe piata libera, deoarece, altfel, ar fi fost inclus in lotul Patriciu si acuzat de „utilizarea de informatiii privilegiate“, „aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup infractional“ etc., etc.

Radu Stroe cunoaste legislatia, ca doar a absolvit si dreptul, si suntem convinsi ca, la nevoie, poate justifica fiecare cent care i-a intrat in conturi.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr 27-28, decembrie 2006

Micile secrete ale lui Adriean Videanu

Fotbalul, politica si gena de la primarie. Supranumit regele marmurei din Romania, liderul PD Adriean Videanu este, din aprilie 2005, primarul general al Capitalei. El a pus intotdeauna afacerile mai presus de politica, existand cel putin trei argumente in acest sens: s-a imbogatit folosind atributiile de demnitar, fiind membru al Camerei Deputatilor in toate legislaturile de pana acum, a renuntat la calitatea de deputat atunci cand a fost pus sa aleaga intre politica si afaceri, si a avut relatii destul de avantajoase in plan financiar cu guvernul PSD.

Videanu s-a nascut pe 1 iunie 1962 in comuna Crevenicu din Teleorman, este casatorit cu Miorita Videanu (42 ani) si are doi copii, Diana-Alexandra (14 ani) si Andrei-Valentin (16 ani). Provine dintr-o familie de agricultori, parintii sai (Alexandrina si Dumitru), fiind, multi ani, zarzavagii de varf in Teleorman. Bunicul sau a fost paznic la primarie si se pare ca el le-a transmis urmasilor “gena de primar” cu care a fost contaminat, mai intai, unul dintre verii lui Adriean, Lucian Militaru. Acesta, fost prim-secretar UTC al judetului Teleorman, se afla deja la al doilea mandat de primar in Videle. Adriean avea sa-i urmeze exemplul, la o scara mai mare, abia in aprilie 2005, cand a preluat Primaria Capitalei.

Revenind la trecut, Videanu a absolvit scoala generala din Videle, liceul de matematica-fizica din Magurele si, in 1987, Facultatea Videanu tanarde Transporturi din cadrul Politehnicii Bucuresti, sectia Autovehicule Rutiere (AR). In liceu si, apoi, in facultate, a jucat volei (divizia B) si apoi fotbal de performanta pentru Petrolul Videle (divizia C), alaturi de unul dintre cei doi frati, Marian Videanu. Acesta din urma avea sa ajunga ulterior sofer profesionist.

Celalalt frate, Fanel, a fost atras in afa-cerile cu marmura ale lui Adriean, el ajungand sa faca parte din Consiliul de administratie al Titan Mar SA, condus de viitorul vicepremier din guvernul Tariceanu, Gheorghe Pogea. Afacerile cu marmura aveau sa-i aduca lui Videanu functia de vicepresedinte al Organizatiei Internationale a Marmurarilor.

Miorita, sotia lui Adriean Videanu, nascuta pe 12 august 1963 in comuna Grosu-Teleorman, a fost colega de gimnaziu cu actualul primar general al Capitalei si a absolvit Academia de Stiinte Economice. Cei doi s-au casatorit in 1987, dupa absolvirea facultatii. Incepand din acelasi an, Videanu a fost repartizat la SUT Ploiesti, sectia Videle, unde evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins in functia de sef de sectie.

Cunoscut mai mult ca fotbalist decat ca inginer, Adriean Videanu a fost inscris pe listele FSN din Teleorman. Conform propriilor declaratii, cel care l-a recomandat pentru Parlament a fost Cazimir Ionescu, fost vicepresedinte al CFSN la inceputul lui 1990. Politica avea sa-i schimbe viata, facand din el unul dintre cei mai bogati politicieni.

In mai 1990, Adriean Videanu a fost ales deputat de Teleorman, functie pe care si-a mentinut-o pana in 2003, datorita pozitiei privilegiate din partid pe care a obtinut-o destul de repede. Astfel, in perioada 1993-1996 a fost presedintele organizatiei de tineret a PD, apoi secretar al Biroului Executiv al acestui partid si, in 2001, a fost ales vicepresedinte al partidului condus de Traian Basescu, fiind responsabil cu probleme de ima-gine, relatii cu mass-media si purtator de cuvant al PD. Dupa alegerile generale din 2004, la sfarsitul lunii decembrie, Adriean Videanu a fost numit mi-nistru de stat si vicepremier in guvernul Tariceanu. A demisionat in martie 2005, pentru a candida la functia de primar general al Capitalei si a fost ales cu 53,01% din voturile unui sfert din bucuresteni.

Comert cu bumbac si produse petroliere

Inainte de a intra in afacerile cu marmura, Adriean Videanu si-a facut “mana” in “afaceri de trading”, cum avea sa declare multi ani mai incolo. Concret, a desfasurat activitati de comert cu “bumbac si produse petroliere”. In 1991, Adrian si Miorita Videanu au intrat in Consiliul de administratie al firmei Rocas SA, care apartinea unor prieteni din Albesti-Muscel. Acestia infiintasera societatea cu 150 milioane lei, adica 1,9 milioane dolari, o suma imensa pentru acele vremuri. Societatea Rocas SA, cu obiect de activitate “extractia pietrei pentru constructii”, a intrat in imperiul lui Videanu atunci cand Miorita, sotia acestuia, avea sa detina aproximativ 85% din capitalul social, cu o contributie de peste 1,3 mi-liarde lei.

Miorita Videanu si-a pastrat si locul de cenzor permanent in Consiliul de administratie de la Rocas. O alta afacere a fost demarata in 1993, prin infiintarea firmei Secon SA, in Rosiori de Vede (Teleorman), alaturi de alti patru parteneri: sotii Rodica si Nicolae Lunganu, Victor Robu si Alexandru Mocanu, actualul deputat PD de Teleorman. Atat Videanu, cat si Mocanu au contribuit financiar la capitalul social al Secon cu cate 666 milioane lei, suma care, in 1993, reprezenta echivalentul a 876.948 dolari. Partenerul Alexandru Mocanu, devenit ulterior inlocuitorul lui Videanu in Parlamentul Romaniei (in 2003 si 2005), a detinut functia de director tehnic la Secon pana in 1998, cand s-au deschis noi oportunitati ale afacerii. Cum firma Secon avea ca obiect de activitate “comert cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si al produselor derivate” cea mai buna afacere era atragerea SNP Petrom in acest business, lucru ce avea sa se intample in 1998. Astfel, Videanu, impreuna cu asociatii din Secon SA infiinteaza in 1998, la acelasi sediu din Str. Dunarii 51, societatea Secon Gaz SA.

Asociat persoana juridica, cu 30% din capitalul social, devine SNP Petrom, cu o contributie de peste 600.000 de dolari (5,4 miliarde lei). In noua firma, care se ocupa cu “productia si distributia gazelor”, Videanu a investit peste 470.000 de dolari. Afacerea n-a avut aparent nici un beneficiu pentru Petrom, cata vreme bilanturile ulterioare nu indicau profituri semnificative, iar firma avea sa fie, ulterior, radiata. Nu acelasi lucru se poate spune insa si din perspectiva lui Videanu pentru care business-ul a fost o “tranzactie” de succes. “Secon a luat fiinta printr-o finantare externa: Banque Nationale de Paris, pentru un centru de imbuteliere aragaz. Am functionat ca un fond de investitii: am luat un credit, am facut afacerea si am vandut-o”, declara, anul trecut, Videanu, fara sa spuna care era afacerea si cum a reusit sa convinga conducerea SNP Petrom sa se asocieze cu firma din Rosiori de Vede.

Inginerie imobiliara cu soacra

In majoritatea firmelor infiintate, Adriean Videanu figureaza cu domiciliul in str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6 Bucuresti. La inceputul anului 1990, sotii Videanu locuiau in Videle, pe strada Progresul nr. 8, locuinta care apartinea socrilor sai. In acelasi timp, Videanu locuia in Bucuresti, str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6, pe baza unui contract provizoriu de inchiriere. Conform unei anchete fina-lizate de parlamentari, in 1995, si cunoscuta la acea vreme sub numele “Raportul Apartamentul”, Adriean Videanu, impreuna cu sotia si soacra, a facut in 1993 o ingenioasa inginerie imobiliara care trebuia sa atraga atentia opiniei publice inca de atunci. Astfel, conform documentelor vremii, dupa ce a devenit deputat de Teleorman, Adriean Videanu si-a definitivat contractul de inchiriere pe locuinta din str. Fulga, iar, apoi, in 12 august 1991, a solicitat si i s-a aprobat luarea in spatiu a soacrei sale.

Ulterior, pe 26 mai 1993, sotii Videanu au solicitat (si li s-a aprobat din nou) schimbarea titularului de contract de inchiriere de pe numele sotiei pe numele mamei acesteia. Dupa ce soacra lui Videanu a devenit titulara, ea a cerut, si din nou i s-a aprobat, in februarie 1994, cumpararea de la stat a acelui apartament. In paralel cu operatiunea soacrei, Videanu a demarat, sub haina parlamentara, procedurile pentru obtinerea unei noi locuinte de la stat pentru el si familia lui. Constatandu-se ca Videanu n-a detinut niciodata in proprietate vreo locuinta de la stat, Camera Deputatilor i-a repartizat, pe 10 iunie 1992, un apartament de trei camere in Calea Calarasilor nr. 311. Pe 27 mai 1993, a doua zi dupa ce a schimbat titularul de contract de pe numele sotiei pe numele soacrei in str. Fulga, Adriean Videanu a semnat contractul de inchiriere pentru noua locuinta din Calea Calarasilor. Ulterior, pe 5 octombrie 1993, a cumparat acest apartament, ca orice chirias cinstit. Numai ca, asa cum aveam sa aflam 12 ani mai incolo, din declaratia de avere a primarului general Adriean Videanu, locuinta a fost cumparata, atunci, nu de cel care o primise, ci de sotia lui.

Astfel, in declaratia de avere a lui Videanu, din 1 ianuarie 2006, scrie ca apartamentul nr. 35 din Calea Calarasilor nr. 311 bloc 71 scara 2, repartizat din fondul Camerei Deputatilor a fost cumparat de Miorita Videanu. In acelasi an insa familia Videanu mai cumpara, de la Romconfort, un apartament in Piata Alba Iulia nr. 4 bloc I3 sc. A etaj 9 ap. 45 sector 3 Bucuresti. Si aceasta locuinta este trecuta pe numele Mioritei Videanu, aici fiind si sediul unora dintre firmele de familie (Rocas SA, Equity Invest SA).

Ferma animalelor din Rosiori

O alta afacere demarata de Videanu in 1994 este in domeniul agricol si vizeaza cresterea pasarilor si a animalelor de rasa. Cu un aport la capitalul social de 1,7 miliarde lei, Videanu a infiintat in Rosiori de Vede societatea Pecon SA, al carei obiect de activitate este “cresterea cabalinelor, magarilor si catarilor”, precum si a pasarilor. Societatea a fost inregistrata pe aceeasi adresa cu Secon si Secon Gaz, in str. Dunarii nr. 53 din Rosiori de Vede. In perioada 1999-2004, societatea a avut pierderi anuale de cateva sute de milioane lei, iar in 2004 inregistra, pe langa pierderi, datorii de peste 5,5 miliarde lei cu toate ca, intre timp, cresterea animalelor a fost inlocuita cu cresterea pasarilor. Astazi, Adriean Videanu este in continuare actionar cu 30% la Pecon, actiunile detinute de el fiind trecute si in ultima declaratie de avere. Ceilalti actionari de la ferma lui Videanu sunt aceiasi nelipsiti soti: Florina si Nicolae Lunganu (35%), si Rodica si Alexandru Mocanu (35%).

Afacerea Marmura

Anul 1994 a reprezentat inceputul celei mai importante dintre afacerile lui Videanu, marmura. Ca sa intre intr-o asemenea afacere, avea nevoie de foarte multi bani. Potrivit declaratiilor sale, a inceput aceasta megaafacere cu 30.000 de dolari, pe care i-a acumulat in cei patru ani de “trading”. Langa aceasta suma a adaugat, cu sprijinul dezinteresat al lui Dan Pascariu, presedintele de atunci al Bancii Bucuresti, 350.000 de dolari. Videanu mai spune ca banii i-ar fi fost dati de Pascariu pe incredere. “Am intalnit un bancher care a avut incredere in mine si in planurile mele de afaceri”, povesteste Adriean Videanu azi, la gura sobei, pentru un cotidian central. La acea vreme, interesul pentru preluarea productiei de marmura din Romania era mare. Cum se face ca tocmai Videanu a fost cel ales pentru aceasta afacere? Explicatia sa fie “flerul” lui Pascariu si al celorlalte “proptele” cu nume de fonduri de investitii inregistrate in paradisuri fiscale (Delaware-SUA, Cipru) sau a fost ordin pe linie de partid si de stat? Acesta este unul dintre marile secrete ale lui Videanu. El spune ca s-a descurcat singur, a girat cu casa, a mai avut cativa prieteni care au girat si ei, si asa a pus mana pe creditul necesar pentru dezvoltarea afacerii cu marmura. Liderul tinerilor din PD ar fi tras apoi din greu, trei ani, pentru a pune pe picioare marele business de la Marmosim, preluarea fabricii de marmura din Simeria.

Asadar, in 1994, Videanu a infiintat societatea Titan Mar, firma in care a atras, alaturi de sotie, si cativa apropiati. Firma avea ca obiect de activitate “taierea, fasonarea si finisarea pietrei”, precum si fabricarea de produse abrazive. Pana in 1997, Videanu a reusit sa puna la punct toate itele afacerii si sa obtina finantarea pentru proiectul preluarii Marmosim. Momentul i-a fost favorabil, dupa ce a fost numit se-cretar executiv al Partidului Democrat, iar acest partid a intrat la guvernare. “In 1997, cu sprijinul Fondului Romano-American pentru Investitii, am achizitionat, in urma procesului de privatizare, 70% din actiunile Marmosim SA, cea mai mare fabrica de prelucrare a pietrei naturale din tara noastra. Restul… este istorie”, declara, in august 2004, pentru revista “Constructiv”, Miorita Videanu, director general al companiei Titan Mar – Marmosim.

Inainte de achizitionarea Marmosim, Adriean Videanu a atras in afacere doua fonduri de investitii: RAEF – Romanian American Enterprise Fund (Delaware – SUA) si RIF – Romanian Investment Fund Cyprus Limited (Nicosia-Cipru). Pentru inceput, RAEF a investit 1,6 milioane dolari in proiect. Ulterior, in afacere a intrat si RIF. Avand banii, s-a creat apoi si cadrul legal de preluare. “In 1997 – spunea Adriean Videanu intr-un interviu din “Evenimentul zilei” – a fost o licitatie internationala organizata de FPS, la care firmele romanesti au avut un mare atu: acela ca in caietele de sarcini s-a prevazut ca statul isi pastreaza actiunea nominativa de control. Firmele straine s-au retras inainte de licitatie, a fost o temere la vremea aceea in mediul politic si economic autohton”. Din aceasta declaratie rezulta clar cum au fost descurajati contracandidatii lui Videanu, de fostul Fond al Proprietatii de Stat (actuala AVAS) condus, la vremea aceea, de Radu Sarbu. Chestiunea cu “temerea” este o poveste, ea existand doar in familia Videanu sau in PD, nicidecum in mediul politic si economic autohton.

Dimpotriva, la vremea aceea, dupa castigarea alegerilor de catre CDR a fost o mare deschidere pe toate planurile, iar temerile nu erau decat in interiorul grupurilor de interese autohtone. Cert este ca, in 1998, actiunile Marmosim achizitionate de “Titan Mar” valorau peste 35 miliarde lei (aproximativ patru miloane de dolari). Potrivit sotiei sale, cele doua fonduri au investit in “Titan Mar”, societatea care a prelut “Marmosim”, 5,5 milioane dolari astfel: “RIF a investit 3.952.820 de dolari, iar RAEF, 1.485.511 de dolari”.

In 2000, actionariatul Titan Mar arata astfel: Adriean Videanu – 18,441 %, Miorita Videanu – 38,972 %, Zorica Alexandru Eugen Popescu – 2,459 %, Ioana Nutu – 1,23 %, Tinca Baltatu – 3,074 %, RAEF – 17,912 % si RIF – 17,912 %. La acea data, sotii Videanu detineau, asadar, controlul societatii cu 57,4%.
In 2004 cele doua fonduri ar fi detinut, conform Mioritei Videanu, 64,5% din actiunile Titan Mar, iar familia Videanu 35,2%.

In iulie 2005, insa, familia Videanu detinea controlul total asupra societatii, actionarii fiind Adriean Videanu – 75,41 %, Miorita Videanu – 22,94% si Tinca Baltatu – 1,65%. Cele doua fonduri de investitii au disparut complet, ca si cand n-ar fi existat vreodata. La aceeasi data, administratorul societatii nu era altul decat Gheorghe Pogea, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu. Alaturi de Pogea mai figurau, in Consiliul de administratie, sotia lui Adriean si fratele acestuia, Fanel.

In anul 2000, sotii Videanu au infiintat o noua societate – Microsim SA – pentru exploatarea de la Simeria. Condusa de Gheorghe Pogea, noua firma avea ca actionari societatile Marmosim SA (49, 9173%), Mikro Carb 2000 BT (49, 9173) din Ungaria si persoanele fizice Adriean Videanu (0,05%), Ioan Sebestyen (0,1%) si Alexandru Eugen Zorica Popescu (0,05%). Afacerile s-au extins si, de la preluarea Marmosim pana astazi, fami-lia Videanu a reusit sa exploateze cele mai importante rezerve de marmura din Romania. Celebra marmura de Ruschita i-a adus recunoastere internationala, compania Titan Mar- Marmosim fiind lider in Romania pe piata de profil. “In primele sase luni ale lui 2004 am exportat in Bahrein, Germania, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite, Sultanatul Omanului, Siria, Italia, Belgia. Valoarea acestor exporturi ajunge la aproximativ doua milioane de euro, o valoare relativ egala cu cea a exporturilor efectuate in prima jumatate a anului trecut”, declara, cu mandrie, pentru “Constructiv”, Miorita Videanu. “Pe plan extern, s-a utilizat marmura de Ruschita pentru Palatul Sultanului din Brunei, Sediul BBC din Mannheim, vila din Monte Carlo a pilotului de Formula 1, Michael Schumacher, pentru a enumera doar cateva din cele mai reprezentative”. Pe plan intern, declara Miorita Videanu, “printre obiectivele mari catre care am furnizat si montat material se numara: Aripa Noua a Aeroportului Otopeni, Biblioteca Judeteana Constanta, Casa Capsa, Casino Hotel Marriott, Liga Profesionista de Fotbal, Muzeul de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Palatul Telefoanelor”.

Vanghelie contra Videanu

In campania electorala de anul trecut, pentru Primaria Capitalei, Marian Vanghelie, contracandidatul lui Videanu, l-a acuzat la scena deschisa pe liderul PD ca a primit importante favoruri de la guvernul Adrian Nastase. Este vorba despre trei noi licente (“de concesiune a acti-vitatii miniere”) de exploatare a unor cariere de marmura si travertin in judetul Hunedoara, licente pe care guvernul Nastase le-a aprobat cu dedicatie pentru compania lui Videanu. Hotararea de guvern a fost data pe 28 decembrie 2004, adica exact in ultima zi de activitate a acestuia. Hotararea de guvern a fost semnata de Eugen Bejinariu (prim-ministru interimar), Dan Ioan Popescu, Mihai Tanasescu si Maria Ioana Stratulat, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM). Cele trei noi concesiuni intareau imperiul lui Videanu, noile cariere adaugandu-se, astfel, celor 11 aflate deja in exploatarea companiei Titan Mar – Marmosim.

Vanghelie stia ceva si chiar a facut eforturi sa se faca inteles insa, pentru ca a avut o exprimare mai greoaie, nu i-a convins pe bucuresteni. Daca-l intreba pe Videanu despre apartamentul soacrei din strada Adrian Fulga nr. 6, acum “Marean” Vanghelie ar fi fost, poate, primar general.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 17, februarie 2006