Micile secrete ale lui Adriean Videanu

Fotbalul, politica si gena de la primarie. Supranumit regele marmurei din Romania, liderul PD Adriean Videanu este, din aprilie 2005, primarul general al Capitalei. El a pus intotdeauna afacerile mai presus de politica, existand cel putin trei argumente in acest sens: s-a imbogatit folosind atributiile de demnitar, fiind membru al Camerei Deputatilor in toate legislaturile de pana acum, a renuntat la calitatea de deputat atunci cand a fost pus sa aleaga intre politica si afaceri, si a avut relatii destul de avantajoase in plan financiar cu guvernul PSD.

Videanu s-a nascut pe 1 iunie 1962 in comuna Crevenicu din Teleorman, este casatorit cu Miorita Videanu (42 ani) si are doi copii, Diana-Alexandra (14 ani) si Andrei-Valentin (16 ani). Provine dintr-o familie de agricultori, parintii sai (Alexandrina si Dumitru), fiind, multi ani, zarzavagii de varf in Teleorman. Bunicul sau a fost paznic la primarie si se pare ca el le-a transmis urmasilor “gena de primar” cu care a fost contaminat, mai intai, unul dintre verii lui Adriean, Lucian Militaru. Acesta, fost prim-secretar UTC al judetului Teleorman, se afla deja la al doilea mandat de primar in Videle. Adriean avea sa-i urmeze exemplul, la o scara mai mare, abia in aprilie 2005, cand a preluat Primaria Capitalei.

Revenind la trecut, Videanu a absolvit scoala generala din Videle, liceul de matematica-fizica din Magurele si, in 1987, Facultatea Videanu tanarde Transporturi din cadrul Politehnicii Bucuresti, sectia Autovehicule Rutiere (AR). In liceu si, apoi, in facultate, a jucat volei (divizia B) si apoi fotbal de performanta pentru Petrolul Videle (divizia C), alaturi de unul dintre cei doi frati, Marian Videanu. Acesta din urma avea sa ajunga ulterior sofer profesionist.

Celalalt frate, Fanel, a fost atras in afa-cerile cu marmura ale lui Adriean, el ajungand sa faca parte din Consiliul de administratie al Titan Mar SA, condus de viitorul vicepremier din guvernul Tariceanu, Gheorghe Pogea. Afacerile cu marmura aveau sa-i aduca lui Videanu functia de vicepresedinte al Organizatiei Internationale a Marmurarilor.

Miorita, sotia lui Adriean Videanu, nascuta pe 12 august 1963 in comuna Grosu-Teleorman, a fost colega de gimnaziu cu actualul primar general al Capitalei si a absolvit Academia de Stiinte Economice. Cei doi s-au casatorit in 1987, dupa absolvirea facultatii. Incepand din acelasi an, Videanu a fost repartizat la SUT Ploiesti, sectia Videle, unde evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins in functia de sef de sectie.

Cunoscut mai mult ca fotbalist decat ca inginer, Adriean Videanu a fost inscris pe listele FSN din Teleorman. Conform propriilor declaratii, cel care l-a recomandat pentru Parlament a fost Cazimir Ionescu, fost vicepresedinte al CFSN la inceputul lui 1990. Politica avea sa-i schimbe viata, facand din el unul dintre cei mai bogati politicieni.

In mai 1990, Adriean Videanu a fost ales deputat de Teleorman, functie pe care si-a mentinut-o pana in 2003, datorita pozitiei privilegiate din partid pe care a obtinut-o destul de repede. Astfel, in perioada 1993-1996 a fost presedintele organizatiei de tineret a PD, apoi secretar al Biroului Executiv al acestui partid si, in 2001, a fost ales vicepresedinte al partidului condus de Traian Basescu, fiind responsabil cu probleme de ima-gine, relatii cu mass-media si purtator de cuvant al PD. Dupa alegerile generale din 2004, la sfarsitul lunii decembrie, Adriean Videanu a fost numit mi-nistru de stat si vicepremier in guvernul Tariceanu. A demisionat in martie 2005, pentru a candida la functia de primar general al Capitalei si a fost ales cu 53,01% din voturile unui sfert din bucuresteni.

Comert cu bumbac si produse petroliere

Inainte de a intra in afacerile cu marmura, Adriean Videanu si-a facut “mana” in “afaceri de trading”, cum avea sa declare multi ani mai incolo. Concret, a desfasurat activitati de comert cu “bumbac si produse petroliere”. In 1991, Adrian si Miorita Videanu au intrat in Consiliul de administratie al firmei Rocas SA, care apartinea unor prieteni din Albesti-Muscel. Acestia infiintasera societatea cu 150 milioane lei, adica 1,9 milioane dolari, o suma imensa pentru acele vremuri. Societatea Rocas SA, cu obiect de activitate “extractia pietrei pentru constructii”, a intrat in imperiul lui Videanu atunci cand Miorita, sotia acestuia, avea sa detina aproximativ 85% din capitalul social, cu o contributie de peste 1,3 mi-liarde lei.

Miorita Videanu si-a pastrat si locul de cenzor permanent in Consiliul de administratie de la Rocas. O alta afacere a fost demarata in 1993, prin infiintarea firmei Secon SA, in Rosiori de Vede (Teleorman), alaturi de alti patru parteneri: sotii Rodica si Nicolae Lunganu, Victor Robu si Alexandru Mocanu, actualul deputat PD de Teleorman. Atat Videanu, cat si Mocanu au contribuit financiar la capitalul social al Secon cu cate 666 milioane lei, suma care, in 1993, reprezenta echivalentul a 876.948 dolari. Partenerul Alexandru Mocanu, devenit ulterior inlocuitorul lui Videanu in Parlamentul Romaniei (in 2003 si 2005), a detinut functia de director tehnic la Secon pana in 1998, cand s-au deschis noi oportunitati ale afacerii. Cum firma Secon avea ca obiect de activitate “comert cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si al produselor derivate” cea mai buna afacere era atragerea SNP Petrom in acest business, lucru ce avea sa se intample in 1998. Astfel, Videanu, impreuna cu asociatii din Secon SA infiinteaza in 1998, la acelasi sediu din Str. Dunarii 51, societatea Secon Gaz SA.

Asociat persoana juridica, cu 30% din capitalul social, devine SNP Petrom, cu o contributie de peste 600.000 de dolari (5,4 miliarde lei). In noua firma, care se ocupa cu “productia si distributia gazelor”, Videanu a investit peste 470.000 de dolari. Afacerea n-a avut aparent nici un beneficiu pentru Petrom, cata vreme bilanturile ulterioare nu indicau profituri semnificative, iar firma avea sa fie, ulterior, radiata. Nu acelasi lucru se poate spune insa si din perspectiva lui Videanu pentru care business-ul a fost o “tranzactie” de succes. “Secon a luat fiinta printr-o finantare externa: Banque Nationale de Paris, pentru un centru de imbuteliere aragaz. Am functionat ca un fond de investitii: am luat un credit, am facut afacerea si am vandut-o”, declara, anul trecut, Videanu, fara sa spuna care era afacerea si cum a reusit sa convinga conducerea SNP Petrom sa se asocieze cu firma din Rosiori de Vede.

Inginerie imobiliara cu soacra

In majoritatea firmelor infiintate, Adriean Videanu figureaza cu domiciliul in str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6 Bucuresti. La inceputul anului 1990, sotii Videanu locuiau in Videle, pe strada Progresul nr. 8, locuinta care apartinea socrilor sai. In acelasi timp, Videanu locuia in Bucuresti, str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6, pe baza unui contract provizoriu de inchiriere. Conform unei anchete fina-lizate de parlamentari, in 1995, si cunoscuta la acea vreme sub numele “Raportul Apartamentul”, Adriean Videanu, impreuna cu sotia si soacra, a facut in 1993 o ingenioasa inginerie imobiliara care trebuia sa atraga atentia opiniei publice inca de atunci. Astfel, conform documentelor vremii, dupa ce a devenit deputat de Teleorman, Adriean Videanu si-a definitivat contractul de inchiriere pe locuinta din str. Fulga, iar, apoi, in 12 august 1991, a solicitat si i s-a aprobat luarea in spatiu a soacrei sale.

Ulterior, pe 26 mai 1993, sotii Videanu au solicitat (si li s-a aprobat din nou) schimbarea titularului de contract de inchiriere de pe numele sotiei pe numele mamei acesteia. Dupa ce soacra lui Videanu a devenit titulara, ea a cerut, si din nou i s-a aprobat, in februarie 1994, cumpararea de la stat a acelui apartament. In paralel cu operatiunea soacrei, Videanu a demarat, sub haina parlamentara, procedurile pentru obtinerea unei noi locuinte de la stat pentru el si familia lui. Constatandu-se ca Videanu n-a detinut niciodata in proprietate vreo locuinta de la stat, Camera Deputatilor i-a repartizat, pe 10 iunie 1992, un apartament de trei camere in Calea Calarasilor nr. 311. Pe 27 mai 1993, a doua zi dupa ce a schimbat titularul de contract de pe numele sotiei pe numele soacrei in str. Fulga, Adriean Videanu a semnat contractul de inchiriere pentru noua locuinta din Calea Calarasilor. Ulterior, pe 5 octombrie 1993, a cumparat acest apartament, ca orice chirias cinstit. Numai ca, asa cum aveam sa aflam 12 ani mai incolo, din declaratia de avere a primarului general Adriean Videanu, locuinta a fost cumparata, atunci, nu de cel care o primise, ci de sotia lui.

Astfel, in declaratia de avere a lui Videanu, din 1 ianuarie 2006, scrie ca apartamentul nr. 35 din Calea Calarasilor nr. 311 bloc 71 scara 2, repartizat din fondul Camerei Deputatilor a fost cumparat de Miorita Videanu. In acelasi an insa familia Videanu mai cumpara, de la Romconfort, un apartament in Piata Alba Iulia nr. 4 bloc I3 sc. A etaj 9 ap. 45 sector 3 Bucuresti. Si aceasta locuinta este trecuta pe numele Mioritei Videanu, aici fiind si sediul unora dintre firmele de familie (Rocas SA, Equity Invest SA).

Ferma animalelor din Rosiori

O alta afacere demarata de Videanu in 1994 este in domeniul agricol si vizeaza cresterea pasarilor si a animalelor de rasa. Cu un aport la capitalul social de 1,7 miliarde lei, Videanu a infiintat in Rosiori de Vede societatea Pecon SA, al carei obiect de activitate este “cresterea cabalinelor, magarilor si catarilor”, precum si a pasarilor. Societatea a fost inregistrata pe aceeasi adresa cu Secon si Secon Gaz, in str. Dunarii nr. 53 din Rosiori de Vede. In perioada 1999-2004, societatea a avut pierderi anuale de cateva sute de milioane lei, iar in 2004 inregistra, pe langa pierderi, datorii de peste 5,5 miliarde lei cu toate ca, intre timp, cresterea animalelor a fost inlocuita cu cresterea pasarilor. Astazi, Adriean Videanu este in continuare actionar cu 30% la Pecon, actiunile detinute de el fiind trecute si in ultima declaratie de avere. Ceilalti actionari de la ferma lui Videanu sunt aceiasi nelipsiti soti: Florina si Nicolae Lunganu (35%), si Rodica si Alexandru Mocanu (35%).

Afacerea Marmura

Anul 1994 a reprezentat inceputul celei mai importante dintre afacerile lui Videanu, marmura. Ca sa intre intr-o asemenea afacere, avea nevoie de foarte multi bani. Potrivit declaratiilor sale, a inceput aceasta megaafacere cu 30.000 de dolari, pe care i-a acumulat in cei patru ani de “trading”. Langa aceasta suma a adaugat, cu sprijinul dezinteresat al lui Dan Pascariu, presedintele de atunci al Bancii Bucuresti, 350.000 de dolari. Videanu mai spune ca banii i-ar fi fost dati de Pascariu pe incredere. “Am intalnit un bancher care a avut incredere in mine si in planurile mele de afaceri”, povesteste Adriean Videanu azi, la gura sobei, pentru un cotidian central. La acea vreme, interesul pentru preluarea productiei de marmura din Romania era mare. Cum se face ca tocmai Videanu a fost cel ales pentru aceasta afacere? Explicatia sa fie “flerul” lui Pascariu si al celorlalte “proptele” cu nume de fonduri de investitii inregistrate in paradisuri fiscale (Delaware-SUA, Cipru) sau a fost ordin pe linie de partid si de stat? Acesta este unul dintre marile secrete ale lui Videanu. El spune ca s-a descurcat singur, a girat cu casa, a mai avut cativa prieteni care au girat si ei, si asa a pus mana pe creditul necesar pentru dezvoltarea afacerii cu marmura. Liderul tinerilor din PD ar fi tras apoi din greu, trei ani, pentru a pune pe picioare marele business de la Marmosim, preluarea fabricii de marmura din Simeria.

Asadar, in 1994, Videanu a infiintat societatea Titan Mar, firma in care a atras, alaturi de sotie, si cativa apropiati. Firma avea ca obiect de activitate “taierea, fasonarea si finisarea pietrei”, precum si fabricarea de produse abrazive. Pana in 1997, Videanu a reusit sa puna la punct toate itele afacerii si sa obtina finantarea pentru proiectul preluarii Marmosim. Momentul i-a fost favorabil, dupa ce a fost numit se-cretar executiv al Partidului Democrat, iar acest partid a intrat la guvernare. “In 1997, cu sprijinul Fondului Romano-American pentru Investitii, am achizitionat, in urma procesului de privatizare, 70% din actiunile Marmosim SA, cea mai mare fabrica de prelucrare a pietrei naturale din tara noastra. Restul… este istorie”, declara, in august 2004, pentru revista “Constructiv”, Miorita Videanu, director general al companiei Titan Mar – Marmosim.

Inainte de achizitionarea Marmosim, Adriean Videanu a atras in afacere doua fonduri de investitii: RAEF – Romanian American Enterprise Fund (Delaware – SUA) si RIF – Romanian Investment Fund Cyprus Limited (Nicosia-Cipru). Pentru inceput, RAEF a investit 1,6 milioane dolari in proiect. Ulterior, in afacere a intrat si RIF. Avand banii, s-a creat apoi si cadrul legal de preluare. “In 1997 – spunea Adriean Videanu intr-un interviu din “Evenimentul zilei” – a fost o licitatie internationala organizata de FPS, la care firmele romanesti au avut un mare atu: acela ca in caietele de sarcini s-a prevazut ca statul isi pastreaza actiunea nominativa de control. Firmele straine s-au retras inainte de licitatie, a fost o temere la vremea aceea in mediul politic si economic autohton”. Din aceasta declaratie rezulta clar cum au fost descurajati contracandidatii lui Videanu, de fostul Fond al Proprietatii de Stat (actuala AVAS) condus, la vremea aceea, de Radu Sarbu. Chestiunea cu “temerea” este o poveste, ea existand doar in familia Videanu sau in PD, nicidecum in mediul politic si economic autohton.

Dimpotriva, la vremea aceea, dupa castigarea alegerilor de catre CDR a fost o mare deschidere pe toate planurile, iar temerile nu erau decat in interiorul grupurilor de interese autohtone. Cert este ca, in 1998, actiunile Marmosim achizitionate de “Titan Mar” valorau peste 35 miliarde lei (aproximativ patru miloane de dolari). Potrivit sotiei sale, cele doua fonduri au investit in “Titan Mar”, societatea care a prelut “Marmosim”, 5,5 milioane dolari astfel: “RIF a investit 3.952.820 de dolari, iar RAEF, 1.485.511 de dolari”.

In 2000, actionariatul Titan Mar arata astfel: Adriean Videanu – 18,441 %, Miorita Videanu – 38,972 %, Zorica Alexandru Eugen Popescu – 2,459 %, Ioana Nutu – 1,23 %, Tinca Baltatu – 3,074 %, RAEF – 17,912 % si RIF – 17,912 %. La acea data, sotii Videanu detineau, asadar, controlul societatii cu 57,4%.
In 2004 cele doua fonduri ar fi detinut, conform Mioritei Videanu, 64,5% din actiunile Titan Mar, iar familia Videanu 35,2%.

In iulie 2005, insa, familia Videanu detinea controlul total asupra societatii, actionarii fiind Adriean Videanu – 75,41 %, Miorita Videanu – 22,94% si Tinca Baltatu – 1,65%. Cele doua fonduri de investitii au disparut complet, ca si cand n-ar fi existat vreodata. La aceeasi data, administratorul societatii nu era altul decat Gheorghe Pogea, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu. Alaturi de Pogea mai figurau, in Consiliul de administratie, sotia lui Adriean si fratele acestuia, Fanel.

In anul 2000, sotii Videanu au infiintat o noua societate – Microsim SA – pentru exploatarea de la Simeria. Condusa de Gheorghe Pogea, noua firma avea ca actionari societatile Marmosim SA (49, 9173%), Mikro Carb 2000 BT (49, 9173) din Ungaria si persoanele fizice Adriean Videanu (0,05%), Ioan Sebestyen (0,1%) si Alexandru Eugen Zorica Popescu (0,05%). Afacerile s-au extins si, de la preluarea Marmosim pana astazi, fami-lia Videanu a reusit sa exploateze cele mai importante rezerve de marmura din Romania. Celebra marmura de Ruschita i-a adus recunoastere internationala, compania Titan Mar- Marmosim fiind lider in Romania pe piata de profil. “In primele sase luni ale lui 2004 am exportat in Bahrein, Germania, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite, Sultanatul Omanului, Siria, Italia, Belgia. Valoarea acestor exporturi ajunge la aproximativ doua milioane de euro, o valoare relativ egala cu cea a exporturilor efectuate in prima jumatate a anului trecut”, declara, cu mandrie, pentru “Constructiv”, Miorita Videanu. “Pe plan extern, s-a utilizat marmura de Ruschita pentru Palatul Sultanului din Brunei, Sediul BBC din Mannheim, vila din Monte Carlo a pilotului de Formula 1, Michael Schumacher, pentru a enumera doar cateva din cele mai reprezentative”. Pe plan intern, declara Miorita Videanu, “printre obiectivele mari catre care am furnizat si montat material se numara: Aripa Noua a Aeroportului Otopeni, Biblioteca Judeteana Constanta, Casa Capsa, Casino Hotel Marriott, Liga Profesionista de Fotbal, Muzeul de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Palatul Telefoanelor”.

Vanghelie contra Videanu

In campania electorala de anul trecut, pentru Primaria Capitalei, Marian Vanghelie, contracandidatul lui Videanu, l-a acuzat la scena deschisa pe liderul PD ca a primit importante favoruri de la guvernul Adrian Nastase. Este vorba despre trei noi licente (“de concesiune a acti-vitatii miniere”) de exploatare a unor cariere de marmura si travertin in judetul Hunedoara, licente pe care guvernul Nastase le-a aprobat cu dedicatie pentru compania lui Videanu. Hotararea de guvern a fost data pe 28 decembrie 2004, adica exact in ultima zi de activitate a acestuia. Hotararea de guvern a fost semnata de Eugen Bejinariu (prim-ministru interimar), Dan Ioan Popescu, Mihai Tanasescu si Maria Ioana Stratulat, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM). Cele trei noi concesiuni intareau imperiul lui Videanu, noile cariere adaugandu-se, astfel, celor 11 aflate deja in exploatarea companiei Titan Mar – Marmosim.

Vanghelie stia ceva si chiar a facut eforturi sa se faca inteles insa, pentru ca a avut o exprimare mai greoaie, nu i-a convins pe bucuresteni. Daca-l intreba pe Videanu despre apartamentul soacrei din strada Adrian Fulga nr. 6, acum “Marean” Vanghelie ar fi fost, poate, primar general.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 17, februarie 2006

Micile secrete ale lui Marin Anton

Fost deputat, manager, om de afaceri. Un personaj de care se leaga multe ite incurcate ale diverselor afaceri.
Managerul general al Rafo, Marin Anton, este un om de afaceri despre care se stiu foarte putine lucruri. A aparut, brusc, in octombrie 2003, in staff-ul de conducere al Rafinariei Rafo Onesti, in calitate de consilier al presedintelui Balkan Petroleum (BKP), si de atunci, alaturi de Paul Ivascu, conduce rafinaria onesteana. Foarte multi se intreaba cine este, de unde vine si pe cine reprezinta cel care conduce fosta companie a lui Corneliu Iacobov.

In urma investigatiei noastre, rezulta ca Marin Anton nu este decat reprezentantul unui grup de interese, crescut la curtea lui Gelu Tofan si a lui Stolojan si lansat in lume de grupul reprezentat de fratii Marian si Octavian Iancu, precum si de Ovidiu Tender. De asemenea, Marin Anton a fost si a ramas un fidel reprezentant al intereselor celor ce dirijeaza industria cauciucului sintetic din Romania. Ca deputat in Parlamentul Romaniei, Marin Anton n-a facut altceva decat sa promoveze interesele acestor grupuri din care a facut si continua sa faca parte. Am descoperit astfel un deputat de cauciuc. Un individ care a reusit ca, in numai sapte luni de deputatie, sa castige uriasa suma de 517.000 de euro! Bani declarati.

In slujba lui Gelu Tofan

Marin Anton s-a nascut pe 8 mai 1960 la Gradinari, judetul Giurgiu, este casatorit si are doi copii. A absolvit Facultatea de Tehnologie Chi-mica din Bucuresti, sectia Tehnologia Compusilor Macromoleculari, cu specializari in management. Pana in 2000, a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. In anul 2000, Theodor Stolojan, fost expert la Tofan Grup si, deci, coleg in aceeasi societate cu Marin Anton, l-a impus pe acesta pe listele electorale pentru Camera Deputatilor din partea PNL. Sprijinit de Stolojan, Marin Anton a reusit sa ocupe un loc de deputat PNL de Ilfov in Parlamentul Romaniei in legislatura 2000-2004, membru in Comisia pentru industrii si servicii.

Dupa intrarea in Parlament, Marin Anton a reprezentat, in continuare, interesele grupului Tofan, fie singur, fie alaturi de Paul Ivascu, fost director general la Divizia Achizitii a Tofan Grup. Misiunea cea mai importanta a lui Marin Anton a fost, de departe, preluarea manageriatului Rafo Onesti, precum si a combinatului de cauciuc Carom Onesti, o fabrica extrem de utila grupului Tofan.

V&V Trading – cordul Balkan Petroleum

Marin Anton a fost si este implicat in mai multe societati infiintate dupa ce a devenit deputat PNL. Impreuna cu alti patru tovarasi, Marin Anton a infiintat tot atatea firme. Astfel, el a participat la infiintarea societatilor V&V Trading Company SA (2001), A&V Consulting 2002 SRL(2002), Cord Commerce 2002 SRL (2002), V&V Consulting Company SA (2003) si Maragro SRL (2004), ultima dintre acestea fiind o firma de familie, cu sediul in Giurgiu.
Prima dintre societati, V&V Trading Company SA, este o firma de apartament, cu un capital social de 50 de milioane de lei (ROL) si al carei obiect de activitate este consultanta pentru afaceri si management. Sediul societatii este in Bucuresti, bd. Decebal nr. 7, bloc S12. Aceasta firma, infiintata pe 26 septembrie 2001, este si cea mai importanta pentru grupul de interese reprezentat de Marin Anton, ea fiind de altfel, desemnata de gruparea fratilor Marin si Octavian Iancu sa preia, in octombrie 2003, managementul rafinariei Rafo Onesti. Actionarii de la V&V Trading Company sunt Marin Anton (20%), Paul Ivascu (20%), Ionel Leanaca (20%), Virginia Velican (20%) si Valeria Oprea (20%). Administratorii societatii sunt, conform datelor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului, Valeria Oprea (director general), Lucia Stoian (cenzor), Ionel Leanaca (cenzor) si Virginia Velican (cenzor).

In 2001, la o cifra de afaceri de 20,8 miliarde lei (ROL), societatea a avut un profit net de 1,3 miliarde, dar si datorii de 5,5 miliarde lei (ROL). In mod ciudat, anul urmator profitul a scazut la doar 2,4 milioane lei (ROL), iar datoriile au crescut la 13,4 miliarde lei (ROL). In 2003, dupa ce in obiectul de activitate a fost trecut “comert cu ridicata al altor produse” cum ar fi, spre exemplu, anvelope auto, profitul a crescut la 303,7 milioane lei (ROL), crescand si datoriile, la 21 de miliarde. Anul 2004 este si cel mai profitabil, firma fiind angajata de Balkan Petroleum pentru consultanta in managementul Rafo Onesti. Astfel, la o cifra de afaceri de 69,7 miliarde lei (ROL), profitul a fost de 6,6 miliarde lei (ROL), iar datoriile au scazut cu aproximativ 10 miliarde lei (ROL).

Urmatoarea societate infiintata de deputatul Marin Anton a fost A&V Consulting 2002 SRL, firma cu actionariat, dar si cu obiect de activitate identic cu al societatii V&V. Singurele diferente dintre cele doua societati sunt sediul si capitalul social. Astfel, sediul noii firme este pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 2A, sector 4, iar capitalul social este de 2 milioane lei vechi. Bilanturile societatii indica profituri de 4,3 miliarde lei vechi in 2002, 357 milioane lei in 2003, si pierderi de 63 de milioane lei in 2004.

O alta firma cu nume asemanator celor de mai sus este V&V Consulting Company SA, infiintata in 4 decembrie 2003, dupa ce echipa lui Marin Anton preluase administrarea rafinariei Rafo Onesti. Sediul noii societati, tot de apartament, este in str. Matei Basarab nr. 108, bloc 74, apartament 12, sector 3, Bucuresti. Si aceasta societate are obiectul de activitate identic celor de mai sus, adica aceeasi “consultanta pentru afaceri si management”. Actionari sunt Marin Anton (25%), Virginia Velican (20%), Ionel Leanca (25%), Valeria Oprea (25%) si Irinel Velican (5%). Noutatea in aceasta firma este introducerea in consiliul de administratie a unui nou membru important, si anume sotia deputatului Marin, Elena Anton.

Dupa cum se poate observa, echipa lui Marin Anton si-a facut un obicei din a lansa prin apartamentele capitalei, firme cu nume asemanatoare si obiceiuri identice, singurele explicatii la indemana pentru aceasta ciudatenie nefiind altele decat implicarea in posibile inginerii financiare si mutarea atentiei de pe o firma pe alta sau “iuteala de mana si nebagarea de seama” in relatiile incrucisate cu diversi clienti neatenti. Oricum, anul trecut, Marin Anton si-a mai infiintat o firma, Maragro SRL, cu sediul in Giurgiu si cu doi actionari: el si sotia sa.

Capusa pentru Cord Buzau

In aceeasi zi cu infiinatarea A&V, echipa lui Marin Anton mai infiinteaza o firma, Cord Commerce 2002 SRL, cu sediul in acelasi apartament (34) din bd. Decebal nr. 7, bloc S12, Bucuresti. Firma a fost gandita ca o capusa pentru societatea buzoiana Cord, profilata pe productia de sarma, cabluri, corduri metalice si articole din fire metalice folosite in industria de anvelope. Deputatul Marin Anton, ca manager la Danubiana (firma lui Gelu Tofan), era in stranse relatii de afaceri cu managerul general de la Cord Buzau, Gheorghe David. Relatia deputatului PNL cu Gheorghe David a fost atat de apropiata, incat, conform unor surse, el ar fi intervenit chiar pentru musamalizarea rezultatelor unui control facut de Curtea de Conturi in 2001, in urma caruia s-a descoperit o paguba de aproximativ 10 miliarde de lei (ROL), pusa in sarcina managerului David.

Ulterior, Marin Anton s-a implicat in privatizarea societatii buzoiene si a reprezentat societatea bulgara EP Commerce, condusa de romano-bulgarul Cristian Popescu, in negocierile cu APAPS. Dupa ce firma bulgara a preluat societatea, activitatea depusa de deputatul PNL Marin Anton a fost generos rasplatita: a fost numit presedintele Consiliului de administratie de la Cord Buzau, iar Gheorghe David, director executiv. In plan financiar, aceasta rasplata s-ar fi concretizat, conform unor informatii de presa, in 11.000 de dolari lunar, incluzand aici si consultanta oferita prin firma V&V Trading Company. El a declarat ca a fost fortat, in iunie 2003, dupa sesizarea incompatibilitatii dintre activitatile de deputat si afacerist, sa renunte la functia detinuta la societatea buzoiana. Evident, declaratia lui Marin Anton nu are nimic comun cu adevarul, cata vreme, din octombrie acelasi an, a devenit mana dreapta a lui Marian Iancu la conducerea Rafo Onesti, deputatul PNL neavand nici o retinere in a-si folosi relatiile politice pentru obtinerea de profituri financiare.

Revenind la societatea administrata de el, infiintarea capusei Cord Commerce 2002 SRL, care a functionat in paralel cu societatea buzoiana, spune destul de multe despre intentiile lui Marin Anton. Astfel, profiturile capusei Cord Commerce 2002, profilata pe comertul cu ridicata al altor produse, au fost de 196 milioane lei (ROL) in 2002, 9,5 miliarde in 2003 si 602 milioane de lei (ROL) in 2004. Varful afacerilor a fost, evident, in perioada in care Marin Anton a condus societatea din Buzau. De altfel, conform unor informatii ce provin din preajma lui Ioan Amarie, fostul sef al PNA, Marin Anton s-a aflat, pentru o vreme, si in atentia PNA, fiind “banuit de administrarea cu rea-credinta a activelor firmei”. Ulterior insa, n-a existat vreo acuzatie oficiala, cazul fiind ingropat de procurori.

Legatura de afaceri Tofan – Anton – Stolojan

Fostul deputat Marin Anton a ramas “agatat” oficial de Gheorghe Tofan prin societatea “Unipan” SA, firma ce apartine grupului Tofan. Actionarii acestei societati sunt Gheorghe Tofan (4,94%), Constantin Chirila (0,829%), Marin Anton (0,393%, adica 163 milioane lei vechi), Virginia Gheorghiu (1,22%) si societatile Rombuild 2000 SRL (91,79%) si TG Management SRL (0,82%). De remarcat este faptul ca, in anul 2000, printre actionarii de la Unipan SA se afla si Theodor Stolojan (cu 10,09%), alaturi de Marin Anton (4,78%), cum, de asemenea, cei doi se regaseau atunci si in Consiliul de administratie al acestei societati care avea 17 filiale (Tofan Pan) si cinci puncte de lucru in tara. Ulterior, Stolojan s-a retras din Unipan SA, prin cesionarea actiunilor detinute. Conform unui raport al Curtii de Conturi, Gheorghe Tofan a ramas insa atasat de valorile liberale, promovate de Stolojan si Marin Anton, asa incat in 2004 si-a adus si el, oficial, obolul de 150 de milioane de lei (ROL) la fondul de campanie electorala a PNL.

Trafic de influenta in Parlament si la seful ADS

In 2003, Marin Anton a mai fost implicat intr-un scandal cu Agentia Domeniilor Statului (ADS). Deputatul Anton, care reprezenta interesele a trei firme, la una dintre ele, Totagro SRL, director economic fiind chiar sotia sa, Elena Anton, a intrat in conflict cu seful ADS de atunci, Corneliu Popa. Acesta a declarat, anul trecut, ca deputatul PNL Marin Anton a cerut sa i se concesioneze, fara licitatie, cele 650 hectare de teren. “Domnul deputat a venit, timp de doua luni, zilnic la mine la birou, ca sa faca presiuni.

Probabil ca domnul deputat nu are de lucru la Camera Deputatilor. A venit cu amenintari la adresa mea si a angajatilor, care s-au materializat intr-o plangere penala pentru care trebuie sa dam cu subsemnatul doar pentru ca am respectat legea. Mai mult de atat, la licitatia pe care am incercat sa o tinem a primit invitatie sa participe si acest domn deputat, insa nu a binevoit sa vina. Pentru ca a cumparat o asa-zisa instalatie de irigat, vrea sa i se concesioneze direct aceasta suprafata de teren”, a declarat atunci seful ADS.

Terenul ravnit de deputatul Marin Anton facea parte dintr-o suprafata mai mare, ce apartinea SC Agro Prundu SA. In 2001, deputatul isi exprimase in Parlament nemultumirea cu privire la concesionarea “frauduloasa” a peste 8.000 de hectare de teren agricol administrat de IAS Agro Prundu din Giurgiu. El a adresat atunci, pe 27 martie 2001, o interpelare la adresa ministrului Ilie Sarbu, fara sa spuna ca, de fapt, interventia de la tribuna Parlamentului Romaniei incerca sa rezolve problema unei firme, Totagro SRL, la care sotia sa, Elena Anton, era director economic. Interpelarea reprezinta un exemplu flagrant de trafic de influenta la scena deschisa, cata vreme deputatul era direct interesat in rezolvarea acelei probleme.

Solicit domnului ministru Ilie Sarbu sa ne spuna cand se va rezolva problema licitatiilor trucate, in decursul anului 2000, pentru IAS-uri si ma refer punctual la problema licitatiei organizate pentru concesionarea a 8.092 ha teren agricol administrat de IAS-ul falimentar Agro Prundu, castigata de firma falimentara Daytona, contestata de SC Stylem Trading SRL si Totagro SRL, care lucreaza in realitate parte din acest pamant, cunoscand ca din nerezolvarea urgenta a acesteia pierde si bugetul, oricum sarac, al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si firmele private implicate” – a cerut deputatul Marin Anton.

Si, ca sa nu mai fie nici un dubiu cu privire la ceea ce dorea deputatul PNL, el si-a incheiat astfel interpelarea: “ma refer punctual la acest caz, deoarece cele doua firme private au facut nenumarate interventii, si anul trecut, si in prezent, si nu au primit nici un fel de raspuns”. Evident, daca sotia deputatului nu era direct implicata si interesata in acest caz, interpelarea lui Marin Anton era in regula. Pe de alta parte insa, daca sotia lui nu era direct implicata, cu siguranta ca deputatul Anton nu se deranja sa mai adreseze acea interpelare.

Deputatul de cauciuc sintetic

Deputatul Marin Anton n-a reprezentat insa, in Parlamentul Romaniei, doar interesele nevestei sale, Elena, ci si pe cele personale. Direct implicat in industria cauciucului – atat in Tofan Grup, unde fusese vicepresedinte, cat si in Cord SA Buzau, unde era presedintele Consiliului de administratie – deputatul Marin Anton a devenit, la sfarsitul lui 2002, si purtatorul de interese al societatii Carom Onesti, cunoscutul producator de cauciuc sintetic. In aceasta tripla calitate, deputatul Anton l-a interpelat pe ministrul Dan Ioan Popescu (si el fost membru in Consiliul de administratie al societatii Chimexim – fosta Danubiana, in perioada iunie 1999-iunie 2001) cu privire la aprovizionarea cu materie prima a societatii Carom Onesti: “Industria prelucratoare de cauciuc din Romania se confrunta cu o grava criza in domeniul aprovizionarii de materii prime, respec-tiv produsul de piroliza fractie C4, necesar obtinerii cauciucului sintetic. In aceasta situatie, se afla societatea Carom Onesti, care nu mai poate produce cauciuc sintetic pentru ca Petrom, prin rafinaria Arpechim Pitesti, nu mai livreaza materia prima necesara catre producatorul Carom Onesti.

Produsul la care facem referire este utilizat si in alte sectoare care beneficiaza, insa, de o aprovizionare corespunzatoare, fapt care demonstreaza ca acesta nu lipseste de pe piata. In aceste conditii, ne punem intrebarea daca, nu cumva, se urmareste intentionat crearea de dificultati majore industriei de prelucrare a cauciucului. Desi au avut loc discutii cu dumneavoastra, in urma carora am primit asigurari de solutionare rapida, va aduc la cunostinta faptul ca situatia nu s-a remediat nici pana in prezent, ceea ce ma determina sa va adresez prezenta interpelare”, scria deputatul Marin Anton, pe 9 decembrie 2002. “Domnule ministru, va rog sa ne raspundeti referitor la ce masuri ati dispus pentru intrarea in normalitate in ceea ce priveste asigurarea materiei prime catre producatorul Carom Onesti care, la randul lui, pune in imposibilitate de lucru si creeaza mari dificultati tuturor societatilor prelucratoare de cauciuc” – insista deputatul cauciucului sintetic Marin Anton.

Societatea Carom Onesti era atunci, alaturi de Fibrex Savinesi si Cord SA Buzau, unul dintre furnizorii interni cei mai importanti ai societatii Danubiana SA, firma detinuta in proportie de peste 80% de Tofan Grup International SA. In aceste conditii, este de inteles grija deosebita a deputatului Anton, presedintele Cord SA Buzau, pentru bunul mers al societatii Carom.

Preluarea Rafo

In octombrie 2003, deputatul Marin Anton da lovitura si, prin firma V&V Trading Company SA, preia managementul societatii Rafo Onesti, odata cu schimbarea actionariatului la rafinaria onesteana. Corneliu Iacobov a vandut atunci 48% din actiunile detinute la Rafo catre Balkan Petroleum Ltd. din Londra. Tot atunci a fost semnat si contractul de administrare cu V&V, firma lui Marin Anton si Paul Ivascu. Acesta din urma a fost numit director general al rafinariei, iar Marin Anton a devenit consilierul lui Marian Iancu, unul dintre patroni.

De asemenea, Toader Gaureanu, fostul director general, a devenit directorul off-shore-ului reprezentat de Marian Iancu, Faber Invest&Trade, firma desemnata cu sustinerea financiara a rafinariei si cu importul de titei. De remarcat faptul ca Marian Iancu este si presedintele Balkan Petroleum. In grupul de interese reprezentat de Balkan Petroleum este inclus si Ovidiu Tender, Constantin Margarit si Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu. De asemenea, fratii Iancu detin, printre altele, si societatea VGB Oil. Cum se stie deja, fratii Iancu, Toader Gaureanu si Ovidiu Tender sunt cercetati penal in afacerea Rafo, alaturi de Corneliu Iacobov, fostul patron al Rafo.

In septembrie, Marin Anton anunta ca Balkan Petroleum ar fi vandut actiunile de la Rafo catre Alfa Oil, un grup de firme care ar fi preluat si creantele detinute de VGB si Faber Invest&Trade asupra rafinariei. Cu toate acestea, luna trecuta, pe 18 octombrie, la Rafo a avut loc Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor, in cadrul careia s-a confirmat faptul ca actionarul majoritar al Rafo Onesti nu este Alfa Oil, ci tot Balkan Petroleum Ltd. care, in urma unei majorari de capital cu suma de 29.221.760 RON, a ajuns sa detina la acea data un numar total de 169.488.813 actiuni, in valoare de 423.722.032,5 RON, ceea ce reprezinta 97,941 % din capitalul social al Rafo.

Deputatul a castigat peste o jumatate de million de euro in sapte luni! Pe 6 decembrie anul trecut, in ultima sa declaratie de avere n-a trecut, evident, actiunile detinute la toate firmele in care este implicat. El a omis astfel sa declare actiunile detinute la doua societati: Unipan SA si V&V Consulting Company SA.

A trecut totusi urmatoarele: 50 de hectare teren agricol din 2003, 25 de hectare teren forestier din 2003, trei apartamente obtinute in anii 1994, 1995 si 2000, cu o valoare de impozitare de 1,2 miliarde lei (ROL), o casa de locuit din anul 1999, construita pe 742 mp de teren si cu o valoare de impozitare de 4 miliarde lei (ROL), o vila de 197 mp, obtinuta in 2001 si cu valoarea de impozitare de 2 miliarde lei (ROL) si o a treia vila, din 2004, de 250 m.p. si cu o valoare de impozitare de 150 milioane lei (ROL). El a mai declarat doua depozite in banci, unul de 17,89 miliarde lei si celalalt de 210.000 USD. De asemenea, deputatul PNL a mai declarat ca detine tablouri in valoare de 150.000 euro.

Pentru ca deputatul Marin Anton a mai dat o declaratie de avere si pe 14 mai 2004, din compararea acestora a rezultat ca, in numai sapte luni, el a castigat 11,2 miliarde lei (277.358 euro), 210.000 dolari si 70.000 de euro (in tablouri), basca salariul de deputat pe aceasta perioada. Asta inseamna 516.450 de euro, suma castigata de deputatul Marin Anton in doar sapte luni de activitate extraparlamentara. Poate ca n-ar strica daca cineva ar depune acest numar al revistei “Bilant” la Centrul pentru Resurse Juridice, ONG-ul care a cerut controlul averii lui Dan Ioan Popescu. Poate, cine stie? Se va gasi cineva care sa-l interpeleze si pe ex-deputatul Marin Anton cu privire la afacerile derulate in cizmele de deputat. Sau, de cauciuc, ca e acelasi lucru.

Dan Badea
Revista BILANŢ nr.15, decembrie 2005