Dr. Liviu Turcu: DESPRE APARENŢE ŞI REALITATE

dr. Liviu Turcu
dr. Liviu Turcu

La data de 9 decembrie 2009 HotNews.ro a postat un comentariu/analiza intitulat ‘Campania Geoana: Culisele internationale‘ sub semnatura lui Dragos-Paul Aligica, material care apoi a fost preluat si postat de Dan Badea pe acest blog.  Nu este un secret pentru nimeni ca Dan Badea s-a afirmat inca de la inceputul campaniei electorale ca un sprijinitor activ al presedintelui-candidat Traian Basescu folosind acest blog pentru a demantela cu talent si ingeniozitate mai toate manevrele cartelului politico-financiar aflat in spatele candidatului Mircea Geoana.

In acest context decizia de a posta comentariul/analiza (de acum inainte voi folosi pentru simplificarea exprimarii termenul ‘analiza’) pare la prima vedere absolut fireasca intrucit are darul de a-i convinge pe cititori si, mai ales, pe sustinatorii activi ai presedintelui Traian Basescu ca victoria electorala, desi la un scor foarte strins, trebuie sa fie apreciata cu atit mai mult cu cit include infringerea unei aliante de forte politice internationale cu sediul la Washington si Moscova. Nici mai mult nici mai putin! O victorie deci a la David versus Goliat. Privita prin simpla prizma a confruntarii de tip propagandistico-electoral analiza nu ridica nici o obiectie intrucit asa cum se stie propaganda este in sine un mijloc de manipulare a opiniei publice si deci intotdeauna intr-un conflict acut cu realitatea.

Blogul lui Dan Badea nu a fost pina acum nici o clipa o platforma de propaganda politico-ideologica si din acest motiv s-a bucurat si se bucura de audienta cunoscuta. Acesta este motivul pentru care din respect pentru el si pentru cititorii seriosi ai acestui blog sint nevoit sa fac corectiile necesare pentru a mentine echilibrul firesc al intelegerii situatiei abordate de Dragos Paul Aligica. Adica o abordare a realitatii plivita de excesele manipulationiste de tip propagandistic.

Iata de ce, propun cititorilor parcurgerea comentariului meu intr-o paralela cronologica cu analiza autorului mentionat mai sus ca un exercitiu analitic fundamentat pe doi vectori: informatia de ordin faptic si mecanismul logic al prelucrarii acestora.

„Ce se afla in spatele demersului manipulativ” ?

Exista minimum doua modalitati de a citi analiza lui Dragos Paul Aligica: prima este de a o parcurge facind abstractie totala de pregatirea intelectuala si afilierea politico-ideologica a semnatarului; a doua, este de a o face prin raportarea continutului analizei la sorgintea cultural ideologica a acestuia. Pentru cineva, ca mine, cu o experienta de peste 35 de ani in politica internationala si mai ales a culiselor acesteia (imi cer scuze prin aducerea acestui argument personal dar este un punct de referinta absolut necesar pentru cititorul de buna credinta) aplicarea primei metode conduce la concluzia ca autorul face dovada unei regretabile ignorante in tratarea stiintifica a subiectului abordat. Nu ar fi nici primul si nici ultimul ‘analist’ post-decembrist care foloseste mass media ca mijloc de capitalizare politico-intelectuala in detrimentul acuratetei tratarii temelor abordate. Aplicarea celei de a doua metode pastreaza intact calificativul de ‘interpretare eronata’ a realitatii dar fiind facuta de un om educat in tara si strainatate (respectiv S.U.A, unde de altfel autorul analizei se afla si in prezent intr-o structura universitara) impune o serioasa amendare calificativa. Cu specializari atestate in domeniile cercetarii politice, economice si sociologice situatia de fata ridica la modul serios intrebarea „daca nu e ignoranta pura, ce se afla in spatele demersului manipulativ?”.  Acesta din urma este evident cazul domnului Dragos Paul Aligica si asupra acestui aspect voi reveni mai tirziu.

Si acum sa trecem la analiza propriu-zisa. Autorul isi incepe demersul prin invocarea unui argument de autoritate ce se vrea infailibil pentru cititorul de rind prin afirmatia calificativa facuta de cunoscutul cotidian al oamenilor de afaceri americani „Wall Street Journal”: „Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana”, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de „WSJ”, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington.

Mai intii sint obligat sa remarc ca afirmatia citata, prin finalitatea urmarita, este pe fond incorecta intrucit batalia dusa intre cei doi candidati nu a avut drept obiect esential opunerea „liberalismului economic” versus ce? termenul de comparatie lipsind ilogic si fiind inlocuit cu categoria „urmasii comunistilor lui Ceausescu”. In mod firesc autorul afirmatiei ar fi trebuit sa opuna „liberalismului economic” ceva de genul „adeptii planificarii economice de tip comunist” dar evident ca nu au putut-o face pentru simplul motiv ca grupurile de interese care l-au sustinut pe Mircea Geoana nu sint nici pe departe sustinatorii unei asemenea conceptii, administratia PSD fiind cea care a executat si negociat reformarea economico-financiara ce a permis intrarea in Uniunea Europeana. Apoi, autorul introduce printr-o intentionat alambicata formula stilistico-logica afirmatia ca din parcurgerea stirilor difuzate de agentiile romane de stiri ( a se observa absenta unei informatii precise la adresa identitatii acestora) „potrivit unor surse citate de WSJ” (si acelea neprecizate) „liderul social-democrat a fost candidatul preferat atit de Moscova cit si de Washington”. Aceasta ultima afirmatie extrem de vaga va deveni cu toate acestea pilonul fundamental pe care autorul isi va desfasura ulterior intreaga analiza, adaugind generos inca doi vectori, respectiv Bruxelles si „spatiul german” definindu-le ca „cele patru teatre majore de operatiuni pro-Mircea Geoana”. Nefericita inspiratie, exceptind desigur precum am spus incadrarea de la bun inceput a analizei in categoria materialelor de serviciu de tip manipulationist-propagandistic.

Rolul Moscovei a fost expediat mult prea rapid

De referintele ‘analitice’ cu privire la rolul Moscovei autorul scapa foarte repede intrucit, citez, „desi neclare in amanunt, dovezile sint evidente” cu recomandarea ca istoricii sa clarifice ulterior daca este vorba sau nu de „tradarea intereselor nationale”. Mai adauga si un citat din avertismentul dat de catre presedintele Traian Basescu ambasadorului rus si cu asta autorul expediaza ‘stiintific’ primul si de fapt cel mai important, din punct de vedere al realitatii, ‘teatru major de operatiuni’ externe. Formularea este, cu tot respectul pentru educatia autorului, demna de Giga. Noroc cu Dan Badea care timp de luni de zile i-a ajutat la modul informatiilor factuale pe cititori sa inteleaga cam cum stau lucrurile la acest capitol. Nu ar fi stricat ca si autorul sa fi parcurs aceste informatii inainte de a elabora analiza publicata la HotNews.ro. In ce priveste relatiile romano-ruse as sugera analistilor apropiati presedintelui Traian Basescu sa ia in dezbatere cit mai curind problema decalajului conflictual intre prezenta si ponderea capitalului rus in ramurile strategice ale economiei romanesti si substanta actuala a relatiilor politice bilaterale. Este o tema ce merita o abordare si solutionare de sine statatoare intrucit mai degraba decit mai tirziu, asa cum deja s-a putut constata cu ocazia alegerilor prezidentiale, se cere intelept solutionata in deplina concordanta cu interesele fundamentale ale statului roman..

Revenind, trebuie mentionat ca analiza termina la modul super-expeditiv si cel de al doilea ‘teatru major al actiunilor de sustinere a lui M.G.’, respectiv cel de la Bruxelles intr-un singur paragraf. Un esec total pentru M.Geoana intrucit s-ar fi lovit, potrivit autorului, scurt si necrutator de trei obstacole/bariere: sustinerea politica din partea ‘popularilor europeni’, asimetria credibilitatii celor doi candidati (banuiesc ca autorul vrea sa se refere la Comisia Europeana dar nu o face lasindu-l pe cititor intr-o totala ceata) si trei, faptul ca cei de acolo inteleg cel mai bine in raport cu restul cancelariilor europene (sic) cam cum e cu democratia in Romania si cine se lupta pentru ce. Si cu asta gata s-a terminat si cu analiza teatrului major numarul doi.

Contra-manipulare operativă, specifică SIE, pentru o delegaţie de jurnalişti  germani

Trecerea in revista a  operatiunilor de sustinere a candidatului social democrat pe ‘spatiul german’ are loc pe lungimea a sase paragrafe din care patru prezinta de fapt desfasurarea unei  singure operatiuni PR initiate printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe…’ care ‘a organizat un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”.

Descrierea operatiunii m-a facut sa zimbesc involuntar intrucit mi-a amintit ca la acest capitol lupul isi schimba parul dar nu si naravul intrucit acest gen de operatiuni au continuat fara pauza in perioada post-decembrie 1989 fiind de fapt in cel mai bun caz ‘copy-cats’ al celor organizate de serviciul de informatii externe in timpul regimului comunist. Deci cu alte cuvinte nimic nou sub soarele ‘democratiei originale romanesti’. Fapt este ca masurile informativ operative de contracare ale actiunii organizate de cartelul din spatele lui Mircea Geoana via Ministerul de Externe au constat din plasarea contra-manipulativa a delegatiei de ziaristi germani spre tabara sustinatorilor presedintelui Traian Basescu, respectiv o discutie ‘lamuritoare’ atentie, in afara programului oficial, intre altii cu liderul Valeriu Stoica si un numar de ziaristi ‘independenti’ care au ‘echilibrat perceptia nemtilor despre realitatea romaneasca’. Sint convins ca la momentul respectiv cel putin o parte din jurnalistii oaspeti, oameni cu experienta profesionala, au avut instantaneu perceptia unui deja vu ante dar si post-1989. Isi vor fi zis, ‘obiceiurile proaste mor greu’ (‘bad habits die hard’). Ce nu spune autorul in analiza sa este faptul ca mentionarea lui Valeriu Stoica nu este tocmai intimplatoare, acesta din urma fiind co-autor cu Dragos Paul Aligica la lucrarea intitulata „Reconstructia dreptei.Intre experimentul capitalist occidental si proiectul national romanesc”.

Cit despre ‘momeala proiectului Johannes’ menita sa induioseze defintiv factorii politici de la Berlin autorul o expediaza rapid printr-o lovitura de biliard cu doua trimiteri simultane: prima este lansarea formulei insinuante dar nesustinuta in vreun fel ca promotorii lui Geoana/Johannes au folosit filiera Schroeder pentru a crea o alianta de sustinere electorala ad-hoc ruso-germana datorita pozitiei ocupate de acesta din urma in structurile Gazprom; a doua, ca legaturile PDL cu partidele de dreapta din Germania au fost si sint atit de puternice incit au contrabalansat presupusa alianta germano-rusa prevalind in final. Ametitor, cind te gindesti chipurile ce potential de influenta europeana au partidele politice din democratia romaneasca dar cit de putin au fost in stare sa faca pentru omul de rind din tara…

Washington-ul în rol de „bomboană pe coliva operaţională”

In sfirsit, cum zice autorul, ‘mai ramine operatiunea americana’, un teatru major caruia ii atribuie in cadrul analizei partea leului. Aceasta parte are darul de a juca rolul de efect final al ‘fristii pe tort’ sau daca tinem seama de esecul suferit  de cartelul pro-Mircea Geoana ‘bomboana pe coliva operationala’.  Aici, autorul se doreste a fi nu numai convingator in fata cititorului, dar si sa-si si etaleze in sfirsit capacitatea de a face judecati logice si politice infailibile. Teza de baza este ca Micea Geoana fiind ambasador in timpul fostei administratii democrate si-a creat relatii speciale cu establishmentul (banuiesc ca asta a vrut sa spuna D.P.A.) ce reprezinta coloana vertebrala politica a acestui partid. A doua premisa ar fi ca perioada in calitate de candidat prezidential pentru Mircea Geoana a coincis cu instalarea la Casa Alba a unei noi administratii americane Democrate, respectiv a presedintelui Barak Obama. Concluzia ‘naturala’ ce urmeaza celor doua premize este ca noul presedinte si administratia sa il sprijina neconditionat pe Mircea Geoana intrind astfel prin masuri active in procesul sustinerii candidaturii acestuia in cursa electorala. Pentru un om cu educatia formala a lui Dragos Paul Aligica expunerea unui atare rationament il descalifica in plan intelectual, exceptind din nou postura constient asumata de agent manipulator al opiniei publice romanesti. Dar asta nu este inca nimic avind in vedere ca facind acest lucru, lasind de o parte pozitia partizana teoretica pro sau anti un candidat sau altul Dragos Paul Aligica contribuie la perpetuarea istoric exasperanta a unei perceptii fundamental eronate a modului in care functioneaza de facto sistemul politic american. O intelegere falsa a mecanismului intim al centrului decizional politic american care paraziteaza din pacate discretionar cultura politica a clasei politice, a factorilor birocratici si evident prin intermediul primelor doua si a opiniei publice romanesti. Cind afirm acest lucru am in vedere nu doar infirmitati de ordin intelectual ci mai ales efectele negative si uneori catastrofale ale acesteia in formularea pozitiilor oficiale si plasarea Romaniei ca stat pe tabla de sah a politicii internationale.

Amendamentele aduse pe parcursul analizei precum relevarea politicii mercantile a power-brokerilor politici de la Washington care, exploateaza, spun eu, fara scrupule naivitatea interlocutorilor straini sint palide corectii ale unei abordari de fond complet eronate. Autorul atinge si limitele superioare ale ridicolului in raport cu realitatea cind plaseaza versiunea cu ‘Mircea Geoana, un Barak Obama al Romaniei’.  Mai mult, autorul foloseste tema sprijinului politic international pentru candidatul social democrat pentru a divaga spre o platforma de pe care executa un atac direct la baioneta la adresa politicii oficiale a actualei administratii.

Nu mai putin paradoxal este, de asemenea,  sa constati ca desi aliniat pro-forma doctrinei liberale, Dragos Paul Aligica, nu se sfieste sa devina concomitent un exponent activ al propagarii doctrinei si liniei politice factiunii ‘neo-conservatoare’ reprezentata de fosta administratie republicana. Prin antiteza el nu se sfieste sa atace deschis noua administratie democrata pentru linia politica externa promovata dupa venirea la putere.  Actualul presedinte este atacat la nivel personal atunci cind autorul ii imputa ‘tavalugul erorilor’ facute in raporturile geopolitice cu tarile Europei de Est si unde in mod ‘eroic’ ambasadorii acestor tari au facut front comun. Autorul califica, depasind cadrul unei abordari intelectuale, actuala administratie ca fiind una ‘ recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington’.  Ca prin ‘fragilitate’ autorul intelege clar la modul peiorativ decizii la limita iresponsabilitatii este limpede. Ceea ce ridica semne de intrebare este intelegerea de catre autor a definitiei ‘logicii real-politik-lui traditional american’ si care in contextul folosit ii submineaza propria-i judecata. Real-politik-ul traditional american exprima tocmai capacitatea de a face compromisuri in negocieri intr-un context ce limiteaza iar uneori in situatii limita chiar exclude vectorii de ordin ideologic dindu-se prioritate vectorilor de tip geopolitici.  Atunci cum se impaca afirmatia incriminatoare ca Statele Unite au luat o decizie iresponsabila cu privire la ‘scutul anti-racheta’ din Europa de Rasarit dar ‘eludeaza logica real-politik-lui traditional???” Pai decizia luata, si care analizata altfel la rece reflecta o superficiala interpretare de catre estici, confirma tocmai acest tip de politica si nu eludarea ei.

Suferind de o ciudata amnezie doctrinar ideologica autorul uita de asemenea ca Partidul Democrat este prin traditie depozitarul valorilor liberal-democrate progresiste iar grupul ‘neo-conservator’ a reprezentat un grupuscul doctrinar efemer aflat la extrema dreapta a Partidului Republican si respins in cele din urma la urne de majoritatea publicului.

Rolul lui Guşă a fost o simplă chestiune de lobby

Cititorul ar trebui sa mai stie ceva atunci cind citeste analiza si ia in considerare argumentele aduse de autor privind contactele lui Gusa ca emisar al lui Mircea Geoana la Washington. Organizarea programului vizitei de catre o firma de lobby, este in sine pentru cine cunoaste mecanismul politic de la Washington argumentul suprem al absentei unor reale contacte preferentiale la virful piramidei politice. Via lobby aproape oricine platind sume considerabile poate avea contacte protocolare de un anumit nivel. Adevaratele contacte de substanta au loc in cu totul si cu totul alt mod decit cel descris de autor. Altfel, Paul Dragos Aligica nu scapa ocazia in virtutea ‘respectului’ pentru valorile liberale de a-l califica pe Gusa ca pe un exponent al ideologiei pan-ortodoxiste ceea ce ar trebui sa creeze cititorului nedumeriri de tip anxios avind in vedere asocierea absolut inedita a cartelului ‘comunist’ cu ‘ortodoxismul militant’. Atacul pe aceasta directie nu este insa intimplator si tine de afinitatile ideologice ale autorului ca membru al unui grup de interese care se lupta din greu sa inlocuiasca ponderea vectorului religios ortodox in viata socio-politica a Romaniei cu aspiratia de a-l inlocui cu o noua religie civica.

„Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial, dar a pierdut si sprijinul unui important grup de influenta politica”


Nici analizarea pozitiei luate de ambasadorul american la Bucuresti nu reflecta o corecta interpretare a situatiei reale. Daca liderii Partidului Democrat ar fi fost cu adevarat sustinatorii activi ai candidaturii lui Mircea Geoana ambasadorul dar si alti membri ai aparatului diplomatico-birocratic ar fi fost instruiti sa actioneze fie si acoperit in aceasta directie. Ambasadorul este potrivit propriilor afirmatii ale vice-presedintelui Joe Biden unul din prietenii sai apropiati si deci ar fi avut acoperirea politica necesara. Cert este ca nu a facut-o si asta nu a fost intimplator. Administratia americana a avut la aceste alegeri mai mult ca niciodata o pozitie politica absolut neutra nici unul dintre candidati neafectind in cazul victoriei la modul serios interesele Statelor Unite in zona. Mai mult, exact ca in bancurile cu radio-Erevan, candidatul Mircea Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial fie el si acoperit dar a pierdut in ultimul an si sprijinul unui important grup de influenta politica care investise in el mai bine de un deceniu. Despre cauzele acestei situatii voi vorbi cu un alt prilej, dar el demonstreaza cit de departe este autorul analizei de ceea ce se intimpla cu adevarat in culisele politicii americane.  Mircea Geoana calca rapid chiar daca din motive relativ diferite la acest capitol pe urmele lui Adrian Nastase. O situatie pe care la timpul respectiv am si facut-o cunoscuta in mod public.

Din oportunism, Algică a produs post factum un „material de serviciu”

In sfirsit, din parcurgerea analizei nu rezulta in nici un chip o singura informatie factuala care sa demonstreze utilizarea de catre presupusele forte politice externe din spatele candidatului Mircea Geoana de pe cele ‘patru teatre majore’ internationale a panopliei de mijloace specifice informativ operative unor atari operatiuni. Acesta este adevaratul calcii al lui Ahile pentru credibilitatea demersului analitic intreprins de Dragos Paul Aligica. Si atunci qui prodest?  Fiind un apropiat al unuia din comisarii politici apartinind al asa-zisului grup oportunist al ‘intelectualilor lui Traian Basescu’ autorul pare a fi plasat post-factum (adica atunci cind victoria presedintelui candidat a devenit realitate) la HotNews.ro un material de serviciu. Desi destul de neglijent elaborata, aparitia analizei are rolul de a servi drept punct de sprijin pentru demonstrarea aportului public la campania de sustinere a presedintelui. Un prilej totodata pentru argumentarea justificativa a consolidarii pozitiilor deja ocupate si plasarii noilor pretentii egoiste si oportuniste ale membrilor grupului de interese mentionat. O actiune altfel mult mai usor de identificat si de argumentat decit ‘actiunile de tip conspirationist’ ale cancelariilor occidentale aflate  pe cele trei din cele ‘patru mari teatre operationale’. Dar despre asta cu alta ocazie.

In concluzie, personal nu cred ca sustinatorii cinstiti ai presedintelui Traian Basescu  au nevoie, mai ales acum dupa victorie, de mistificari de acest gen. Nu de alta, dar simpla monitorizare de catre occidentalii incriminati a unor astfel de acuzatii pot aduce mai degraba suspiciune si neincredere in relatiile bilaterale cu daune evidente la nivelul apararii si promovarii intereselor nationale.

Dr. Liviu Turcu

Mafia lui Vanghelie: Naşul Cătălin Voicu a fost invitat forţat la DNA

voicu6

Update 3 (16:09): Cătălin Voicu a declarat pentru Antena 3 că procurorii anticorupţie i-au interzis să se întâlnească cu următoarele persoane: Ion Năstase (consilie personal), Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie, Dan Ioan Popescu şi Cezar Bivolaru. 
 
Update 2 (15:23 ): DNA a informat, printr-un comunicat de presă, că senatorul Cătălin Voicu este inculpat sub acuzaţia de trafic de influenţă. Acesta este acuzat că, în 2009, a pretins şi primit sume de bani de la oameni de afaceri, pentru soluţionarea favorabilă a unor cauze civile şi penale aflate pe rolul organelor judiciare. Inculpatul Voicu are interdicţie pentru 30 de zile de a părăsi localitatea. Iată, mai jos comunicatul emis de DNA:

„Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează cercetări penale faţă de inculpatul CĂTĂLIN VOICU, senator, în sarcina căruia s-au reţinut două infracţiuni de trafic de influenţă. Din Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale întocmită de procurori a rezultat că în cursul anului 2009, inculpatul Cătălin Voicu a pretins şi primit sume de bani de la oameni de afaceri, pentru soluţionarea favorabilă a unor cauze civile şi penale aflate pe rolul organelor judiciare. Inculpatului i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 Cod de procedură penală. La data de 11 decembrie 2009, procurorii anticorupţie au dispus faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile. Alte detalii privind acest dosar vor fi comunicate în momentul în care desfăşurarea investigaţiilor va permite acest lucru (…)”

Update1 (14:35): Cătălin Voicu a ieşit vesel de la DNA, recunoscând că are calitatea de învinuit într-un dosar confidenţial. „Urmărirea penală este secretă” – a spus el. 

voicu5

Senatorul PSD a lăsat să se înţeleagă că acuzaţiile care i se aduc ţin şi de calitatea sa de avocat şi de cea de parlamentar, iar una dintre acuzaţii ar putea fi aceea de „trafic de influenţă”.

„Naşul” Cătălin Voicu, membru de bază al clanului Vanghelie şi adânc implicat în lumea interlopă, a fost reţinut INVITAT astăzi LA DNA. El a fost ridicat de pe stradă şi dus direct la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie fiind cercetat pentru trafic de influenţă şi dezvăluire de informaţii clasificate. „Am fost arestat din faţa casei. Eram în maşina senatorială, am fost blocat de o maşină de poliţie şi scos cu forţa. Mi s-a spus că dacă mă opun o să-mi pună cătuşele. Nu am dat nicio declaraţie procurorilor DNA, pentru că îmi aştept avocatul. Nu ştiu de ce am fost arestat, dar gândiţi-vă că în acest moment Comisia de Apărare din Senat, al cărei vicepreşedinte sunt, l-a audiat pe directorul STS, Marcel Opriş, iar noi vrem să continuăm cercetările„, a declarat Voicu, pentru NewsIn.

Viorel Hrebenciuc (foto: Mircea Restea)
Viorel Hrebenciuc (foto: Mircea Restea)

Reţinerea Invitarea sa la DNA, fără acordul Senatului, poate avea legătură cu infracţiuni ce ţin de securitatea naţională. Senator PSD şi vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Senat, Cătălin Voicu s-a implicat de-a lungul anilor în mai multe operaţiuni ilegale, atât de trafic de influenţă cât şi de obţinere şi plasare de informaţii în medii în care el sau cei din grupul său aveau interese financiare ori de altă natură.

La fel, după eşecul candidaturii sale la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, unde a fost propus de Vanghelie, Cătălin Voicu şi-a plasat oameni de încredere în structurile MAI, unul dintre ei fiind fostul colonel SPP Gheorghe Rizea.
col Gheorghe Rizea inspectand trupa si astepatand ordine de la NAŞU
col Gheorghe Rizea inspectand trupa si astepatand ordine de la NAŞU
Gheorghe Rizea
COL. Gheorghe Rizea

Acesta din urmă a fost plasat în funcţia de consilier al ministrului Nica, iar, apoi, a preluat conducerea Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei (BSIJ), “Vlad Ţepeş”. Imediat ce a preluat şefia BSIJ, Rizea a reuşit să desfiinţeze Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie (GSPI) din MAI, ACVILA, o echipă de elită compusă din profesionişti antrenaţi şi pregătiţi să intervină în orice condiţii şi împotriva oricărui infractor de pe teritoriul ţării. Miza desfiinţării grupului ACVILA este, pe de o parte, dorinţa lui Rizea de a prelua comanda şi controlul total al luptătorilor respectivi şi, pe de altă parte, o răzbunare mai veche faţă de fostul şef al Brigăzii de Intervenţie a Jandarmeriei, generalul Lucian Pahonţu, şeful de azi al SPP.

Alături de Rizea, Cătălin Voicu îl are alături, ca mentor şi tovarăş, pe generalul de patru stele în rezervă Dumitru Iliescu, fostul câine de pază şi protecţie al lui Ion Iliescu.

Prin intermediul pionilor plasaţi în MAI, gruparea Voicu, Vanghelie, Iliescu a fost implicată, conform informaţiilor din ultima vreme, în sustragerea de documente confidenţiale de la DGIPI, fosta doi şi un sfert.

cununia civila de la Mogosoaia

Până la primirea unui comunicat oficial de la DNA cu privire la acuzaţiile aduse lui Voicu îi invit pe cititori să se familiarizeze cu câteva informaţii referitoare la senatorul interlop. Fragmentul de mai jos face parte dintr-o serie de materiale inedite despre gruparea de tip mafiot Vanghelie-Voicu-Rizea-Iliescu aflată în coordonarea lui Hrebenciuc (vezi AICI, AICI, AICI, AICI şi AICI)  Reamintesc doar că după publicarea acelor materiale am fost ameninţat în mai multe rânduri de gorile aflate în slujba celor de mai sus, plângerea făcută de mine cu două luni în urmă, la Secţia 11 Poliţie, rămânând fără răspuns. Ultimele  ameninţări au venit cu trei zile înainte de alegeri, pe 3 decembrie, ameninţări prin care mi se mai dădeau câteva zile de linişte, urmând să fiu ridicat apoi pentru…”trafic de droguri”: „O să te luăm pentru drogurile pe care le vinzi unor copii, fătălăule” – mi-a transmis „pitecantropul” lui Rizea, alături de alte ameninţări la adresa mea şi a familiei mele. Iată însă că primul „ridicat” a fost binefăcătorul lui Rizea, senatorul Voicu…
NAŞUL Cătălin Voicu
Catalin_Voicu1

Primul şi cel mai important membru al grupării este Cătălin Voicu (foto), senator PSD, supranumit NAŞUL. Studiaţi-l cu atenţie şi observaţi privirea inteligentă care face toţi banii. Cocoaşa din creştetul capului, semn că felcerul băuse în timpul serviciului…şi mâna întinsă discret, ca într-un ritual sicilian… Omul are trei facultăţi făcute la foc automat, pentru că e şi general medaliat de Ion Iliescu. Prin isprăvile sale, personajul pare a fi o prelungire la cel mai înalt nivel al lumii interlope. A ocupat şi ocupă, nestingherit, funcţii importante în stat. Astăzi este vicepreşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senatul României. O funcţie extrem de importantă pentru un personaj implicat în acţiuni de trafic de influenţă.

Cel mai frumos „portret” al lui Voicu l-am găsit pe blogul Sorinei Matei, unul dintre jurnaliştii acreditaţi pe politic. E un portret de interlop sadea şi merită citit cu atenţie. Traseul „profesional” al individului este fascinant. Pare a fi un tip de o inteligenţă deosebită deşi, dacă îi vezi privirea, ai jura că e logănar, adică genul acela de individ care şi-a cumparat Logan ca să mergă în uichend (sic!) să facă mici la grătar, în staţiune. E un Vanghelie cu diplomă.

În vârstă de 44 de ani, Voicu pare a fi un fel de colecţionar pervers de diplome. Dacă îi citeşti CV-ul descoperi că omul a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de transmisiuni din Sibiu (1986), Facultatea de Ingineria Mediului (1997), Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie, başca un curs postuniversitar de, atenţie!, ştiinţe poliţieneşti! Ca să pună capac la toate astea, Voicu şi-a mai tras şi o înscriere la doctorat, în 2003, că la banii lui nu mai contează.

A fost ofiţer activ până în 1997, iar apoi a intrat, oficial, în afaceri, pentru că până atunci acţionase clandestin pe acest tărâm. În perioada 1999-2001 a fost consilier la Camera Deputaţilor, iar apoi (2001-2004) consilier la Administraţia Prezidenţială. În legislatura anterioară a fost deputat PSD de Bacău, promovat şi susţinut de Hrebenciuc, iar astăzi este senator de …”logănari”, adică de Bucureşti.

Oficial, Cătălin Voicu este, pe cât de titrat, pe atât de „rupt în fund”. E sărac lipit şi, deşi are nevastă şi copii, stă în superba vilă din str. Dr Athanase Demostene.

fragment declaratie avere Voicu
fragment declaratie avere Voicu

N-are casă, chipurile, şi locuieşte cu părinţii! Când îi citeşti decalaraţia de avere lăcrimezi de compasiune faţă de un demnitar incapabil să-şi ia şi el un apartament social şi să fie stăpân pe viaţa lui. Dacă nu ştii despre o asemenea declaraţie de avere şi faci săpături, descoperi un Ali Baba cu brăcinarul doldora de arginţi, cu palate, castele şi nestemate. Poate că toate cele pe care le găseşti cu ajutorul lui Goagle sau Gulgăl, sau cum i-o mai zice Vanghelie, sunt poveşti. La fel cum ar putea fi şi informaţiile de mai jos, dacă ele nu ar proveni din nişte dosare puse la macerat.

Iată aşadar câteva elemente care conturează imaginea unui interlop de clasă, şcolit la curtea lui Mitică Iliescu a fraţilor Cămătaru şi a mardeiaşilor de cartier, dar plasat în Parlamentul României în care a reuşit o performanţa demnă de Cartea Recordurilor: în trei ani, a luat cuvântul de la tribuna Camerei Deputaţilor o treime de minut, de fapt exact …21 de secunde! Dacă mai stătea 9, vorbea un minut!. E posibil ca ăsta să fie pariul vieţii sale, pentru că mai are patru ani de efort şi poate că va reuşi să depăşească minutul de aur!

Prezint mai jos nişte informaţii adunate de „albinuţe” pe care „universitarul” tot încearcă să le găjbească de peste nouă luni, adică exact de când i-a intrat în ţeastă ideea de a pune bâta pe cocoaşa DGIPI.
Hrebenciuc-dTrafic de influenţă.
„În perioada 2005-2006, urmare cointeresării lui Viorel Hrebenciuc, Petru Andronache şi Coroiu Nicolae (foşti directori în cadrul SC ELECTRICA SA), Cătălin Voicu a sprijinit SC TECH SAFETY SA Târgu Jiu (aparţinând relaţiei sale apropiate, omul de afaceri Radu Dan Floareafoto dreapta) să introducă în stocurile SC ELECTRICA SA importante cantităţi de echipamente contrafăcute, supraevaluate şi de o calitate sub standarde specifice, prin falsificarea documentelor de provenienţă.Prin eliberarea dispoziţiilor de achiziţie a echipamentelor menţionate şi constituirea de stocuri fictive s-a creat un prejudiciu estimat la zeci de milioane de euro. Ulterior, prin intervenţiile sale, Cătălin Voicu a reuşit deturnarea cercetărilor penale pe unele aspecte colaterale, astfel încât nici administratorii SC TECH SAFETY SA şi nici conducerea din perioada respectivă a SC ELECTRICA SA să nu fie incluşi în investigaţiile declanşate”.
135307_articol
Scurgere de informaţii pentru un prim-procuror suspectat de corupţie
„În cursul lunii octombrie 2005, în urma reţinerii de către DNA, pentru luare de mită, a unor angajaţi ai Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Giurgiu (Dumitru Safta şi Ion Marius Ştefan), Cătălin Voicu i-a furnizat lui Emil Gabriel Vucă (fost prim-procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu) informaţii privind rezultatele anchetei, atenţionându-l că cei doi au dat declaraţii din care rezulta implicarea sa în acte de corupţie. Totodată, i-a atras atenţia că procurorii DNA acţionau pentru obţinerea de autorizaţii pentru interceptarea comunicaţiilor sale, precum şi ale procurorilor Radu Rădulescu şi Aurelian Filip, suspectaţi de implicarea în acte de corupţie”.
Influenţarea pozitivă a doi „pivniceri” din CSM.

florica-bejinaru1

„În perioada martie-mai 2007 a exercitat trafic de influenţă asupra a doi membri ai CSM (vicepreşedin tele Dan Chiujdeafoto dreapta –  şi judecătorul Florica Bejenariufoto stânga), obţinând, la 03.05.2007, revocarea lui Emil Gheorghe Moţa din funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi asigurarea
interimatului funcţiei de către Gheorghe Focşan (cunoscut drept procuror corupt şi

apropiat mediului interlop local), care l-a asigurat că va acţiona în scopul soluţionării favorabile a dosarelor penale în care era implicat omul de afaceri Radu Dan Floarea.

C Nicolescu Dolj

De asemenea, la începutul lunii mai 2007, a acţionat pentru menţinerea în funcţie a şefului IPJ Gorj, comisar-şef Constantin Nicolescu (foto dreapta sus), care i-a promis soluţionarea favorabilă a dosarelor aceluiaşi om de afaceri”.
Trafic de influenţă pe lângă Silion şi Meleşcanu
costica silion„În februarie 2007 a exercitat acţiuni de trafic de influenţă asupra inspectorului general MELESCANU - TIMISOARAal Jandarmeriei Române, generalul Costică Silion (foto stânga), şi a ministrului Apărării, Teodor Meleşcanu (dreapta), obţinând încheierea unor contracte de furnizare produse alimentare şi echipamente de protecţie între unităţi ale jandarmeriei şi MAp şi firma SC TECH SAFETY SA. Pentru a putea participa la licitaţiile organizate în acest sens, Radu Dan Floarea, de comun acord cu responsabilii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, a achitat către bugetul de stat datorii certe şi exigibile de 350.000 lei, restul datoriei de 2.268.000 lei fiind contestată formal în instanţă”.
„În aprilie 2007, cu sprijinul lui Teodor Meleşcanu şi al lui Ion Marcu, director general al SC TERMOELECTRICA SA Bucureşti, a facilitat societăţilor comerciale la care este acţionar Radu Dan Floarea furnizarea de echipamente de protecţie către sucursalele SC ELECTROCENTRALE SA Constanţa şi Iernut, cu practicarea unor adaosuri comerciale supraevaluate.catalin_voicu_86032300_30902300
În acelaşi mod, Cătălin Voicu  (foto dreapta, obosit tare) i-a intermediat lui Radu Dan Floarea încheierea unor contracte având ca obiect „livrarea de echipamente de protecţie către CN CĂI FERATE – CFR SA Bucureşti”, la preţuri supraevaluate (adaos comercial de 150-300%)”.
„În iunie 2007 a intervenit pe lângă factori decizionali din cadrul MIRA în vederea falsificării rezultatelor concursului din data de 07.06.2007 pentru ocuparea funcţiei de inspector şef adjunct al Inspectoratului Poliţiei Judeţene Giurgiu, obţinând ocuparea postului de către comisarul şef Ion Dragomir.
Ulterior, conducerea MIRA a decis anularea concursului şi reevaluarea dosarelor candidaţilor, constatând că Ion Dragomir nu îndeplinea condiţiile pentru participarea la concurs”.
Dan Badea

Campania Geoana: Culisele internationale (Dragos-Paul Aligica)

 – material aparut pe site-ul HotNews.ro-

OBAMA-MEDVEDEV
OBAMA-MEDVEDEV

Supun atentiei o analiza interesanta aparuta astazi pe Hotnews si care ofera raspunsuri la anumite intrebari, dar si motive de reflectie asupra reactiilor ciudate, din ultima vreme, ale unor oficiali rusi sau americani. Citita in cheia oferita de autorul acestei analize, victoria lui Traian Basescu pare a fi victoria flintei impotriva celui mai mare tun din istorie, „tunul Ţarului” (foto sus)  (Dan Badea)

„Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de WSJ liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington. Autorul randurilor de mai jos este unul dintre cei care au tinut ca prietenii de la WSJ sa marcheze explicit si public acest ultim fapt, printr-o observatie care, daca am inteles corect de la ei, probabil va fi reluata curand intr-o forma mai elaborata si in Wall Street Journal Europe.
Sa explicam. Neavand nici timpul, nici mijloacele sa le analizam in detaliu, sa ne multumim cu o schita. Strategia internationala a lui Mircea Geoana si a cartelului politico-financiar din spatele sau a avut patru teatre majore de operatiuni: Moscova, Washington DC, Bruxelles si spatiul german.

Desi neclare in amanunt, lucrurile sunt evidente in privinta filierei moscovite. Ramane ca istoricii sa decida daca ceea ce s-a intamplat acolo a fost sau nu un act ce a frizat tradarea interesului national. Ramane de asemenea antologica interventia lui Traian Basescu la final de campanie relativ la o declaratie a ambasadorului Rusiei la Bucuresti, Aleksandr Ciurilin: „Ma vad nevoit, si o voi face si oficial, sa il atentionez ca intr-adevar a trecut vremea Razboiului Rece si ca nu isi mai pot face centre de influenta in politica romaneasca sau, daca si le vor face, le vom reteza”.

In ceea ce priveste Bruxelles, operatiunile nu au avansat foarte mult pentru ca s-au lovit de trei bariere: sustinerea ferma a „popularilor” europeni pentru Traian Basescu, asimetria majora de calibru si credibilitate intre reprezentantii cartelului Geoana, pe de o parte, si cei ai PDL-Basescu, pe de alta si cel mai important, faptul ca din tot Occidentul, Bruxelles este locul unde situatia reala a democratiei in Romania si a luptei ei cu „sistemul” cartelului este cel mai bine inteleasa. Pana aici totul clar. Evolutiile pe teatrele german si american sunt insa mai complicate.

Proiectul german

In spatiul german, strategia a fost, evident, bazata pe ideea „proiectului Johannis”. Se miza astfel pe o captatio benevolentiae a cercurilor politice si mass media germane, jucand cartea etnica. In plan politic, demersurile directe ale lui Johannis au generat ceva interes si chiar entuziasm sporadic, urmate insa imediat de semne de intrebare si apoi de scepticism.

(Ramane si aici ca istoricii interesati de episod sa determine masura in care, in afara de canalele personale si ale partidelor politice, Johannis a interferat si cu zona de influenta a fostului cancelar Schroeder, actualmente la Gazprom). Pragmatismul si realismul german si legatura puternica dintre partidele de dreapta germane si PDL, forjata in ultimii doi ani de colaborare, au asigurat o comunicare functionala cu echipa lui Traian Basescu, si au reprezentat, in conjunctie, o stavila destul de eficienta in calea initialului entuziasm german fata de „omul proiect”.

In ceea ce priveste presa de limba germana, lucrurile nu au stat mult diferit. Sa dam un exemplu concret. In octombrie, printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe, se organizeaza un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”. Bineinteles, lucrurile au fost setate astfel incat sa se suprapuna exploziei „proiectului Johannis” pe scena romaneasca.

Foarte curand, ziaristii in cauza au sesizat un pattern in selectia interlocutorilor cu care erau pusi in contact, oameni ce, in activitati legate de „societatea civila”, ca fosti ministri sau ca „analisti” la Realitatea TV, erau radical-ostili lui Basescu si care, mai mult, foloseau in mod dubios aceleasi sintagme si limbaj. Fapt suficient sa genereze eforturi suplimentare din partea unor membri ai delegatiei.

O discutie informala, in afara programului, cu un Valeriu Stoica si apoi cu cativa ziaristi independenti (inclusiv de la Hotnews.ro) a adus cateva lamuriri necesare, echilibrand perceptia nemtilor asupra „realitatilor politice” locale. Un episod tipic deci pentru mai multe incidente similare in deznodamantul lor.

Una peste alta, filiera germana, presupus mobilizata de ideea „proiectului Johannis” si de „proiectul” ambulant in sine, nu s-a materializat in sustinerea navalnica anticipata. Prezenta austro-germana in campanie a fost mai mult decat discreta, ea nemanifestandu-se dincolo de parametrii normali ai unor colaborari prestabilite vizand organizarea unor inofensive evenimente publice de interes general de catre Fundatia Konrad Adenauer la Bucuresti in cooperare cu Institutul de Studii Populare sau CADI.

Mai ramane operatiunea americana.

Washington DC

Vorbim despre zona forte a lui Mircea Geoana. De legaturi personale puternice forjate in anii in care a fost ambasador la Washington. Anii unei administratii Democrate. Or, la Washington, in momentul in care Geoana devine candidat prezidential, tocmai se instaleaza o noua administratie Democrata. Pe trena lui Obama vin tot felul de vechi cunostinte. Multi vorbesc mult. Multi promit multe. Talk is cheap.

(Un lucru pe care il inveti traind in Washington este ca pe power-brokerii de acolo nu-i costa nimic sa parieze pe diferiti potentiali lideri din alte tari. Daca acestia nu castiga, asta e… Daca insa catiga, sunt o sursa sigura de contracte de lobby si consultanta.) Suntem in plina Obama-manie, inaintea prabusirii mitului in derizoriu. Fiecare stat al lumii isi are un Obama al sau, omul providential, omul schimbarii.

Nu cumva Mr. Geoana este Obama Carpatilor? Raspunsul, intre amicii de la Washington, este: Absolutely yes! Nu costa nimic sa spui ca „Da, domnule, pastrand proportiile, Mircea este un fel de Barak: Yes, we can!”

Si astfel, in contextul in care administratia Obama face gafa dupa gafa in chestiunile legate de Estul Europei, deschizand o nisa surprinzatoare influentei ruse in zona, si trimitand in stare de alerta maxima si supra-solicitare ambasadorii Est Europeni din Washington, vedem conturandu-se pe malul Potomakului, la mijlocul anului 2009, o evolutie foarte interesanta.

Pe de o parte, avem un efort condus la ambasada Romaniei de ambasadorul Adrian Vierita, in care reprezentatii Romaniei fac in coordonare cu ambasadele Poloniei, Cehiei si ale celorlalte tari Est Europene eforturi disperate ca sa incetineasca tavalugul de erori si neintelegeri in politica externa americana fata de regiune. Pe de alta parte, avem intr-un univers paralel, un efort de consolidare al unui lobby pro-Geoana.

Pe de o parte, avem eforturile reprezentantilor Romaniei pe linie diplomatica, militara si de informatii in a se coordona cu ceilalti est-europeni si „structurile” de la Departamentul de Stat si de la Pentagon pentru a prezenta un front comun in fata consecintelor rateurilor de politica externa ale administratiei Obama. Consecinte ce devin brusc vizibile public pe data de 17 septembrie, vizibilitate amplificata inzecit si de istorica gafa de PR si comunicare in decizia privind scutul anti-racheta. Pe de alta parte, avem agitatia amicilor d-lui Geoana in a promova cu insistenta „proiectul” Barakului Carpatin si de a face planuri privind viitoarele decade de colaborare mutual-constructiva cu acesta.

Exemplar pentru acest demers este vizita d-lui Cosmin Gusa la Washington. Intensitatea sustinerii de care d-l Geoana s-a bucurat in Partidul Democrat poate fi usor descifrata din agenda intalnirilor aranajate de amicii sai pentru pitorescul personaj mai sus amintit. Acest Austin Powers-International Man of Mistery, Varianta Pan-Ortodoxa, a ajuns, conform propriilor declaratii, coroborate cu surse din Washington, pana la Casa Alba unde a fost primit de consilieri ai Vice-Presedintelui Joe Biden.

Ce mesaj aduce cu el? Evident, asa cum se cade unui agent de profil, o dezvaluire senzationala: prefraudarea alegerilor. Mesaj bine corelat cu mesajul ProDemocratia in tara, credibila sursa a societatii civile. Asta in caz ca vreun american mai avea cumva vreo indoiala de adevarul revelatiilor facute de colaboratorul d-lui Geoana. (Este o discutie separata cum poate fi calificat: (a) in general, demersul de a pune sub semnul intrebari elementul fundamental al mecanismelor democratice in tara ta, ante factum, fara nicio dovada; si (b) in particular, de a face asta fata de o administratie recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington).

Ilustrarea miscarilor pe frontul american poate continua. De la aparitia si circulatia unor publicatii anti-Basescu in engleza („pe piata americana”, ar fi mult spus) la desanturi publicistico-paranormale in sens invers, de la Washington la Bucuresti. Sau poate, de ce nu, ezitarile ambasadorului american la Bucuresti de a juca hotarat pro-reformisti („We do not have a dog in this fight”), rol pe care ambasadorul SUA, indiferent de administratie, il joaca in Romania, pot fi si ele adaugate panopliei.

Scopul este insa de a ilustra, nu de a face un tablou complet. Iar ideea este clara de acum. Am desenat cadrul in care, pe fondul tot mai evidentei confuzii a administratiei Obama in Estul Europei, trebuie vazuta o declaratie, facuta aparent din senin, de catre Traian Basescu, spre finalul campaniei, privind administratia Republicana anterioara: „Il respect enorm pe Bush… Bush a facut enorm pentru Romania”.

Concluzii

Asa arata deci lucrurile pe cele patru fronturi majore ale operatiunilor internationale ale cartelului Geoana. Ce concluzii provizorii pot fi trase din aceasta sumara schita? Desigur, pare justificat sa concluzionam ca operatiunile electorale internationale ale lui Mircea Geoana nu au precedent in istoria romaneasca.

Basescu si echipa sa au fost nevoiti sa faca un „marcaj om-la-om”, global, pentru a contracara, nu intotdeauna cu succes, manevrele mai sus indicate. Observatia ca Basescu si echipa sa s-au luptat singuri cu toata clasa politica romaneasca de la PSD la PRM si PNG via PNL, cu mogulii, cu televiziunile etc. cere o completare. Basescu si echipa sa au facut asta in conditiile in care, in mod tacit, Wahingtonul si Moscova si-au dat mana peste capul Romaniei binecuvantand candidatul social-democrat si cartelul sau.

In final insa, Geoana a pierdut exact acolo unde se considera mai tare: in strainatate. Este o imensa ironie ca votul diasporei simple si pestrite a intors un rezultat tocmai acolo unde se investise in moduri fara precedent in power-brokeri de elita, lobby de mare influenta si agenti de prestigiu. O lectie memorabila data de diaspora romaneasca. Ce morala putem trage din aceasta lectie, ramane sa decidem fiecare, dupa gust.

Intoxicare INSOMAR & CCSB: Casele de sondaj ale mogulilor au repetat scenariul de anul trecut

 

Nici "ei nu mai ştiu câţi sunt"...
Nici „ei nu mai ştiu câţi sunt”…

Institutele de sondare a opiniei publice, folosite de Alianţa Grivco pentru a manipula electoratul dar şi pentru a forţa repetarea scrutinului, au aplicat aceeaşi stratagemă din 2008, ceea ce ar trebui să le descalifice şi să le scoată de pe piaţă pentru totdeauna.

În decembrie 2008, la alegerile parlamentare, strategia PSD a fost aceeaşi. Şi atunci exit-poll-urile au fost măsluite pentru a manipula electoratul dar şi pentru a forţa anumite alianţe post-electorale pentru formarea noului guvern. Astfel, conform INSOMAR, Alianţa PSD+PC a fost creditată cu 36 % pentru Camera Deputaţilor şi 35,7 pentru Senat, PDL cu doar 30,8% pentru Camera Deputaţilor şi 31,7 Senat, iar PNL cu 20,4% pentru Cameră şi 19,8% pentru Senat.

În realitate, rezultatul final a fost că PSD şi PDL au fost  „umăr la umăr” (PSD a obţinut cu 3 procente mai puţin decât spunea INSOMAR iar PDL cu aproape 3 procente mai mult, ajungându-se chiar ca, în final, PDL să aibă un parlamentar în plus!), iar scorul PNL a fost cu două procente mai mic. Aşadar, PSD şi PNL au fost „umflate” de sondorii lui Sorin Vîntu cu cinci procente!

Explicaţia denaturării premeditate a rezultatelor a fost oferită de diverşi lideri PSD mai târziu, printre ei fiind Mitrea, Hrebenciuc şi Alin Teodorescu. Ei au dezvăluit că PSD a avut două echipe de negociere a formării noului guvern, una condusă de Mitrea care a negociat cu PDL, iar alta în care se afla Alin Teodorescu şi care a negociat cu liberalii. Prin „umflarea” procentajului real al PSD si al PNL şi micşorarea celui obţinut de PDL se crea senzaţia că PSD si PNL au împreună aproape 60% şi se dădea, aparent, dreptul la constituirea unei  majorităţi confortabile pentru liniştea lui Hrebenciuc
Cum se ştie însă, aripa condusa de Mitrea a avut succes, iar PSD a acceptat să formeze guvernul cu PDL şi nu cu liberalii asa cum îşi dorea Hrebe and Co.

La alegerile prezidenţiale de duminică, s-a repetat aceeaşi strategie: INSOMARUL lui Vîntu a umflat din nou procentajul lui Geoană, cu 3,6 procente! Geoană era dat câştigător cu 51,6%, iar Băsescu ar fi obţinut 48,4%. În final, manevra oamenilor lui SOV, la care s-au aliat mercenarii de la CCSB, ai lui Dan Voiculescu, a fost infirmată de BEC care l-a dat câştigător pe Traian Băsescu cu 50,33%, deci la o diferenţă de 0,6% de contracandidatul său. Ghinionul Alianţei Grivco a fost că, după lecţia de anul trecut, a existat inspiraţia de a se comanda şi un sondaj făcut de CSOP-IRES (Muşetescu şi Dâncu) care a dat peste cap jocul caselor de sondaj ale celor doi moguli, exit-poll-ul furnizat de CSOP-IRES fiind aproape identic (la diferenţă de şapte sutimi!) cu rezultatul final: 49,6% Geoană, 50,4% Băsescu.

vantu hrebe

De această dată însă, scenariul imaginat de Hrebenciuc în cârdăşie cu mogulii a avut scopul de a pregăti o „alternativă” pentru cazul în care Geoană ar pierde alegerile. „Alternativa” era exact aceea care a fost pusă deja în practică, adică argument pentru afirmaţia că alegerile au fost fraudate şi deci, pentru contestarea lor.

Mafioţii nu se dezmint, ei fiind dispuşi să facă orice este posibil pentru a anula rezultatul alegerilor din 6 decembrie.

Dan Badea

Diversiune ratată: „Action plan”, sau programul de acţiune al PSD, era o intoxicare

Manipulare1

Un cunoscut şpăgar de la o publicaţie centrală (să-i spunem B.), durduliu şi specialist în intoxicări mass media,  în pestă porcină şi gripă aviară (de unde a încasat, pe sub masă, sume impresionante), apropiat de doi şi un sfert dar şi de Sorin Vîntu, Vanghelie şi Hrebenciuc, a încercat ieri, fără succes, să lanseze pe piaţă o diversiune tipică mediului din care face parte.

Dorind să-i întindă o nouă capcană preşedintelui Băsescu dar şi să-i compromită pe anumiţi jurnalişti de investigaţie, B. i-a contactat pe câţiva, direct sau prin intermediari, şi le-a oferit spre publicare un document fabricat în „laboratoarele” lui Hrebenciuc, după modelul „casetei trucate”.

IMG_2060

Documentul, intitulat „Action plan„, ar fi, chipurile, o  „Sinteză” în nouă pagini a principalelor acţiuni ce urmează a fi desfăşurate de PSD, pe o perioadă de şase luni. Scris parcă de Vanghelie, cu idei puţine dar fixe, documentul nu are nimic deosebit în conţinut, poate cu excepţia unui fragment de la pagina şase, paragraful intitulat „Relaţia cu partenerii externi„. Fragmentul e plasat strategic, conţine informaţii reale cu privire la intenţiile PSD şi ale mercenarilor străini care lucrează pentru Geoană, dar e un mesaj otrăvit care, dacă ar fi fost preluat ca atare de jurnalişti şi, apoi, de preşedinte în discursul său, ar fi fost un bun prilej de contraatac din partea liderului PSD.

„Relaţia cu partenerii externi. Deblocarea rapidă a achiziţiilor de echipamente militare va satisface obligaţiile faţă de partenerii americano-israelieni. Dereglementarea pieţii de energie şi materii prime va satisface interesele partenerilor, iar obligaţiile faţă de partenerii din Germania şi UE vor fi onorate prin deblocarea retrocedărilor, deblocarea Fondului Proprietatea şi deblocarea privatizărilor coroborate cu facilităţi fiscale pentru companiile agreate din acest spaţiu”

IMG_2065

Fiecare din informaţiile de mai sus poate fi o temă de campanie, dar, în acelaşi timp, o capcană pentru cel care şi-o asumă. Însoţit de o legendă credibilă (documentul ar fi fost sustras din cabinetul lui Hrebenciuc, după ce a fost fotografiat pe ascuns) si plasat fie direct, fie prin e-mail, materialul de intoxicare al PSD nu şi-a atins scopul. Pentru a ilustra şi prostia crasă de care au dat dovadă diversioniştii plătiţi de PSD, amintesc doar faptul că, înainte ca materialul să ajungă la mine, am fost sunat (apelantul a fost D.) şi întrebat care este adresa exactă a blogului meu pentru că s-a zvonit că acolo a fost publicat documentul PSD. Derbedeii, incapabili să accepte că mai sunt şi profesionişti pe lumea asta, erau siguri că voi muşca momeala.

Aşadar, fără a pricepe care este diferenţa dintre jurnaliştii lui Vîntu sau Voiculescu şi jurnaliştii profesionişti ca mine sau ca aceia „testaţi” ieri, şpăgarul B. a eşuat în încercarea sa de intoxicare. Dacă şi autorii diversiunii „caseta trucată” procedau ca mine, adică să verifice înainte de a lansa un subiect, presa română nu era pusă la index aşa cum este acum. Este cazul ca, după 6 decembrie, indiferent de câştigătorul alegerilor, tonomatele şi infractorii de presă să fie înlăturaţi pentru totdeauna din breaslă.

Dan Badea

Gafă incredibilă: Geoană a recunoscut că l-a vizitat pe Vîntu, în noaptea de 2/3 decembrie, la domiciliul său din str. Paris (UPDATE)

Mircea Geoană şi Sorin Vîntu sunt disperaţi. Primul că pierde alegerile, celălalt că-şi pierde libertatea

UPDATE: Sorin Vîntu a minţit în direct la RTV, postul său de televiziune, când a spus că s-a întâlnit cu Băsescu într-o parcare. El a intervenit în direct la Realitatea TV şi a afirmat că Mircea Geoană l-a vizitat la domiciliu, în noaptea de 2/3 decembrie, pentru a se relaxa, deoarece era încordat. A mai spus că nu i-a dat lui Geoană nici un leu şi nici nu l-a sprijinit mediatic. A recunoscut că e prieten cu Mircea Geoană de patru ani. 
Mai mult, el a afirmat şi că s-a întâlnit cu Traian Băsescu în campania electorală din 2004, într-o parcare din Tîncăbeşti, la ora 3 dimineaţa. Declaraţia referitoare la Traian Băsescu este însă falsă. Cei doi fixaseră, într-adevăr, o întâlnire pentru a purta o discuţie, în locul amintit de SOV, numai că Traian Băsescu însoţit de Cozmin Guşă a refuzat, în ultimul moment, să mai participe la întâlnirea cu Vîntu. De ce a minţit Vîntu? Simte că i se prăbuşeşte castelul de nisip? E, oricum, pentru prima oară când el încercă, la scenă deschisă, să atace pe cineva. Iar acel cineva este Băsescu.

La confruntarea finală pentru alegerile prezidenţiale, cu Traian Băsescu, Mircea Geoană a recunoscut că în noaptea de 2/3 decembrie a fost acasă la Sorin Ovidiu Vântu. Să fii candidat la preşedinţia României şi să mergi în miez de noapte acasă la unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din ţara asta, dar şi din estul Europei, e o gafă imensă.

Dacă până acum avea şanse mici să devină preşedinte al României, Geoană are acum şanse şi mai mici. Asta pentru că tocmai a pierdut voturile a peste 300.000 de români care au fost escrocaţi de maşina de furat bani a lui SOV.

GEOANĂ îi bate lui VÎNTU în uşă!...
GEOANĂ îi bate lui VÎNTU în uşă!…

Motivul vizitei este necunoscut, dar Traian Băsescu l-a pus în legătură cu arestarea lui Nicolae Popa, cel care a operat în numele lui Sorin Vîntu cu fondurile FNI, cel care a investit în numele şefului său şi care a scos, tot în numele şefului, sume imense de bani de la FNI. Asta l-a determinat pe Turcescu, moderatorul confruntării dar şi angajatul lui Vîntu, să-l întrerupă pe Traian Băsescu pentru ca acesta să nu continue dezvăluirea amănuntelor legate de infractorul Nicolae Popa şi cârdăşia lui cu Sorin Ovidiu Vîntu. Turcescu este unul dintre răsfăţaţii imperiului media al lui Vîntu, un îmbogăţit suspect de rapid şi care-i datorează totul mogulului.

sorin_ovidiu_vintu

Vizita de azi noapte a lui Geoană la domiciliul lui Vîntu din strada Paris, ar putea avea însă legătură şi cu dezbaterea televizată dintre cei doi finalişti ai campaniei prezidenţiale, Geoană find disperat de scăderea sa în sondaje. Este posibil ca Vîntu să-l fi asigurat că va fi menajat în cadrul dezbaterii sau, cine ştie?, chiar să-i fi pus la dispoziţie întrebările ce urmau a fi rostite, o zi mai târziu,  de angajatul său. Nu în ultimul rând, este posibil ca Vîntu să-i fi promis lui Geoană susţinere mediatică pe ultima sută de metri, cerând în schimb protecţie în faţa justiţiei în cazul în care vor apărea elemente noi după arestarea paravanului Nicolae Popa.
Astăzi 3 decembrie, presa a semnalat ciudăţenia de la miezul nopţii de 2-3 decembrie, numai că nici Geoană, nici Vîntu nu a confirmat-o.
Referitor la jurământul din final, Geoană a jurat strâmb. Altfel nu se explică de ce a fost de câteva ori împreună cu SOV, fie în Delta Dunării, fie la domiciliul mogulului din str Paris. Geoană este un paravan pentru Voiculescu, Patriciu, Vîntu sau alţi oameni de afaceri care şi-au construit imperiile prin furt sau trafic de influenţă.

După dezbaterea televizată din seara de 3 decembrie, sunt convins că Traian Băsescu va câştiga alegerile prezidenţiale.

După confruntarea finaliştilor, televiziunea lui Vîntu s-a dedicat reparării gafelor lui Geoană. S-au folosit tonomate celebre cum sunt Adrian Ursu şi colega de manipulare al cărei nume nu l-am reţinut niciodată, măscarici precum latifundiarul măscărici Dinescu, dar şi ingineri exaltaţi precum CTP. Prea târziu însă. Orice-ar face, faptul s-a petrecut: Vîntu l-a chemat la ordine, după miezul nopţii, pe prezidenţiabilul Geoană.

Şi „Prostănacul” s-a dus.

Dan Badea

A fost Mircea Geoană, la Moscova, pe spinarea serviciilor secrete ruseşti?

– La Moscova s-a dat ordinul declanşării campaniei anti-Băsescu –

Manipularea lansată de Patriciu împreună cu angajaţii celorlalţi doi moguli, prin lansarea pe piaţă a unui filmuleţ trucat, are ecouri suspecte în presa rusă şi are efect de bumerang asupra lui Mircea Geoană.
Înainte de a prezenta o ipoteză inedită şi extrem de îngrijorătoare cu privire la jocurile periculoase făcute de mafia PSD-PNL cu maica Rusia, vreau să fac nişte precizări.


Făcătura aruncată pe piaţă de diversioniştii lui SOV (care asta au învăţat, pentru asta sunt plătiţi cu multe mii de euro lunar şi cu asta se ocupă), nu are alt scop decât să impresioneze opinia publică şi să altereze irecuperabil, speră manipulatorii, imaginea lui Traian Băsescu. „Băsescu a lovit un copil de 10 ani!” – ţipă servitorii mogulilor şi apoi repetă pe sticlele RTV şi A3, de sute de ori, imaginile trucate. Preţul acestei făcături ar fi, spune o sursă, 400.000 de euro, iar finanţatorul ar fi însuşi oligarhul negru. Personal, cred că e o exagerare, iar suma plătită trebuie să fie mult mai mică. Profesional, prezentarea imaginilor trucate îi descalifică pe autori, deşi ei nu mai au de mult nici măcar o fărâmă de deontologie profesională. Nici cel care a postat imaginile pe site-ul fiţuicii lui Vîntu-Luca, adică Alecu Racoviceanu, nici cel care le-a preluat pe televiziunea aceluiaşi Vîntu Luca, Răzvan Dumitrescu. Principiul aplicat de diversionişti este cunoscutul îndemn al lui Goebbels: “o minciună repetată de o mie de ori ramâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”. Iată de ce imaginile trucate au fost repetate zile în şir pe sticlele otrăvite ale mogulilor.

În timp ce presa occidentală tratează profesionist subiectul, declarând că autorii acestei manipulări ( „site-ul unei obscure fiţuici” – Gardianul – şi Realitatea TV) „şi-au încălcat atât de manifest deontologia, încât s-au descalificat complet„, presa rusă cântă aceeaşi arie a calomniei dirijată de mogulii de pe Dâmboviţa.

Astfel, intoxicarea lansată de moguli a fost preluată rapid de suspect de multe publicaţii ruseşti. Faptul este neobişnuit, cu atât mai mult cu cât ruşii n-au fost aproape deloc interesaţi de numeroasele intoxicări lansate până acum de aceiaşi diversionişti. Iată câteva titluri preluate de Hotnews:

 

(foto:http://i.telegraph.co.uk)
(foto:http://i.telegraph.co.uk)„Al doilea tur al campaniei incepe cu scandal” (Russkaia slujba novostei);

„Presedintele Romaniei loveste peste fata un adolescent” (Vzgliad);
„Presedintele Romaniei a batut un adolescent in fata camerelor de luat vederi” (Utro.ru);
„In Romania, Traian Basescu, care a intrat in turul doi al alegerilor, este acuzat de lovirea unui adolescent”(Newsru.com);
„Campania electorala din Romania a dobandit un nou scandal” (Eho Moskvy);
„Campania electorala pentru turul 2 a inceput cu scandal” (ITAR-TASS).
Cei de la agenţia de ştiri „Itar Tass” au afirmat chiar că „dupa toate acestea, popularitatea presedintelui in exercitiu s-a diminuat. Numerosi politicieni romani cred ca plecarea lui Basescu va pune capat crizei politice”.
La fel, Izvestia e tranşantă: o serie de politicieni romani si-au exprimat deja indignarea fata de acest incident. „Daca nu este un trucaj, presedintele risca sa isi incheie cariera politica in cel mai neplacut mod cu putinta” .
Pravda merge chiar mai departe şi îl compară pe Băsescu cu Mike Tayson, jurnaliştii ruşi afirmând că locul acestuia este mai degrabă în ringul de box decât în fruntea statului. În schimb însă, spun anumiţi „analişti”, pe Mircea Geoană nu l-ar caracteriza stilul Tyson.

Toate cele de mai sus par a contura o imagine de asediu mediatic anti-Băsescu lansat fără jenă de Moscova, ca şi când ruşii au intrat în campanie electorală pentru susţinerea lui Mircea Geoană.

Imaginea capătă mai multă consistenţă dacă reamintim că traseistul politic pro-rus Cozmin Guşă, consilier personal al lui Geoană, dar şi prieten al lui Vîntu, a tot bătut drumul Moscovei în ultima vreme.

gusa moscova

La toate acestea adăugăm vizitele secrete ale lui Geoană însuşi la Moscova, făcute, spune el, pe cont propriu. Amintită doar în campania pentru turul I al alegerilor prezidenţiale de către Crin Antonescu,  vizita lui Geoană din 27 aprilie 2009 a rămas acoperită de mister, presa relatând doar că liderul PSD s-ar fi întâlnit cu fostul ofiţerul GRU Boris Golovin, un apropiat al „exaltatului” Cozmin Guşă. Mergând pe urmele unor întrebări bine puse de colega Emilia Şercan, pe blogul său, în încercarea de a clarifica sursele de finanţare ale lui Geoană pentru deplasarea la Moscova, am dat peste o informaţie extrem de fierbinte.

Liderul PSD a declarat oficial că a fost la Moscova însoţit de SPP. „Am fost acolo cu Serviciul de Protecţie şi Pază după mine” a declarat Geoană pentru Realitatea TV (vezi la min. 9:43). Ei bine, conform unei surse de încredere, Mircea Geoană nu a fost însoţit, pe 27 aprilie, de ofiţerii SPP la Moscova, deoarece ar fi solicitat, cu mai multe zile înainte, renunţarea la serviciile SPP, cerere care i-ar fi fost aprobată.

emblema SPP
Aceeaşi sursă a afirmat că paza lui Geoană a fost asigurată, pe durata vizitei sale la Moscova, de serviciile secrete ruseşti. Tot ruşii, ospitalieri, s-ar fi ocupat şi de celelalte aspecte nesemnificative ale şederii preşedintelui Senatului României şi vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Mircea Geoană.

Dacă lucrurile stau aşa, deşi eu sper să mă înşel!, atunci avem o mare şi gravă problemă de securitate naţională. Dacă nu stau aşa, avem aceeaşi problemă. Asta deoarece fie cu SPP-ul românesc, fie cu cel rusesc, Geoană şi-a antamat deja, la Moscova, mandatul de preşedinte al României, în caz că îl va şi dobândi. Ori nu cred că românii doresc acest lucru.

Iată cum „pumnul lui Băsescu” se transformă în „ghiuleaua Moscovei”, legată forţat de picioarele României.

Dan Badea

Voiculescu către Patriciu: Tot ceea ce facem, facem fifty-fifty, cu consens, şi îi băgăm în faţă pe americani! (Update)

UPDATE: citiţi la sfârşitul acestui material numele celui care coordonează programul de guvernare al noii  alianţe anti-Băsescu.

mogulii1

Toţi cei care l-au auzit pe Traian Băsescu amintindu-i, iar şi iar, în mesajele sale publice, pe Voiculescu, Vîntu şi Patriciu, s-ar putea să nu înţeleagă ce se ascunde cu adevărat în spatele acestei repetiţii.

Dacă presa ar fi fost liberă, alegătorul de rând ar fi obţinut de mult răspunsul la această întrebare. Poate că Băsescu va explica, până pe 6 decembrie, ce vrea să spună, de fapt, atunci când insistă pe triada Voiculescu, Vîntu, Patriciu.

Până atunci însă le ofer eu, tuturor cititorilor acestui blog, o mostră de dialog la nivel înalt între doi dintre mogulii care au făcut, fac şi s-ar putea să continue să facă, mai departe, jocurile murdare din spatele marionetelor politice tip Geoană, Antonescu, Marko Bela etc. Este un document, care a fost deja recunoscut de cei implicaţi, stenograma unei discuţii (interceptate) de afaceri dintre Patriciu şi Voiculescu.

Cei doi plănuiesc la începutul lui 2003, ca doi mafioţi adevăraţi, preluarea Petrom: înfiinţarea unei firme în Cipru (Oil Fund) cu sediul la Viena sau Moscova, cu un fond de rulment de 30-40 milioane de dolari, care să preia societatea, alături de un aşa-zis „investitor strategic” în spatele căruia să fie tot ei. „Să fie americani în faţă, e bine?” – întreabă Patriciu. „Dacă sunt şi americani e şi mai bine! Cu cât noi nu apărem pe hârtii şi apar investitori strategici, cu atât cresc şansele noastre nu numai s-o luăm, dar s-o luăm şi ca lumea!”- zice patronul Antenei3, informatorul Felix Voiculescu. De asemenea, ei aduc în discuţie şi implicarea lui Vîntu care s-ar putea să le strice combinaţia deoarece ar fi aliatul lui Alekperov, patronul Lukoil. Deoarece planurile celor doi au fost aflate din vreme, afacerea le-a scăpat printre degete.

Discuţia este cu adevărat senzaţională în contextul în care mafioţii pun la cale preluarea controlului tuturor pârghiilor statului român. Merită citită până la capăt şi merită meditat asupra ei.

Românii au dreptul să ştie cine sunt cei care îl susţin pe Mircea Geoană, reprezentantul mafiei PSD-PNL-UDMR pentru alegerile prezidenţiale din 6 decembrie. Acesta este motivul pentru care postez, pe acest blog, documentul amintit, care este, în definitiv, un decupaj al unui mod de viaţă pentru menţinerea căruia cotizăm cu toţii. Ca Voiculescu şi Patriciu să vorbească în termenii de mai jos, să pună la cale afaceri de miliarde de dolari, e nevoie ca prostimea să cotizeze. Să plătească taxe pentru ca bugetul să susţină întreprinderi ce urmează a fi cumpărate, apoi, de aceşti derbedei ai politicii şi afacerilor.

Dacă cei doi moguli puneau la cale, atunci, preluarea PETROM sau complotau împotriva lui Vîntu, acum ei si-au unit forţele cu ale strategului FNI în războiul comun împotriva lui Traian Băsescu, pentru a prelua PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI. Asta pentru ca toţi sunt în pericol de a fi arestaţi, iar protectorul Ion Iliescu nu mai este de multă vreme la Cotroceni.

Singurul care le-ar putea reda liniştea este pupinul bătrânului edecar, adică Geoană. Mircea Geoană. Cel care s-a furişat la Moscova, de CEL PUŢIN două ori în ultimele luni, pentru a-şi oferi serviciile şi a primi sprijin rusesc în lupta contra lui Traian Băsescu.

Iată, mai jos, stenograma dintre cei doi mafioţi, politicieni la data înregistrării discuţiei.

Voiculescu:Putem derula operaţiunile printr-o bancă ruseasca solidă
În jurul orei 19.00, Dinu Patriciu, vice preşedinte PNL, ia masa cu Dan Voiculescu, preşedintele PUR:
Dan Voiculescu: Tranzacţia cu firma din Cipru nu e încheiată pentru că sunt probleme cu paşaportul.

mafia insured

Dinu Patriciu: Pe mine mă cheamă Dan Costache Patriciu şi am două paşapoarte, unul pe numele de Dan Costache Patriciu şi unul pe numele electoral, Dinu Patriciu. Pentru că am participat la alegeri cu numele de Dinu Patriciu, am obţinut şi paşaport diplomatic tot pe numele ăsta. Conturile bancare sunt, însă, pe numele de Dan Costache Patriciu şi de aceea au apărut problemele cu firma.
D.V.: Nu am mai făcut nimic, pentru că am vrut să discutăm în prealabil şi să-ţi fac două propuneri pentru sediu, unul la Viena, pentru că este doar la o oră de zbor cu avionul, şi unul la Moscova. Şi acolo se vor schimba lucrurile cât de curând, au început să primească şi ei fonduri de la Comunitatea Europeană şi cred că am putea să derulăm operaţiunile bancare printr-o bancă rusească destul de solidă. Am rezolvat, în principiu, fondul de rulment, am mers pe o cifră de 30-40 de milioane pe lună.
D.P.: Mă voi interesa ca acest material să-ţi parvină cât de curând.
D.V.: Să te grăbeşti, ca să putem obţine banii cât mai repede, să-i avem oricând la dispoziţie.

Ce i-a spus Iliescu lui Dick Cheney referitor la Petrom

Acum, în ceea ce priveşte privatizarea Petrom şi Oltchim – atunci când a fost Bush la Bucureşti, a avut o discuţie cu Iliescu de câteva minute, în care Iliescu i-a spus că are nevoie de o firmă mare pentru privatizarea Petrom şi ăla i-ar fi spus: „a, cunosc eu pe unul, Dick Cheney care are o firmă în Boston”. Nu ştiu dacă aşa a fost.
D.P.: Nu a fost chiar aşa, a fost o discuţie în care Iliescu a spus că am dori o participare americană şi la care Bush a răspuns:”asta ar fi de dorit”, asta a fost discuţia. Punct. Iar cu Dick Cheney a fost scandalul cu retragerea sa din board-ul companiei din Boston. Asta a fost discuţia, după care Bush a plecat în treaba lui. De fapt Cheney nu este interesat de nimic şi nu vrea să facă nici un fel de intervenţie pentru nimeni. Ştiu chestiile astea de la fostul preşedinte al Republicanilor, care este partener cu noila o firmă. Şi, în plus, firma aceea din Boston este o firmă de servicii, de brokeraj.

1223400301-4

Voiculescu: „Facem fifty-fifty, cu consens!”

D.V.: Am vorbit cu ăştia de la Banca Românească şi mâine am o întâlnire cu Klipper, vreau să-i prezint o ofertă făcută de Banca Naţională a Greciei, e făcută la 24 de milioane pentru RADCO, RADCO reprezentând 85% din acţiunile băncii. Asta înseamnă că noi ar trebui să le dăm lor între 12-14 milioane de dolari ca să iasă din combinaţie şi să scăpăm de ei.
D.P.: Cât aveţi voi acolo?
D.V.: Eu am 30%, restul au 51. Mai are Mitică Nicolaide, Pascu
D.P.: Şi ăştia nu vor să iasă?
D.V.: Ba da, vor! Hotărâm noi dacă să-i scoatem sau nu. Ar trebui să-i scoatem, nu trebuie să se amestece nimeni în treaba noastră. RADCO are 85% restul fiind nesemnificativ. Din RADCO acum 51% are FRAI, 3% am eu.
D.P.: Fondul Româno-American fiind?
D.V.: Klipper
D.P.: Deci ăştia, pentru 51, ar trebui să obţină 12-14 milioane.
D.V.: 12, o să vedem noi.
D.P.:Asta ar fi foarte corect s-o împărţim pe din două.
D.V.: Tot ceea ce facem, facem fifty-fifty, cu consens, adică nu facem nimic unul fără celălalt.
D.P.: Asta înseamnă 3,6.
D.V.: Cam aşa, eu o discut cu ăştia.
D.P.:Eu o să-mi pun toată energia să putem colabora cu o bancă mare.
D.V.:Ar fi Banca Industrială a României, e una grea, dacă pot să zic aşa, fără porcării.
D.P.: Eu am afaceri şi idei care se potrivesc cu politica băncii: bancomate în toate staţiile de benzină, de exemplu, n-ar fi o idee rea.
D.V.: Dacă sunt sub controlul nostru, da.
Patriciu: „Cocsul de la Fieni i l-am dat lui Pantiş”
Mai am o ultimă chestiune, care e tehnică: băieţii mei vor o ofertă bună de preţuri.
D.P.: Ce cantitate vor?
D.V.: 1000 de tone pe lună.
D.P.: 1000 de tone pe lună au, să mă sune pe mine mâine dimineaţă. Nu e o problemă care ţine de preţuri, ci de programare. 1000 de tone pe lună înseamnă 15% din producţie.
D.V.: A doua problemă este legată de cocsul de la Fieni.
D.P.: Nu ştiu de Fieni, ştiu că a venit Pantiş şi i l-am dat lui. O să mă interesez.

Patriciu: „Vîntu e deja la Moscova, să discute cu Safin

D.P.:Vîntu afirmă că vrea să ia Petrom-ul şi ăsta e periculos!
D.V.: Uite care e treaba, de acum încolo discutăm doar între noi doi ca să nu dăm naştere la suspiciuni. Avem o mare nevoie de încredere totală unul în celălalt.
D.P.: Sorin Vântu nu numai că a afirmat că este interesat de Petrom, dar acum este deja la Moscova să discute chestia asta cu Safin.
D.V.: Dar cine l-a băgat pe el în familia asta?
D.P.:Nu ştiu, dar în orice caz, afirmă că vrea să ia Petrom-ul şi ăsta e periculos. Trebuie să vedem cum facem profitând de faptul că nu ştie nimeni de relaţia noastră directă, ar trebui să găsim o formulă să-l liniştim pe ăsta.
D.V.: El are o singură pârghie puternică, apropo de Petrom, pe liderul ăla de sindicat, Liviu Luca.

Patriciu i-a vândut Ziua lui Luca, omul lui Vîntu, pentru a-l neutraliza în afacerea Petrom
D.P.: Luca a venit cu o propunere, să cumpere 15% din „Ziua”. Eu, când am auzit, primul reflex a fost să zic nu, pentru că nu doream să intru în cine ştie ce afacere dubioasă. Sorin Roşca a insistat foarte mult pentru că avea nevoie de lichidităţi şi atunci am fost de acord, gândindu-mă că îl iau şi îl neutralizez pe partea cealaltă, cu Petrom-ul.

Am sunat atunci să mă informez dacă nu e o lucrătură pe la spate şi am avut surpriza să aflu că, de fapt, n-a vrut el să cumpere, ci Asociaţia Lucrătorilor din Petrom. Treaba lor, foarte bine, cu atât mai mult! Au plătit, s-a încheiat afacerea şi după aceea m-am văzut de două-trei ori cu Luca şi l-am ajutat, asta înseamnă că el are nişte interese la mine.
D.V.: Va fi foarte greu, el este ca un cal troian, are nişte mişcări spectaculoase câteodată, are o minte diabolică. Luca este 100% omul lui Vântu, e irecuperabil. Deci, mare atenţie cu Luca, vorbesc de omul Luca, nu de sindicalistul Luca, care se ghidează după o politică de sindicat. Eu îţi spun de relaţiile subterane, definitive, care nu se vor rupe niciodată.
D.P.: Nu ne putem agăţa de Popa?

Firma pregătită pentru Petrom este Oil Fund
D.V.: Nu avem nevoie de nimeni. Singura noastră mare problemă este Iliescu, iar singura salvare trebuie să fie Oil Fund (?), Petrom-ul va fi privatizat de OF, ştii, este ideea aia cu capitalul românesc care preia companiile româneşti.
D.P.: Ai mai vorbit cu Iliescu în ultimul timp?
D.V.: N-am mai vorbit de două luni, dinainte de anul nou. De ce, s-a schimbat ceva?
D.P.: Poţi să vorbeşti?
D.V.: Oricând. Mă întâlnesc cu el săptămâna viitoare. Şi ce să-i spun?
D.P.: De RomPetrol şi de mine. Vreau să verific.
D.V.: Vrei să verifici cumva chestiunea legată de Robert Ziscovici, un evreu american care zic ei că e băgat cu Uniunea Evreilor, cu SIE, cu CIA, eu nu prea am încredere în el. A spus că Dinu Patriciu este preferat de americani, că vrea să se întâlnească cu Dick Cheney în America, a menţionat o sumă de 12.000 de dolari.
D.P.: Nici nu ştiu despre cine e vorba.
D.V.: Unul Ziskovici, nu ştiu multe despre el: a fost omul lui Păunescu înainte, omul care a plătit deplasările lui Iliescu în America.
D.P.: A fost unul la mine care corespunde descrierii, un tip mare şi un pic cam plinuţ şi care vorbea mult şi vulgar. A fost cu Liviu Mureşan.
D.V.: A, ăla e!
D.P.: Dar nu l-am luat în serios nici o clipă.
D.V.: Ăsta e! O să mai discutăm după aia despre el.

Slide Crescent
Cum i-a suflat Vîntu, lui Patriciu, afacerea staţiilor Lukoil

D.V.:Să ne întoarcem la Vântu un pic; pericolul nu e Vântu, pericolul e LUKOIL.
D.P.: Pot să-ţi spun doar că Safin este interesat de Petrom şi că averea lui nu mai este investită în LUKOIL. Vântu mi-a stricat mie o afacere cu Safin. Trebuia să mă întâlnesc cu Safin în decembrie şi să batem palma pentru o afacere în urma căreia eu urma să cumpăr 69 de staţii LUKOIL din România, care sunt ale lui personale, nu sunt ale LUKOIL-ului. LUKOIL-ul nu are în România decât o grupă de operare. El a fost preşedintele LUKOIL pe întreaga Europă. Familia lui stă la Londra, iar el stă la Moscova, pentru că este senator în Dumă. După 12 decembrie, când trebuia să ne vedem, ăsta a dispărut, fără a înţelege de ce, pentru că toate discuţiile purtate anterior arătau că este foarte încântat de ofertă. Dacă vroiam să le iau le băgam în Rompetrol şi scriam Rompetrol pe ele. Ca să aflu acum, după vacanţă, că toată treaba asta a fost datorită relaţiei în care a ajuns Vântu cu el.
D.V.: Dar cum a ajuns Vântu la el?
D.P.: Părerea mea este că prin Luca, pentru că el intenţiona să vândă utilaj petrolier la ruşi şi face regulat drumul spre Moscova.
D.V.: Este foarte important să aflăm cum a ajuns Vântu la ăsta.
D.P.: Vântu este deja la Moscova, am verificat. A plecat cu unul care este reprezentantul lui Safin la Bucureşti.
D.V.: Când a plecat, nu ştii?
D.P.: Luni a plecat cu avionul lui Safin.

Cum se aranjează o afacere de miliarde de euro prin nişte paravane cu americani şi austrieci

pag5

D.P.:O altă informaţie extrem de importantă şi care trebuie verificată este că Tender a cumpărat 50% din RAFO.
D.V.: Asta am auzit şi eu şi chiar doream s-o discutăm împreună. A cumpărat 50% din RAFO, având în continuare angajamente tot pe ideea de Petrom.
D.P.: Da el vorbeşte de Dick Cheney.
D.V.: Şi Viorel Hrebenciuc are treabă cu chestia asta?
D.P.: Mâine mă întâlnesc cu Iacubov şi ăsta e mai puţin sofisticat decât Hrebenciuc.
D.V.Ştiu că sunt ceva probleme între Mitrea, Sechelariu şi Iacubov. Dar informaţia este că a luat sau că intenţionează să ia?
D.P.: Nu, că a luat!
D.V.:Există pericolul ca Vântu să vină de la Moscova cu intenţia de a cumpăra Petrom-ul din partea LUKOIL, sau să vină o companie importantă străină. Strategia noastră se va rezuma în a găsi o formulă prin care să băgăm Oil Fund în faţă.
D.P.: Dar să fie americani în faţă, e bine?
D.V.: Dacă sunt şi americani e şi mai bine! Cu cât noi nu apărem pe hârtii şi apar investitori strategici, cu atât cresc şansele noastre nu numai s-o luăm, dar s-o luăm şi ca lumea. Ideal ar fi un concern format din nu ştiu cât la sută americani, nu ştiu cât la sută austrieci şi câştigăm. Iar, acolo, cu ei, vedem noi cum discutăm, că nu le putem spune: semnează,că mi le dai mie pe urmă”. Trebuie să le asigurăm şi lor nişte sume onorabile şi nişte termene onorabile. Important este să ne bazăm pe ei, atunci când vine vorba despre documente confidenţiale. Oil Fund va fi doar partea operaţională căci, dacă ne gândim bine, noi nici nu avem nevoie de partea de acţionariat. Ca să avem partea operaţională, trebuie ca, prin Oil Fund să controlăm 51%.
D.P.: Mă ocup de chestia asta cu partea americană. Iar eu, în negocierile pentru Petrom, n-o să apar deloc. Iar în discuţia pe care o s-o am mâine cu Iacubov nu o să-i spun care este intenţia mea clară faţă de Petrom, ci o să-i spun că vreau doar să mă informez ce documente mi-ar trebui dacă aş dori să particip la privatizare.

Voiculescu: Trebuie să nu afle SRI!

D.P.:Eu am unele informaţii pe care le-am cules din surse, să le zic aşa, neprofesioniste, de la muncitorii moldoveni care lucrează pe platforma de la Petromidia şi care, dacă se confirmă, sunt foarte grave, şi anume că schelele Moldova scot mai mult şi raportează mai puţin şi că diferenţa se duce în RAFO şi de aceea reuşesc ei să cumpere cu un milion mai jos.
D.V.: Este posibil, dar este foarte grav, dacă e aşa. Iar ei ştiu asta de la consăteni de-ai lor care lucrează efectiv acolo.
D.P.: Da, dar dacă este aşa, nici nu ştiu cum să procedăm, pentru că partenerul lui Tender, Iacob, este un escroc.
D.V.: Ceea ce ne interesează este că este o chestiune care este foarte apropiată de Talpeş şi de servicii, de SIE mai mult.
D.P.: SRI-ul nu ar fi bun să controleze aşa ceva.
D.V.: E apropiat mai mult de SIE. În momentul în care apelăm la SRI, află toată lumea, află cine nu trebuie. Trebuie să găsim o altă soluţie.
D.P.: Mie mi-ar trebui o confirmare şi din altă direcţie, pentru că în mediul lor de muncitori în petrol, se vorbeşte.
D.V.: Ne-ar trebui un om chiar de la ei, adică cu un om care chiar face chestia asta, dacă se face. Iar dacă o fac, o fac cei dela RAFO cu cei de la exploatarea schelelor: Ne-ar fi mai uşor dacă am avea o repartizare a schelelor.
D.P.: O am, nu este nici o problemă. Le cer să o trimită în plic închis, ca să nu dea de bănuit.
D.V.: Dumnezeule, şi mai vrem să intrăm în Europa!
D.P.: Asta ne afectează foarte mult, poate crea dificultăţi în atragerea investitorilor străini.
D.V.: Bun, deci noi în zilele următoare ne vom întâlni cu cei doi, eu mă ocup de temele astea.
D.P.: Dar cu Irak-ul cum e?
D.V.: Cred că războiul nu o să înceapă decât prin februarie, probabil, şi o să ţină puţin. Probabil, o săptămână, căci altfel ruşii au numai de câştigat. Mare lucru dacă nu omoară chiar ei doi sau trei delegaţi ONU ca să poată declanşa războiul.

Despre Taher, Hrebenciuc, Tinu şi Meleşcanu
D.P.: Ai văzut că „Jurnalul Naţional” s-a luat de Taher, cu problema cu Tinu?
D.V.: Se pare că Taher i-a dat bani lui Tinu ca să cumpere ziarul „Adevărul” pentru Viorel.
D.P.: Dar partidul merge bine?
D.V.: Merge, merge foarte bine, avem culoar la Sala Palatului.
D.P.: Îl nivelează Stolojan! (râde)
D.V.: Înainte, la PNL, era un suflu, era o stare de spirit.
D.P.: Pentru că toţi sunt, de fapt, foarte legaţi, chiar şi Meleşcanu a intrat în gaşcă, ăsta e un corp străin, a început cu nişte comunisme din alea, raportări săptămânale de la organizaţii, cu birocraţie din aia ca de minister.

Cataramă e „un ţărănoi”, iar partidul lui Voiculescu s-a dat „la firul ierbii”. Adică merge pe burtă
D.V.: Asta nu ar fi o problemă pentru cei din PSD, dar cei din PNL sunt refractari la astfel de chestii.
D.P.: Toţi încep să vină înapoi la mine, ştii că eu n-am fost de acord cu Stolojan. Le-am dat termen şase luni şi eu am stat deoparte. O să vină şi Boroianu, care e un machiavelic.
D.V.: Dar cu Cataramă, cum e?
D.P.: Cataramă este un ţărănoi şi dă cu oiştea în gard. Dar văd că şi partidul tău merge bine.
D.V.: Da, merge foarte bine, noi ne-am dat la firul ierbii, am lucrat numai în teritoriu, e adevărat că în Bucureşti e un dezastru, dar o să mă apuc şi de capitală…(…)

UPDATE 1: Dinu Patriciu a preluat şi controlul PSD, el fiind chemat să pregătească programul de guvernare al mafiei PSD-PNL-UDMR. Bazele noii alianţe anti-Băsescu, ALIANŢA ROMPETROL, au fost puse luni 23 noiembrie, a doua zi după alegeri, la sediul fundaţiei lui Dinu Patriciu din Capitală. La întâlnirea cu oligarhul negru au participat emisarii PSD şi PNL, dar şi un afacerist. Aceştia au fost Adrian Năstase, Theodor Meleşcanu, respectiv Sorin Roşca Stănescu. Conform lui Meleşcanu, s-a discutat despre „strategia economică” a noii alianţe otrăvite. „Am discutat cu domnul Patriciu cam care ar fi perspectivele în timp, şi mă refer aici la strategia economică pe care trebuie să o punem în aplicare, un program pe economic cu măsuri foarte urgente, cum am putea să le adoptam cât mai repede. Da, am discutat cu Dinu Patriciu ce strategie şi program economic să aplicăm pe viitor, este vorba de masuri anti-criza” a recunoscut Meleşcanu.
La rândul său, Adrian Năstase, cel care i-a dat Petromidia lui Patriciu  (2001), şi l-a scutit pe oligarh de plata unor datorii de 725 milioane de dolari (2003), transformându-le în acţiuni şi amânând cu şapte ani plata lor, a declarat că şi-a vizitat un…prieten. „M-am intalnit cu domnul Patriciu pentru că este un bun prieten de-al meu. A fost o discuţie privată, ca între prieteni (…)Problema este Traian Băsescu şi trebuie să-l impiedicăm să ajungă preşedinte. Dezvăluirea acestei întâlniri a fost făcută de Academia Caţavencu.

UPDATE 2.: Cercul mafiot al alianţei Rompetrol s-a încheiat azi-dimineaţă, prin vizita pe care Dinu Patriciu i-a făcut-o lui Sorin Ovidiu Vîntu la domiciliul său din str. Paris.”Ne-am intâlnit în dimineaţa asta. A fost o întâlnire normală, între doi oameni de afaceri. Ne mai ocupăm şi de afaceri, dragul meu, ha, ha, ha, ha – a declarat mogulul Vîntu pentru Hotnews. „Afacerea” pusă la cale de cei doi a fost alianţa Rompetrol şi clarificarea contribuţiei lui Vîntu la această ultimă bătălie a mafiei împotriva României. Asta pentru că atunci când mai mult de trei mafioţi se adună în acelaşi loc şi pun la cale o acţiune, atunci, cu siguranţă, acţiunea nu este una patriotică, ci un jaf de proporţii. Când ţinta este preşedinţia unui stat, atunci acţiunea este împotriva securităţii naţionale a statului respectiv. Acesta este motivul pentru care am afirmat că bătălia anti-Băsescu este, în fapt, o bătălie împotriva României.
De asemenea, faptul că dezvăluirea întâlnirii dintre Meleşcanu, Adrian Năstase, Roşca Stănescu şi Patriciu a apărut în revista lui Sorin Vîntu (Academia Caţavencu) şi că , apoi, Sorin Vîntu a confirmat şi el că s-a întâlnit cu Patriciu, nu poate să însemne decât că s-a dorit să se afle despre aceste întâlniri. Motivul nu este decât unul singur: DESCURAJAREA ELECTORATULUI în faţa acestei, aparent, forţe teribile a unirii tuturor celor care defilează fraudulos pe ecranele mogulilor. Cunosc stilul de operare al lui Sorin Vîntu şi sunt sigur că întâlnirea devoalată de revista lui este o tactică utilizată pentru manipularea opiniei publice. Semnalul dat este clar: Nu mergeţi la vot, pentru că mergeţi degeaba! Strategii campaniei electorale a lui  Băsescu trebuie să găsească o cale pentru a contracara această acţiune a mafioţilor. Ea poate fi aceasta: Traian Băsescu trebuie să spună românilor, deschis, acest adevăr, şi să-i încurajeze să mergă din nou la vot indiferent de opţiunea lor politică.
Întâlnirea celor cinci personaje din politică şi afaceri confirmă, o dată în plus, actualitatea stenogramei din 2003.

Dan Badea