Voiculescu către Patriciu: Tot ceea ce facem, facem fifty-fifty, cu consens, şi îi băgăm în faţă pe americani! (Update)

UPDATE: citiţi la sfârşitul acestui material numele celui care coordonează programul de guvernare al noii  alianţe anti-Băsescu.

mogulii1

Toţi cei care l-au auzit pe Traian Băsescu amintindu-i, iar şi iar, în mesajele sale publice, pe Voiculescu, Vîntu şi Patriciu, s-ar putea să nu înţeleagă ce se ascunde cu adevărat în spatele acestei repetiţii.

Dacă presa ar fi fost liberă, alegătorul de rând ar fi obţinut de mult răspunsul la această întrebare. Poate că Băsescu va explica, până pe 6 decembrie, ce vrea să spună, de fapt, atunci când insistă pe triada Voiculescu, Vîntu, Patriciu.

Până atunci însă le ofer eu, tuturor cititorilor acestui blog, o mostră de dialog la nivel înalt între doi dintre mogulii care au făcut, fac şi s-ar putea să continue să facă, mai departe, jocurile murdare din spatele marionetelor politice tip Geoană, Antonescu, Marko Bela etc. Este un document, care a fost deja recunoscut de cei implicaţi, stenograma unei discuţii (interceptate) de afaceri dintre Patriciu şi Voiculescu.

Cei doi plănuiesc la începutul lui 2003, ca doi mafioţi adevăraţi, preluarea Petrom: înfiinţarea unei firme în Cipru (Oil Fund) cu sediul la Viena sau Moscova, cu un fond de rulment de 30-40 milioane de dolari, care să preia societatea, alături de un aşa-zis „investitor strategic” în spatele căruia să fie tot ei. „Să fie americani în faţă, e bine?” – întreabă Patriciu. „Dacă sunt şi americani e şi mai bine! Cu cât noi nu apărem pe hârtii şi apar investitori strategici, cu atât cresc şansele noastre nu numai s-o luăm, dar s-o luăm şi ca lumea!”- zice patronul Antenei3, informatorul Felix Voiculescu. De asemenea, ei aduc în discuţie şi implicarea lui Vîntu care s-ar putea să le strice combinaţia deoarece ar fi aliatul lui Alekperov, patronul Lukoil. Deoarece planurile celor doi au fost aflate din vreme, afacerea le-a scăpat printre degete.

Discuţia este cu adevărat senzaţională în contextul în care mafioţii pun la cale preluarea controlului tuturor pârghiilor statului român. Merită citită până la capăt şi merită meditat asupra ei.

Românii au dreptul să ştie cine sunt cei care îl susţin pe Mircea Geoană, reprezentantul mafiei PSD-PNL-UDMR pentru alegerile prezidenţiale din 6 decembrie. Acesta este motivul pentru care postez, pe acest blog, documentul amintit, care este, în definitiv, un decupaj al unui mod de viaţă pentru menţinerea căruia cotizăm cu toţii. Ca Voiculescu şi Patriciu să vorbească în termenii de mai jos, să pună la cale afaceri de miliarde de dolari, e nevoie ca prostimea să cotizeze. Să plătească taxe pentru ca bugetul să susţină întreprinderi ce urmează a fi cumpărate, apoi, de aceşti derbedei ai politicii şi afacerilor.

Dacă cei doi moguli puneau la cale, atunci, preluarea PETROM sau complotau împotriva lui Vîntu, acum ei si-au unit forţele cu ale strategului FNI în războiul comun împotriva lui Traian Băsescu, pentru a prelua PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI. Asta pentru ca toţi sunt în pericol de a fi arestaţi, iar protectorul Ion Iliescu nu mai este de multă vreme la Cotroceni.

Singurul care le-ar putea reda liniştea este pupinul bătrânului edecar, adică Geoană. Mircea Geoană. Cel care s-a furişat la Moscova, de CEL PUŢIN două ori în ultimele luni, pentru a-şi oferi serviciile şi a primi sprijin rusesc în lupta contra lui Traian Băsescu.

Iată, mai jos, stenograma dintre cei doi mafioţi, politicieni la data înregistrării discuţiei.

Voiculescu:Putem derula operaţiunile printr-o bancă ruseasca solidă
În jurul orei 19.00, Dinu Patriciu, vice preşedinte PNL, ia masa cu Dan Voiculescu, preşedintele PUR:
Dan Voiculescu: Tranzacţia cu firma din Cipru nu e încheiată pentru că sunt probleme cu paşaportul.

mafia insured

Dinu Patriciu: Pe mine mă cheamă Dan Costache Patriciu şi am două paşapoarte, unul pe numele de Dan Costache Patriciu şi unul pe numele electoral, Dinu Patriciu. Pentru că am participat la alegeri cu numele de Dinu Patriciu, am obţinut şi paşaport diplomatic tot pe numele ăsta. Conturile bancare sunt, însă, pe numele de Dan Costache Patriciu şi de aceea au apărut problemele cu firma.
D.V.: Nu am mai făcut nimic, pentru că am vrut să discutăm în prealabil şi să-ţi fac două propuneri pentru sediu, unul la Viena, pentru că este doar la o oră de zbor cu avionul, şi unul la Moscova. Şi acolo se vor schimba lucrurile cât de curând, au început să primească şi ei fonduri de la Comunitatea Europeană şi cred că am putea să derulăm operaţiunile bancare printr-o bancă rusească destul de solidă. Am rezolvat, în principiu, fondul de rulment, am mers pe o cifră de 30-40 de milioane pe lună.
D.P.: Mă voi interesa ca acest material să-ţi parvină cât de curând.
D.V.: Să te grăbeşti, ca să putem obţine banii cât mai repede, să-i avem oricând la dispoziţie.

Ce i-a spus Iliescu lui Dick Cheney referitor la Petrom

Acum, în ceea ce priveşte privatizarea Petrom şi Oltchim – atunci când a fost Bush la Bucureşti, a avut o discuţie cu Iliescu de câteva minute, în care Iliescu i-a spus că are nevoie de o firmă mare pentru privatizarea Petrom şi ăla i-ar fi spus: „a, cunosc eu pe unul, Dick Cheney care are o firmă în Boston”. Nu ştiu dacă aşa a fost.
D.P.: Nu a fost chiar aşa, a fost o discuţie în care Iliescu a spus că am dori o participare americană şi la care Bush a răspuns:”asta ar fi de dorit”, asta a fost discuţia. Punct. Iar cu Dick Cheney a fost scandalul cu retragerea sa din board-ul companiei din Boston. Asta a fost discuţia, după care Bush a plecat în treaba lui. De fapt Cheney nu este interesat de nimic şi nu vrea să facă nici un fel de intervenţie pentru nimeni. Ştiu chestiile astea de la fostul preşedinte al Republicanilor, care este partener cu noila o firmă. Şi, în plus, firma aceea din Boston este o firmă de servicii, de brokeraj.

1223400301-4

Voiculescu: „Facem fifty-fifty, cu consens!”

D.V.: Am vorbit cu ăştia de la Banca Românească şi mâine am o întâlnire cu Klipper, vreau să-i prezint o ofertă făcută de Banca Naţională a Greciei, e făcută la 24 de milioane pentru RADCO, RADCO reprezentând 85% din acţiunile băncii. Asta înseamnă că noi ar trebui să le dăm lor între 12-14 milioane de dolari ca să iasă din combinaţie şi să scăpăm de ei.
D.P.: Cât aveţi voi acolo?
D.V.: Eu am 30%, restul au 51. Mai are Mitică Nicolaide, Pascu
D.P.: Şi ăştia nu vor să iasă?
D.V.: Ba da, vor! Hotărâm noi dacă să-i scoatem sau nu. Ar trebui să-i scoatem, nu trebuie să se amestece nimeni în treaba noastră. RADCO are 85% restul fiind nesemnificativ. Din RADCO acum 51% are FRAI, 3% am eu.
D.P.: Fondul Româno-American fiind?
D.V.: Klipper
D.P.: Deci ăştia, pentru 51, ar trebui să obţină 12-14 milioane.
D.V.: 12, o să vedem noi.
D.P.:Asta ar fi foarte corect s-o împărţim pe din două.
D.V.: Tot ceea ce facem, facem fifty-fifty, cu consens, adică nu facem nimic unul fără celălalt.
D.P.: Asta înseamnă 3,6.
D.V.: Cam aşa, eu o discut cu ăştia.
D.P.:Eu o să-mi pun toată energia să putem colabora cu o bancă mare.
D.V.:Ar fi Banca Industrială a României, e una grea, dacă pot să zic aşa, fără porcării.
D.P.: Eu am afaceri şi idei care se potrivesc cu politica băncii: bancomate în toate staţiile de benzină, de exemplu, n-ar fi o idee rea.
D.V.: Dacă sunt sub controlul nostru, da.
Patriciu: „Cocsul de la Fieni i l-am dat lui Pantiş”
Mai am o ultimă chestiune, care e tehnică: băieţii mei vor o ofertă bună de preţuri.
D.P.: Ce cantitate vor?
D.V.: 1000 de tone pe lună.
D.P.: 1000 de tone pe lună au, să mă sune pe mine mâine dimineaţă. Nu e o problemă care ţine de preţuri, ci de programare. 1000 de tone pe lună înseamnă 15% din producţie.
D.V.: A doua problemă este legată de cocsul de la Fieni.
D.P.: Nu ştiu de Fieni, ştiu că a venit Pantiş şi i l-am dat lui. O să mă interesez.

Patriciu: „Vîntu e deja la Moscova, să discute cu Safin

D.P.:Vîntu afirmă că vrea să ia Petrom-ul şi ăsta e periculos!
D.V.: Uite care e treaba, de acum încolo discutăm doar între noi doi ca să nu dăm naştere la suspiciuni. Avem o mare nevoie de încredere totală unul în celălalt.
D.P.: Sorin Vântu nu numai că a afirmat că este interesat de Petrom, dar acum este deja la Moscova să discute chestia asta cu Safin.
D.V.: Dar cine l-a băgat pe el în familia asta?
D.P.:Nu ştiu, dar în orice caz, afirmă că vrea să ia Petrom-ul şi ăsta e periculos. Trebuie să vedem cum facem profitând de faptul că nu ştie nimeni de relaţia noastră directă, ar trebui să găsim o formulă să-l liniştim pe ăsta.
D.V.: El are o singură pârghie puternică, apropo de Petrom, pe liderul ăla de sindicat, Liviu Luca.

Patriciu i-a vândut Ziua lui Luca, omul lui Vîntu, pentru a-l neutraliza în afacerea Petrom
D.P.: Luca a venit cu o propunere, să cumpere 15% din „Ziua”. Eu, când am auzit, primul reflex a fost să zic nu, pentru că nu doream să intru în cine ştie ce afacere dubioasă. Sorin Roşca a insistat foarte mult pentru că avea nevoie de lichidităţi şi atunci am fost de acord, gândindu-mă că îl iau şi îl neutralizez pe partea cealaltă, cu Petrom-ul.

Am sunat atunci să mă informez dacă nu e o lucrătură pe la spate şi am avut surpriza să aflu că, de fapt, n-a vrut el să cumpere, ci Asociaţia Lucrătorilor din Petrom. Treaba lor, foarte bine, cu atât mai mult! Au plătit, s-a încheiat afacerea şi după aceea m-am văzut de două-trei ori cu Luca şi l-am ajutat, asta înseamnă că el are nişte interese la mine.
D.V.: Va fi foarte greu, el este ca un cal troian, are nişte mişcări spectaculoase câteodată, are o minte diabolică. Luca este 100% omul lui Vântu, e irecuperabil. Deci, mare atenţie cu Luca, vorbesc de omul Luca, nu de sindicalistul Luca, care se ghidează după o politică de sindicat. Eu îţi spun de relaţiile subterane, definitive, care nu se vor rupe niciodată.
D.P.: Nu ne putem agăţa de Popa?

Firma pregătită pentru Petrom este Oil Fund
D.V.: Nu avem nevoie de nimeni. Singura noastră mare problemă este Iliescu, iar singura salvare trebuie să fie Oil Fund (?), Petrom-ul va fi privatizat de OF, ştii, este ideea aia cu capitalul românesc care preia companiile româneşti.
D.P.: Ai mai vorbit cu Iliescu în ultimul timp?
D.V.: N-am mai vorbit de două luni, dinainte de anul nou. De ce, s-a schimbat ceva?
D.P.: Poţi să vorbeşti?
D.V.: Oricând. Mă întâlnesc cu el săptămâna viitoare. Şi ce să-i spun?
D.P.: De RomPetrol şi de mine. Vreau să verific.
D.V.: Vrei să verifici cumva chestiunea legată de Robert Ziscovici, un evreu american care zic ei că e băgat cu Uniunea Evreilor, cu SIE, cu CIA, eu nu prea am încredere în el. A spus că Dinu Patriciu este preferat de americani, că vrea să se întâlnească cu Dick Cheney în America, a menţionat o sumă de 12.000 de dolari.
D.P.: Nici nu ştiu despre cine e vorba.
D.V.: Unul Ziskovici, nu ştiu multe despre el: a fost omul lui Păunescu înainte, omul care a plătit deplasările lui Iliescu în America.
D.P.: A fost unul la mine care corespunde descrierii, un tip mare şi un pic cam plinuţ şi care vorbea mult şi vulgar. A fost cu Liviu Mureşan.
D.V.: A, ăla e!
D.P.: Dar nu l-am luat în serios nici o clipă.
D.V.: Ăsta e! O să mai discutăm după aia despre el.

Slide Crescent
Cum i-a suflat Vîntu, lui Patriciu, afacerea staţiilor Lukoil

D.V.:Să ne întoarcem la Vântu un pic; pericolul nu e Vântu, pericolul e LUKOIL.
D.P.: Pot să-ţi spun doar că Safin este interesat de Petrom şi că averea lui nu mai este investită în LUKOIL. Vântu mi-a stricat mie o afacere cu Safin. Trebuia să mă întâlnesc cu Safin în decembrie şi să batem palma pentru o afacere în urma căreia eu urma să cumpăr 69 de staţii LUKOIL din România, care sunt ale lui personale, nu sunt ale LUKOIL-ului. LUKOIL-ul nu are în România decât o grupă de operare. El a fost preşedintele LUKOIL pe întreaga Europă. Familia lui stă la Londra, iar el stă la Moscova, pentru că este senator în Dumă. După 12 decembrie, când trebuia să ne vedem, ăsta a dispărut, fără a înţelege de ce, pentru că toate discuţiile purtate anterior arătau că este foarte încântat de ofertă. Dacă vroiam să le iau le băgam în Rompetrol şi scriam Rompetrol pe ele. Ca să aflu acum, după vacanţă, că toată treaba asta a fost datorită relaţiei în care a ajuns Vântu cu el.
D.V.: Dar cum a ajuns Vântu la el?
D.P.: Părerea mea este că prin Luca, pentru că el intenţiona să vândă utilaj petrolier la ruşi şi face regulat drumul spre Moscova.
D.V.: Este foarte important să aflăm cum a ajuns Vântu la ăsta.
D.P.: Vântu este deja la Moscova, am verificat. A plecat cu unul care este reprezentantul lui Safin la Bucureşti.
D.V.: Când a plecat, nu ştii?
D.P.: Luni a plecat cu avionul lui Safin.

Cum se aranjează o afacere de miliarde de euro prin nişte paravane cu americani şi austrieci

pag5

D.P.:O altă informaţie extrem de importantă şi care trebuie verificată este că Tender a cumpărat 50% din RAFO.
D.V.: Asta am auzit şi eu şi chiar doream s-o discutăm împreună. A cumpărat 50% din RAFO, având în continuare angajamente tot pe ideea de Petrom.
D.P.: Da el vorbeşte de Dick Cheney.
D.V.: Şi Viorel Hrebenciuc are treabă cu chestia asta?
D.P.: Mâine mă întâlnesc cu Iacubov şi ăsta e mai puţin sofisticat decât Hrebenciuc.
D.V.Ştiu că sunt ceva probleme între Mitrea, Sechelariu şi Iacubov. Dar informaţia este că a luat sau că intenţionează să ia?
D.P.: Nu, că a luat!
D.V.:Există pericolul ca Vântu să vină de la Moscova cu intenţia de a cumpăra Petrom-ul din partea LUKOIL, sau să vină o companie importantă străină. Strategia noastră se va rezuma în a găsi o formulă prin care să băgăm Oil Fund în faţă.
D.P.: Dar să fie americani în faţă, e bine?
D.V.: Dacă sunt şi americani e şi mai bine! Cu cât noi nu apărem pe hârtii şi apar investitori strategici, cu atât cresc şansele noastre nu numai s-o luăm, dar s-o luăm şi ca lumea. Ideal ar fi un concern format din nu ştiu cât la sută americani, nu ştiu cât la sută austrieci şi câştigăm. Iar, acolo, cu ei, vedem noi cum discutăm, că nu le putem spune: semnează,că mi le dai mie pe urmă”. Trebuie să le asigurăm şi lor nişte sume onorabile şi nişte termene onorabile. Important este să ne bazăm pe ei, atunci când vine vorba despre documente confidenţiale. Oil Fund va fi doar partea operaţională căci, dacă ne gândim bine, noi nici nu avem nevoie de partea de acţionariat. Ca să avem partea operaţională, trebuie ca, prin Oil Fund să controlăm 51%.
D.P.: Mă ocup de chestia asta cu partea americană. Iar eu, în negocierile pentru Petrom, n-o să apar deloc. Iar în discuţia pe care o s-o am mâine cu Iacubov nu o să-i spun care este intenţia mea clară faţă de Petrom, ci o să-i spun că vreau doar să mă informez ce documente mi-ar trebui dacă aş dori să particip la privatizare.

Voiculescu: Trebuie să nu afle SRI!

D.P.:Eu am unele informaţii pe care le-am cules din surse, să le zic aşa, neprofesioniste, de la muncitorii moldoveni care lucrează pe platforma de la Petromidia şi care, dacă se confirmă, sunt foarte grave, şi anume că schelele Moldova scot mai mult şi raportează mai puţin şi că diferenţa se duce în RAFO şi de aceea reuşesc ei să cumpere cu un milion mai jos.
D.V.: Este posibil, dar este foarte grav, dacă e aşa. Iar ei ştiu asta de la consăteni de-ai lor care lucrează efectiv acolo.
D.P.: Da, dar dacă este aşa, nici nu ştiu cum să procedăm, pentru că partenerul lui Tender, Iacob, este un escroc.
D.V.: Ceea ce ne interesează este că este o chestiune care este foarte apropiată de Talpeş şi de servicii, de SIE mai mult.
D.P.: SRI-ul nu ar fi bun să controleze aşa ceva.
D.V.: E apropiat mai mult de SIE. În momentul în care apelăm la SRI, află toată lumea, află cine nu trebuie. Trebuie să găsim o altă soluţie.
D.P.: Mie mi-ar trebui o confirmare şi din altă direcţie, pentru că în mediul lor de muncitori în petrol, se vorbeşte.
D.V.: Ne-ar trebui un om chiar de la ei, adică cu un om care chiar face chestia asta, dacă se face. Iar dacă o fac, o fac cei dela RAFO cu cei de la exploatarea schelelor: Ne-ar fi mai uşor dacă am avea o repartizare a schelelor.
D.P.: O am, nu este nici o problemă. Le cer să o trimită în plic închis, ca să nu dea de bănuit.
D.V.: Dumnezeule, şi mai vrem să intrăm în Europa!
D.P.: Asta ne afectează foarte mult, poate crea dificultăţi în atragerea investitorilor străini.
D.V.: Bun, deci noi în zilele următoare ne vom întâlni cu cei doi, eu mă ocup de temele astea.
D.P.: Dar cu Irak-ul cum e?
D.V.: Cred că războiul nu o să înceapă decât prin februarie, probabil, şi o să ţină puţin. Probabil, o săptămână, căci altfel ruşii au numai de câştigat. Mare lucru dacă nu omoară chiar ei doi sau trei delegaţi ONU ca să poată declanşa războiul.

Despre Taher, Hrebenciuc, Tinu şi Meleşcanu
D.P.: Ai văzut că „Jurnalul Naţional” s-a luat de Taher, cu problema cu Tinu?
D.V.: Se pare că Taher i-a dat bani lui Tinu ca să cumpere ziarul „Adevărul” pentru Viorel.
D.P.: Dar partidul merge bine?
D.V.: Merge, merge foarte bine, avem culoar la Sala Palatului.
D.P.: Îl nivelează Stolojan! (râde)
D.V.: Înainte, la PNL, era un suflu, era o stare de spirit.
D.P.: Pentru că toţi sunt, de fapt, foarte legaţi, chiar şi Meleşcanu a intrat în gaşcă, ăsta e un corp străin, a început cu nişte comunisme din alea, raportări săptămânale de la organizaţii, cu birocraţie din aia ca de minister.

Cataramă e „un ţărănoi”, iar partidul lui Voiculescu s-a dat „la firul ierbii”. Adică merge pe burtă
D.V.: Asta nu ar fi o problemă pentru cei din PSD, dar cei din PNL sunt refractari la astfel de chestii.
D.P.: Toţi încep să vină înapoi la mine, ştii că eu n-am fost de acord cu Stolojan. Le-am dat termen şase luni şi eu am stat deoparte. O să vină şi Boroianu, care e un machiavelic.
D.V.: Dar cu Cataramă, cum e?
D.P.: Cataramă este un ţărănoi şi dă cu oiştea în gard. Dar văd că şi partidul tău merge bine.
D.V.: Da, merge foarte bine, noi ne-am dat la firul ierbii, am lucrat numai în teritoriu, e adevărat că în Bucureşti e un dezastru, dar o să mă apuc şi de capitală…(…)

UPDATE 1: Dinu Patriciu a preluat şi controlul PSD, el fiind chemat să pregătească programul de guvernare al mafiei PSD-PNL-UDMR. Bazele noii alianţe anti-Băsescu, ALIANŢA ROMPETROL, au fost puse luni 23 noiembrie, a doua zi după alegeri, la sediul fundaţiei lui Dinu Patriciu din Capitală. La întâlnirea cu oligarhul negru au participat emisarii PSD şi PNL, dar şi un afacerist. Aceştia au fost Adrian Năstase, Theodor Meleşcanu, respectiv Sorin Roşca Stănescu. Conform lui Meleşcanu, s-a discutat despre „strategia economică” a noii alianţe otrăvite. „Am discutat cu domnul Patriciu cam care ar fi perspectivele în timp, şi mă refer aici la strategia economică pe care trebuie să o punem în aplicare, un program pe economic cu măsuri foarte urgente, cum am putea să le adoptam cât mai repede. Da, am discutat cu Dinu Patriciu ce strategie şi program economic să aplicăm pe viitor, este vorba de masuri anti-criza” a recunoscut Meleşcanu.
La rândul său, Adrian Năstase, cel care i-a dat Petromidia lui Patriciu  (2001), şi l-a scutit pe oligarh de plata unor datorii de 725 milioane de dolari (2003), transformându-le în acţiuni şi amânând cu şapte ani plata lor, a declarat că şi-a vizitat un…prieten. „M-am intalnit cu domnul Patriciu pentru că este un bun prieten de-al meu. A fost o discuţie privată, ca între prieteni (…)Problema este Traian Băsescu şi trebuie să-l impiedicăm să ajungă preşedinte. Dezvăluirea acestei întâlniri a fost făcută de Academia Caţavencu.

UPDATE 2.: Cercul mafiot al alianţei Rompetrol s-a încheiat azi-dimineaţă, prin vizita pe care Dinu Patriciu i-a făcut-o lui Sorin Ovidiu Vîntu la domiciliul său din str. Paris.”Ne-am intâlnit în dimineaţa asta. A fost o întâlnire normală, între doi oameni de afaceri. Ne mai ocupăm şi de afaceri, dragul meu, ha, ha, ha, ha – a declarat mogulul Vîntu pentru Hotnews. „Afacerea” pusă la cale de cei doi a fost alianţa Rompetrol şi clarificarea contribuţiei lui Vîntu la această ultimă bătălie a mafiei împotriva României. Asta pentru că atunci când mai mult de trei mafioţi se adună în acelaşi loc şi pun la cale o acţiune, atunci, cu siguranţă, acţiunea nu este una patriotică, ci un jaf de proporţii. Când ţinta este preşedinţia unui stat, atunci acţiunea este împotriva securităţii naţionale a statului respectiv. Acesta este motivul pentru care am afirmat că bătălia anti-Băsescu este, în fapt, o bătălie împotriva României.
De asemenea, faptul că dezvăluirea întâlnirii dintre Meleşcanu, Adrian Năstase, Roşca Stănescu şi Patriciu a apărut în revista lui Sorin Vîntu (Academia Caţavencu) şi că , apoi, Sorin Vîntu a confirmat şi el că s-a întâlnit cu Patriciu, nu poate să însemne decât că s-a dorit să se afle despre aceste întâlniri. Motivul nu este decât unul singur: DESCURAJAREA ELECTORATULUI în faţa acestei, aparent, forţe teribile a unirii tuturor celor care defilează fraudulos pe ecranele mogulilor. Cunosc stilul de operare al lui Sorin Vîntu şi sunt sigur că întâlnirea devoalată de revista lui este o tactică utilizată pentru manipularea opiniei publice. Semnalul dat este clar: Nu mergeţi la vot, pentru că mergeţi degeaba! Strategii campaniei electorale a lui  Băsescu trebuie să găsească o cale pentru a contracara această acţiune a mafioţilor. Ea poate fi aceasta: Traian Băsescu trebuie să spună românilor, deschis, acest adevăr, şi să-i încurajeze să mergă din nou la vot indiferent de opţiunea lor politică.
Întâlnirea celor cinci personaje din politică şi afaceri confirmă, o dată în plus, actualitatea stenogramei din 2003.

Dan Badea

Diversionistul Sorin Roşca Stănescu, între banii de la Vagit Alekperov şi „Banda celor zece spioni CIA”

Diversiunea lui Sorin Roşca Stănescu, referitoare la implicarea preşedintelui Traian Băsescu, via fratele său Mircea, într-o operaţiune de trafic de armament şi de finanţare a unor organizaţii „teroriste”, a fost demontată astăzi, punct cu punct, de către jurnaliştii Liviu Iolu şi Mihai Munteanu în cotidianul Evenimentul Zilei.

munteanu evz1

Deşi întreaga poveste aruncată pe piaţă de fostul turnător H15 conţinea suficiente afirmaţii contradictorii, iar acuzaţiile centrale nu erau însoţite de documente, era nevoie, pentru cei care nu pot desluşi singuri iţele unor astfel de operaţiuni de intoxicare, de probe concrete. Probe care au fost obţinute de jurnaliştii menţionaţi.

Iată, mai jos, extrase din Evenimentul Zilei, câteva dintre afirmaţiile făcute de diversionistul H15 şi contrazise de documentele ziariştilor:

Ce susţine Roşca-Stănescu: Înalţi funcţionari ai Romarm, societate subordonată Ministerului Economiei, se fac vinovaţi de participarea la un grup de crimă organizată. În complicitate cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Băsescu, şi locotenentul-colonel (r) Cornel Purcărea, înalţii funcţionari din Romarm se află în legătură cu cetăţeanul belgian de origine libaneză Bakri Imad Abdul Reda, urmărit de Interpol pentru ac ti vităţi cu caracter terorist.

Ce a aflat EVZ: Cornel Purcărea şi Bakri Imad Abdul Reda se cunosc, dar conexinea provine colateral, dintr-o afacere cu cereale, în care Mircea Băsescu nu are im plicaţii. Interpol îl viza pe cetăţeanul libanez pentru o tranzacţie comercială, nu pentru activităţi teroriste. 

Ce susţine Roşca-Stănescu: Bakri Imad Abdul Reda este şi acţionar al firmei Romagro Cereal, unde a deţinut participaţii şi Cornel Purcărea. Acesta din urmă acţiona ca reprezentant al Romagro Cereal chiar şi atunci când, formal, nu mai avea nicio legătură cu societatea.

Ce a aflat EVZ: Bakri Imad este acţionar al Romagro Cereal SRL, dar firma se află în divizare deoarece Cornel Purcărea şi libanezul nu s-au înţeles în 2004 asupra profilului firmei. Libanezul nu voia ca societatea să acţioneze ca producător de cereale, ci doar ca importator-exportator.

Ce susţine Roşca-Stănescu: În 2008, înainte ca Interpol să ceară autorităţilor române urmărirea lui Bakri Imad Abdul Reda, Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Vâcea (SCCOV) a descoperit un straniu surplus de gestiune la uzina mecanică din Băbeni, unitate unde Romarm distrugea muniţia adusă, prin contract, din afara graniţelor.

Ce a aflat EVZ: Dosarul în cauză se află la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea din luna martie a.c., iar explozibilul provine din trun transport făcut în 2008, dar nu din surse externe, ci de la unităţi militare de lângă Bucureşti. În cazul muniţiei din Taiwan, transportul s-a făcut în acest an, sursa fiind externă. Deci, sunt două cazuri diferite.

Ce susţine SRS: Materialele explozibile, provenind din Thailanda, au fost descărcate la Constanţa de către fratele preşedintelui Traian Băsescu, Mircea Băsescu, acesta fiind însărcinat şi cu reurcarea lor pe vapoare.

Ce a aflat EVZ: Muniţia expirată provine din Taiwan, nu din Thailanda. În depozitele firmei Ice Age SRL din Zona Liberă Agigea, au fost depozitate timp de o lună cele 105 containere cu muniţie expirată. În acţionariatul firmei figurează Raluca Băsescu (50%), fiica lui Mircea Băsescu. Cel din urmă a fost contactat de Cornel Purcărea, care căuta spaţiu de depozitare. 

Ce susţine SRS: De comerciarizarea lor la export s-a ocupat firma Romagro Cereal, condusă de locotenentul- colonel Cornel Purcărea. În trecut, acesta a lucrat în serviciul secret al Armatei, fiind specializat în probleme africane. Muni ţia reexportată de Romagro Cereal a fost vândută către UNITA Angola.

Ce a aflat EVZ: Formaţiunea rebelă armată UNITA Angola s-a desfiinţat în 2000, la scurt timp după uciderea liderului ei, Jonas Savimbi. Din scheletul ei s-a format un partid politic, fără ramificaţie militară. Firma care a importat muniţia expirată a fost Oxo Network Corporation, condusă de Pucărea, nu Romagro. Este vorba exclusiv de import, nu de export, aşa cum susţine Roşca Stănescu.

07facsimil

Mai mult decât atât, Corneliu Purcărea le-a declarat celor doi jurnalişti că, în urmă cu patru ani, a fost şantajat de trimişii lui Roşca Stănescu şi obligat să cotizeze la „ZIUA” cu 40-50.000 de euro, dar că ar fi dat doar 10.000 de euro (foto SUS, document publicat de EvZ).

Banii, obţinuţi de trimişii celui supranumit „Naşul”, au fost daţi, oficial, pentru „publicitate”, numai că aceasta nu ar fi apărut în ziarul condus de SRS.

Pe de altă parte, aşa cum am arătat în materialul postat, în urmă cu mai multe zile, pe acest blog, SRS a dezvoltat, de-a lungul anilor, o relaţie specială cu ruşii interesaţi de preluarea controlului politico-economic într-o ţară ce avea să pătrundă în NATO şi să se integreze în Uniunea Europeană.

Reacţia lui Roşca Stănescu nu s-a lăsat aşteptată, el  atacându-i, în stilul caracteristic, pe autorii materialului de presă, acuzându-i că au însăilat informaţii primite de la un serviciu secret, fără să specifice dacă este vorba despre SVR sau FSB.

„Am citit mizeria publicata. Pentru orice jurnalist si, probabil, pentru orice cititor, e limpede ca ea nu constituie rezultatul unei investigatii jurnalistice. Au fost pur si simplu insailate informatii primite de la un serviciu secret. Dar nici acel serviciu secret, aflat in slujba lui Basescu, nu si-a putut permite sa nege in intregime evidenta. “Evenimentului Zilei” i-au trebuit 14 zile pentru a ma ataca. La cerere. Voi raspunde, luandu-mi si eu un timp necesar” – a scris H15 pe site-ul său.

Tot astăzi, însă, a venit şi diagnosticul din partea Comisiei SRI care se poate traduce cam aşa: „Roşca Stănescu bate câmpii!”. Concret, în urma audierilor din cadrul Comisiei parlamentare de control al SRI, preşedintele Cezar Preda a afirmat nu există un caz Băsescu, iar directorul SRI, George Cristian Maior, a spus şi el că nu există nici o legătură între transportul de muniţie vizat şi terorism.

„Suntem o autoritate naţională in domeniul prevenirii terorismului, suntem abilitaţi prin lege, suntem parte a unei comunităţi mai largi din UE şi NATO şi am arătat comisiei că am avut o cunoaştere adâncă în legatură cu toate aspectele semnalate legate de aşa-zisa „conexiune” între acest transport special şi zone ale terorismului, demonstrând că nu există nicio legatura între el şi terorism– a declarat şeful SRI.

Scopul lui Roşca Stănescu a fost, parţial, atins.

Exemplul dat de mine, cu banii primiţi (evident, tot pentru „publicitate” în ziar)de la preşedintele LUKOIL, faptă recunoscută de SRS, este ilustrativ pentru modul de lucru al acestuia, dar şi pentru identificarea celor care stau în spatele lui. Cum am arătat deja, scopul fundamental al dezinformării lansate de Roşca Stănescu a fost compromiterea, în plan internaţional, îndeosebi pe relaţia cu SUA, a preşedintelui Traian Băsescu. Concret, deşi negocierile pentru o vizită a preşedintelui Băsescu la Washington erau destul de avansate, acesta a anunţat public, la câteva zile de la escaladarea scandalului „Băsescu-terorişti”, că vizita nu va mai avea loc. Iată fragmentul cheie din discursul, recent, al preşedintelui Traian Băsescu:

„Însă, şi la noi, şi la partenerul american au fost; la noi vor fi alegeri. Noi avem deja pregătită lista obiectivelor comune spre a fi discutate cu partea americană atunci când lucrurile vor fi stabilite din punct de vedere al realizării unei întâlniri la vârf. Obiectivele au fost însă comunicate prin Departamentul de Stat, dar şi prin ambasada de aici. Sunt în analiză la Washington şi vom vedea care va fi lista a ceea ce ne propunem în comun în perioada anilor următori. Probabil că acest lucru va putea fi definitivat şi tranşat după ce se produc alegerile prezidenţiale şi în România

Scopul diversionistului fusese atins.

Scenariul pus la cale de Roşca Stănescu a fost însă mult mai bine elaborat decât l-ar fi dus pe el capul. Ipoteza lansată pe acest blog, cum că în spatele lui Sorin Roşca Stănescu se află marile interese ruseşti poate fi întărită şi de alte două întâmplări pe care, la data postării anterioare, nu le luasem în calcul.

Datele despre implicarea unuia dintre membrii familiei Băsescu (Mircea) într-o operaţiune comercială monitorizată de DGIPI au apărut la începutul acestui an, iar scurgerea lor către grupul diversionist din care face parte Rosca Stănescu a fost aproape instantanee.Prin urmare, acestea au putut fi obţinute cel mai târziu în februarie 2009. Mai departe, după obţinerea informaţiei privind apariţia numelei Băsescu într-o operaţiune cu produse speciale, SRS şi comandamentul din care face parte (alături de Cozmin Guşă, cunoscuta curea de transmisie a ruşilor, primul care a confirmat „adevărul” celor spuse de SRS) au gândit pas cu pas lansarea diversiunii în mass media.

Diversiunea „Banda celor zece spioni CIA”

banda2

Mai întâi s-au asigurat că, deşi evidentă, nu se va putea face legătura dintre ei şi interesele ruseşti. Ce dovadă mai clară puteau avea, că în spatele lor nu sunt ruşii, decât o confirmare a acestui fapt chiar de la autoritatea în materie, adică… Serviciul Român de Informaţii? Cum o asemenea dovadă nu putea fi obţinută, au recurs la un şiretlic specific KGB: plastografia.

Băieţii din spatele lui Roşca Stănescu au obţinut o astfel de „confirmare” contrafăcută de mai multă vreme (la puţin timp după ce Vagit Alekperov, suspectat a fi fost general al KGB, îi dăduse lui SRS, la Intercontinental, cei peste 800.000 de dolari), din care rezultă, nici mai mult nici mai puţin, că Sorin Roşca Stănescu ar fi fost documentat de lucrătorii din SRI ca făcând parte dintr-o reţea de spionaj coordonată de Pacepa şi finanţată din fonduri ale CIA.

Este vorba despre o Notă-Raport, datată 1999, în care se face vorbire despre zece personalităţi ale vremii (politicieni, ziarişti şi foşti ofiţeri de informaţii) angrenate într-o vastă operaţiune de atac mediatic asupra principalelor instituţii ale statului român. Alături de Roşca Stănescu, printre „spioni” mai apar Mircea Răceanu, Radu Ioanid, Adrian Severin, Dan Pavel, Cornel Dumitrescu, Dan Cristian Turturică şi subsemnatul, Dan Badea.

SRI pag 1_1

Coordonatorii retelei ar fi fost, conform documentului, IM Pacepa şi Liviu Turcu. Înarmat cu „dovada”, Sorin Roşca Stănescu a publicat-o pe 30 martie a.c. în cotidianul ZIUA şi a însoţit-o de un editorial menit să abată atenţia de la scopul real urmărit prin acea „dezvăluire”.

SRI pag 3_1

Fiind inclus şi eu pe acea listă, ca agent de influenţă în coordonarea lui Liviu Turcu, am cerut rapid un drept la replică. Eram convins că documentul publicat era realizat de foşti ofiţeri ai SRI şi nu mi-a trecut prin cap că este vorba despre o plastografie a rusofilului SRS, făcută pe baza unui amestec de informaţii reale cu altele false. Deşi mi s-a promis că mi se va da dreptul la replică, directorul cotidianului Ziua a întârziat publicarea protestului meu, suficient de mult ca efectul dezvăluirii să  nu fie alterat. Replica a apărut după vreo săptămână, iar justificarea întârzierii a fost aceea că s-a aşteptat şi un punct de vedere de la SRI care nu a recunoscut autenticitatea documentului şi nici paternitatea acestuia. De menţionat că fostul director al SRI Costin Georgescu a declarat chiar atunci că documentul publicat de SRS este „o prostie”, fapt care nu i-a împiedicat pe manipulatori să-l publice.Deşi am o vastă experienţă în munca de investigaţii, nu am înţeles atunci care putea fi scopul dezvăluirii, cu toate că, la prima vedere parea a fi doar un atac diversionist la adresa SRI. Ei bine, nu a fost numai atât. Era şi un certificat de „bună purtare” al manipulatorului, bun de invocat mai târziu, în campanie.

Precauţie tactică: Refugiul pe blog
Al doilea pas fundamental făcut de Roşca Stănescu, a fost să rupă legăturile vizibile cu Sorin Vântu şi Liviu Luca, aşa încât declanşarea atacului la preşedintele României să pară a fi gestul unui nebun singular al autorului. Astfel, două luni mai încolo, Sorin Roşca Stănescu a rupt definitiv legăturile contractuale cu Ziua, dându-şi demisia în mai 2009. La puţin timp şi-a lansat şi site-ul personal, adică haznaua în şi din care avea să-şi etaleze diversiunile. De la lansarea site-ului, dincolo de un banner postat pe pagina online a ziarului ZIUA, SRS i-a făcut o publicitate continuă în acest cotidian, editorialele sale fiind însoţie de trimiteri repetate la locul unde avea să-şi mute producţiile SF.

Măsura de a nu-i implica direct pe moguli în găzduirea diversiunilor lui SRS a fost bine gândită deoarece, pe de o parte, ei nu pot fi făcuţi responsabili pentru lansarea invenţiilor lui Stănescu, iar, pe de altă parte, este mult mai credibil să preiei şi să dezbaţi ştirea, decât să fabrici. Mass media mogulilor a avut însă un rol fundamental în răspândirea informaţiilor false ale lui SRS şi în manipularea opiniei publice interne şi internaţionale. A avut şi are în continuare, chiar dacă diversiunea turnătorului H15, sau Deleanu, sau Naşul, sau Ivan a fost deja demontată.

Răul a fost făcut, iar instituţii fundamentale în stat precum Preşedinţia, CSAT, Parlament şi SRI au fost atrase în caruselul dement al unui mogulaş acoperit, infiltrat printre ziarişti.

Reiau, mai jos celelalte piese, prezentate deja, ale dominoului rusesc în care stă agăţat Naşu Ivan Stănescu.

Maica Rusia

Dincolo de interesele pecuniare, bătrânul turnător Roşca Stănescu are şi alte motive de “nebunie”.

                                                                                     Foto: Putin salutând veteranii din FSB/KGB

Unul ţine de instinctul de conservare: dacă Băsescu va fi reales, există riscul ca învinuitul din dosarul Rompetrol să înfunde puşcăria, deoarece îi va fi greu să-i mai ameninţe cu succes pe oamenii legii; prin urmare dă din gură, mâini şi picioare, ca epilepticul, că poate îl crede cineva şi nu mai pune ştampila de vot pe acest candidat .

Al doilea interes e cel evident, electoral, uşor de înţeles dacă socotim grupările mafiote şi forţele politice interne aflate în conflict.

Există însă şi o a treia explicaţie a resorturilor ascunse care au dus la lansarea acestei diversiuni şi ea porneşte de la atacarea şi încercarea de compromitere a instituţiei fundamentale în stat, Preşedinţia.

Nu e deloc greu de priceput că a spune despre Preşedintele României că e implicat în operaţiuni teroriste, într-un context precum cel actual, e o chestiune de o gravitate extremă şi ţine de atacul la securitatea naţională.

Să asociezi numele preşedintelui unui stat membru NATO cu al unui terorist căutat de Interpol, e un deziderat perfect pentru politica externă a Rusiei.

Întrebarea este: a bătut însă, Roşca Stănescu, palma cu ruşii? Probabil, dar nu direct, deoarece dacă ar fi făcut-o personal primea şi el măcar un document probator, care să-i confirme implicarea lui Mircea Băsescu în primirea şi trimiterea peste mări şi ţări a celor cinci vapoare cu muniţie, document plastografiat cu atenţie în laboratoarele serviciului rus de spionaj, SVR (Sluzhba Vneshnez Razvedki).

Interesele comune SRS-SVR sunt evidente şi ele sunt mai mult decât o simplă coincidenţă.

Primul care a sărit în apărarea şi susţinerea elucubraţiilor debitate de SRS a fost “rusnacul” Cozmin Guşă, un alt individ cu relaţii şi simpatii recunoscute printre silovikii lui Putin.

Pe de altă parte, cum se ştie deja, SRS s-a implicat direct, ca acţionar şi “comandant” în agenţia de “ştiri” “Rusia la zi”, alături de rusofilul Mircea Popa, cel care, prin 1989, a cerut azil politic la şefii lui de la Moscova, iar în 2001 a devenit „asistentul politic al scretarului general al PSD”, Cozmin Guşă.

UPDATE: Relaţia dintre Mircea Popa şi Roşca Stănescu, de la sfârşitul anilor ’80, a fost extrem de ciudată, Popa afirmând că Sorin Roşca Stănescu l-a chestionat în legătură cu un eventual refugiu la Moscova. Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani pentru România Liberă, rusofilul Mircea Popa (foto dreapta) a făcut o declaraţie surprinzătoare cu privire la trecutul lui Sorin Roşca Stănescu: „Cu Roşca s-a întâmplat ceva, fiindcă el şi-a predat carnetul de partid şi a venit la mine să mă întrebe dacă am pe cineva legat de Moscova, fiindcă se simţea în pericol. După aceea am făcut samizdatul împreună, dar el a fost cel care l-a oprit, spunându-mi că sunt probleme. Puţin după aceea am fost dat afară de la Cinema Mioriţa, unde lucram. Ce să se fi întâmplat cu fostul turnător al Securităţii care, după ce a fost abandonat oficial de către ofiţerul de securitate îşi căuta sprijinul la Moscova? Şi de ce amicul său sugerează, fără a o recunoaşte însă, că abandonatul Roşca l-a turnat şi pe el la Securitate? Să nu recunoască pentru că, după 2004, i-a dat şi lui o pâine la agenţia „Rusia la zi”? Indiferent de răspunsuri, reţinem că Sorin Roşca Stănescu căuta încă de la sfârşitul anilor 80 un culcuş în braţele KGB-ului.
Înainte de a pune bomboana pe coliva intereselor care l-au obligat pe turnătorul H15 să comită literatură SF pe blogul lui, să ne reamintim că în 2007, când s-a declanşat scandalul care a dus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, Sorin Roşca Stănescu a fost aproape la fel de activ ca şi azi. La fel a fost şi rusofilul Cozmin Guşă, electrizat de vizita la Palatul Victoria a celebrului mason rus Alexander Kondiakov.

Suspendarea preşedintelui Băsescu a fost orchestrată atunci, cu sprijinul structurii de tip mafiot din parlament, de către aceleaşi forţe ruseşti.

Conform lui Ioan Talpeş, fost şef al SIE dar şi al administraţiei prezidenţiale a lui Ion Iliescu, rusul Kondyakov (foto dreapta) ar fi reprezentat o grupare interpusă între România şi Rusia şi ale cărei interese erau/sunt altele decât ale celor două state. „Există o filieră pe linia Bucureşti-Moscova care s-a interpus la Chişinău şi în împrejurimile Kremlinului. (…) Au încercat să se impună ca un fel de manşon de control şi de relaţie între Moscova şi Bucureşti. Aici trebuie vazută inclusiv dezvoltarea spre România a unor influenţe economice, care trec toate prin Moldova. Aceste grupări promoscovite din Moldova au blocat o relaţie normală dintre Rusia şi România, clar in defavoarea României” – a declarat Talpeş.

Despre emisarul Kondyakov, Mare secretar al Marii Loje Masonice Ruse, dar şi consultant pe probleme de informaţii al lui Putin, a făcut atunci şi Traian Băsescu o declaraţie de presă: „priviţi cu multă atenţie afirmaţiile făcute de fostul şef al SIE, Ioan Talpeş. Este interesant, de asemenea, dacă a fost vreo vizită a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua-trei zile înainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate politicienii cu care s-a întalnit pot spune mai multe”.

Politicienii n-au spus mai multe, dar vizita masonului rus a influenţat doar votul frăţiorilor masoni din parlament dar nu şi pe cel al votanţilor de la referendum.

Revenind, nu degeaba a lansat atunci Băsescu expresia “tonomatele pe ruble”. Asta pentru că manipularea declanşată, atunci, prin mass media, a dus la sacrificarea rapidă a unor jurnalişti.

Iată, spre exemplu ce apărea pe site-ul Civic Media. “Simptomatic, atacurile la adresa libertăţii de expresie a unor jurnalişti independenţi din presa română, majoritatea avute în timpul şi după Referendumul anti-prezidenţial de anul trecut, au de a face cu Rusia. Victor Roncea a reuşit să reziste şi să câştige în confruntarea cu directorului ziarului ZIUA, Sorin Roşca Stănescu, dupa ce acesta a încercat să-l demită ca urmare a susţinerii preşedintelui Traian Băsescu şi a demascării relaţiilor directe cu Moscova ale autorilor loviturii de stat mascate în Referendum. În aceeaşi perioadă a fost îndepărtat de la COTIDIANUL de către Doru Buşcu şi analistul politic Cătălin Avramescu, tot in urma unor editoriale în care demonstra intervenţia subterană a Moscovei în afacerile de la Bucureşti.

Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu peste 800.000 de dolari

Nu în ultimul rând, turnătorul de ieri şi de azi a primit bani frumoşi de la ruşi, ceea ce vine să confirme ipoteza privind implicarea stăpânilor lui de la Moscova în atacul disperat asupra preşedintelui României.

Dovada acestei afirmaţii vine chiar de la turnător. Dacă pentru un act “patriotic” prin care îşi turna un “prieten” la fosta securitate, Roşca Stănescu, alias H15, primea 500 de lei (deh, fondul de premiere al informatorilor era redus, că nu toţi turnau contra cost), iată că pentru promovarea intereselor ruseşti în România, acelaşi turnător avea să primească un sac de bani. Asta nu pentru că ruşii l-ar preţui mai mult, ci din motive strategice, ca investiţie pentru viitor. Şi confirmarea faptului că ruşii nu s-au înşelat investind pe vremuri în posibilităţile “publicitare” ale turnătorului Roşca Stănescu o avem chiar zilele acestea, prin pleaşca făcută cadou propagandei ruseşti.

Astfel, încercând să-şi justifice milioanele de euro de care dispune, Roşca Stănescu a făcut, anul trecut, următoarea declaraţie publică: “Chiar înainte de căderea lui Iliescu, Lukoil a venit în România. Noi (ZIUA) aveam pe atunci numai contracte mici de publicitate. Dar, probabil că au intuit care este potenţialul ziarului. Aşa încât patronul rus al LUKOIL a ocupat un întreg etaj la Intercontinental şi m-a invitat la discuţii. Am băut vodcă cu el la 11 dimineaţa. Şi mi-a propus un contract. Am negociat 830.000 de dolari. A fost uluitor! Nu câştigasem atâţia bani niciodată!”.

Declaraţia, care are valoarea unui autodenunţ, este, într-adevăr uluitoare.

Să recunoşti că Vagit Alekperov (vezi foto, în dreapta lui Putin), un oligarh suspectat a fi fost agent acoperit al KGB sau GRU şi care a fost ministru al Uniunii Sovietice şi apoi al Rusiei, a băut vodcă împreună cu tine, un fost turnător recunoscut al Securităţii, şi ţi-a dat peste 800.000 de dolari doar ca să-i faci publicitate în gazeta pe care o conduci împreună cu Patriciu, e un act de mare curaj.

De ce un reprezentant de bază al serviciilor ruse de spionaj, precum preşedintele Lukoil, l-o fi invitat la o vodcă tocmai pe Roşca Stănescu, un duşman declarat, chipurile, al KGB-ului, e o întrebare al cărei răspuns nu poate fi găsit decât în rapoartele SVR-ului.

Cum să-ţi vină ideea să promovezi firma KGB-ului într-un ziar anti-KGB? – e o altă întrebare cu răspuns la arhive.

Mai remarcăm doar că declaraţia a fost făcută anul trecut, la un an după ce şi naşul “Naşului” Roşca Stănescu, adică Dinu Patriciu, a transferat, tot sub pălăria rusească, pachetul majoritar al companiei Rompetrol.

În urma acestei afaceri, naşul Naşului a încasat, conform presei, peste 1,5 miliarde de euro.

Sumă frumuşică, dacă ne gândim că Patriciu era un neica nimeni în 1990, iar Petromidia o fi moştenit-o, probabil, de la neamurile lui cu cefe roşii.

Turnătorul urmăreşte anularea vizitei lui Traian Băsescu în SUA

Ar mai fi însă un motiv demn de luat în calcul pentru care atacul lui Sorin Roşca Stănescu la adresa preşedintelui României este atât de dur şi e făcut, atipic!, înainte de declanşarea campaniei electorale.

basescu-obama1

După cum se ştie, în urmă cu două luni, ministrul de externe Cristian Diaconescu a vizitat Statele Unite şi, la întoarcere, a declarat că făcut toate demersurile pentru a pregăti, pentru această toamnă, vizita oficială în SUA a lui Traian Băsescu. “Speranţa noastră este că va avea loc” – a spus Diaconescu. Faptul că Diaconescu este încă ministru de externe e o dovadă că vizita va avea loc. Cum o astfel de vizită i-ar aduce un câştig de imagine destul de consistent lui Traian Băsescu, forţele politice anti-Băsescu de la Bucureşti şi Moscova fac tot posibilul să o anuleze. Operaţiunea declanşată prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu, care a lansat, din burta lui de turnător lihnit, acuzaţiile de terorism la adresa Preşedintelui, poate avea aşadar un scop imediat şi extrem de important: împiedicarea vizitei programate a Preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

© Dan Badea

Roşca Stănescu a fost platit de ruşi cu sute de mii de dolari. Acum boicotează vizita lui Băsescu în SUA (Update)


Sorin RoşcaStănescu a lansat zilele trecute, pe blogul personal, acuzaţii de o gravitate maximă la adresa lui Traian Băsescu. El l-a acuzat pe Preşedintele României, fără a produce măcar o dovadă în acest sens, de implicarea în operaţiuni teroriste care ar fi fost derulate prin intermediul fratelui său, Mircea Băsescu.

Acuzaţiile sunt, evident, false.

Conform diversionistului Sorin Roşca Stănescu, “cinci vapoare” încărcate cu “substanţe explozive şi muniţie” sosite din “Tailanda”, au ajuns în portul Constanţa la sfârşitul lui 2008 sau începutul lui 2009, , au fost descarcate şi transportate la UM Băbeni cu scopul oficial de a fi distruse. Numai că, odată ajunsă la Băbeni, încărcătura ar fi fost reambalată şi transportată înapoi la Constanţa de unde, tot pe cale maritimă ar fi fost trimisă în Angola, via Congo.

Afacerea, încheiată între Romarm şi Romagro Cereal SRL, ar fi fost, de fapt, supervizată şi controlată de către Mircea Băsescu (foto stânga), fratele Preşedintelui. “Mircea Băsescu a fost asociat în afacere, inclusiv la beneficii, cu Bakri Imad Abdul Reda, prin intermediul locotenent colonel în rezervă Cornel Purcărea” –zice Roşca Stănescu (foto dreapta).

Banii rezultaţi în urma reexportării explozibililor şi a muniţiei de către Mircea Băsescu ar fi ajuns, via Bakri Imad, la organizaţiile teroriste UNITA şi Hezbollah. Operaţiunea ar fi fost însă depistată de Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Vâlcea care s-a pus pe treabă şi a interceptat convorbirile telefonice ale traficanţilor. Dosarul a fost preluat de DGIPI (fosta doi şi un sfert) şi apoi de DIICOT. Imediat ar fi fost informat SRI, care l-ar fi informat apoi pe Preşedinte.

Indignat, Preşedintele Traian Băsescu ar fi ordonat să fie decapitate conducerea DGIPI şi a unităţii militare de la Ciorogârla. Deoarece creierul lui Roşca Stănescu s-a blocat când a ajuns la Ciorogârla, nu ne-a mai explicat care a fost logica schimbărilor de la vârful cunoscutului depozit de muniţie din apropierea Capitalei.

Totuşi, înainte să piardă firul naraţiunii, Roşca reuşeşte să scrie: “cazul Ciorogârla a reprezentat o operaţiune de muşamalizare a operaţiunii în care a fost implicat Mircea Băsescu şi, în acelaşi timp, a devenit, prin schimbările la vârf din Armată, o premiză pentru operaţiuni ilegale în folosul unor persoane, săvârşite cu ocazia acţiunii de înzestrare a Forţelor Armate”. Cum aveam să înţelegem de la televizor, Ciorogârla era dintr-un alt film, dar nu mai contează. Povestea e înţesată cu descrierea teroristului Bakri şi a unor documente fără nici o legătură cu esenţa acuzaţiilor.

De câteva zile, cu toată logistica pusă la cale de Sorin Vântu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Mircea Geoană şi haitele de politicieni şi jurnalişti tolomaci, Roşca Stănescu nu a reuşit să probeze acuzaţia de bază: că Mircea Băsescu a organizat operaţiunea de aducere, descărcare, transport, reambalare şi reexport în Angola a încărcăturii celor cinci vase sosite din Tailanda, şi că fondurile rezultate ar fi alimentat conturile teroriştilor UNITA şi Hezbollah.

El spune tot felul de poveşti ajutătoare, chipurile, dar nu produce dovada coordonării de către Băsescu a acestei operaţiuni. În plus, deşi toţi cei implicaţi s-au pronunţat, nimeni nu confirmă aberaţiile debitate de impostorul Roşca Stănescu.

Doar bâlbâială şi mugete pe televizor. Tonomate şi tolomaci dezbat subiectul, se fac calcule politice, se aşteaptă reacţii, se plătesc traduceri, se trimit la redacţii din străinătate, că poate o pune botul vreun fraier, ca să aiba apoi curva de presă de pe Dâmboviţa noi motive de avânt împotriva “traficantului” de la Cotroceni.

Chiar dacă se dă şi peste cap, Roşca Stănescu nu are nici o dovadă pentru afirmaţiile grave făcute la adresa Preşedintelui.

Pentru un analist obiectiv, acuzaţiile par a fi opera unui om bolnav psihic. Cunoscându-l însă pe autorul aşa-ziselor dezvăluiri, care s-a specializat în lansarea pe piaţa media a minciunilor de tot felul, putem conchide că individul nu e nebun, ci un manipulator pursânge care şi-a făcut din asta o sursă de profit extrem de bănoasă. Dar, cum vom vedea mai încolo, şi altceva.

Cine este Sorin Roşca Stănescu?

CHITANŢA TURNĂTORULUI: "Astăzi 27-12-1979 am primit de la organele  de securitate suma de lei 500 (cinci sute)" - SS Roşca
CHITANŢA TURNĂTORULUI: „Astăzi 27-12-1979 am primit de la organele de securitate suma de lei 500 (cinci sute)” – SS Roşca
CHITANŢA TURNATORULUI: "Am primit de la organele de securitate suma de 500 lei" - H 15
CHITANŢA TURNATORULUI: „Am primit de la organele de securitate suma de 500 lei” – H 15

 

Urechist cu ştate vechi în Securitatea lui Ceauşescu, specializat în a-şi turna cunoscuţii cu preocupări, chipurile, teroriste, informatorul (apoi sursa) cu numele conspirativ DELEANU, câştiga în anii 70-80 cam câte 500 de lei/turnătorie (vezi chitanţele originale în foto sânga-dreapta).

Conform unui raport al subordonaţilor lui Măgureanu din 1990, în cei 10 ani cât a colaborat cu organele Securităţii ceauşiste, “DELEANU a furnizat peste 200 de materiale informative de interes operativ care au fost exploatate, după verificare, pe diferite linii de muncă”. Acelaşi Raport consemna şi ataşamentul sincer al impostorului de mai târziu, pentru Securitate.”Pentru rezultatele obţinute în activitatea de culegere de informaţii, sinceritate şi ataşamentul faţă de instituţia noastră, DELEANU a fost recompensat material în repetate rânduri”.

raport SRS1

 

raport srs 23

Impostorul mai şi declara apoi, bombastic, că a turnat din patriotism. Păi ce patriotism e ăla, de 500 lei/bucata?

Activitatea aceea secretă, care-l făcea să se simtă superior colegilor, puţini, e drept, care n-aveau prieteni la Secu, avea să-l marcheze pentru totdeauna.

După 1990, turnătorul din anii 80 s-a alăturat găştii lui Băcanu la România Liberă, o grupare de şmecheri care s-au îmbogăţit pe seama privatizării frauduloase a fostului organ de partid şi de stat.

Prin 1992, dosarul lui Roşca a ajuns în presă iar impostorul, care ascunsese opiniei publice relaţia cu fosta securitate în timp ce îi acuza pe securişti de toate relele, a fost obligat să toarne la altă masă. Cel care i-a dat o pâine atunci turnătorului deconspirat a fost Ion Cristoiu, care l-a angajat ca redactor şef adjunct la Evenimentul Zilei.

Ulterior, SRS a intrat în slujba unui alt paravan cu relaţii în mafia autohtonă, Cristian Burci, înfiinţând cotidianul Ultimul Cuvânt, o publicaţie la care am lucrat şi eu de la primul număr până la ultimul.

Fostul turnător al Securităţii a înfiinţat apoi cotidianul Ziua, o gazetă despre care s-a spus că a instaurat în România postdecembristă instituţia şantajului prin presă.

A făcut carieră cu Patriciu lângă el. În paralel, a început să se îmbogăţească masiv. A adunat firme, conturi grase, vile. Milioane de euro… Foto: Tonomate altădată incompatibile

Cum se ştie, Comandantul de la Ziua, supranumit Naşul, a declanşat şi întreţinut cele mai mizerabile campanii din presa românească, bazate pe fals şi minciună, de la Iliescu-KGB (făcătura prin care a fost inventat Igor Botnariciuc, un aşa-zis martor al racolării de către KGB a lui Ion Iliescu), la “subofiţerul Petre Olaru sub hipnoză” şi, acum, la Băsescu-Hezbollah.

Omul e artist în scenarii de ficţiune şi are relaţii în cele mai fetide zone ale societăţii româneşti. Cine ia colecţia ziarului Ziua şi-i întreabă pe toţi cei terfeliţi, la comandă, despre adevărul celor scrise acolo, va putea scrie tratate despre manipulare, diversiune şi minciună.

Atacurile interesate la adresa unor ţinte indicate probabil de sponsorii generoşi, că nimeni nu minte fără motiv, dovedesc faptul că SRS a părăsit de multă vreme profesiunea de jurnalist, devenind un fel de comandant al ziariştilor, un manipulator-şef, un diversionist prin excelenţă.

Îmi amintesc că, în urmă cu puţini ani, în timp ce lucram la un cotidian central coordonat telefonic de Roşca Stănescu, directorul publicaţiei respective lua poziţia de drepţi când vorbea la telefon cu “comandantul”. Subordonaţii lui SRS acţionau cam ca silovikii lui Putin. Directorul ăla de ziar care se ridica în picioare şi tremura de frică la apelul telefonic al lui SRS (care sunase să ordone cum trebuia să apară a doua zi un atac asupra lui Monica Macovei vis a vis de cazul Ion Ion Ţiriac) avea să ajungă apoi, via-Tăriceanu, consul într-o importantă ţară occidentală.

Aşadar, fostul turnător al Securităţii, supranumit Deleanu şi H15, căpătase forţa şi aura unui mafiot adevărat.

Relaţiile cu Patriciu şi, apoi, cu Sorin Vântu, aveau să-i dea puterea de care avea nevoie să influenţeze opinia publică şi politicul în România. Puterea de a lansa azi nişte elucubraţii pe care nişte pseudojurnalişti cu minte puţină şi cu salarii de mii de euro le tot diseacă mărunt pe sticlele televizoarelor.

Care sunt însă interesele aflate în spatele acuzaţiilor de pe blogul fostului turnător cu plată al Securităţii?

„Maica” Rusia

Dincolo de interesele pecuniare, bătrânul turnător Roşca Stănescu are şi alte motive de “nebunie”.

Foto: Putin salutând veteranii din FSB/KGB

Unul ţine de instinctul de conservare: dacă Băsescu va fi reales, există riscul ca învinuitul din dosarul Rompetrol să înfunde puşcăria, deoarece îi va fi greu să-i mai ameninţe cu succes pe oamenii legii; prin urmare dă din gură, mâini şi picioare, ca epilepticul, că poate îl crede cineva şi nu mai pune ştampila de vot pe acest candidat .

Al doilea interes e cel evident, electoral, uşor de înţeles dacă socotim grupările mafiote şi forţele politice interne aflate în conflict.

Există însă şi o a treia explicaţie a resorturilor ascunse care au dus la lansarea acestei diversiuni şi ea porneşte de la atacarea şi încercarea de compromitere a instituţiei fundamentale în stat, Preşedinţia.

Nu e deloc greu de priceput că a spune despre Preşedintele României că e implicat în operaţiuni teroriste, într-un context precum cel actual, e o chestiune de o gravitate extremă şi ţine de atacul la securitatea naţională.

Să asociezi numele preşedintelui unui stat membru NATO cu al unui terorist căutat de Interpol, e un deziderat perfect pentru politica externă a Rusiei.

Întrebarea este: a bătut însă, Roşca Stănescu, palma cu ruşii? Probabil, dar nu direct, deoarece dacă ar fi făcut-o personal primea şi el măcar un document probator, care să-i confirme implicarea lui Mircea Băsescu în primirea şi trimiterea peste mări şi ţări a celor cinci vapoare cu muniţie, document plastografiat cu atenţie în laboratoarele serviciului rus de spionaj, SVR (Sluzhba Vneshnez Razvedki).

Interesele comune SRS-SVR sunt evidente şi ele sunt mai mult decât o simplă coincidenţă.

Primul care a sărit în apărarea şi susţinerea elucubraţiilor debitate de SRS a fost “rusnacul” Cozmin Guşă, un alt individ cu relaţii şi simpatii recunoscute printre silovikii lui Putin.

Pe de altă parte, cum se ştie deja, SRS s-a implicat direct, ca acţionar şi “comandant” în agenţia de “ştiri” “Rusia la zi”, alături de rusofilul Mircea Popa, cel care, prin 1989, a cerut azil politic la şefii lui de la Moscova, iar în 2001 a devenit „asistentul politic al scretarului general al PSD”, Cozmin Guşă.

UPDATE: Relaţia dintre Mircea Popa şi Roşca Stănescu, de la sfârşitul anilor ’80, a fost extrem de ciudată, Popa afirmând că Sorin Roşca Stănescu l-a chestionat în legătură cu un eventual refugiu la Moscova. Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani pentru România Liberă, rusofilul Mircea Popa (foto dreapta) a făcut o declaraţie surprinzătoare cu privire la trecutul lui Sorin Roşca Stănescu:Cu Roşca s-a întâmplat ceva, fiindcă el şi-a predat carnetul de partid şi a venit la mine să mă întrebe dacă am pe cineva legat de Moscova, fiindcă se simţea în pericol. După aceea am făcut samizdatul împreună, dar el a fost cel care l-a oprit, spunându-mi că sunt probleme. Puţin după aceea am fost dat afară de la Cinema Mioriţa, unde lucram. Ce să se fi întâmplat cu fostul turnător al Securităţii care, după ce a fost abandonat oficial de către ofiţerul de securitate îşi căuta sprijinul la Moscova? Şi de ce amicul său sugerează, fără a o recunoaşte însă, că abandonatul Roşca l-a turnat şi pe el la Securitate? Să nu recunoască pentru că, după 2004, i-a dat şi lui o pâine la agenţia „Rusia la zi”? Indiferent de răspunsuri, reţinem că Sorin Roşca Stănescu căuta încă de la sfârşitul anilor 80 un culcuş în braţele KGB-ului.

Înainte de a pune bomboana pe coliva intereselor care l-au obligat pe turnătorul H15 să comită literatură SF pe blogul lui, să ne reamintim că în 2007, când s-a declanşat scandalul care a dus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, Sorin Roşca Stănescu a fost aproape la fel de activ ca şi azi. La fel a fost şi rusofilul Cozmin Guşă, electrizat de vizita la Palatul Victoria a celebrului mason rus Alexander Kondiakov.

Suspendarea preşedintelui Băsescu a fost orchestrată atunci, cu sprijinul structurii de tip mafiot din parlament, de către aceleaşi forţe ruseşti.

Conform lui Ioan Talpeş, fost şef al SIE dar şi al administraţiei prezidenţiale a lui Ion Iliescu, rusul Kondyakov (foto dreapta) ar fi reprezentat o grupare interpusă între România şi Rusia şi ale cărei interese erau/sunt altele decât ale celor două state. „Există o filieră pe linia Bucureşti-Moscova care s-a interpus la Chişinău şi în împrejurimile Kremlinului. (…) Au încercat să se impună ca un fel de manşon de control şi de relaţie între Moscova şi Bucureşti. Aici trebuie vazută inclusiv dezvoltarea spre România a unor influenţe economice, care trec toate prin Moldova. Aceste grupări promoscovite din Moldova au blocat o relaţie normală dintre Rusia şi România, clar in defavoarea României” – a declarat Talpeş.

Despre emisarul Kondyakov, Mare secretar al Marii Loje Masonice Ruse, dar şi consultant pe probleme de informaţii al lui Putin, a făcut atunci şi Traian Băsescu o declaraţie de presă: „priviţi cu multă atenţie afirmaţiile făcute de fostul şef al SIE, Ioan Talpeş. Este interesant, de asemenea, dacă a fost vreo vizită a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua-trei zile înainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate politicienii cu care s-a întalnit pot spune mai multe”.

Politicienii n-au spus mai multe, dar vizita masonului rus a influenţat doar votul frăţiorilor masoni din parlament dar nu şi pe cel al votanţilor de la referendum.

Revenind, nu degeaba a lansat atunci Băsescu expresia “tonomatele pe ruble”. Asta pentru că manipularea declanşată, atunci, prin mass media, a dus la sacrificarea rapidă a unor jurnalişti.

Iată, spre exemplu ce apărea pe site-ul Civic Media. “Simptomatic, atacurile la adresa libertăţii de expresie a unor jurnalişti independenţi din presa română, majoritatea avute în timpul şi după Referendumul anti-prezidenţial de anul trecut, au de a face cu Rusia. Victor Roncea a reuşit să reziste şi să câştige în confruntarea cu directorului ziarului ZIUA, Sorin Roşca Stănescu, dupa ce acesta a încercat să-l demită ca urmare a susţinerii preşedintelui Traian Băsescu şi a demascării relaţiilor directe cu Moscova ale autorilor loviturii de stat mascate în Referendum. În aceeaşi perioadă a fost îndepărtat de la COTIDIANUL de către Doru Buşcu şi analistul politic Cătălin Avramescu, tot in urma unor editoriale în care demonstra intervenţia subterană a Moscovei în afacerile de la Bucureşti. Apoi, jurnaliştii George Roncea si Mihai Isac de la cotidianul ATAC au fost puşi brutal pe liber de la acest ziar după ce au dezvăluit legăturile pe care le are Rompetrol cu Gazprom şi forţele din jurul Kremlinului în favoarea unor politicieni, afacerişti şi ziarişti aflaţi pe la vârful puterii în România

Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu peste 800.000 de dolari

Nu în ultimul rând, turnătorul de ieri şi de azi a primit bani frumoşi de la ruşi, ceea ce vine să confirme ipoteza privind implicarea stăpânilor lui de la Moscova în atacul disperat asupra preşedintelui României.

Dovada acestei afirmaţii vine chiar de la turnător. Dacă pentru un act “patriotic” prin care îşi turna un “prieten” la fosta securitate, Roşca Stănescu, alias H15, primea 500 de lei (deh, fondul de premiere al informatorilor era redus, că nu toţi turnau contra cost), iată că pentru promovarea intereselor ruseşti în România, acelaşi turnător avea să primească un sac de bani. Asta nu pentru că ruşii l-ar preţui mai mult, ci din motive strategice, ca investiţie pentru viitor. Şi confirmarea faptului că ruşii nu s-au înşelat investind pe vremuri în posibilităţile “publicitare” ale turnătorului Roşca Stănescu o avem chiar zilele acestea, prin pleaşca făcută cadou propagandei ruseşti.

Astfel, încercând să-şi justifice milioanele de euro de care dispune, Roşca Stănescu a făcut, anul trecut, următoarea declaraţie publică:

SORIN ROŞCA STĂNESCU: “Chiar înainte de căderea lui Iliescu, Lukoil a venit în România. Noi (ZIUA) aveam pe atunci numai contracte mici de publicitate. Dar, probabil că au intuit care este potenţialul ziarului. Aşa încât patronul rus al LUKOIL a ocupat un întreg etaj la Intercontinental şi m-a invitat la discuţii. Am băut vodcă cu el la 11 dimineaţa. Şi mi-a propus un contract. Am negociat 830.000 de dolari. A fost uluitor! Nu câştigasem atâţia bani niciodată!”.

Declaraţia, care are valoarea unui autodenunţ, este, într-adevăr uluitoare.

Să recunoşti că Vagit Alekperov (vezi foto, în dreapta lui Putin), un oligarh suspectat a fi fost agent acoperit al KGB sau GRU şi care a fost ministru al Uniunii Sovietice şi apoi al Rusiei, a băut vodcă împreună cu tine, un fost turnător recunoscut al Securităţii, şi ţi-a dat peste 800.000 de dolari doar ca să-i faci publicitate în gazeta pe care o conduci împreună cu Patriciu, e un act de mare curaj.

De ce un reprezentant de bază al serviciilor ruse de spionaj, precum preşedintele Lukoil, l-o fi invitat la o vodcă tocmai pe Roşca Stănescu, un duşman declarat, chipurile, al KGB-ului, e o întrebare al cărei răspuns nu poate fi găsit decât în rapoartele SVR-ului.

Cum să-ţi vină ideea să promovezi firma KGB-ului într-un ziar anti-KGB? – e o altă întrebare cu răspuns la arhive.

Mai remarcăm doar că declaraţia a fost făcută anul trecut, la un an după ce şi naşul “Naşului” Roşca Stănescu, adică Dinu Patriciu, a transferat, tot sub pălăria rusească, pachetul majoritar al companiei Rompetrol.

În urma acestei afaceri, naşul Naşului a încasat, conform presei, peste 1,5 miliarde de euro.

Sumă frumuşică, dacă ne gândim că Patriciu era un neica nimeni în 1990, iar Petromidia o fi moştenit-o, probabil, de la neamurile lui cu cefe roşii.

Turnătorul urmăreşte anularea vizitei lui Traian Băsescu în SUA

Ar mai fi însă un motiv demn de luat în

basescu-obama1

calcul pentru care atacul lui Sorin Roşca Stănescu la adresa preşedintelui României este atât de dur şi e făcut, atipic!, înainte de declanşarea campaniei electorale.

După cum se ştie, în urmă cu două luni, ministrul de externe Cristian Diaconescu a vizitat Statele Unite şi, la întoarcere, a declarat că făcut toate demersurile pentru a pregăti, pentru această toamnă, vizita oficială în SUA a lui Traian Băsescu. “Speranţa noastră este că va avea loc” – a spus Diaconescu.

Faptul că Diaconescu este încă ministru de externe e o dovadă că vizita va avea loc. Cum o astfel de vizită i-ar aduce un câştig de imagine destul de consistent lui Traian Băsescu, forţele politice anti-Băsescu de la Bucureşti şi Moscova fac tot posibilul să o anuleze. Operaţiunea declanşată prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu, care a lansat, din burta lui de turnător lihnit, acuzaţiile de terorism la adresa Preşedintelui, poate avea aşadar un scop imediat şi extrem de important: împiedicarea vizitei programate a Preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

Update. MAE tocmai a anunţat că noul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, Mark H. Gitenstein (foto stânga), a fost primit astăzi de minstrul Cristian Diaconescu, pentru a-şi prezenta scrisorile de acreditare. Cei doi au tăifăsuit însă de două ori mai mult decât timpul programat, adică peste o oră, dar nu au mai făcut declaraţii de presă la finalul întrevederii, aşa cum se precizase anterior. Gitenstein va fi primit, săptămâna viitoare, de „traficantul-terorist-de-armament” Traian Băsescu.Curajos om, ambasadorul!

Oricum, fiţi cu ochii sârmă pe Sorin Roşca Stănescu şi pe cauciucurile maşinii ambasadorului american.

Dan Badea