Agentul VICTORIA (X): Marioneta Asztalos

Controversatele decizii ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, de la tentativa de interzicere a icoanelor în şcoli, la nesancţionarea declaraţiei de tip nazist a ministrului Cioroianu, ne-au determinat să privim cu mai multă atenţie la vârful piramidei CNCD.„Mai greşim şi noi, că suntem oameni!“, ne-a declarat neconvingător Csaba Ferenc Asztalos, preşedintele apendicelui guvernamental antidiscriminare.În urma investigaţiilor noastre, am descoperit că în spatele secretarului de stat, Asztalos, se află un munte de interese ale diasporei maghiare, el fiind integrat într-o schemă strategică destul de amplă în care, ca parte, figurează şi România.Printre aspectele care ne-au atras atenţia a fost şi plasarea sa în consiliul de administraţie de la Hotel Bucureşti, înainte de privatizare, obiectiv de care s-a arătat interesat, în perioada respectivă, şi Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei de spionaj maghiare din România până în 1990.Fost consilier al lui Marko Bela, Asztalos s-a specializat în probleme de apărare şi securitate, absolvind la „foc automat“ mai multe cursuri şi şcoli din domeniu, seria instruc- ţiei debutând cu un program de pregătire organizat la Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, trecând pe la centrul NATO de la Garmisch şi încheindu-se (deocamdată) cu absolvirea Colegiului Naţional de Apă- rare şi a Colegiului Superior de Siguranţă Naţională, chiar dacă nu mai ţine minte numele corect al ultimei instituţii absolvite, sau chiar dacă limba română este, pentru el, o limbă străină.Analizarea atentă a trecutului „profesional“ al preşedintelui CNCD evidenţiază o persoană pregătită pentru cu totul altceva decât funcţia vremelnică ocupată astăzi, un om crescut cu multă atenţie. De cine şi pentru ce, vom afla mai târziu. La fel, vom afla că această grijă vine şi din altă parte decât de la Bucureşti. Aşadar, secretarul de stat, Csaba Ferenc Asztalos, este un personaj la al cărui trecut parcă s-a lucrat cu dăltiţa.Soţia sa, Kozma Krisztina Kinga, este puntea de legătură cu filiala din România a gigantului imobiliar „Trigranit“, firmă în care sunt implicaţi direct şi primii doi oameni de afaceri din Ungaria.

Unul dintre administratorii de la Trigranit Romania este fostul diplomat maghiar Halasz Janos Pal, fost secretar al unei secţii maghiare din cadrul Tratatului de la Varşovia şi, ulterior, vreme de şapte ani, secretar I al reprezentanţ ei comerciale a Ungariei la Bucureşti.

Un viitor construit cu dăltiţa
Născut în 1974, în Baia Mare, Csaba Ferenc Asztalos a absolvit în 1992 secţia maghiară a liceului „Mihai Eminescu“ din Oradea, cu profilul filologie, iar ulterior, în 1997, Facultatea de Drept a Universităţii din Oradea. Oficial, după o „odihnă“ nejustificată (în CV-ul oficial) de doi ani, şi-a început activitatea profesională în funcţia de consilier juridic la firma unui prieten, General Broker Internaţional SA, o societate cu capital maghiar.

Tot în 1999, deci la vârsta de 25 de ani, el a devenit consilierul preşedintelui UDMR, Marko Bela, funcţie în care s-a menţinut până în 2002. De asemenea, tot atunci, tânăra speranţă a UDMR a participat la un prim-stagiu de pregătire la „Şcoala de vară“ de la Budapesta, organizată la Universitatea „Eotvos Lorand“. În anul 2000, tânărul C.F. Asztalos îşi începe instrucţia pe linie de apărare şi securitate prin participarea la un „program de pregătire“ organizat la Budapesta, de Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei.

Conform declaraţiilor sale, instrucţia ar fi vizat „probleme de integrare în NATO“, iar UDMR avea nevoie de specialiş ti în vederea viitoarei integrări a României în structurile euro atlantice. Acesta ar fi fost motivul pentru care tânărul Asztalos, alături de alţi 15-20 aspiranţi din UDMR, ar fi urmat acel curs. Evident, ni s-a mai spus, durata instrucţiei ar fi fost de…2-3 zile, perioadă care nu prea justifică deranjul autorităţ ilor maghiare. De reţinut însă locul, scopul şi organizatorul instrucţiei viitorului secretar de stat în Guvernul Românei.

În acelaşi an însă, Asztalos participă din nou la cursurile „Şcolii de vară“ de la Budapesta şi, pe principiul unde dai şi unde crapă!, este numit membru în Consiliul de Administraţ ie al societăţii „Bucureşti Turism“ SA. Cum se ştie, societatea respectivă avea în proprietate Hotelul Bucureşti, devenit a doua casă a parlamentarilor români, aşadar un obiectiv strategic. Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea implicarea în afacerea „Bucureşti-Turism“ a lui Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei maghiare din România dinainte de 1990, iar ulterior ambasador al Ungariei la Bucureşti.

Am consemnat deja, în cotidianul nostru, declaraţia unui fost lider sindical de la „Bucureşti Turism“ conform căreia, în perioada 1998-2000, Rudas Erno a făcut lobby atât pe lângă sindicalişti cât şi pe lângă conducerea administrativă a hotelului, în favoarea societăţii ungare „Danubius Hotels Group“, firmă interesată de preluarea pachetului majoritar de acţiuni ale societăţii bucureştene. Dacă legătura dintre Rudas Erno şi Csaba Ferenc Asztalos, via MAE ungar, ni s-a părut astfel destul de firească şi transparentă, nu de aceeaşi părere este şi Csaba Asztalos.

„Nu l-am cunoscut şi nu-l cunosc pe Rudas Erno. Oricum, la acea dată (anul 2000- n.n.) el nu mai era ambasador. Pe de altă parte, eu am fost acolo înainte de privatizare şi n-am stat decât aproximativ nouă luni“, ne-a declarat preşedintele CNCD. Aşadar, trecerea pe la Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, urmată de numirea în conducerea societăţii „Bucureşti Turism“ SA nu a fost decât o banală coincidenţă, iar legătura cu Rudas Erno nici nu există.

În discuţia avută cu Csaba Asztalos, odată ajunşi la subiectul Rudas Erno, secretarul de stat ne-a dat de înţeles că a citit cele scrise de noi, în „Interesul Public“, despre trecutul de spion al fostului diplomat maghiar şi a ţinut să precizeze, scurt, dar convingător: „Nu sunt spion!“. El a mai ţinut să adauge că în 2005, la numirea sa în funcţie, ar fi fost acuzat în presă că ar fi spion, ceea ce nu e adevărat. Noi însă nu l-am acuzat de o asemenea crimă pentru că e greu (chiar dacă nu imposibil) de ajuns la nomenclatorul ofiţerilor de informaţii de la Budapesta.

Instrucţie neabătută pentru apărare şi securitate
În 2001, CV-ul oficial al lui Csaba Asztalos nu consemnează nimic important, cu excepţia ieşirii din Consiliul de Administraţ ie al societăţii Bucureşti Turism. Anul următor însă, urmează un curs postuniversitar la Facultatea de Relaţii Publice şi Comunicare din cadrul SNSPA Bucureşti. Ulterior, părăseşte postul de consilier al lui Marko Bela şi este plasat de UDMR ca membru în colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Anul 2003 este, din nou, unul destul de mănos pentru pregătirea de specialitate a lui Asztalos. Devine doctorand în drept internaţional al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti şi pleacă din nou la „Şcoala de vară“ de la Budapesta. În acelaşi an, tânărul Asztalos primeşte o bursă şi o invitaţie pentru o lună de zile la Departamentul de Stat al SUA (Washington D.C.) în cadrul proiectului „Young leaders project on current social, political, and economic issues“. Întrebat cine şi de ce l-a propus pentru această bursă, Csaba Asztalos ne-a spus că nu ştie.

A fost invitat pur şi simplu de cineva de la Departamentul de stat. Nominal. Cum, la fel, în acelaşi an a fost invitat la Ierusalim, pentru zece zile, la Şcoala Internaţională pentru studierea Holocaustului „Yad Vashem“. Măi să fie! Aşadar, este numit de primulministru la CNCD, deci devine funcţionar guvernamental la combaterea discriminării, dar pleacă la Budapesta, Washington şi Ierusalim pentru diverse. În 2004 îşi face din nou bagajele, da de această dată pentru a pleca la Centrul European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall“ din Garmisch-Partenkirschen, unde se instruieşte vreme de zece săptămâni în probleme fără prea mare legătură cu discriminarea. Fiind un centru al NATO, pentru a putea participa la cursuri e nevoie de recomandări speciale, pe care Csaba Asztalos le-a primit.

Aici au studiat viitori miniştri ai Apărării, şefi de stat major al unor armate şi lideri politici ai unor state inclusiv din spaţiul ex-sovietic. Şi în cazul lui Asztalos studiile postuniversitare urmate la Garmisch, „Lideri pentru secolul 21“, erau cât pe ce să-l propulseze, anul următor, în funcţia de secretar de stat la Justiţie, dar înţelepciunea celor care au decis ca secretarii de stat să nu mai fie numiţi pe criterii politice i-a stopat la timp intrarea în ministerul condus de Monica Macovei. Evident, UDMR a dat „la loc comanda“ şi l-a propus în funcţia de preşedinte al CNCD, căptuşită atent cu rangul de secretar de stat.

Asztalos nu ştie ce-a absolvit
Cei care credeau că, odată numit în fruntea CNCD, tânărul Asztalos va avea mai puţin timp pentru studiul aprofundat al apărării şi securităţii, s-au înşelat. Un an mai târziu, în 2006, dă gata (adică absolvă) atât Colegiul Naţional de Apărare cât şi Colegiul Superior de Securitate Naţională. El a reuşit această performanţă datorită calităţii de demnitar care i-a permis să reducă la două săptămâni durata studiilor postuniversitare la Colegiul Superior de Apărare.

În acest mod, a avut timp să urmeze şi cursurile de la Academia Naţională de Informaţii, chiar dacă nu mai ţine minte cum se numeşte colegiul absolvit şi îl numeşte, oficial, „Colegiul Naţional pentru Securitate“. Or, colegiul de la ANI nu este „pentru Securitate“ pur şi simplu, aşa cum a fost cursul ţinut la Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta, sau cel de la Garmisch, ci pentru „Securitate Naţională“. Adică a României. Ceea ce poate fi greu de reţinut, sau de înţeles, pentru un membru UDMR care n-a votat Constituţia României, dar nu pentru un secretar de stat al guvernului de la Bucureşti. Este vorba despre acelaşi demnitar care a trecut limba română, în CV-ul oficial, la capitolul „limbi străine“.

Evident, este dreptul său, cu atât mai mult cu cât deţine şi alte funcţii pe linie de partid care-i justifică acest drept. Asztalos este membru fondator şi vicepreşedinte al Confederaţiei Tinerilor Maghiari din România, precum şi membru al Comisiei Statutare a UDMR.

Şcoala de vară, cuibuşor de nebunii şi progres
Dincolo de obsesia pentru studii de apărare şi securitate, Csaba Ferenc Asztalos a fost, cum spuneam, de cel puţin trei ori la cursurile Şcolii de vară de la Budapesta. De ce la Budapesta? „Deoarece acolo se organizează!“, ne-a răspuns. Deşi „şcoli de vară“ se organizează şi în România, cum e, spre exemplu, cea de la Sighet, probabil că la Budapesta nivelul de predare e mai avansat.

Pe vremea lui Erno Rudas, spre exemplu, şcolile de vară organizate la Budapesta pentru diaspora maghiară erau folosite pentru întărirea legă- turilor cu comunităţile din afara graniţelor, se invitau îndeosebi activişti cu poziţii sociale şi politice de interes pentru statul organizator şi, nu în ultimul rând, din rândul participanţilor era recrutată şi agentura de care era nevoie.

Asta se întâmpla însă pe vremuri pentru că, astăzi, la şcola de vară se se ţin prelegeri pe teme de interes, au loc dezbateri, iar noaptea se poate merge chiar şi la discotecile din centru. Cu toate astea, sau poate că tocmai de aceea, diaspora maghiară a rămas una dintre cele mai prestigioase din Occident, printre membrii acesteia existând importanţi oameni de legătură cu lumea politică şi financiară de pretutindeni.

Căsătoria de trigranit
Anul trecut, Csaba Ferenc Asztalos s-a căsătorit cu Kozma Krisztina Kinga, originară tot din Baia Mare. Soţia sa este acţionar unic al societăţii „Pannon Business Consulting“ SRL, înfiinţată în 2004 în Bucureşti. În plus, şi aici vine partea interesantă a preocupărilor sale, ea a fost angajată până de curând la societatea cu capital exclusiv maghiar, „ENTER H68“. Firma a fost înfiinţată în iulie 2005, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 37, iar acţionarii sunt Halasz Janos Pal (55%) şi Benedek Janka (45%), ambii de cetăţenie ungară.

Administratorul societăţii este primul dintre aceştia, Halasz Janos Pal, un personaj care ne-a atras în mod deosebit atenţia datorită trecutului său impresionant pe linie guvernamentală. Înainte de a prezenta câteva informaţii cu privire la trecutul lui Halasz Janos, precizăm că, prin intermediul societăţii „Enter H68“ SRL, el a pregătit înfiinţarea firmei „Trigranit Development Romania“ SRL, un colos în materie de dezvoltare imobiliară, implicat în afacerea Polus Cluj sau Constanţa şi în megaproiectul Esplanada din Bucureşti.

Recent, soţia lui Csaba Asztalos s-a transferat şi ea, pe funcţia de consilier financiar, la noua societate. În firma „Trigranit“, Halasz Janos Pal deţine funcţia de administrator alături de fostul ambasador al României la Londra, Dănuţ Marcel Ghibernea şi de Nyul Sandor. Cine este însă domnul Halasz?

Între Tratatul de la Varşovia şi afaceri de miliarde de euro
Halasz Janos Pal s-a născut în 4 septembrie 1948 la Cluj Napoca. Urmează cursurile şcolii primare şi gimnaziale la liceul „Matei Basarab“ din Bucureşti, şi începe cursurile liceale la Liceul „Ady Endre“, cu predare în limba maghiară. Ulterior, se transferă la Liceul cu predare în limba română „Nicolae Bălcescu“ din Gyula – Ungaria.

Urmează apoi cursurile Facultaţii de Comerţ Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice „Karl Marx“ de la Budapesta. În 1970 îşi începe activitatea ca ghid turistic şi translator/ interpret de limba română şi franceză. În perioada 1971-1973 lucrează ca interpret la institutul tehnico-ştiinţific din cadrul Ministerului Industriei Maşinilor şi Metalurgiei. Având în vedere cele ce aveau să urmeze, este posibil ca activitatea sa oficială în această perioadă, aceea de „interpret“, să fi fost de fapt una de acoperire.

În perioada 1973-1978 deţine funcţia de şef al serviciului de marketing şi de prospectare a pieţei internaţionale din cadrul societăţ ii maghiare „Chemimas“. Încă din primul an (1973), Halasz devine şi secretarul secţiei maghiare a industriei de maşini şi utilaje chimice din cadrul Tratatului de la Varşovia. Funcţia este extrem de importantă şi a plasa în această poziţie un tânăr de 25 de ani presupune a avea o încredere deosebită în fidelitatea acestuia, ceea ce, la vremea respectivă nu se putea obţine, de regulă, decât prin încadrarea acestuia într-unul dintre serviciile de informaţ ii maghiare.

Din 1978 Halasz Janos primeşte o nouă însărcinare şi devine şeful Diviziunii Sud-Est Europene din cadrul Ministerului Industriei Maşinilor şi Metalurgiei, unde răspunde de relaţiile cu Româ- nia, Albania, Cuba, Nicaragua, Angola şi Mozambic. Mai departe, în perioada 1983-1990, el este trimis cu misiune la Bucureş ti, unde ocupă poziţia de secretar I în cadrul reprezentanţei comerciale a Ungariei şi este coleg cu Erno Rudas.

După evenimentele din decembrie 1989, el se reîntoarce la Budapesta şi, în perioada 1990-1996, lucrează la Ministerul de Relaţ ii Economice Internaţionale, respectiv, Ministerul Industriei, Comerţului şi Turismului. În plus, în perioada 1993-1996, el a fost şi consilier la Oficiul maghiarilor din afara Ungariei (agenţie guvernamentală), precum şi consilier în cadrul a două fundaţii publice (Kesfogas Kozalapitvany şi Uj Kesfogas Kalapitvany).

În 1996-2001, îl regăsim ca şef al Diviziunii Europa de Sud-Est a reprezentanţelor comerciale ale Ungariei. De asemenea, în iunie 2001, devine şeful reprezentanţei ITD Hungary la Bucureşti, aceasta fiind Societatea Ungară de Interes Public pentru Promovarea Investiţiilor şi Comerţului (The Hungarian Investment and Trade Development Agency), înfiinţată în 1993 şi subordonată Ministerului Economiei şi Transporturilor din cadrul guvernului de la Budapesta. Este, de fapt, instituţia care dirijează afacerile externe ale Ungariei.

În perioada 2001-2003, Halasz mai deţine şi funcţia de şef al reprezentanţ ei firmei „Klitehnima“ la Bucureşti, precum şi pe cea de director general al firmei „RegioInvest“. Din 2001, este consilier în cadrul fundaţiei pentru studierea minorităţilor, Europai Osszehasonlito Kisebbesegi Kutatasi Alapitvany.

Din 2003 până în 2006, este director general al ITD Hungary la Bucureşti, iar din 2006, devine administrator al firmei „Trigranit Development Romania“, filiala unei societăţi care derulează afaceri de peste 8 miliarde de euro în peste 11 ţări din Europa Centrală şi de Est.

Hop şi Ghibernea
ghibernea dan12Dacă în cazul lui Rudas Erno, preşedintele CNCD a negat că l-ar cunoaşte, în cazul lui Halasz Janos Pal lucrurile au fost extrem de clare: „Îl cunosc şi chiar foarte bine!“ – ne-a declarat Csaba Asztalos. În definitiv, fostul diplomat maghiar este acum un respectabil om de afaceri, iar legătura dintre cei doi nu poate fi decât tot respectabilă. Că ea s-a făcut prin soţie, sau printr-o altă împrejurare contează mai puţin. Important e că există.

În afacere mai există însă şi un alt autohton, tot cu pedigree diplomatic, şi acesta este Dănuţ Marcel Ghibernea (foto – st., dr.), fost deputat PSD şi ambasador al României în Marea Britanie.

Şi el este un respectabil om de afaceri, dovadă că nu şi-a pierdut vremea degeaba la Londra.

Ghibernea este administrator la „Trigranit Development Romania“ SRL, firmă al cărei acţionar unic este un offshore din Nicosia-Cipru, „Trigranit Holding Limited“. De asemenea, el mai administrează şi societatea „Terrapaz Development Romania“ SRL, firmă ai cărei acţionari sunt alte două off-shoruri cipriote cu sediul în aceeaşi căsuţă poştală din Nicosia-Cipru în care se află sediul acţionarului majoritar de la „Trigranit Holding Limited“.

Nu în ultimul rând, Dănuţ Ghibernea mai controlează o altă societate din Voluntari, DG Management & Project SRL, firmă în care deţine 80% din capitalul social.

Cei mai bogaţi oameni de afaceri din Ungaria sunt în schema Trigranit
În privinţa afacerii centrale, „Trigranit“, Csaba Ferenc Aztalos ne-a declarat că firma are un capital canadiano-anglo-maghiar, deci nu exclusiv maghiar cum am bănuit noi. Este posibil, numai că am observat o migraţie suspectă a personalului de la agenţia guvernamentală maghiară ITD Hungary, via „Enter H68“, înspre Trigranit, operaţiune care a început imediat după ce birourile agenţiei guvernamentale au fost drastic restructurate, iar Halasz Janos Pal s-a implicat în administrarea noii firme.

A apărut în acest mod ipoteza, contrazisă de Csaba Asztalos, că în noua societate s-a investit şi capital maghiar de sorginte guvernamentală, strecurat prin intermediul unor persoane importante. „Nu ştiţi nimic!“, ne-a asigurat Csaba Asztalos după ce ne-a sugerat că, de fapt, capitalul investit în firma Trigranit Development Corporation (holdingul din care face parte şi filiala din România) aparţine unor nume grele din lumea financiară occidentală. Şi avea dreptate, pentru că în societatea Trigranit, înfiinţată în 1997, sunt într-adevăr nume grele.

Compania este condusă de Sandor Demjan, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Ungaria, iar fondarea acesteia s-a făcut ca urmare a unui joint-venture între două dintre companiile conduse de acesta şi compania TrizecHahn, firmă ce aparţine lui Peter Munk (foto st.), acţionarul majoritar al companiei imobiliare canadiene Trizec Properties.

Printre acţionarii de la Trigranit se mai află şi compania austriacă ImmoEast, dar şi nume precum Nathaniel Rotschild (fiul lordului Jacob Rotschild), copreşedinte al societăţii Atticus Capital, şi Sandor Csanyi, preşedinte al celei mai mari bănci din Ungaria, OTP Bank. Într-un clasament pe 2006 al celor mai bogaţi oameni de afaceri din Ungaria, primele două locuri au fost ocupate de Sandor Csanyi (328 milioane de euro) şi Sandor Demjan (292 milioane euro).

Unul dintre proiectele importante ale Trigranit Romania este, dincolo de Polus Center din Cluj, deja finalizat, proiectul Esplanada City Center din Bucureşti, o afacere cu o investiţie iniţială de un miliard de euro, care a primit deja sprijinul ministrului delegat pentru Lucrările Publice şi Amenajarea Teritoriului, Laszlo Borbely.

Concluzii provizorii
Iată cum, aruncând o privire mai atentă asupra biografiei oficiale şi a complexului relaţional în care s-a agăţat o tânără speranţă – întâmplător – a UDMR, care s-a grăbit să afirme că nu e spion, când noi îl întrebam cu totul altceva, descoperim preocupări, legături şi interese pe care nu le cunoşteam, dar care pun sub semnul întrebării adevă- ratele intenţii ale unor demnitari, foşti sau actuali, români sau de aiurea.
Şi mai întrezărim elemente ale unei strategii la care s-a lucrat încă din anii ‘60 în mod sistematic, mai ales în vest, unde a fost constituită o organizaţie mondială a diasporei maghiare şi au fost create sistematic puncte de sprijin politic, economic şi cultural. Pare a fi vorba de o continuitate firească a vechilor preocupări de după 1918, ale Budapestei, de a ţine diaspora aproape şi de a o folosi pentru obiective strategice naţionale ale urmaşilor lui Ştefan Cel Sfânt. Pare, pentru că tot la fel de bine poate fi un lung şi costisitor şir de coincidenţe nefericite.
Dan Badea

Interesul Public, 21 noiembrie 2007

Averea lui Marko Bela

averea Marko

Marko Bela nu s-a aflat in centrul dezvaluirilor legate de diverse afaceri. Cu toate acestea, liderul UDMR a condus cinci fundatii care nu au dus lipsa de finantari substantiale. Este posibil ca de aici sa provina si diferenta dintre cheltuielile lui Marko Bela si veniturile sale.

Oficial, Marko Bela nu este un om bogat. Comparativ cu Attila Verestoy, spre exemplu, el este chiar modest. Liderul UDMR a avut grija sa nu atraga prea tare atentia asupra sa. Astfel, intreaga agoniseala a lui Marko Bela se reduce la cateva hectare de teren agricol, si acelea mostenite, doua locuinte, un autoturism, actiuni la o editura si conturi in banci din Romania de aproximativ 65.000 de dolari. In mod surprinzator, in declaratia sa de avere nu apar, cum ne-am fi asteptat, conturi deschise la vreo banca din Ungaria, desi liderul UDMR dirijeaza, de mai multi ani, fonduri importante provenite de la guvernul ungar pentru minoritatea maghiara din Romania.

Cu toate acestea, a atras atentia vehementa cu care liderul UDMR s-a opus infiintarii Agentiei Nationale de Integritate (ANI), o institutie autonoma al carei scop este verificarea veridicitatii datelor inscrise in declaratiile de avere ale demnitarilor. Conform ministrului justitiei, Monica Macovei, UDMR s-a opus mai multa vreme, in guvern, adoptarii proiectului de lege referitor la ANI, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care liderii acestui partid au fot catalogati drept „o frana in calea reformei“. Pentru a-i convinge de necesitatea infiintarii Agentiei, a fost nevoie de interventia personala a vicepresedintelui Comisiei Europene, Franco Frattini. Acesta a avut, recent, o discutie lamuritoare cu Marko Bela care, ulterior, s-a declarat de acord cu sustinerea, in parte, a legii care va fi dezbatuta in Parlament.

De altfel, presa a semnalat, in ultimii ani, modul oarecum discretionar in care staff-ul din fruntea UDMR a monopolizat si repartizat fondurile provenite atat de la Budapesta, cat si de la Bucuresti. Mai multe voci din cadrul minoritatii maghiare din Romania au cerut insistent un control riguros al modului in care au fost gestionate aceste fonduri de catre UDMR, cu atat mai mult cu cat ele erau destinate societatii civile maghiare, si nu partidului.

Astfel, in urma cu doi ani, Consiliul Tineretului Maghiar (MIT) a adresat un protest conducerii UDMR prin care, in numele a peste 90 de asociatii si institutii civile ale minoritatii maghiare, le-a cerut liderilor UDMR sa renunte la monopolul asupra repartizarii fondurilor provenite de la statul roman si cel ungar. In replica, Marko Bela a declarat atunci ca „acesti tineri mi se pare ca nu au alta preocupare decat cea legata de impartirea banilor. Or, trebuie sa inveti sa castigi bani si apoi sa te gandesti la cine imparte banii“. Evident, nervozitatea din declaratia liderului UDMR a fost generata de „pretentia“ tinerilor maghiari ca politicienii dirijati de Marko sa nu mai fie intermediari in repartizarea fondurilor pentru societatea civila.

Carte de vizita
Marko Bela, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu si presedinte al UDMR, s-a nascut pe 8 septembrie 1951 in Targu Secuiesc, judetul Covasna. Dupa ce a divortat de Eniko Marko, s-a recasatorit cu Anna Ibolya Koos, cu care are un baiat. El mai are, din prima casatorie, doi copii, o fata (Eszter, 28 de ani) si un baiat. Anna Koos lucreaza, din 1997, ca ziarista la TVR, in cadrul Redactiei de limba maghiara, si este mai tanara cu zece ani decat actualul ei sot. In 1974, la un an dupa casatoria cu Eniko, Marko Bela a absolvit Facultatea de Filologie, specializarea limba si literatura maghiara-franceza, din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Si-a facut primii doi ani de stagiatura ca profesor de franceza la Scoala generala din localitatea Santana de Mures, iar in 1976 a devenit redactor la revista literara „Igaz Szo“ din Targu-Mures, unde a activat pana in 1989. La sfarsitul anului 1989 a ajuns redactor-sef al revistei literare „Lato“, din Targu-Mures.

In 1978, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar, din 1990, este membru al Uniunii Scriitorilor din Ungaria si secretar general al grupului PEN al Scriitorilor Maghiari din Romania. In anul 1990, a intrat in politica si a devenit membru fondator si vicepresedinte al organizatiei UDMR Mures, iar, in perioada 1990-1991, a fost membru in Prezidiul UDMR. Tot din 1990, este senator de Mures, ales in toate legislaturile de pana acum. De asemenea, din 1993 este presedinte al UDMR, reales in 1995, 1999 si 2003. In decembrie 2004, a fost numit ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile culturii, invatamantului si integrarii europene. Din 1974 a publicat 18 volume de poezii in limba maghiara, precum si alte volume de eseuri, traduceri, studii si discursuri politice in aceeasi limba.

Cele cinci fundatii conduse de Marko Bela

Marko Bela a dirijat, de-a lungul anilor, mai multe fundatii prin care s-au vehiculat sume importante de bani, proveniti de la guvernul ungar si cel roman, in scopul sprijinirii comunitatii maghiare din Romania. Cu acest instrument nazdravan la indemana, el a reusit sa se mentina peste 13 ani la varful UDMR. De-a lungul timpului, s-a implicat direct in cel putin cinci fundatii: Illyes (IKA), Communitas, Fundatia pentru Scoala, Aranka Gyorgy si Janovics Jeno, toate functionand ca veritabile aspiratoare de fonduri si, deci, instrumente de manipulare politica.

Fundatia culturala Illyes (Illyes Kozalapitvany) a fost infiintata in Ungaria, administreaza fondurile guvernamentale ungare pentru fundatiile din strainatate si are ca scop principal sprijinirea comunitatilor maghiare de dincolo de granite. In 2002, presedinte al acestei fundatii a fost ales Pomogats Bela, fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria si un bun prieten al lui Marko Bela. Institutia are sapte subcuratorii in strainatate (Austria, Croatia, Romania, Serbia, Slovacia, Slovenia si Ucraina), cel din Romania, deschis la Cluj, fiind condus de un comitet director in fruntea caruia, din 2003, se afla Marko Bela. Printre membrii subcuratoriatului de la Cluj al Fundatiei Illyes (IKA) se regasesc si alti lideri importanti ai UDMR, precum Frunda Gyorgy, Kelemen Hunor sau Takacs Csaba. Interesul guvernului de la Budapesta pentru comunitatea maghiara din Romania a fost cuantificat, in perioada 2002-2003, prin alocarea a aproximativ doua milioane de dolari (220 milioane forinti, respectiv 245 milioane forinti – conform unei declaratii a lui Pomogats Bela), numai catre subcuratoriatul condus de Marko Bela.

Conform unor informatii aparute in publicatia „Buna Ziua Ardeal“, in anul 2002 comunitatea maghiara din Ardeal ar fi primit 924 milioane de forinti. Comparativ, la sfarsitul lui martie 2006, suma alocata a fost, conform informatiilor de pe site-ul Illyes, de 151 milioane forinti, adica 46,5% din intreaga suma alocata pentru comunitatea maghiara din afara Ungariei. De asemenea, conform unor informatii de presa, Fundatia Illyes a finantat oficial UDMR, in perioada 1990-2002, cu 50 de milioane de forinti. Marko Bela a fost acuzat in mai multe randuri, fie de membri ai comunitatii maghiare, fie de catre adversarii politici, de faptul ca fondurile primite astfel de la Fundatia Illyes au fost repartizate netransparent sau discretionar, in centrul acestor suspiciuni fiind incluse chiar doua alte fundatii pe care acesta le conduce (Communitas si Aranka Gyorgy).

Fundatia Communitas a fost infiintata la Cluj pe 12 februarie 1998 si a fost condusa, de la infiintare si pana la sfarsitul anului trecut, de catre Marko Bela, vicepresedinte fiind Takacs Csaba. Printre membrii comitetului de directie se afla Borbely Laszlo, Kelemen Attila, Kelemen Hunor, Kerekes Gabor, Nagy Zsolt si Szep Gyula. In martie 2001, s-a infiintat in Bucuresti o filiala a Fundatiei Communitas, condusa de Takacs Albert Csaba, ai carei membri fondatori sunt Birtalan Joszef, Koro Iosif si Varga Attila. Scopul acestei fundatii este: „Intreprinderea, organizarea si sprijinirea unor actiuni in vederea dezvoltarii societatii civile prin facilitarea cunoasterii, recunoasterii, exprimarii, dezvoltarii si respectarii reciproce a patrimoniului cultural, spiritual, lingvistic, religios al fiecarui grup sau comunitati”.

Dirijorul fondurilor romano-maghiare

„Communitas“, care primeste fonduri si de la guvernul Romaniei, a fost in mai multe randuri in atentia opiniei publice fie din cauza nemultumirii unor asociatii ale societatii civile maghiare, sau ale unor adversari politici din cadrul aceleiasi comunitati, fie din cauza controverselor generate de faptul ca fondurile ajung la comunitatea maghiara prin intermediul unei fundatii a UDMR, si nu printr-o asociatie apolitica. Pe de alta parte, UDMR, ca partid politic, este finantat de la bugetul de stat, iar alocarea altor fonduri catre o fundatie a aceluiasi partid a fost inteleasa de unii comentatori cel putin ca o dubla finantare. Duplicitatea este justificata si de statutul UDMR care, desi actioneaza ca un partid politic, este, oficial, o organizatie culturala a comunitatii maghiare din Romania.

Prin Communitas, maghiarii din Romania au primit si primesc fonduri atat de la guvernul ungar, via Fundatia Illyes (IKA), cat si de la guvernul roman, via Departamentul Minoritatilor Nationale/Departamentul guvernamental pentru Relatii Interetnice. Astfel, in perioada 1999-2001, Communitas a primit aproximativ 100 de milioane de forinti de la IKA.

Dupa aparitia Hotararii de Guvern nr. 160/2002, fundatia Communitas a inceput sa primeasca si fonduri de la guvernul roman, cuantumul lor fiind de zeci de miliarde de lei. Astfel, in 2001-2002, sumele alocate de guvernul roman au totalizat peste 27 miliarde lei, in 2003 ajungand la 37 miliarde lei, bani care ulterior au fost repartizati de liderii UDMR dupa criterii cel putin ciudate. In februarie 2005, prin HG nr. 80, suma alocata fundatiei Communitas de catre Departamentul pentru Relatii Interetnice din cadrul Guvernului Romaniei a fost de 58,2 miliarde lei (peste 2 milioane de dolari), iar, anul acesta, suma repartizata a fost, conform HG nr. 122, de 80,2 miliarde lei.

Pe de alta parte, tot anul trecut, un cotidian de limba maghiara, controlat de liderul UDMR Verestoy Attila (prin societatea Scripta SRL), Új Magyar Sz”, a primit de la Fundatia Communitas o sponsorizare de 1,3 miliarde lei, in vreme ce cotidianul „Kronika“, tot de limba maghiara, dar critic la adresa UDMR, a primit o suma de 24 de ori mai mica, respectiv 50 milioane lei. De asemenea, pe lista cu sponsorizari din partea fundatiei Communitas, a fost inclus, cu 3 milioane de forinti, si cotidianul „Lato“ din Targu-Mures, publicatie al carei redactor-sef este, evident, Marko Bela. Acestea sunt doar doua exemple despre cum au fost dirijati banii de catre comitetul condus de liderul UDMR. Fondurile fusesera alocate de catre guvernul maghiar in scopul sustinerii culturale a comunitatii maghiare din Romania.

Fundatia Aranka Gyorgy, cu sediul in Targu-Mures, a fost infiintata pe 31 decembrie 1992, de catre un anume Deak Martin. In Registrul National al Fundatiilor, aceasta institutie apare insa cu doua numere de inregistrare, 90/B/1992, respectiv 158/B/1999, ceea ce inseamna ca, pe parcurs, fundatia fie a fost desfiintata, fie si-a schimbat numele. Conform unui material aparut in Ziarul de Mures, „Fundatia Marosvasarhely, actuala Aranka Gyorgy, a primit la infiintare, in 1992, un sprijin din partea maghiara in valoare de 924.000 de forinti pentru cheltuieli de editare si tipografice. Apoi, redenumita Fundatia Aranka Gyorgy, a mai incasat, intre anii 1995 si 2001, 11,7 milioane de forinti, tot pe relatia Illyes-Communitas. Cert este ca, astazi, fundatia Aranka Gyorgy, reinregistrata sub acest nume in 1999, il are ca presedinte pe liderul UDMR, Marko Bela.

Fundatia Janovics Jeno Alapitvany a fost infiintata pe 27 aprilie 2004, cu sediul in Targu-Mures. Scopul infiintarii acestei fundatii a fost administrarea unui post maghiar independent de televiziune (TMT), care ar fi urmat sa se infiinteze in Transilvania. Oficial, scopul consemnat la infiintare a fost „crearea cadrului institutional necesar infiintarii si sprijinirii unor societati de radio si televiziune si realizarii unor emisiuni in limba maghiara“. Fundatia a fost infiintata dupa ce, cu doua luni mai devreme, guvernul ungar anuntase deja ca va aloca aproximativ 1,2 milioane de euro pentru viitorul post de televiziune. Presedinte al consiliului director al fundatiei a fost desemnat Nagy Zsolt, iar ca membri ai fundatiei au fost numiti Marko Bela, Takacs Csaba, Galfalvi Zsolt, Csep Sandor si Gasparik Attila. Fondurile alocate de guvernul ungar n-au fost, se pare, suficiente pentru infiintarea televiziunii, ba chiar au devenit un subiect major de disputa la varful UDMR, deoarece unii dintre liderii maghiari ar fi dorit ca milionul de euro sa fie folosit pentru sprijinirea unor proiecte mediatice aflate deja pe piata, altii fiind insa de parere ca o televiziune independenta maghiara in Ardeal ar fi extrem de importanta atat pentru comunitate, cat si pentru UDMR, mai ales in campania electorala.

Fundatia pentru Scoala fost infiintata in martie 1996, cu sediul in Cluj, scopul declarat oficial fiind „acordarea unui sprijin material si moral pentru modernizarea invatamantului“. Ca presedinte al fundatiei figureaza acelasi lider al UDMR, Marko Bela.

Poezia din averea oficiala a lui Marko Bela

In perioada 2004-2006, cand a fost obligat sa-si depuna declaratiile de avere, agoniseala modesta a lui Marko Bela a cunoscut totusi cateva modificari ce nu pot fi justificate din salariul de la Senat si UDMR. Astfel, in anul 2004 el a declarat ca detine un apartament de 46 metri patrati, o vila de 149 metri patrati, situata in cartierul Rasaritului din Sancraiu de Mures, trei terenuri agricole (mostenite) cu o suprafata totala de 6 hectare, o masina Renault Clio achizitionata in 2001, conturi de aproximativ 24.000 de euro si actiuni in valoare de 1.568 euro la Editura Mentor SRL din Targu-Mures.

O avere dupa modelul lui Fat-Frumos

In mai 2005, averea lui Marko Bela cunoaste, brusc, o crestere importanta. El achizitioneaza, pe numele sotiei (Kaas Anna Ibolya), un apartament in Bucuresti, de 110,12 mp, cu o valoare de impozitare de 995,13 milioane lei, dupa ce, in 2004, a donat apartamentul de 46 mp (cu o valoare de 405,74 milioane lei) catre Deak Sala Eszter si Deak Sala Rebeka. La acea data, el detinea in conturile din banci 31.480 dolari si 32,267 milioane lei. Veniturile salariale din 2004 au fost de 357,7 milioane lei de la Senat, 323,7 milioane lei de la UDMR, 4,7 milioane lei de la guvern, la aceste sume adaugandu-se salariul sotiei (Kaas Anna Ibolya) de la Societatea Romana de Televiziune, 259,5 milioane lei. Un total de 945,6 milioane lei.

La sfarsitul aceluiasi an, pe 28 decembrie 2005, Marko Bela mai anunta o achizitie importanta in familie, anume un Volkswagen Golf, in valoare de aproximativ 20.000 de euro, precum si o depunere in conturi de 90.000 RON. In acelasi timp, el anunta si vanzarea catre Deak Sala Eszter, cu 2.000 de euro, a vechiului Renault Clio. Conturile bancare, in acel moment, erau de 31.343 dolari, 91.398 RON si 16.000 forinti.

In martie 2006, Marko Bela se simte obligat sa precizeze in declaratia de avere de unde a facut rost de cei peste 90.000 RON si 16.000 de forinti (204 RON). Conform celor consemnate in document, banii ar reprezenta „drepturi de autor“ pentru „opere literare“.

De asemenea, el a mai declarat si veniturile salariale obtinute in 2005 astfel: 43.197 RON (Guvern), 45.376 RON (UDMR) si 31.611 RON (salariul sotiei de la SRTV), adica 120.184 RON. Mentionam ca sumele din conturile bancare au ramas intacte. Daca s-a straduit totusi sa-i iasa socoteala din declaratiile de avere, Marko Bela „a uitat“ sa declare insa actiunile detinute de sotia sa la societatea abil denumita Karakter SRL. Astfel, conform datelor de la Oficiul national al Registrului Comertului, Koos Anna Ibolya figureaza ca administrator si actionar cu 75% (750 RON) la firma Karakter SRL, infiintata in 2001 cu obiect de activitate identic cu cel al firmei controlate de Marko Bela (Meteor SRL): „editarea cartilor, brosurilor si a altor publicatii“.

Desi a depus un efort laudabil pentru transparenta, Marko Bela are o problema cu aceste declaratii de avere si indaratnicia cu care s-a opus infiintarii Agentiei Nationale de Integritate, cea care verifica adevarul celor consemnate in declaratiile de avere, devine explicabila. Aceasta, deoarece este imposibil ca din veniturile declarate intr-un an (aproximativ 30.000 euro) sa poti achizitiona un apartament de peste 100 mp in Capitala si un autoturism Volkswagen Golf de ultimul tip. De asemenea, chiar daca te cheama Marko Bela, este imposibil sa primesti in avans, pentru opere literare, un miliard de lei in anul 2005. Poti primi acesti bani pentru promovarea unor legi sau chiar a unor manele, dar, in nici un caz, pentru „opere literare“ nescrise sau nepublicate.

Venituri: 350.148 dolari

Venituri din salarii

Functiile detinute de Marko Bela si retribuite constant dupa 1990 au fost acelea de senator in Parlamentul Romaniei (1990-2006), presedinte al UDMR (1993-2006). Castigurile din „meseria“ de senator i-au adus lui Marko, in perioada 1990-2006, venituri de aproximativ 150.000 de dolari. In paralel, el a fost platit si ca presedinte al UDMR, salariul mediu declarat in 2004 si 2005 fiind de 830 dolari lunar, respectiv 1.300 dolari lunar. La o medie lunara de 1.000 dolari, veniturile salariale in calitate de presedinte UDMR ar putea fi estimate la inca 150.000 de dolari. Prin urmare, totalul estimat al veniturilor, in perioada 1990-2006, este de 300.000 dolari.

Venituri din dividende

Marko Bela este actionar (22,2%) la Editura Mentor SRL din Targu-Mures, societate infiintata in 1992 si al carei obiect de activitate este „editarea cartilor, brosurilor si a altor publicatii“. Asociatii lui Marko in aceasta afacere sunt Galfalvi Gyorgy (24,44%) – actualul redactor-sef al revistei „Lato”, Kiraly Stefan (24,44%), Ballo Agnes Maria (4,44%), Kovacs Andras Ferenc (8,88%), Kuti Marta Lenke (4,44%), Lepedus Iulci (4,44%) si Szocs Katalin (6,66%).

Conform datelor de la Ministerul Finantelor, Editura Mentor a inregistrat, in perioada 1999-2004, urmatoarea evolutie a profiturilor nete: 22,7 milioane lei (1999), 1.139,9 milioane lei (2001), 561 milioane lei (2002) si 930 milioane lei in 2004. Profitul total a fost, asadar, in aceasta perioada, de 86.175 de dolari. In cazul in care si-ar fi ridicat anual dividendele cuvenite, lui Marko Bela i-ar fi revenit 19.000 dolari.

Venituri din vanzari

Singura vanzare consemnata explicit in declaratiile de avere ale lui Marko Bela este un autoturism Renault Clio din 2001, suma tranzactiei fiind de 2.000 de euro (2.487 dolari). De asemenea, el a mai consemnat si o alta vanzare, cu cantec, a unor asa-zise drepturi de autor. Astfel, in declaratia de avere din martie 2006, Marko Bela a declarat, la capitolul venituri, 90.000 RON si 16.000 HUF, ceea ce reprezinta echivalentul a 31.000 dolari. Sumele ar proveni, conform declaratiilor liderului UDMR, din vanzarea in avans, catre o misterioasa editura, a drepturilor de autor pentru o presupusa opera literara ce urmeaza a fi publicata. Numai ca, prin publicarea unui volum de poezie, un autor fie el si genial, nu poate incasa, la un tiraj maxim de 1.000 de exemplare, mai mult de 1.000 RON. Pentru a acoperi intreaga suma ar trebui ca liderul UDMR sa scrie cel putin 90 de volume de versuri in urmatorii cinci ani, ceea ce e absurd. Prin urmare, Marko Bela are o problema destul de serioasa in a-si justifica „drepturile de autor“.

Cheltuieli: 678.000 dolari

Cosul zilnic

Avand in vedere statutul capatat de Marko Bela dupa anul 1990, precum si faptul ca are trei copii si a suportat, in plus, un divort, estimam cheltuielile lunare ale acestuia („cosul zilnic“, imbracaminte, rechizite, facturi, deplasari la Budapesta, concedii etc.) la minimum 2.000 dolari. Ceea ce inseamna, pentru perioada 1990-2006, un total de 384.000 dolari.

Achizitii: locuinte si masini

Cele mai importante achizitii facute oficial de Marko Bela au fost, conform ultimelor declaratii de avere, doua locuinte si doua autoturisme. Prima dintre locuinte este o vila de 149 metri patrati, cumparata in 2001 si situata intr-un luxos cartier (Rasaritului) din Sancraiul de Mures. Desi valoarea de impozitare declarata este de 722 milioane lei, echivalentul unei garsoniere situate in aceeasi localitate, valoarea imobilului este de minimum 200.000 dolari. O a doua locuinta, achizitionata in 2005, este un apartament de 110 metri patrati situat in Bucuresti, cu o valoare de impozitare declarata de 995,13 milioane lei si o valoare reala de aproximativ 100.000 dolari. Autoturismele achizitionate, un Renault Clio (2001) si un Volkswagen Golf (2005), sunt evaluate la aproximativ 30.000 de dolari.

Conturi in banci: 64.500 dolari

Conform ultimei declaratii de avere, Marko Bela are in conturi si depozite din banci romanesti 31.343 dolari, 91.398 RON si 16.000 HUF, echivalentul a aproximativ 64.500 dolari.

Un minus de 392.500 dolari

O estimare a veniturilor si cheltuielilor lui Marko Bela, realizate in perioada 1990-2006, arata ca acesta ar avea de justificat castiguri de aproximativ 400.000 de dolari, fonduri a caror provenienta este necunoscuta. In aceste conditii, anticipam o autosesizare a actualei comisii de cercetare a averilor, sau a viitoarei Agentii Nationale de Integritate, pentru verificarea veridicitatii datelor inscrise in declaratiile de avere semnate de Marko Bela.

Mici secrete036

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 24, septembrie 2006