Armatele din spatele razboiului dintre palate

armatele razboiului dintre palate1
Aversiunea dintre cei doi inalti functionari de stat din Romania, presedintele Traian Basescu, pe de o parte, si premierul Calin Popescu Tariceanu, pe de alta parte, a declansat in ultimele luni un imens scandal mediatic, din care n-au lipsit nici atacurile indreptate impotriva presei, nici cele orientate impotriva diverselor grupuri de afaceri. In plan social, opozitia dintre cei doi oficiali romani a impartit, practic, tara in doua tabere.

Disputele publice pe marginea neintelegerilor dintre reprezentantii celor doua palate, Cotroceni si Victoria, ajung invariabil la aceeasi concluzie, adesea pripita: combatantii sunt etichetati fie ca sustinatori ai presedintelui Basescu, fie ca adepti ai premierului Tariceanu.

Dar acestea sunt doar sarea si piperul care condimenteaza viata romanului obisnuit. Acuzatiile capata insa o alta importanta atunci cand sunt privite dintr-o anume perspectiva: pe cine protejeaza presedintele si pe cine sustine premierul?

Conflictul deschis dintre palatele Cotroceni si Victoria, fara precedent in istoria recenta a Romaniei, a inceput la doar cateva luni dupa ce Alianta D.A. PNL-PD a castigat alegerile. Startul a fost dat de retinerea si arestarea, pe 27 mai 2005, pentru aproape 24 de ore, a omului de afaceri Dinu Patriciu. Esuarea negocierilor care au insotit apoi declansarea alegerilor anticipate a compromis definitiv relatia dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu.

Presedintele a iesit rapid la atac dezvaluind, fie direct, fie prin intermediul consilierei Elena Udrea-Cocos, existenta unor grupuri „de tip mafiot“, concentrate in jurul premierului. „In acest moment, avem clar un sistem economic partial mafiotizat, care detine controlul pe importante mijloace mass-media si influenteaza populatia, dar si institutii“, declara Basescu in iunie 2005. El lansa, o luna mai tarziu, sintagma „baietii destepti“ din afacerile cu energie pentru ca, in februarie 2006, sa anunte oficial ca „mafia a ajuns pe masa guvernului“.

Cea mai importanta dintre temele lansate de Cotroceni a fost insa aceea a grupurilor „de interese nelegitime“, care influenteaza si decid politica guvernului fie direct, prin intermediul unor ministri, fie indirect, prin intermediul asa-zisilor „moguli media“. Cei trei „moguli media“ identificati selectiv de Basescu, sunt Dinu Patriciu, Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vintu.

Desi cei trei oameni de afaceri sunt tinte mai vechi ale lui Basescu, el i-a gratulat cu apelativul „moguli“ folosindu-se de un material de presa, vechi de cativa ani. „Mi-a placut ca am gasit-o într-o analiza (sintagma „moguli media“ – n.r.), chiar astazi, într-un ziar, cu cei trei moguli, Vintu, Patriciu si Voiculescu, dar ce n-a dus pana la capat analiza respectivului ziar: legatura lor cu politicul. Le-a recunoscut capacitatea de a distruge imaginea cuiva, de a crea imagini virtuale despre cineva, dar nu au facut pasul urmator: sa vada, prin investigatie jurnalistica, ce influenta politica au acesti oameni“, a declarat, in februarie 2007, Traian Basescu.

Evident, „mogulii“ amintiti nu erau singurii din analiza citata, numai ca doar ei corespundeau intereselor pedagogice ale presedintelui Basescu. Mogulii media Ringier, Sarbu, Micula, Adamescu sau Paunescu au fost in mod deliberat ocoliti de ocara prezidentiala, deoarece nu corespundeau portretului-robot al mogulului scapat de sub control. Acelasi mod de operare in preocuparile discursive ale presedintelui Basescu s-a produs si in cazul „grupurilor de interese nelegitime“. Si aici au fost identificate subiectiv doar gruparile percepute drept ostile presedintelui, trecandu-se sub tacere relatiile de afaceri dezvoltate sub umbrela unora dintre apropiatii sai.

Gruparea de la Palatul Victoria

gruparea victoria

Dinu Patriciu

Principalul adversar al lui Traian Basescu este Dinu Patriciu. Desi nu are forta mediatica a lui Dan Voiculescu, un alt adversar autentic al presedintelui, Patriciu are atat mijloacele financiare, cat si hotararea de a i se opune lui Basescu. Om de afaceri controversat, ca urmare a dosarelor penale aflate pe rolul instantelor de judecata, dar si din cauza relatiei cu importanti lideri ai PSD, Dinu Patriciu are un motiv suficient de puternic pentru a-l sustine pe Calin Popescu Tariceanu in conflictul cu Basescu. Dosarul penal in care omul de afaceri a fost acuzat de comiterea mai multor infractiuni a fost finalizat de justitia condusa de Monica Macovei, persoana impusa si sustinuta de Traian Basescu. Cazul Petromidia (Rompetrol) a fost, de fapt, invocat de presedintele Romaniei si in campania electorala din 2004, ocazie cu care l-a amenintat pe Patriciu cu inchisoarea.

Pe de alta parte, Patriciu n-a stat nici el cu mainile in san si a pus umarul la sponsorizarea masiva a lui Mircea Geoana in campania pentru Primaria Capitalei, chiar daca liderul PSD era un outsider. Conflictul este, asadar, vechi si nu putea sa evite urmarile spectaculoase in pozitionarea noului guvern fata de presedinte, in conditiile in care majoritatea liderilor PNL, in frunte cu Tariceanu, se aflasera pe statele de plata ale Rompetrol.

De altfel, dupa cum se stie deja, decizia premierului Tariceanu de a nu mai organiza alegeri anticipate in 2005, asa cum se stabilise la nivelul Aliantei D.A., a fost luata dupa o intalnire, dezvaluita ulterior, dintre acesta si Dinu Patriciu. Acesta este unul dintre motivele pentru care Traian Basescu a insistat ulterior in atacurile sale, directe sau voalate, la adresa lui Patriciu.

Ca acuzatiile au fost pe alocuri fortate se poate deduce si din plasarea lui Dinu Patriciu printre „mogulii media“, in conditiile in care omul de afaceri a devenit patron de presa abia spre sfarsitul anului trecut si nu detinea, in realitate, la acea data, forta mediatica a lui Adrian Sarbu, Ringier, Dan Voiculescu, sau Sorin Ovidiu Vintu.

Afacerile lui Patriciu

Dinu Patriciu s-a implicat direct, ca actionar, in doar cateva firme inregistrate in Romania: Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Agrochim Impex SRL, Praxis SRL, Rompetrol Distributie SA, Trustul de presa Ziua (Ziua SRL, Editura Ziua SRL, Ana Maria Press SRL) si, mai recent, Adevarul SA.

El a figurat insa, ca administrator, in mai multe societati: Grupul Rompetrol (Rompetrol Quality Control SRL, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Rompetrol Rafinare SA si Rompetrol Downstream SA), Administrator SA, Sanex SA, Praxis SRL si Alpha Constructii Imobiliare SA. De asemenea, prin societatea Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Patriciu este implicat in firmele SGD Services SRL, Artis Design SA, Fitofarma SA, SG International SA si Alpha Construct SA.

De-a lungul anilor, a participat direct si la infiintarea altor societati: Compania de Constructii Phoenix Alpha SA (1992, impreuna cu societatea franceza Phoenix SA), Alpha International Construct SA (1993, alaturi de germanul Robert Perlitz), Hein Romania SA (1997, alaturi de Hein GmbH din Germania) si Baneasa Investitii Imobiliare SA (1997, impreuna cu firma Hein GmbH).

Pe de alta parte, fratele sau, Valeriu Romulus Serban Patriciu, este actionar in sapte societati din Romania: Deutsch-Rumanische Immobilien SA, Tele Distribution SRL, Expres Cargo SRL, Industrial Park SRL, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Alpha Construct SA si Agrochim Impex SRL. Cea mai importanta dintre afacerile lui Dinu Patriciu, dar si cea mai controversata, este preluarea rafinariei Petromidia din Constanta.

Pentru a intra in posesia rafinariei, Patriciu a facut eforturi deosebite atat pe plan politic, cat si financiar, infiintand mai multe societati in strainatate, indeosebi in paradisuri fiscale sau in state cu o fiscalitate destul de permisiva. El a cumparat, de asemenea, de pe Rasdaq, mai multe actiuni la Rompetrol SA, societatea ce detinea rafinaria, si n-a renuntat sa spere nici-cand, intr-o prima faza, Petromidia a fost preluata de societatea turca Akmaya.

O datorie de stat rezolvata de guvernul Nastase

La sfarsitul anului 2000, dupa ce firma Akmaya a fost obligata sa renunte la pachetul majoritar de la Rompetrol (69,9%), acesta este preluat de grupul reprezentat de Dinu Patriciu, The Rompetrol Grup BV Olanda. Pentru a ascunde numele investitorilor implicati, dar si pentru a beneficia de inlesniri fiscale, societatea amintita era controlata printr-un off-shore, Romanian Oil and Gas Investments SARL din Luxemburg.

Numele unuia dintre investitori a iesit la iveala mult mai tarziu, abia cand acesta si-a vandut actiunile detinute. Este vorba despre Sorin Marin (foto) care a participat, alaturi de Dinu Patriciu, la operatiunea de preluare de pe piata bursiera a unui pachet important de actiuni Rompetrol, indeosebi prin firma comuna SG International.

Pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a trecut, de fapt, prin mai multe societati, inainte de a fi concentrat la Rompetrol Group BV Olanda. In 2001, Sorin Marin si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol si au fost introduse in joc alte entitati, precum Romånia and Moldova Direct Fund si East Capital Investments BV. In aprilie 2005, Grupul Rompetrol a rascumparat pachetul de actiuni de 25,1% din capitalul social detinut pana atunci de catre OMV.

Tot atunci, grupul Rompetrol era controlat de The Rompetrol Group NV – Olanda, detinut, la randul sau, de Rompetrol Holding SA Elvetia, ai carui actionari erau Dinu Patriciu (80%) si americanul Phil Stephenson (20%). Stephenson era vicepresedintele firmei olandeze si raspundea de tranzactiile internationale si de relatiile cu investitorii, iar Dinu Patriciu a fost presedintele Consiliului de administratie. Grupul Rompetrol este compus din 12 societati: Rompetrol SA, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Petrochemicals SRL, Rompetrol Downstream SA, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Romoil SA, Rominserv SA, Ecomaster-Servicii Ecologice SA, Palplast SA, Rompetrol Moldova si Rompetrol Bulgaria.

Prin Rompetrol, Dinu Patriciu a preluat Rafinaria Vega din Ploiesti si, pentru o perioada, cu sprijinul lui Radu Sarbu, administrarea societatii Conpet SA, care asigura intreaga infrastructura a sistemului national de transport prin conducte al titeiului. Dupa ce, in 2003, Rompetrol acumulase o datorie la bugetul de stat de aproximativ 603 milioane de dolari, spre sfarsitul acelui an, guvernul Adrian Nastase a hotarat transformarea acelei datorii in obligatiuni de stat, cu posibilitatea rascumpararii in sapte ani.

In septembrie 2006, dupa un an de tatonari din partea procurorilor, s-a finalizat rechizitoriul in dosarul privind delapidarea sumei de 85 milioane de dolari (creanta Libia) si manipularea pietei de capital, prin scoaterea la vanzare, in 7 aprilie 2004, a actiunilor Rompetrol Rafinare Constanta. In acest dosar, omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de mai multe infractiuni: delapidare, spalare de bani, manipularea pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare, initierea sau constituirea unui grup infractional organizat etc.

Mici secrete027

Liviu Luca, spionii si afacerea 8%

Numele lui Liviu Luca (foto) a fost des invocat de presa in conflictul dintre Basescu si Tariceanu, ca urmare a intentiei lui Luca de a prelua, in numele salariatilor Petrom, a pachetului de 8% din actiunile societatii. Posibilitatea achizitionarii, de catre salariatii Petrom, a unui pachet de 8% din actiuni a fost prevazuta in contractul de privatizare a societatii, incheiat intre MEC si OMV in iunie 2004.

Deoarece numarul salariatilor Petrom era, la inceputul lui 2005, de peste 55.000, s-a hotarat ca in numele acestora sa actioneze o singura persoana, Liviu Luca, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere (FSLI) Petrom. Pentru aceasta, trebuia ca legea prin care fusese aprobat contractul de privatizare a Petrom (Legea nr. 555/2004) sa fie completata cu un act normativ cu putere de lege, care sa permita unei singure persoane sa actioneze in numele celorlalte, legea initiala prevazand doar posibilitatea achizitionarii de actiuni pentru fiecare dintre salariati, in nume propriu.

Actiunile salariatilor, o buna afacere

Liviu Luca a inteles rapid miza afacerii, si anume diferenta uriasa intre pretul de achizitie al pachetului de actiuni (2.158 lei/actiune) si valoarea lor de piata din perioada incheierii tranzactiei (3.700 lei actiune in 8 iunie 2005). Pentru a perfecta afacerea, Luca a obtinut, mai intai in aprilie 2005, imputernicirea din partea PAS Petrom pentru a actiona in numele salariatilor, iar ulterior a gasit si sursa de finantare pentru aceasta importanta achizitie.

Cum se stie deja, liderul FSLI a intrat in contact cu gruparea condusa de bulgarul Stamen Stantchev si, pe 24 mai 2005, a incheiat o intelegere prin care PAS Petrom a acordat exclusivitate pentru activitatea de consultanta si finantare (imprumut de 235 milioane de euro garantat cu pachetul de actiuni), in vederea preluarii pachetului de 8% din actiunile Petrom, consortiului format din Credit Suisse First Boston Europe Ltd. Londra (CFSB) si firma J&T Private Equity N.V. Olanda (in fapt, o companie prin intermediul careia urma sa se transmita comisionul de „consultanta“ pentru gruparea Stantchev).

Afacerea a intrat, asadar, in sfera de preocupare a lui Stantchev, bulgarul urmand sa se ocupe de toate demersurile elaborarii si promovarii actului normativ in Guvernul Romaniei. Beneficiind de relatia apropiata cu ministrul Ioan Codrut Seres, precum si cu alti inalti demnitari din MEC, Stamen Stantchev a reusit sa-l convinga pe ministru de importanta afacerii si sa-l determine sa introduca „pe masa guvernului“ proiectul de act normativ favorabil PAS Petrom.

Parchetul a monitorizat activitatea lui Seres

Deloc intamplator insa, toata operatiunea a fost atent monitorizata de Parchet, cu sprijinul serviciilor secrete. Au aparut astfel detalii semnificative despre „lobby-ul“ practicat de bulgarul Stantchev pe langa Codrut Seres, dar si despre greutatile intampinate de acesta in obtinerea semnaturilor, pe proiectul de act normativ, din partea anumitor colegi de cabinet.

Intr-o convorbire telefonica din 5 iunie 2005, Stamen Stantchev il informa pe colegul sau de la Credit Suisse First Boston, Michal Susak, ca i-a inmanat lui Codrut Seres proiectul si ca mai are nevoie de patru semnaturi pentru a fi dus la guvern. „Miercuri (Ioan Codrut Seres – n.r.), se va intalni cu L (Liviu Luca – n.r.) si ii va solicita sprijinul, deoarece are nevoie de patru semnaturi pentru a o duce (proiectul de ordonanta -n.r.) in guvern. (…) O sa ma intalnesc marti cu L si voi vorbi cu el despre intalnirea pe care o va avea el. (…) Joi, documentele vor fi puse in miscare pentru colectarea de semnaturi… A spus ca va face tot posibilul pentru ca saptamana viitoare sa treaca de guvern“ – se mentioneaza in stenograma acestei convorbiri, document aflat la dosarul „spionilor“.

Proiectul de act normativ a fost pus in discutie prima data pe 29 iunie 2005, numai ca s-a lasat cu scandal. Iata ce ii marturisea telefonic, in seara de 29 iunie, ora 22:11, Ioan Codrut Seres lui Stamen Stantchev: „A fost un scandal. Unii ministri au spus ca aceasta ordonanta este imorala si murdara si nu vor sa fie partasi la asa ceva. Asa ca am fost un pic rusinat. Prin urmare, ar trebui ca (Liviu Luca – n.r.) sa-si rezolve problema mai intai (aceea de a obtine semnaturile de la ministrii justitiei si finantelor publice, precum si pe cea de la ministrul de stat Gheorghe Seculici- n.r.). Pentru ca pana azi nu m-am simtit prost in nicio sedinta de guvern. Si azi, nu stiu pentru cine si pentru ce am fost… Am avut doua intalniri cu el (Liviu Luca – n.r.) si i-am spus sa-si rezolve problema. Nu a reusit sa faca asta. Asa ca nu voi fi eu cel care sa mai puna aceeasi problema in guvern. Nici nu se mai discuta“.

Stantchev a reusit sa-l convinga insa pe ministrul Seres sa sustina in continuare cauza, spunandu-i ca „de fapt, nu trebuie sa-l sustii, trebuie sa-l prezinti. Treaba ta nu este sa sustii, ci sa prezinti“.

Seres a acceptat sa revina asupra hotararii, nu inainte de a-i repeta lui Stantchev sentimentul resimtit al neputintei de la Palatul Victoria: „M-am facut de c…t azi in guvern. Din, stai ca-ti spun, din patru, sase, sapte, din opt acte normative, asta a fost singurul care nu mi-a trecut“.

Desi ulterior s-a implicat in afacere si Nagy Zsolt, care a promis ca va face si el lobby pe langa ministrii incapatanati, proiectul de act normativ a fost respins si in Sedinta de Guvern din 12 iulie 2006. Odiseea ordonantei a fost astfel blocata, iar cei implicati se afla sub lupa procurorilor sau a instantelor de judecata.

p30

Dan Voiculescu

Controversatul Dan Voiculescu este unul dintre criticii cei mai inversunati ai lui Traian Basescu si are motive destul de puternice sa doreasca inlaturarea presedintelui din fruntea statului. Presedinte al Partidului Conservator, Dan Voiculescu a fost cooptat la guvernare dupa ce presedintele Basescu l-a convins sa faca acest lucru.

La cateva zile insa dupa castigarea alegerilor si reconfigurarea politica, pe 6 ianuarie 2005, acelasi Basescu a numit partidul condus de Voiculescu „solutia imorala“ a guvernului Tariceanu si l-a determinat, astfel, pe acesta sa-si radicalizeze pozitia fata de Cotroceni. Pe de alta parte, Voiculescu a devenit rapid si partizanul schimbarii din functie a ministrului Monica Macovei, ca urmare a gravelor probleme cu care se confrunta in justitie, alaturi de fiica sa, Camelia, dar si de cei doi fosti ministri conservatori propulsati in guvernul Tariceanu, George Copos si Ioan Codrut Seres.

Desi a folosit toate mijloacele care i-au stat la dispozitie pentru schimbarea din functie a ministrului Macovei, inclusiv initierea motiunii de cenzura in cadrul Senatului Romaniei, Voiculescu nu si-a atins scopul imediat, dar a contribuit la escaladarea conflictului atat cu Partidul Democrat, cat si cu presedintele Traian Basescu.

Unul dintre mijloacele folosite in batalia politica a fost si este puternicul trust de presa controlat de familia Voiculescu, trust care include posturile de televiziune Antena si cotidianul „Jurnalul National“. In cazul sau, notiunea de mogul media este perfect justificata, unul dintre posturile sale de televiziune gazduind constant cele mai dure atacuri mediatice la adresa presedintelui.

Problemele din justitie ale lui Dan Voiculescu au debutat prin implicarea fiicei sale, Camelia Voiculescu (foto), in dosarul penal al lui Dinu Patriciu privind manipularea pietei de capital prin tranzactionaea la bursa, pe 7 aprilie 2004, a actiunilor Rompetrol Rafinare Constanta.

Camelia-Voiculescu-si-Dan-Voiculescu

La 17 minute de la deschiderea sedintei de tranzactionare, prin consilierul Sorin Pantis (pe atunci, director general executiv al grupului Grivco SA), Camelia Rodica Voiculescu a achizitionat 480 milioane de actiuni RRC la pretul de 250 lei/actiune.

Societatea de la care a cumparat actiunile a fost Saltville Limited, firma reprezentata de americanul Colin Richard Hart. Ulterior, actiunile au fost vandute cu un profit considerabil. Deoarece Sorin Pantis si-a asumat paternitatea operatiunii, el a devenit invinuit in dosarul cauzei, iar Camelia Voiculescu a fost citata doar in calitate de martor.

Un al doilea dosar penal, in care, de aceasta data, Dan Voiculescu este implicat alaturi de fiica sa, a fost anuntat recent de seful DNA, Daniel Morar. Este vorba despre un dosar disjuns din dosarul in care George Copos, fost vicepremier in guvernul Tariceanu pana in iunie 2006, a fost acuzat de evaziune fiscala. De aceasta data, Dan si Camelia Voiculescu sunt cercetati pentru spalare de bani, procurorii afirmand ca prin conturile personale ale acestora, precum si prin conturile firmei Grivco SA, a fost spalata o suma de aproximativ un milion de dolari, bani proveniti din vanzarea catre Loteria Nationala a celor 38 de spatii comerciale detinute de una dintre societatile lui George Copos. Oficial, solutia de incepere a urmaririi penale pentru Dan si Camelia Voiculescu a fost anuntata pe 30 martie 2007 si a fost insotita de reactii dure din partea presedintelui Partidului Conservator, care l-a acuzat pe seful DNA ca face politie politica la comanda lui Traian Basescu. El s-a declarat, de asemenea, nevinovat in fata noilor acuzatii. „Familia Voiculescu nu va face niciodata nimic ilegal, iar domnul procuror }ulus vrea sa o implice pe Camelia mea in lupta politica. Ea este la fel de curata ca si mine. (…) Ii somez sa-mi lase familia in pace! Daca nu o vor face, va fi scandalul secolului!“, a afirmat Voiculescu in cadrul unei conferinte de presa din 6 aprilie 2007. Dosarul de informator ajuns la justitie

Odiseea lui Voiculescu in justitie nu se opreste aici. Astfel, tot justitia este cea care trebuie sa decida daca Voiculescu, alias „Felix“, a facut sau nu politie politica asa cum a hotarat, in urma cu mai multe luni, Colegiul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS).

p32

Sub umbrela de la Cotroceni

gruparea cotroceni

Grupul Golden Blitz si asfaltul

Primul dintre grupurile de interese nelegitime asociat Cotroceniului este reprezentat de patronii restaurantului Golden Blitz, Dan Besciu si Sorin Vulpescu. Atentia asupra acestora a fost atrasa de vizitele dese pe care presedintele Basescu le-a facut, in calitate de client, la restaurantul mentionat. Presa a descoperit ca patronii de la Golden Blitz, actionari si la societatea „Euro Construct Trading 98“, au fost si sunt clientii unor contracte importante cu Primaria Capitalei inca din timpul mandatului de primar general detinut de Traian Basescu, valoarea acestora crescand insa dupa ce fostul primar a devenit presedintele Romaniei. Pe de alta parte, a fost descoperita si legatura dintre Elena Udrea, sefa de cabinet a lui Traian Basescu, si aceasta grupare. Sotul Elenei Udrea, Dorin Cocos, fusese asociat cu cei doi in societatea West Tour 98 SRL, firma care, chiar daca nu a functionat, reprezinta proba legaturii de afaceri si de interese dintre acestia.
Omul de afaceri Dorin Cocos a intrat in atentia presei din cauza sotiei sale, Elena Udrea, fosta sefa de cabinet a lui Traian Basescu. Considerat de unii drept veriga de legatura dintre patronii de la Golden Blitz si Traian Basescu, Dorin Cocos pare a fi, in realitate, o victima a actiunilor politice ale sotiei sale. Radiografia afacerilor sale, prezentate pe larg in numarul 30 al revistei „Bilant“, arata ca Dorin Cocos este, mai degraba, un apropiat al cercurilor de interese din PSD, aripa Bittner-Petrache, persoane alaturi de care a infiintat numeroase societati.

In ceea ce priveste firma grupului Besciu-Vulpescu, Euro Construct Trading, specializata in asfaltarea si reabilitarea drumurilor, ea a fost destul de vitregita in vremea guvernarii PSD, obtinand pe relatia cu Ministerul Transporturilor, in perioada 2002-2004, doar cate un contract anual, in valoare de, cel mult, doua miliarde de lei. „Regii asfaltului“ la acea data erau bacauanii Dorinel Umbrarescu si Costel Casuneanu. Printre lucrarile preluate totusi de catre Euro Construct Trading 98, pot fi amintite contractele primite de la Consiliul Judetean Vrancea, pentru refacerea unor drumuri judetene, dar si proiectul pentru refacerea in regim de urgenta a podului de peste raul Arges, ce leaga Giurgiu de Oltenita. De asemenea, in 2004, firma patronilor de la Golden Blitz a beneficiat de 22 de contracte incheiate cu Primaria Capitalei pentru reabilitarea mai multor bulevarde sau strazi importante (Calea Dorobantilor, bd. Unirii, bd. Dimitrie Pompei, bd. Ferdinand I, bd. Octavian Goga, bd. Nicolae Grigorescu etc.). Dupa preluarea mandatului prezidential de catre Traian Basescu, cifra de afaceri a firmei grupului Besciu-Vulpescu a cunoscut un salt spectaculos, primind, in primul an al guvernarii Tariceanu, numai de la Ministerul Transporturilor, noua contracte in valoare de peste 510 de miliarde de lei vechi.

Incurajarea firmelor apropiate de Cotroceni

Dintre contractele primite in 2005, sase au fost obtinute in urma unor licitatii, iar trei ca urmare a negocierii cu o singura sursa. Tot in 2005, firma Euro Construct Trading 98 a castigat licitatia pentru repararea Autostrazii Bucuresti-Pitesti, un contract in valoare de 4,2 milioane de euro. Anul urmator, in 2006, aceeasi firma a castigat, in consortiu cu UMB Spedition si Com-Axa (firme ale lui Dorinel Umbrarescu – foto stanga) si Pa&Co (firma lui Costel Casuneanu), licitatia pentru un tronson din autostrada Bucuresti-Brasov, portiunea Moara Vlasiei-Ploiesti. Suma licitata de consortiul mentionat a fost de 200 milioane de euro, foarte apropiata de cea pe care isi putea permite sa o plateasca Ministerul Transporturilor (210 milioane de euro) pentru aceasta lucrare, dar cu mult mai mica decat a celorlalti competitori. Afacerea a fost insa demascata recent de premierul Tariceanu, care a sugerat ca licitatia a fost castigata in urma interventiei presedintelui Traian Basescu, pentru sustinerea firmelor autohtone in proiectele de infrastructura. „Vreau sa va citez din discursul presedintelui la investirea ministrului transporturilor: «Va trebui sa gasiti formula prin care sa consolidati agentii economici romani, constructorii in mod deosebit, sa-i invitati sa se asocieze in asa fel incat, prin cifra de afaceri pe care au realizat-o anul trecut, anul acesta sa poata intra in competitii pe care pana acum s-au obisnuit sa le castige firmele straine». Va readuc aminte ca dupa aceasta interventie s-a modificat caietul de sarcini la asfaltarea sau reparatia autostrazii Bucuresti-Pitesti si, surpriza, poate va aduceti aminte cine a castigat: firma cu restaurantul!“, a afirmat Tariceanu la inceputul acestui an. Contractelor mentionate li s-au adaugat si cele privind deszapezirea unor drumuri nationale. Astfel, numai pentru iarna trecuta valoarea contractului incheiat intre Euro Construct si Compania Nationala a Drumurilor (CNADNR), in 4 decembrie 2006, a fost de 8,9 milioane de euro.

Regii asfaltului: Umbrarescu si Casuneanu

Cunoscut mai degraba sub titulatura de „rege al asfaltului“, Dorinel Umbrarescu a fost si el semnalat, in cateva randuri, drept unul dintre protejatii lui Traian Basescu. Insusi Basescu a declarat recent ca a intervenit, in 2005, pe langa ministrul transporturilor, Gheorghe Dobre, ca sa deblocheze sumele restante fata de firmele lui Dorinel Umbrarescu. „Am insistat pana a iesit hotararea de guvern (HG 726/2005 – n.r.) care a autorizat un mod de plata, cu bilete la ordin, platibile in timp, dar oamenii au putut sa-si plateasca datoria la stat, sa-si reia ciclul de functionare normal. (…) Era firma lui Umbrarescu, celebrul „rege al asfaltului“. Avea neincasati 1.600 de miliarde lei la 1 ianuarie 2005. Ar fi fost o nebunie sa distrugi o asemenea firma neplatind-o. Alaturi de firma aceasta, mai sunt inca multe alte firme de constructii care aveau lucrari facute, receptionate, recunoscute a fi facute si neplatite“, a declarat Basescu recent, intr-un interviu. Declaratia a fost facuta dupa aparitia rezolutiei prin care presedintele cerea ministrului transporturilor „analiza si rezolvare legala“, pe un memoriu al omului de afaceri Dumitru Bucsaru, persoana ce avea de recuperat de la minister peste 100 de miliarde de lei. Pe de alta parte, premierul Tariceanu a afirmat ca Dorinel Umbrarescu i-ar fi fost impus ministrului Gheorghe Dobre chiar de catre presedintele Basescu. Tariceanu a reprodus chiar dialogul pe care l-ar fi avut, in 2005, Dobre cu Umbrarescu: „Sa traiti, m-am prezentat la dumneavoastra!“ – ar fi zis Umbrarescu. „Da, mi-a spus presedintele Basescu sa am grija de tine!“- i-ar fi raspuns ministrul Gheorghe Dobre. Evident, dialogul a fost citat de premier, „pe surse“, el nepunand la dispozitia presei stenograma acestei discutii. Conform lui Dorinel Umbrarescu, el nu ar fi avut contacte cu presedintia decat in timpul inundatiilor. „Singurul contact cu presedintia a fost cel legat de digul de la Timisoara, pe care m-am oferit sa-l fac, situatie consumata in perioada inundatiilor din Banat“, a spus Umbrarescu. Este, prin urmare, posibil ca atunci sa fi avut loc dialogul amintit de Tariceanu. O alta asociere care se face intre Umbrarescu si Traian Basescu se refera la participarea firmelor Spedition UMB si Com Axa, in consortiu cu firmele lui Besciu si Casuneanu, la constructia tronsonului Moara Vlasiei-Ploiesti din cadrul autostrazii Bucuresti-Brasov. Convins ca lucrarea a fost abuziv acordata acestui consortiu, Tariceanu l-a desemnat pe seful Corpului de Control al Guvernului, Cristian David (actualul ministru al administratiei si internelor), sa verifice conditiile in care s-a perfectat afacerea. Evident, prima concluzie a fost ca pentru favorizarea firmei patronilor de la Golden Blitz, ministrul Berceanu ar fi schimbat in mod „ilegal“ conditiile din caietul de sarcini, ceea ce pune sub semnul intrebarii castigarea licitatiei de catre cei mentionati.

p29

O afacere de pe vremea primarului Basescu

Alaturi de Umbrarescu, presa a semnalat si prezenta, in tabara Cotroceni, a omului de afaceri originar din Oituz-Bacau, Costel Casuneanu. Motivul a fost prezenta acestuia pe lista castigatorilor licitatiei pentru o portiune din autostrada Bucuresti-Brasov, precum si mai vechile sale legaturi de afaceri cu Traian Basescu, din vremea in care acesta din urma era primarul general al Capitalei. In august 2000, Traian Basescu a cumparat, de la un oarecare Nicolae Peticila, un teren de 3.700 mp, in str. Aleea Privighetorilor din Baneasa, cu 1,48 miliarde lei, adica 13 dolari/mp, in conditiile in care pretul zonei se apropia de 100 dolari/mp. In acelasi timp cu Basescu, si in prelungirea terenului achizitionat de acesta, omul de afaceri Costel Casuneanu a cumparat si el un teren de aceleasi dimensiuni, dar la un pret de trei ori mai mare, adica aproximativ 5 miliarde lei vechi. O luna mai tarziu, pe 10 septembrie 2000, Traian Basescu cumpara de la Costel Casuneanu un autoturism Mercedes-Benz S500 din 1997, cu 13.000 dolari. Limuzina fusese inmatriculata in Romania cu cateva zile inainte de tranzactie si valora cu mult mai mult decat a platit Basescu. Conform dezvaluirilor de presa, omul de afaceri din Oituz, posesor al unui parc auto de aproape 100 de TIR-uri, beneficiase, pe vremea cand Basescu era ministru al transporturilor, de mai multe licente de transport. Cercul afacerii terenului din Baneasa se inchide in octombrie 2002, cand Traian Basescu vinde terenul din Aleea Privighetorilor la un pret de opt ori mai mare decat cel cu care il achizitionase, adica 12 miliarde lei vechi. In mod ciudat, generosul cumparator al terenului din Baneasa este o doamna (Gabriela Blaj) din Oituz, locul de nastere al lui Costel Casuneanu. Suspiciunile legate de aceasta afacere au alimentat ipoteza unei relatii speciale dintre Traian Basescu si omul de afaceri Casuneanu.

p31

Dumitru Bucsaru si pretul umflat al succesului

Interventia presedintelui Traian Basescu pe langa ministrul Gheorghe Dobre, in favozarea restituirii sumelor restante pe care le avea Ministerul Transporturilor fata de omul de afaceri Dumitru Bucsaru, a fost adusa in atentia opiniei publice la inceputul acestui an. Concret, prin memoriul adresat presedintiei, Bucsaru reclama nerecuperarea sumei de 110 miliarde lei vechi in urma contractelor derulate in anii anteriori cu Ministerul Transporturilor. Ceea ce n-a stiut presedintele Basescu este faptul ca majoritatea contractelor incheiate cu Bucsaru au fost insotite de mari tepe trase institutiilor partenere si indeosebi CFR-ului condus de celebrul Mihai Neculaiciuc. Mai multe astfel de contracte s-au aflat, si inca se mai afla, in atentia procurorilor. Originar din Urziceni-Ialomita, Dumitru Bucsaru este exemplul clasic al omului de afaceri care s-a dezvoltat pe baza creditelor in cascada, obtinute de la banci cu capital de stat, si a contractelor incheiate, tot cu statul, si finalizate prin umflarea la maximum a devizelor.

p33

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 32, aprilie 2007

Micile secrete ale lui Dorin Cocoş

Mici secrete066
Mici secrete067

Cunoscut ca “sotul Elenei Udrea”, Dorin Cocos s-a nascut pe 1 august 1961 in Bucuresti. Este casatorit pentru a doua oara si are cocos2din prima casatorie un copil, Alin, in varsta de 20 de ani. Absolvent al unei facultati tehnice din cadrul Politehnicii Bucuresti, Dorin Cocos a intrat in afaceri imediat dupa 1990, alaturi de un fost coleg de facultate, Adrian Ionel Petrache. Pana in 2005 numele lui Cocos nu era de notorietate, singurele mentiuni aparute in presa, despre el, fiind legate doar de afacerea parcarilor Dalli din Capitala. {i in acel caz, insa, era vorba doar de un nume fara istorie. Avalansa de informatii despre Dorin Cocos, aparute in 2005, se datoreaza exclusiv sotiei sale, Elena Udrea.

In 26 decembrie 2003, cand a spus da in fata consului Romaniei la New York, Gheorghe Dimitrescu, transformat in ofiter al starii civile pentru cuplul Udrea-Cocos, Dorin habar n-avea de ceea ce urma sa i se intample doi ani mai incolo. Nici lui, nici sotiei, si cu atat mai putin lui Traian Basescu. Acesta ar putea fi singurul motiv, din punctul de vedere al unui om de afaceri, pentru care casatoria cu Elena Udrea n-a fost deloc o decizie inteleapta.

Cum a ajuns Cocos o vedeta nationala
Dezvaluirile cu privire la trecutul lui Dorin Cocos fac parte, exclusiv, dintr-o ampla campanie de presa indreptata impotriva presedintelui Traian Basescu. Atacurile mediatice au fost declansate in august 2005, dupa ce presedintele Basescu a facut cateva declaratii publice cu privire la grupurile de interese care influenteaza deciziile guvernamentale, la “baietii destepti” din energie, sau la imixtiunea politicului in justitie. Declansand razboiul impotriva grupurilor “nelegitime” de interese, Basescu a fost el insusi acuzat, destul de rapid, de apartenenta la doua astfel de grupuri: Golden Blitz si Bittner-Petrache.

foto: evz.ro
foto: evz.ro

Bresa prin care s-a reusit aceasta operatiune a fost Elena Udrea, consilierul personal al presedintelui Traian Basescu, si seful cancelariei prezidentiale dupa alegerile din 2004. Dorin Cocos, sotul Elenei, avusese legaturi de afaceri cu grupurile de interese “Golden Blitz” si Bittner-Petrache. Prin urmare, si-au spus strategii acestei imense campanii de manipulare, daca Dorin Cocos are, sau a avut, legaturi cu afaceristii Bittner, Petrache sau Besciu, iar Cocos e sotul Elenei Udrea, care e sefa cancelariei prezidentiale, atunci Basescu poate fi acuzat ca are si el aceleasi legaturi. Prin urmare, daca primii sunt mafioti, atunci Basescu insusi e mafiot. Folosind aceasta logica stramba, presa a fost dirijata asupra lui Dorin Cocos pentru ca prin dezvaluirea legaturilor acestuia cu grupurile de “mafioti”, sa se accentueze imensa culpa a lui Traian Basescu.

Dealtfel, in septembrie 2004, in timpul campaniei electorale, Traian Basescu a afirmat ca “din mafia personala a lui Adrian Nastase fac parte Eugen Bejinariu, Ionel Blanculescu si Gabriel Oprea, oameni care sunt condusi din umbra de cuplul Bittner-Petrache”. Aceasta acuzatie, nedovedita inca, avea sa se intoarca precum un bumerang chiar impotriva sa. Aceasta deoarece un ziarist pe cat de incapatanat pe atat de superficial (Mihai Munteanu) de la un cotidian central (EvZ) a reusit sa gaseasca, credea el, veriga lipsa dintre “mafia” lui Nastase si “mafia” lui Basescu. Iar veriga lipsa a fost decretata ca fiind Dorin Cocos. Asa a ajuns Dorin Cocos, dintr-un “no name”, o vedeta nationala, “cocosul dintre Traian Basescu si Adrian Nastase”, asa cum titra cotidianul “Evenimentul Zilei” la debutul campaniei mediatice. Mizand pe iuteala de taste a ziaristului si nebagarea de seama a cititorului sau telespectatorului, presa anti-Basescu a preluat, multiplicat, tocat marunt, analizat pe hectare de pagini, sau ecrane, subiectul, si i-a pus diagnosticul lui Basescu: este mafiot. Asa se face ca mafiotii pur-sange de pe Dambovita si-au ras satisfacuti in barba de capodopera pusa in scena. Evident ca nu-i adevarata, si-au spus ei, dar ce frumos atarna de gatul lui Basescu!

Firmele lui Dorin Cocos

Incepand din 1991, Dorin Cocos a infiintat mai multe societati alaturi de Adrian Ionel Petrache si Alexandru Bittner, doi apropiati ai cercurilor de ineterse din PSD si, mai ales, ai lui Adrian Nastase. “Ei s-au apropiat foarte mult de domnul Adrian Nastase, ca nu-i un mare secret. (…) Iar eu nu m-am apropiat atat de mult de dansul. Am stat foarte departe.”- a declarat presei Dorin Cocos, cand era deja prea tarziu pentru a mai sterge din memorie aceste legaturi primejdioase. Printre firmele infiintate alaturi de cei doi, au fost urmatoarele: “Dalli Exim” SRL (1993) – asociati: Adrian Ionel Petrache (46%), Dorin Cocos (38%), Jose Iacobescu (10%), Gabriel Mihnea Lucov (3%) si Radu Viorel Jianu (3%); “Telemedica” SA (1998) – asociati Alexandru Campeanu, Dorin Cocos, Jose Iacobescu, Nell Cobar Emil, Adrian Petrache, Mioara Radu; “Centrul de Asistenta Medicala” SA (1998) – asociati: Alexandru Bittner, Dorin Cocos, Paul Iliescu, Jose Iacobescu, Nell Cobar Emil, Adrian Petrache si Mioara Radu; , “Dobrovin” SA (2000), CTFM SA (1996) – asociati: Alexandru Campeanu, Victor Cocos (tatal lui Dorin), Vasile Grigoras, Mariana Iacobescu, Nell Cobar Emil, Alexandru Bittner si Adrian Petrache; “Casa de Pensii Private Concordia Romana” SA – asociati: Alexandru Bittner, Adrian Petrache, Anca Burghelea (apoi Petre Ion), Victor Cocos si Stan Georgescu, “Trei Cocosi – Complex International” SRL(2000) – firma infiintata impreuna cu Alexandru Bittner, Dalli International SRL (1997) – infiintata impreuna cu Ştefan Petrache.

Ulterior insa, mai ales dupa intrarea Elenei Udrea in politica, Dorin Cocos s-a retras din majoritatea asocierilor cu Alexandru Bittner si Adrian Petrache. Cel putin oficial. Aceasta deoarece fie in locul lui Dorin Cocos au intrat in firmele respective persoane apropiate acestuia, fie in locul lui Bittner sau Petrache au intrat asa numitii “interpusi”, sau “paravane”. Pe de alta parte, Dorin Cocos si-a dezvoltat si firme in care nu apar direct amicii lui Nastase si anume: “Meditest Global 2002, “Centrul de Expertiza Medicala a Fortei de Munca” SA (2002), “Centrul de Evaluare Medicala si Testare a Fortei de Munca” SA “Euro Hotels International Co” SRL, “EHI Intretinere si Curatenie” SRL, “EHI Restaurant” SRL, “Eurohotels si Asociatii” SRL. Elena Udrea, la randul sau, este actionar in societatea “Elan Group” SRL, alaturi de Dorin Cocos si de Petre Ion.

Afacerea Dalli si milioanele din parcare

Prima afacere de anvergura a lui Dorin Cocos a fost preluarea in concesiune pe zece ani, a tuturor parcarilor din centrul Capitalei, prin firma Dalli Exim SRL. Infiintata in 1993, Dalli Exim i-a avut ca actionari pe Adrian Ionel Petrache (46%), Dorin Cocos (38%), Jose Iacobescu (10%), Gabriel Mihnea Lucov (3%) si Radu Viorel Jianu (3%). Primii doi actionari, Cocos si Petrache, erau prieteni si se cunosteau inca din vremea studentiei. Ceilalti doi, care figurau si ca administratori ai societatii erau, asa cum avea sa se afirme ulterior, oamenii lui Alexandru Bittner. La inceputul lunii mai 1995, pe vremea primarului Crin Halaicu, societatea cuplului Petrache-Cocos a castigat licitatia publica organizata de Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, pentru concesionarea unor locuri de parcare, iar o luna mai tarziu, pe 20 iunie, s-a incheiat contractul intre municipalitate si firma Dalli.

Contractul a fost destul de controversat deoarece, ulterior, prin mai multe acte aditionale obiectul acestuia a fost fundamental schimbat. Daca, initial, numarul locurilor de parcare intrate in administrarea Dalli era de 500, ulterior acestea au ajuns la cateva mii, inclusiv parcari subterane. Ceea ce a ramas neschimbat, a fost partea cuvenuita municipalitatii din aceasta afacere, adica 55,5% din incasari. Toti primarii care i-au urmat lui Halaicu, la Capitala, au semnat acte aditionale la contractul cu Dalli, iar prelungirea acestuia, pe perioade de cate cinci ani, s-a facut de Viorel Lis, in 1999, si de Razvan Murgeanu, in 2004.

Contractul este, asadar, valabil pana in 2010, si le-a adus actionarilor de la Dalli profituri de mai multe milioane de dolari. Firma a fost, in mod evident, favorizata de edilii Capitalei, care n-au mai organizat ulterior alte licitatii pentru celelalte spatii destinate parcarilor din Capitala. In anul 2004 insa, cand Elena Udrea a devenit consilier la Primaria Capitalei, Dorin Cocos a iesit din firma Dalli Exim cesionand actiunile detinute. Altfel, sotia sa ar fi intrat in conflict de interese, firma deruland un contract cu primaria.

“Trei Cocosi” extraterestri

Infiintata in 2000, cu sediul in Parcul Herastrau, societatea “Trei Cocosi – Complex International” SRL i-a avut ca actionari pe Dorin Cocos, Alexandru Bittner, sau Elena Udrea, toti trei iesind ulterior, pe motive diferite, din aceasta firma. Sotii Udrea-Cocos au iesit in 2002 din aceasta afacere, asa incat astazi actionarii sunt Olimpia Ulrich, Petre Ion, Alexandrina Tinca si societatea elvetiana Cofigen SA (37%). Conform dezvaluirilor din presa, firma Cofigen mai apare, ca actionar persoana juridica si in alte 13 societati ce apartin cuplului Bittner-Petrache sau interpusilor acestora. Un cotidian central si-a garnisit dezvaluirile despre “Trei Cocosi” cu informatii senzationale, dar fara nici o legatura cu subiectul. Astfel, s-a afirmat ca, in urma cu 40 de ani, societatea Cofigen (evident, “controversata”), l-ar fi imprumutat cu niste bani pe Berlusconi, pentru un proiect imobiliar; ulterior, unul dintre administratorii firmei ar fi fost judecat si exilat; mai incolo se spune despre o alta firma care ar fi cofinantat proiectul lui Berlusconi, iar ulterior firma a fost acuzata ca ar fi spalat banii mafiei.

Povestea, fara legatura cu ce se intampla la “Trei Cocosi” are probabil scopul de a introduce termenul de “mafie” in afacerea din Herastrau. Teoria conspiratiei, tesuta de presa, merge mai departe si leaga numele lui Cocos, fostul actionar de la “Trei Cocosi”, de o afacere care s-a intamplat (daca s-o fi intamplat) la o alta firma, Domino Impex ‘94 SA, cu acelasi sediu ca “Trei Cocosi”.

Evident, printre actionarii noii societati nu figureaza si Dorin Cocos, dar asta nu mai conteaza cata vreme, spune ziaristul superficial de la codidianul central, acolo figureaza “omniprezentii prieteni ai lui Bittner si Cocos: Petre Ion, Olimpia Ulrich si Gheorghe Negrea”. Şi cum “Domino Impex” ar fi dat un tun de 70 milioane de euro, prin acapararea unui teren de sapte hectare de la BTT, se sugereaza ca in spatele acestei lovituri imobiliare ar fi aceiasi Dorin Cocos si Alexandru Bittner. Posibil, numai ca, unde ar fi dovada? La Berlusconi? Nu, doar in mintea lui de ziarist abonat la Registrul Comertului.

Potopul de dezvaluiri de acest tip, cu interpusi, paravane si extraterestri mafioti din Elvetia avea sa continue pana cand Elena Udrea s-a enervat suficient de tare cat sa-si depuna, pe 20 octombrie 2005, demisia pe masa presedintelui. Cateva zile mai tarziu, Dorin Cocos avea sa afirme si el, la un post de televiziune, ca in spatele intregii operatiuni mediatice declansate impotriva sa ar fi stat magnatul inculpat Dinu Patriciu. Posibil, toate indiciile duc intr-acolo, numai ca nici Patriciu n-a lasat vreo dovada care sa confirme afirmatia lui Cocos.

Vize pentru capsunari pe filiera Nastase

Acelasi Cocos a mai derulat o afacere importanta in perioada guvernarii Nastase, ocupandu-se, printr-una dintre firmele sale, “Centrul de Asistenta Medicala” SA, de eliberarea unor certificate medicale pentru muncitorii romani dornici sa pleca la munca in strainatate.

Societatea amintita, infiintata in 1998 de Petrache, Cocos si Bittner ar fi fost favorizata, spune presa, fara licitatie, ca intermediara intre Institutul de Medicina Legala (IML) “Mina Minovici” si Oficiul Migratiei Fortei de Munca (OMFM), pentru eliberarea documentelor amintite. Afacerea ar fi introdus in buzunarele firmei grupului de interese Cocos-Bittner-Petrache, in perioada 2002-2005, peste 300 de miliarde de lei (vechi). Intr-adevar, alaturi de alte doua societati ale lui Dorin Cocos, sau ale unor asociati de-ai acestuia (“Centrul de Expertiza Medicala a Fortei de Munca SA si “Centrul de Diagnostic Clinic International” SA), Centrul de Asistenta Medicala are sediul in incinta IML si, din 2001, un contract de parteneriat cu aceasta institutie.

Firmele lui Cocos au oferit, prin contract, servicii complementare Institutului, monopolizand astfel, cu acordul IML si OMFM, piata acestor servicii. Desi legala, afacerea miroase de la o posta a cumetrie politica, chiar daca celebrii Bittner si Petrache s-au retras, in 2001, din firmele amintite. Unul dintre cenzorii Centrului de Asistenta Medicala a fost, o perioada, insusi Eugen Bejinariu, cel care avea sa devina secretarul general al guvernului in 2004, dupa intrarea lui Adrian Nastase in cursa prezidentiala. Bejinariu a fost si directorul general al RAPPS, iar relatia acestuia cu Bittner era de notorietate.

Mai mult, sotia sa, Camelia Bejinariu, a fost cenzor la doua dintre societatile cuplului Bittner-Petrache, Casa de Pensii Private Concordia Romana SA si Grupul Roman de Investitii- GRI SA. Nu in ultimul rand, pe o aceeasi filiera, sotii Bejinariu au fost nasii de cununie ai lui Remus Truica, fostul sef de cabinet al lui Adrian Nastase. Reamintind si ca Alexandru Bittner este finul lui Nastase, iar nevestele celor doi, Sherry si Dana, au avut chiar o firma impreuna (Silverado Com SRL), suspiciunea nu mai poate fi inlaturata. Afacerea a fost una de clan, tipic pesedista.

Bittner, profesorul de economie politica al matusii Tamara

Alexandru Bittner
Alexandru Bittner

Alexandru Bittner si-a capatat deja notorietatea de privilegiat al lui Adrian Nastase. Unii l-au numit chiar paravan al afacerilor fostului lider PSD. Cea mai recenta implicare a lui Bittner in rotunjirea averii lui Nastase, a fost afacerea matusa Tamara. Alexandru Bittner (foto dreapta) este cel care i-ar fi dat celebrei matusi de 90 de ani a lui Adrian Nastase, cei 400.000 de dolari care aveau sa intre in contul Danei Nastase.

Banii ar fi reprezentat contravaloarea unor bijuterii. Operatiunea a fost sesizata de Oficiul National pentru Combaterea Spalarii Banilor, dar, la ordinul lui Nastase, ancheta a fost stopata, iar documentele incriminatoare au disparut din dosar. Tot Bittner a sfatuit-o apoi pe matusa Tamara (foto stânga) sa-si investeasca economiile in imobiliare si i-ar fi vandut chiar trei apartamente din centrul Capitalei, imobile ajunse apoi pe mosia lui Nastase.

Afacerile lui Alexandru Bittner au tinut capul de afis al ziarelor ani de zile, el fiind acuzat de toate relele sistemului corupt. Finul lui Adrian Nastase si-a vazut insa de treaba lui, iar Justitia de ale ei, fara ca unul sa se inetrsecteze cu cealalta. Printr-o retea compusa din zeci de firme, Bittner a prosperat fara odihna pe toata durata tranzitiei. Mai intai, el a fost unul dintre rasfatatii lui Crin Halaicu, fostul primar general al Capitalei. Sunt deja cunoscute afacerile “Comert in spatii RATB” (infiintarea si preluarea prin Bittner & Co a spatiilor comerciale amplasate in refugiile-adapost), “Mogosoaia – Gardens”, “Sitraco”, “Prima TV”, “Insula Mare a Brailei” (interventia in favoarea lui Culita Tarata), “Piscicola”, “Jurilovca”, “Sturionul” etc. etc.

Grupul de interese de la Golden Blitz


Un al doilea grup de interese pus in carca lui Traian Basescu este cel de la Golden Blitz, reprezentat de patronii restaurantului cu acest nume, Dan Besciu si Sorin Vulpescu. Şi aici, ciuca bataii mediatice este Elena Udrea, prin omnipotentul ei sot, Dorin Cocos. Firma “Golden Blitz”, care are restaurantul in care Traian Basescu obisnuia sa ia masa destul de des, ii are ca actionari pe sotii Dan si Manuela Besciu (33,3%), sotii Sorin Şerban si Liliana Vulpescu (33,3%), respectiv Costin si Gabriela Minculescu (33,3%).

Dan Besciu s-a implicat cu succes si in afacerea Fly Taxi, prin care firma acestuia a preluat, cu sprijinul ministrului Miron Mitrea, serviciile de taximetrie din incinta aeroportului “Henri Coanda”. In afara acestor firme insa, Besciu si Vulpescu mai detin si societatea “Euro Construct Trading ‘98” SRL, o firma privilegiata in preluarea de contracte cu municipalitatea, pe vremea mandatului de primar general al Capitalei, detinut de Traian Basescu, si, ulterior, al celui de Presedinte.

Zecile de contracte vizau asfaltarea si intretinerea unor artere importante din Capitala. Astfel, in 2004, firma celor doi a incheiat 22 de contracte cu Primaria Capitalei pentru artere precum Calea Dorobanti, B-dul Unirii, B-du Ferdinand, B-dul Octavian Goga, B-dul Octavian Grigorescu etc etc. In 2005 insa, firma lui Besciu a incheiat cu Ministerul Transporturilor alte 9 contracte in valoare totala de 510 miliarde lei, dupa ce, in anul anterior incheiase doar un astfel de contract. De asemenea, a mai atras atentia contractul incheiat in 2005, de firma Euro Construct Trading ’98, pentru repararea autostrazii Bucuresti-Pitesti, un contract in valoare de 4,2 milioane de euro.

foto: Dan Besciu, Costel Casuneanu si fiul lui Casuneanu
Anul urmator, in 2006, aceeasi firma a patronilor de la Golden Blitz, a castigat, in consortiu cu UMB Spedition si Com-Axa (firmele lui Dorinel Umbrarescu) si Pa&Co (firma lui Costel Casuneanu), licitatia pentru un tronson din autostrada Bucuresti-Brasov (Moara Vlasiei-Ploiesti). Suma licitata a fost de 200 milioane de euro si s-a incadrat aproape perfect in posibilitatile ministerului transporturilor. Aceasta ultima afacere a fost recent demascata de premierul Tariceanu, ca fiind una in care ar fi direct implicat Traian Basescu. Presedintele ar fi insistat, in mod suspect, ca firmele romanesti sa preia controlul unor lucrari autohtone deoarece consortiile straine, care au castigat majoritatea licitatiilor trecute, s-au dovedit a fi neinteresate in efectuarea unor lucrari de calitate.

Dovada relatiei concrete dintre Dorin Cocos si patronii de la Golden Blitz – Euro Construct, a fost identificata prin societatea West Tour 98 SRL. In aceasta firma, infiintata in 1998 si profilata pe transportul de calatori, actionarii au fost Dorin Cocos (15%), Dan Besciu (25%), Petre Ion (25%), Gabriel Mihnea Lucov (10%) si Sergiu Vladimir Ionescu (25%), devenit apoi consilier al ministrului Miron Mitrea. Desi firma n-a functionat vreodata, legatura lui Cocos cu Besciu&Vulpescu fusese facuta. Cocos avusese relatii de afaceri cu acestia. Faptul ca, la acea data, Elena Udrea nu fusese inca inventata, nu mai avea importanta. Grupul de interese din tineretea lui Cocos era adus ca zestre in casnicia cu Elena si, prin aceasta, era trecut in contul lui Traian Basescu.

Mici secrete068

 

Mici secrete069

Iata cum, micile secrete ale lui Dorin Cocos, necunoscute de Elena pe 26 decembrie 2003, cand a spus DA in fata ofiterului improvizat al starii civile, au devenit “calul troian” impins de grupurile de interese “nelegitime” in curtea de la Cotroceni.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr 30, martie 2007