Grupul pentru Apărarea Presei de Şantaj şi virusul V.V.P.

(Foto: HULTANUL)
(Foto: HULTANUL)

Nişte mercenari din presă şi politică au anunţat, zilele trecute, crearea unui aşa zis Grup pentru Apărarea Presei. În fapt, grupul proaspăt creat apără nu presa, ci PRESA DE ŞANTAJ.

Ei protestează faţă de includerea în proiectul Strategiei Naţionale de Apărare a unei noi vulnerabilităţi reprezentate nu de presă ci de campaniile de presă comandate împotriva statului român şi a instituţiilor sale fundamentale, sau/şi de presiunile exercitate de mafioţii care deţin trusturi de presă şi le folosesc exclusiv în scop de şantaj, pentru obţinerea de avantaje politico-financiare (vezi, pe larg, aici)

Membrii grupului organizat să apere presa lui Vîntu şi Voiculescu mint în stil mare chiar şi cu documentele în faţă. Ei cred că presa este plină doar de bizoni care au grătar de mici în loc de reţea neuronală. Ei spun, aşadar, că în Strategia de Apărare a fost inclusă „mass media” ca vulnerabilitate şi nu practicile mafiote din mass media, sau că, în accepţia lui Băsescu, „presa liberă e un fenomen care are rolul de a denigra” etc.etc. Asta este însă o mare minciună! Până şi acest protest este o manipulare ordinară. Iată fragmentul manipulator dat publicităţii de gaşca lui SOV:

„Pe 23 iunie 2010, preşedintele României Traian Băsescu şi, totodată, şeful Consiliului Suprem pentru Apărarea ţării, a decis ca mass-media să fie introdusă în Strategia Naţională de Apărare, la capitolul privind vulnerabilităţile de securitate. Astfel că, pentru domnia sa, presa liberă reprezintă un fenomen “cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora; presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului ”.

Iată, însă, şi fragmentul din Strategia Naţională de Apărare care spune cu totul altceva decât interpretează mercenarii

vulnerabilitati2

Deci „fenomenul campaniilor de presă la comandă”, nu „mass media” sau „presa liberă” aşa cum spun manipulatorii.

coruptie presa

 

Obrăznicia şantajiştilor e atât de mare încât ei confundă infracţiunea cu legalitatea, hoţia cu democraţia. Iată alte mostre ale minciunii în stare pură:

„Ne adresăm reprezentanţilor mediului academic, ne adresăm societăţii civile, ne adresăm oamenilor de afaceri, ne adresăm oamenilor de cultură, artiştilor, ne adresăm Bisericii şi Amatei, ne adresăm tuturor jurnaliştilor şi analiştilor, indiferent de specialitatea lor, pentru a adera la acest proiect care înseamnă, în esenţă, apărarea democraţiei. Ne vom adresa, de asemenea, organismelor de media internaţionale pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu felul în care se înţelege respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului în România„.

Cum „presa” practicată în trusturile lui Vîntu şi Voiculescu nu are absolut nicio legătură cu presa adevărată, accentul nefiind pus pe informarea corectă a opiniei publice, ci pe dezinformarea ei continuă, ea este deja mai mult decât o vulnerabilitate a României. Vorbim aici exclusiv este presa de tip mafiot, de presa de şantaj şi e de înţeles de ce în apărarea ei au sărit exact cei care o promovează.

De ce se tem mogulii? Dacă acest tip de presă ar rămâne înscris într-un document precum Strategia Naţională de Apărare, drept vulnerabilitate a României, atunci există riscul ca statul să genereze anticorpi pentru cei care otrăvesc continuu spaţiul public, care incită la revolte sociale şi la nesupunere civică, care refuză să recunoască ordinea constituţională şi rezultatele alegerilor. Anticorpi pentru virusul V.V.P. (Vîntu-Voiculescu-Patriciu). Ori ăsta e un atentat la instrumentul de făcut guverne şi bani al mogulilor.

Cine sunt însă apărătorii presei de tip mafiot? Păi cine altcineva decât manipulatorii de profesie, şantajiştii, traseiştii şi tonomatelele lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu?

Lista MERCENARILOR VVP
Lista MERCENARILOR VVP

Iată-i, în toată splendoarea lor. Îi cunoaşteţi:

1. Sorin Roşca Stănescu (tonomat). La fel cum Vîntu este tatăl FNI, el este tatăl presei de şantaj din România postdecembristă. Cu toate astea n-a fost niciodată condamnat pentru şantaj. A devenit multimilionar în euro cu ajutorul lui Dinu Patriciu şi al lui Sorin Ovidiu Vîntu, dar şi al practicilor pe care continuă, azi, să le apere. Anul trecut a fost surprins în timp ce-l şantaja, împreună cu Bogdan Chirieac, pe şeful ANI, Cătălin Macovei. Este, aşadar, unul dintre groparii presei din România.

Tatăl şi mama presei de şantaj
Tatăl şi mama presei de şantaj

2. Victor Ciutacu (tonomat). Este un tonomat sui-generis care nu s-a remarcat prin absolut nimic, pe plan profesional, el fiind un activist pe moşia lui Dan Voiculescu.

(Foto: BARICADA)
(Foto: BARICADA)

Are izbucniri verbale grobiene, de tip Vadim, însă provenite din zona patologică a Tribunului. Nu ştie altceva decât să-i înjure pe Băsescu, Boc, Videanu sau Udrea, la comanda celui care-i dă să manânce. A avut sarcini şi misiuni în zona politică, el fiind „detaşat” în calitate de consilier al şefului APAPS, Ovidiu Muşetescu, sau al ministrului Economiei, Codruţ Şereş. Ulterior a revenit la bază (Jurnalul Naţional şi Antena). Practică presa de tip inchizitorial, de şantaj şi intimidare.

3. Corina Drăgotescu (tonomat). Tonomat dezagreabil care, la fel ca şi ciutacul, nu a realizat nimic pe plan profesional. A fost şi este plătită cu sume imense de bani să susţină punctele de vedere anti-româneşti ale lui Vîntu sau Patriciu. Este suficient să şopteşti Băsescu, sau Udrea, în apropierea ei, ca să-ţi sară la beregată.

iLIESCU dRAGOTEASCA

4. Valentin Nicolau (mercenar). A fost, pe rând, subalternul lui Dan Voiculescu în PUR, consilierul lui Adrian Năstase, preşedinte al TVR (2002-2005), iar apoi a revenit în partidul de buzunar al lui Voiculescu. A fost vicepreşedinte al grupului GRIVCO şi responsabil cu strategia şi dezvoltarea Grupului Media Intact (Antena 1, 2, 3, Jurnalul Naţional etc etc.).

nicolau1

Valentin Nicolau

Cât a condus TVR a subordonat postul public de televiziune intereselor PSD. A fost numit chiar membru în CNA, din partea lui Voiculescu, dar a demisionat deoarece voia funcţia de preşedinte al acestui for. Este copatron şi fondator al Editurii Nemira. A înfiinţat Smart FM. O coincidenţă interesantă arată caracterul duplicitar al individului.

În urmă cu 12 ani am publicat la Editura lui Nicolau volumul „Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu”. Mi-a cerut, în schimb, să-i predau documente (dovezi) pentru toate afirmaţiile făcute în acea lucrare. A justificat prin aceea că, în cazul în care va urma un proces cu vreunul dintre cei atacaţi, are nevoie de probe în apărare. I-am pus în braţe un dosar ce conţinea peste 500 de file, majoritatea documente clasificate secret sau secret de serviciu şi provenite dintr-o arhivă aflată în custodia Ministerului Apărării Naţionale. Multe dintre acele documente vizau relaţia de afaceri a lui Dan Voiculescu, via Crescent, cu Securitatea. Ei bine, deşi, înainte de apariţia cărţii mele, Voiculescu m-a ameninţat că mă va da în judecată, ulterior a renunţat. Mai mult, la câteva luni după apariţia cărţii, Valentin Nicolau devenea membru cu o funcţie importantă în…Partidului Umanist Român condus de Dan Voiculescu. Deşi au trecut 12 ani, n-am mai văzut dosarul predat lui Nicolau. De la acel dosar a început însă cariera politică a mercenarului. Uitaţi-vă cu atenţie la el, priviţi-i lanţul şi culoarea pielii şi gândiţi-vă că ăsta a fost preşedintele TVR vreme de trei ani de zile!…

5. Lavinia Şandru (traseistă, mercenar). E o creaţie a lui Sorin Ovidiu Vîntu care i-a pus la dispoziţie postul de televiziune pentru a o lansa. E folosită în războiul împotriva lui Traian Băsescu. Conduce PIN, un partid compus din ea, Cozmin Guşă şi nişte neamuri.

Traseista

 
Traseista Lavinia

6. Carmen Moldovan (mercenar, traseistă). Deputat PSD, a trecut la UNPR, apoi a revenit la matcă deoarece n-a primit o funcţie în formaţiunea lui Cristi Diaconescu. Fost jurnalist în solda lui Dan Voiculescu (Jurnalul Naţional şi Antena 1), a devenit o combinatoare promovată de Mircea Geoană.

Carmen Moldovan / caricatura de B. Petry
Carmen Moldovan / caricatura de B. Petry

7. Dan Mihalache (traseist, mercenar). Consilierul lui Crin Antonescu şi fost deputat PSD. E un obişnuit al televiziunii lui Vîntu.

Dan Mihalache
Dan Mihalache

8. Georgică Severin (traseist, mercenar) Traseist pe ruta PNTcd, PNL, PC, PD-L. Trădător de la mama lui, senatorul Georgică a ştiut să profite de context şi să facă bani. El controlează un post de televiziune prahovean (Prima) şi un săptămânal (Zarva).

Georgică Severin
Georgică Severin

Unii spun că filmuleţul incidentului cu Traian Băsescu şi copilul din Ploieşti ar fi fost făcut chiar de Georgică Severin, pentru televiziunea sa. Ulterior el ar fi dat filmul lui Dinu Patriciu care, din documentar, l-a făcut film artistic. Pixell cu pixell.

9. Florin Chilian (mercenar). Mardeiaş de maidan, Chilian n-are nicio legătură cu presa.

FLORIN CHILIAN

Chilian mardeiaşul

Nu ştiu în ce calitate a semnat apelul grupului. Probabil i s-a promis o savarină. Sau o pungă de seminţe…

Cei de mai sus sunt apărătorii declaraţi ai presei de tip mafiot din România. Şi duşmanii presei româneşti care, sunt convins, va continua să reziste fie chiar şi numai în spaţiul virtual.

Dan Badea

Micile secrete ale lui Codruţ Şereş


In perioada 1993 – 1999, Seres a lucrat in Ministerul Apararii Nationale, fiind absolvent al Academiei Tehnice Militare (ATM). Desi a parasit armata, cu gradul de capitan, Codrut Seres a ramas colaborator al ATM, fiind, in plus, si consultant in afaceri pentru anumite persoane fizice. Ascensiunea politica a lui Codrut Seres a inceput in anul 2001, o data cu intrarea in Partidul Conservator (PC), pe cand lucra inca in Grupul Grivco, ce apartine presedintelui PC.

In plan politic, Codrut Seres a avut o ascensiune extrem de rapida. Dupa ce, in 2001, a devenit membru al partidului condus de Dan Voiculescu (PUR, pe atunci), el a trecut succesiv prin functiile de sef al Departamentului profesional de dezvoltare proiecte (2002), secretar general (2003) si vicepresedinte al PUR (2004).

Tot in 2004 (aprilie), Codrut Seres a fost desemnat candidatul acestui partid pentru functia de presedinte al Romaniei, candidatura la care s-a renuntat, cateva luni mai tarziu, ca urmare a noii aliante cu PSD si a deciziei de a sustine candidatura lui Adrian Nastase. Dupa alegerile din 2004, a devenit senator de Maramures din partea PUR si, la formarea guvernului Tariceanu, a fost desemnat ministru al economiei si comertului. In decembrie 2006, dupa ce o comisie prezidentiala a decis aprobarea cererii procurorului general de incepere a urmaririi penale impotriva lui Codrut Seres, acesta a fost inlocuit cu Varujan Vosganian, miscare insotita de iesirea Partidului Conservator (fost PUR) de la guvernare. Codrut Seres si-a recapatat insa fotoliul de senator in Parlamentul Romaniei.

Viata de familie
Codrut Seres si-a refacut recent viata de familie, el fiind casatorit pentru a doua oara. In 1995 s-a casatorit cu Adina Zugravu, de profesie inginer textilist. Are cu aceasta o fetita, Anca, nascuta in ianuarie 1996. La inceputul lui 2004, datorita „divergentelor de opinie asupra vietii“, sotii Seres au divortat, singura relatie care a mai ramas intre ei fiind Anca, fetita pentru care Codrut achita lunar pensia alimentara. In noiembrie 2004, a cunoscut-o, in Baia Mare, pe Lorina Pop, de care s-a indragostit, dupa cum se spune el, „la prima vedere“. Ulterior, tatal Lorinei, omul de afaceri baimarean Ioan Pop, a devenit consilierul personal al lui Seres. Pe 2 septembrie 2006, Codrut si Lorina s-au casatorit, ceremonia „civila“ consumandu-se cu mare fast la Snagov, pe unul dintre fostele iahturi ale lui Ceausescu. Nasul de cununie a fost controversatul om de afaceri ploiestean Sebastian Aurelian Ghita, patronul grupului de firme Asesoft. De la nunta n-a lipsit nasul spiritual al lui Seres, Dan Voiculescu. Darul de nunta, consemnat oficial in declaratia de avere, a fost de 55.400 de euro, 10.700 dolari si 21.700 lei.

Relatii si jocuri periculoase cu „spioni“

Daca am da crezare procurorilor care-l cerceteaza in „dosarul spionilor de la MEC“, Codrut Seres ar fi un tradator. Conform rezolutiei procurorilor DIICOT, prezentate instantei de la Inalta Curte de Casatie si Justitie la sfarsitul anului trecut (20 decembrie 2006), ministrul Codrut Seres ar fi obtinut si transmis grupului de spionaj coordonat de Stamen Stantchev date si informatii secrete din domeniul economic si comercial de natura a periclita securitatea statului. Acuzatia formulata impotriva sa, de tradare prin transmitere de secrete, este cea mai grava dintre cele care i se puteau aduce, daca tinem cont ca el este si absolventul unei institutii militare.

Acelasi lucru se poate spune si despre Stamen Stantchev, bulgarul acuzat de „spionaj in forma continuata“, cel care ar fi, in acceptia acelorasi procurori, coordonatorul retelei de spionaj economic in care ar fi fost atras ministrul Codrut Seres. Intamplator sau nu, bulgarul Stantchev, ca si Codrut Seres, este si el absolvent al unei institutii militare, din Sofia, specializarea inginer arme. Acuzatiile, bazate si pe rezultatul a mii de ore de filaj si interceptare din partea serviciilor speciale, au fost insotite de scurgerea, mai mult decat suspecta, catre presa, a unor fragmente relevante din stenogramele unor discutii telefonice purtate de ministrul Codrut Seres cu Stamen Stantchev, sau de catre acesta din urma cu alti membri ai „retelei“. Cea mai interesanta dintre discutiile „scurse“ catre presa pare a fi acea dintre Seres si Stantchev, din seara de 29 iunie 2005, data la care tocmai fusese respinsa in guvern ordonanta privind pachetul de 8% din actiunile Petrom cuvenite salariatilor reprezentati de liderul sindical Liviu Luca; actul normativ realizat de consilierul Stamen Stantchev fusese prezentat in guvern de ministrul Codrut Seres. In discutia telefonica mentionata, dupa ce, mai devreme, Seres afirmase ca nu va mai promova inca o data textul proiectului de ordonanta, Stantchev i-a spus acestuia: „Treaba ta nu este sa sustii, ci sa prezinti“. Rupta din context, expresia poate fi pe cat de sugestiva, pe atat de incriminatoare intr-o ecuatie a tradarii. Daca a fost sau nu tradare, doar instanta poate decide. Indiferent de solutia finala insa, el a fost atras, cu siguranta, intr-un joc extrem de periculos. Ca si cand nu ar fi fost de ajuns, numele sau a fost agatat si in dosarul „baietilor destepti“ de la Hidroelectrica, pe baza unei rezolutii a DIICOT de la inceputul lunii aprilie. Seres este acuzat astfel, alaturi de alte opt persoane, de complot si subminarea economiei nationale.

Solicitandu-i un punct de vedere cu privire la acuzatiile care i se aduc in cele doua dosare penale, Codrut Seres ne-a declarat: „La primul dosar „baietii destepti“ m-au „rezolvat“ pentru ca am incercat sa fac curat in piata de energie, incurcandu-le socotelile si facandu-i sa piarda bani. Al doilea dosar este consecinta prezentarii publice a biletelului Alro si a dezvaluirii ca dl. Basescu m-a sunat de trei ori pentru a interveni in favoarea Alro.

Apreciez invinuirile ca fiind denigratoare, mincinoase, fara dovezi, facute sa atraga atentia publica asupra faptului ca se face „reforma“ in justitie; sunt convins ca voi dovedi ca sunt nevinovat. In primul dosar sunt invinuit de fapt, ca la privatizarea Electrica Muntenia Sud, comisia de negociere a obtinut cu 100 milioane de euro mai mult de la cumparator, firma Enel (pretul final fiind de 820 milioane euro, pentru 76% din actiuni, mai mult decat s-a obtinut pentru toate celelalte distributii de electricitate, mai mult decat s-a luat pentru distributiile de gaze naturale sau mai mult decat s-a luat pentru Petrom). Ca sa glumim, as fi inteles sa ma invinuiasca firma Enel (statul italian), si nu procurorii romani.

A doua invinuire priveste vanzarea a 8% din actiunile Petrom catre salariati, proiectul de act normativ fiind expus pe site-ul MEC si fiind intens dezbatut in 2005 si in 2006 in presa, intre sindicate si MEC etc. Actul normativ era finalizat in octombrie 2006, eu ajungand atunci la o solutie legala cu Ministerul Justitiei. In al doilea dosar sunt invinuit pentru faptele din perioada 2002-2004 ale unor angajati ai Hidroelectrica (unii nici macar nu mai erau angajati in 2005, cand am preluat mandatul de ministru). Acesta este pretul pe care il platesc pentru ca am refuzat sa fiu aservit PD“.

Nasul si socrul surprinsi la mierea din borcanul MEC

Codrut Seres a mai fost, teoretic, neinspirat si in momentul in care si-a ales nasul de cununie la casatoria cu baimareanca Lorina Pop. Nasul Ghita, cum l-a numit presa pe omul de afaceri Sebastian Aurelian Ghita, patronul grupului de firme Asesoft, avea o mare calitate si doua defecte pe masura.

„Calitatea“ sa recunoscuta era pozitia buna ocupata in topul milionarilor, iar „defectele“ erau, primul, trecutul pigmentat cu numeroasele „tepe“ comise in afaceri cu institutii bugetare din Prahova, precum si dosarele penale din perioada 2001-2004, si al doilea, contractele incheiate cu MEC sau cu institutii subordonate in perioada 2005-2006. Conform dezvaluirilor presei, Sebastian Ghita a primit, pe relatia cu ministerul condus de Seres, cel putin cinci contracte ce totalizeaza peste 1,5 milioane de euro.

Socrul Ioan

Au existat speculatii insa si cu privire la favorizarea lui Ioan Pop, cel care avea sa-i devina socru in septembrie 2006. Astfel, socrul Ioan a devenit, in 2005, consilierul personal al ministrului Seres. Din acesta postura, el a fost desemnat in consiliile de administratie ale unor societati din subordinea MEC, precum Santierul naval Daewoo Mangalia sau Transgold SA (fosta Aurul SA).

In paralel, Ioan Pop a mai fost cooptat, conform presei maramuresene, si in consiliile de administratie de la firmele Martexin, Trans Euro Hotel, MCB, EcoNord si Bentonita SA. Liderul democratilor maramureseni, Mircea Man, a facut chiar un scandal prelungit pe plan local, cu privire la prezenta socrului Ioan in conducerea societatii aflate in subordinea Remin SA, Econord.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 32, mai 2007

Micile secrete ale lui Monica Macovei

Monica Macovei a fost atacata in ultimii ani din diverse zone. Cu toate acestea, ramane unul dintre cei mai credibili ministri ai guvernului Tariceanu.

MacoveiMinistrul justitiei, Monica Macovei, este cel mai incomod dintre membrii cabinetului Tariceanu. Desi impotriva sa au fost declansate mai multe campanii de presa, toate in scopul de a o indeparta din fruntea ministerului, Macovei a fost de neclintit.

Toate atacurile de pana acum s-au dovedit nefondate, in cateva randuri autorii fiind chiar obligati sa-si prezinte, in mod public, scuzele de rigoare. Vizata pentru a ocupa un post de comisar european, incepand cu 1 ianuarie 2007, Monica Macovei a fost acuzata public de Dan Voiculescu ca ar fi fost „un procuror feroce in timpul lui Ceausescu“, deoarece ar fi facut parte din „regimul represiv“ al fostului dictator.

In plus, liderii formatiunii politice a lui Voiculescu (Partidul Conservator) au recurs chiar, in vazul tuturor, la santaj: ei i-au cerut sa demisioneze din fruntea justitiei si sa renunte la potentialul post de comisar european, deoarece, in caz contrar, vor dezvalui asa-zise acte de politie politica, comise de aceasta pe vremea in care era procuror. Deoarece ministrul Macovei n-a cedat santajului, Dan Voiculescu a prezentat pe 27 septembrie a.c., in cadrul unei conferinte de presa, o astfel de „proba“. Este vorba despre o autorizatie de perchezitie, stampilata in original si semnata in alb, a spus Voiculescu, chiar de catre Monica Macovei. Evident, indescifrabil.

Procuror la „Gara de Nord“

Biografia oficiala a Monicai Macovei are, poate in mod intentionat, foarte multe lacune cu privire la trecut, ea fiind, in schimb, intesata cu numeroase cursuri, distinctii si articole publicate in limba engleza. Vom incerca, mai jos, sa completam golurile din CV-ul doamnei ministru.
Monica Luisa Macovei (fosta Gherghescu) s-a nascut pe 4 februarie 1959 in Bucuresti, iar parintii sai sunt Vasile si Silvia Gherghescu.

Este divortata si are in intretinere un copil minor, Remus Radu Macovei. Fostul sot al Monicai, Valentin Macovei, este procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3. Originar din Giurgiu, tatal Monicai a fost jurist si, la inceputul anilor ’70, locuia intr-un apartament din Piata Natiunilor Unite. In 1972, familia Gherghescu s-a mutat, printr-un schimb de locuinta, devenit azi celebru, intr-un imobil nationalizat din strada Intrarea Ioanid nr. 3.

Absolventa a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, promotia 1982, Monica Macovei a fost repartizata ca procuror in cadrul Procuraturii Locale Giurgiu. La scurt timp dupa definitivat, procurorul Monica Macovei s-a transferat la Procuratura Sectorului 1 din Capitala, unde a functionat pana la inceputul anului 1990. In perioada cat a fost procuror la Sectorul 1, Monica Macovei a instrumentat dosare din domeniul transporturilor.

Surse din justitie afirma ca ea s-a implicat, in acea vreme, in celebrul dosar „Gara de Nord“, o cauza care i-a vizat pe comerciantii din zona. Intr-un atac gazduit de un cotidian central, Ralu Filip, presedinte al CNA, a afirmat ca, dupa ce s-a transferat in Bucuresti, in conditiile in care „nu avea o cariera in spate“, Monica Macovei „a fost desemnata sa supravegheze Militia Transporturi“. Nu sunt cunoscute eventuale implicari ale procurorului Monica Macovei in dosare comandate politic de fostul regim.

In 1990, a devenit seful Biroului de supraveghere cercetari penale, din cadrul Procuraturii Municipiului Bucuresti, iar, in 1993, este promovata in cadrul Parchetului General. Din anul 1992, Monica Macovei incepe sa-si completeze pregatirea profesionala prin urmarea unor cursuri de drept in strainatate. Astfel, in perioada 1992-1994 isi pregateste masteratul la Universitatea Statului New York/Universitatea Central-Europeana (SUA/ Ungaria), de unde obtine titlul Master of Law (LLC) in drept institutional comparat.

Tot in 1994, ea participa la un seminar de Drept international public la Salzburg si la un curs de Teoria si practica drepturilor omului de la Universitatea Birmingham. Un an mai tarziu, urmeaza un curs pentru protectia internationala a drepturilor omului la Universitatea Abo, Finlanda. Este de inteles de ce Monica Macovei n-a mai fost interesata, in toata aceasta perioada, de meseria de procuror din care, in 1997, avea sa se retraga prin demisie.

Din 1994, ea devine profesor asociat la Scoala Superioara de Jurnalism, iar din 1996 consultant la Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), precum si expert/consultant pentru Consiliul Europei, functii pe care le va ocupa pana in 2004. Dupa demisia din functia de procuror in cadrul Parchetului General (1997), ea devine avocat si expert/consultant pentru Federatia Internationala Helsinki, OSI, Centrul European pentru Drepturile Rromilor, UNDP etc. In 2001, este aleasa presedinta a organizatiei APADOR-CH, functie la care renunta dupa ce este numita, la sfarsitul anului 2004, ministru al justitiei in cabinetul Tariceanu.

Macovei si Securitatea

Dupa numirea in functia de ministru al justitiei, atat tatal, cat si fostul sot al Monicai Macovei au fost acuzati, in presa, ca ar fi fost ofiteri de securitate. In primul caz, s-a declansat chiar un adevarat scandal in urma publicarii, intr-un cotidian central, a memoriului unei persoane cu grave probleme psihice, Enache Buleandra. Pensionat pe caz de boala (psihica) la 41 de ani, Buleandra a reusit sa-si publice in presa acuzatiile la adresa lui Vasile Gherghescu, tatal Monicai Macovei, pe care l-ar fi identificat drept un „securist tortionar la Casa Poporului“ dupa 1981.

Conform bolnavului psihic, Buleandra, citat de presa, „ofiterul de securitate“ Vasile Gherghescu ar fi fost „la comanda trupelor de securitate“ de la Casa Poporului, unde ar fi instaurat un regim de teroare, cu asasinate si alte nazdravanii. Imaginatia bolnava a lui Buleandra, folosita de cei pentru care Monica Macovei era un veritabil adversar, n-a avut succesul scontat, deoarece, asa cum s-a aflat ulterior, in perioada „asasinatelor securiste“ (1981-1984) Vasile Gherghescu fusese jurist la uzinele Semanatoarea, si nu seful trupelor de securitate de la Casa Poporului.

Referitor la Valentin Macovei, fostul sot al Monicai, in presa au aparut informatii, nedezmintite inca, despre faptul ca acesta ar fi fost ofiter de securitate pana in 1989. Conform unui cotidian central, numele procurorului Valentin Macovei, alaturi de cel al judecatorului Marin Carcel, ar fi aparut pe o lista cu 30 de magistrati care si-ar fi recunoscut apartenenta la fosta Securitate. Deocamdata, avand in vedere ca Valentin Macovei este in continuare procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3, este de presupus ca acesta nu a desfasurat activitati de politie politica.

Cercetata de Cochinescu, pentru biletele

Primul scandal serios cu care s-a confruntat Monica Macovei a fost la sfarsitul lui 1996, cand procurorul general Nicolae Cochinescu a comandat un control al activitatii acesteia. La acea data, Macovei era procuror in Parchetul General, Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica – Serviciul pentru drepturile omului si criminologie. Controlul comandat de Nicolae Cochinescu a fost executat de seful Monicai Macovei, procurorul Adrian Vlad, si prezentat ulterior procurorului general de catre procurorul-inspector Mihai Carstea. S-au vizat, in mod deosebit, doua aspecte: numarul dosarelor repartizate si nesolutionate in timp rezonabil, si prezenta la serviciu a Monicai Macovei.

Referitor la primul aspect, s-a descoperit ca, din lucrarile repartizate in perioada 1993 – noiembrie 1996, procurorul Monica Macovei lasase nesolutionate 198 de dosare repartizate astfel: 5 din 1993, 54 din 1994, 46 din 1995 si 93 din 1996. Dintre toate aceste lucrari au fost justificate, pana la incheierea controlului, 117 dosare. Verificarile au mai relevat ca, in perioada 1994-1996, Monica Macovei „a avut sase plecari in strainatate la simpozioane“, iar, in 1996, a absentat de la serviciu in perioadele 1 august-15 septembrie (concediu de odihna), 3-18 octombrie (concediu medical) si 17, 18, 29 si 30 octombrie.

Monica Macovei a mai fost acuzata ca intarzia zilnic la program, comparativ cu punctualii sai colegi. In lipsa unor argumente solide necesare lui Cochinescu, pentru a o pedepsi disciplinar pe Macovei, seful acesteia a inclus in raportul de control inclusiv faptul ca Monica Macovei i se adreseaza prin „bilete“, si nu direct. „De asemenea, s-a mai remarcat ca doamna procuror, in relatiile cu seful de serviciu, foloseste biletele in locul convorbirilor directe. Din continutul unui astfel de bilet, scria procurorul inspector Carstea, mai deducem si atitudinea sa superficiala in legatura cu modul operativ de solutionare a plangerilor venite de la cetateni, precum si modul in care intelege sa se poarte cu colegii de serviciu“. Evident, cu astfel de probe la dosar, Nicolae Cochinescu a propus sanctionarea disciplinara.

Monica Macovei a afirmat, referitor la acest raport, ca a fost o urmare a conflictului pe care l-a avut cu Nicolae Cochinescu. „Intr-un conflict cu procurorul general de atunci, Cochinescu, mi-am dat demisia pe principiul «daca nu-ti dai tu demisia, mi-o dau eu». Eu ii reprosam incompatibilitatea cu orice reforma in justitie.

Unul dintre instrumentele folosite impotriva mea a fost cercetarea disciplinara pe care, de fapt, a declansat-o pentru ca, desi el mi-a interzis, eu am plecat trei zile la Bruxelles, la invitatia Parlamentului European sa sustin o prelegere despre transparenta institutiilor in Romania. (…) Nu am primit nici o sanctiune pentru ca fusesem invitata, si am plecat la o bursa Eisenhower, in SUA. Cand m-am intors, mi-am dat demisia pentru ca ma jucasem destul. Voiam sa lucrez serios in domeniul drepturilor omului“, a declarat Monica Macovei.

In gura presei

Marile scandaluri in care a fost atras numele Monicai Macovei, dupa numirea in functia de ministru al justitiei au fost, de fapt, reactii ale grupurilor de interese la reforma initiata in justitie si la declansarea luptei anticoruptie pe stil nou. Astfel, mai multe cotidiane centrale i-au adus acuzatii gratuite, fara a le putea proba. Ulterior, doar in doua cazuri, „Evenimentul zilei“ si „Gandul“, conducerea acestor publicatii s-a simtit obligata sa-si ceara scuze pentru atacurile neintemeiate la adresa ministrului.

Astfel, in „Evenimentul zilei“ din 22 iunie 2005 a fost publicat un articol, „Viciul de procedura al ministrului Macovei“, in care s-a afirmat ca, dupa ce a participat la un congres al avocatilor din Costinesti, Monica Macovei ar fi poposit intr-un local de lux si s-ar fi imbatat „cui“. Evident, conform unor asa-zisi martori oculari, dar anonimi, in numar de sapte, dupa ce s-a facut „cui“, Monica Macovei ar mai fi spart, ca grecii, si niste pahare.

A doua zi, ziarul si-a cerut scuze nu pentru continutul articolului, ci pentru maniera in care a fost redactat. Desi toti martorii „ne-anonimi“ ai evenimentului au negat afirmatiile de la gazeta, ziarului i-au trebuit doua luni ca sa-si ceara scuze pentru aberatiile publicate la adresa lui Macovei.

In ziarul „Gandul“ a fost publicat un articol in care se afirma ca ziaristii sunt in posesia unei scrisori adresate de catre Monica Macovei presedintelui Basescu si premierului Tariceanu, prin care li se cerea schimbarea procurorului Adriana Cristescu din cazul Patriciu. Pentru ca, in realitate, un asemenea document nu a existat, conducerea ziarului a fost nevoita ca, la foarte scurta vreme de la publicarea materialului, sa-i ceara scuze, in mod public, Monicai Macovei.

Nu acelasi lucru s-a intamplat in cazul „Jurnalului National“ care a publicat o asa-zisa dezvaluire, neprobata cu documente sau declaratii asumate, privind patru intalniri secrete, altele decat cea recunoscuta oficial, care ar fi avut loc la guvern intre Monica Macovei, Calin Popescu Tariceanu si Dinu Patriciu. Ziarul nu a produs, pana astazi, vreo proba care sa confirme participarea ministrului Macovei la intalnirile anuntate. Exemplele pot continua.

Casa „nationalizata“ de mama doamnei ministru. Un alt scandal a carui miza a fost tot compromiterea ministrului Macovei se refera la un apartament dintr-un imobil nationalizat care, dupa un lung proces, a revenit chiriasilor, si nu fostilor proprietari. Chiriasii in cauza sunt sotii Gherghescu, parintii doamnei ministru Monica Macovei. Apartamentul in litigiu, situat in str. Intrarea Ioanid nr. 3, a apartinut, pana in 1972, familiei Petrini care detinuse, pana in anii ’50, intregul imobil.

In anul 1972, insa, Ana Maria Petrini a facut un schimb de locuinta cu familia Gherghescu si s-a mutat intr-un apartament detinut de aceasta in Piata Natiunilor Unite. Ulterior, Ana Petrini a cumparat apartamentul preluat de la parintii Monicai Macovei. In 1996, sotii Gherghescu au cumparat si ei, de la stat, apartamentul in care se mutasera cu 24 de ani inainte. In anul 2000, Ana Maria Petrini a cerut in instanta retrocedarea imobilului din str. Ioanid, incercand sa scoata in strada familia de la care primise deja un apartament cu ani in urma. Procesul a fost extrem de controversat, iar finalizarea acestuia a adus mari surprize.

Daca in instantele de fond fostul proprietar a avut castig de cauza, instanta suprema a decis ca locuinta sa revina chiriasilor. Deoarece, insa, decizia instantei supreme a fost data dupa ce fiica sotilor Gherghescu a devenit ministrul justitiei, s-a afirmat ca ar fi fost o decizie comandata de catre aceasta. Cazul a fost speculat intens, subiectiv, dar inutil in planul rezultatelor scontate, de persoane al caror scop a fost denigrarea ministrului Macovei.

Drepturile omului din casele si conturile Monica

Meseria de militant pentru apararea drepturilor omului s-a dovedit a fi, pentru Monica Macovei, o indeletnicire extrem de banoasa. Ea i-a adus actualului ministru al justitiei mai multe case, terenuri, autoturisme si conturi in banci. In ultimul an de militantism, a castigat, oficial, prin cabinetul individual de avocatura „Monica Macovei“, 152 milioane lei, iar din activitati de „cercetare stiintifica“ la APADOR-CH, doar 26,57 milioane lei vechi. Anul urmator, dupa ce a devenit ministru al justitiei, ea a mai primit, de la Strasbourg, din activitati de „asistenta juridica prestata anterior anului 2005“ suma de 14.600 RON, adica 146 milioane lei vechi.

Din salariul de la Ministerul de Justitie a incasat, in 2005, 486 milioane lei, iar de la Consiliul Superior al Magistraturii, inca 290 de milioane. De asemenea, Macovei are nu mai putin de 16 conturi si depozite bancare in Romania si Franta, in care detine 29.432,27 dolari, 20.646,27 euro si 55.518,65 RON. La capitolul terenuri, detine trei intravilane in comuna Limanu din judetul Constanta (langa statiunea 2 Mai), cumparate astfel: in 1994 a achizitionat, impreuna cu familia Gherghescu, un teren de 344 mp, cu o valoare de impozitare de 12.600 RON, in 2004 a mai cumparat 1.300 mp cu o valoare de 46.800 RON, iar anul trecut a cumparat, in aceeasi localitate, alti 425 mp cu o valoare de impozitare de 52.755 RON. Cel mai bine sta insa la numarul de case, ea avand astazi patru locuinte: jumatate dintr-o casa de vacanta construita in comuna Limanu-Constanta, cu o suprafata de 42,58 mp si o valoare de impozitare de 11.718 RON, doua apartamente de 66,35 mp si 30,47 mp cumparate in 2001 si situate in Bucuresti pe str. Arghezi nr. 23, cu o valoare totala de impozitare de 114.838 RON.

Ea mai detine, din 1984, un al patrulea apartament de 50,47 mp situat in Capitala, a carui valoare de impozitare este de 52.763 RON. La toate acestea se adauga doua autoturisme, un Tico Daewoo din 1998 si un Suzuki Wagon din 2002. Ea a mai incasat anul trecut si alocatia de stat pentru copii, ceea ce inseamna ca fiul sau, Remus Radu Macovei, nu primeste pensie alimentara de la fostul sot, Valentin Macovei. Trebuie mentionat ca, in declaratia de avere a procurorului Valentin Macovei, fostul sot al Monicai, la capitolul locuinte figureaza o casa de vacanta in 2 Mai, detinuta impreuna cu „Gherghescu“, aceasta fiind, oficial, singura legatura ramasa, in acte, intre familia Monicai si Valentin. De altfel, Valentin Macovei s-a recasatorit cu Adriana, fost procuror in cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, pana pe 7 iunie 2006, cand i s-a acceptat demisia.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr 25, octombrie 2006

Micile secrete ale lui Attila Verestoy

micile secrete verestoy1

Este supranumit „Drujba lui Dumnezeu“, „Groful defrisarii padurilor“ sau „Kerestoy“.
Senatorul UDMR Attila Verestoy este unul dintre cei mai bogati politicieni romani. Averea sa, in continua crestere datorita afacerilor tot mai prospere pe care le-a dezvoltat de-a lungul carierei sale politice, i-a adus si titlul de cel mai bogat om de afaceri din judetul Harghita, fieful sau politico-financiar.Incepute in 1991, la un an dupa intrarea sa in politica, afacerile derulate de Verestoy au acoperit domenii precum industria prelucrarii lemnului, agricultura, produse chimice, alcool, comunicatii, transporturi, mass-media, investitii financiare etc.

El si-a administrat singur toate afacerile pana cand legea i-a interzis explicit acest lucru si calitatea de senator a devenit incompatibila cu aceea de administrator al unei firme. Ulterior, aprope toate afacerile sale au fost preluate, spre administrare, de catre sotia si fiul sau (Attila Verestoy jr.).
Mai trebuia amintit din start faptul ca senatorul Verestoy s-a specializat ca membru al Comisiei Parlamentare de Control al SRI, o functie extrem de importanta pentru cei care stiu ca informatia inseamna totusi ceva in politica si afaceri.

Peste sapte milioane de euro in conturi si actiuni

Averea oficiala a senatorului, conform ultimei sale declaratii, este impresionanta. Astfel, daca socotim numai banii pe care Verestoy ii detine in diferite banci acestia depasesc 3,5 milioane de euro. De asemenea, valoarea actiunilor listate (pe Bursa sau Rasdaq) aflate in posesia lui Attila Verestoy se ridica, pe 21 februarie a.c., la peste 93 miliarde de lei (aproximativ 2,5 milioane euro). El mai are, in plus, creante de 150.000 euro, dar si obligatii de 500.000 euro. In proprietatea senatorului Verestoy se mai afla cinci terenuri, patru apartamente, o vila si un autoturism Audi S8 din 2001.

Attila Verestoy isi recunoaste implicarea directa in zece firme la care detine actiuni in valoare totala de aproximativ 1,6 milioane euro. Cele zece societati sunt urmatoarele: Hungastro SA (7,123 miliarde lei), Famos SA (2,262 mld. lei), Junior Com SA (14,68 mld. lei), TVM SA (3,7 mld lei), Scripta SA (2 mld. lei), Sojo-Hort RT (Ungaria, 16,5 milioane forinti), Bavaria Leasing SA (5 mld lei), Trinserv SRL (546 milioane lei), European Radio Investment (400.000 euro) si Asociatia Societatea Civila – Aleea Modrogan (177.000 euro). Comparativ cu declaratia de avere data in decembrie anul trecut, din ultima lista a firmelor la care senatorul Verestoy se declara actionar lipsesc patru societati: Hellas Primex SRL, Agrocentrum SA, Trinvest SA si Biolitt SRL.

Pe coperta, la umbra Elenei Ceausescu

Absolvent al Facultatii de Tehnologie Chimica din Politehnica bucuresteana, proaspatul inginer chimist Attila Verestoy si-a facut stagiatura, in perioada 1978-1980, la intreprinderile „Mecanica“ Sfantu Gheorghe si „Tehnoutilaj“ Odorheiu Secuiesc. In 1980, se reintoarce in Bucuresti si ocupa una din catedrele Facultatii de Chimie Industriala din cadrul Institutului Politehnic. Devine lector, iar apoi, din 1983, cercetator stiintific in cadrul Institutului de Cercetare de Chimie Anorganica Bucuresti.

In 1989, este cercetator stiintific principal in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Chimie Anorganica si Metale Neferoase din capitala. Cum locul sau de munca, dar si preocuparile stiintifice se aflau sub calcaiul Elenei Ceausescu, au aparut ulterior comentarii privind eventuala sa legatura cu Securitatea sau, mai mult, cu academicianul nr. 1 al patriei, Elena Ceausescu. Comentarii publice pe aceasta tema au aparut in 1998, in urma unui conflict izbucnit intre conducatorul extremist al platformei „Initiativa Maghiara Ardeleana“ din cadrul UDMR, Adam Katona, si liderul UDMR Attila Verestoy.

Neintelegerile dintre cei doi, provocate de viziuni politice diferite, l-au iritat peste masura pe Katona, care a afirmat ca Attila Verestoy ar fi fost un fel de mana dreapta a Elenei Ceausescu. Declaratia a fost facuta intr-un interviu pe care Adam Katona l-a dat in iulie 1998 bilunarului „Europei Ido“ din Sfantu Gheorghe. „Verestoy a lucrat in institutul Elenei Ceausescu ceea ce, pentru un cercetator maghiar, nu era o onoare oarecare, ci presupunea o relatie bazata pe incredere“, a declarat Katona.

Acesta ar fi fost deranjat de faptul ca, potrivit afirmatiilor sale, Attila Verestoy i-ar fi spus, scurt, dar convingator, „Te sugrum, dar nu la figurat, ci pe bune“. Ulterior, in apararea senatorului Verestoy a sarit secretarul de stat Szabolcz Lanyi care, in cotidianul „Romaniai Magyar Szo“, a afirmat ca singura legatura dintre Verestoy si Elena Ceausescu a fost publicarea numelui „academicienei doctor inginer“ in fruntea colectivului care a lucrat la elaborarea unei teze in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Materiale Neferoase si Rare.

Inceputurile din padure

Lansat in afaceri din industria de prelucrare a lemnului, fostul inginer chimist Attila Verestoy s-a descurcat cum nu se poate mai bine in jungla tranzitiei. S-a implicat in acest domeniu si datorita faptului ca a beneficiat de retrocedarea unei parti importante dintr-o fabrica de mobila care apartinuse bunicului sau, inainte de nationalizare.

verestoy

In 1991, a infiintat firma IVO SRL, alaturi de cumnatul sau Ferenczy Karoly, firma prin care a derulat cunoscutele afaceri cu cherestea. Trei ani mai tarziu, alaturi de cumnatul sau si de Attila Hosszu, a infiintat o noua firma in Odorheiu Secuiesc, „Metwooplast-Sat“ SRL, societate al carei obiect de activitate era fabricarea si comercializarea produselor din lemn.

(foto: sareinochi.ro)
(foto: sareinochi.ro)

Tot in 1994, devine administrator la fabrica de mobila Famos SA din Odorheiu, ulterior preluand actiuni importante si la aceasta societate, cu o traditie de peste 40 de ani. Treptat, Attila Verestoy si-a extins afacerile si in alte domenii. In 1993, a infiintat firma Hellax Primex SRL, profilata pe produse agricole, iar in 1994 s-a asociat cu fostul senator oltean al PDSR, Teiu Paunescu, in societatea MES SA Slatina; in acelasi an a infiintat, la Bucuresti, societatea de consultanta si management in afaceri V&P Invest.

Alcool, tichete de masa si presa

Cum afacerile cu alcool ofereau oportunitati financiare interesante, Attila Verestoy si-a incercat norocul si in acest domeniu. A inceput in 1994, timid, cu firma „Simalcoop“ SRL din Tusnad, societate prin care a participat la privatizarea fabricii „Spirt –Amidon“ de langa Miercurea Ciuc. Desi a preluat de la FPS un pachet de 21% din actiunile „Spirt-Amidon“, contravaloarea acestora (trei miliarde de lei) n-a mai ajuns la FPS, cativa ani mai incolo firma trecand, cu datorie cu tot, la FPS. Conform declaratiilor senatorului Verestoy, afacerea nu i-a adus profit. „Am iesit in pierdere totala, nu m-am imbogatit din aceasta afacere“, a declarat ulterior Verestoy.
O alta incursiune in lumea alcoolului a fost facuta de Verestoy in 1998 cand, prin firma IVO SRL, a preluat de la FPS pachetul de 40% din actiunile societatii „Vinuri si Bauturi“ din Miercurea Ciuc.

Profitul cel mai insemnat ii revine insa din actiunile pe care le detine la grupul de firme Hungastro SA din Covasna, actiuni evaluate la peste 35 milioane dolari. Ca orice politician responsabil, Attila Verestoy a investit si in mass-media prin firma Trinvest din Sfantu Gheorghe. El a participat la infiintarea „Editurii Scripta“ de la Oradea, la care a devenit presedinte si, ulterior, la preluarea unor actiuni (6%) la cotidianul de limba maghiara „Kronica“.

Miliarde la minut cu actiuni Rompetrol

roncea rosca

In aprilie anul trecut, senatorul Attila Verestoy s-a numarat printre protagonistii ingenioasei speculatii pe piata de capital cu actiunile Rompetrol (RRC), alaturi de Camelia Voiculescu (fiica lui Dan Voiculescu), Sorin Rosca Stanescu (foto dreapta), Calin Popescu Tariceanu si altii. Declansata pe 7 aprilie 2004, tranzactia cu actiuni Rompetrol a adus protagonistilor, in doar cateva minute, castiguri de zeci si sute de miliarde de lei. De exemplu, un off-shore din Cipru, Saltville Ltd., a cumparat intr-un minut (intre orele 10:09 -10:10) un miliard de actiuni la pretul de 116 lei bucata, si dupa sapte minute a vandut 550 milioane actiuni cu preturi cuprinse 250 si 300 lei bucata, obtinand un profit de 22 miliarde lei, plus 450 milioane actiuni in portofoliu.
Printre cei care au cumparat atunci de la Saltville, la pretul de 250-300 lei actiunea, s-au aflat Camelia Voiculescu (478 milioane actiuni) si Attila Verestoy (63 milioane actiuni).

Senatorul UDMR a vandut, la randul sau, o parte din actiuni la un pret dublu (intre 657 si 770 lei actiunea) si a realizat rapid un profit de 7,7 miliarde lei ramanand si cu 28 milioane de actiuni in portofoliu. Ulterior, Attila Verestoy a declarat ca totul a fost corect si la vedere. „Am cumparat si am vandut mai multe actiuni de pe piata libera, a spus Verestoy. Da, am cumparat in 7 aprilie cu 300 de lei“ – a declarat Attila Verestoy. Singurul secret nedezvaluit de liderul UDMR a fost modul in care a ghicit ca trebuie sa se afle la locul potrivit, in momentul potrivit, alaturi de grupul restrans, select si potrivit de speculatori pe piata de capital.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr. 6, martie 2005