Sistemul ticăloşit din Justiţie se perpetuează şi prin cuplul Gheorghe Buta (ÎCCJ) – Virgil Andreieş (CSM)

Gheorghe Buta
Gheorghe Buta

Un magistrat care a avut anul trecut venituri salariale de 2,4 miliarde

Virgil Andreiasi
Virgil Andreiasi

lei vechi, dar care a fost „umilit” de o soţie cu un câştig de peste 14 miliarde de lei, tocmai a fost promovat de un prieten drag în fruntea secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Este posibil ca aceasta să fie singura modalitate prin care judecătorul „rupt în fund” să-şi spele ruşinea faţă de nevastă…Magistratul se numeşte Gheorghe Buta (foto stânga), iar prietenul său drag este Virgil Andreieş, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

monabaniJustiţia de tip Pivniceru (foto stânga), adică blondă, cu salariu nesimţit,cu accent transnistrean şi cu glas dogit, ne fascinează tot mai tare. Deşi nu lucrează pentru că, pe de o parte, magistraţii cu salarii nesimţit de mari vor unele ultra-nesimţit de mari, iar, pe de altă parte, mafia de la vârful justiţiei a intrat în criză la gândul că Traian Băsescu ar mai putea obţine încă un mandat de cinci ani, justiţia de clan reacţionează şi îşi ia măsuri de precauţie. Ştie că va veni momentul să lucreze şi şmecherii din sistem se repoziţionează. Iată, spre exemplu, cazul Buta -Andreieş (foto dreapta), un cuplu de magistraţi care s-au sprijinit şi promovat unul pe celălalt de la un capăt la altul. Povestea e, într-adevăr, fascinantă.

Facsimil: Venituri de judecător român, cu „garnitură” cu tot: el 2,4 miliarde, ea (nevastă-sa) 14,2 miliarde!

buta3

Virgil Andreieş, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a declarat, ieri, că Gheorghe Buta, prietenul şi protectorul său, a fost numit şeful Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). El a înlocuit-o astfel pe celebra judecătoare Eugenia Lohan, cea supranumită „Lohan SRL” datorită unor soluţii date fără nici o legătură cu Justiţia, ci doar cu interesele de clan. Prin numirea lui Buta în locul lui Lohan justiţia bate pasul pe loc pentru menţinerea aceluiaşi „sistem ticăloşit”, Gheorghe Buta fiind şi el un personaj cunoscut pentru implicarea sa în reglarea unor interese de clan. Aşadar, „Buta SA” o înlocuieşte pe „Lohan SRL”.

După ce, zilele trecute, în fruntea Înaltei Curţi a fost căţărată, interimar, Lidia Bărbulescu – cea care în urmă cu câţiva ani, în calitate de membru al CSM, a făcut presiuni şi a modificat regulile unor concursuri pentru ca fiică-sa să poată obţine un post în aceeaşi instituţie – acum e plasat, de către aceeaşi grupare, tot într-o foarte înaltă poziţie din organigrama ÎCCJ, judecătorul Gheorghe Buta, binefăcătorul lui Andreieş. Deşi pare de domeniul SF, sistemul relaţional de tip mafiot funcţioneaza ca uns la vârful justiţiei.

Lidia Barbulescu
Lidia Barbulescu

Dacă Lidia Bărbulescu e cunoscută ca un cal breaz, iar delegarea ei în fruntea ÎCCJ este, sper, provizorie, despre Gheorghe Buta se ştiu mai puţine lucruri. Considerat un bun profesionist de către unii, el a fost chiar printre favoriţii PSD pentru ocuparea ultimului post de ministru al Justiţiei. Motivul real al acestei preferinţe
pare a fi însă altul decât profesionalismul sau vechimea acestuia de aproape 30 de ani în justiţie. Este vorba, mai degrabă, de sistemul relaţional din care face parte, alături de alţi confraţi, şi care menţine controlul asupra structurii de tip mafiot în care este prinsă justiţia română.
Pentru a înţelege cine e Gheorghe Buta este suficient să reamintim scandalul declanşat în urmă cu doi ani la vârful justiţiei, după ce DNA a luat de guler nişte magistraţi şarlatani, surprinşi în flagrant în timp ce falsificau nişte concursuri pentru conducerea unor instanţe. Atunci, Uniunea Naţională a Judecătorilor şi organizaţia Freedom House atrăgeau atenţia cu privire la unele nereguli grave comise cu ocazia organizării concursurilor pentru ocuparea unor funcţii de conducere la instanţe din Bucureşti, Cluj şi Dolj.

GULI1
Erau semnalate grave incompatibilităţi între membrii comisiilor de examinare şi candidaţi, 

îndeosebi la Cluj şi Dolj, sesizările venind la scurt timp după lovitura dată de DNA unor magistraţi constituiţi într-o adevărată reţea de crimă organizată şi care, în schimbul unor sume consistente de bani îşi cumpărau funcţiile de la vârful unor instanţe. Este vorba despre reţeaua constiuită din magistraţii Sterian Guli (foto STÂNGA), Eugen Cojocaru, Gabriela Ghiţă, Dumitru Gheorghe şi Gheorghe Cerbureanu.

De această dată însă, printre suspecţii vizaţi de incompatibilităţi flagrante dar – culmea! – acceptate de către CSM, această umbrelă protectoare a jocurilor de culise din cadrul sistemului ticăloşit, erau Virgil Andreieş (actualul şef al CSM) şi Gheorghe Buta, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, complicele şi protectorul lui Andreieş.

Cum am mai arătat cu altă ocazie, sistemul de ocupare a funcţiilor din justiţie, care a permis tipul de fraudă documentată în 2007 de către DNA, a fost introdus în iunie 2005 în scopul de a înlătura sistemul arbitrar de dinainte, când pentru numire era suficientă propunerea venită din partea şefilor ierarhici. Evident, că doar trăim în România, infractorii în robă de magistrat au găsit rapid calea prin care să fenteze din nou sistemul şi să permită, pe mai departe, implicarea şefilor ierarhici în numirea şefuleţilor de la parchete sau instanţe. Calea este una extrem de simplă: introducerea şefilor ierarhici în comisiile de examinare pentru a influenţa de acolo rezultatele concursurilor.

Concursuri aranjate de examinatori

Concursul supus atenţiei este cel organizat de CSM, pentru conducerea unor instanţe, în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007. Personajele centrale implicate în reţeaua de tip clientelar a judecătorilor sunt Gheorghe Buta (ÎCCJ), Viorel Virgil Andreieş (preşedinte Curtea de Apel Cluj), Valentin Mitea (vicepreşedinte CA Cluj), Adrian Bordea (ÎCCJ) şi Constantin Diaconu (preşedinte Tribunalul Dolj), iar modul de operare şi interconexiunile dintre ei vor fi prezentate mai jos.

Cum se ştie, judecătorul Gheorghe Buta de la ÎCCJ a fost prezent la toate concursurile organizate atunci . El a fost preşedinte al Curţii de Apel din Cluj şi membru în fostul CSM. Cum o parte din membrii fostului CSM se regăseau şi în noua formaţie (Dan Lupaşcu şi Cristian Deliorga), avem o explicaţie a numirii sale în aceste comisii. La fel, locul lui Buta în Cluj a fost lăsat unui prieten, Viorel Virgil Andreieş, actualul şef al CSM, un personaj care, spun unii, nu prea ştie ce e acela un examen adevărat pe post. Cei doi sunt din aceeaşi localitate (Bistriţa Năsăud), au fost colegi de instanţă (Tribunalul Bistriţa Năsăud, Curtea de Apel Cluj) şi prieteni, Andreieş fiind în 2007 preşedinte al Curţii de Apel din Cluj, post lăsat „moştenire“ după ce „şeful“ a plecat la Bucureşti.

Evident, „moştenirea“ s-a menţinut apoi prin introducerea lui Buta, de către CSM, în comisia de examinare a lui Andreieş. Ulterior, cum se ştie, însuşi Andrieş avea să intre în CSM.

Conform unor surse din justiţie, s-a ajuns ca nimeni să nu poată fi numit şef în cele patru judeţe arondate Curţii de Apel din Cluj fără acceptul cuplului Buta-Andreieş, cum, la fel, nimeni nu ajunge şef în cele şase judeţe din raza Curţii de Apel Bucureşti fără acceptul lui Dan Lupaşcu (foto dreapta, alături de Andreieş). Menţionăm că una dintre metodele folosite pentru a influenţa rezultatul concursului este micşorarea notelor la oral, pentru contracandidaţii favoritului, singura probă care nu poate fi contestată.

Comisia de examinare – instrumentul mafiei

Tehnic, pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor de conducere la instanţe şi desfăşurat în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, comisia de examinare s-a compus din doi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), doi de la curţile de apel şi trei specialişti în management şi organizare instituţională, conform Legii 303/2004. Membrii comisiei de examinare au fost desemnaţi de CSM pe 18 octombrie 2007, printr-o Hotărâre (708) care nu a fost făcută publică, deşi acest document trebuia publicat, inclusiv pe pagina de Internet a CSM, în maximum 30 de zile de la data în care a fost luată hotărârea.

Tot atunci, când s-au decis membrii comisiei, se ştiau deja şi candidaţii pentru posturile scoase la concurs deoarece, potrivit calendarului postat de INM şi aprobat de CSM, ultima zi de depunere a candidaturilor fusese 12 octombrie 2007. Prin urmare, CSM ar fi trebuit ca pe 18 octombrie să desemneze membri în comisie astfel încât să evite orice conflict de interese sau suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate a acestora. În realitate însă, sunt destule aspecte care dovedesc că anumiţi membri din comisii au fost desemnaţi tocmai pentru a se asigura promovarea în funcţii de conducere a unor persoane agreate.

Filiera reprezentanţilor ÎCCJ

Pentru comisia de examinare, INM făcuse iniţial următoarele propuneri, toţi fiind judecători: pentru titulari au fost propuşi Florin Costiniu (propus şi ca preşedinte al comisiei) şi Adrian Bordea, iar pentru supleanţi Gheorghe Buta, Ion Ionescu şi Mihaela Tăbârca. În mod surprinzător însă, pe 18 octombrie 2007, CSM i-a numit titulari pe judecătorii Gheorghe Buta şi Adrian Bordea. Cum vom vedea însă, aceste numiri nu au fost deloc întâmplătoare. Cum de a ajuns judecătorul Buta să-i ia locul lui Costiniu este o poveste interesantă şi duce la filiera pe care, deocamdată, o vom numi „Andreieş-Buta“. Astfel, cel propus pentru funcţia de preşedinte al Comisiei, judecătorul Florin Costiniu, a anunţat pe 4 octombrie că în perioada 28 noiembrie – 4 decembrie este plecat din ţară. Nu ştim de ce a făcut totuşi această precizare. Cert este că în şedinţa CSM din 18 octombrie se sugerează că dacă tot e plecat Costiniu din ţară, atunci ar fi mai bine să fie numit ca titular Buta.

Buta – şeful perfect al clanului său

Toţi au fost de acord, făcându-se că nu observă faptul că acest concurs se desfăşoară în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007, iar Costiniu urma să plece la 3 zile după încheierea sa. Aşadar, prin înţelepciunea sa, CSM-ul a găsit portiţa să-l introducă pe Buta în Comisie.

Cine este însă judecătorul Gheorghe Buta?
Dincolo de impresionanta sa declaraţie de avere, din care rezultă cu certitudine că este un judecător extrem de bogat, Buta este un răsfăţat al funcţiilor de conducere. Un şef „perfect“. Astfel, el a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud (1990-1998), vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj (noiembrie 1998 – februarie 1999) şi preşedintele Curţii de Apel Cluj (februarie 1999 – iunie 2004). A fost, cum altfel?, şi membru în CSM în perioada 2003 – 2005.

Sub conducerea lui Buta, Andreieş este adus în iunie 1999 de la Tribunalul Bistriţa la Curtea de Apel Cluj, unde ajunge direct, la propunerea şefului ierarhic, judecător inspector, apoi preşedinte de secţie penală (iulie 2001 – iulie 2003), apoi vicepreşedinte (iulie 2003 – iulie 2004). După numirea lui Buta la ÎCCJ chiar de către CSM-ul în care era membru, Andreieş este numit preşedinte la CA Cluj, pentru perioada 15.07.2004- 15.07.2008, de către acelaşi CSM în care Buta era membru.

Colac peste pupăză, în ianuarie 2005, Andreieş ajunge el însuşi membru în CSM, iar, apoi, chiar preşedintele acestei structuri. Dacă relaţia dintre judecătorii Buta şi Andreieş este clară, legătura lui Buta cu judecătorul Adrian Bordea este şi ea de notorietate. Astfel, Bordea este la ÎCCJ din 2001, iar în ianuarie 2006 el a fost ales membru în colegiul de conducere al acestei instanţe. Cum se ştie, în toamna lui 2005, Buta a devenit coleg de colegiu cu Bordea. Mai mult, cei doi sunt şi colegi de secţie, ambii făcând parte din secţia comercială a ÎCCJ. Prin urmare, pentru un eventual „aranjament“ la concursul din Cluj, Andreieş putea conta pe Buta şi Bordea.

Neamurile lui Buta, rotiţe în sistem

Ca un amănunt esenţial privind sentimentul de clan al lui Buta, reamintim aici faptul că alte patru dintre neamurile sale sunt angajate în acelaşi sistem binefăcător al justiţiei. Astfel, soţia Mariana Buta este notar public, fiul Paul George Buta este consilier juridic la Asociaţia de Drept a Proprietăţii Intelectuale, sora Elena Cârlig este judecător la Curtea de Apel Braşov, iar nepoata Daniela Iorga este notar public. Mai mult, două prietene foarte apropiate ale lui Buta, una de la Curtea de Apel Cluj şi cealaltă de la Tribunalul Bistriţa, au ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind votate de Andreieş, după ce Buta a ajuns acolo.

Maşina de făcut bani BUTA SA sau SRL

Buta1

 

buta2

Aşa se face că averea judecătorului Buta este corespunzătoare unui şef preocupat de altceva decât de problemele justiţiei. Înşirăm aici doar partea văzută a acestei averi: un teren agricol de 3,8 hectare, deţinut împreună cu sora sa, Elena Cârlig, un teren de 2.900 mp situat în Bistriţa şi cumpărat in 2006, jumătate (după partaj) dintr-o vilă de 138 mp situată în Cluj Napoca, un alt apartament de 116 mp în Bucureşti, jumătate dintr-o vilă de 120 mp situată în Săulia de Câmpie – Mureş, aproximativ o treime dintr-o casă din Făgăraş, un autoturism Renault, 3,73 miliarde lei vechi în bănci, precum şi acţiuni la societăţile Ario SA Bistriţa, Carbochim SA Cluj, Teraplast SA Bistriţa, Şantierul Naval Constanţa, Banca Românească SA, Rombat SA Bistriţa, Sofert SA Bacău şi Comelf SA Bistriţa.

buta3

Anul trecut, judecătorul Gheorghe Buta a câştigat din salariu şi „restanţe” 232.560 lei (2,32 miliarde lei vechi!), iar soţia sa, din activităţi notariale, incredibila sumă de 1.425.379 lei (14,25 miliarde lei vechi!). La aceste sume astronomice s-au adăugat dividende de 28.500 lei plus peste 20.000 lei din drepturi de autor şi alte prestaţii.


Nereguli cu privire la reprezentanţii curţilor de apel

Revenind la comisia de examinare, iniţial INM făcuse următoarele propuneri: ca titulari Cezar Hâncu (preşedinte al CA Suceava) şi Valentin Mitea (vicepreşedinte CA Cluj), iar ca supleanţi, Diana Ungureanu (CA Piteşti) şi Constantin Diaconu (preşedinte Tribunalul Dolj). Ca şi în cazul celor de la ÎCCJ, şi aici CSM-ul preferă un supleant, pentru că aşa funcţionează morişca. Astfel, pe 18 octombrie, CSM-ul îi numeşte ca titulari pe Valentin Mitea si Constantin Diaconu. Primul dintre aceştia, judecătorul Mitea, este şi el un apropiat al cuplului Buta- Andreieş.

Mitea este vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj, numit de către CSM în octombrie 2005, pentru o perioadă de trei ani. Din CSM-ul care l-a numit pe Mitea făcea parte şi Andrieş, preşedintele CA Cluj. Chiar dacă numirea s-a făcut prin concursul din septembrie – octombrie 2005, în comisia de examinare a figurat, cum altfel?, judecătorul Gheorghe Buta. Morişca a funcţionat din nou. Aşadar, Buta din Cluj a fost votat de prietenul Andreieş din CSM, dar şi din Cluj, ca să-i dea notă mare lui Mitea de la Cluj. Curat murdar, coană Justiţico!

Filiera Buta-Diaconu

Aşa cum rezultă din datele publice, atât de pe Internet cât şi din CV-ul oficial, judecătorul Constantin Diaconu (foto stânga) nu a activat nicio zi la vreo curte de apel. Ori, conform legii, din comisie trebuie să facă parte judecători de la curţile de apel, nu cu grad de curte de apel. Diaconu a fost numit preşedinte la Tribunalul Dolj prin Hotărârea CSM nr.120/13.04.2006, pentru perioada mai 2006- mai 2009. Din comisia de examinare la acel concurs, la care a obţinut doar 6,57 ca notă la proiect, concurs desfăşurat în perioada 4 – 26 martie 2006, a făcut parte acelaşi nelipsit Buta.

Scandalul generat pe fondul neregulilor din timpul examenului a generat contestaţii inclusiv de la cei care fuseseră admişi la concurs şi a dus la emiterea unei noi hotărari CSM cu privire la organizarea concursului (Hotărârea 320 din 27 aprilie 2007). La următorul concurs, Buta nu a mai fost desemnat în comisie, dar în rest a participat în comisia de examinare la toate concursurile în care au existat concurenţi de la Cluj. Cât despre competenţele manageriale ale lui Diaconu, iată ce declara un judecător din „turma“ păstorită de acesta: „Judecătoria Craiova este un dezastru, haosul pluteşte la orice colţ sub toate aspectele, iar Tribunalul Dolj mai are puţin şi cade, clădirea este o paragină, iar colectivul un butoi cu pulbere. Dezorganizarea şi dezinteresul (sau, mă rog interesul pentru orice altceva decât instanţele) sunt trăsăturile lui definitorii ca şef“.

Aşadar, ca o primă concluzie, în comisie se aflau Buta şi alţi doi judecători (Diaconu şi Mitea) pe care Buta îi examinase la concursurile anterioare, deci „tributari“ acestuia; nu mai vorbim şi de judecătorul Bordea, colegul lui Buta. Ceilalţi membri ai comisiei, însărcinaţi cu „managementul şi organizarea instituţională“, au fost Liviu Ilieş, Ion Popa şi Viorel Voineag. Care e interesul ca anumiţi judecători să fie acum în comisiile de examinare? Pai, „alegerea“ judecătorilor care urmau să ocupe posturile scoase la concurs din raza Curţii de Apel Cluj şi a Tribunalului Dolj. Una dintre modalităţi este, cum am mai spus, influenţarea notei la examenul oral (care nu poate fi contestată de concurenţi, vezi art. 15 alin 5 din Regulamentul de concurs), iar o alta, deja descoperită la „procurori“, poate fi chiar „livrarea“ subiectelor de examen.

Grupul de interese al robelor din Cluj

În Cluj, cuplul Buta-Mitea a decis aşadar care vor fi colaboratorii apropiaţi ai prietenului Andreieş, preşedintele Curţii de Apel. S-au scos posturi la concurs pentru Tribunalul Cluj (concurenţi: Cristi Vasilică Danileţ şi Sorina Siserman) şi Tribunalul Bistriţa Năsăud (Marian Nicolae), Judecătoria Tg. Lăpuş (fără concurenţi), Judecătoria Zalău (fără concurenţi). După „examen“, câştigătorii erau cei care trebuiau să fie: Siserman, pentru postul de preşedinte al Tribunalului Cluj, şi Nicolae, pentru preşedinţia Tribunalului Bistriţa Năsăud. Cine sunt însă cei doi fericiţi câştigători şi de ce există suspiciuni uriaşe cu privire la ei? Primul dintre ei, Sorina Siserman, este preşedintele în funcţie al Tribunalului Cluj, numită prin Hotărârea CSM nr.47/2003, pentru perioada 20.12.2003-20.12.2007. În CSM-ul care a numit-o era membru Gheorghe Buta, şeful de atunci al Curţii de Apel Cluj. După numire, ea a devenit deci subordonata directă a lui Buta.

După plecarea acestuia la ÎCCJ, în iunie 2004, Siserman devine subordonata lui Andrieş (devenit la rându-i preşedinte al Curţii de Apel Cluj) secondat din noiembrie 2005 de judecătorul Mitea (devenit vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj). Cel de-al doilea, Marian Nicolae, este preşedinte al Tribunalului Bistriţa Năsăud, delegat pentru 90 de zile, începând cu 01.09.2007, prin Hotărârea CSM nr. 347/2007. La baza acestei delegări a stat propunerea formulată chiar de preşedintele Curţii de Apel Cluj, Andreieş. De menţionat că Nicolae a fost anterior preşedinte al Judecătoriei Năsăud (1990- 1996), adică în subordinea lui Buta care în perioada 1990-1998, a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud! După aceea, Buta a plecat la Curtea de Apel Cluj şi în locul lui, ca preşedinte la Tribunalul Bistriţa Năsăud a rămas chiar Marian Nicolae, din decembrie 1998 până în prezent).

Nicolae a fost, aşadar, în subordinea lui Buta când acesta era preşedinte al Curţii de Apel Cluj, iar după plecarea lui Buta la ÎCCJ, Nicolae rămâne în subordinea lui Andreieş, secondat de Mitea. Terminându-i-se mandatul, a fost menţinut în delegaţie.

În concluzie, Buta i-a ales pe colaboratorii lui Andreieş. De fapt, i-a confirmat în funcţii pe oamenii puşi de el la conducerea Tribunalului Cluj şi a Tribunalului Bistriţa Năsăud. În acelaşi timp, Mitea, celălalt membru interesat al comisiei, şi-a confirmat şi el colaboratorii.

Ulterior, Andreieş a fost promovat, cum se ştie, şeful CSM. Care, cu onor, îl promovează acum pe binefăcător în fruntea Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De aici pînă la vârful Înaltei Instanţe nu mai este decât un mic pas.

© Dan Badea

Ţeapa Univers’all şi Lohan “SRL”

 

Din seria “ŞARLATANI ÎN ROBE”, prezint un caz-şcoală despre modul în care poţi să ţepuieşti firme de top din economia românească şi, după ce pui „prada” de peste zece milioane de euro la adăpost, schimbi din vreme numele firmei-vampir, sau ai grijă s-o goleşti de active pentru ca lichidatorul judiciar să nu mai aibă ce valorifica. Pentru reuşită ai nevoie de câţiva judecători lacomi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de câţiva avocaţi deştepţi şi de legitimaţie de membru al Sistemului. În aceste condiţii, succesul ţepei este garantat.

Textul referitor la falimentul de poveste al Univers’all-ului lui Răzvan Petrovici (foto), a fost publicat deja, anul trecut, în Gardianul din 25-26 martie, dar mecanismul a fost reluat recent, la o altă scară, în scandalul Uniprep. Conform unui grup de oameni de afaceri ţepuiţi în ambele afaceri, profitorii Răzvan Petrovici, respectiv Ţura Avram, au beneficiat de serviciile preşedintelui secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Eugenia Lohan, supranumită şi „SC LOHAN SRL”.

Manevre in Justitie pentru Univers’all-ul lui Razvan Petrovici

Administratorul judiciar al retelei de magazine Univers’all a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la modul abuziv in care trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au solutionat o cerere de stramutare a judecarii dosarului de insolventa. Ei sunt acuzati de complicitate cu grupul reprezentat de Razvan Petrovici, fondatorul operatorului de retail Univers’all. Magistratii suspectati de abuz si partialitate sunt Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu

Judecatorii Inaltei Curti au acceptat ca in dosarul de insolventa regulile sa fie impuse de fostii administratori ai Univers’all si au dat doua decizii contradictorii in mai putin de trei luni. Ei au aprobat cu usurinta folosirea ca interpus a uneia dintre firmele lui Jean Valvis (foto dreapta), creditorul Dorna Lactate, care a preluat si a introdus in instanta, cu mici modificari, textul vechii cereri de stramutare, chiar daca a vandut-o dupa cateva zile, cu creanta cu tot, uneia dintre firmele grupului Petrovici

Cererea de stramutare respinsa si admisa consecutiv de catre magistratii ICCJ a permis proprietarilor Univers’all, prin amanarea repetata a judecarii dosarului de insolventa, sa se sustraga de la plata datoriilor catre cei peste 500 de furnizori ai firmei falimentate, dar si sa-si puna la adapost activele instrainate fraudulos in lunile anterioare introducerii procedurii de insolventa. Aceasta deoarece instanta a decis, in plus, si anularea tuturor actelor facute anterior formularii acestei cereri

Trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt acuzati ca au devenit, recent, complicii lui Razvan Petrovici in incercarea acestuia de a se sustrage de la plata unor datorii de peste 20 de milioane de euro catre firme de top din economia româneasca. Este vorba despre judecatorii Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu. Consiliul Superior al Magistraturii a fost deja sesizat cu privire la modul abuziv si discretionar dovedit de magistratii care, pentru a proteja interesele grupului reprezentat de Razvan Petrovici, au dat doua decizii contradictorii, pe aceeasi cerere, in mai putin de trei luni.

Acuzatia a fost formulata de catre administratorul judiciar al firmei Univers’all Trading România SRL, societate ce apartine grupului Petrovici si aflata in stare de insolventa. Printre cele peste 500 de firme pagubite de acest grup se afla societati precum Coca Cola, Procter & Gambel, Dr. Oetker, Elgeka-Ferfelis, Danone, Avicola Calarasi, Elite etc.

In a doua parte a lui 2006, falimentul retelei Univers’all era deja o certitudine. Societatea intrase in incetare de plati, iar datoriile erau imense. Astfel, pe 31 decembrie 2006 datoriile Univers’all Trading ajunsesera, conform administratorului judiciar, Cris Consult, la peste 20 milioane de euro, din care un milion de euro catre bugetul de stat, iar restul catre creditori. La acea data insa, grupul reprezentat de Razvan Petrovici isi luase toate masurile de precautie pentru ca firma falimentata sa fie golita de majoritatea activelor care puteau fi valorificate pentru despagubirea creditorilor.

In paralel, s-au derulat mai multe operatiuni pentru a-i induce in eroare pe creditori si a-i determina sa creada ca vor avea de unde sa-si recupereze contravaloarea marfurilor furnizate retelei de magazine Univers’all. Astfel, in noiembrie 2006, Razvan Petrovici a iesit cu declaratii publice, in mass-media, si a afirmat ca va scoate la vânzare mai multe imobile ale firmei si va obtine astfel fonduri pentru a-si achita furnizorii de marfa. In decembrie 2006, cinci dintre imobilele Univers-all (Suceava, Târgu Mures, Sibiu, Târnaveni si Iasi) erau deja vândute, iar suma obtinuta se ridica la 11 milioane de euro. Numai ca, desi se parea ca Univers’all Trading era solvabila, putini stiau ca, de fapt, imobilele vândute nu apartinusera firmei falimentate, ci fusesera doar inchiriate de aceasta.

Mai mult, activele care apartineau totusi Univers’all Trading au fost drastic reduse, fiind rapid instrainate inainte de a se dispune deschiderea procedurii insolventei. Astfel, in perioada noiembrie-decembrie 2006, administratorul Univers’all Trading a instrainat toate terenurile detinute si a reusit sa vânda constructii in valoare de aproximativ 3,5 milioane RON. Ulterior, dupa deschiderea procedurii de insolventa si numirea ca administrator judiciar a unei societati (Activ Lichidator IPURL), care s-a dovedit a fi complicele grupului Petrovici in fraudarea fondurilor societatii debitoare, au fost puse la adapost si ultimele active care mai puteau fi executate. Din contul unic al societatii au disparut rapid, sub forma de plati nejustificate – conform administratorului judiciar – aproximativ 20 de miliarde de lei. In paralel, ultimul administrator statutar al Univers’all, Gheorghe Buruiana, a declansat toate demersurile pentru a prelungi cât mai mult actiunea de recuperare a creantelor pentru despagubirea creditorilor.

Drumul intortocheat al Univers’all in Justitia româna

Deschiderea procedurii de insolventa a societatii Univers’all Trading România s-a dispus pe 9 ianuarie 2007, iar ca administrator judiciar a fost desemnata firma Activ Lichidator IPURL. Trei luni mai târziu s-a decis schimbarea acestuia. „Activ Lichidator“ era acuzata ca a lasat „sa se evapore pur si simplu in sistem online fondurile debitoarei, existente in contul unic, in valoare de 200.000 ron (20 miliarde lei vechi), (…) debitoarea reusind cu incuviintarea tacita a fostului administrator judiciar numit in aceasta cauza sa fraudeze din nou creditorii“. In luna mai 2007, cu incuviintarea judecatorului sindic, este desemnat un nou administrator judiciar, societatea Cris Consult SPRL.

Datorita sustragerii repetate de la plata datoriilor, dar si a refuzului de a prezenta inventarul bunurilor de care mai dispunea Univers’all, creditorii au cerut in instanta ridicarea dreptului de administrare a administratorului statutar Gheorghe Buruiana. Cum instanta a dispus in iunie 2007 ridicarea acestui drept, Buruiana a facut recurs. In noiembrie 2007 recursul a fost respins, dar grupul Petrovici a mai câstigat astfel cinci luni pentru a-si desavârsi opera de lichidare si protejare a ceea ce mai ramasese din Univers’all.

De asemenea, tot pentru a intârzia executarea, Gheorghe Buruiana a cerut la Inalta Curte de Casatie si Justitie stramutarea dosarului de fond si, deci, suspendarea judecarii acestui dosar pâna la judecarea cererii de stramutare. Desi cauza de fond era guvernata de procedura de celeritate, instanta a suspendat judecarea pentru mai bine de patru luni. Motivul central invocat de Buruiana, „banuiala legitima“ ca in Bucuresti nu are parte de un proces corect, a fost justificat prin afirmatia ca majoritatea creditorilor sunt din Bucuresti si „acestia ar putea influenta hotarârile judecatorului sindic“.

Pe 23 octombrie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie anuleaza cererea de stramutare formulata de Gheorghe Buruiana, urmând sa se reia, la Tribunalul Bucuresti, judecarea pe fond a dosarului cauzei. Numai ca, folosind o stratagema interesanta, Buruiana reuseste ca, in mai putin de trei luni, sa obtina de la un alt complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie o decizie total opusa primeia: admiterea cererii de stramutare. Interpusul folosit aici de grupul Petrovici pentru a-si atinge scopul este societatea lui Jean Valvis, Dorna Lactate SA.

Dorna Lactate – instrumentul prin care a fost violata legea

Pe 15 noiembrie 2007, la mai putin de o luna dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins cererea de stramutare a procesului, formulata de administratorul Univers-all, la aceeasi instanta este inregistrata o noua cerere de stramutare din partea creditorului Dorna Lactate SA. Firma, detinuta de cunoscutul actionar minoritar de la Rapid, Jean Valvis, avea de recuperat de la Univers’all o creanta de 59.000 ron.

Inregistrând noua cerere, instanta a suspendat din nou judecarea dosarului de fond, cu inca trei luni. La o saptamâna insa de la depunerea cererii, Dorna Lactate si-a cesionat creanta catre firma Tichet Plus Services SRL, o societate ce apartine grupului Petrovici si era reprezentata de acelasi Gheorghe Buruiana, fostul administrator de la Univers’all. Preluând creanta, Tichet Plus Services a preluat de la Dorna Lactate si cererea de stramutare a procesului. Culmea este ca aceasta cerere de stramutare, formulata de Dorna Lactate, era o copie aproape perfecta (s-au copiat pâna si greselile de tipar!) a cererii de stramutare facute de Univers’all Romania Trading SRL, asta fiind o dovada clara ca firma lui Jean Valvis a fost folosita in mod premeditat, de grupul Petrovici, pentru blocarea sau taraganarea recuperarii celor 20 de milioane de euro datorati creditorilor.

Ceea ce pare insa de domeniul absurdului este modul in care judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au inteles sa rezolve aceasta cerere. Desi, cu trei luni inainte, un complet al aceleiasi instante respinsese cererea de stramutare formulata de Buruiana (in numele Univers’all), pe 24 ianuarie 2008, un alt complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie admite aceeasi cerere de stramutare copiata dupa cea formulata de Buruiana (in numele Tichet Plus Services, cesionarul creantei Dorna Lactate). Altfel spus, judecatorii Inaltei Curti se pronunta in contradictoriu, de doua ori, pe aceeasi cerere. Asta insa nu este totul.

Scopul ascuns al manevrei – protejarea activelor deja instrainate

Pentru a ajunge aici, completul condus de judecatorul Veronica Radulescu a incalcat legea, in mod flagrant, de mai multe ori. In primul rând, pe 24 ianuarie 2008, data la care s-a dat aberanta decizie, trebuia sa se solutioneze cererea de preschimbare a termenului de judecare a cererii de stramutare. Conform administratorului judiciar, profitând de faptul ca reprezentantii creditorilor nu erau prezenti, pentru ca nu fusesera citati, completul maestrei Veronica Radulescu a fixat preschimbarea termenului pentru aceeasi zi, data la care a judecat, la foc automat, si cererea de stramutare, cu rezultatul dorit de grupul Petrovici.

Mai mult decât atât, completul aceleiasi Veronica a dispus, in contradictoriu cu legislatia in vigoare, ca Tichet Plus Services este creditor si l-a tratat ca atare, desi firma amintita nu primise acest statut de la judecatorul sindic, ea nefiind inregistrata la masa credala. S-a ajuns astfel la situatia de neconceput in care la un termen acordat pentru judecarea unei cereri de preschimbare a termenului, sa se judece o cerere de stramutare a unui dosar de faliment, nu numai fara citarea tuturor creditorilor in calitate de parti-intimati in dosar (creditori necitati nici pentru preschimbare, nici pentru termenul din 07.02.2008, când trebuia sa se judece cererea de stramutare), ci, mai mult, fara ca petenta insasi sa fie prezenta in sala de judecata.

Altfel spus, unul a fost obiectul cauzei deduse judecatii la acel termen, altul este petentul din citatie pentru a se ajunge ca, in dispozitiv, instanta sa se pronunte asupra altui obiect decåt cel dedus judecatii si cu participarea altei persoane decât cea a petentului. Nici macar nu s-a dispus introducerea in cauza a celei care a stat in fata instantei, la termenul din 24 ianuarie 2008.

Desavârsirea „operei de arta“, cu care a fost insarcinat completul condus de Veronica Radulescu, a constat in aceea ca s-a dispus, prin sfidarea sutelor de creditori, anularea tuturor actelor facute anterior formularii cererii de stramutare. In acest mod, toate cererile de anulare facute de administratorul judiciar au devenit inutile. Acesta a fost, de fapt motivul actiunii concertate de grupul Petrovici impreuna cu judecatorii Inaltei Curti de Casatie. Prin demersurile stopate de completul favorabil lui Petrovici urmau a fi anulate toate instrainarile de imobile facute fraudulos de apropiatii sai in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa. Readucerea acestor active in patrimoniul Univers’all si valorificarea lor aveau scopul de a asigura fondurile necesare achitarii creantelor catre firmele pagubite.

Printr-o singura manevra insa, aparând interesele grupului Petrovici, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a transformat din cel mai inalt organ al controlului legalitatii in instrumentul prin care se legalizeaza frauda in România. Autorii acestei performante unice in analele justitiei române sunt judecatorii Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu de la Sectia Comerciala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Razvan Petrovici: Administratorul judiciar are o atitudine de derbedeu

Razvan Petrovici afirma ca, dupa ce s-a decis inchiderea afacerii Univers’all, a facut tot posibilul pentru a minimaliza pierderile furnizorilor, dar ca, prin interventia administratorului judiciar Cris Consult, lucrurile au scapat de sub control. „Eu am administrat o societate pe care am si fondat-o, al carei esec se rasfrânge asupra mea personal, pentru prima data, iar din punct de vedere financiar eu am incercat, in momentul in care am preluat administrarea, sa minimalizez cât mai mult pierderile partenerilor cu care am lucrat timp de cinci ani, dupa care au venit niste derbedei care, stiti cum sunt hienele in jungla, vin unii si vâneaza si altii iau ce gasesc…

Niste derbedei pe care nu-i cunosc, dar care sunt reprezentati de doamna Cristina Dica, administratorul Cris Consult, cea care v-a dat informatiile. Pe dânsa ma feresc s-o numesc derbedeu, dânsa este prost informata, dar in orice caz atitudinea este de derbedeu, de om care n-a muncit in viata lui absolut nimic, care n-a platit un salariu, care n-a construit nimic si care se suie cu picioarele pe un bolnav, cum a fost Univers’all-ul, in coma, si a taiat si ultima parte de viata.

Eu am construit. Acum, daca eu am construit bun sau rau, pe mine ma judeca justitia“ – afirma Razvan Petrovici. Mai mult, el sustine ca datoriile Univers’all nu sunt cele consemnate de administratorul judiciar, ci cu mult mai mici, de aproximativ 7 milioane de euro. In schimb, el acuza administratorul judiciar ca ar fi sustras, in urma vânzarii unor active, 187.000 de euro, „bani pe care i-a bagat in buzunar si n-a dat nimic la furnizori. Nici la stat, nici la furnizori. S-a devalizat absolut tot, s-a furat intr-o situatie total ilegala, pentru ca administratorul judiciar a fost numit, confirmat de un judecator sindic, cu 16% reprezentare fata de 51% din creditori“ mai afirma Petrovici.

Referitor la manevra facuta prin firma lui Jean Valvis, Dorna Lactate, Razvan Petrovici a refuzat sa dea o explicatie plauzibila, considerând-o nerelevanta in economia afacerii.

Paradisul fiscal din Nicosia, paravanul cipriot al afacerii Univers’all

Operatiunea Univers’all a fost declansata in iunie 2001 prin infiintarea “Univers’all Romania” SRL, o societate care avea sa fie centrul nervos al afacerii si detinatoarea tuturor activelor imobiliare ale operatorului de retail “Univers’all Trading Romania” SRL, ce urma sa fie aruncat doi ani mai târziu pe piata româneasca.

“Univers’all Romania“ era noua denumire a unei firme mai vechi de-a lui Petrovici, GFS Mall, detinuta in proportii egale de GFS Distribution Romania SRL si GFS Duty Free Romania SRL. Ulterior, GFS Distribution s-a transformat in Afareas Trading Romania SRL si a fost radiata, iar GFS Duty Free Romania SRL si-a schimbat numele in GFS Investments Romania SRL. Patronul, dar si administratorul afacerii era Razvan Petrovici.

Conform unei legende aruncate pe piata media insa, Petrovici ar fi vândut afacerea duty-free unui misterios “fond de investitii” din Cipru. In 2005, Petrovici a facut mari presiuni pentru anularea ordonantei date de Monica Macovei, ministrul de atunci al justitiei, prin care se interzicea activitatea de duty-free de pe granita terestra a României. Desi afirmase ca afacerea GFS nu-i mai apartinea, lansând deja ipoteza cu “fondul de investitii” cipriot, Razvan Petrovici actiona acum in calitate de presedinte al asociatiei Tax Free Romanian Association (TFRA), asociatie reprezentata la acea vreme de decanul Baroului Bucuresti, Cristian Iordanescu.

Pe de alta parte, unul dintre oamenii de incredere ai lui Petrovici, Ionut Elie Zisu, devenise noul administrator al GFS, iar sotia sa, Monica Zisu, administratorul societatii implicate in afacerea de preluare de la RAAPPS, cu sprijinul liberalului Radu Stroe, a peste 450 hectare de teren de la Moara Vlasiei. Firma aruncata la inaintare in afacerea RAAPPS este “Dacia Companie de Investitii” SRL, fosta GFS Flight Services SRL, societate al carei actionar unic este ascuns in aceeasi casuta postala din Limassol-Cipru si se numeste Aglaos Trading Limited. Acelasi Ionut Elie Zisu mai apare ca director la societatea RAMI-Dacia SA – fosta Fabrica de Diamante Sintetice Dacia (un partener de afaceri al grupului Petrovici), iar sotia sa la CFS Trading (Overseas) Limited.

Tot in afaceri cu RAAPPS-ul lui Radu Stroe a fost implicata si Universal’all Romania SRL, dupa schimbarea numelui acesteia in Commercial Center Developments SRL, noua societate semnând, in 2006, un contract de asociere cu institutia statului pentru un teren de 73.000 mp in B-dul Expozitiei din Capitala, in spatele World Trade Center. Afacerea a fost stopata dupa ce culisele ei au fost dezvaluite de presa. Toate cele de mai sus sunt câteva argumente ce pun sub semnul intrebarii instrainarea afacerilor lui Razvan Petrovici catre “un fond de investitii” din Cipru al carui nume a ramas un secret desavârsit pentru opinia publica româneasca.

Petrovici a refuzat cu obstinatie sa dezvaluie numele “fondului de investitii”, ceea ce inseamna fie ca el nu exista, fie ca el nu trebuie cunoscut. Indiferent de situatie insa, grupul din Cipru este reprezentat de Razvan Petrovici si de locotenentii sai.

Botezul cipriot al retelei de retail

Inainte de infiintarea firmei Univers’all România, pe 11 iunie 2001, Razvan Petrovici a transferat toate actiunile detinute la GFS Mall (prin GFS Distribution si GFS Duty Free) catre un off-shore cipriot, Agitator Trading Limited, cu sediul declarat intr-o casusa postala (PO BOX 56040) din Limassol-Cipru. Pe 25 iunie 2001, el a schimbat numele GFS Mall in “Univers’all Romania” SRL. In iulie 2003 a fost infiintat operatorul de retail “Univers’all Trading Romania” SRL, cu sediul social in Ghermanesti-Snagov nr. 17, jud Ilfov, acelasi sediu cu al “Univers’all Romania”.

Actionarii pregatiti pentru noua societate sunt doua off-shoruri situate la aceeasi adresa din Limassol-Cipru (str. Olympion, Libra Tower nr. 23, et. 4), Afareas Trading Limited (90%) si Quick & Smart Trading Limited (10%). Trei luni mai târziu, in octombrie 2003, Univers’all Trading declara 11 puncte de lucru obtinute prin inchiriere sau prin alte moduri. In 2005, la acestea se mai adauga inca doua, iar in 2007, dupa deschiderea procedurii de insolventa, mai apar alte doua puncte de lucru, in comuna Pantelimon, judetul Ilfov, pe str. Sf. Gheorghe, nr. 20, hala 7 Ferma 7 si hala 6 Ferma 6. In toate aceste puncte de lucru societatea „Univers’all Trading Romania” SRL desfasoara aceeasi activitate cu cea declarata de „Univers’all Romania” SRL.

Morisca administratorilor

In spatele operatorului de retail s-a aflat permanent societatea „Univers’all Romania” ai carei administratori au avut grija ca activele detinute de operator (prin inchiriere sau cumparare) sa nu fie in pericol de a fi executate. De altfel, Razvan Petrovici impreuna cu un grup restrâns de persoane au asigurat, prin rotatie, administrarea in paralel a celor doua societati si, tot in paralel, au schimbat de câteva ori actionarii acestor firme, asa incât partenerii de afaceri sa fie cât mai confuzionati.

Astfel, la „Univers’all Romania”, administratorii s-au rotit in urmatoarea formula: Razvan Petrovici – Octavian Baltac – Razvan Petrovici – Iffly Patrick Jean Philippe – Razvan Petrovici – Savici Serdar – Gheorghe Buruiana – Catalin Marian Tudor. In partea cealalta, la „Univers’all Trading Romania”, administratorii s-au rotit si ei in formula: Baltac – Petrovici – Sedar – Buruiana – Petrovici – Buruiana. Dincolo de implicarea directa in administrarea celor doua firme-surori, Razvan Petrovici supraveghea de la distanta orice miscare facuta in magazinele din reteaua Univers’all. El a si declarat, de altfel, ca „din biroul sau din Bucuresti putea urmari prin intermediul a 38 de camere video tot ce se intampla in cele 14 magazine Univers’All din tara”.

Dansul actionarilor

In paralel cu morisca administratorilor, Razvan Petrovici a avut grija si de schimbarea regulata a actionarilor celor doua firme implicate in afacere. Astfel, la prima societate (Univers’all Romania) s-au produs urmatoarele modificari de actionariat: GFS Distribution si GFS Duty Free si-au vândut actiunile catre Agitator Trading Limited (11.06.2001), iar aceasta din urma le-a vândut, pe 28.01.2004, catre Romwest Trading Limited. Aceste ultime doua societati (Agitator si Romwest) au acelasi sediu din Limassol-Cipru.

In acelasi timp, pentru o si mai buna acoperire, firma si-a schimbat numele din Univers’all Romania (fosta GFS Mall) in Commercial Centre Developments SRL, iar apoi in Trust Com Center SRL. De mentionat ca ultimele doua “botezuri” ale societatii au avut loc dupa ce reteaua de magazine a intrat in colaps, iar creditorii au inceput sa tipe pe la usi. In acelasi timp, si tot in paralel, cealalta firma, Univers’all Trading Romania, si-a schimbat si ea actionarii. In septembrie 2005, când falimentul era previzibil, actionarul majoritar Afareas Trading Limited si-a cesionat actiunile catre SC CFS (Overseas) Trading Limited, iar doua luni mai târziu, pe 10.11.2005, actionar unic devine off-shorul SC Apestos Trading Limited, dupa preluarea actiunilor de la ceilalti doi actionari, CFS (Overseas) Trading Limited si Quick & Smart Trading Limited. Evident, toate off-shorurile implicate aici au aceeasi adresa in Cipru, in aceeasi localitate, aceeasi strada, acelasi numar si acelasi etaj. Asta nu poate sa insemne decât ca in spatele lor se afla aceeasi persoana sau acelasi grup de interese reprezentat de Razvan Petrovici.

Razvan Petrovici: «Va decontez eu, daca e nevoie, drumul påna in Nicosia!»

Iată dialogul pe care l-am avut, luni, cu Razvan Petrovici pe acest subiect:

„Rep.: Domnul Petrovici am vazut ce firme sunt implicate, am luat toate firmele care sunt nascute in aceeasi casuta postala, care au intrat aici, la Univers’all…

Razvan Petrovici: Imi permit sa va contrazic. Daca dvs. numiti firmele astea, care au desfasurat asemenea activitati in România, casute postale, va rog frumos sa va suiti in primul avion si sa va duceti la adresa.

– Rep.: O sa fac si asta.

-R.P: …sa vedeti ce sediu au acolo, sa vedeti cine auditeaza conturile acestor societati!

-Rep.: Dar cum intra 30 de firme in aceeasi incapere?

-R.P: Pai, dar duceti-va sa vedeti cum arata! Duceti-va sa vedeti sediul ala.

-Rep.: O sa incerc sa obtin o fotografie de acolo, da.

-R.P: Va rog eu foarte mult, nu trebuie fotografie. Va suiti in avion si va duceti pâna acolo fizic.

-Rep.: Pai, cum sa ma duc eu pâna acolo? Nu-mi permit.

-R.P.: Va decontez eu daca este nevoie, va duceti sa faceti o investigatie, domnu’ Badea. Aia nu e casuta postala, este o companie care are conturile auditate de o firma de renume.
-Rep.: Pai, da, domnule, dar sunt 30 de firme la aceeasi adresa!

-R.P.: In primul rând nu va suparati, vorbiti inexactitati. Nu sunt 30 de firme.

-Rep.: 40 de firme, imi cer scuze! Am luat de la Registrul Comertului toate firmele care sunt nascute acolo…

-R.P.: Eu nu inteleg de ce râdeti?

-Rep.: Pai, râd pentru ca va contraziceti.

-R.P.: Mie nu mi se pare nici un fel de gluma. Daca eu va spun sa va duceti pâna acolo, de ce nu va duceti? Nu inteleg.”

Dan Badea,

Gardianul din 25 şi 26 martie 2008

Micile secrete ale lui Monica Macovei

Monica Macovei a fost atacata in ultimii ani din diverse zone. Cu toate acestea, ramane unul dintre cei mai credibili ministri ai guvernului Tariceanu.

MacoveiMinistrul justitiei, Monica Macovei, este cel mai incomod dintre membrii cabinetului Tariceanu. Desi impotriva sa au fost declansate mai multe campanii de presa, toate in scopul de a o indeparta din fruntea ministerului, Macovei a fost de neclintit.

Toate atacurile de pana acum s-au dovedit nefondate, in cateva randuri autorii fiind chiar obligati sa-si prezinte, in mod public, scuzele de rigoare. Vizata pentru a ocupa un post de comisar european, incepand cu 1 ianuarie 2007, Monica Macovei a fost acuzata public de Dan Voiculescu ca ar fi fost „un procuror feroce in timpul lui Ceausescu“, deoarece ar fi facut parte din „regimul represiv“ al fostului dictator.

In plus, liderii formatiunii politice a lui Voiculescu (Partidul Conservator) au recurs chiar, in vazul tuturor, la santaj: ei i-au cerut sa demisioneze din fruntea justitiei si sa renunte la potentialul post de comisar european, deoarece, in caz contrar, vor dezvalui asa-zise acte de politie politica, comise de aceasta pe vremea in care era procuror. Deoarece ministrul Macovei n-a cedat santajului, Dan Voiculescu a prezentat pe 27 septembrie a.c., in cadrul unei conferinte de presa, o astfel de „proba“. Este vorba despre o autorizatie de perchezitie, stampilata in original si semnata in alb, a spus Voiculescu, chiar de catre Monica Macovei. Evident, indescifrabil.

Procuror la „Gara de Nord“

Biografia oficiala a Monicai Macovei are, poate in mod intentionat, foarte multe lacune cu privire la trecut, ea fiind, in schimb, intesata cu numeroase cursuri, distinctii si articole publicate in limba engleza. Vom incerca, mai jos, sa completam golurile din CV-ul doamnei ministru.
Monica Luisa Macovei (fosta Gherghescu) s-a nascut pe 4 februarie 1959 in Bucuresti, iar parintii sai sunt Vasile si Silvia Gherghescu.

Este divortata si are in intretinere un copil minor, Remus Radu Macovei. Fostul sot al Monicai, Valentin Macovei, este procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3. Originar din Giurgiu, tatal Monicai a fost jurist si, la inceputul anilor ’70, locuia intr-un apartament din Piata Natiunilor Unite. In 1972, familia Gherghescu s-a mutat, printr-un schimb de locuinta, devenit azi celebru, intr-un imobil nationalizat din strada Intrarea Ioanid nr. 3.

Absolventa a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, promotia 1982, Monica Macovei a fost repartizata ca procuror in cadrul Procuraturii Locale Giurgiu. La scurt timp dupa definitivat, procurorul Monica Macovei s-a transferat la Procuratura Sectorului 1 din Capitala, unde a functionat pana la inceputul anului 1990. In perioada cat a fost procuror la Sectorul 1, Monica Macovei a instrumentat dosare din domeniul transporturilor.

Surse din justitie afirma ca ea s-a implicat, in acea vreme, in celebrul dosar „Gara de Nord“, o cauza care i-a vizat pe comerciantii din zona. Intr-un atac gazduit de un cotidian central, Ralu Filip, presedinte al CNA, a afirmat ca, dupa ce s-a transferat in Bucuresti, in conditiile in care „nu avea o cariera in spate“, Monica Macovei „a fost desemnata sa supravegheze Militia Transporturi“. Nu sunt cunoscute eventuale implicari ale procurorului Monica Macovei in dosare comandate politic de fostul regim.

In 1990, a devenit seful Biroului de supraveghere cercetari penale, din cadrul Procuraturii Municipiului Bucuresti, iar, in 1993, este promovata in cadrul Parchetului General. Din anul 1992, Monica Macovei incepe sa-si completeze pregatirea profesionala prin urmarea unor cursuri de drept in strainatate. Astfel, in perioada 1992-1994 isi pregateste masteratul la Universitatea Statului New York/Universitatea Central-Europeana (SUA/ Ungaria), de unde obtine titlul Master of Law (LLC) in drept institutional comparat.

Tot in 1994, ea participa la un seminar de Drept international public la Salzburg si la un curs de Teoria si practica drepturilor omului de la Universitatea Birmingham. Un an mai tarziu, urmeaza un curs pentru protectia internationala a drepturilor omului la Universitatea Abo, Finlanda. Este de inteles de ce Monica Macovei n-a mai fost interesata, in toata aceasta perioada, de meseria de procuror din care, in 1997, avea sa se retraga prin demisie.

Din 1994, ea devine profesor asociat la Scoala Superioara de Jurnalism, iar din 1996 consultant la Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), precum si expert/consultant pentru Consiliul Europei, functii pe care le va ocupa pana in 2004. Dupa demisia din functia de procuror in cadrul Parchetului General (1997), ea devine avocat si expert/consultant pentru Federatia Internationala Helsinki, OSI, Centrul European pentru Drepturile Rromilor, UNDP etc. In 2001, este aleasa presedinta a organizatiei APADOR-CH, functie la care renunta dupa ce este numita, la sfarsitul anului 2004, ministru al justitiei in cabinetul Tariceanu.

Macovei si Securitatea

Dupa numirea in functia de ministru al justitiei, atat tatal, cat si fostul sot al Monicai Macovei au fost acuzati, in presa, ca ar fi fost ofiteri de securitate. In primul caz, s-a declansat chiar un adevarat scandal in urma publicarii, intr-un cotidian central, a memoriului unei persoane cu grave probleme psihice, Enache Buleandra. Pensionat pe caz de boala (psihica) la 41 de ani, Buleandra a reusit sa-si publice in presa acuzatiile la adresa lui Vasile Gherghescu, tatal Monicai Macovei, pe care l-ar fi identificat drept un „securist tortionar la Casa Poporului“ dupa 1981.

Conform bolnavului psihic, Buleandra, citat de presa, „ofiterul de securitate“ Vasile Gherghescu ar fi fost „la comanda trupelor de securitate“ de la Casa Poporului, unde ar fi instaurat un regim de teroare, cu asasinate si alte nazdravanii. Imaginatia bolnava a lui Buleandra, folosita de cei pentru care Monica Macovei era un veritabil adversar, n-a avut succesul scontat, deoarece, asa cum s-a aflat ulterior, in perioada „asasinatelor securiste“ (1981-1984) Vasile Gherghescu fusese jurist la uzinele Semanatoarea, si nu seful trupelor de securitate de la Casa Poporului.

Referitor la Valentin Macovei, fostul sot al Monicai, in presa au aparut informatii, nedezmintite inca, despre faptul ca acesta ar fi fost ofiter de securitate pana in 1989. Conform unui cotidian central, numele procurorului Valentin Macovei, alaturi de cel al judecatorului Marin Carcel, ar fi aparut pe o lista cu 30 de magistrati care si-ar fi recunoscut apartenenta la fosta Securitate. Deocamdata, avand in vedere ca Valentin Macovei este in continuare procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3, este de presupus ca acesta nu a desfasurat activitati de politie politica.

Cercetata de Cochinescu, pentru biletele

Primul scandal serios cu care s-a confruntat Monica Macovei a fost la sfarsitul lui 1996, cand procurorul general Nicolae Cochinescu a comandat un control al activitatii acesteia. La acea data, Macovei era procuror in Parchetul General, Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica – Serviciul pentru drepturile omului si criminologie. Controlul comandat de Nicolae Cochinescu a fost executat de seful Monicai Macovei, procurorul Adrian Vlad, si prezentat ulterior procurorului general de catre procurorul-inspector Mihai Carstea. S-au vizat, in mod deosebit, doua aspecte: numarul dosarelor repartizate si nesolutionate in timp rezonabil, si prezenta la serviciu a Monicai Macovei.

Referitor la primul aspect, s-a descoperit ca, din lucrarile repartizate in perioada 1993 – noiembrie 1996, procurorul Monica Macovei lasase nesolutionate 198 de dosare repartizate astfel: 5 din 1993, 54 din 1994, 46 din 1995 si 93 din 1996. Dintre toate aceste lucrari au fost justificate, pana la incheierea controlului, 117 dosare. Verificarile au mai relevat ca, in perioada 1994-1996, Monica Macovei „a avut sase plecari in strainatate la simpozioane“, iar, in 1996, a absentat de la serviciu in perioadele 1 august-15 septembrie (concediu de odihna), 3-18 octombrie (concediu medical) si 17, 18, 29 si 30 octombrie.

Monica Macovei a mai fost acuzata ca intarzia zilnic la program, comparativ cu punctualii sai colegi. In lipsa unor argumente solide necesare lui Cochinescu, pentru a o pedepsi disciplinar pe Macovei, seful acesteia a inclus in raportul de control inclusiv faptul ca Monica Macovei i se adreseaza prin „bilete“, si nu direct. „De asemenea, s-a mai remarcat ca doamna procuror, in relatiile cu seful de serviciu, foloseste biletele in locul convorbirilor directe. Din continutul unui astfel de bilet, scria procurorul inspector Carstea, mai deducem si atitudinea sa superficiala in legatura cu modul operativ de solutionare a plangerilor venite de la cetateni, precum si modul in care intelege sa se poarte cu colegii de serviciu“. Evident, cu astfel de probe la dosar, Nicolae Cochinescu a propus sanctionarea disciplinara.

Monica Macovei a afirmat, referitor la acest raport, ca a fost o urmare a conflictului pe care l-a avut cu Nicolae Cochinescu. „Intr-un conflict cu procurorul general de atunci, Cochinescu, mi-am dat demisia pe principiul «daca nu-ti dai tu demisia, mi-o dau eu». Eu ii reprosam incompatibilitatea cu orice reforma in justitie.

Unul dintre instrumentele folosite impotriva mea a fost cercetarea disciplinara pe care, de fapt, a declansat-o pentru ca, desi el mi-a interzis, eu am plecat trei zile la Bruxelles, la invitatia Parlamentului European sa sustin o prelegere despre transparenta institutiilor in Romania. (…) Nu am primit nici o sanctiune pentru ca fusesem invitata, si am plecat la o bursa Eisenhower, in SUA. Cand m-am intors, mi-am dat demisia pentru ca ma jucasem destul. Voiam sa lucrez serios in domeniul drepturilor omului“, a declarat Monica Macovei.

In gura presei

Marile scandaluri in care a fost atras numele Monicai Macovei, dupa numirea in functia de ministru al justitiei au fost, de fapt, reactii ale grupurilor de interese la reforma initiata in justitie si la declansarea luptei anticoruptie pe stil nou. Astfel, mai multe cotidiane centrale i-au adus acuzatii gratuite, fara a le putea proba. Ulterior, doar in doua cazuri, „Evenimentul zilei“ si „Gandul“, conducerea acestor publicatii s-a simtit obligata sa-si ceara scuze pentru atacurile neintemeiate la adresa ministrului.

Astfel, in „Evenimentul zilei“ din 22 iunie 2005 a fost publicat un articol, „Viciul de procedura al ministrului Macovei“, in care s-a afirmat ca, dupa ce a participat la un congres al avocatilor din Costinesti, Monica Macovei ar fi poposit intr-un local de lux si s-ar fi imbatat „cui“. Evident, conform unor asa-zisi martori oculari, dar anonimi, in numar de sapte, dupa ce s-a facut „cui“, Monica Macovei ar mai fi spart, ca grecii, si niste pahare.

A doua zi, ziarul si-a cerut scuze nu pentru continutul articolului, ci pentru maniera in care a fost redactat. Desi toti martorii „ne-anonimi“ ai evenimentului au negat afirmatiile de la gazeta, ziarului i-au trebuit doua luni ca sa-si ceara scuze pentru aberatiile publicate la adresa lui Macovei.

In ziarul „Gandul“ a fost publicat un articol in care se afirma ca ziaristii sunt in posesia unei scrisori adresate de catre Monica Macovei presedintelui Basescu si premierului Tariceanu, prin care li se cerea schimbarea procurorului Adriana Cristescu din cazul Patriciu. Pentru ca, in realitate, un asemenea document nu a existat, conducerea ziarului a fost nevoita ca, la foarte scurta vreme de la publicarea materialului, sa-i ceara scuze, in mod public, Monicai Macovei.

Nu acelasi lucru s-a intamplat in cazul „Jurnalului National“ care a publicat o asa-zisa dezvaluire, neprobata cu documente sau declaratii asumate, privind patru intalniri secrete, altele decat cea recunoscuta oficial, care ar fi avut loc la guvern intre Monica Macovei, Calin Popescu Tariceanu si Dinu Patriciu. Ziarul nu a produs, pana astazi, vreo proba care sa confirme participarea ministrului Macovei la intalnirile anuntate. Exemplele pot continua.

Casa „nationalizata“ de mama doamnei ministru. Un alt scandal a carui miza a fost tot compromiterea ministrului Macovei se refera la un apartament dintr-un imobil nationalizat care, dupa un lung proces, a revenit chiriasilor, si nu fostilor proprietari. Chiriasii in cauza sunt sotii Gherghescu, parintii doamnei ministru Monica Macovei. Apartamentul in litigiu, situat in str. Intrarea Ioanid nr. 3, a apartinut, pana in 1972, familiei Petrini care detinuse, pana in anii ’50, intregul imobil.

In anul 1972, insa, Ana Maria Petrini a facut un schimb de locuinta cu familia Gherghescu si s-a mutat intr-un apartament detinut de aceasta in Piata Natiunilor Unite. Ulterior, Ana Petrini a cumparat apartamentul preluat de la parintii Monicai Macovei. In 1996, sotii Gherghescu au cumparat si ei, de la stat, apartamentul in care se mutasera cu 24 de ani inainte. In anul 2000, Ana Maria Petrini a cerut in instanta retrocedarea imobilului din str. Ioanid, incercand sa scoata in strada familia de la care primise deja un apartament cu ani in urma. Procesul a fost extrem de controversat, iar finalizarea acestuia a adus mari surprize.

Daca in instantele de fond fostul proprietar a avut castig de cauza, instanta suprema a decis ca locuinta sa revina chiriasilor. Deoarece, insa, decizia instantei supreme a fost data dupa ce fiica sotilor Gherghescu a devenit ministrul justitiei, s-a afirmat ca ar fi fost o decizie comandata de catre aceasta. Cazul a fost speculat intens, subiectiv, dar inutil in planul rezultatelor scontate, de persoane al caror scop a fost denigrarea ministrului Macovei.

Drepturile omului din casele si conturile Monica

Meseria de militant pentru apararea drepturilor omului s-a dovedit a fi, pentru Monica Macovei, o indeletnicire extrem de banoasa. Ea i-a adus actualului ministru al justitiei mai multe case, terenuri, autoturisme si conturi in banci. In ultimul an de militantism, a castigat, oficial, prin cabinetul individual de avocatura „Monica Macovei“, 152 milioane lei, iar din activitati de „cercetare stiintifica“ la APADOR-CH, doar 26,57 milioane lei vechi. Anul urmator, dupa ce a devenit ministru al justitiei, ea a mai primit, de la Strasbourg, din activitati de „asistenta juridica prestata anterior anului 2005“ suma de 14.600 RON, adica 146 milioane lei vechi.

Din salariul de la Ministerul de Justitie a incasat, in 2005, 486 milioane lei, iar de la Consiliul Superior al Magistraturii, inca 290 de milioane. De asemenea, Macovei are nu mai putin de 16 conturi si depozite bancare in Romania si Franta, in care detine 29.432,27 dolari, 20.646,27 euro si 55.518,65 RON. La capitolul terenuri, detine trei intravilane in comuna Limanu din judetul Constanta (langa statiunea 2 Mai), cumparate astfel: in 1994 a achizitionat, impreuna cu familia Gherghescu, un teren de 344 mp, cu o valoare de impozitare de 12.600 RON, in 2004 a mai cumparat 1.300 mp cu o valoare de 46.800 RON, iar anul trecut a cumparat, in aceeasi localitate, alti 425 mp cu o valoare de impozitare de 52.755 RON. Cel mai bine sta insa la numarul de case, ea avand astazi patru locuinte: jumatate dintr-o casa de vacanta construita in comuna Limanu-Constanta, cu o suprafata de 42,58 mp si o valoare de impozitare de 11.718 RON, doua apartamente de 66,35 mp si 30,47 mp cumparate in 2001 si situate in Bucuresti pe str. Arghezi nr. 23, cu o valoare totala de impozitare de 114.838 RON.

Ea mai detine, din 1984, un al patrulea apartament de 50,47 mp situat in Capitala, a carui valoare de impozitare este de 52.763 RON. La toate acestea se adauga doua autoturisme, un Tico Daewoo din 1998 si un Suzuki Wagon din 2002. Ea a mai incasat anul trecut si alocatia de stat pentru copii, ceea ce inseamna ca fiul sau, Remus Radu Macovei, nu primeste pensie alimentara de la fostul sot, Valentin Macovei. Trebuie mentionat ca, in declaratia de avere a procurorului Valentin Macovei, fostul sot al Monicai, la capitolul locuinte figureaza o casa de vacanta in 2 Mai, detinuta impreuna cu „Gherghescu“, aceasta fiind, oficial, singura legatura ramasa, in acte, intre familia Monicai si Valentin. De altfel, Valentin Macovei s-a recasatorit cu Adriana, fost procuror in cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, pana pe 7 iunie 2006, cand i s-a acceptat demisia.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr 25, octombrie 2006