PUTEREA de hârtie a lui Vîntu vine din…Cipru

vintu hitru1

După ce am prezentat, în ultima postare, argumentele care mă determină să cred că Sorin Ovidiu Vîntu şi-a lansat o nouă publicaţie, Puterea, în scopul de a continua manipularea opiniei publice româneşti, am primit încă o confirmare că am dreptate. Am aflat, o dată în plus, că afacerea poartă ştampila inconfundabilă a maestrului Sorin Vîntu.

News Media Investments Ltd
News Media Investments Ltd

Înainte de a prezenta un nou argument că în spatele cotidianului lansat de Gorbaciov stau interese oculte, să ne reamintim ce spunea masonul – coordonator Adrian Ragnar Thiess despre culisele afacerii.  În spatele afacerii ar sta, spunea el, o „înţelegere” de preluare, în anumite condiţii, din partea unui trust de presă finanţat de un fond de investiţii. Proiectul în sine ar aparţine, a adăugat el, unei companii londoneze, News & Media Investment.

“Este un fond de investiţii care are un contract cu un trust de presă. Dacă ziarul va atinge anumiţi parametri de performanţă în următoarele luni, trustul respectiv va intra în afacere. Există un acord clar pentru acest lucru. Ziariştii au un contract de media content cu o companie de la Londra, care se numeşte News & Media Investment. Compania din Londra deţine acest proiect şi are înţelegerea cu trustul de presă respectiv. În momentul de faţă nu pot face mai multe afirmaţii legate de acţionariat.” a spus Thiess

Când auzi de o firmă londoneză, te gândeşti automat la seriozitate. Acesta este, de fapt, secretul alegerii locaţiei pentru primul paravan virtual din spatele Puterea. Spun paravan virtual pentru că firma „londoneză”, măsura respectabilităţii acţionarului, nu există decât în scripte. E o carapace fără conţinut, o firmă scoică lansată doar pentru a închide gura cârtitorilor de la Bucureşti.

Raport 1

 

Raport 2

Astfel, conform unui raport oficial pe care l-am primit aseară (orele 20:36 – foto stânga) de la Londra, News & Media Investments Limited (NMIL) este o companie anonimă, de tipul PLC (Private Limited Company) fără acţionari la vedere. Pentru a acentua faptul că este o păcăleală, firma a fost înfiinţată pe 1 aprilie 2010!

Sediul paravanului este acelaşi cu al firmei prin care-şi desfăşoară activitatea legală. Este vorba de o altă societate înfiinţată şi ea cu două luni mai devreme, Woodberry Secretarial Limited, înscrisă, ca şi cealaltă, în registrul Companies House, pe 24 februarie 2010. În boardul firmei care gestionează, practic, afacerea lui Thiess şi a Cutezătorilor lui Vîntu, apare numele unui specialist în înfiinţarea de firme offshore „trust services”, Michael Andrew Gray (foto dreapta).

Evident, acesta are domiciliul în Limassol-Cipru, patria adoptivă a afacerilor lui Sorin Ovidiu Vîntu şi ale altor ingineri financiari autohtoni. Mike Gray, este directorul executiv (CEO) al unei companii cu sediul în Cipru, care asigură tot ceea ce ţine de înfiinţarea, controlul sau administrarea firmelor offshore, cu asigurarea deplinei confidenţialităţi asupra acţionarilor reali ai acestora.

radiere

Compania se numeşte The Alterego Group & Breakwater Trust Companies  şi are filiale la Moscova şi în Noua Zeelandă. Asta nu are însă nicio legătură cu, să spunem, Gorbaciov sau…Sergiu Toader, de la Realitatea lui Vîntu.

alterego group

Despre cea de-a doua societate, Woodberry Secretarial Limited, cea care se ocupă de…secretariatul şi administrarea NMIL, am aflat că a fost…reactivată după cinci ani de la radiere. Astfel, consultând un registru mai vechi de radiere, am descoperit că o societate cu nume identic a fost radiată pe 20 noiembrie 2005 (foto dreapta).

Revenind la declaraţia managerului Thiess, în legătură cu firma londoneză care face şi drege cu nu ştiu ce trust de presă sau fond de investiţii (presupun că nu e vorba de FNI), ea devine, în lumina celor deja prezentate de mine, o sforăială de doi bani. Era mai bine dacă tăcea pentru că vorbind s-a afundat, iată, mai mult, în propria minciună.

Cum să trateze cu un fond de investiţii, sau cu un trust credibil de presă, o firmă care nu există, brother mason?  
Şi cum au făcut ziariştii de la Puterea un contract de „media content” (dragul de tine, ce expresii mai scoţi!) cu o „scoică” de hârtie?

Pentru cei care cunosc modul de operare al maestrului SOV, prin intermediul firmelor offshore, nu mai este aproape nimic de adăugat. Poate doar faptul că mogulul a înţeles că jurnaliştii, cei care-i cunosc cu adevărat stilul de operare, nu mai pot fi induşi în eroare de armata de intermediari folosiţi, gen Dan Stratan (Comac Ltd şi Elbahold Ltd.), Ghenadie Nipomici (Comac Ltd), Dario Colombo şi Vitalie Dobândă (Blue Link Comunicazioni), Octavian Turcan etc. etc.
Aceeaşi schema a aplicat-o SOV si in cazul Delta Asigurari SA, firmă al cărei control îl deţinea prin paravanul londonez  Tabor Project Limited, societate cu acţionariat în Cipru (Ranhold Ltd) şi reprezentată de intermediarul moldovean Octavian Turcan. Schema a fost identică celei aplicate în cazul de faţă, doar că, acum, SOV s-a folosit de un cetăţean englez stabilit în Cipru şi specialist în offshore. De reamintit că în cazul societăţilor Comac Limited şi Elbahold Limited, folosite în afaceri precum Petromservice, Realitatea TV etc, SOV a beneficiat de serviciile unei alte case cipriote de avocatură, Antis Triantafyllides & Sons LLC.

Aşadar, rămâne cum am stabilit în postarea anterioară, dar cu o corecţie la procentajul prezentat în final. Şansele ca firma din spatele Puterea să aparţină lui SOV au crescut, azi, cu aproape un procent, la 99,9%.

PS. Dan Andronic, care a intuit printre primii că în spatele Puterea se află SOV, a preluat, sâmbătă, pe blogul său, patru dintre argumentele care m-au determinat să cred că publicaţia „Puterea” este a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Mai mult, el a adăugat încă un argument celor 14 invocate de mine, spunând că Vîntu s-a ascuns în spatele lui Thiess şi a altora datorită ţepei „pe care a tras-o Cațavencilor, lansând un proiect în care ei nu au nici o implicare. Țeapă pe care Doru Bușcu a simțit-o până în căălcâie, după spusele sale”. 
 replica masonilor
Pentru ca şi-a permis să-mi dea dreptate, sau, mă rog, să regăsească observaţii de bun simţ în postarea mea anterioară, Dan Andronic a fost atacat, a doua zi, de hăitaşii lui Thiess în Puterea, care au postat chiar şi un joc online (foto dreapta) prin care îl ridiculizează pe Andronic. 

Dincolo de reacţia de tipul „ba pe-a mătii”, sau în prelungirea ei,  postacii Adrian Thiess şi Mihăiţă Craiu (asociatul lui SOV din firma Realitatea Media Barter Deals) au trecut şi ei la atac, împotriva aceluiaşi Andronic, evitând confruntarea directă cu autorul real al acuzaţiilor. Cu mine adică. Am citit intervenţiile celor doi, pe blogul lui Dan Andronic şi m-am gândit că merită să le fac cadoul pe care tocmai li l-am făcut. Asta pentru a demonstra ultima afirmaţie lansată intuitiv, de acelaşi „consultant PDL” cum îl înjură Puterea. „Sunt convins că această companie londoneză are sediu într-un apartament, e înfiinţată recent şi are acţionari tip off-shore” – a zis Andronic

Aşa e, tocmai am terminat ceea ce era de demonstrat (Q.E.D)

Dan Badea

PUTEREA: Al cui e ziarul lui Vîntu?

gorbi1

Lansarea de ieri, cu mare fast, a cotidianului „Puterea”, editat de Cutezătorii lui Alecu Racoviceanu, ridică mari semne de întrebare cu privire la scopul real al apariţiei acestei publicaţii. Observând că echipa editorială este cea asmuţită, în perioada 2007-2009, de Sorin Vîntu şi de mafia PSD-PNL împotriva lui Traian Băsescu şi a democraţiei din România, sunt obligat să mă îndoiesc cu privire la bunele intenţii ale patronului ascuns al noii publicaţii. După opinia mea, proprietarul puterii de hârtie este Vîntu. Sorin Ovidiu Vîntu. Iată şi câteva dintre argumentele ce mă determină să cred asta:

1. Echipa editorială este compusă, la vârf, exclusiv, din foştii angajaţi de bază ai lui Sorin Ovidiu Vîntu care au editat cotidianul Gardianul : Alecu Racoviceanu, Lidia Popeangă-Mitchievici, Val Vâlcu, Andi Topală, Ion Alexandru, Marilena Dan. Mai mult, cei de mai sus ocupă aceleaşi poziţii pe care le-au avut la fostul ziar al lui SOV. Apare în plus Cristian Şuţu, fost angajat şi el al aceluiaşi Vîntu, dar cu un accentuat simţ al perversiunii, motiv pentru care a fost repartizat la secţiunea politic.

Sorin Ovidiu Vintu
Sorin Ovidiu Vintu

2. Angajaţii de la „Puterea” provin, în majoritate, de la „crescătoria” aceluiaşi Sorin Vîntu, adică Gardianul, Ziua, Cotidianul, Business Standard. Mai mult, fosta echipă de la Ziua controlată de Vîntu, numită acum ziuaveche.ro, a anunţat deja că va apărea la pachet cu…Puterea. A dracului coincidenţă, Răzvane!

3. Aducerea lui Val Vâlcu  în echipa de conducere este unul dintre cele mai tari argumente că ziarul este al lui Vîntu. Complet lipsit de simţul gazetăresc, incapabil să priceapă sau să scrie în timp util o ştire de presă, om de casă al celor care plătesc mai bine, Val Vâlcu a fost impus şi la Gardianul de acelaşi Sorin Ovidiu Vîntu din motive care au rămas până azi necunoscute. Deşi este absurd să crezi, pentru că este imposibil să demonstrezi, că VV e ziarist adevărat, el se menţine, aşadar, în echipa de comando a lui SOV. Întrebarea fundamentală ar fi, aici, care este rolul real al lui Vâlcu în afacere?!

4. Adrian Ragnar Thiess este un bun amic al lui Sorin Vîntu şi un paravan acceptabil pentru acest tip de afacere. Mason cunoscut, la fel ca Racoviceanu, dar pezevenghi de mâna a doua, cu multe procese pe rol, Thiess e un înlocuitor acceptabil al cunoscuţilor pioni moldoveni folosiţi de Vîntu în afacerile finalizate, fără excepţie, cu tunuri financiare consistente.

facatura lui alecu racoviceanu & co
facatura lui alecu racoviceanu & co

5. După ce a fost forţat să închidă toate ziarele folosite ca instrumente de atac împotriva instituţiilor statului român (Preşedinţie, Guvern, Justiţie, Parlament etc.), închidere datorată nevoii de a şterge urmele tunului Petromservice, dar şi compromiterii iremediabile a jurnaliştilor-mercenari folosiţi de el în ultima campanie electorală (vezi în foto dreapta opera pixellată a lui Racoviceanu & Co), Sorin Vîntu a rămas fără o pistă de lansare a intoxicărilor necesare maşinăriei de dezinformare reprezentată de Realitatea Tv.

Gardianul fusese o bună rampă de lansare a dezinformărilor comandate de Vîntu şi de mafia PSD-PNL, iar închiderea sa prematură îl lăsase pe SOV descoperit, mai ales în perspectiva unor procese pe direcţiile Popa-FNI şi TVA-Petrom. După ce a fost executat aproape trei ani de presă, în perioada 2000-2002, Sorin Vîntu a înţeles că dacă ai presă ai puterea şi a făcut totul ca să aibă „crescătoria” lui de presă. Şi-a creat-o şi o are. Crede cineva că el ar fi atât de tâmpit încât să renunţe la mercenarii pe care i-a plătit atâta amar de vreme ca să-i execute comenzile? Că dacă a desfiinţat ziarele pe care le-a controlat, a renunţat la cel mai bun şi mai sigur mijloc de manipulare, şantaj şi dezinformare?

gorbi3

6. Lansarea ziarului a fost mediatizată excesiv şi exclusiv de Realitatea Tv, vidanja de intoxicare a lui Sorin Vîntu. Dacă Vîntu n-ar fi fost implicat şi ar fi dorit să nu se cunoască implicarea lui în noua fiţuică, ar fi interzis această mediatizare, cum a făcut-o Dan Voiculescu. El însă a ajuns într-o asemenea stare de autosuficienţă încât nu-i mai pasă că-şi sabotează singur proiectele. Sau poate socoteşte că lumea ştie că el nu e atât de fraier încât să se autoexpună gratuit. Explicaţia mediatizării lui Gorbaciov şi a lansării ziarului ţine, astfel, atât de calculul rece al publicităţii, cât şi de sentimentul greu de cenzurat al grandomaniei care-i caracterizează pe cei de teapa lui.

7. „Jurnaliştii” de la Puterea sunt şi ei mediatizaţi excesiv de către acelaşi post tv. Unii dintre ei, mai blonzi, apar constant pe sticla lui Vîntu, deşi au o minte atât de odihnită încât atunci când se exprimă generează doar ilaritate. Şi reflexul de schimbat canalul. Ei îşi spun, evident, pentru că nu-i amendează nimeni pentru fals intelectual, jurnalişti de…”investigaţii”.

Gusa si..."traseista"
Gusa si…”traseista”

8. Lansarea cotidianului s-a făcut sub semnul lui Mihai Gorbaciov, o mascotă arvunită deja de Sorin Ovidiu Vîntu, la sfârşitul anului trecut, pentru participarea la circul tatuliscian numit „Zece pentru…”. Este posibil ca Gorbaciov să fi încasat deja cele câteva sute de mii de euro plătite pentru deplasarea la circul lui Vîntu, iar refuzul său ulterior, de a mai onora invitaţia, să nu se datoreze stării de sănătate invocate oficial, ci unui motiv cât se poate de practic. Se împlineau, atunci, 20 de ani de la declanşarea revoltei anticomuniste de la Bucureşti, iar vizita lui Gorbaciov ar fi fost un prilej de ample acţiuni de protest dacă ţinem cont de implicarea ruşilor în prezervarea puterii neocomuniste de către echipa lui Ion Iliescu. Faptul că Gorbaciov a venit totuşi să lanseze un produs al mercenarilor lui Vîntu este un argument în plus că el a încasat deja banii pentru vizita din decembrie 2009. Altfel de ce să fi fost el invitatul de onoare şi nu, să zicem, Helmuth Kohl sau Gerhard Shroeder, reprezentanţi mai credibili ai investitorilor de faţadă anunţaţi (capitalul „german” investit, chipurile, în Puterea), sau de ce nu George Bush?!

9. La festivitatea de lansare a participat şi Cozmin Guşă, unul dintre pionii de bază ai lui Vîntu pe relaţia cu mafia rusă din Transnistria, Moldova şi periferia Moscovei. Mercenarul e atât de cunoscut încât nu mai merită să-mi pierd vremea cu el.

10. Un alt pion al lui Vîntu, prezent la lansare, este Mihai Craiu, fost simbriaş, acum emancipat, al lui Dan Voiculescu. Mihai Craiu a trecut oficial în barca lui SOV, iar, conform unor declaraţii apărute pe un site apropiat lui SOV, el intenţionează să se ocupe, prin firma Media Consulta, de marketing, publicitate şi distribuţie pentru noua publicaţie. Este cunoscut că Sorin Vîntu şi Mihai Craiu au înfiinţat împreună firma Realitatea Media Barter Deals, societate deţinută în proporţii egale de cei doi.

11. Printre invitaţii de la prânzul oferit în cinstea rusului s-a aflat şi Horia Mihălcescu, fostul purtător de cuvînt al, cum altfel?, Petromservice! Adică a firmei care aparţinea cuplului Vîntu-Luca şi care a patronat Gardianul, Ziua şi celelalte oficine mass-media ale lui SOV. Mihălcescu a fost, ani buni, şi editorialist la Ziua, precum şi director general al societăţii Red Apple Communication International, firmă controlată la un moment dat de acelaşi SOV prin intermediul celebrei firme offshore Comac Ltd.

Gorbaciov_foto Ilici

12.La prânzul oferit în cinstea lui Gorbaciov au participat mai mulţi  agenţi de influenţă ai spaţiului ex-sovietic, având în vedere relaţiile lor politice sau de afaceri pe această direcţie. Trecem peste „tautologia” Ion Iliescu şi amintim aici numele unora precum Ovidiu Tender, Dan Fischer, Boby Păunescu (fiul rusofilului George Constantin Păunescu), Doru Boştină (vezi relaţia ruşilor cu  Energy Holding), Viorel Cataramă etc. Interesantă este însă prezenţa directorului general al Transelectrica, Adrian Băicuşi, în contextul în care interesele lui Vîntu pe zona energetică, başca afacerea cu CET-urile, în relaţia cu Rusia, au început să crească.

13. Lansarea fiţuicii conduse de Cutezătorii lui Racoviceanu & Co s-a făcut la o săptămână după ce a fost lansată Publika TV, vidanja blilingvă ruso-română de la Chişinău. Interesele lui Vîntu pe zona de răsărit sunt vechi şi ombilicale, relaţia lui cu mafia rusă, de la care a primit ordinul acceptul să pătrundă propagandistic pe piaţa Moldovei fiind mai presus de orice îndoială. În acest context, sunt convins că Puterea va servi şi ca rampă de lansare a unor dezinformări pentru Publika TV.

vintu hitru1

14. Gardianul, care a fost controlat exclusiv de Vîntu, la început prin Roşca Stănescu, iar apoi prin Racoviceanu, n-a fost niciodată recunoscut de SOV, el intrând totuşi, târziu dar oficial, în imperiul controlat de Petromservice. Şi falimentând cu succes. Puterea, cotidian controlat azi prin capital aşa-zis „german”, conform declaraţiilor publice ale editorilor, are acţionariat ascuns şi asta nu face decât să confirme faptul că în spatele ei se află indivizi certaţi cu legea. Patronul unui ziar, în cazul în care doreşte informarea corectă a opiniei publice, nu stă ascuns decât dacă are intenţii infracţionale. Sau dacă este el însuşi infractor, mafiot etc. Nu există ziar serios cu acţionariat ascuns, pentru că scopul fundamental al existenţei unui ziar este informarea corectă a opiniei publice, deci presupune un grad extrem de ridicat de transparenţă. Or, dacă patronatul e ascuns chiar din start, cititorilor potenţiali, gândul nu te poate duce decât la mafie, nicicum la un om de afaceri onest. Personal sunt însă convins că aşa-zisul capital „german” este de fapt româno-rusesc, Germania fiind cunoscută ca placă turnantă pentru capitalul rusesc dar şi pentru mafia rusă a siloviki-lor, adică mafia cu vipuşcă.

În concluzie, acţionariatul „ascuns” de la Puterea nu poate fi, aşa cum am sugerat deja, decât de tip mafiot. Coroborând toate suspiciunile şi certitudinile de mai sus, acesta corespunde 99% cu profilul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Tatăl.

Update (orele 20:30): Pentru cei care mai aveau dubii cu privire la patronatul Puterea, am o veste tristă: Răzvan Dumitrescu, tonomat sui-generis al lui Vîntu, a făcut deja o emisiune specială pentru a promova publicitar un material apărut în cotidianul Puterea. În consecinţă, el l-a invitat în emisiune (Realitatea Zilei) pe bisexualul Val Vâlcu, redactor şef la Gardianul Puterea. Prin urmare, scopul pentru care a fost înfiinţat cotidianul Puterea, adică acela de a alimenta cu intoxicări vidanja de sticlă a lui Vîntu, începe să se dezvăluie. Evident, la început, băieţii vor folosi documente veritabile, pentru credibilitate, iar apoi, când vine ordinul de manipulare, se lansează atacul mediatic împotriva adversarilor patronului. Acesta a fost, de altfel, şi rolul Gardianului: de a fi folosit drept sursă, chipurile, independentă, pentru scenariile anti-româneşti ale mafiei româno-ruse împrăştiate de ventilatorul Realitatea TV. Şi pentru interesele de aceleaşi tip ale masoneriei.

Dan Badea