Ginerele sindicalistului Aurel Cornea a preluat, pe ușa din dos, administrarea unui contract de 90 milioane de euro de la guvernul Boc

sindicalist

Anul trecut, când puţini se aşteptau ca Traian Băsescu să recâştige un nou mandat la Cotroceni, iar guvernul să fie controlat de PDL, s-au făcut diverse mutări și alianţe în lumea afacerilor. Unul dintre cei convinşi că puterea urma să revină mafiei PSD-PNL a fost şi președintele FSLI, Aurel Cornea. El chiar s-a implicat, cât l-au ţinut brăcinarii, atât în înlocuirea lui Băsescu cât şi în distrugerea câtorva generaţii de copii care au avut neşansa de a fi contemporane cu derbedei precum el însuși sau precum Liviu Luca, Dumitru Costin, Epsilon pe Doi, Bogdan Hossu, Rădoi şi cei asemenea lor. În vreme ce Cornea şi ceilalţi ţucălari ai mafiei PSD-PNL ieşeau în stradă ca să otrăvească spaţiul public şi să forţeze distrugerea instituţiilor statului român, ginerele sindicalistului prelua afaceri ce se anunţau a fi extrem de profitabile în mandatul unui eventual guvern PSD-PNL. Două dintre acestea sunt Abacus şi cea a licenţelor Microsoft.

Am mai vorbit pe acest blog aici (și aici) despre sindicalişti, interesele şi afacerile lor.

cornea greva

Aurel Cornea, liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), este unul dintre demagogii care incită cadrele didactice din România să îngheţe anul şcolar pentru că, altfel, zice el, ar muri cu toţii de foame. Aflat la limita dintre activism (de partid) şi pensie (bizonul are 65 de ani!), lui Cornea, la fel ca şi celor de aceeaşi teapă cu el, puţin îi pasă de zecile de mii de copii al căror viitor depinde de nişte bizoni nesătui. “Dacă nu votaţi moţiunea de cenzură, pe noi ne condamnaţi la foame şi sărăcie cruntă. Iar pe bogaţi îi ajutaţi să-şi rotunjească veniturile şi mai mult (…) Domnilor parlamentari, nu ne lăsaţi să murim de foame!” – scriu Cornea, Epsilon pe Doi (Nistor), Hossu sau alţii de-o aceeaşi condiţie, într-un apel adresat parlamentarilor să voteze moţiunea de cenzură împotriva guvernului.

Iresponsabili, liderii sindicali sunt aproape fără excepţie implicaţi în afaceri şi jocuri politice de anvergură, sau sunt instrumente docile ale mafiei politico-financiare reprezentate de nucleul dur PSD-PNL. Pentru a arăta cât de mare este nesimţirea unui individ care nu are altă meserie decât aceea de lider sindical şi care plânge cocoţat pe gâtul copiilor noştri, voi prezenta câteva informaţii inedite despre afacerile lui Aurel Cornea şi ale neamurilor lui.

Cornea, stăpân peste hotelurile şi vilele CSDR

Sindicalist de profesie, Aurel Cornea este şi un afacerist de succes. Fie prin implicare directă, fie prin neamurile sale, adică cele două fete, Irina Mădălina şi Alexandra, sau ginerele Florică. Personal, sindicalistul s-a făcut remarcat doar în administrarea a două mari societăţi. Una dintre ele, la care Cornea a fost administrator iar apoi director, Sind Romania SRL, a gestionat fondurile imobiliare şi de turism ale sindicatelor, care se ridică la zeci sau sute de milioane de euro.
El a administrat firma amintită alături de alţi sindicalişti precum Liviu Luca, Bogdan Hossu sau Dumitru Costin.

Sindicalistul profesionist Cornea, în acțiune! (Foto: Adevărul)
Sindicalistul profesionist Cornea, în acțiune! (Foto: Adevărul)
 

Cealaltă firmă, înfiinţată anul trecut, este CSDR Sind Turism SRL şi are ca acţionar unic Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR) iar ca administrator pe Aurel Cornea. Şi aceasta se ocupă tot cu activităţi de turism, hoteluri şi facilităţi de cazare. Astfel, Aurel Cornea, cel care urlă că o să moară de de foame dacă se aplică planul de austeritate al guvernului, deţine controlul tuturor hotelurilor şi caselor de odihnă ale CSDR din Eforie Nord, Căciulata, Felix etc etc.

Ginerele reintră în scenă

respect dan

În urmă cu nouă ani, ginerele lui Aurel Cornea primea un contract de la statul român în valoare de 54,5 milioane de dolari. Claudiu Ionuţ Florică, preşedinte al societăţii Fujitsu Siemens Computer a câştigat atunci, fără licitaţie!, contractul de informatizare (licensare) a administraţiei publice. Afacerea s-a prelungit şi în mandatul lui Tăriceanu. Ea a fost parafată de Adrian Năstase, Micky Şpagă, Dan Nica şi Octav Cosmâncă…fostul şef (pe linie de turism!) dinainte de 1989 al lui Aurel Cornea. În aceeaşi perioadă el a fost atras şi în mega-afacerea securizării frontierelor, un contract încheiat cu EADS şi în care doar subcontractările se ridicau (în 2004) la 350 milioane de euro. În acea afacere, firma-mamă (Siemens) reprezentată în România de Fujitsu-Siemens Computers subcontracta partea de “computere-servere” necesare proiectului. După schimbarea sa din fruntea reprezentanţei Fujitsu Siemens, ginerel lui Cornea şi-a continuat afacerile prin înfiinţarea mai multor firme alături de diverşi oameni de afaceri, unul dintre ei fiind celebrul tenisman Dinu Pescariu, implicat şi el, pe vremuri, în scandalul EADS. Câteva dintre firmele lui Ionuţ Claudiu Florică sunt Filas Consulting SRL, Café Innuendo (alături de Dinu Pescariu), Doro Const Grup SRL, Fair Value Com, Filas Café şi, începând din acest an, Abacus Systems & Software SRL.

Afacerea anului: 90 milioane de euro pentru ginerică!

dim soft

Cea mai tare lovitură, după contractul încheiat la începutul anilor 2000, pentru informatizarea administraţiei publice, a fost dată, recent, când ginerele lui Cornea a preluat administrarea unei afaceri de peste 90 milioane de euro. Dacă afacerea în sine este cunoscută, puţini ştiu că unul dintre artizanii din umbră ai acesteia este chiar ginerele lui Andrei Cornea, Claudiu Ionuţ Florică.

Astfel, anul trecut, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale condus de Gabriel Sandu a încheiat un contract-cadru de furnizare de licenţe Microsoft pentru aparatul bugetar. Firma desemnată drept câştigătoare, cu dedicaţie, a fost Dim Soft SRL, societate ce aparţinea unor cunoscuţi clienţi ai contractelor cu statul: Andrei Iliescu, Adrian Ujeniuc şi Marius Ioan Ardeleanu. Ulterior însă, contractul avea să fie atribuit unui consorţiu creat în jurul firmei agreate de Gabriel Sandu. Astfel, afacerea de 90 milioane de euro (163.427 licenţe) a încăput pe mîna societăţilor D-CON.NET AG (lider al consorţiului), D-CON.NET GMBH, membru asociere, COMSOFT DIRECT AG, membru asociere, BECHTLE HOLDING SCHWEIZ AG- membru asociere, DIM SOFT SRL, membru asociere şi Microsoft România ca subcontractant. Consorţiul declarat câştigător a fost, aşadar, reprezentat de D-CON.NET AG. Anunţul guvernului privind emiterea unei hotărâri pentru aprobarea acordului cadru privind acest contract a fost făcut la începutul lui septembrie 2009, iar până la sfârşitul lunii, administratorul oficial al afacerii devenea ginerele sindicalistului Aurel Cornea.

Între timp însă a mai avut loc o mutare extrem de importantă făcută de acţionarii Dim Soft: au vândut firma. Astfel, Ujeniuc, Iliescu şi Ardeleanu au primit, fiecare, câte un milion de euro de la D-CON.NET AG, care devenea acţionar unic la Dim Soft, iar administrator al firmei a fost numit Claudiu Ionuţ Florică.

Asta se întâmpla în septembrie 2009, atunci când tata socru pregătea, alături de alţi complici în distrugerea învăţământului românesc, ample acţiuni de protest împotriva lui Traian Băsescu şi al guvernului.Oricum, indiferent de rezultatul alegerilor, famiglia lui Cornea n-avea nimic de pierdut: dacă ieșea Geoană președinte, firma reprezentată de ginerele lui Cornea primea și alte contracte de la PSD, iar dacă ieșea Băsescu, contractul de 90 milioane de dolari rămânea oricum valabil.

Afacerea Abacus

hotarare abacus

Intrarea lui Florică în afacerea Abacus readuce în atenţie marile câştiguri obţinute de ginerele sindicalistului ţâfnos de la FSLI din contractele cu statul. Doar că, de această dată, din motive ce ţin exclusiv de calcule politice, Claudiu Florică a preferat să intre în marile afaceri pe uşa din dos. Societatea Abacus Systems & Software SRL este un cunoscut partener, în furnizarea de echipamente IT pentru numeroase instituţii de stat printre care sunt Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei şi Inovării, Jandarmeria română, Nuclearelectrica, Secretariatul de Stat al Guvernului, SPP, Societatea Română de Televiziune, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Universitatea Bucureşti etc etc. A controla o asemenea firmă înseamnă a fi un abonat permanent la bugetul de stat. Acţionarii firmei erau, până pe 16.11.2009, următorii: ASELTEN MANAGEMENT LIMITED (20%, Cipru), CELANOV INVESTMENTS LIMITED (20%, Cipru), Kapraras Antonios (20%, Grecia), Cor Hagigalinis Haralambie Walter (10%, Grecia) și FLAMINGTON INDUSTRIES LIMITED (30%, Londra).

Cu o cifră de afaceri de peste 27 milioane lei (270 miliarde lei vechi) pe 2008, nu se poate spune că firma Abacus nu a avut parte de succes, chiar dacă în România corupţia este atât de mare încât permite ca o firmă cu o asemenea cifră de afaceri să înregistreze, la sfârşitul anului, un profit de câţiva lei.  În aceste condiţii pare cel puţin dubios ca unul dintre acţionarii firmei, societatea londoneză Flamington Industries Limited, să se retragă brusc din afacere şi să-i cedeze lui Claudiu Ionuţ Florică pachetul de acţiuni deţinut. Culmea, tranzacţia prin care cele 30% din acţiunile Abacus Systems & Software SRL au trecut de la Flamington la ginerele sindicalistului Cornea s-a făcut la acelaşi preţ la care au fost cumpărate în 2005, adică exact 165.000 de euro. Deşi există bănuiala că aici avem de-a face cu o neruşinată evaziune fiscală, nu există însă şi proba pentru aşa ceva.

contract abacus
contract abacus

Interesant este însă şi un alt aspect. Unul dintre ultimele contracte câştigate de Abacus înainte de intrarea lui Claudiu Florică în firmă este cu, evident!, o instituţie din zona de acţiune a socrului său, Aurel Cornea, patronul Federaţiei Sindicatelor libere din Învăţământ (FSLI). Este vorba despre Unitatea Executivă Pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare (UEFISCSU), instituţie aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Adică a ministerului de unde-şi ia salariul sindicalistul de socru-său. Astfel, pe 24 septembrie 2009, apare anunţul că Abacus a câştigat licitaţia deschisă organizată de UEFISCSU pentru achiziţia unor echipamente de calcul. Valoarea contractului este de 317.077 lei (3,1 miliarde lei vechi). Două luni mai târziu, pe 16.11.2009, ginerele Claudiu Florică preia controlul direct al unei treimi din Abacus Systems & Software SRL.

În aceste condiții, mai trebuie să se mire pe cineva că sindicalistul Aurel Cornea, dacă dorește, poate să mergă la mitingul FSLI chiar și în Ferrari-ul soțului Mădălinei, fiica sa?

Dan Badea

Miza mineriadei sindicale este patrimoniul de aproape două miliarde de euro al fostului UGSR (UPDATE)

relaxare sind romania

Mineriada sindicală de astăzi n-are absolut nici o legătură, în esenţa ei, cu renegocierea legii unice de salarizare sau cu alte revendicări formulate în stradă de sub basca liderilor de sindicat.

Miza protestului este una mult mai laică şi are un preţ de aproape două miliarde de euro. Este vorba despre patrimoniul fostului UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) constituit din baze turistice şi de agrement a căror valoare nu a fost încă dezvăluită opiniei publice.

sindicalistul de casa, Nistor, numit de mine, din cauza micimii morale, "Epsilon pe doi"
sindicalistul de casa, Nistor, numit de mine, din cauza micimii morale, „Epsilon pe doi”

Dacă în cazul Alianţei Bugetarilor, miza liderilor sindicali (deci nu a sindicaliştilor rupţi în fund) era una exclusiv politică, uşor de identificat din zbieretele televizate ale lui “epsilon pe doi” (subordonatul acela nervos al cuplului Luca-Petcu , vezi foto dreapta), de această dată avem de-a face cu un melanj politico-imobiliar.

De foarte mulţi ani, rechinii imobiliari din fruntea marilor confederaţii sindicale îşi doresc să preia, în proprietate, moştenirea sindicatelor comuniste, dar până acum n-au reuşit să obţină decât dreptul de administrare al acesteia.

O fac, de ani buni, prin societatea-mamut SIND România SRL, o caracatiţă care controlează cea mai mare bază turistică din România, cu staţiuni hoteliere şi baze de agrement  situate în 17 filiale teritoriale care acoperă cele mai importante zone de interes ale României.

sind romania1

 

sind romania2

Cele patru braţe ale “caracatiţei”, adică acţionarii firmei,  sunt chiar cele patru confederaţii sindicale (facsimil stânga şi dreapta) care s-au decis astăzi să scoată 20.000 de “fraieri” în stradă şi să strige “jos guvernul”, sau “noi vrem papa!„. Este vorba despre CNSLR Fraţia, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Cartel Alfa, Blocul Naţional Sindical (BNS) şi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR).

Acestea sunt confederaţiile sindicale care controlează direct, dar în proporţii diferite, SIND Romania SRL şi, coincidenţă!, tot acestea sunt confederaţiile care astăzi îi scot pe sindicalişti la iarbă verde în faţa guvernului. E drept, ar mai fi un asociat al SIND România care nu participă la proteste dar asta nu contrazice teoria mea ci, dimpotrivă o susţine. Asta deoarece acţionarul lipsă de la „jos guvernul” se numeşte Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, dar rolul ei este de a asigura aerisirea neuronilor boşilor sindicali, adică ai lui Marius Petcu, Bogdan Hossu, Dumitru Costin şi Iacob Baciu. Deloc întâmplător, trei dintre aceşti lideri sindicali (Petcu, Costin şi Baciu) sunt şi administratori la Realitatea Media SA, maşina de propagandă diversionistă, anti-guvernamentală şi anti-Băsescu a lui Sorin Vîntu & Liviu Luca.

Veverita

Dumitru Costin
Dumitru Costin

Cum „a administra” nu este totuna cu „a stăpâni”, boşii sindicali au încercat toate căile posibile pentru de a-i convinge pe politicieni să-i împroprietărească. Şi era cât pe ce să reuşească să pună mâna pe actele de proprietate!

Numai că un proces legislativ, privind retrocedarea patrimoniului UGSR către marile confederaţii sindicale, început în urmă cu doi ani, întrerupt şi apoi reluat, a fost întrerupt din nou, cu duritate, în urmă cu două săptămâni. Prin urmare, nervii boşilor sindicali nu puteau să rămână insensibili la o astfel de provocare din partea clasei politice şi a lui Emil Boc în mod special.

Aşa că au sunat goarna mai mult pentru a dovedi că au boaşe (ceva de genul foto dreapta) decât pentru a încerca să rezolve problemele reale cu care se confruntă milioanele de sindicalişti.

Initiatori 2

Procesul legislativ de retrocedare a avut două etape. Prima dintre ele, iniţiată de senatorii Nicolea Şerban, Norica Nicolai, Doru Ioan Tărăcilă şi de Ioan Chelaru (unul dintre paravanele lui Sorin Ovidiu Vîntu), s-a clasat la sfârşitul anului trecut (foto stânga sus cu lista de susţinători).

A fost reluată însă, de alţi doi senatori, Haşotti şi Frâncu, dar nici această inniţiativă nu a avut mari şanse de reuşită.

După opinia mea, reluarea în noua legislatură a iniţiativei de retrocedare a patrimoniului fostelor sindicate, după ce iniţiatorii (doi liberali!) şi-au dat seama că ea nu va trece de parlament, a avut totuşi de la început chiar acest scop pervers, adică de a-i înfuria pe stăpânii sindicatelor şi de a-i atrage în atacul decisiv asupra guvernului din această toamnă.
respingere initiativa

A crea un orizont de aşteptare pentru recuperarea unei averi de peste două miliarde de euro doar pentru a reteza apoi, brusc, visul boşilor sindicali este o încercare diabolică de a pune la cale o revoltă de tipul celei care tocmai ni se întâmplă. Asta pentru că, aşa cum era prevăzut, după ce a fost respinsă de Senat, propunerea legislativă a fost respinsă definitiv şi de Camera deputaţilor pe 22 septembrie 2009, adică în urmă cu două săptămâni (foto dreapta).
Printre cei care s-au opus acestei uriaşe retrocedări patrimoniale, dincolo de comisia pentru buget finanţe, comisia pentru administraţie publică sau comisia juridică s-a aflat şi guvernul condus de Emil Boc (facsimil ).

refuz Boc

Şi atunci cum să nu mergi la uşa lui din Piaţa Victoriei şi să-i strigi să coboare la nivelul băştii tale de sindicalist veros?

Legea salarizării unice? Asta ce-o mai fi? – se vor fi întrebat boşii sindicali. N-au dat hotelurile, staţiunile de la munte sau de pe litoral, sutele de hectare care ni se cuvin? Ia să le aducem noi vreo 20.000 de figuranţi sub ferestre, să vedem, mai dau aviz negativ?” – pare că au gândit boşii cei mari.

pact cnslr psd2

De altfel, guvernul a aflat din vreme care e motivul real al grevelor care se pun la cale şi a imaginat, conform unor informaţii de presă, o formulă de liniştire a boşilor sindicali. Este vorba de o presupusa ordonanţă de urgenţă, aflată în stadiul de proiect, prin care „confederaţiile reprezentative la nivel naţional, semnatare ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, pot primi în folosinţă gratuită, pe perioada existenţei confederaţiei sindicale, imobile aflate în domeniul public sau privat al statului şi în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, instituţiilor publice de nivel naţional, judeţean sau local şi a autorităţilor publice centrale şi/sau locale. Aceste imobile primite în folosinţă gratuită vor putea fi utilizate numai cu destinaţia de sedii” (NewsIn)

respect sindicate

Numai că o astfel de ordonanţă nu ar face decât să asigure condiţii normale de funcţionare sindicaliştilor, nu şi condiţii de lux presupuse de posibilele comisioane de zeci de milioane de euro obţinute în urma vânzării patrimoniului sindical. După cum se ştie, aşa s-a întâmplat cu sutele de locuinţe ale UGSR vândute la începutul anilor 1990 pe câteva sute de dolari, cu complicitatea liderilor de sindicat, sau cu miliardele de lei şi milioanele de dolari şi ruble convertibile moştenite atunci de sindicalişti, fonduri care s-au evaporat rapid nu se ştie unde.

Sunt convins că sindicaliştii de rând încă mai speră că liderii lor se gândesc şi la altceva decât la sutele de manipularemilioane de euro din averea UGSR. Adică la ţeluri nobile precum „creşterea salariului minim„, „renegocierea legii unitare de salarizare„, un „pact pentru noi locuri de muncă” sau alte astfel de bazaconii idealiste. Aiurea!

Evident, pe asta se va bate monedă, dar dacă le-ai putea extrage gândurile, unul câte unul, cum proceda bătrânul dascăl sindicalist (Dumbledore – foto stânga)) din Harry Potter, pun pariu că ai vedea numai hoteluri, cabane, contracte de vânzare-cumpărare, bani, croaziere în Deltă sau negocieri cu Sorin Ovidiu Vîntu.

Prin urmare, miza huiduielilor de astăzi n-are legătură cu guvernul sau…prefectura. Îmi pare rău daca în această mare zi de sărbătoare le-am dat o veste proastă celor patru eşaloane a câte cinci mii de călători cu autobuzul.

În definitiv, tradus în limbajul sclavilor lui Sorin Vîntu, cei patru boşi sindicali nu vor altceva decât…RESPECT.

©Dan Badea

UPDATE:  Într-un interviu acordat astăzi pentru Hotnews, Dumitru Costin şi-a exprimat indignarea că nimeni nu a informat opinia publică despre implicarea directă a Guvernului în respingerea iniţiativei legislative de retrocedare a patrimoniului UGSR. Liderul BNS a recunoscut implicit că nu se numără printre cititorii acestui blog, singurul loc în care găsea exact informaţia de care avea nevoie.
Pe de altă parte, conform aceluiaşi boss sindical, valoarea patrimoniului în litigiu ar fi de aproximativ două miliarde de euro, adică de cel puţin două ori mai mare decât cea estimată de noi. Iată declaraţia care ne interesează:

„Nu intamplator, exact in aceasta perioada, in care clasa politica nu are nevoie de niciun fel de reactii din partea societatii civile si in principal din zona sindicatelor, apare in presa informatia legata de un act normativ prin care confederatiile sindicale vor fi mituite primindu-si sediile. Am inteles ca exista un proiect de ordonanta, de lege, Dumnezeu stie ce e, prin care ar urma sa ni se acorde gratuit, sau in folosinta gratuita si cu dreptul de a le cumpara, spatiile in care ne desfasuram activitatea.

Insa nimeni n-a vrut sa dea informatia ca, in urma cu doua saptamani, Guvernul Romaniei s-a prezentat la Parlament, la Comisia de Industrii si Servicii a Camerei Deputatilor, pentru a cere respingerea proiectului de lege privind retrocedarea patrimoniului sindical confiscat de comunisti si ulterior de cei care au dat lovitura de stat in decembrie ’89.
Reusisem sa trecem legea prin Senat si urma sa treaca si prin Camera. Guvernul si-a impus punctul de vedere. La pachet, PSD si PDL au votat si au respins aceasta lege prin care miscarea sindicala urma sa-si primeasca inapoi bunurile pe care le-a avut, asa cum si le-au primit toti cei care au fost deposedati in mod abuziv.
(…)Un patrimoniu consistent care se apropie probabil la vreo 2 miliarde de euro, pentru ca vorbim de o multime de cladiri, de case, de hoteluri, de baze sportive”.