Intersecţia dintre Emil Constantinescu şi Virgil Măgureanu se numeşte Petrovici. Răzvan Petrovici.

Individul care a cerut în instanţă închiderea acestui blog locuieşte, cu nevastă-sa, Luminita Stela, pe cea mai scumpă stradă din lume.
adresa petrovici monaco

Familia Petrovici locuieşte pe Avenue Princess Grace 31 din Monte Carlo – Monaco, locul unde un metru pătrat construit se vinde cu 77.000 lire sterline (90.000 euro)!

resedinta Petrovici mof

Trebuie să fii miliardar să locuieşti acolo, spun unii.

 

2986_08_07_2010:MACHETA_ZIAR.qxd

Numai că, la fel cum miliardele de euro obţinute din economia subterană, de către capii mafiei româneşti, lipsesc din evidenţele Fiscului, tot aşa Răzvan Petrovici, domiciliat pe cea mai scumpă stradă din lume, lipseşte din orice top al milionarilor români. De ce? Pentru că top-urile sunt făcute pentru fraieri, pentru caii de circ de la televizor şi din lumea mondenă. Cine vrea să facă afaceri în zona neagră a economiei româneşti nu apare la televizor.

 

Escrocul Petrovici cu mină de intelectual
Escrocul Petrovici cu mină de intelectual, indicând cu opozabilul locul crestat cu şişul de un alt „intelectual” (foto: buxinessmagazin.ro)

Până la sfârşitul lui 2000, adică la multe luni după prăbuşirea FNI, Vîntu nu apăruse la televiziune. Nu ştia nimeni cum arată, cu excepţia partenerilor de afaceri, a rudelor şi a celor din subordinea lui. La fel, ştie cineva – cu excepţia celor care, ca şi mine, sapă dincolo de buza televizorului – cum arată, în mişcare, celebrul Costel Bobic, prietenul lui Petrovici, sau Dan Fischer, „părintele spiritual” din Monaco?

Dan Fischer, fost partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vîntu şi amic al lui Petrovici
Dan Fischer, fost partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vîntu şi amic al lui Petrovici

Sigur că nu ştie! N-ar fi ştiut cum arată nici Petrovici dacă nu-l scotea din bârlog Elena Udrea, atunci când a dezvăluit legăturile lui de afaceri cu liberalul Radu Stroe, dar şi cu şeful RAAPPS, care-i fusese angajat, precum şi încercarea sa de a pune lăbuţa pe câteva sute de hectare de teren la Moara Vlăsiei.

Petrovici, Răzvan Petrovici desigur, este un personaj extrem de interesant şi n-aş fi aflat asta dacă nu-şi punea zurgălăi în coadă şi nu încerca să-mi închidă gura, confundându-mă cu vreun angajat de pe moşia lui. Cum meseria de ziarist, bine făcută, seamănă cu meseria de gropar, am început să sap. Am descoperit astfel o mulţime de ciudăţenii din trecutul acestui individ.

Am aflat în primul rând că el nu este fiul lui Camenco Petrovici, aşa cum au scris toţi urechiştii de până acum, tatăl lui Răzvan purtând numele Mihai şi avînd rădăcini în Moldova.

Astăzi voi publica primele două documente interesante, pentru anumiţi curioşi. Unul este destul de vechi şi arată legătura dintre Petrovici şi Dragoş Constantinescu.

Dragos Constantinescu, fiul lui MILICĂ, in reteaua lui Petrovici
Dragos Constantinescu, fiul lui MILICĂ, in reteaua lui Petrovici

Documentul, care a fost emis în 1998, este doar pentru „les connaisseurs”. El este însoţit şi de alte documente, precum acesta, despre Dobronauţeanu:

img044

Dar să nu ne întindem sau, vorba lui Vîntu, să trecem!

Celălalt document, aflat la îndemâna oricui, dezvăluie una dintre ultimele afaceri ale lui Petrovici cu fiica lui Virgil Măgureanu (naşul său), Anca Biriş (după numele soţului). Este vorba despre firma Brainfarm For Kids SRL ai cărei acţionari sunt nevasta lui Petrovici, Luminiţa Stela, şi fiica Şarpelui cu ochelari, Anca Andreea Biriş.

Brainfarm

Desigur, aceasta nu este singura afacere cu famiglia Măgureanu. Exemplul a fost dat doar pentru a ilustra, concret, intersecţia dintre cele două „mulţimi” de interese.

Dan Badea

Actul de naştere al speculantului Sorin Ovidiu Vîntu: bişniţa şi falsul intelectual nesancţionat

crertificat ovidiu vintu1Un document vechi de 15 ani, care reconstituie modul în care Sorin Ovidiu Vîntu şi-a exersat nepedepsit talentele de bişniţar cu certificate de proprietate, reprezintă dovada dispărută a complicităţii autorităţilor de atunci cu creierul operaţiunii FNI. Afacerea care avea să păgubească peste 300.000 de români cu peste 3000 miliarde lei a fost posibilă datorită experienţei infracţionale acumulate de Sorin Ovidiu Vîntu în perioada 1992-1995. Asta deoarece primul mare tun financiar al acestuia nu a fost FNI, ci uriaşa operaţiune comercială ilicită a speculantului de la începutul anilor ’90.

Documentul în posesia căruia tocmai am intrat este un raport transmis, la începutul lui 1995, Parchetului General, de către comisarul general de atunci al Gărzii Financiare, colonelul Gică Dănilă. Raportul însoţeşte două dosare ce totalizează 140 de file şi în care se află dovezile concrete ale infracţiunii de fals intelectual de care se făceau vinovaţi doi mari bişniţari ai acelei vremi: Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Fischer.

Deşi comisarii Gărzii Financiare constataseră încălcarea flagrantă a legii de către cei doi, procurorii Parchetului General aveau să facă dispărute probele care i-ar fi adus lui Sorin Vîntu o pedeapsă de maximum cinci ani de puşcărie, adică exact perioada în care s-a derulat escrocheria FNI.

Context speculativ: Marea cuponiadă

certif propr0011

 

certif propr0022

Românii au primit de la stat, în 1991, certificate de proprietate nenominale care i-au transformat în “patronaşi” minusculi la diverse societăţi comerciale. Valoarea acestor titluri nu conta decât “la pachet”, adică atunci când se adunau cât mai multe în cât mai puţine mâini.

Primii care au pus în practică această idee au fost Sorin Ovidiu Vîntu, un obscur om de afaceri din Roman şi un protejat al lui Viorel Hrebenciuc, şi cetăţeanul german Dan Fischer. Amândoi au început să cumpere masiv, pe la colţuri şi prin pieţele oraşelor din România, carnete cu certificate de proprietate. Se crease, atunci, o piaţă subterană a acestor certificate, Sorin Vîntu devenind rapid creierul acestei “burse” ilegale.

certificate de proprietate
certificate de proprietate

Pentru a-şi “legaliza” bişniţa agresivă de până atunci, Sorin Vântu a înfiinţat în 1994, în Splaiul Unirii nr.6, Bursa Gelsor SA Bacău – Filiala Bucureşti, cu birouri de lucru în camerele 202-203 din Hotelul Dorobanţi.

Administratorul firmei a fost Sorin Ovidiu Vîntu. Era ultima dată când avea să mai apară, oficial, administrator în vreo societate comercială. Funcţia fiind una…”puşcăriabilă”, el avea s-o plaseze unor paravane dispuse să rişte, în schimbul unor mari sume de bani, cum avea să fie Ioana Maria Vlas.

Revenind, conform propriilor declaraţii, Sorin Vîntu ajunsese să deţină atunci aproximativ şase milioane de certificate de proprietate, adică mai mult de jumătate din cele emise de statul român. Tot el spunea că afacerea din acest tip de bişniţă, (el îi spunea intermediere sau operaţiune speculativă) îi aducea zilnic un milion de dolari.

certif propr0033

 

certif propr0044

În paralel, Dan Fischer a înfiinţat şi el, ca asociat unic şi administrator, societatea Invesco Capital SRL Bucureşti, firmă care deşi a intrat în afacerea cu certificate de proprietate pentru a ascunde, de fapt, operaţiuni de spălare de bani.

Un control declanşat de comisarii Gărzii Financiare la sediile celor două societăţi, Bursa Gelsor şi Invesco Capital, a dus la descoperirea şi sancţionarea provizorie capilor operaţiunii.

Deşi absolvent de liceu, Sorin Ovidiu Vîntu era acuzat de fals…intelectual

Dan Fischer
Dan Fischer (fost Dan Francu)decedat in iulie 2012

În urma verificărilor făcute de comisarii Gărzii financiare la sediul firmei administrate de Sorin Vîntu s-a descoperit că acesta reuşise să intermedieze preschimbarea sau vânzarea a peste 140.000 de carnete cu certificate de proprietate doar de la firma lui Dan Fischer (foto dreapta), Invesco Capital SRL.
În perioada iunie octombrie 1994 Filiala Bucureşti a SC Bursa Gelsor SA, în urma operaţiunilor de preschimbare sau vânzare către diverşi clienţi a certificatelor de proprietate, a încasat de la acelştia comisioane în sumă de 158.636.000 lei care nu au fost înregistrate la venituri şi, respectiv, în profitul societăţii. În acelaşi timp, filiala a înregistrat pe cheltuieli suma de 75.936.160 lei, fără suport legal, neexistând nici o documentaţie de justificare a acestor cheltuieli. Operaţiunile d emai sus cu consecinţe în denaturarea rezultatelor financiare, reflectate şi în balanţele de verificare, constituie fapta prevăzută şi sancţionată de art.40 din Legea nr.82-1991 (fals intelectual – nn), răspunderea revenind administratorului Vîntu Sorin Ovidiu. (…) Subliniem că această faptă a fost săvârşită în contextul în care activitatea de intermediere cu certificate de proprietate s-a desfăşurat fără temei legal(…)” – s-a consemnat în raportul semnat de comisarul general Gică Dănilă.

certif propr0055

În acelaşi timp, Dan Fischer, care cumparase şi el peste 131.000 carnete certificate de proprietate, le-a depus la propria firmă şi le-a vândut apoi către societatea lui Vîntu, fără a avea dreptul legal să facă aceste operaţiuni în nume propriu. Pe de altă parte, el şi-a împrumutat societatea cu peste 5 miliarde lei, bani negri , adică fără justificare legală şi pe care i-a scos apoi, rapid şi curaţi, din firmă.

Pentru aceste fapte, dar şi pentru altele, comisarul general Gică Dănilă a cerut Parchetului general cercetărilor cu privire la infracţiunea de fals intelectual documenatată în cazul lui Sorin Vîntu şi al lui Dan Fischer.

Dosarul avea să dispară apoi, rapid, de la Parchet, după ce Vîntu a vândut fictiv firma către Ioana Maria Vlas, a recuperat-o apoi după trei luni şi a înfiinţat imediat la Constanţa, SOV Invest. Era iulie 1995 şi începea Operaţiunea FNI.

Pedeapsa pentru falsul intelectual, prevăzută de art.238 CP era de la şase luni la cinci ani, dar Sorin Vîntu nu avea timp de pierdut. Şi, graţie amicilor din PSDR, nu l-a pierdut.

Dan Badea