Stenogramele din dosarul lui Vîntu (Update)

VÎNTU: Dacă preşedintele României „era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta”  

– Se confirmă că absolut tot ce am scris pe acest blog (badeadan.blogspot.ro), referitor la manipularea practicată de sclavii lui Vîntu, din trustul de presă Realitatea-Caţavencu, este adevărat. Mafiotul s-a folosit de tonomate pentru a manipula „prostimea”. Câteva dintre aceste jigodii folosite de mafiot, din presă sau  politică, apar în stenogramele de mai jos.- 
Cine parcurge stenogramele din dosarul lui SOV înţelege de ce presa de tip mafiot, aşa cum este practicată de sclavii lui Vîntu sau Voiculescu, este o vulnerabilitate pentru securitatea naţională a României şi a fost trecută, ca atare, în Strategia Naţională de Apărare.

Mafia a reacţionat, cum era şi firesc, împotriva acestei menţiuni, mulţi aşa-zişi jurnalişti, în fapt tonomate, cântând aria mafioţilor şi amendând noua vulnerabilitate. Din păcate, presa de tip mafiot (campanii de presă la comandă, presă de şantaj etc.) controlează spaţiul public iar câtă vreme sclavii lui Vîntu şi Voiculescu vor popula mediul presei, vulnerabilitatea tinde spre ameninţare şi, mai departe, spre risc. Mafioţii au înfiinţat chiar şi un grup pentru apărarea presei de şantaj, toţi cei care au semnat  pentru constituire fiind reprezentanţii grupurilor de interese ostile României.

Interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Sorin Ovidiu Vîntu, cercetat penal pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, are meritul de a dezvălui, cu materialul clientului, adevărata faţă a mafiotului.
După ce a declarat în mai  multe rånduri că el nu se amestecă în politica editorială a trustului Realitatea-Caţavencu, stenogramele convorbirilor sale cu şefii (Cătălin Popa, Sergiu Toader sau Doru Buşcu) arată contrariul. El nu numai că se amestecă în activitatea editorială, dar o controlează total.
În ultima campanie electorală, într-o discuţie cu directorul RTV, Cătălin Popa, el recunoaşte că nici chiar în scandalul FNI nu s-a mobilizat ca acum, cînd a scos „oştile regulate din cazărmi“. „Rar mi se întåmplă (…) să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta“, spune Vîntu.
Toată armata lui Vîntu a avut scopul de a-l zdrobi pe Băsescu. De la suspendarea din 2007, la alegerile din decembrie 2009. „Suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare, pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă“ – dezvăluie patronul RTV, într-o discuţie cu şantajistul Chirieac.
Celebra casetă trucată cu Băsescu ce pare că loveşte un copil nu-i este străină lui SOV pe care nu-l interesează dacă este trucată. „E trucată şi du-te în p… mă-tii că tot nu te votez“ – citează el un ipotetic alegător care a văzut imaginile difuzate obsedant, zile întregi, de maşinăria de propagandă a lui Vîntu.
Cu mogulul nu te joci“, formulează el, pe scurt, morala fabulei cu caseta trucată, într-o discuţie cu mercenarul Sergiu Toader.
Felul în care vede el acest război cu Traian Băsescu este unul primitiv, specific omului de grotă care s-a trezit brusc şef peste un grup de presă. Iată ce spune el despre Preşedintele Romåniei: „(Dacă) era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut måna pentru masă şi cu asta basta“.
Acesta este borfaşul care i-a condus, ca pe vite, ani de zile, pe Dinescu, Hurezeanu, Turcescu şi pe ceilalţi sclavi cunoscuţi şi sub denumirea de tonomate.
Trecem peste discuţiile cu nevertebratele Nistorescu, Drăgotescu sau Stelian Tănase, care raportează stăpânului orice mişcare şi ajungem la ziua alegerilor din decembrie 2009, cand Vîntu, convins că a caştigat războiul, îl felicită pe preşedintele Geoană. „Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel“ – îi trage el o limbă între fese lui Geoană, convins că a doua zi se vor pupa pe gingii.
Două ore mai încolo, o altă convorbire arată cam pe ce coclauri rătăcea mintea fostului puşcăriaş din Roman. „Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu?“ – glumea el cu Dan Radu Ruşanu.
După alegeri, Nuşulică a început să-şi socotească dosarele penale şi să iasă cu declaraţii prin care să-şi liniştească „oamenii“. „Se aruncase pe piaţă puternic de tot că Patriciu a cumpărat Realitatea“ i se plange el lui Guşă pe 9 decembrie. „Au făcut-o că ei se gândesc că procurorii, judecătorii ăştia, sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută“ – zice mogulul. Aceasta este dovada clară a faptului că, pentru el, trustul de presă este o armă de apărare sau şantaj, în funcţie de interesul de moment.
Ulterior, în martie 2010, cand Vîntu aflase că are convorbirile telefonice înregistrate, el şi-a schimbat complet discursul, afirmand că nu-l mai interesează presa decat ca business. „Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri“.
Convins că înregistrarea va ajunge pe masa preşedintelui, infractorul îşi pune cenuşă în cap, dar şi batista în gură. „Pe undeva, ura acelui individ (Băsescu – n.n.) este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p… prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră“.
Metafora cu suptul prin batistă dovedeşte cat de fin intelectual este acest urmaş al lui Maiorescu, aşa cum bine îl cataloga măscăriciul naţional, Dinescu. „Cand are timp liber, SOV se joacă de-a Titu Maiorescu“ a declarat poetul portofel.
Iată, mai jos, câteva capodopere ale literaturii contemporane, adevărate fresce ale comportamentului deviant al celor mai mizerabili dintre romani.
Partenerii de discuţie ai lui SOV, din stenogramele de mai jos, sunt: Cătălin Popa, Bogdan Chirieac, Sergiu Toader, Stelian Tănase, Cornel Nistorescu, Corina Drăgotescu, Mircea Geoană, Dan Radu Ruşanu, Relu Fenechiu, Cozmin Guşă, Doru Buşcu, Dragoş Stanca.
1. Vîntu – Cătălin Popa, director Realitatea TV (29 octombrie 2009): „Dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea
Vintu_badeadan_blog.JPG

„POPA CĂTĂLIN : Am făcut un carton şi am spus că aceleaşi ONG-uri, în 2004 l-au susţinut pe candidatul Traian Băsescu.
S.O.VÂNTU : – Foarte bine, f… în gură să-i f… Deci s-au isterizat ăia.
POPA : -Mamă, sunt cu nervii pe pereţi.
S.O.VÂNTU : – Excepţional, excepţional.
POPA : -Adevărul e că e fără precedent, că toată societatea civilă, că astea sunt cele mai importante voci în momentul de faţă şi cele mai importante ONG-uri din România, şi nu au mai văzut în mandatul lui Băsescu niciodată aşa ceva. Dar ştii care este şocul?
S.O.VÂNTU : – Ă?
POPA : – Liderii celor două partide de opoziţie nu vor să facă declaraţii pe tema asta.
S.O.VÂNTU : – De ce?
POPA : – De boi. Adică răspunsul meu e clar. De boi.
S.O.VÂNTU : – Cred că fac bine, tati.
POPA : – Eu nu cred.
S.O.VÂNTU : – Dacă îmi permiţi, totuşi rărirea parlamentarilor este o chestie foarte populară printre cetăţenii imbecili ai acestei ţări.
POPA : – Da, dar nu despre asta e vorba.
S.O.VÂNTU : -Ba da, pentru că acolo este prefaudarea alegerilor. Se referă strict la referendum şi referendumul este o chestie gingaşă. Ei au ieşit deja cu declaraţii că susţin micşorarea numărului de parlamentari.
CĂTĂLIN POPA :-Da şi asta poate să spună şi acum, „Susţinem în continuare referendumul, haideţi să-l programăm între tururile de scrutin”.
S.O.VÂNTU – Da. O să mă gândesc. Să vorbesc cu MIRCEA şi cu CRIN să văd de ce nu preiau mesajul. Nu ştiu. M-a luat prin surprindere cu treaba asta.
(…)
CĂTĂLIN POPA. – Da. O să stăm să documentăm deşi mă ardeau mâinile să ieşim repede cu el, dar nu putem pentru că sunt lucruri foarte grave.
S.O.VÂNTU – Sunt grave, nu?
CĂTĂLIN POPA. – Da.
S.O.VÂNTU – Aşa tati, aşa băiatul lui tata. F… în gură să-l f… Hai că vin şi eu acasă să pun umărul (râde – n.n.).
CĂTĂLIN POPA. – (râde – n.n.). Da.
S.O.VÂNTU – Rar mi se întâmplă, fără mişto CĂTĂ, să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta.
CĂTĂLIN POPA. – Da. Am simţit şi eu pe alocuri.
S.O.VÂNTU – Rar mi se întâmplă. Mi-am scos oştile regulate din cazărmi, nici măcar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostaşii.
CĂTĂLIN POPA – (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU – Da. De data asta… multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea.
CĂTĂLIN POPA. – Da.
S.O.VÂNTU – I-o degajăm f… în gură să-l f… Hai, te pup! Pa!
CĂTĂLIN POPA. – Drum bun! Pa!”

2. Vîntu – Bogdan Chirieac (24 noiembrie 2009):
„L-am suspendat pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă“

„CHIRIEAC BOGDAN : – Aşa e. Absolut ! Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare… A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu ?
S.O.VÂNTU – Da, evident.
CHIRIEAC : – Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÂNTU: – Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: – Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
CHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: – Da, bătrânelule”.

3. Vîntu – Sergiu Toader (30 noiembrie 2009): „Cu mogulul nu te joci“
Despre Băsescu:Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile.(Dacă) Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta„.

„S.O.VÂNTU: – De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER :- Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÎNTU: Da tati, da. Adică pe români îi doar în p…, ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER. – Da, am înţeles.
S.O.VÎNTU- Da măi, e trucată şi du-te în p… mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: ” Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă Băsescu, creşte”, vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER. – Da, corect.
S.O.VÎNTU: – Asta e treaba. Adică eu cred că este… îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură – n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER. – Mamă!
S.O.VÎNTU: – Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. – Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÎNTU- Dar este elementar, dragă Watson (râde – n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f…, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.

4. Vîntu – Stelian Tănase (4 decembrie 2009)

„STELIAN TĂNASE: Am şi eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunţarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…, pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitaţie, să ştii.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ţi-ar fi făcut şi probabil că urma să-ţi facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu eşti în temă şi nu eşti în dezacord cu ideea asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo, că noi ne distribuim”.

5. Vîntu – Cornel Nistorescu (4 decembrie 2009): Gaetan (sau Nastasiu) a cerut 50 000 de euro să-şi asume o declaraţie

„CORNEL NISTORESCU: Ai auzit cu povestea cu Alro care e pe site-uri acuma?
SORIN OVIDIU VÎNTU: nu am auzit.
CORNEL NISTORESCU: E poveste cu afacerile cu energie pentru… în care e băgată Elena Udrea şi cu ăştia şi cu psihologul Stolojan.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Aşa…
CORNEL NISTORESCU: Povesteşte Nastasiu. Şi ăştia de la Realitatea o au şi nu vor s-o dea. Şi caseta este de două zile la Realitatea, cu lucruri mult mai complicate. Şi Popa a refuzat să o dea. Ţi-a spus?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Dar nu-şi asumă…, ştiu, tati, dar nu-şi asumă, zii să-i spun, scriitorul cărţii, am uitat cum îl cheamă.
CORNEL NISTORESCU: Ba îşi asumă, cum să nu!
SORIN OVIDIU VÎNTU: Ei, dacă îţi spun că nu-şi asumă… Că m-a întrebat Cătălin. Uite, avem aşa, aşa. Şi am spus bă, dacă îşi asumă autorul cărţii interviul şi cu Nastasiu, daţi-i drumul. Dacă nu, ăştia se întorc mâine şi spun că au făcut o glumă. Şi nici unul din cei doi nu au vrut să confirme, nu au vrut să-şi asume. De-aia nu am dat pe Realitatea.
CORNEL NISTORESCU: Da, dar e imagine video cu ăla care declară chestia asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Măi, tati, nu ai înţeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi! Poate să apară orice. Trebuia cei doi să confirme la telefon, nici unul nu a confirmat, nu şi-a asumat, pardon. Ăla, tu îţi asumi interviul? Tu îţi asumi declaraţia? Ăsta voia 50 000 euro să-şi asume aia. Dă-te-n moaşă-ta! Nu pot să dau bani pe aşa ceva. Nu că e vorba de 50 000, dar nu pot să dau bani, că după aia încep alte poveşti”.

6. Vîntu – Corina Drăgotescu (4 decembrie)

S. O. VÎNTU: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
CORINA DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ceea ce vroiam să te rog!
CORINA DRĂGOTESCU: Categoric nu! Categoric nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ce…
CORINA DRĂGOTESCU: Acuma urcă operatorul cu colega de la Social, filmează tabelul să şi-l asume. Eu nu-mi asum nimic. Dacă dă imaginea, ca să vadă, mă rog, să fie…
S. O. VÎNTU: Deci, nu te transforma într-un agent! Nu te transforma într-un agent de manipulare al lor!
CORINA DRĂGOTESCU: Bine”.

Vîntu – Chirieac

S. O. VINTU: Da. Pai daca nu se face o prosie de aia majora, practic Geoana ar putea sa stea si acasa. (…)
S. O. VINTU: Nu, in sensul sa spuna ceva, sa-i scape vreo perla din aia infernala, atata tot, e singura poveste
CHIRIEAC: Da, cum a fost aia cu cota mea de guvernare.
S. O. VINTU: Da, ceva de genul asta.
CHIRIEAC: Dau din cota mea de guvernare.VINTU: Deci daca nu rosteste o prostie majora…
CHIRIEAC: Sorine, dar si daca se intampla, in corul general de b… si c…, nu se mai vede.
S. O. VÎNTU: Ma, s-ar putea sa bage, stiu eu?, nu stiu, hai sa-i omoram pe aia, minoritarii aia, hai sa-i asasinam, sa facem lagare pentru minoritaii ceilalti… Vreo prostie din asta de te doare capul. Te doare capul 20 de ani dupa aia.

 7. Vîntu – Mircea Geoană ( 6 decembrie 2009, orele 18:00): Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.”

„SORIN OVIDIU VÎNTU: Alo!
MIRCEA GEOANĂ: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
MIRCEA GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.
MIRCEA GEOANĂ : Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (râd amândoi)”.

Vîntu – Dan Radu Ruşanu (6 decembrie 2009, orele 20.00): „Îmi dai Ministerul de Finanţe sau Apărarea”

„S.O.VÎNTU: Salut, Dane!
DRR: Salut, prietene. Dă-mi şi mie cam cum stăm pe la ora şase.
S.O.VÎNTU: Aşa. Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu?
DRR: Eu aş vrea la Apărare, pe cuvântul meu.
S.O.VÎNTU:Auzi, eu am glumit, nu vreau absolut nimic. Da, tati, aţi câştigat”.

Vântu către Guşă: „La cât avem conferinţa de presă?“
(7 decembrie 2009)

(Discuţie legată de numărătoarea voturilor după ziua alegerilor prezidenţiale între SOV şi Cozmin Guşă.)
S.O.VÎNTU: La cât avem conferinţa de presă? ….
Cozmin: Da, cam aşa, cam peste un sfert de oră, 20 de minute maxim.
S.O.VÎNTU: Aşa. Bă, fiţi atenţi, că chestia asta nu i se bagă din burtă. Fiţi foarte atenţi la BEC.
Cozmin: Îhî.
S.O.VÎNTU: Foarte atenţi la procese-verbale, nu vă culcaţi pe o ureche.
Cozmin: Nu, n-a plecat nimeni.
S.O.VÎNTU: Că nu întâmplător i-am lăsat să-şi dea mesajele pe Realitatea, ca să vă ţin în alertă, tati!
Cozmin: Îhî.
S.O.VÎNTU: Deci, fiţi foarte atenţi. Jocul nu s-a terminat. Vorbeşte cu oamenii, nu la culcare acasă. Până dimineaţă, până când nu se bate în cuie toată povestea mi se pare normal să staţi, că ei vor sta până dimineaţă să-şi facă ciordelile.
Cozmin: Şi ei stau, şi noi stăm.
S.O.VÎNTU: O.K. Deci, se stă până dimineaţă. Te rog mult, am lăsat dezbaterile să curgă pe tema asta, tocmai ca să fiţi extrem de atenţi. Te pup, Cozmin! Pa!
Cozmin: Te pup!
 

 

Vîntu – Relu Fenechiu: 7 decembrie 2009
VINTU: Ce sa fac, ma? Busit. Busit zic. M-am trezit pe la 11 fara ceva si am vazut rezultatele si nu mi-a venit sa cred.
RELU: Pai, eu zic sa bagam picioarele in apa rece azi si vedem maine ce facem.
VINTU: Da, evident! Dar, ma, voi n-ati putut pazi de frauda? Ca a fost o frauda evidenta si precisa. Operatiune de fraudare evidenta. (…)
RELU: I-am tinut pe astia incorsetati cu mass-media, cu camere de luat vederi si cu aparate foto la fiecare si cu microfoane la fiecare sectie speciala, cu oameni in fiecare comuna care numai asta faceau vegheau la (…) La nivel central n-a existat niciun fel de coordonare serioasa, si stii asta. Dimineata l-am sunat pe Ponta si i-am zis ba, dar nu incepeti si voi sa contestati prin sectii de votare, ca nu se poate contesta numaratoarea generala daca nu ai niste elemente primare. Si nu. A zis, nu stiu ca nu s-a trezit candidatul… deci ei au lasat-o moarta, gata. E clar. Nu stiu, ti-am zis, hai sa bagam picioarele in apa rece.

Vîntu – Cozmin Guşă (9 decembrie 2009): „Dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii“

„S.O. VÎNTU: Da, Cozmin.
COSMIN GUŞĂ: Ce faci, Sorinache?

S.O. VÎNTU: Te pup. Ce să fac, mă, mi-am rezolvat o parte din treburile personale, nu vezi, procese, dosare penale, interdicţii, tot felul de chestii. A trebuit să iau şi nişte măsuri urgente pe business şi de acum gata, mă…
S.O. VÎNTU: L-am sunat şi pe Mircea în seara asta, mă întâlnesc mâine cu el şi public, public, futu-i în gură să-i fut. Mi-ai văzut interviul din HotNews?
S.O. VÎNTU: asta este treaba, am vrut să liniştesc oamenii. Se aruncase pe piaţă puternic de tot că Patriciu a cumpărat realitatea, dar la maniera făcută de căcat.
Cosmin Guşă: Ştiu, ştiu, cum a mai făcut Patriciu de două ori.
S.O. VÎNTU: Şi au făcut-o că ei se gândesc că procurorii, judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta. De-aia am şi fost eu în interviu, lăudându-mă cu banii mei că, de obicei, după cum bine ştii, n-o fac”.

Vîntu – Sergiu Toader: 6 martie 2010
 

„S.O. VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăşi într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorinţa lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viaţa lui de toate, că a băut şi palincă, a făcut şi tâmplărie, s-a dus şi cu caprele…
S. TOADER: … a condus aia, cum îi zice, fanfara…
S. O. VÎNTU: A condus şi fanfara… Mă amuză omuleţul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniştrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: La fel îl futeam pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.
S. O. VÎNTU: Ăsta e jocul. Şi, neavând nimic personal, derapajele pe care le fac băieţii ăştia sunt inadmisibile.
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proştilor! Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.
S. O. VÎNTU: Ştii s-o faci?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piaţă. Punct şi nimic altceva.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Că trebuie să hrănesc o armată de câteva mii de oameni, simplu ca bună ziua, nimic personal.
S. TOADER: O facem… armata aia… o să rămânem, cum se numeau, pâlcuri. O să rămânem cete şi pâlcuri.
S. O. VÎNTU: Nu, o să rămânem o structură mult mai mică, dar extrem de bine organizată şi extrem de eficientă. La ce i-a folosit lui Geoană că a avut sub curul lui toată România, aproape? Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată.
S. O. VÎNTU: Nu, acum îmi construiesc o organizaţie care să răspundă intereselor mele de business, businessul meu fiind doar media. Deci, practic, răspunde şi intereselor ei. Că nu vede drumul, să fie sănătoasă, îl văd eu şi pe ăla merg.
S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi… Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui VÎNTUşi răspunde la comanda lui VÎNTU.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p… dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc… În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.
S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.
S. TOADER: Ba da.
S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p… prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?
S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea Tv două fete cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f… pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f… morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p… mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihaiu afară din Deltă, da?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relaţie bună cu el şi mă trezesc că-mi trage o muie şi-mi şi transmite ţi-am tras-o prin gură. Păi băi, p…, una ne-am înţeles, alta faci? Nu e normal ca organizaţia, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată funcţiona corect? Avem o înţelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur şi simplu printr-o dispoziţie în staţie, începând de astăzi suntem tovarăşi cu Băsescu. Punct şi de la capăt, aşa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi… Azi eşti în poziţia în care toată lumea te urăşte, pentru că n-ai fost clar şi precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pişatul boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.
S. O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răspundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înţeles.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut”.

Vîntu – Doru Buşcu: 7 martie 2010

S. O. VÎNTU: -Bun, şi Doru, încă o chestiune, tati : să nu avem discuţii : Academia Caţavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniştit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul în care a trecut pe finanţarea mea, Academia Caţavencu este o organizaţie patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E momentul delicat chiar în acest moment : vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem.
D. BUŞCU: – Ăştia se formează în ani, Sorin.
S. O. VÎNTU:: -Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.
S. O. VÎNTU: – Dar stai puţin: şocul a trecut, de-acuma eşti în organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o instituţie patronală. Este totuşi un business făcut pe banii mei, şi nu puţini, sunt câteva zeci de milioane de euro.
D. BUŞCU: – Instituţia patronală o organizează patronul. Eu nu mai sunt patron, eu mă ocup de conţinutul acestei publicaţii.
S. O. VÎNTU: – Tocmai de aceea, ce-ţi spun, dragul mei prieten, ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Punct ! Organizaţia trebuie să fie pregătită să răspunsă intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VÎNTU: – Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidenţă este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu VÎNTU. Punct ! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu VÎNTU sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România. Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presă. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizaţie vreau să producă, şi nu în şapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!
D. BUŞCU: Da, înţeleg asta, e absolut OK.
S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f…ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f…ut-ului din România.
S. O. VÎNTU: – Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. BUŞCU: – Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: – Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.
S. O. VÎNTU:: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei.
D. BUŞCU: Un adevărat patron de presă.
S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, şi cu asta, basta, am încheiat subiectul.
D. BUŞCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.
S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minţii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minţii ! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm : Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.
S. O. VÎNTU: Mă, nu ne…, dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, ştiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu mă apuc acuma să…. Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc… să încep să-mi f…t duşmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îţi spun eu ţie, bătrâne, este faptul că această autorizaţie trebuie, de la tine, Academia Caţavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înţeleagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetăţenilor şi în primul rând interesele patronatului. Pentru că, dacă patronatul are câştig, au şi ei servicii câştig. Dacă patronatul nu are câştig, îşi ia o şpagă măruntă astăzi şi mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să ştie că ei sunt acolo angajaţi la patron. Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.
D. BUŞCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urmă cu câţiva ani. E ştiută, a făcut turul organizaţiei asta. E ok, adică e…
S. O. VÎNTU: Doruleţu’, e în firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma să-mi spui că nu ai putut să struneşti organizaţia, că nu ştii cine ce a zis, că nu ai putut să-l ţii pe ăla să nu facă scandal. Mă doare în p…ă, îl dai afară. În momentul în care unul îşi permite să încalce strategia grupului de presă Realitatea Caţavencu, ăla pleacă acasă fără niciun fel de altă dispensă, de intervenţii, de rugăminţi, de stai, domnule, că se potoleşte… mi se rupe p…a! Ăia când îşi lansează ziarul?
D. BUŞCU: Acuma ies cu el.
S. O. VÎNTU: Vezi tu, la ăştia 14 care au plecat, trebuia să le ataşezi şi un om de încredere al nostru, să fim şi noi înăuntru, acolo.
D. BUŞCU: Este, dar este şi unul de-al lor aici, îl ştiu.
S. O. VÎNTU: Da.
D. BUŞCU: Mie îmi displac chestiile astea.
S. O. VÎNTU: După cum ai văzut, nu trebuie să-ţi displacă, trebuie să fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUŞCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa, printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar… şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct. Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.
S. O. VÎNTU: Ăia nu mai au ce căuta înapoi, indiferent de situaţie”.

 S.O.Vîntu – Dragoş Stanca , directorul F5 – divizia new media a grupului Realitatea Caţavencu, la 8 martie 2010,ora 11.

Dragoş Stanca: Alo!
S.O. Vîntu: Te pup, Dragoş.
D. Stanca: Râdeam, că sunt pe ăla după central.
S.O. Vîntu: Ce voce melodioasă?
D. Stanca: Da.
S.O. Vîntu: Gold_FM.
D. Stanca: Vroiam să-ţi zic că vrea Bobby să se mai vadă o dată cu tine, dacă poţi.
S.O. Vîntu: Care Bobby?
D. Stanca: Bobby Voicu, ăla cu răceală (n.r. – reţeaua) socială.
S.O. Vîntu: Hai să spunem 2 şi jumătate pe Paris ar fi OK?
D. Stanca: Da, da, când vrei tu.
S.O. Vîntu: Dar pe Paris, la mine acasă, nu la birou.
D. Stanca: Bine, OK.
S.O. Vîntu: Că mai am o întâlnire acolo cu un prieten şi mă întâlnesc şi cu el.
D. Stanca: La 2 şi jumătate, da?
S.O. Vîntu: 14.30 fix.
D. Stanca: Bine. Şi, în paranteză fie spus, ca să ştii, noi avem, apropos de răceala socială românească, pe zona asta există Neogen, care e veche şi e liderul, şi noi am lansat „Toţi pentru unul” se cheamă, care acuma mi-au venit rezultatul pe luna trecută, cred că într-o lună îi batem pe Neogen că n-au…
S.O. Vîntu: Măi Dragoş Stanca…
D. Stanca: Nu, zic ca idee.
S.O. Vîntu: Ce-ai tu în cap? Rahat?
D. Stanca: Nu, că sunt de acord să mai facem, nu zic că nu e bine, doar…
S.O. Vîntu: Nu, tu mi-i trimiţi dar eu nu iau nicio decizie. Tu îmi trimiţi nişte…noi avem o strategie, am impresia că în permanenţă ignori care este, de ce mă întâlnesc eu cu labagii ăştia.
D. Stanca: N-am de ce să ignor, pentru că eu ţi-am propus asta.
S.O. Vîntu: Şi atunci? Nu, dar…Măi băiatule, n-am de gând să fac nimic nici cu Zoso, nici cu Bobby Voicu, pot să le dau o şpagă, şi cu asta, basta. Şi trec în regimentele noastre. E o tehnologie de a atrage lumea lângă tine.
D. Stanca: Nu, că Bobby e OK. Nu te fac să-şi pierzi timpul cu tot felul de…
S.O. Vîntu: Poate fi şi un cretin, mă doare fix în fund, nu mă interesează aceşti băieţaşi decât din perspective acelei operaţiuni pe care o facem.
D. Stanca: Bine, deci la 2 jumătate pe Paris.
S.O. Vîntu: Deci n-am de gând să-mi aduc şef pe F5. N-am de gând să aduc şmecheri pe F5, care să-ţi arate ţie ce prost eşti.
D. Stanca: A, mă doare-n cot.
S.O. Vîntu: Pentru că tu, chiar dacă eşti prost, ai trecut la categoria „eşti prostul meu”. Am închis subiectele astea. Nu mă mai bate atâta la cap cu prostiile tale!
D. Stanca: Ţi-am zis ca să ştii.
S.O. Vîntu: Nu vreau să fac business cu ăştia, vreau să-i cumpăr. Uite, acum e clar şi pentru Coldea. Eşti mulţumit?
D. Stanca: Eram mulţumit oricum.
S.O. Vîntu: Băi deşteptule, d-aia ţi-i pasez. Ţi-i pasez ţie şi după aia îi temporizăm, le mai dăm un franc acolo, ca să se simtă bine, ne împrietenim.
D. Stanca: Da, OK, bine.
S.O. Vîntu: Că toţi labagii ăştia sunt pentru bani, nu vin de dragul meu sau cred ei în nişte principii generoase. Vor pace pe pământ. Vor bani!
D. Stanca: Bine, hai, nu mă mai certa atât.
S.O. Vîntu: Nu, dar chiar mă irit cu toate prostiile. Habar n-am ce ai tu în divizia aia, mă doare-n cot ce faci tu acolo, eu cumpăr nişte oameni pentru proiectul meu personal.
D. Stanca: Bine, gata, gata, pa, pa.
S.O. Vîntu: La revedere.

Vîntu – Sorin Enache ( director general al Realitatea-Caţavencu): 12.03.2010

Sorin Enache
S. O. Vântu: Corect lasă-i în pace.
S. Enache: Am înţeles ce zici.
S. O. Vântu: Dă-i prostului funie. E atât de simplu. Dă-i prostului funie. Se va spânzura singur cu ea. Punctul doi. Eu acum am dat în verificare, am vorbit cu Mircea Solomon, am dat în verificare să văd dacă au dreptul să facă un control de fond pe un exerciţiu neîncheiat încă. La 31 martie se depune bilanţul la Autoritatea Fiscală. 
S. Enache: Da.
S. O. Vântu: E…Într-adevăr, nu prea au ce controla până când nu se depune bilanţul.
S. Enache: Mircea a formulat o opinie deja sau lucrează?
S. O. Vântu: Nu, l-am rugat până luni să-mi formuleze o opinie legală.
S. Enache: O.K.
S. O. Vântu: O.K. Ei ţi-au trimis vreo hârtie, ceva? Cum s-a întâmplat? Că, dacă…
S. Enache: A venit la contabilul notru şef o înştinţare de la ANAF.
S. O. Vântu: Scrisă?
S. Enache: Ei şi-o doreau să o înregistrăm noi. Noi am înregistrat-o.
S. O. Vântu: Da’ o avem.
S. Enache: O avem.
S. O. Vântu: Aşa. Care sună cum?
S. Enache: Care ne înstiinţează că de luni vor să înceapă un control de fond pe anul 2009.
S. O. Vântu: Deci acolo este formulat control de fond, da?
S. Enache: Da
S. O. Vântu: Bun. Tu ce răspuns ai dat?
S. Enache: Le-am spus că să ne-o trimită conform legii prin poştă.
S. O. Vântu: O.K. Uite vezi, aici ai greşit.
S. Enache: Păi, ce vroiai să fac? Dacă o luam, însemna că accept.
S. O. Vântu: Poftim?
S. Enache: Dacă o luam, însemna că accept şi că luni îi aveam la control, din nou.
S. O. Vântu: Nu, n-ai inţeles. Deci, trebuie să faci o adresă . Nu le-ai comunicat nimic scris, da?
S. Enache: Nimic scris.
S. O. Vântu: Şi nici nu l-ai înregistrat p-ăla pe cameră, băgă-mi-aş p…a!
S. Enache: Păi n-am ştiut. Eu am aflat după aia că au venit.
(…)
Doamnă: Alo, bună ziua!
S. O. Vântu: Sărut mâinile!
Doamnă: Numai o secundă, vă rog frumos!
S. Enache: Da!
S. O Vântu: Salut! Te-ai calmat?
S. Enache: Da.
S. O. Vântu: !?
S. Enache: Da, da. Am avut şedinţă cu ştirile, da. Sergiu, proiecte editoriale, organizări… şi trebuie să stau lângă el, că altfel dau din cap, că e adevărat (nl.: râde)
S. O. Vântu: (nl.: râde) Deci, te-ai calmat, da?
S. Enache: Da, da, pentru că între timp am verificat şI toate lucrurile pe care (nl.:neinteligibil) şi n-aveau dreptate pe niciun punct (nl.:râde)
S. O. Vântu: Poftim?
S. Enache: Am verificat între timp, a reuşit financiarul să ia la mână tot ce ne-au semnat ăştia ieri, că vor să studieze şI n-aveau bază pe absolut niciun capitol.
S. O. Vântu: Nu înţeleg nimic din ce spui.
S. Enache: Adică ei ne-au semnalat ieri, când au dat procesul ăla verbal cu ce li s-a părut lor că ar fi neclar, în neregulă şi noi de ieri până astăzi am luat toate cele 4 puncte pe care le-au semnalat ei, toate legate de salarizare şi am descoperit că niciuna dintre ele nu aveau argumente, adică nu erau acoperiţi pe ce spuneau şi noi suntem O.K., suntem absolut O.K.
S. O. Vântu: Dă-le pace! Adică să nu cumva să le semnalezi că nu au dreptate.
S. Enache: A, nu. Asta n-am vorbit cu ei. Deci, doar ce-am terminat acum de făcut…
S. O. Vântu: Păi, vorbeşte şi cu Toni, că este mai nervos puţin, băiatul.
S. Enache: El e nervos cu adevărat.
S. O. Vântu: Ştii ceva? Alo!
S. Enache: Da.
S. O. Vântu: Lasă-i în pace să-şi facă referatul, după care îi dăm în judecată, îi dăm în judecată atât în civil, cât şi în penal. Deci, te rog eu frumos, lasă-i!
S. Enache: Am înţeles. Să fac pe prostul, am înţeles.
S. O. Vântu: Adică, ei vor să…Practic, ei ce vor să facă? Să atace pe imagine. Eu am nevoie de argumente de contraatac pe imagine. Ai înţeles?
S. Enache: Îhî. Da.
S. O. Vântu: De aceea, dacă greşesc, mulţumim lui Dumnezeu. Lasă-i să greşească. Nu fă nicio mişcare. Nu le explica nimic.
S. Enache: O.K.
S. O. Vântu: Le-ai dat toate documentele pe care le-au cerut. Da?
S. Enache: Absolut.
S. O. Vântu: Nu pot spune că nu le-ai pus la dispoziţie documentele.
S. Enache: Nu.
S. O. Vântu: Da mă, da’ nu poţi să iei… Să te anunţe de la contabilitate! F…i candela mă-sii! Sunteti la 12 kilometri! Am aşteptat să te calmezi tu şi să mă enervez eu.
S. Enache: Da.
S. O. Vântu: Mă, da n-a fost vorba, când mai vin labagii aştia acolo să-i înregistraţi, să-i filmaţi? Nu aşa ne-am înţeles, Sorin? Da’ nu tre’ să stai tu cu camera, mă!
S. Enache: Nu io, da e caraghios, adică…
S. O. Vântu: Te anunţă Toni: bă, au venit aştia aici. Şi trimiteai un tip, un cameraman cu un reporter.
S. Enache: Da, am aflat după ceau.. Da. O.K. Da’ la ce ne folosea, totuşi, explică-mi, ca să înţeleg cu ce-am greşit, ce-am ratat?
S. O. Vântu: Deci, nu, n-ai executat o dispoziţie în primul rând. Dispoziţia mea a fost.. Că n-a fost rugăminte, Sorin! Dispoziţia mea a fost când mai vin aştia îi filmaţi şi le puneţi întrebările. Formulată şi frazată, cred că ţi-ai şi notat cum trebuie tratată.
S. Enache: Da.
S. O. Vântu: Păi, e atât de simplu!
S. Enache: O.K.
S. O. Vântu: Băi, băiatule, eu vreau să ies pe plan, cât să asculte şi domnul Coldea, vreau să ies pe plan internaţional cu ceea ce se întâmplă. Eu m-am documentat o grămadă de chestii până acum, am filmat, am, am documentat. Vreau să le documentez şI p-astea pentru că trebuie să fac plângeri către instituţiile internaţionale. Ăsta e un regim de tip securistico-comunist care se reinstaurează în România. El trebuie devoalat.  Da’ am nevoie şi de documentaţie, nu pot doar să mănânc c…t.
S. Enache: O.K.
S. O. Vântu: Deci, rugămintea mea: cum s-a prezentat unul acolo, pune-i microfonul, camera. Indiferent ce spune, tu pui întrebarea pe care ţi-am spus s-o pui şi cu asta, basta!
S. Enache: O.K.
S. O. Vântu: Am nevoie de această chestie. Mai departe.
S. Enache: Dau dispoziţii acum. Da.
S. O. Vântu: PăI, te rog, dă dispoziţie clară.
S. Enache: Da
S. O. Vântu: Mai notează-ţi următoarele lucruri, Sorin! Când ţi-a venit, domnule, control de fond: Te rog să-mi dai o notă cu ce acte ai nevoie. Păi, nu, că îţI cer eu. Noi nu avem timo să lucrăm pentru Dvs. Trimitem toate actele în biroul Dvs. ca să ne putem vedea de activitate.
S. Enache: Da.
S. O. Vântu: În scris ne faci această solicitare sau pe camera de luat vederi. Deci, totul trebuie să fie formalizat de acum, Sorine.
S. Enache: O.K. Mi-am notat
S.O.VÎNTU: Măi, totul trebuie formalizat.
S.ENACHE: Da.
S.O.VÎNTU: Vă stau la dispoziţie cu absolut tot, mă supun controlului de fond, n-avem nicio problemă, n-avem nimic de ascuns. Dar îmi dai pe o hârtie tot,  toate documentele de care ai nevoie,  să, pe care vrei să le controlezi. Să ţi le trimit, că eu n-am timp să-mi frec oamenii să stea la c…l dumitale, aici. M-ai înţeles.
S. Enache: Da.
S.O.VÎNTU: Asta trebuie să transmiţi şi în scris, şi pe (ni – neinteligibil)
S. Enache: Ok.
S.O.VÎNTU: Nu transmiţi acum în scris.
S. Enache: Am înţeles.
S.O.VÎNTU: Că dacă transmiţi acum în scris, accepţi faptul că ţi-au trimis hârtie.
S. Enache: Da.
S.O.VÎNTU: Deci, este război, dragă prietene. Cu domnul Băsescu şi cu gaşca lui de sugători de p…ă, ne comportăm ca la război. Lucrează cum spun eu, că sunt expert în chestiile astea. Mai ales că n-ai de făcut nimic compromiţător, nimic complicat.
S. Enache: Nu.
S.O.VÎNTU: Îs chestii simple pe care trebuuie să le faci. Restu-s problemele mele.
S. Enache: Ok.
S.O.VÎNTU: Deci, nicio clipă nu trebuie să arătăm sau să…Să înţeleagă că ne ferim în vreun fel de control. Numai că nu muncim pentru ei. Le dăm la dispoziţie toate documentele. Le instalez camere, pe faţă adică, nu că…Domnilor, vă instalăm cameră d eluat vederi, să nu furaţi documente de la noi. Veţi fi monitorizat 16 ore pe zi, 24, cât staţi aici. M-aţi înţeles?
S. Enache: Da.
S.O.VÎNTU: Pe faţă totul. Deci notează şi chestia cu camera de luat vederi instalată oficial în camera lor.
S. Enache: Da.
S.O.VÎNTU: Ok?
S. Enache: Da.
S.O.VÎNTU: Şi în rest să vină să facă control când vor ei. Pe voi nu vă mai preocupă acei indivizi. Avem cameră, monitorizăm, înregistrăm totul şi le dăm toate documentele pe care le cer într-o singură zi, o singură dată. Vrem în scris, nu verbal (ni) cu ce documente sunt la dispoziţie. Deja: dumneata ai venit aici, îmi paralizezi activitatea. Toate aceste discuţii şi din partea noastră le vreau purtate cu camera de luat vederi în light, adică în clar, transparent.
S. Enache: Ok.
S.O.VÎNTU: M-ai înţeles?
S. Enache: Da.

S.O. Vîntu: 30 noiembrie 2009

Discuţie Sergiu Toader – Sorin Ovidiu  Vîntu pe marginea casetei trucate
S.O. Vîntu: Păi de ce crezi că e aşa disperat. Apare pe ETNO, apare pe OTV, apare pe bloguri, apare şi la WC dacă ştergi la c… E în stare să-şi pună mecla pe hârtie igienică.
Sergiu Toader: Da, am înţeles.
S.O. Vîntu: De ce crezi că e atât de disperat. E disperat că ştie că pierde.
(….)
S.O. Vîntu: 80% declară că se prezintă, dar noi ştim al dracu’ de bine că nu-i adevărat şi de aia prezenţele pot fi între 40-50%.
Sergiu Toader: Şi între 40 şi 50, este Geoană – 52 – şi Băsescu – 48.
S.O. Vîntu: 52,5 la 48,5, deci la patru puncte distanţă.
Sergiu Toader:Am înţeles.
S.O. Vîntu: Deci în orice poziţie. Băsescu pierde.
Sergiu Toader: Da, e clar. Deci face pe dracu’ în patru, o să încerce să facă pe dracu’ în patru, dar nu cred că mai are timp, că azi e marţi.
S.O. Vîntu: O să sugă p… Nu mai are ce face.
Sergiu Toader: Miercuri, joi şi vineri şi gata.
S.O. Vîntu: Un singur lucru îl salvează.Un singur lucru îl poate salva astăzi pe Băsescu.
Sergiu Toader: Ce?
S.O. Vîntu: Doar nu te aştepţi să-ţi zic la telefon (râde)
Sergiu Toader: (râde) Să facă iar alianţă cu Geoană.
S.O. Vîntu: Ce?
Sergiu Toader: Să facă iar alianţă cu Geoană.
S.O. Vîntu: Nu. Exclus. Numai… Are într-adevăr o carte de jucat, o carte majoră de jucat, dar la cât de tâmpit e el şi stafful lui şi securiştii lui, mă piş pe ei. I-o spun pe şapte decembrie. (râde)
Sergiu Toader: (râde)
S.O. Vîntu: Uite, boule, aşa trebuia să joci ca să câştigi! Da, măi, bandiţel! Măi, sunt satisfăcut. Te-am pupat, Sergiu. La revedere.
Sergiu Toader: Te pup! Numai bine, pa!“

Vîntu- Stelian Tănase: 4 decembrie 2009

Stelian Tănase: Dar ce crezi că o să fie duminică?
S.O. Vîntu: O să câştige Geoană, Stelian.
Stelian Tănase: Să te audă Dumnezeu!
S.O. Vîntu: În mod cert.
Stelian Tănase: Da, că aseară nu s-a prezentat foarte bine.
S.O. Vîntu: Da, şi-a luat o muie cu hidrantul, ce dracul. Nu că nu s-a prezentat bine, a fost o catastrofă.
Stelian Tănase: N-a fost bine pregătit.
S.O. Vîntu: A pierdut 1, maxim 2 procente.
Stelian Tănase: Sorin, dacă mă chema să stea de vorbă cu mine o oră, să-i fac training, să ştii că intra bine în emisiune.
S.O. Vîntu: I-am spus mă, fratele meu, i-am spus.
Stelian Tănase: Nu vreu nimic de la el.
S.O. Vîntu: Dar evident, ce dracul!
Stelian Tănase: Ăia din jur n-au vrut, probabil.
S.O. Vîntu: Îţi dai seama că e captiv la gaşcă, la stafful…
Stelian Tănase: Nu, dar eu îl antrenam să intre cu un mental bun şi doi, să ştie cum se vede dincolo de cameră, că el crede că ce e acolo contează. Contează ce e dincolo de cameră, de se vede prin sticlă de către Grivei.“

Vîntu-Doru Buşcu: 7 martie 2010

S.O. Vîntu: Doruleţule, dar de ce să râzi doar tu de mine că mi-am luat-o în bot cu nişte oameni la care am ţinut? Lasă să iei şi tu în bot!
Doru Buşcu: Băi, ăia erau lichele vizibile, să ştii.
S.O. Vîntu: Băi, că Andronic era lichea vizibilă, de acord. Dar că Angelica (n.r. fosta soţie a lui SOV, care l-a părăsit pentru Dan Andronic) era lichea vizibilă, nu sunt de acord.
Doru Buşcu: Nu m-am referit la Angelica. Te-am prevenit personal în repetate rânduri.
S.O. Vîntu: Şi eu te-am prevenit personal în repetate rânduri vizavi de adunătura asta de tiriplici.
Doru Buşcu: Eu am bănuit că tu nu ai de unde să ştii. Dar eu ştiam, îl cunoşteam pe Andronic ca jurnalist, nu ca…
S.O. Vîntu: Te rog să mă crezi că jubilez la ideea că ti-ai luat şi tu m..e, ca să nu-mi scoţi mie ochii. Că de câte ori ajungeam într-o situaţie, îmi scoteai ochii. Dă-te dracului! Te pricepi tu la oameni?! Ce bot ţi-ai luat! Acum suntem în aceeaşi poziţie.“

Vîntu-Cornel Nistorescu: 4 decembrie 2009

S.O. Vîntu: Cornel, ăsta este un… Alegerile astea nu au fost jucate de Băsescu contra Geoană. Au fost jucate de serviciile secrete, este un joc al serviciilor secrete, prietene. Ăsta e tipul de joc, de aia trebuie să fiu extraordinar de prudent. Nu am de unde să ştiu ce golănie. Mi-au trimis oameni acasă, să mă oblige cu tot felul de chestii, cu unele, cu altele…
C.  Nistorescu: Dar care dracu’ joacă, domnule? Ale noastre plus care?! Ruşii, americanii?
S.O. Vîntu: Se pare că şi americanii le-au dat o mână de ajutor.
C.  Nistorescu: Aoleu, băga-mi-aş picioarele!
S.O. Vîntu: Se pare că americanilor nu le-a prea convenit vizita lu’ ăsta la Moscova, pe care nu le-a raportat-o nici lor. Şi-atunci se pare că îl sprijină pe licurici. Ăsta e un joc al serviciilor secrete de sus până jos, tu nu vezi?
C.  Nistorescu: Te anunţ că am început să aud că circulă în oraş zvonul că tu l-ai băgat pe ăsta în bălării.
S.O. Vîntu: Ei, rahat!
C.  Nistorescu: Domnule, eu îţi spun ce se aude vorbind, un semnal ca atare.“

Vîntu – Chirieac: 24 noiembrie 2009

B. Chirieac: Cel mai frumos grăsuţ din partea asta a Europei (…)
S.O. Vîntu: Cât de sobru erai la telefon, mi-a generat (…) mâncat iar pe gratis.
B. Chirieac: De unde? Eu am plătit masa.
S.O. Vîntu: Pe bune? De aia erai aşa întristat, aveai maxilarele încleştate, ha ha!
B. Chirieac: Îţi dai seama, ha, ha! Îţi dai seama cum a fost. Să mănânci pe banii mei!
S.O. Vîntu: Ce faci, mă, Bogdane? Mă, grăsuţ, unu: mi-e tare dor de tine.
B. Chirieac: Mă bucur.
S.O. Vîntu: Aşa. Pe unde esti mă, grăsanule, mă?
B. Chirieac: În întâlniri.
S.O. Vîntu: Îmi faci şi mie loc sau…
B. Chirieac: La 9 la Otopeni, că după aia iar trebuie să plec.
S.O. Vîntu: 9.00 Otopeni, ok. Aşa facem.
B. Chirieac: Poftim?
S.O. Vîntu: Aşa facem, 9.00 Otopeni. Ce se mai întâmplă Bogdane?
B. Chirieac: Păi a avut loc şedinţa Partidului Comunist, mâine se semnează cu liberalii.
S.O. Vîntu: Poftim?
B. Chirieac: Mâine se semnează cu liberalii
S.O. Vîntu: Da.
B. Chirieac: Şi cu UDMR-ul, deci se face guvern de largă respiraţie cu Klaus Johannis premier, acceptat, semnat, băgat în documente. Moralul la PSD este incredibil. Crin Antonescu va merge cu Geoană în tot Ardealul de mână şi va spune: Ăsta trebuie votat, nu altcineva… ei sunt foarte încrezători că nu pot scăpa victoria, ţinând seama că ei se bazează pe structură, pe construcţie, pe…
S.O. Vîntu: Da. Păi dacă nu se face o prostie din aia majoră, practic Geoană ar putea să stea acasă.

(…)S.O. Vîntu: Deci jocurile practic s-au jucat.
B. Chirieac: Nu pot stabili în protocol ministerele, fiecare ce ia…
S.O. Vîntu: Nu, evident că nu, ferească Dumnezeu.
B. Chirieac: Dar neoficial s-au dat.
S.O. Vîntu: Nu cred că s-a negociat pe ministere. Nu că nu cred, îţi spun eu, nu s-a negociat pe ministere. Ci pe bune, pe nişte principii generale.
B. Chirieac: Da, eu ştiu câteva ministere, de aia îţi spun.
S.O. Vîntu: Mă, pentru ce se bate, ce ar vrea fiecare, şi aşa mai departe, na…
B. Chirieac: Da, de acord.
S.O. Vîntu: Una-i ceea ce vrei şi alta-i negocierea pentru ceea ce vrei…
B. Chirieac: Vor fi negocieri apoi, vor fi…
S.O. Vîntu: N-are cum să se împartă ministerele acuma, pentru că se decapacitează oştile. Dacă eu, Orban ştiu că Transporturile sunt la PSD, îmi bag p… în ele de alegeri.
B. Chirieac: Da, că îmi dă Vasile, mă negociez cu Vasile.
S.O. Vîntu: De, de aceea îţi garantez că nu s-a discutat cu niciun minister, nicio repartiţie, nimic. S-au discutat principii. Fiecare trebuie să spere la ora actuală că obţine maximum.
B. Chirieac: Sigur că da.
S.O. Vîntu: Iar după că au ieşit şi liberalii, şi bozgorii astăzi să-i… că mâine la 1 semnează şi protocolul, din momentul ăla vin cu o variantă de construcţie care practic e cartea câştigătoare.
B. Chirieac: Adică ne potolim cu scandalurile, ne apucăm de muncă…“

S.O. Vîntu: Gata, asta-i majoritatea, ăsta-i guvernul indiferent ce se mai întâmplă. Şi asta e lovitură cumplită şi pentru… ferească Dumnezeu, dacă câştigă Băsescu, câştigă degeaba. Nu va disloca atâţia parlamentari ca să-şi facă alt guvern într-un termen decent. Într-o perioadă decentă de timp.
B. Chirieac: Poate să facă Băsescu vreun giumbuşluc, adică să se prezinte cu Negoiţă în parlament că să pice şi să…? Nu.
S.O. Vîntu: Păi cum să se prezinte Negoiţă în parlament? Ca să se prezinte, trebuie să fie şi parlamentul acolo.
B. Chirieac: Da. Asta mă gândesc, că nu poate forţa parlamentul să-l primească.
S.O. Vîntu: Absolut. Nici pomeneală de aşa ceva. Majoritatea democratică are semnat protocolul, are prim-ministru, la revedere. Domnul Băsescu e notar, ia pâinea de la gura fetei lui. Deci puterea în România s-a tranşat, astăzi s-a tranşat, exceptând mici turbulenţe. Chiar presupunând prin absurd că ar putea să mai câştige Băsescu alegerile, puterea n-o mai câştigă. Azi, el a pierdut puterea.
B. Chirieac: Da, ai o majoritate parlamentară stabilită într-un protocol, ai…
S.O. Vîntu: Ai premier, toată lumea e de acord, s-a terminat, ce mai poţi să faci?! Dacă după alegeri eşti tâmpit şi… presupunând prin absurd, îţi repet, că ar câştiga preşedinţia, guvernul acesta este viitorul guvern al României. Gata!
B. Chirieac: Ştii ce mi se pare cu adevărat de excepţie? Şi îmi spuneai tu, când eu îl lăudam pentru iscusinţa politică, tu îmi spuneai că e un prost.
S.O. Vîntu: Iar tu nu m-ai crezut.
B. Chirieac: Da, nu te-am crezut. Domnule, aşa cum a jucat această chestiune, nu şi-a dat nicio şansă.
S.O. Vîntu: Măi Bogdan, niciodată nu o să câştigi un război de unul singur împotriva tuturor. Nemţii când au pierdut războiul? Când au deschis al doilea front!
B. Chirieac: Da, atunci l-au pierdut.
S.O. Vîntu: Atunci au pierdut războiul.
B. Chirieac: Dacă nu era tâmpit să deschidă al doilea front, la ora actuală vorbeam nemţeşte.

CHIRIEAC : -Aşa e. Absolut. Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare…A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o  când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu?
S.O.VÂNTU: – Da, evident.
CHIRIEAC : – Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÂNTU: – Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: – Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
CHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: – Da, bătrânelule
CHIRIEAC : -Păi era 21 februarie. Eram la tine însă era cam… când ţi-a sunat telefoonul să-ţi spună şi atunci te-ai supărat.
S.O.VÂNTU: -Rău.
CHIRIEAC : -Rău te-ai supărat. Da
S.O.VÂNTU: -Da.
CHIRIEAC : -Dar l-ai scos şi chiar…Nu ştiu, nu eraţi chiar prieteni, dar în orice caz vă plăceaţi unul pe altul.
S.O.VÂNTU: -Îşi vedea fiecare de bucăţica lui de pâine.
CHIRIEAC : -Da. Iar acum, de un an de zile, domnule, nu l-am văzut cu nicio iniţiativă. Hai să spunem că a avut-o pe asta cu referendumul, dar domnule, mă aşteptam la mai mult…la…
S.O.VÂNTU -Tu nu te-ai uitat astăzi la Realitatea, înseamnă.
CHIRIEAC : -Astăzi nu. Am avut numai întâlniri astăzi.
S.O.VÂNTU: -Azi la Realitatea a apărut o chestie, de pe site-ul prezidenţial, nu din altă parte.
CHIRIEAC : -Aşa.
S.O.VÂNTU: -În care comisia prezidenţială vine cu următoarea concluzie: Parlamentul unicameral deschide calea către tiranie. E pe site-ul preşedintelui.
CHIRIEAC : -Am văzut chestia asta. Nu ştiam că este de pe site-ul preşedinţiei.
S.O.VÂNTU: -Da, e de pe site-ul preşedinţiei, în care comisia prezidenţială de analiză şi bla bla bla îi dă această chestiem că un parlament unicameral deschide calea către tiranie.
CHIRIEAC : -Acum parlamentul e obligat să facă legea, nu? Indiferent cine ar fi.
S.O.VÂNTU: -E…
CHIRIEAC : -E totuşi adoptată prin referendum, nu poţi…
S.O.VÂNTU: – Şi care e problema?”
Sorin Vîntu -Corina Drăgotescu: 6/7 decembrie 2009

S.O. Vîntu: Corina, din curiozitate te întreb: de la Laşca, de la Cuca Măcăii, cum vin procesele verbale computerizate?
C. DRĂGOTESCU: Le transmit prin calculator.
S.O. Vîntu: Cum, iubita mea?
C. DRĂGOTESCU: Deci, eu cred că au legătură cu cei de la Statistică şi le transmit.
S.O. Vîntu: Eu te mai întreb, eu te mai întreb o dată: de la Laşca, cum, de la Cuca Măcăii, cum se transmite, iubita, prin computer?
C. DRĂGOTESCU: Păi, cum transmiţi şi la Statistică. Exact în acelaşi fel.
S.O. Vîntu: Păi la Statistică nu transmit.
C. DRĂGOTESCU: Păi, bine, dar totuşi li se transmit.
S.O. Vîntu: Transmit, nu mamă, la Statistică se transmite din localităţile unde nu există sistem computerizat, chestiile astea se transmit, iubita mea, cu procesul verbal în mână, prin telefon.
C. DRĂGOTESCU: Cu proces verbal, cu proces verbal de mână, semnat de toată lumea.
S.O. Vîntu: Prin telefon.
C. DRĂGOTESCU: Prin telefon, telefonic adică.
S.O. Vîntu: Deci nu computerizat.
C. DRĂGOTESCU: Păi, nu, transmit telefonic cine este la capătul celălalt al firului şi introduc datele.
S.O. Vîntu: Deci, îţi repet: este imposibil ca la ora asta, cu sistem, indiferent de sistem, să poţi transmite în timp real aproape 80 şi ceva la sută numărătoare paralelă.
C. DRĂGOTESCU: Sorin, am sunat operatorul, vine operatorul acum, filmează. Că aia am şi zis: să vină să filmeze, eu nu-mi asum răspunderea, filmează tabelul lor aşa cum au ei tabelul pe perete.
S.O. Vîntu: Iubirea mea, una este – dacă îmi permiţi – una este ceea ce afirmă ei şi alta este ceea ce se poate face cu adevărat.
C. DRĂGOTESCU: Aşa este, aşa este, de-aia.
S.O. Vîntu: Deci nu este posibil – dacă-mi permiţi – lasă-mă să-ţi spun: du-te la PSD şi vezi şi acolo treaba, deci nu este posibil, draga mea, să trimită 80 şi ceva la sută din secţiile de votare la sediul PDL-ului. Este imposibil din punct de vedere tehnic.
C. DRĂGOTESCU: Mă duc de-aicea, trec la sediul PSD, că asta am şi zis.
S.O. Vîntu: Da.
C. DRĂGOTESCU: Că vin aicea, filmează oamenii ca să fie filmat acolo, să vadă.
S.O. Vîntu: Tehnic este imposibil.
C. DRĂGOTESCU: După care mă duc la Zgonea, că am vorbit şi cu Zgonea şi mă duc la ei.
S.O. Vîntu: Da, mami, deci, tehnic este imposibil, să ştii. Îţi spun ţie ca să ştii, nu… altceva.
C. DRĂGOTESCU: Aşa au făcut şi la parlamentare şi a fost exact le fel! Au transmis, deci oamenii ăia de la Cuca Măcăii au făcut…
S.O. Vîntu: Nu, au furat! La parlamentare au furat masiv, Corina!
C. DRĂGOTESCU: A, asta este, asta e deja…
S.O. Vîntu: La parlamentare au furat, la parlamentare au furat masiv cu sprijinul lui Mitrea.
C. DRĂGOTESCU: Asta e deja altă discuţie. Eu spun de…
S.O. Vîntu: Eu îţi explic, eu îţi explic de… nu le-a dat nici la parlamentari aşa cum trebuie, le-a dat ceea ce mi-au numărat ei şi trebuiau să numere ei..
C. DRĂGOTESCU: Eu nu zic nimic, că nu toţi afişează.
S.O. Vîntu: O secundă! Mami, ce rugăminte am. Mamă, te termini?
S.O. Vîntu: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
C. DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!“

Vîntu – Oana Madalina Marcoci  (fosta HOROBEȚ)

În ziua de 24.02.2010, la ora 15.32.39, Sorin Ovidiu Vîntu (de la postul telefonic 0722222286, ia legătura cu Mădălina, aflată la postul telefonic 0741127704 – PSV Company SA – Petromservice SA)

Oana Mădălina Marcoci (anterior purtand numele Horobeţ), a fost și ea a administrator la Realitatea Media SA și om de încredere al lui Vîntu:

Mădălina: Da!
S.O. Vîntu: Bună, Mădă. Ai rezolvat chestia cu ăia 50.000?
Mădălina: Da.
S.O. Vîntu: E rezolvată, da?
Mădălina: Da, e rezolvată, fără probleme, nu în ăia stăm acum. Şi să ştii că nu… Doar atåta vreau să-ţi spun. Da, deci, în principiu e totul ok. Nu Freciu a fost de vină.
S.O. Vîntu: Nu, mamă. Tu n-ai de unde să ştii, dar eu l-am însărcinat pe el să se ocupe.
Mădălina: Am înţeles.
S.O. Vîntu: Îmi este egal cine nu şi-a făcut treaba. El trebuia să supravegheze toată povestea asta.
Mădălina: Da. Ok.
S.O. Vîntu: De acum înainte l-am dat pe boul ăsta deoparte din combinaţie, că este un tåmpit care numai gura e de el şi te-am însărcinat pe tine să verifici. Adică nu e capabil să verifice dacă un dosar e bine întocmit? Asta este chiar de noaptea minţii, este absolut revoltător, Mădălina. N-avea de făcut altceva decåt să urmărească că dosarul este bine întocmit.
Mădălina: S-a lăsat pe måna contabilului-şef.
S.O. Vîntu: Ştii ceva? Pe mine nu mă interesează pe måna cui s-a lăsat boul ăsta. Este un bou sinistru. Am închis subiectul. Deci, deja iau în considerare serios posibilitatea de a-l da afară. M-am plictisit de tåmpiţi.
Mădălina: OK. Cuvåntul de onoare pe care l-am dat (…) situaţie a fost că îi dăm înapoi două jumate.
S.O. Vîntu: Da, îi dăm toţi banii înapoi. Da, fără discuţie, (…) te ocupi tu să închizi operaţiunea asta.
Mădălina: Da, da.
S.O. Vîntu: Te rog mult să ai grijă. Vineri trebuie închisă.
Mădălina: Vineri trebuie să le iasă. Deci, ei au toate actele şi mai trebuie să le iasă aprobarea din centrală.
S.O. Vîntu: Bine. Te pup. Pa!
Mădălina: Te pup. Pa, pa!

Averea lui Dan Ioan Popescu

Achiziţii sub preţul pieţei sau bani care nu se pot justifica

Dan Ioan Popescu, deputat PSD, preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, fost ministru al industriilor şi comerţului, ministru de stat în guvernarea PSD, este primul demnitar român cercetat pentru modul în care şi-a dobândit averea. De-a lungul ultimilor ani, s-a vorbit adesea, pe la colţuri, despre puterea financiară pe care o deţine, vehiculându-se sume de zeci de milioane de dolari.

În vara anului 2005, au fost declanşate procedurile legale de control asupra averii fostului ministru al industriilor şi comerţului, ca urmare a neconcordanţelor care au apărut între declaraţiile sale şi achiziţiile pe care le-a făcut. Mai mult, chiar şi averea declarată de fostul ministru a ridicat suspiciuni. Generalul Ioan Pitulescu, fost şef al IGP, declara: “Ma uit acum şi mă îngrozesc de declaraţiile astea de avere. Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu sunt fantastici. Eu ştiam de mult că e o grupare care a lucrat în interesul lor.

Cei care au ajuns sub aripa lui Năstase au lucrat formidabil pentru un interes personal. Este imposibil să deţii asemenea valori din salariu. Eu aveam salariu mai mare decât un ministru, fiind şi militar, şi mi-am luat prima maşină, veche, când eram adjunctul şefului IGP. Să le facă şi lor cineva socoteala, cum trăiesc din cei 30 de milioane (lei vechi – n.r.), cât iau pe lună.”

Pentru ca avem de-a face cu primul caz de cercetare a modului in care un demnitar roman si-a dobandit averea, dar si pentru ca toate documentele Comisiei de cercetare sunt secrete, am initiat pe cont propriu un demers jurnalistic, al carui scop este de a stabili raportul aproximativ dintre veniturile si cheltuielile familei Dan Ioan Popescu, bazandu-ne pe date, informatii si marturii publice la care am avut acces.

Procurorul General cere verificarea averii familiei Popescu

Pe 27 iunie 2005, datorită neconcordanţelor apărute în declaraţiile de avere ale lui Dan Ioan Popescu, fost ministru la Ministerul Economiei şi Comerţului şi apoi ministru de stat, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a declanşa procedura legală de control a averii acestuia. O lună mai târziu, procurorul general Ilie Botoş anunţa faptul că a transmis, la rându-i, Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă ÎCCJ, sarcina de a verifica modul de dobândire a averii de către fostul ministru Dan Ioan Popescu.

În adresa CRJ se specifica : « Din informaţiile jurnaliştilor (Liviu Avram, Cotidianul) şi din compararea declaraţiilor de avere ale fostului ministru Dan Ioan Popescu au apărut suspiciuni privind dobândirea averii de către domnia sa. Conform declaraţiilor de avere, pe parcursul anilor în care a fost ministru (2001- 2004), domnul Dan Ioan Popescu, împreuna cu soţia, a dobândit trei apartamente (suprafaţa totală a acestora fiind de 341.37 m.p. iar valoarea lor de impozitare de 2,108,389,928 lei), 16,034 m.p. intravilan şi un autoturism Audi (an de fabricaţie 2002) ».

Familia Popescu ameninţă cu CEDO

Cercetările au început la sfârşitul lui august când Comisia desemnată cu verificarea averii i-a solicitat lui Dan Ioan Popescu (DIP) să justifice toate bunurile dobândite începând din 1991, iar soţiei sale, Elena Popescu, pe cele obţinute după 1995, anul căsătoriei celor doi. Baza legală pentru această anchetă este dată de legea 115/1996 care la art.7 prevede următoarele : « în cazul în care între averea declarată la data învestirii sau numirii în funcţie a persoanelor prevazute la art. 2 (…)şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei se constată diferenţe vădite şi există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite, averea este supusă controlului ».
Suspiciunile asupra averii lui DIP au apărut deoarece au existat neconcordanţe între declaraţiile sale de avere şi achiziţiile făcute.

Altfel spus, deşi între două declaraţii de avere el a făcut achiziţii importante, acestea nu s-au regăsit reflectate în documente. Spre exemplu, deşi pe 31 mai 2004, Elena Popescu a achiziţionat, împreună cu Virgil Dumitrescu, un teren de 1.115 mp în zona Arcul de Triumf, teren pe care a plătit oficial 122.738 euro, în conturile declarate pe 14 decembrie 2004 suma înscrisă era cu doar 13.875 de euro mai mică decât cea înscrisă, pe 26 mai 2004, în declaraţia de avere anterioară achiziţiei. La fel, o neconcordanţă de acelaşi tip a apărut şi în declaraţia de avere din 26 mai 2004, comparativ cu cea din 30 decembrie 2003 : deşi în intervalul dintre cele două declaraţii, familia Popescu a făcut o achiziţie de 167.800 de euro, valoarea sumelor din conturi a scăzut doar cu 23.800 de euro.

Dan Ioan Popescu s-a prezentat în mai multe rânduri la comisia de cercetare şi a depus documente justificative pentru averea acumulată în perioada mandatului din 2001-2004. Constatând însă că verificarea la care este supus este destul de serioasă, Popescu a declarat că Legea 115/1996 dată, culmea, pe vremea când el era membru al guvernului Văcăroiu, contravine flagrant Declaraţiei Drepturilor Omului. « Este incredibil că în democraţie legile sunt ca în comunism. Se încalcă în mod flagrant prezumţia de nevinovăţie, atât timp cât tu, cel cercetat, eşti obligat să produci probe în apărarea ta şi nu anchetatorul, acuzatorul, să-ţi caute dovezi concrete pentru a se lua măsurile dorite », a spus DIP.

De asemenea el a ameninţat că, împreună cu soţia sa care este şi cetăţean italian, va da statul român în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. « Voi merge la CEDO, concret, pe situaţia paradoxală însă reglementată de Legea 115 în care eu, cel anchetat, sunt judecat de procurorul care mă anchetează. Printre membrii Comisiei de verificare a averii se numără, conform legii, şi un reprezentant al procurorului general. Este inadmisibil, este un caz unic în lume, aşa cum mi-au spus juriştii pe caer i-am consultat”, a spus Elena Popescu, soţia lui DIP.
Pe de altă parte, supărarea familiei Popescu este firească atâta vreme cât, practic, este aproape imposibil de demonstrat cum a reuşit să adune un demnitar, prin respectarea legilor, o avere de peste 10 milioane de euro în aproape 14 ani.

Deoarece avem de-a face cu primul caz de cercetare a modului în care un demnitar român şi-a dobândit averea, dar şi pentru că toate documentele comisiei de cercetare sunt secrete, am iniţiat pe cont propriu un demers jurnalistic al cărui scop este de a stabili raportul aproximativ dintre veniturile şi cheltuielile familei Dan Ioan Popescu, bazându-ne pe date, informaţii şi mărturii publice la care am avut acces.

Inspector/consilier la Consiliul de Miniştri până în 1990, de două ori ministru în guvernarea PSD

Dan Ioan Popescu s-a născut pe 10 martie 1948 în Ploieşti Prahova. În 1995 s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Elena, şi are un copil, Răzvan, din prima căsătorie.
A absolvit, în 1971, Politehnica Bucureşti şi a lucrat până în 1972 ca inginer chimist la Compania de Producţie Valea Călugărească. Ulterior, până în 1974 a lucrat ca inginer la Institutul de Cercetare şi Inginerie Tehnologică a Rafinării, iar apoi, între 1974-1984 a fost şef laborator sinteze chimice la Institutul de Cercetări Textile. Între timp, în 1981, a devenit doctor în inginerie chimică la Politehnica Bucureşti.

În 1984 a fost trecut în « centrală » pe funcţia de « consilier ». Conform CV-ului postat azi pe site-ul Camerei Deputaţilor, Dan Ioan Popescu a fost, în perioada 1984-1989 consilier în Administraţia Centrală. Conform însă unui alt CV al acestuia, postat în 2000 pe site-ul PDSR cu ocazia alegerilor pentru Camera Deputaţilor, Dan Ioan Popescu declara atunci că în perioada 1984-1989 a fost inspector la Consiliul de Miniştri.

Nu există date privind acumulări financiare importante realizate în această perioadă, cu excepţia unor bunuri (mobilier, colecţii de carte şi numismatică, bijuterii etc). În perioada 1990-1994, Dan Ioan Popescu a fost director general la Institutul de Cercetări Textile din Capitală, iar din 1991 a devenit vicepreşedinte al Partidului Republican. După fuziunea din 1993 a acestui partid cu PDSR, Dan Ioan Popescu este numit, în 1994, secretar de stat la Ministerul Industriei şi membru al Biroului Naţional al PDSR. În 1995 este numit ministru al Comerţului, post pe care-l ocupă până în 1996. În perioada 1996-2000 este deputat PDSR/PSD, este ales preşedinte al Comisiei pentru Industrie şi servicii din Camera Deputaţilor, iar, în particular, se lansează în afaceri de anvergură.

În 2001, după ce PSD revine la putere, Dan Ioan Popescu revine şi el, ca ministru, în fruntea Ministerului Industriei şi Resurselor (2001-2003), iar în perioada 2003-2004 ministru de stat la Ministerul Economiei şi Comerţului – noua denumire a ministerului pe care îl conducea.

VENITURILE lui Dan Ioan Popescu

Castiguri din salarii: 100.000 de euro

Timp de un deceniu, din 1994, Dan Ioan Popescu a fost un inalt functionar de stat. In anul 2004, DIP a castigat din salariul de ministru de stat 299.102.590 lei, avand o remuneratie lunara de 25 milioane de lei, adica 616,8 euro/lunar. In perioada 1997-2004, aproximam veniturile salariale anuale ale acestuia la 7.400 euro anual, 7.000 euro anual in perioada 1995-1996, 6.000 de euro in 1994 si 5.000 de euro in perioada 1990-1994. Astfel, totalul veniturilor din salarii in perioada 1990-2004 a fost de aproximativ 99.200 de euro.

Venituri din afaceri: 730.000 de euro

Dan Ioan Popescu a fost, de-a lungul anilor, actionar sau administrator in cel putin cinci societati comerciale: Management Roel SA, Ital Agency SRL, Textila Unirea SA, Chimexim SA si Solar Boneh SA. Sotia sa a fost implicata in alte doua societati: CE BO TEX SRL si Informatic Expert-Cont SRL. Nu se stie daca sotii Popescu au incasat dividende de la firmele in care au detinut actiuni, dar, din datele de bilant ale acestor societati, se pot afla sumele care li s-au cuvenit. Prima dintre firme, Management Roel SA, le-a adus sotilor Popescu, in perioada 1999-2004, profituri de 625.798,2 euro.

Societatea Ital Agency SRL a avut in 1999 un profit de 67,4 milioane lei si datorii de 535,4 milioane lei. Profitul din anul 2000 al societatii a fost de 91,7 milioane lei (5.627 euro), datoriile mentinandu-se la aceeasi valoare din 1999. In iunie 2000, insa, jumatate din actiunile detinute de sotii Popescu au fost cesionate lui Nicolae Radulescu, director general al Luxten Lighting SA, si sotiei acestuia. Prin urmare, dividendele cuvenite familiei Popescu au fost de 45,9 milioane lei (2.300 euro). In 2001, profitul net a crescut la 3,57 miliarde lei, acesta fiind anul in care DIP a devenit ministru si a vandut si restul actiunilor detinute la Ital Agency. Operatiunea de cesionare a actiunilor a avut loc in martie 2001, prin urmare i-ar fi revenit, ipotetic, o patrime din profit, adica 892 de milioane lei (34.272, 2 euro).

La firma CE BO TEX SRL, Elena Popescu, sotia lui Dan Ioan Popescu, a preluat, in noiembrie 2000, 30% din capitalul social, contributia sa fiind de 2,348 miliarde lei vechi, adica de aproximativ 117.700 de euro. Obiectul de activitate al acestei societati este comertul cu ridicata al produselor chimice, iar celalalt actionar este societatea italiana Giovanni Bozzetto SPA (70%). De asemenea, administratorii CE BO TEX sunt Elena Popescu (presedinte al Consiliului de administratie), Gheorghe Vulpoiu si Vicenzo Sironi. Profiturile societatii, conform bilanturilor anuale, au fost de 226,56 milioane lei in 2000, 47,73 milioane lei in 2001, iar in perioada 2002-2004, firma a inregistrat pierderi, astfel: 768,3 milioane in 2002, 1,53 miliarde lei in 2003 si 773 milioane lei in 2004. De asemenea, in anul 2002, datoriile CE BO TEX erau de 4,86 miliarde lei. Asadar, singurul an in care Elena Popescu putea incasa dividende de la aceasta societate a fost anul 2001, suma cuvenita fiind de 14,3 milioane lei (550 de euro).

Firma Informatic Expert-Cont SRL a fost infiintata la data de 17 noiembrie 1998, cu un capital social de 30 de milioane de lei. Elena Popescu detine aici 48% din capitalul social, celalalt actionar, Doina Cornelia Grimescu (52%), fiind si administratorul societatii. Firma se ocupa cu activitati de contabilitate, revizie contabila si consultanta in domeniul fiscal. Profiturile societatii au fost de 711.000 lei (35,6 euro) in 2000, 48,5 milioane lei (1.864 euro) in 2001, 62,7 milioane lei (2006) in 2002, 37,9 milioane lei (1.011 euro) in 2003 si 41.000 lei (1 euro) in 2004. Partea care i-a revenit Elenei Popescu din aceste profituri este de 2.361 de euro.

Bani din consilii de administratie

Dan Ioan Popescu a mai fost, in plus, membru in consiliile de administratie de la Textila Unirea SA (alaturi de Constantin Bostina, Mitica Bucur, Dorin Florian Parvulescu, Florin Parvu, Cristea Patranescu, Ioan Andrei si Ion Iconaru), la Chimexim SA (fosta Danubiana) si la Solar Boneh SA, la ultimele doua societati activand in perioada iunie 1999 – iunie 2001, respectiv iunie 1998 – iunie 2002. Printre actionarii de la Chimexim, apare si societatea Ital Agency SRL (10%), actionarul majoritar fiind Tofan Grup International SA (80,93%).

Ultima dintre aceste societati este controlata de un off-shore din Antilele Olandeze, SBI International Holdings NV. Obiectul de activitate al firmei Solar Boneh este constructii cladiri, iar reprezentantul legal este Egon Levi. Societatea s-a bucurat de contracte de cateva sute de mii de euro, incheiate cu Ministerul Transporturilor. Nu se cunoaste cuantumul sumelor incasate de Dan Ioan Popescu din activitatea de administrator al celor doua societati. Estimam, totusi, ca acestea nu au fost sub 1.000 de euro lunar, prin urmare suma totala incasata din aceasta activitate ar putea fi de 60.000 de euro.

Venituri din vanzari de bunuri: 1.600.000 de euro

In declaratia de avere depusa la Camera Deputatilor, in luna mai 2005, Dan Ioan Popescu a mentionat ca, in perioada 1999-2002, a obtinut 200.000 de dolari din vanzarea de mobilier mostenit si inca 986.000 de dolari, in perioada 2000-2001, din cesionarea actiunilor pe care le-a detinut la Ital Agency. Popescu a mai declarat ca a vandut un autoturism Audi din 2002 cu 1,7 miliarde lei (54.391 euro), un apartament cu 150.000 de euro si “mobilier si diverse obiecte” prin consignatia, cu 2,6 miliarde lei (64.147 euro).

Asadar, numai din aceste vanzari, Dan Ioan Popescu a incasat 268.538 euro si 1.186.000 de dolari, adica, la o valoare medie a raportului dolar/euro, de aproximativ 1,1 in perioada 2000-2001, un total de 1.573.138 euro.
Alte venituri declarate de Dan Ioan Popescu sunt: venituri din managementul societatilor administrate de sotia sa, in cuantum de 4.867.282.595 lei (120.085 euro); venituri din inchiriere apartament, de 41.800 de euro; venituri din produse agricole in urma arendarii terenurilor, in valoare de 20 milioane lei (493 euro) si un “bonus management” obtinut de sotie, in valoare de 8.370.000.000 lei (206.503 euro), o suma echivalenta cu profitul net obtinut de societatea Ital Agency SRL, firma ale carei actiuni au fost vandute de familia Popescu, in perioada 2000-2001. In total, acestea se ridica la aproape 369.000 de euro.

ACHIZITIILE familiei Popescu

Terenurile cumparate dupa 1990: astazi, 10.000.000 de euro
Dan Ioan Popescu a achizitionat, de-a lungul anilor, terenuri si imobile care astazi valoreaza peste 10,5 milioane de euro. Din aceasta suma, aproximativ 9.000.000 de euro reprezinta valoarea terenurilor aflate in proprietatea familiei Popescu. Conform ultimei declaratii de avere, fostul ministru al economiei si comertului a cumparat, in perioada 1991-2005, opt terenuri, astfel:

– in 1991, a achizitionat un teren intravilan de 1.870 de mp in Breaza, judetul Prahova, cu o valoare de impozitare de 67.000 de lei vechi, teren care astazi valoreaza aproape 94.000 de euro (50 euro/mp);

– in perioada 1993-1998 a cumparat un teren extravilan de 10.984 m.p. in Pantelimon – Ilfov, cu o valoare de impozitare de 11.000 lei (valoarea actuala data de pretul pietei – 165.000 de euro, la 15 euro/mp);

– intre 1996 si 2004 a cumparat 7.091 mp in Azuga-Prahova, valoare de impozitare de 19.994.000 lei (valoarea de piata, actuala – 710.000 euro la 100 euro/mp);

– in anul 2002, a cumparat 12,1 ha teren agricol in Balaciu-Ialomita, cu o valoare de impozitare de 157.000 lei (valoarea de piata, actuala – 2.000 de euro);

– in 2003, a cumparat 7.829 m.p., teren intravilan, in Gruiu-Ilfov, cu o valoare de impozitare de 188.000 lei (valoare estimata astazi la 392.000 de euro – 50 euro/mp);

– in acelasi an, 2003, a achizitionat un teren intravilan de 5.627 mp in Bucuresti, cu o valoare de impozitare de 31.460.000 lei (valoare actuala – 1.100.000 euro);

– in 2004, a cumparat un teren intravilan de 2.367 mp in Bucuresti, situat in zona Arcul de Triumf, pe strada Barbu Delavrancea, cu o valoare de impozitare de 33.532.000 lei. Agentiile imobiliare estimeaza ca acest teren valoreaza astazi 5.900.000 euro (2.500 euro/mp). Din documentele care au fost publicate in presa, rezulta ca a fost achizitionat la aproximativ 220 euro/mp, ceea ce inseamna ca ar fi platit pentru acest teren, 520.740 euro in 2004;

– in 2005, a cumparat un teren intravilan de 10.000 m.p. in Mogosoaia – Ilfov, cu o valoare de impozitare de 12.860.000 lei (valoarea actuala – 700.000 de euro la 70 euro/m.p.).

Dan Ioan Popescu mai detine un teren agricol de 8,17 ha in Balaciu-Ialomita, dobandit prin mostenire.

Opt terenuri au costat 1.600.000 euro

In declaratiile de avere, Dan Ioan Popescu nu a specificat pretul la care a achizitionat terenurile. Noi am estimat aceste cheltuieli, luand in calcul valoarea de piata la momentul achizitiei lor.
Astfel, terenul din Breaza nu valora, in 1991, mai mult de 5 euro/mp Prin urmare, valoarea de achizitie a fost de maximum 9.400 de euro. Terenul extravilan din Pantelimon, de 10.984 mp, cumparat in perioada 1993-1998, nu putea valora, atunci, mai mult de 6 euro/mp, pretul platit fiind, astfel, de aproximativ 66.000 euro.

Terenul de la Gruiu, achizitionat in 2003 la un pret de 27,4 euro/mp, a costat 215.000 euro. Terenurile din Bucuresti au fost achizitionate la preturi de zece ori mai mici decat cele de piata: 110.000 euro, cel de 5.627 mp, si 520.740 euro cel de 2.367 mp, din zona Arcul de Triumf. De asemenea, pretul platit pentru terenul de la Azuga este, conform declaratiei lui DIP, de aproximativ 400 de euro (!). Terenul de la Mogosoaia a costat aproximativ 700.000 de euro. In concluzie, o valoare aproximativa a cheltuielilor pentru achizitia celor opt terenuri e de peste 1.600.000 euro.

Cinci apartamente in Bucuresti si vila la Azuga

La capitolul locuinte, Dan Ioan Popescu a declarat cinci apartamente in Bucuresti si o vila (casa de vacanta) in Azuga. Apartamentele au fost obtinute astfel: un apartament de 138,8 m.p. situat in Calea Victoriei, bloc D1 (vizavi de Palatul Victoria), cumparat in 1995, cu o valoare de impozitare de 1,2 miliarde lei (valoarea actuala -250.000 de euro); un apartament de 109,37 mp obtinut in 2001, cu o valoare de impozitare de 944,28 milioane lei (valoarea actuala – 150.000 de euro); un apartament de 132,83 m.p., cumparat in 2003, cu o valoare de impozitare de 1,207 miliarde lei (valoare actuala – 250.000 de euro); un apartament de 232,57 mp, obtinut in 2005, cu o valoare de impozitare de 1,975 miliarde lei (valoare actuala – 350.000 de euro); un apartament (in constructie) de 135,21 mp, obtinut tot in 2005 (valoare actuala 250.000 de euro).

Casa de oaspeti a lui Dan Ioan Popescu
Casa de oaspeti din AZUGA a lui Dan Ioan Popescu

Vila de la Azuga, situata in zona rezidentiala, are o valoare de impozitare de 4,99 miliarde lei si o valoare de piata de 400.000 de euro.
Valoarea totala a acestor imobile este, asadar, de aproximativ 1.650.000 de euro.

Sumele achitate efectiv de Dan Ioan Popescu pentru achizitionarea imobilelor sunt doar partial cunoscute. Sigur este doar faptul ca, in unele situatii, apar diferente semnificative intre valoarea de achizitie, declarata de DIP, si cea de piata, valabila astazi. Spre exemplu, apartamentul din Calea Victoriei a fost cumparat, in 1995, conform unei declaratii a lui Dan Ioan Popescu, cu suma de 1.800 de dolari. Astazi, valoarea lui de piata este de 250.000 de euro. De asemenea, costurile pentru constructia vilei din Azuga, estimata de specialisti din domeniul imobiliar la 400.000 de euro, se pot cifra sub valoarea apreciata de experti, dar nu pot fi mai mici de aproximativ 100.000 de euro.

Masini si obiecte de arta

In declaratia de avere a lui Dan Ioan Popescu, mai apar: un autoturism Audi din 2002 (altul decat cel declarat vandut), in valoare de 54.300 euro; obiecte de argint achizitionate in perioada 1971-2005, in valoare de 10.000 de euro, obiecte de argint mostenite, in valoare de 25.000 de euro; bijuteriile sotiei, achizitionate in perioada 1975-2005, in valoare de 30.000 de euro; tablouri mostenite de sotie, in valoare de 5.000 de euro; tablouri, mobilier, covoare etc. mostenite sau repatriate, in valoare de 15.000 de euro si 200 milioane lire italiene; obiecte achizitionate in perioada 1971-2005, in valoare de 20.000 de euro; carte veche si contemporana, mostenite sau achizitionate in perioada 1991-2005, in valoare de 20.000 de euro; numismatica-monede jubiliare emise de BNR, achizitionate in perioada 1991-2005, in valoare de 5.000 euro si colectie de ilustrate cumparate in perioada 1971-2005, in valoare de 3.000 de euro.

Cheltuieli pentru afaceri: 567.000 euro
Cheltuielile pe care sotii Popescu le-au efectuat pentru cele patru firme in care au fost actionari s-au ridicat la aproximativ 567.250 de euro, astfel: 2.405,5 euro (97,5 milioane lei) pentru Management Roel SA, 445.693 euro (11,6 miliarde lei) pentru majorarea capitalului social de la Ital Agency (in anul 2001), 117.700 de euro (2,348 miliarde lei) pentru 30% din actiunile CE BO TEX SRL si 1.451 euro (14,5 milioane lei) pentru participarea la capitalul social al firmei Informatic Expert-Cont SRL.

Cheltuielile cu cosul zilnic, intretinerea etc., avand in vedere nivelul de trai al familiei lui Dan Ioan Popescu, nu poate fi estimat usor, dar presupunem ca acestea se ridica la aproximativ 1500 de euro/ lunar, adica la 270.000 de euro in cei 15 ani.

Concluzie

O estimare aproximativa a veniturilor familiei Elena si Dan Ioan Popescu in perioada 1990-2005 indica un total al acestora de aproximativ 3.000.000 de euro. De asemenea, o estimare neoficiala a cheltuielilor totale ale lui DIP, rezultate din aproximarea valorilor bunurilor achizitionate precum si a costurilor cosului zilnic, indica o valoare totala de aproape 3.900.000 euro. Aceasta inseamna ca, ipotetic, familia lui DIP ar avea de justificat aproximativ 1.000.000 de euro, insa, in conditiile in care tranzactiile s-ar fi efectuat la valoarea pietei. Realitatea arata ca au fost cazuri in care achizitiile s-au facut la valori cu mult sub cele de piata. Probabil aceasta este si una dintre explicatiile care stau la baza acumularii unor mari averi ale fostilor sau actualilor demnitari.

Reamintim faptul ca, dupa declansarea cercetarilor asupra averii sale, DIP a declarat ca ar fi cumparat terenul de la Azuga cu “358 sau 385 de dolari” pe care a inceput constructia unei case in urma cu zece ani si pe care spera sa o termine in urmatorii ani. El a mai spus, de asemenea, ca pentru apartamentul situat in apropierea sediului guvernului ar fi platit 1.800 de dolari, in 1995. Asadar, un apartament de cinci camere situat in centrul Capitalei si un teren la Azuga l-ar fi costat aproximativ 2.185 de dolari. Adica, mai nimic. De asemenea, pentru achizitionarea terenului din zona Arcul de Triumf, suma declarata este de aproximativ zece ori mai mica decat valoarea de piata a acestuia.

AFACERI CU ENERGIE

Dan Ioan Popescu a fost implicat, în paralel cu activitatea de politician şi demnitar (deputat sau ministru), în mai multe afaceri care i-au completat “coşul zilnic”. Prima dintre firmele înfiinţate de Dan Ioan Popescu, despre care deţinem date concrete, este Management Roel SA.

Constituita in luna iulie 1997, firma Management Roel SA are sediul pe Calea Dorobantilor nr. 60, sector 1, iar ca obiect de activitate « consultanţă pentru afaceri şi management », acoperirea perfectă pentru o firmă de politician. Acţionarii acestei societăţi sunt Dan Ioan Popescu (77,5%), fiul său Răzvan Popescu (10%), soţia sa Elena Popescu (2%), fiul soţiei Nicoletti Massimiliano (10%) şi Şerban Barbu (0,5%). Administratorii firmei sunt Dan Ion Şerban Dima, Mariana Radu, Dana Cristina Vasile şi societatea de experţi contabili Unicont Company SRL, reprezentată de septuagenarul cenzor Constantin Badan. Capitalul social al Management Roel era, la mijlocul acestui an de 10.000 RON, adică 100 milioane lei. Conform ultimei declaraţii de avere, dacă pe 7 mai 2005 DIP declara că deţine 195 de acţiuni la această societate, în valoare de 97,5 milioane lei, în 15 iulie 2005, conform datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prezentate mai sus, familia Popescu deţinea 179 de acţiuni (89,5%).

În perioada 1999-2004, societatea Management Roel a avut profituri uriaşe pentru o firmă de consultanţă, semn că a fost bine plasată pe piaţă. Astfel, profiturile nete înregistrate în această perioadă, corespunzătoare participaţiei de 89,5% deţinute, au fost următoarele : 4.807.591.000 (1999), 3.330.580.000 (2000), 190.730.000 (2001), 679.995.000 (2002), 1.583.360.000 (2003) şi 6.730.316.000 (2004). Dacă profiturile acestei societăţi n-au fost reinvestite, ci au fost încasate de către acţionari, atunci în buzunarul familei Dan Ioan Popescu au intrat, în perioada 1999-2004, 15.503.701.940 lei, adică 625.798, 2 euro. De unde au venit însă aceste profituri ?

Fostul ministru în businessul Romelectro

Profiturile obţinute de firma de consultanţă a lui Dan Ioan Popescu au legătură cu piaţa energiei electrice controlate vreme de mai mulţi ani de fostul ministru. Deşi această legătură a fost bine ascunsă de către DIP, au mai rămas totuşi anumite urme ce pot reconstitui implicarea firmei sale în afaceri cu energie. O astfel de legătură directă este cu societatea « Romelectro » SA, care are sediul declarat la aceeaşi adresă (Calea Dorobanţilor nr 60, sector 1 Bucureşti) cu Management Roel, firma lui Dan Ioan Popescu. Societatea « Romelectro » a fost înfiinţată în 1971 « în calitate de casă de comerţ a Ministerului Energiei din România ». În 1991, firma s-a desprins de Ministerul Energiei şi a devenit autonomă, iar în 1994 a devenit Romelectro SA, o companie pe acţiuni cu capital privat.

Conform informaţiilor de pe site-ul actual al companiei, « în prezent, Romelectro este acţionarul principal în 3 companii, fiind leaderul unui grup care funcţioneaza pe piaţa internă şi pe pieţe străine ca un întreg, acţionând separat sau împreună cu parteneri reputaţi. Grupul este pregătit să se angajeze în calitate de contractor EPC în proiecte legate de producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice, atât în România cât şi în străinătate ». Asta se întâmplă în prezent pentru că, în trecut, situaţia asociaţilor Romelectro era cu totul alta. Astfel, pe vechiul site al companiei « Romelectro », la adresa http://www.romelectro.ro/capital_ro.html, apărea următoarea prezentare: “(Anul) 2002 – Ca centru al unui GRUP DE COMPANII, ROMELECTRO împreună cu cei 12 asociaţi participă cu succes la dezvoltarea şi modernizarea sectorului energetic românesc ».

Cei 12 asociaţi prezentaţi pe site la punctul « A. Capital investit (în ordine alfabetică) » erau : « Celpi SA- cel mai mare producător de stâlpi de oţel, de înaltă tensiune, şi elemente de montaj din România , Electromontaj Carpaţi Sibiu SA – un antreprenor în domeniul distribuţiei si transmisiei transportului de energie , Eninvest SA – o companie de consultanţă în domeniul energetic şi al protecţiei mediului, Fichtner-Romelectro Engineering SA – o companie de proiectare şi consultanţă în domeniul energetic, o societate pe acţiuni împreună cu FICHTNER – Germania, Georom Internaţional SA – antreprenor pentru lucrări de foraj orizontal şi investigaţii Geo Radar, ISPE SA – cel mai mare şi mai important institut de proiectare şi consultanţă din România în domeniul energetic şi al protecţiei mediului, Management Roel SA – « consultant în domeniile financiar şi legislativ, reprezentant comercial pentru firme străine », Societatea de Gaz şi Electricitate SA – o companie care are ca acţionari companii mari din domeniul energetic din România, Roelco Invest SA – un transportator şi distribuitor de materiale de construcţii, Romelectro Construct SA – antreprenor în domeniul energetic, Romelectro Services SA- o firmă de consultanţă şi reprezentare comercială şi Romelectro T&D SA – o firmă de proiectare şi consultanţă în domeniul staţiilor de transformare şi automatizări ».

Consultanţă în domeniul energetic

Din informaţiile apărute în urmă cu trei ani pe site-ul Romelectro, rezultă fără dubii faptul că la un an de când Dan Ioan Popescu devenise şef peste ministerul care controla tot ce ţine de energie în România, firma sa era implicată în afaceri de consultanţă şi reprezentare pentru societăţi cu profil energetic. Acesta reprezintă unul dintre cele mai flagrante conflicte de interese din activitatea unui înalt demnitar al statului, cum a fost Dan Ioan Popescu la acea vreme.
Conflictul de interese s-a menţinut însă pe toată perioada mandatului de ministru a lui DIP şi aceasta rezultă din implicarea directă a firmei sale, Management Roel, în cumpărarea şi vinderea de acţiuni pe Rasdaq, alături de Romelectro, de la societatea « Electromontaj Carpaţi » SA Sibiu, una dintre cele 12 societăţi din « grupul Romelectro ». Astfel, conform datelor apărute pe Bursa electronică Rasdaq, care citează ca sursă REGISCO, Management Roel SA a deţinut în perioada 2004-2005 următoarele pachete de acţiuni la Electromontaj Carpaţi SA Sibiu : 9,89% pe 22 iunie 2004, 15,13% pe 27 septembrie 2004 şi mai puţin de 5% pe 17 mai 2005. De remarcat că, pe 14 septembrie 2004, Romelectro deţinea 47,72% din acţiunile de la Electromontaj, iar pe 7 iunie 2005 preluase deja controlul cu 62,88% din societatea sibiană.

Aşadar, firma ministrului Popescu investea într-o societate din domeniul energiei, societate pentru prosperitatea căreia îşi folosea avantajele funcţiei de ministru şi de reprezentant al statului român în diverse întâlniri oficiale de peste hotare. Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă una dintre ultimele vizite în străinătate ale lui Dan Ioan Popescu, ocazie cu care n-a avut nici o reţinere în a intermedia afaceri în interes propriu. Astfel, în perioada 11-13 septembrie 2004, Dan Ioan Popescu, Ministru de Stat şi ministrul Industriei şi Comerţului, a efectuat o vizită oficială în Qatar, la Doha, unde s-a întâlnit, la sediul Ministerului Energiei şi Industriei, cu Abdullah Bin Al Attiyah, Vice – prim ministru şi ministrul Energiei şi Industriei din acea ţară.

El a fost însoţit de o delegaţie de oameni de afaceri din România, iar la întâlnirea cu omologul din Qatar au participat, conform unei ştiri difuzate de Amos News, şi reprezentanţi ai companiilor Qatar Petroleum, Qatar Gas, Qatar Electricity&Water Co, Gulf Driling International. Cu acea ocazie, informa anul trecut Amos News, s-au identificat posibilităţi de cooperare între societăţi româneşti şi qatar-iene, una dintre acestea fiind între Romelectro şi Electromontaj cu Quatar Electricity&Water Co. – “participarea la activităţi de engineering şi realizarea de lucrări în transportul şi distribuţia de energie electrică în Qatar şi ţările din regiune”. La exact două săptămâni de la oportunităţile de cooperare stabilite în Qatar pentru Romelectro şi Electromontaj, firma ministrului Popescu îşi adăuga în portofoliu alte 5,24% din acţiunile Electromontaj Carpaţi Sibiu SA.

În 2003, un cotidian central publica o listă cu firmele propuse de ministrul Finanţelor, Mihai Tănăsescu, pentru reconstrucţia Irakului. Pe lista înmânată la Washington de Tănăsescu lui John Taylor, secretarul adjunct al Trezoreriei americane, se aflau şi firmele Romelectro şi Electromontaj Bucureşti. Întrebat dacă ştie ceva despre lista lui Tănăsescu, Dan Ioan Popescu a negat existenţa acesteia. « Nu cunosc această listă. Sunt sigur că domnul Tănăsescu a plecat cu totul şi cu totul alte probleme, la FMI. Nu a plecat cu nici o listă de companii » – a declarat ministrul Popescu pentru cotidianul Adevărul.

Contracte preferenţiale pentru prieteni

Implicarea lui Dan Ioan Popescu în acordarea preferenţială a unor contracte de sute de milioane de euro unor apropiaţi, pe criterii clientelare, a făcut deja obiectul mai multor dezvăluiri din presa ultimilor ani. Deşi numai pentru retehnologizarea celor 16 grupuri hidroenergetice de la hidrocentralelor Porţile de Fier I şi II au fost cheltuiţi, în perioada 1997-2005, peste un miliard de euro, în condiţiile în care operaţiunea a fost un eşec resimţit la nivelul întregii ţări, nimeni nu a verificat criteriile pe baza cărora s-au atribuit lucrările de reparaţii la cei doi coloşi de pe Dunăre. Unul dintre personajele cheie ale acestei afaceri este Nicolae Bogdan Buzăianu, un român cu cetăţenie elveţiană care a reuşit să dirijeze, printr-o reţea de firme în care s-a implicat ca acţionar sau/şi administrator, peste jumătate din producţia de energie electrică a României.

DIP şi Buzăianu, naş şi fin, campionii energiei
Prima afacere de succes a lui Buzăianu a fost obţinerea în 1997, prin încredinţare directă, a contractului de reabilitare pentru hidrocentrala Porţile de Fier I (PFI). Contractul a fost semnat pe vremea ministrului Industriilor de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, lucrarea nefiind acordată în urma unei licitaţii, ci printr-o hotărâre de guvern. Firma privilegiată a fost societatea elveţiană Sulzer Hydro iar contractul semnat a fost pentru 202,5 milioane de franci elveţieni, ajungând la aproximativ 160 de milioane de dolari. Societatea agreată de Tăriceanu a retehnologizat atât de bine grupurile energetice de la PF1 încât acestea au început s-o ia razna, necesitând reparaţii dese şi costisitoare (oprirea grupului 6 şi polizarea rotorului, deversarea în Dunăre a tone de ulei de la răcitori etc etc) de-a lungul ultimilor ani. Nici la începutul acestui an avariile de la cele două grupuri (5 şi 6 ) de la hidrocentrala Porţile de Fier I nu erau rezolvate, pagubele fiind estimate la 4 milioane de dolari.

Vânzări de energie prin Energy Holding

Cu toate acestea, spre sfârşitul lui 2000, compania elveţiană VA TECH Hydro Ltd, care între timp fuzionase cu Sulzer, vine cu o nouă ofertă de retehnologizare pentru hidrocentrala Porţile de Fier II, ofertă care se ridica la 98 de milioane de euro, deşi în realitate preţul era umflat cu aproape 30%. Intermediarul afacerii a fost acelaşi Nicolae Bogdan Buzăianu (foto dreapta), prin societatea Energy Consult SA. Contractul a fost semnat în noiembrie 2001, prin acceptul dat de noul ministru al Industriilor, Dan Ioan Popescu.

Evident, ca şi în 1997, afacerea a fost parafată prin atribuire directă, fără licitaţie, pe baza unei hotărâri de guvern. Culmea, preţul convenit a fost de 122 milioane de euro, cu 24 de milioane de euro mai mare decât ceruse iniţial VA TECH Hydro. Pe de altă parte, deşi plata trebuia să se facă în contrapartidă, cu energie hydro, avansul de 30 de milioane de euro a fost achitat cash, o luna mai târziu. Ca o anexă, s-a parafat şi contractul de export energie în Grecia, prin aceeaşi societate. Afacerea a fost extrem de profitabilă pentru toate părţile implicate, mai puţin pentru statul român reprezentat de Hidroelectrica.

Astfel, valoarea contractului s-a ridicat în final la 280 de milioane de euro, prin adăugarea unor cheltuieli suplimentare cu consultanţă, hidrocentrala Gogoşu etc. etc. Sub ministerialul lui Dan Ioan Popescu, româno-elveţianul Nicolae Buzăianu a avut un succes destul de consistent, firmele reprezentate de el, îndeosebi Energy Holding, ajungând să controleze aproximativ 60% din vânzările de energie de pe piaţa românească.

Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul în august 2005, vicepremierul Gheorghe Seculici a sugerat că de fapt, în spatele liberalizării pieţei energiei electrice se ascunde monopolul deţinut de câteva societăţi clientelare, iar « tot ce ţine de treaba asta nu este străin de Dan Ioan Popescu ». Seculici a arătat că pentru a comercializa energie ai nevoie de o autorizaţie de la Agenţia Naţională de Reglementare a Energiei Electrice (ANRE), numai că « există un ordin al ANRE prin care cei care au contracte semnate anterior au dreptul să-şi majoreze cota în baza legii nou promovate.(…) Aceste hârtii au fost semnate în perioada lui (Dan Ioan Popescu – nn), atunci a fost promovată prima hotărâre de guvern pentru liberalizare, atunci s-au dat aceste licenţe la unele firme. Aş vrea să vă puneţi o întrebare : cine este firma care asigură consultanţa juridică a ANRE ? O să rămâneţi şocat!...” a mai spus Seculici, fără să dezvăluie numele firmei din coasta ANRE.

Într-adevăr, societatea care a încheiat un contract de consultanţă cu ANRE, stăpânul distribuţiei de energie din România, este o firmă în care apare ca acţionar prietenul lui DIP, Nicolae Bogdan Buzăianu, clientul permanent al energiei autohtone. După ce, în iulie 2004, Nicolae Buzăianu a fost înlocuit de la conducerea Energy Holding cu Enrique Ferrer, printr-o hotărâre a Consiliului de Administraţie al firmei mamă, Energy Consult SA, în februarie 2005 între ANRE şi Societatea Civilă de Avocaţi Boştină şi Asociaţii se încheie un contract de consultanţă juridică. Între timp Nicolae Buzăianu devine asociat la societatea Boştină şi Asociaţii iar, două luni mai târziu, pe 1 aprilie 2005, Casa de avocaţi amintită îşi schimbă numele în Societatea Civilă de Avocaţi Boştină, Buzăianu şi Asociaţii.

Aşadar, Nicolae Buzăianu apare la vedere, pe firmament, deşi conflictul de interese dintre activitatea de consultanţă pentru ANRE şi cea de beneficiar al contractelor aprobate de această agenţie naţională este mai mult decât evident. Culmea, societatea « Boştină şi Asociaţii » are contracte de consultanţă nu numai cu ANRE, ci şi cu Hidroelectrica. Ca lucrurile să fie şi mai limpezi în privinţa favorizării de către Dan Ioan Popescu, în calitatea lui de ministru al Economiei şi Comerţului, a unui client precum Nicolae Buzăianu, săptămânalul « Academia Catavencu » a prezentat, în articolul intitulat sugestiv «Cum s-a cununat curentul cu Dan Ioan Popescu », o informaţie interesantă referitoare la legătura stabilită, în 2003, între cei doi.

Aflăm aşadar că Dan Ioan Popescu a devenit, cum altfel ?, naşul de cununie al lui Nicolae Buzăianu. « Atât de multă încredere a avut DIP în Buzăianu, încât a acceptat să-i fie naş de cununie. Ceremonia la care ministrul Economiei îi planta pirostriile lui Buzăianu s-a petrecut în Elveţia, la Lausanne, într-o biserică ortodoxă, prin august 2003. După acest eveniment, firmele moşite de Buzăianu au prins realmente aripi la înghiţit contracte. De fapt, la nişte firme de-ale lui nenea finu’ erau angajaţi şi cei doi baieţi ai familiei Popescu. Dar, apropo: de fapt, ce s-o fi năşit la Lausanne? O căsătorie între oameni sau una intre firme? Că prea i-a mers bine lui Popescu de când i-a mers excepţional lui Buzăianu » – au comentat caţavencii.

Cu această explicaţie, marile întrebări despre modul cum a dobândit Dan Ioan Popescu o avere de peste zece milioane de euro în doar câţiva ani, capătă o frântură de răspuns. Pentru că este absurd să creadă cineva că într-o ţară cu oficialităţi corupte, în care contracte de sute de milioane de euro se acordă fără licitaţie, cei care decid aceste favoruri o fac din altruism, fără comisionul aferent. Paguba produsă de acest tip de legături a fost consemnată recent de Curtea de Conturi care a constatat, în urma unui control la Hidroelectrica, faptul că au fost făcute plăţi nejustificate în valoare de 3600 de miliarde de lei vechi, adică de aproximativ un miliard de euro: 3000 de miliarde lei avansuri către furnizori, 400 de miliarde lei plăţi către VA TECH România şi 200 de miliarde lei către VA TECH Elveţia. Între timp, conform unor estimări apărute în presă, averea omului de afaceri de 37 de ani, Nicolae Bogdan Buzăianu, a ajuns la aproximativ 70 de milioane de euro.

AFACEREA ITAL AGENCY – LUXTEN

În 1998 Dan Ioan Popescu era unicul acţionar al societăţii Ital Agency SRL, o firmă înfiinţată în 1991 şi al cărei obiect de activitate era “comerţ cu ridicata al maşinilor, echipament, furnituri”. După o majorare de capital de 350 de milioane de lei, făcută de DIP, în 2000 intră în societate şi soţia acestuia Elena Popescu, care devine şi preşedinte al Consiliului de Administraţie. În iunie 2000, jumătate din acţiunile familiei Popescu sunt cesionate soţilor Nicolae şi Sanda Rădulescu. Noul partener de afaceri al lui Dan Ioan Popescu este nimeni altul decât preşedintele societăţi Luxten Lighting SA, o firmă care avea să devină privilegiată în relaţia cu instituţiile de stat din guvernarea 2000-2004. La sfârşitul anului 2000, după alegeri, Dan Ioan Popescu a făcut mai multe majorări de capital la Ital Agency aşa încât acesta se ridica la peste 23 miliarde lei, contribuţia familiei Popescu fiind de 11,6 miliard lei. Ulterior, în martie 2001, după ce Dan Ioan Popescu a devenit ministru al Economiei şi Comerţului, şi-a vândut toate acţiunile deţinute la Ital Agency, soţia sa rămânând însă în fruntea Consiliului de Administraţie al societăţii.

În firmă au intrat astfel noi acţionari : Ionel Pepenică (33,2%), director general la Luxten Lighting SA şi fost consilier PSD la Primăria Capitalei, şi societatea Euroimob SA. Printre administratorii de la Ital Agency se regăsesc, alături de Elena Popescu, Mihaela Sanda Rădulescu, soţia preşedintelui de la Luxten, şi Gheorghe Vulpoiu. Cealaltă societate, Euroimob SA, este controlată tot de Nicolae Rădulescu (98%), soţii Vulpoiu deţinând şi ei 0,4%. Gheorghe Vulpoiu mai apare ca administrator şi la o altă societate a familiei Popescu, CE BO TEX.

Am prezentat toate aceste date pentru a vedea legăturile dintre persoane ce sunt direct asociate cu familia lui Dan Ioan Popescu. De asemenea, cum am mai spus, după ieşirea lui DIP din societatea Ital Agency, soţia sa a rămas la conducerea firmei ca o garanţie pentru afacerile derulate ulterior. În proprietatea acestei firme s-au aflat câteva imobile de lux precum şi un hotel,

HOTELUL
HOTELUL lui Dan Ioan Popescu din Azuga

toate construite în Azuga, judeţul Prahova. Deşi localnicii afirmă că acestea aparţin lui Dan Ioan Popescu, ele nu apar în declaraţia sa de avere.

Cu toate acestea, dincolo de ceea ce afirmă localnicii din Azuga, un element interesant din declaraţia de avere a lui dan Ioan Popescu este în măsură să confirme oarecum afirmaţia conform căreia societatea Ital Agency n-a fost, în realitate, înstrăinată, chiar dacă actele arată contrariul. Informaţia apare la capitolul « venituri din premii şi jocuri de noroc », loc în care Dan Ioan Popescu a menţionat că soţia sa, Elena Popescu, a obţinut ca « Bonus Management » în 2004 suma de 8.370.000.000 lei. Această sumă seamănă izbitor de mult cu profitul net obţinut de societatea Ital Agency SRL în 2004 : 8.367.250.000 lei. Oficial, Dan Ioan Popescu deţine la Azuga o casă de vacanţă de 131 mp, din 1997, şi un teren de 7091 mp achiziţionat în perioada 1996-2004.

Hotelul din Azuga, intrat oficial în proprietatea soţilor Rădulescu (Luxten), are patru niveluri şi este situat în Poiana Urechea 2. Cotat cu patru stele, valoarea acestuia se ridică la aproximativ 3 milioane de euro şi fost trecut în patrimoniul societăţii Luxten. Relaţiile speciale ale lui DIP cu Primăria Azuga au făcut ca terenul pe care s-a construit hotelul din Azuga să fie concesionat pe o perioadă de 49 de ani, la preţul de 5 euro/mp. Conform surselor, terenul a fost cumpărat de firma Luxten cu 11 euro/mp deşi preţul zonei se ridică la 100 de euro/mp. Alături de hotel, pe numele firmei Luxten au mai fost trecute şi două vile de pe strada Dirivoiu, evaluate la 300.000 de euro, construite tot de Ital Agency şi despre care localnicii afirmă că aparţin lui DIP. Şi aici, conform aceloraşi informaţii, terenul din jurul celor două vile, de 5000 mp, evaluat la aproximativ 500.000 de euro, fost obţinut în acelaşi mod : iniţial concesionat cu 5 euro/mp, iar ulterior vândut cu 11 euro/mp., adică de nouă ori mai ieftin.

Casa Fab. Bere
Casa Fab. Bere

 

Pe de altă parte, după instalarea lui Dan Ioan Popescu în fruntea ministerului Economiei şi Comerţului, afacerile firmei Luxten cu societăţi din subordinea lui DIP s-au înmulţit văzând cu ochii. Au fost încheiate contracte avantajoase îndeosebi cu Electrica SA, Distrigaz Nord şi Sud şi Hidroelectrica. Numai contractele încheiate de Luxten cu Electrica SA au depăşit, în mandatul Dan Ioan Popescu, 45 de milioane de euro. De asemenea, soţia lui Nicolae Rădulescu a încheiat cu Hidroelectrica, pe firma Bio Tera Med SRL, contracte pentru furnizare de servicii medicale. Firma Luxten a fost extrem de privilegiată, în perioada 2000-2004 şi în afacerile de iluminat public încheiate cu mai multe primării din România, contracte care totalizează câteva sute de milioane de euro.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.15-16, decembrie 2005