Dan Voiculescu în careul de ași al lui Vasile Blaga

UPDATE (23 martie, orele 21.00): Alegerea lui Vasile Blaga în fruntea PDL confirmă ceea ce am scris mai jos. Dan Voiculescu și USL nu l-au curtat fără succes pe „buldog”. PDL-ul a intrat astăzi, NEOFICIAL, în Alianța GRIVCO!

 TRAIAN BĂSESCU: ADIO, PD-L!...

TRAIAN BĂSESCU: ADIO, PD-L!…

Vasile Blaga a fost asociat în afaceri, vreme de câțiva ani, cu șeful filialei Crescent Austria, Walter Redl, și cu reprezentantul TehnoforestExpertImport SA la Agenția Economică Română de la Viena.

Dan Voiculescu prezideaza sedinta Comisiei parlamentare de ancheta constituita ca urmare a propunerii de suspendare a presedintelui Traian Basescu, la Palatul Parlamentului, in Bucuresti, miercuri, 21 martie 2007. BOGDAN BARAGHIN / MEDIAFAX FOTO
Dan Voiculescu prezideaza sedinta Comisiei parlamentare de ancheta constituita ca urmare a propunerii de suspendare a presedintelui Traian Basescu, la Palatul Parlamentului – 21 martie 2007. BOGDAN BARAGHIN / MEDIAFAX FOTO

Crescent Austria era controlată de Dan Voiculescu, iar în 2002, când Blaga împreună cu soția sa au făcut o infuzie de capital de 800 milioane lei, GRIVCO era unul dintre acționarii filialei conduse de același Walter Redl.

Cum Crescent era firma Securității, altfel nu se explică relația privilegiată cu ICE Dunărea (UM 0107), se înțelege de ce Blaga a devenit azi șeful unui partid politic.

Iată de ce Blaga este atât de agreat de Alianța Grivco. Pentru că este unul de-al lor. La fel ca tovarășii lui (”primi-vice”),  masonii trădători Frunzăverde și Stănișoară…

Vasile Blaga e ultimul din tagma lui care încă n-a trădat oficial PDL-ul. Deocamdată. Neoficial însă el este de aceeași teapă cu masonii trădători Sorin Frunzăverde și Mihai Stănișoară, două cocote masculine din careul de ași ascuns în mânecă de Vasile Blaga. Buldogul. Cel care n-a câștigat în viața lui o competiție în mod democratic. Și cum ”mâna”, la decartare, trebuie să fie întreagă, al patrulea as al grupării este nimeni altul decât Dan Voiculescu, celebrul moștenitor al Crescentului, mașina de făcut bani a Securității ceaușiste prin intermediul ICE Dunărea.

Cum a ajuns Vasile Blaga în ”cercul încrederii” lui Dan Voiculescu este o întrebare la care doar puțini dintre noi cunosc răspunsul. Cert este că a ajuns atît de aproape de Voiculescu și de interesele sale fundamentale încât și-a luat alături, pentru a-și rotunji averea și a deveni și el un mic nabab, pe unul dintre cei mai importanți agenți ai Crescent din străinătate, un individ numit Walter Redl. Nimeni altul decât șeful Crescent din Austria, filială cu sediul în Eisensdadt. Iar asta nu pe vremea în care nu știa

ce face, ci la începutul anilor 2000, atunci când tot omul știa cine este Dan Voiculescu și cum joacă el poker pe banii Crescent, adică ai statului român pentru că firma Crescent nu era a lui tat-su, chiar dacă juniorul Felix o moștenise pe durata întregii sale eternități.

Așadar, Vasile Blaga, actualul lider al portocaliilor a stat liniștit în barca lui Dan Voiculescu până a fost prins și a fost obligat să tragă la mal și să coboare, cel puțin de văzul lumii. Este unul dintre motivele pentru care nimeni din tabăra USL, c u atât mai puțin din zona Grivco nu l-au călcat în picioare până acum, nu l-au avut în vizor și nu l-au atacat în vreun fel, considerându-l, dimpotrivă, un tovarăș de nădejde pentru un dialog constructiv.

Ca și Dan Voiculescu, Vasile Blaga este, după opinia mea, o rană deschisă, purulentă, pe corpul democrației românești. Prietenii lui Blaga (Frunzăverde și Stănișoară – oportuniști și trădători în sine și pentru sine) s-au dus deja la sânul lăptos al lui Voiculescu chiar dacă, de formă, ei s-au înscris în PNL și nu în partidul de buzunar al lui Voiculescu, asociat oficial cu PNL-ul lui Antonescu.

Buldogul buldogește voiculește la fel cum Frunzaverde penelește voiculește.  Obs. A se citi expresia ”conturile familiei dictatorului” drept ”conturile lui Dan Voiculescu și SIE”
Buldogul buldogește voiculește la fel cum Frunzaverde penelește voiculește.
Obs. A se citi expresia ”conturile familiei dictatorului” drept ”conturile lui Dan Voiculescu și SIE”

După această scurtă introducere, să scoatem actele pe masă.

Mai întîi a fost Securitatea. Dan Voiculescu a apărut ulterior, ca o necesitate înțeleasă. A fost pus stăpân peste Crescent-reprezentanța din București, firma de casă a Securității, prin intermediul ICE Dunărea, firmă despre care mulți au spus că era a lui Ceaușescu, deși eu cred că era doar a CIE. Ca și Voiculescu la București, Walter Redl a fost numit șeful Crescent Austria, filială cu sediul în Eisenstadt, localitate unde ar fi dorit să ajungă Marin Ceaușescu, înainte cu puțin timp de a muri prin spânzurare în condiții extrem de suspecte.

În 2002, an important pentru dezvăluirea noastră, Crescent Austria avea, printre acționari și firma GRIVCO, cea care avea să preia după 1990, după opinia mea, sarcinile și structura fostelor CRESCENT și ICE DUNĂREA.

Dealtfel, trebuie spus că Walter Redl a jucat, înainte de 1990 un rol extrem de important pentru Crescent Austria, el fiind, conform unei surse aflate mai sus pe lanțul trofic din care făcea parte micuțul Redl, șeful operațiunilor acelei filiale, adică exact omul care pe lângă operațiunile comerciale asigura, atunci când era nevoie, ”logistica” (adică bani ”curați”, paravan pentru servicii, transferuri financiare către terți, autoturisme etc) pentru grupa operativa a CIE de la Viena. Ca să vezi ciudățenie!

Am dezvăluit deja, cu ceva vreme în urmă, cum cadorisea Voiculescu cu autoturisme Crescent, grupa operativă a CIE de la Viena, sperând că vor păcăli astfel, cu mașini ”civile”, contraspionajul austriac. Au sperat, desigur, în van.

Așadar, după ce ”divinitatea” a creat, în ordinea necesităților, mai întîi Securitatea, apoi pe Voiculescu, iar apoi pe Walter Redl, s-a gândit că n-ar strica să-l lanseze la nivelul solului și pe Blaga. Pe Vasile Blaga, fost director la o întreprindere mecanică până în 90, apoi revoluționar, apoi prefect de Bihor pentru vreo trei ani și mai apoi, desigur, pentru încă trei ani șeful vameșilor din Oradea (director general al DRV Oradea), adică șef peste cei mai corupți dintre români, dacă nu-i socotim pe parlamentari. Ulterior a urcat pe scara pregătită pentru unul ca el, devenind într-un târziu, ministru de interne. Șef peste polițiști, adică peste indivizii aceia în uniformă care dau cu caschetele de pământ când nu le convine ceva, iar Blaga îi aplaudă pentru asta.

Ca să perfecteze relația cu Voiculescu, Vasile Blaga a mers pînă într-acolo încât și l-a luat ca asociat într-una din numeroasele sale firme că, deh!, vameșii fac bani, iar cu banii se fac firme si, inapoi, cu firmele se fac bani. Firma în care s-a asociat cu șeful locotenentul din Austria al lui Voiculescu se numește CONFORT ASTRA IMPORT EXPORT SA.

Iată dovada asocierii:

CONFORT ASTRA IMPORT EXPORT SA

Judet :BIHOR, Localitate :ORADEA

Nr. inmatriculare :J5/838/1991

Stare firma :functiune

Cod fiscal :63858

Cod SIRUES :51875232

Telefon :417376

Adresa :STR. IOAN CIORDAS nr. 1

Ultima actualizare la RC :03-JAN-02

________________________________________

Capital social subscris (total lei) :1728500000

– din care : 1.727.320.000 lei 2000 $ USA

Capital varsat (total lei):1205000000 – din care : 1203820000 lei 2000 $ USA

________________________________________

Participare straina la capital – din care : 14620000 lei

2000 $ USA

________________________________________

Obiecte de activitate declarate:

– P 5030 Comert cu piese si accesorii pentru autovehicule

________________________________________

Date despre asociati:

persoane fizice

1) Nume:POPESCU GABRIEL ALIN

Cod numeric personal:1750517054671

Act identitate:BI/GR /143204 /POL. ORADEA /12/23/1994

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :17-MAY-75

Locul nasterii :ARAD/ARAD

Adresa :Str. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Total aport (lei) :100000000

Nr. total actiuni / parti sociale :1000

Procent beneficii si pierderi :6 %

 

2) Nume:POPESCU NICOLAIE

Cod numeric personal:1441205054700

Act identitate:CI/XH /177327 /POL. ORADEA /10/24/2001

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :05-DEC-44

Locul nasterii: PONOARELE JUD. MEHEDINTI

Adresa :Str. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Total aport (lei) :812700000

Nr. total actiuni / parti sociale :8127

Procent beneficii si pierderi :44 %

Total aport natura (lei) :164625850

– din care :

aport natura (lei) :164625850

 

3) Nume:BLAGA VASILE

Cod numeric personal:1560726052137

Act identitate:CI/XH /160982 /POL. ORADEA /06/25/2001

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :26-JUL-56

Locul nasterii: PETRILENI/BIHOR

Adresa :Str. CLOSCA nr. 33

Total aport (lei) :400000000

Nr. total actiuni / parti sociale :4000

Procent beneficii si pierderi :23.13 %

 

4) Nume:BLAGA VIOLETT MARGARETA

Cod numeric personal:2560709052136

Act identitate:CI/XH /173303 /POL. ORADEA /09/21/2001

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :09-JUL-56

Locul nasterii :SATU-MARE JUD. SATU-MARE

Adresa :Str. CLOSCA nr. 33

Total aport (lei) :400000000

Nr. total actiuni / parti sociale :4000

Procent beneficii si pierderi :23.13 %

 

5) Nume:REDL WALTER

Cod numeric personal:0

Act identitate:PA/A /0027950 /Aut. Austriece /04/03/1996

Localitate :LAXENBURG – AUSTRIA

Judet :

Cetatenie :AUSTRIACA

Domiciliu :AUSTRIA

Data nasterii :16-MAY-45

Locul nasterii :LONITZBERG – AUSTRIA

Adresa :KARL SCHREIWEISGASSE nr. 2

Total aport (lei) :7900000

– din care :

aport (lei) :7310000

aport ( $ ) :1000

Nr. total actiuni / parti sociale :79

Procent beneficii si pierderi :1.78 %

Total aport natura (lei) :1764500

– din care :

aport natura (lei) :1764500

 

6) Nume:DESPA ION

Cod numeric personal:1510522400080

Act identitate:PA/ /02606345 /POL.BUCURESTI /05/06/1997

Localitate :VIENA – AUSTRIA

Judet :

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :AUSTRIA

Data nasterii :22-MAY-51

Locul nasterii :BAIA DE ARAMA JUD.MEHEDINTI

Adresa :BUCHENGASSE nr. 40/2/6

Total aport (lei) :7900000

– din care :

aport (lei) :7310000

aport ( $ ) :1000

Nr. total actiuni / parti sociale :79

Procent beneficii si pierderi :1.87 %

Total aport natura (lei) :1764500

– din care :

aport natura (lei) :1764500

Nu are asociati persoane juridice

Nu are asociati tip lista

________________________________________

Date despre administratori

1) Nume: POPESCU NICOLAE

Cod numeric personal:1441205054700

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Localitate: ORADEA

Adresa: Str. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Puteri: CONF.ART.9,10 DIN STATUT

Calitate / Functie:administrator / nespecificata

Data nasterii: 05-DEC-44

Locul nasterii:PONOARELE JUD. MEHEDINTI

Data incepere mandat: 14-NOV-01

Data expirare mandat:14-NOV-05

Nu are administratori juridici

________________________________________

 

 

 

 

Nu are filiale / sucursale / subunitati

________________________________________

Date despre fondul de comert

1) Denumire:MAGAZIN DE DESFACERE

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:Str. MIMOZEI nr. 9

Telefon:

Fax:

Telex:

2) Denumire:PARC AUTO

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:Str. SUCEVEI nr. 24

Telefon:

Fax:

Telex:

3) Denumire:MAGAZIN+DEPOZIT

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:Str. MARESAL ION ANTONESCU nr. 129 bloc M 1

Telefon:

Fax:

Telex:

4) Denumire:BIROU ADMINISTRATIV

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:STR. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Telefon:

Fax:

Telex:

5) Denumire:ATELIER DE REPARATII AUTO

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:STR. VADULUI nr. 18

După cum se poate constata, Redl și Blaga, la care se adaugă nevasta portocaliului-șef de azi, Violett, erau tovarăși de afacere în timp ce Redl conducea și Crescentul din Austria. Iată și dovada acestei afirmații:

Informații dintr-o bază de date oficială despre Crescent Commercial & Maritime Gesellschaft mbH - Austria, în acționariatul căreia apare Voiculescu - GRIVCO, iar managementul este asigurat de herren WALTER REDL - asociatul lui VASILE BLAGA

Informații dintr-o bază de date oficială despre Crescent Commercial & Maritime Gesellschaft mbH – Austria, în acționariatul căreia apare Voiculescu – GRIVCO, iar managementul este asigurat de herren WALTER REDL – asociatul lui VASILE BLAGA

 

Secretele lui Blaga, pag1 (Bilant, 2005)
Secretele lui Blaga, pag1 (Bilant, 2005)

Dealtfel, în urmă cu câțiva ani, eu am dezvăluit ac

Marile secrete ale lui Blaga, pag 2
Marile secrete ale lui Blaga, pag 2

eastă anomalie, afirmând chiar că ”în anul 2002,Vasile Blaga a participat la

majorarea capitalului social al firmei Confort Astra Import Export SA din Oradea.

Societatea, care se ocupa de comert cu piese si accesorii pentru autovehicule, apartinea unui fost nomenclaturist local al PCR, Nicolae Popescu, secretar cu probleme economice in PD Bihor. Alaturi de Popescu, in actionariatul de la Confort Astra mai figurau Ion Despa (un var al lui Popescu, stabilit in Austria) si Walter Redl (cetatean austriac). Cei doi oameni de afaceri fusesera invitati in 1992 de catre Popescu pentru a face o infuzie de capital in societatea oradeana, precum si pentru a beneficia de facilitatile la plata impozitului, aferente unei societati mixte romano-austriece”. Mai mult, adăugam eu,  ”conform unui articol din presa oradeana, Ion Despa a lucrat pana in 1989 la Agentia Economica romana din Viena, ca reprezentant al ICE TehnoforestExportImport (oops!), putand fi deci suspectat de legaturi cu fosta Securitate.

Walter Redl era si este directorul general al filialei Crescent din Austria (Crescent Commercial &Maritime Ges.m.b.H), societate care apartine grupului Grivco al lui Dan Voiculescu. Desi apropierea dintre un lider PD si directorul general al uneia dintre societatile liderului PUR, Dan Voiculescu, parea o asociere contra naturii, Vasile Blaga a intrat destul de usor in afacere. Cu opt sute de milioane de lei, sotii Blaga au preluat, fiecare, cate 23,13% din capitalul social.” – spuneam eu pe vremea în care nimeni nu citea ce spun.

Acum o spun din nou. E treaba lor dacă citesc. A portocaliilor.

Că nu e o simplă poveste de campanie, iată și o urmă mai veche lăsată în presa vremii.

 Articol din presa vremii - Bihoreanul 2002

Articol din presa vremii – Bihoreanul 2002

 Dan Badea

Averea Dracului: ICE DUNAREA, firma acoperită a Securității (III)

doc001

Cea mai importantă firmă acoperită a fostului DSS, inclusă în organigrama serviciului de informații externe de atunci (CIE), încadrată exclusiv cu ofițeri și subofițeri din cadrul Securității a fost ICE DUNĂREA, societate care avea să contribuie la plata datoriei externe a României cu aproximativ 4 miliarde de dolari.

Cea mai importantă firmă așa-zis ”străină” cu care a colaborat ICE Dunărea a fost CRESCENT – societate condusă exclusiv de Dan Voiculescu.

Spun ”firmă așa-zis ”străină””deoarece a fost înregistrată în străinătate, dar a fost predată apoi prin testament, după uciderea așa-zisului patron, lui Dan Voiculescu cu condiția s-o stăpânească pe întreaga durată a vieții sale, iar faptul că a fost condusă exclusiv de Dan Voiculescu, el având puterea totală de decizie în toate afacerile firmei ,este deja demonstrat și recunoscut chiar de către Fouad Sanbar (așa-zisul patron, sau patronul de fațadă al Crescent).

Mentionez că Dan Voiculescu este singurul motiv pentru care mă mai preocupă, astăzi, ICE Dunărea sau orice altceva legat de conturile fostei securități. Aceasta deoarece acest individ este, după opinia mea, cel mai mare rău care s-a abătut asupra României postdecembriste, iar trecutul lui tenebros trebuie privit cu multa atenție.VOICULESCU 1

El a transformat presa română în cel mai eficient instrument de manipulare împotriva intereselor naționale și a ridicat dezinformarea la nivel de artă, o artă la care nici Stalin n-a putut visa,  și tot el a transformat Parlamentul României într-o instituție populată cu cei mai corupți dintre români. A condus și  conduce, cred eu, SISTEMUL care se opune democratizării și modernizării României.

Așadar, voi reaminti ori de câte ori va fi nevoie că imperiul lui Dan Voiculescu s-a creat exact pe această relație dintre ICE Dunărea și Crescent, adică pe relația de afaceri cu Securitatea. Deși oficial, în dosarele securitații interne, el apare că ar fi fost doar un turnător ordinar, nu se știe cum figurează el în dosarele securității externe (CIE_SIE). Până a ajunge însă la episodul Crescent (despre care am mai scris anterior), să vedem cu ce se ocupa ICE Dunărea.

Reiau așadar un articol mai vechi de al meu, pe care îl completez cu documente inedite, parte dintre ele aparute in cartea mea, AVEREA PRESEDINTELUI.

coperta Averea Presedintelui

Iată, mai jos textul apărut în 1998, documentele atasate fiind insa inedite, prezentate aici in exclusivitate:

I. C. E. DUNAREA

”ICE Dunarea a fost o intreprindere de comert exterior a Securitatii, infiintata in octombrie 1982 (prin Decretul C.S nr.382/ 15.10.1982) si lichidata in apr. 1990 (prin H.G. nr.435/ 25.04.1990).

A facut parte din UM 0544-C.I.E (Centrul de Informatii Externe) si era identificata prin codul UM 0107.

A fost condusa, in ordine, de gen. mr. Aristotel Stamatoiu, gen.lt. Epifanie Amohnoaie, col. Gheorghe Badita și col. Constantin Gavril. In 1989 avea 137 de angajati dintre care 115 ofiteri.

A avut 6 servicii operative, un serviciu de navlosire si un compartiment special pentru vanzari armament. A efectuat activitati de import-export atat in nume propriu, cat si in colaborare cu celelalte ICE-uri. Colaborarea a fost, evident, impusa. A facut diverse intermedieri pe baza de comision si actiuni valutare speciale.

Oficial, se stiu foarte putine despre dimensiunea reala a implicarii acestei unitati a Securitatii in operatiunile valutar-financiare dirijate de Ceausescu si colaboratorii lui. Intreprinderea a fost lichidata cu o graba suspecta de guvernul Roman.

DUNAREA a fost mai intai trecuta in subordinea Ministerului Apararii Nationale. Pe 26 decembrie 1989, in urma decretului nr.4 semnat de Ion Iliescu, DSS si „toate unitatile din subordine” treceau la MApN. Fiind o unitate (0107) aflata in schema CIE (0544) din DSS, ICE Dunarea era „inghitita” provizoriu de ICE Romtehnica. Daca presa nu dezvaluia atunci aspecte controversate din activitatea Dunarii, suntem convinsi ca nici n-ar fi fost nevoie sa fie lichidata, pentru ca nu asta era intentia noilor stapani.

In perioada ianuarie – martie 1990, o echipa de control compusa din specialisti ai MCE, MF, MApN si BRCE a verificat intreaga activitate a ICE Dunarea.

 DUNAREA001

DUNAREA002

DUNAREA003DUNAREA004DUNAREA006 DUNAREA007 DUNAREA008

Primul Raport informativ, postdecembrist, despre ICE Dunarea, ajuns pe masa ministrului Justitiei, Teofil Pop. Raportul fusese cerut in vederea stabilirii eventualelor deturnari de fonduri de care era suspectata ICE Dunarea.
Primul Raport informativ, postdecembrist, despre ICE Dunarea, ajuns pe masa ministrului Justitiei, Teofil Pop. Raportul fusese cerut in vederea stabilirii eventualelor deturnari de fonduri de care era suspectata ICE Dunarea.

Pe 25 aprilie 1990, ICE Dunarea a intrat oficial in lichidare „in scopul evitarii unor paralelisme in activitatea intreprinderilor de comert exterior” (HG nr.435). Comisia de lichidare avea sa constate ca Dunarea fusese o intreprindere extrem de eficienta, ca aici toate a operatiunile s-au incadrat in indicatorii de preturi si eficienta economica planificati sau aprobati.

Oficial, pentru perioada 1982-1989, s-au constatat urmatoarele:

a. Volumul contractelor de export derulate in nume propriu sau in colaborare, inclusiv operatiuni de barter, compensatie si contrapartida, a fost de 4, 59 miliarde dolari;

b. S-au incasat 4,36 miliarde dolari cash din exporturi (inclusiv operatiuni de barter, contrapartida, compensatie)

c. Disponibilitatile in valuta constituite au fost contabilizate numai in conturi deschise la BRCE, ICE Dunarea neavand conturi la banci straine.

Intrebarile ulterioare asupra Dunarii au ramas insa fara raspuns. Fusese o firma a Securitatii iar documentele verificate nu spuneau, in realitate, decit ce scria pe ele. Cine garanta ca n-a existat o dubla contabilizare a lor? Nu era dubla si subordonarea Dunarii? (MCE si MI)

Afaceri cu diamante

Prezentam un exemplu concret care justifica indoiala noastra. E vorba de un aspect referitor la exportul de diamante artificiale al ICE Dunarea. Un referat intocmit la inceputul lui 1990, semnat de doi specialisti si dosit dupa cum cereau vremurile.

„In luna ianuarie 1990, ICE Mefin a preluat de la ICE Dunarea activitatea referitoare la importul si exportul de diamante. In perioada discutiilor ce au precedat preluarea activitatii, ICE Mefin a fost contactata de firma A.D.C.(Anglia), partener de afaceri prioritar pe aceasta relatie. Firma a pretins livrarea deindata a diamantelor artificiale ce au constituit obiectul unuoi contract incheiat cu ICE Dunarea.

ICE Mefin a luat legatura cu Uzina de diamante artificiale Dacia ( ce a functionat in directa subordunare a DSS, iar in prezent este subordonata, potrivit afirmatiiloer conducerii Mefin, Comandamentului pompierilor militari), rezultind ca este executata deja comanda firmei ADC. In aceste conditii s-a dispus livrarea diamantelor, iar firma ADC a platit suma de 20 mii $ SUA.

Pentru a verifica realitatea platii, un lucrator din cadrul ICE Mefin s-a deplasat la ICE Dunarea constatind ca in contractul ce i-a fost prezentat la aceasta din urma unitate, pretul prevazut era de 26 mii $ SUA. Revenind la sediul ICE Mefin, in timpul discutiilor purtate cu conducerea acesteia, au fost chemati prin telex de firma ADC si li s-a comunicat ca din greseala nu s-a trimis suma de 26 mii $, ci doar 20 mii $ SUA.

DUNAREA010 DUNAREA011

Coroborind aceasta situatie cu imprejurarea ca, cu ocazia unei recente vizite la Bucuresti (dupa Revolutie), dl. Jak Luntzer, patronul firmei ADC, a prezentat un inscris (o fotocopie) emanat de la Directia Europa Occidentala (director Pirvutoiu), din care rezulta ca MCECEI a aprobat ca ICE Dunarea sa scindeze sumele obtinute din exporturi in doua categorii cu doua destinatii diferite, deci din coroborarea acestor doua elemente se poate trage concluzia ca ICE Dunarera incheia fie doua contracte, unul in care se trecea pretul real si se incheia in strainatate, si un al doilea in care se trecea un pret mai mic si care era inregistrat in tara, fie, situatie mai greu de admis, ca sumele obtinute din derularea contractului incheiat cu partenerul strain au luat calea a doua conturi diferite.

Intrucit dl. Luntzer si-a anuntat vizita la ICE Mefin, s- a solicitat conducerii sa abordeze in cadrul discutiilor si aceasta chestiune.

Apare ca necesara si verificarea inscrisului la MCECEI, Directia Europa Occidentala, in care scop se va lua legatura cu actualul director Manolache.”

 DUNAREA016

Expertii straini care au cautat fondurile deturnate de Ceausescu & Co au avut informatii ca ICE Dunarea „a fost folosita pentru deturnare de fonduri din Romania”. In Planul „R” ei au inscris atit rezultatul documentarii la care avusesera acces pana atunci (mai 1990) cit si anumite ipoteze de lucru. Iata rezultatele lor la acea data:

„Conturile „Dunarii” de la BRCE, potrivit Serviciilor Secrete (?):

47.21.015.300-9 – $ US (Cont aparut deja in presa – R.L/6.08.’94, n.n.)

47.21.427.300-2 -DM

47.21.437.301-6 – DM

49.11.046.300-7 – $

48.69.715.300-9 – $ US

In aceste conturi au fost inregistrate, se pare, un mare numar de plati facute de companii de transport maritim catre autoritati portuare din Constanta sau de aiurea. Exista suspiciunea ca platile ascundeau cu totul altceva.

Un cont mai aparte era 48.69.715.314-0 – silingi austrieci. Acest cont ascunde numeroase tranzactii cu Dunarea si Dobias in Austria. Banca prin care intrau majoritatea sumelor in acest cont era Donau Bank. O parte din aceste plati au fost achitate pe loc in silingi austrieci sau marci germane lui Nathan Skalet (cetatean austriac, Pasaport nr. Pp 416431). Tranzactiile au fost aprobate de David Vasile, director adjunct. Potrivit lui Constantin Istrate, Skalet vorbeste doar romana si rusa.

Raport R Dunarea001 Raport R Dunarea002

Raportul R - un rezumat al raportului expertilor canadieni care au cercetat deturnarile de fonduri ale regimului Ceausescu
Raportul R – un rezumat al raportului expertilor canadieni care au cercetat deturnarile de fonduri ale regimului Ceausescu

Rodica Vlaicu de la BRCE (Serviciul Special 46) a fost foarte suparata pentru ca unul dintre membrii comisiei (CS) a intrat in posesia acestor conturi. Ea a explicat ca sumele din acest cont au rezultat din vanzari catre Uniunea Sovietica de bunuri care au fost reetichetate. Ideea a fost ca sovieticii sa fie obligati sa plateasca bunurile nu in ruble, ci in valuta forte. Din exporturile facute de Dunarea in 1984 au rezultat 754 milioane $.

Documentele justificative au fost vazute de un membru al echipei canadiene (C.S.), dar nu i s-a permis sa le copieze.

Pe 28 aprilie 1990, actele de la BRCE, legate de Dunarea, erau in asa fel amestecate incit nu puteau fi extrase prea repede a afirmat C.I.

O prima concluzie era ca tranzactiile au fost mixate cu tot felul de alte afaceri ale bancii. Totusi, afirmatiile de mai sus nu se potrivesc cu rapoartele despre Dunarea puse deja la dispozitia comisiei.

Documentatia de la BRCE, desi fusese promisa, nu a ajuns la comisie.

Contul OBORE

In iulie 1990, de exemplu, soldul la zi al unui cont deschis cu 5 ani in urma era de 1.334 588, 14 dolari SUA. Numarul contului era 47.11.940.350-8 iar ca titular era trecut numele OBORE. Contul fusese descoperit in primele luni ale lui 1990 de catre expertii canadieni si inscris la capitolul „comisioane secrete”. Lipsa datelor de la BRCE i-a impiedicat sa mearga insa mai departe pe aceasta pista, numita de ei „QUINSHUN”. Informatiile adunate se refereau la deturnarea a 108 000 dolari, in urma unui export de transformatoare in Turcia facut prin Electroimportexport (EIE). „Contractul a fost de peste 20 milioane dolari, iar agentul turc Mustafa ONGUN (de la „Indel”) a primit un comision in functie de vanzari. La finalizarea contractului, EIE se pare ca datora lui M. Ongun 108 000 dolari. Banii ar fi fost deturnati intr-un anumit cont de la BRCE (47.11.940.350-8) apartinand, se pare, ICE Dunarea. Persoanele care pot da relatii sunt: M. Ongun, Rodica V. (BRCE) si Aristide BUTUNOIU (cel care l-a inlocuit, se pare, pe Ongun). Din investigatii s-a aflat ca au existat agenti care plateau comision la Dunarea, comision numit de Suzanne Wolfe bacsis pe invers”.

 Raport R Dunarea004

De-abia in 1991, Mugur Isarescu, presedinte al comisiei guvernamentale cerea blocarea acestui cont. Din adresa lui Isarescu am aflat ca firma care deschise contul in cauza fusese inchisa in… 1988. Iata continutul acelei adrese catre BRCE, semnate de Mugur Isarescu: „In vederea clarificarii provenientei unor sume realizate de reprezentanta firmei „QUINSHUN ENTERPRISES LIMITED” deschisa la Bucuresti in perioada 1981-1988, rugam sa blocati temporar contul 47.11.940.350-8, in care se pastreaza disponibilul ramas dupa incetarea activitatii acesteia”( Adresa Nr. 2001/19.02.1991).

Desi ICE Dunarea fusese de mult lichidata, iar oficial aconturile in valuta de la BRCE fusesera inchise cu sold zero inca din mai 1990″, exista, iata, cel putin un cont dosit, de prasila .

Epilog

Chiar daca, oficial, problema „Dunarea” a fost inchisa, ea nu este nici pe departe clarificata. Guvernele care au „acoperit”-o, lipsite de orice raspundere, vor trebui sa dea totusi niste explicatii, daca i se va nazari vreodata unei autoritati, interesate in aflarea adevarului, sa le ceara. La doi ani dupa lichidarea Dunarii, de exemplu, Comisia Isarescu avea mari greutati in priceperea unor socoteli oficiale care spuneau ca in contul ICE Dunarea se mai gasisera, la 22 dec. 1989, 1,2 milioane de dolari.

Tot neclara parea si afirmatia din raportul de lichidare al ICE Dunarea care spune ca in urma controlului „nu a reiesit ca din acestea (cele 4,59 miliarde dolari rezultate din exporturi- nn) ar fi fost transferate sume in valuta in exterior, in eventuale conturi ale dictatorului„. Prin urmare, „se impune a se analiza – spune raportul comisiei Isarescu – destinatia unor sume de milioane cedate la balanta de plati pe baza unor decrete speciale, in care se mentiona ca preluarea se face fara restituirea valutei sau a echivalentului in lei„. De regula, au observat specialistii lui Isarescu, preluarea la balanta de plati a unor astfel de sume in valuta, de la unitatile exceptate se facea cu titlu de imprumut, sau cu plata echivalentului in lei.DUNAREA014

Prima si
Prima si ultima pagina a unei Situatii a incasarilor cash la balanta de plati externe ale ICE Dunarea utilizate pe baza de acte normative in perioada 1982-februarie 1988

N-a fost explicat pana azi ce rost avea cedarea unor sume deloc neglijabile in CONT SPECIAL PREZIDENTIAL de la BRCE, si nici ce destinatie s-a dat acestor depozite. In 1986, de exemplu, ICE Dunarea a cedat suma de 45 milioane dolari in „contul special prezidential” de la BRCE, in baza unui „decret fara rambursare”( 234/25.12.86).

Dan BADEA,

Material apărut, partial, în cotidianul Evenimentul Zilei din 29 Mai 1998, pag.18 (Facsimilele sunt inedite)

 

Averea Dracului – afaceri și comisioane confidențiale prin firmele Securității (II)

Ceaușescu nu a avut conturi secrete. Au existat însă conturi secrete pe care le-au preluat, în parte, cei care au devenit miliardarii tranziției.

Aceasta este concluzia la care am ajuns nu numai eu, ci și alți cercetători care au căutat urmele așa-ziselor conturi ale lui Ceaușescu. Asta nu înseamnă însă că problema conturilor secrete este una rezolvată. Nicicum.

Altfel, oameni ca Dan Voiculescu sau alții din aceeași stirpe a securiștilor ordinari n-ar fi putut progresa într-un an cât alții într-un secol.

Astăzi voi relua aici un material mai vechi, referitor la problema comisioanelor confidențiale care alimentau, ulterior, diverse conturi ale fostului regim, dar și problema desființării firmei ICE Dunărea (UM 0107) – unitate acoperită a fostului DSS, încadrată exclusiv cu ofițeri și personal din fosta Securitatea, dar cunoscută ca o firmă de comerț exterior. Partenerul de afaceri privilegiat al ICE Dunărea a fost…Dan Voiculescu, prin firma Crescent. Iată de ce eu refuz să cred că Dan Voiculescu a fost doar un tornător ordinar al Securității și îi înțeleg mâhnirea cu care spune că n-a fost informator. Sau…doar informator. Până  a ajunge însă la Crescentul lui Voiculescu, despre care am mai scris AICI, AICI și AICI, postez  un material pe care l-am scris în urmă cu mulți ani, fragment din cartea ce avea să apară la editura Nemira, Averea Președintelui

coperta Averea Presedintelui
Averea Președintelui, Edit. Nemira, 1998, autor Dan Badea

Rezultă, în plus, din materialul și documentele atașate (aici – în exclusivitate), că societatea ARGUS, cea care, oficial, era doar un oficiu banal din cadrul camerei de Comerț și Industrie a RSR ce repartiza personal autohton pentru reprezentanțele firmelor străine la București, se ocupa în realitate cu obținerea de comisioane confidențiale și, așa cum avea să dezvăluie presa străină, cu falisficare profesonistă de documente contra comisioane. Șeful oficiului ARGUS, col. Dragoș Diaconescu un securist (CIE)-afacerist notoriu, care a preluat și aplicat ulterior lui decembrie 1989, vechile practici de la ARGUS, a fost arestat recent în afacerea fraudelor bancare descoperite la sfârșitul anului trecut de profesioniștii DIICOT (vezi, pe larg, AICI).

De menționat că la acea dată și eu credeam că Nicolae Ceaușescu a avut conturi secrete, fiind victima dezinformării celor care au preluat, pe cont propriu, controlul unora dintre afacerile importante ale statului român. 

doc001

Averea Dracului” (II) – afaceri si comisioane confidentiale prin firmele Securitatii

Inca o sursa de alimentare a conturilor secrete ale familiei regimului Ceausescu:

Comisioanele confidentiale

O importanta sursa de fonduri valutare, exploatata la maximum de agentii asa-zis economici ai lui Ceausescu, a fost comisionul. Atit in tara cit si in afara ei, s-au obtinut sume imense din intermedieri pe cit de secrete, pe atit de profitabile. Obtinerea de comisioane a fost transformata de regimul Ceausescu intr-o operatiune valutara speciala prin care s-au alimentat conturi mai mult sau mai putin cunoscute. Confidentialitatea majoritatii comisioanelor a fost pastrata cu strictete si, este de presupus, bine controlata. Pista comisioanelor confidentiale n-a fost batatorita de comisiile care s-au ocupat cu cercetarea deturnarilor de fonduri, desi au existat destule elemente care au semnalat scurgeri masive de fonduri rezultate din acesta practica. Pina acum, o prezentare a modurilor de obtinere a comisioanelor confidentiale, imaginate de sistemul comunist, a fost facuta de fostul ofiter de securitate Liviu Turcu, intr-o scrisoare deschisa adresata comisiei senatoriale (Dragos Luchian), comisie n-a avut insa vreun rezultat notabil. Iata citeva dintre caile de obtinere a comisioanelor confidentiale ezvaluite de Liviu Turcu :

a. Obtinerea de comisioane confidentiale cu prilejul negocierilor contractelor comerciale de import – export in tara si strainatate; de regula aceste comisioane erau asigurate prin protocoale  confidentiale, separate de contractele propriu-zise, si se depuneau pe numele ICE-ului ce derula contractul, intr-un cont colector de la BRCE aflat sub controlul compartimentului AVS din CIE . Dirijarea banilor intr-un cont al DSS era treaba directorului BRCE si a sefului Departamentului secret din banca(Serviciul 46-nn). Existau 5 conturi colectoare la BRCE.

b. Tranzactii comerciale cu produse ne-romanesti pe piata internationala. Au fost implicate firmele : TERRA, DELTA, TRAWE, ICE DUNAREA, ICE ROMTEHNICA, ICE CARPATI.

c. Replasarea de marfuri de origine straina ca marfuri romanesti pe piete in care detinatorii reali ai marfii erau contingentati.

d. Obtinerea de comisioane confidentiale pentru permiterea trasnzitarii de marfuri straine si indigenizarea acestora.

e. Parteneriatul comercial cu tarile in curs de dezvoltare a caror legislatie financiara le limita scoaterea de sume in valuta forte in exterior sau interzicea detinerea de conturi in strainatate, prin crearea de catre partea romana de depozite si conturi, fie la BRCE sau la alte banci din strainatate.

Exemple de actiuni aducatoare de comisioane: ICE Masinexportimport – 300 000 dolari

Intre ICE Masinexportimport si firma italiana INNOCENTI s-a incheiat un contract de livrare a unui grup de masini necesar IMGB. Contractul, in valoare de 11mil. dolari, fusese aprobat in 1978 si stabilea termenul de livrare la 3 ani.Dupa expirarea acestui termen, desi patrtea italiana avea masinile gata, importul a fost sistat din cauza interdictiilor generale impuse atunci importurilor de catre politica vremii. Dupa o pauza de doi ani, partea romana a reluat tratativele cu italienii, care oricum nu mai aveau alte posibilitati de desfacere pentru grupul de masini necesar IMGB. Profitand de aceasta situatie, romanii au cerut un comision de 700 000 dolari, ca sa cumpere ceea ce tot ei comandasera. Italienii, neavand incotro, au acceptat. S-a facut insa o intelegere privind plata comisionului, asa incit in contul partii romane au fost virati cu acte doar 400 000 dolari, restul ajungand in alta parte. Unde?doc002

Partenerul italian a afirmat ca diferenta de 300 000 dolari a fost achitata „in imprejurari cunoscute de Maravela Ionel, directorul de atunci al ICE Masiniexportimport„. Maravela insa, impreuna cu derulatorul contractului, Nicolae Popescu, au solicitat „cu duritate” celor curiosi „sa nu se amestece in aceasta problema„. Si nu s-au amestecat. In 1990, destinatia celor 300 000 dolari era „neelucidata”.

ARGUS – Comisioane cu sacul

Oficiul Argus a fost, ca si Dunarea, o „firma” a Securitatii. O anexa. Se ocupa oficial cu asigurarea de personal pentru reprezentantele societatilor straine din Romania. Taxa orice firma straina si se vara metodic in orice afacere aducatoare de valuta. Era specialista in comisioane confidentiale. L-a avut ca director pe celebrul Dragos Diaconescu, despre a carui implicare in scufundare navei LUCONA (care avea la bord o moara de macinat minereu de uraniu) s-au spus destule ; Argus ar fi intocmit documentele fictive pentru transportul efectuat de Lucona, documente folosite ulterior la incasarea primelor de asigurare.

Șeful ARGUS, col (r) Dragoș Diaconescu, un securist ca toti securistii care au atentat la Securitatea Nationala a României. Un șmecher din gașca celor de teapa lui Dan Voiculescu
col (r) Dragoș Diaconescu, un securist ca toti securistii care au atentat la Securitatea Nationala a României. Un șmecher din gașca celor de teapa lui Dan Voiculescu (foto 2012)

Argus a avut conturi deschise atit la BRCE cit si la filialele unor banci straine din Bucuresti (Societe Generale si Manufacturer’s Hanover Trust). Cu toate acestea nu se stie nimic despre cercetarile comisiilor (investite sa caute fondurile deturnate) asupra acestei firme. Nu s-a spus nimic despre ARGUS. Daca si cum a fost desfiintata. Daca presa a tacut, oficialii n-au spus nimic.

Mentionam mai jos citeva dintre gainariile valutare ale oficiului condus de Dragos Diaconescu, pentru a ne lamuri asupra usurintei cu care se puteau construi fonduri ce puteau primi apoi orice destinatie.

In 1982, intre firmele ICE Geomin si Marc Rich (Elvetia) s-a perfectat o intelegere privind valorificarea de catre firma din Elvetia a unor produse ramase in urma a doua actiuni de cliring ale partii romane (cu India si Pakistan). Intelegerea consta in plata unui comision catre Geomin, taxa ce reprezenta 1,25% din beneficiul rezultat. In afacere a intervenit insa Argus, prin Dragos Diaconescu, care a cerut sa participe si el la incasarea a 50% din comision. Prin Talpos de la MCECEI, Argus a devenit parte la contractul cu Marc Rich, incasind astfel aproximativ 100 000 dolari/anual din aceasta afacere. Valuta era virata de ICE Geomin in contul Argus de la BRCE (cont # 47.23.227.300-4).geomin

In 1983, Louis Drasinovert, angajat roman al firmei germane Hoechst Aktiengesellschaft-RFG, a fost acuzat intr-o prima faza” de spionaj in favoarea Germaniei. Oficiul Argus, responsabil de soarta si apucaturile angajatului roman, s-a dat ranit si a solicitat firmei Hoechst daune in valoare de 460 000 de marci. Firma germana, care avea contracte de export cu ICE Danubiana, a achitat suma ceruta din debitele (datoriile) pe care firma romaneasca le-a avut ca importator al produselor sale.

Desi Danubiana a achitat intreaga suma, Oficiul Argus a informat firma germana ca n-a primit decit exact 136.568 DMW (decizia de plata nr.5959/14.12.1983). Diferenta de peste 320 mii marci, desi a fost incasata de Oficiul Argus, nu a fost confirmata; ea a fost scazuta insa de firma germana din datoria ICE Danubiana. In 1990 nu se stia in ce scopuri fusesera folosite cele 320 mii marci. Si nici de catre cine. Conturile in care Argus a cerut firmei germane sa vireze banii au fost cel de la BRCE (nr. 47.11.091.300-4) si cel de la Manufacturer’s Hanover Trust (nr. 700/284). Firma Hoechst a mai fost tapata de bani si de catre aunele ICE-uri” care i-au solicitat confidential, pentru deschiderea acreditivelor, comisioane cuprinse intre 7-10 % din valoarea acreditivelor, sume care nu mai erau restituite.

doc007

doc008

alt exemplu:

metallgesell001

metallgesell002

metallgesell003

metallgesell004

metallgesell005
documente inedite din arhiva Comisiei Guvernamentale pentru cercetarea fondurilor deturnate din averea statului, comisie condusă de Mugur Isărescu

Sume nefacturate

Sumele achitate de firmele straine oficiului Argus pentru participare (chiar si pentru neparticipare – cazul firmei italienesti Giole) la TIB nu erau facturate. Nu se stie unde ajungeau banii de la Argus. Dragos Diaconescu dadea dispozitie unor ICE-uri, care exportau diverse produse, sa depuna o parte din valoarea marfii in alte conturi decit cele pe care intreprinderile respective le aveau la BRCE. Erau conturi ale Securitatii? Ale Partidului? Ale lui Diaconescu? Nu stim. Stie ex-directorul CONFEX, tov. Poparlan.doc009

La fiecare livrare de marfa din Romania, foarte multe firme straine achitau un comision in conturi ale securitatii. De exemplu, firma germana Hallerman achita in contul 47.21.44.73.00-4 („ES”) un comision de 0,5% din valoarea marfii, ceea ce insemna zeci de mii de dolari. Basca taxa de participare la TIB. Fondurile necontrolate se  adunau astfel bucatica cu bucatica.

Firma BBI-Anglia (firma greceasca) a depus in 1985 o suma intr-un cont al Argus de la Societe Generale-Bucuresti. Contul avea numarul 20183. E o dovada ca Argus nu avea conturi in valuta numai la BRCE. Nu stim ca aceste conturi de la filialele unor banci straine din Bucuresti sa fi fost verificate.doc010

Implicarea directorului ARGUS, Dragos Diaconescu in „Afacerea Sulina” a fost confirmata de Gheorghe Voinoiu de la „RUM CAWO” – Liechtenstein. D. Diaconescu ar fi „mijlocit aranjamentul de depozitare a reziduurilor”, fiind implicat si in incasarea unei parti din taxele de depozitare a acestora.doc013

Dan BADEA (Material apărut în cotidianul Evenimentul Zilei din 29 Mai 1998, pag.18 – cu excepția facsimilelor care sunt inedite)

***

Adaug articolului publicat de mine în 1998, un document care demonstrează stilul utilizat înca de pe atunci de securistul Dragoș Diaconescu, azi ajuns  la pușcărie pentru practici similare, el fiind acuzat de către patronul unei societăți elvețiene (Cevora Panama) de deturnări de fonduri, falsuri, dezinformări etc. Iată, mai jos documentele prezentate aici în exclusivitate:

cevora panama001
un Referat ce confirmă deturnările de fonduri comise de Dragoș Diaconescu și jefuirea reprezentanței din București a unei firme străine ( CEVORA SHIPING TRAIDING AND INVESTMENT INC – ELVETIA)
cevora panama002
acuzatiile lui Marcel Werner, patronul societății jefuite de securiștii lui Diaconescu, transmise prin telex șefului Argus
cevora panama003
pag.2 a telexului de mai sus
cevora panama004
extras de cont de la BRCE al firmei CEVORA SHIPING TRAIDING AND INVESTMENT INC – ELVETIA

OBS: Toate documentele ce insotesc acest material provin din arhiva comisiilor care s-au ocupat cu cercetarea deturnarilor de fonduri din perioada regimului Ceausescu.

Partea despre ICE DUNAREA, care completa acest articol va fi publicata separat, deoarece va fi insotita de alte documente inedite, ce vor aparea in exlusivitate pe acest site.

(va urma)

Dan Badea

 

Potăile lui Vîntu și Voiculescu încearcă să muște SRI-ul de fund

 (Update postat la sfarșitul materialului)
manipulare1 f

”Berbecul” informatorilor securității Felix-Voiculescu și Nuș-Vîntu, folosit – fără succes până acum! – la spargerea porților de la Cotroceni, este reutilizat asăzi, cu și mai multă forță, după ce USL a preluat în urma unei imense campanii de dezinformare controlul Parlamentului și al Guvernului României.

De această dată însă, porțile la care bat capii crimei organizate sau ai mafiei politico-financiare din România, direct sau, în cazul unora indisponibilizați în celulele pușcăriilor, prin reprezentanții lor, sunt DNA, CSM, ANI, Procurorul General și SRI. Puterea actuală și-a pus deocamdată, la adăpost, Ministerul Justiției (Mona Pivniceru) și Avocatul Poporului (Valer Dorneanu).
Dacă privești la televizorul lui Voiculescu, Ghiță sau Vîntu, instituțiile vizate se află sub un uriaș asediu. Bătălia pentru CSM seamănă  oarecum, la scară, cu bătălia din vara trecută pentru demiterea președintelui țării. Asediul asupra CSM, condus de Mona Pivniceru prin anexele ei AMR, UNJR și gașca lui Horațiu Dumbravă, are ca scop revocarea din această instituție a judecătorilor Cristi Danileț și Alina Ghica, magistrați cu coloana vertebrală greu de îndoit de cizma lui Voiculescu. Antena 3, încremenită în proiectul anti-Băsescu titra ieri, spre exemplu, cu litere mari, ”Oamenii lui Băsescu goniți din CSM”.
Sorin Roșca Stănescu, Cel mai mare Diversionist al Patriei!
Sorin Roșca Stănescu, Cel mai mare Diversionist al Patriei!
Căpetenia mașinăriei de dezinformare a USL, Sorin Roșca Stănescu, fost informator al Securității și cunoscut șantajist de presă, devenit azi senator PNL în Parlamentul României, a cerut alături de semi-analfabetul Gigi Becali, deputat PNL, desființarea ANI.
”ANI nu ar trebui să existe”, iar ”CNA e un rău teribil care a crescut ca un cancer” – declară Roșca Stănescu, șeful suprem al tonomatelor lui Vîntu și Voiculescu. Deputatul Becali, declarat de Crin Antonescu drept urmaș al Brătienilor, latră și el spre CCR, cu ochii beliți la camera de luat vederi: ”O declar neconstituțională dacă va fi cazul, dacă voi fi dat în judecată pe tema asta (…) Nu pot să o declar acuma. Când nu o să fie Zegrean și cu Aspazia Cojocaru, atunci am să o declar, când o sa plece ăia de acolo„, crezând probabil că CCR e o oaie scăpată de pe moșia lui din Băneasa.
Mai mult, același Roșca Stănescu, sluga credincioasă a lui Vîntu, Voiculescu și Năstase, și-a vizitat stăpânii aflați după gratii și a declarat că ”sunt necesare două amnistii”, deoarece pentru a treia n-a mai fost cazul, Voiculescu sustrăgîndu-se până acum celulei care îi este repartizată cel puțin după faptele din dosarul ICA. Așadar, sunt necesare acum doar amnistiile lui Năstase și Vîntu. Cel care a compromis pentru totdeauna presa română, în loc să ajungă la pușcărie, a ajuns senator al României.
Foștii discipoli ai săi de la Ziua, Radu Tudor și cei ascunși la  lumea_justiției_lui_vintu_si_voiculescu.ro, sau prin alte locații, pun și ei umărul de ani buni la demolarea instituțiilor statului care se opun mafiei gulerelor albe, instituții atacate acum cu disperare de hienele care latră continuu dincolo de sticla antenelor.
0-SRI

Atacul asupra magistraților care-și mai fac meseria cu demnitate și onoare, judecători și procurori, câți or mai fi în țara asta, nu este însă perfect dacă nu este însoțit și de atragerea în marea hărmălaie de la televizor, fără o justificare reală, a Serviciului Român de Informații (SRI).

Neavând argumente reale așadar, pentru a ataca instituția pe care, spre exemplu, Vîntu încă o blesteamă că l-a ”stenogramat” când îl alimenta pe Nicolae Popa pe sub mână, cu fonduri de la FNI, sclavii acestuia, coordonați discret de comandantul Sorin Roșca Stănescu sau mr. Cornel Nistorescu, inventează acuzații hilare asupra unei instituții ai cărei angajați au vârsta medie a copiilor lor, dacă soțiile lor i-ar fi conceput la vârsta tinereții. Media de vîrstă a angajaților SRI este de 37 de ani, cu doi ani mai puțin decât avea fiul șantajistului Roșca Stănescu atunci când s-a împușcat în cap, nemaiputând suporta gândul că a accidentat mortal un om.
sorin ovidiu vintu

Atacurile tot mai dese asupra SRI, coordonate de securiști avortați din sistem, de sereiști cu mentalități securiste formate la școala lui Vlad, Măgureanu și Timofte, sau de tonomatele iresponsabile dar bine plătite ale unor grupuri infracționale bine organizate ale gulerelor albe, sunt dovezi clare ale faptului că SRI a ajuns să-i deranjeze nu numai pe spioni, ci și pe bandiți, pe cei mai mari bandiți ai țării pe care îi vedem la televizor cu cătușe la mîini, la cauciucul căruciorului, sau chiar cu ”pansamente” Burberry la gât.

Bandiții au ajuns să se teamă de SRI mai rău decât de poliție. Un așa-zis analist politic și militar pripășit de ceva vreme pe la Antena 3 și format la școala de presă de șantaj a lui Roșca Stănescu, a ajuns să sugereze pe blogul personal, într-o încercare disperată de compromitere a lucrătorilor antiteroriști ai SRI, că atentatul cu bombă de la Piatra Neamț ar putea fi ”un scenariu al serviciilor secrete” făcut în scop de a-și reface imaginea după ce s-ar fi implicat în acțiuni politice de partea lui Băsescu, un argument solid pentru un buget mare cerut zilele acestea de serviciile secrete, sau o perdea de fum pentru acoperirea scandalului din CSM.
Expertul Grigoraș
Expertul Grigoraș

Un alt individ folosit în campania din ultimele zile, la fel ca în campania din 2009, este un expert audio-video, Cătălin Grigoraș, care a spus ceea ce Vîntu repetă de câțiva ani, anume că ”interceptările folosite de Serviciul Român de Informații ca probe în anumite procese ar putea fi trucate”, Grigoraș fiind același expert care în 2009 declara că CD-ul cu filmulețul trucat ”Băsescu lovind un copil” ar fi fost contaminat cu markerul.  Referitor la interceptările SRI, desigur, ar putea fi trucate, la fel ca și interceptările FBI, CIA sau FSB, dar sunt? Răspunsul nu mai contează! Antena 3 titrează mare, sub expertul Grigoraș, pe fond galben: CUM SE FALSIFICĂ INTERCEPTĂRILE SRI.

Expertul Grigoraș a fost folosit, în urmă cu câțiva ani, la lansarea site-ului lumeajustitiei.ro, o altă armă folosită acum împotriva CSM și a altor instituții ale statului, site coordonat de alți doi discipoli de bază de-ai lui Sorin Roșca Stănescu, Răzvan Savaliuc și Adina Anghelescu.
Îmi amintesc că pe același expert Grigoraș l-am văzut cu câțiva ani în urmă în redacția de la Gardianul înainte, desigur, ca Gardianul să posteze pe site-ul său caseta trucată cu ”Băsescu părând că lovește un copil”.
ANDI TOPALA - diversionist la comandă
ANDI TOPALA – diversionist la comandă

In aceeași redacție se afla pe atunci și Andi Topală, un jurnalist care a fost și el subordonat al lui Roșca Stănescu la Gardianul lui Vîntu. Acest Topală a lansat, pe 20 decembrie 2012, o dezinformare specifică maestrului său, prin care anunță, chipurile, o dezvăluire a unui ofițer activ al SRI privind zice el, poliția politică pe care o practică Serviciul condus nu de Măgureanu sau Timofte, cum ne-am fi așteptat, ci de diplomatul George Cristian Maior.

Topală acționează de fapt după metoda deja brevetată de mașinăria de dezinformare anti-românească condusă de Voiculescu și Vîntu, printr-o armată de inși fără caracter, metodă despre care am mai scris pe acest blog și care constă în lansarea în online a unui material otrăvit (fals, trucat, mincinos etc) pentru a fi preluat apoi pe antenele mogulilor și prezentat drept adevăr absolut.
”Sursa Zilei va prezenta în curând mărturiile incendiare ale unui ofițer SRI activ despre poliția politică practicată la nivel înalt în structurile de informații. În așteptarea instalării Guvernului Ponta 2, deocamdată vă prezentăm o mostră a declarației olografe făcute de ofițerul SRI autorităților competente și îngropate de acestea într-un sertar. Am ascuns intenționat în declarație pasajele referitoare la autoritățile cărora li s-a adresat ofițerul urmând să o prezentăm integral” – scria Topală pe site-ul său.
Dealtfel, foștii sau actualii angajați cu șira spinării curbată ai lui Voiculescu și Vîntu nici nu se mai sinchisesc să ascundă faptul că mint cu nerușinare, mai ales de când Victor Ponta a dovedit că se poate minți direct, în față, fără ocolișuri atît de costisitoare.
Materialul, publicat pe un site creat peste vară (Sursa Zilei), realizat de o anexă a fostului Gardianul, nu a atras inițial atenția pentru că, la acea dată, lumea se gândea la porcii de sacrificiu și nu la cei răspândiți în mediul online.
Ieri însă, după ce scandalul CSM s-a copt suficient de bine, magistrații fiind surprinși într-o încăierare de care nu i-ai fi crezut capabili –  pleava justiției românești sărind la gâtul a trei colegi care luptă împotriva corupției -,  numitul Topală Andi, care fusese PASIV mai bine de trei săptămâni în cazul anunțat pe 20 decembrie, primește sarcina să pună gaz pe foc și să reamintească povestea cu ACTIVUL din SRI.
art21 f7

 

Prin urmare updatează vechea comandă. ”Pentru că un important realizator TV de la o celebră televiziune națională și-a manifestat disponibilitatea de a dezbate subiectul privind dezvăluirile ofițerului SRI, informăm pe această cale cititorii, cu scuzele de rigoare, că amânăm publicarea documentului pentru ziua în care se va produce emisiunea, ținând cont de faptul că aceasta trebuie pregătită în cele mai mici amănunte, dar vă asigurăm că este o chestiune de câteva zile” – zice fostul pasiv, activat ieri, Topală.
(Pariem că ”televiziunea națională” aparține lui Dan Voiculescu??? Și că se numește ANTENA 3?)
Documentul publicat de TOPALĂ
Documentul publicat de TOPALĂ
Dacă te uiți cu lupa la facsimilul publicat de el, descoperi o filă dintr-o petiție adresată de un ofițer SRI unui ”președinte” (probabil de comisie) care pune niște întrebări din care ar rezulta că există un magistrat care ar fi ofițer acoperit al SRI ce ar fi cerut în repetate rânduri să fie scos din rândul acestei tagme și care ar fi fost întâmpinat cu refuz categoric de conducerea SRI. Astfel, magistratul respectiv ar fi fost obligat să jure strâmb declarând oficial că nu e acoperit, nici informator și nici colaborator al vreunui serviciu secret.
Dacă cele dezvăluite de Andi Topală ar fi adevărate, atunci SRI ar avea o mare problemă, magistraților fiindu-le interzis, prin lege, să fie agenți acoperiți ai unui serviciu secret, deci și SRI-ului să-i recruteze/angajeze/acopere.
Sunt însă adevărate cele scrise pe foaia tonomatului Topală? El zice că da, pentru că altfel n-ar fi postat cu litere mari și roșii un titlu ca acesta: Mărturii incendiare ale unui ofițer SRI activ despre poliția politică la nivel înalt”.
El nu se întreabă, ci afirmă, așa cum l-a învățat SRS.  
Nu publică, ci promite că publică.
Nu prezintă tot adevărul, ci doar o parte din el, și aceea vizibilă cu lupa, dar doar pe porțiuni.
Este exact tehnica dezinformării învățată la școala lui Roșca Stănescu.
Nu știm numele ofițerului SRI care face ”dezvăluirea”, nu știm numele sereistului așa-zis ”acoperit” din magistratură, nu știm despre ce act de poliție politică e vorba, cazul unui magistrat care ar fi și ofițer acoperit fiind unul de-a dreptul penal și nu unul de poliție politică, nu știm decât ce spune manipulatorul Topală.
Mai știm însă, din experiența anterioară, că stăpânii celor de teapa lui Topală urmăresc să scoată la rampă conducerea SRI, să atragă cu forța instituția condusă de Cristian Maior în mocirla dezbaterii publice tocmai acum, în plin scandal al magistraților de la CSM. Culmea, asta vine după ce, recent, premierul Ponta și-a subordonat serviciul secret al Ministerului de Interne, cunoscut mai bine sub numele de ”Doi și un sfert”, după exact 23 de ani de la înființare, serviciu folosit la greu în trecut în acțiuni de poliție politică.
În fine, nu este însă o informație clasificată faptul că Vîntu și alți mafioți din afaceri sau politică se află în arest, în dosarele aflate pe rolul instanțelor sau pe mâna procurilor și datorită înregistrărilor făcute profesionist de SRI la cererea instituțiilor care instrumentau cazurile respective (Parchet general, DNA, DIICOT etc). Aceasta deoarece SRI este autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor telefonice, iar celelalte instituții (DNA, SIE, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul MIRA și Direcția de Combatere a Crimei Organizate din IGPR), după obținerea autorizațiilor legale pentru interceptarea comunicațiilor, se adresază Serviciului pentru punerea în aplicare a acestora.
sri f9

 

Ieri, la solicitarea Hotnews, Serviciul Român de Informații a dat un comunicat de presă cu privire la materialul semnat de Andi Topală pe site-ul său obscur, document în care se afirmă că ofițerul care acuză Serviciul de poliție politică există, într-adevăr, că a făcut memorii către diverse instituții, conform dreptului său la petiție, că toate informațiile din acele memorii au fost verificate, nu numai de SRI, dar că ACUZAȚIILE NU SE CONFIRMĂ, ca să-l parafrazez, la culoare, pe Topală.
Iată mai jos comunicatul SRI:
„Materialul publicat reprezinta o parte dintr-un memoriu realizat de catre un cadru al institutiei noastre,  care a adresat de-a lungul timpului mai multe petitii si memorii catre diverse institutii, inclusiv catre Serviciului Roman de Informatii, ca forma de manifestare a dreptului de petitionare.
Cel in cauza a fost primit in audienta de catre factori abilitati din Serviciu, inclusiv la nivelul comisiilor desemnate pentru a clarifica/verifica aspectele semnalate, ce tineau de presupuse activitati care ar fi avut loc, in trecut, anterior demararii, in anul 2007, a procesului de transformare institutionala a Serviciului.
De asemenea, in cadrul institutiei, aceste semnalari primite, inclusiv spre competenta solutionare de laorganisme cu atributii in domeniu,  similar sesizate, au fost minutios verificate, evaluate si analizate,de catre comisii interne constituite la ordinul conducerii SRI, fara a fi identificate elemente care sa certifice ilegalitati sau practici neconforme cu cadrul normativ intern, in activitatea institutiei.
Rezultatele multiplelor verificari efectuate care nu au confirmat exisitenta unor practici ilegale – ce ar putea fi asimilate unor „activitati de politie politica”-, au fost comunicate, in conditiile legii, atat petentului cat si institutiilor sesizate de acesta. In acest context, petentul a confirmat ca este satisfacut cu demersurile facute de institutia noastra si de rezultatele comunicate.
Referitor la existenta ofiterilor  acoperiti in randul magistratilor, precizam faptul ca SRI actioneaza in conformitate cu legile si actele normative conexe activitatii sale specifice in acest domeniu specializat. In acest sens, Serviciul aplica cu strictete prevederile legii privind statutul judecatorilor si procurorilor, modificata si completata, potrivit carora acestora le este interzis sa detina calitatea de „lucrator operativ, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii”.
SRI se supune controlului concret si permanent exercitat de Comisia comuna permanenta a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii sale, fata de orice siuatie in care sunt semnalate abuzuri sau incalcari ale cadrului legal ori a normelor interne ce guverneaza activitatea Serviciului. Subliniem ca SRI acorda o atentie deosebita si manifesta disponibilitate pentru clarificarea/verificarea tuturor semnalarilor de natura celor expuse mai sus, in conformitate cu valorile si standardele euroatlantice ale comunitatii de intelligence din care facem parte.
Consideram regretabil faptul ca si in aceasta situatie se incearca atragerea institutiei noastre in dezbaterea publica fara nici un fundament real, inclusiv cu sprijinul unor fosti angajati ai intitutiei noastre.”
Pentru că există totuși întrebări la care nu se dă răspuns în acest comunicat, iar Topală nu le-a pus deoarece nu adevărul îl interesează pe el câtă vreme ordinul de zi pe unitate (cum bine spunea ieri Tăpălagă într-un excelent editorial) dat de Dan Voiculescu este ”Atacați instituțiile statului”, am avut o scurtă discuție explicativă cu purtătorul de cuvânt al SRI, Sorin Sava, încercând să aflu mai multe despre documentul provenit de la una dintre comisiile căreia i-a fost adresat și plasat în scop de manipulare în mediul online.
Dan Badea: Ofițerul care a făcut acea petiție este cadru activ al SRI sau a fost dat afară?

Sorin Sava: Da domnule, este cadru activ al SRI. N-a fost dat afară, nici nu s-a pus problema. Ofițerul acesta activ, căruia nu-i dăm numele, a făcut de-a lungul timpului mai multe memorii la diverse instituții, la comisii, la ONGuri, unde a dorit. De ce? Pentru că dreptul de petiționare nu este îngrădit nimănui din cadrul Serviciului. El a fost primit în audiență de conducerea Serviciului în repetate rânduri, inclusiv recent. Deci nu a fost chemat, că e o diferență, ci a fost primit, adică el a cerut să fie primit în audiență. A primit răspunsuri satisfăcătoare și a fost mulțumit de ceea ce a primit și de la conducerea serviciului și de la celelalte organisme unde a făcut petiții.

D.B.: Ați primit vreo solicitare din partea celor care au publicat anunțul ”incendiar” despre ”poliția politică” anunțată cu roșu deasupra semnăturii lui Topală?
Sorin Sava, purtătorul de cuvânt al SRI
Sorin Sava, purtătorul de cuvânt al SRI

 

S.S.: Nu, tocmai, ce m-a surprins pe mine a fost că domnul Andi Topală nu ne-a cerut un punct de vedere, deși am vorbit cu dânsul prin luna ianuarie după ce aflasem de materialul publicat prin decembrie, că începuseră să mă sune cei de la televiziuni să mă întrebe despre materialul respectiv apărut pe un site despre care nu știam nimic atunci. L-am sunat pe domnul Topală pe la începutul lunii ianuarie și după ce i-am urat la mulți ani, i-am spus că am văzut că are pe siteul acela un material, și l-am întrebat de ce nu ne-a cerut și nouă un punct de vedere despre aceasta? El ne solicitase, prin decembrie, un punct de vedere pe altă temă și i-am spus acum, domle cum ne-ați întrebat atunci despre ce v-a interesat, de ce nu ne-ați întrebat și despre asta?  ”Lăsați domle c-o să vedeți, cu siguranță o să ne mai auzim” – mi-a spus domnul Topală. Deci ne-a dat cu flit, pe românește, nu ne-a cerut un punct de vedere.

Noi când am fost solicitați am răspuns, că deja se știa în toată presa de ”senzaționalul” acela. Ne-au sunat cei de la Hotnews, ne-au cerut un punct de vedere vis a vis de informațiile apărute și l-am dat, el este publicat deja.
Cum se știe, magistraților le este interzis prin lege să fie ”lucratori operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii”. Ei dau anual o declarație pe această temă, sunt verificați etc. E o aberație să mai spui că azi există magistrați care ar fi ofițeri acoperiți. Categoric vă spunem că nu există așa ceva!
D.B: Știți la ce instituții a făcut ofițerul SRI acele petiții? A sesizat cumva ministrul justiției sau CSM, instituții care, conform legii 303 pot cere CSAT verificarea declarațiilor date de magistrați?
S.S.: Nu știu exact. Pot să vă spun câteva comisii la care el a făcut petiții și care ne-au solicitat un punct de vedere. În Comunicatul de presă pe care l-am dat, am afirmat că rezultatele verificărilor efectuate efectuate ”care nu au confirmat exisitenta unor practici ilegale – ce ar putea fi asimilate unor „activitati de politie politica”-, au fost comunicate, in conditiile legii, atat petentului cat si institutiilor sesizate de acesta”. S-au făcut comisii, s-au făcut cercetări…
D.B.: Vă amintiți dacă printre acestea a fost și comisia parlamentară de control a SRI?
SS.:Da, cu siguranță! A fost și Comisia pentru cercetarea abuzurilor și corupției din Camera Deputaților, au fot mai multe, nu le știu acum pe toate. Noi respectăm cadrul legal. Dacă ați observat, magistrații dau anual o declarație care poate fi verificată de ministrul justiției, de CSM, de CSAT.
D.B.: Este o întrebare totuși, la care revin. Conform legii 303/2004, vă citez, ”Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiției” dacă declarațiile magistraților, date pe proprie răspundere ”că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații” sunt reale sau nu. În acest caz, ofițerul SRI s-a adresat CSM sau ministrului justiției să ceară CSAT verificarea celor semnalate de el privind sereistul acoperit din magistratură?
S.S.: Chiar nu știu dacă s-a adresat și ministrului justiției. Ce trebuie să se știe este că el este în continuare ofițer activ, pentru că mulți au întrebat dacă l-am dat afară. Nu l-am dat domnule afară, s-au făcut cercetări, comisii, era dreptul său legal la petiție.
D.B.: Mă refer la ofițerii acoperiți care au un statut special…
SS.: Domnule, nimic nu se face decât în condițiile legii. Dacă legea nu permite ca aceștia să fie puși pe masa comisiei, cu siguranță nu sunt puși. Acum trebuie văzut cadrul legal, ce se prevede în acest caz.
D.B.: Și dacă totuși ar fi venit o cerere de la CSAT cu privire la suspiciunea existenței unui magistrat care să fie și ofițer acoperit, SRI n-ar putea să ascundă documentele?
S.S.: Nu poate serviciul să ascundă nimic față de nicio instituție, mai ales față de cele care au control asupra ei. Domnule, sunt documente, mai ales dacă sunt clasificate, care sunt înseriate, înregistrate, clasificate pe perioade mari, deci nimeni nu-și permite așa ceva. Sunt documente în arhivă de acum 100 de ani. Toată activitatea desfășurată de serviciu este gestionată strict în cadrul legal.
1223400301-4 f11

UPDATE: (20.01.2013, orele 13.20): Ofițerul SRI, al cărui memoriu făcut în urmă cu câțiva ani și vizează finalul ”perioadei Timofte” (2005-2006) este folosit azi de potăile lui Dan Voiculescu pentru a ataca SRI și a acapara Justiția, a dat o scurta declarație pentru Evz, pe care o reproduc aici:

”Am făcut mai multe rapoarte în care am sesizat acele aspecte și le-am depus la mai multe instituții. Am fost primit în audiențe și de către conducerea acelor instituții și de către conducerea SRI. Ca urmare, s-au inițiat niște acțiuni, s-a tăiat în carne vie acolo unde s-au constatat niște adevăruri, s-a făcut ce trebuia făcut. Mai multe nu am ce să spun

Evenimentul Zilei a publicat și memoriul ofițerului SRI, pregătit pentru a ataca instituțiile statului (SRI, Justiție) și pentru ca reprentantul mafiei politico financiare din țara asta, Dan Voiculescu, să pună cizma lui de turnător ordinar al Securității și de partener de bază al aparatului ceaușist în afaceri (în perioada 1982-1989) pe gâtul românilor.
Informațiile de mai jos, au fost verificate și chiar dacă nu s-au confirmat, cred că merită să cunoaștem conținutul integral accestui memoriu. Motiv pentru care îmi permit să-l postez și aici:

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

Domnule preşedinte,
Subsemnatul … ofiţer în cadrul SRI, cu respectul cuvenit, vă solicit audierea mea în regim de urgenţă pentru a vă aduce la cunoştinţă abuzuri săvârşite de decidenţi SRI ca urmare a raportărilor efectuate atât la nivelul conducerii instituţiei cât şi la nivelul comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamenar asupra activităţii SRI.Întrucât domnul preşedinte…… mi-a comunicat în cadrul audierilor că cea mai mare parte din aspectele semnalate, altele decât cele care ţin de poliţie politică, nu sunt de competența comsiei conduse de domnia sa, vă supun atenţiei celelalte aspecte a căror gravitate o apreciaţi dumneavoastră.În concret, vă fac cunoscut un set de întrebări, la care propun să răspundă atât eu cât şi domnul prim adjunct Coldea, în şedinţe diferite, în ordinea stabilită de dumneavoastră. Prin recurgerea la o astfel de procedura consider că audierile se vor desfăşura la obiect şi într-un timp relativ scurt, membrii comisiei având posibilitatea să-şi  formuleze cu anticipaţie întrbarile corespunzătoare pe marginea subiectului ce se doreşte a fi detaliat.
Din această perspectivă, cu permisiunea dumneavoastră, formulez următoarele întrebări:
1 Este adevărat că, în pofida prevederilor legii 300 din 2004 republicata, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, există magistraţi care colaborează cu serviciul de informaţii sau mai grav au stătu de ofiţer acoperit? Cunoaşteţi situaţia unui magistrat care pe parcursul mai multor ani a solicitat insistent să i se aprobe renunţarea la statutul de ofiţer acoperit fără a i se aprobă cererea? Este adevărat că în toţi aceşti ani magistratul a fost constrâns să încalce legea prin completarea unor declaraţii pe proprie răspundere prin care rezultă că nu face parte din rândul ofiţerilor acoperiţi, informatorilor şi colaboratorilor serviciilor de informaţii?
2 Aveţi cunoştinţă despre cazul unui ofiter care a interceptat ilegal convorbiri telefonice din dispoziţia unui lider politic judeţean, cu legături de autoritate la cel mai înalt nivel? Dacă da, ce obligaţii aveţi în astfel de cazuri şi de ce nu aţi dispus măsurile legale?
3. Care era statutul lui, ce probe deţinea la momentul arestării şi ce efecte ar fi produs în structura de vârf a instituţiilor în eventualitatea publicării-predării lor instituţiilor abilitate? Existau informaţii privitoare la iminenta sa suprimare fizică? Dacă da, au fost verificate în vederea identificării autorului/autorilor eventual şi celor care au dispus eliminarea sa fizică?
4. Ofiţerii care au marşat în direcţia ordonată de obţinerea unor date, informaţii şi documente ce ţin de poliţie politică(aspecte punctuale au făcut obiectul sesizării comisiei de control a SRI) au beneficiat de avansări promovări şi/sau li s-a oferit posibilitatea să-şi angajeze rudele apropiate în instituție drept recompensă pentru modul cum şi-au îndeplinit sarcinile? Au aceşti ofiţeri nou-angajați utilitate pe posturile pe care sunt încadraţi?
5. Există în SRI ofiţeri care sub o formă sau alta au refuzat să se implice personal sau prin direcționarea subordonaţilor în culegerea unor astfel de informaţii? Este adevărat că asupra acestora s-au dispus presiuni greu de suportat cu intenţia de a-i determina să-şi prezinte demisia, deşi calificativele obţinute de ei în ultimii ani erau de foarte bine?
6. Este adevărat că presiunile la care a fost supus unul dintre ofiţerii care nu s-a conformat au constat în practici ce încalcă în mod vădit drepturi prevăzute de Constituţie( art 21,22,26,41,52 şi 52), respectiv:- îngrădirea drepturilor de a se adresa instituţiilor abilitate, prin utilizarea unor forme de constrângere extreme?- declanşarea unor provocări a căror finalitate a fost ştirbirea autorităţii în fața subalternilor sau în cadrul colectivului din care face parte?- combinaţii ce au vizat terorizarea să psihică, având ca victime colaterale membrii familiei ofiţerului- provocări care au condus la deteriorarea climatului şi a relaţiilor din familie?- sancţiuni pentru situaţii neconforme cu realitatea?- diminuări salariale pentru fapte care nu cădeau în sarcina sa?- acordarea cu întârziere a soldei?- punerea în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile?
7. Există ofiţer sancţionat căruia, din dispoziţia dumneavoastră, contrar reglementărilor, nu i s-a adus la cunoştinţă măsura luată asupra lui şi nici cauzele care au stat la baza aplicării ei? Aceeaşi situaţie şi în cazul calificativului acordat?
8.Este adevărat că ofiţerul care şi-a exprimat în scris şi în mod repetat intenţia de a-i raporta domnului director abuzurile şi practicile de poliţie politică din instituţie a fost obstrucționat permanent în acest drept al său? Mai mult, au existat situaţii când ofiţerului i se aducea la cunoştinţă că este aşteptat la raport de domnul director, iar după ce acesta se deplasa sute de km constata că decidentul este în concediu de odihnă sau, în alte cazuri era aşteptat de cadre delegate de dumneavoastră? Există o prevedere în regulament potrivit căreia repetarea faptelor de care se face vinovat un cadru militar se redirecţionează la nivelul ierarhic superior acestuia, în speţă domnului director? De ce nu s-a aplicat regulamentul în acest caz?
9. Pentru a constrânge ofiţerii incomozi să-şi dea demisia, utilizaţi drept instrument neacordarea/amânarea acordării autorizaţiei la informaţiile clasificate, profitând de o prevedere a legii potrivit căreia persoanei supuse verificării nu i se aduce la cunoştinţă motivul pentru care se referă eliberarea autorizaţiei? Există situaţii de depăşire cu mult peste termenul prevăzut de lege pentru eliberarea autorizaţiei? Ce se ascunde în spatele acestui exces şi cine se face responsabil de nerespectarea prevederilor legii?
10. Există ofiţeri care nu au beneficiat de decontarea cheltuielilor de transport pe perioada concediilor, în ciuda prevederilor legale deşi au solicitat în nenumărate rânduri, inclusiv în scris, acordarea acestui drept? Care este raţiunea pentru care s-a acordat în mod arbitrar acest drept?
11. Există ofiţeri cărora, din ordinul dumneavoastră li s-a comunicat în mod oficial că au fost înaintaţi în grad înainte de termen fără ca acest lucru să concorde cu realitatea? Realizaţi impactul unei astfel de minciuni care finalizate ies la iveală, fie şi după ani de zile? Consideraţi că în acest mod i s-a încălcat reputaţia?
12. Există practici, recomandate de dumneavoastră , potrivit cărora decizii importante privind: – cuantumul salarial obţinut pe postul transferat- funcţia reală pe care urmează să se transfere- conţinutul şi modul de aplicare a unor ordonanţe/ ordine cu caracter intern- drepturi băneşti acordate în anumite situaţii- condiţii de cazare Nu se aduc la cunoştinţa cadrelor sau, în alte cazuri sunt dezinformate(prin transmiteri pe cai indirecte a unor mesaje disparate şi implicit incoerente) sau, mai grav, minţite în legătură cu situaţia existentă? Dacă da, conştientizaţi consecinţele confuziei şi neîncrederii generate în corpul acestor ofiţeri pentru care minciuna reprezintă un subterfugiu mizerabil, iar onoarea şi demnitatea virtuţi supreme?
13. Cunoaşteţi că ofiţerul care şi-a făcut cunoscută în scris intenţia de a sesiza comisiei unele abuzuri precum şi faptul că instituţia nu este echidistanta politic, a fost amenințat cu trecerea imediată în rezervă (fără a exista motive care să susţină decizia), dar şi cu suprimarea fizică? Din aceleaşi considerente acelaşi ofiţer a fost ameninţat cu sesizarea Parchetului?  La ordinul cui s-a apelat la aceste forme extreme de şantaj, din moment ce el avea obligaţia legală să raporteze comisiei parlamentare?
14. Este adevărat că aţi dispus ca prin combinaţii judiciare elaborate şi corelate ofiţerul incomod să fie atras în activităţi infracţionale de către cadre active şi în rezervă care au primit ordine stricte în acest sens? Pentru ce se doreşte cu atâta consecventa că acest ofiţer să fie anchetat?
15. Cunoaşteţi situaţia unui ofiţer care, timp de peste patru ani, a transmis conducerii SRI zeci de raportări punctuale verificabile(cine, când , unde, etc) privind abuzuri şi acţiuni de poliţie politică? Ce s-a întâmplat cu acele raportări transmise în marea lor majoritate după producerea evenimentelor? Dar cu casetele ce conţin discuţiile purtate pe aceleaşi teme?
16. Puteţi preciza de câţi ani este monitorizat continuu acest ofiţer? Câţi lucrători au fost angrenaţi? Ce mijloace s-au folosit şi care este costul total al operaţiunilor derulate? Acceptaţi că ofiţerul are o conduită ireproşabilă din moment ce, în pofida provocărilor/ monitorizărilor îndelungate, nu există nicio dovadă să susţină contrarul?
17. S-a procedat vreodată la dezinformări sau contrafacerea unor probe în ceea ce-l priveşte pe ofiţeri? Dacă deţineţi probe privind orice nerespectare a reglementărilor interne sunteţi de acord să îi cereţi să întocmească un raport pe marginea împrejurării respective? La solicitările sale repetate i s-a comunicat că nu i se poate reproşa nimic, atât în plan profesionat cât şi sub palier contrainformativ? Dacă lucrurile stau aşa, cum explcati măsurile dispuse împotrivă să?
18. În baza principiului necesităţii de a cunoaşte prevăzut de legea 82 din 2002 puteţi pune la dispoziţia comisiei toate raportările sale olografe privind abuzurile la care a fost supus şi ilegalităţile săvârşite de decidenţi? Ce acţiuni aţi întreprins în urma raportărilor sale, altele decât cele referitoare la monitorizarea sa permanentă?
19. Cunoaşteţi că deşi aţi dispus ca ofiţerul să fie transferat pe cât posibil de mult, (pentru că nu are studiile prevăzute), a fost apreciat cu calificativul de foarte bine(98 de puncte) în pofida presiunilor la care a fost supus?
20. Ce şanse la o viaţă normală îi mai acordaţi unei persoane care a cutezat să vă pună întrebările de mai sus, persoana care, în naivitatea lui de ofiţer SRI, încă mai aspira la o cultură europeană şi valori democratice?
Rog transmiterea setului de întrebări tuturor membrilor Comisiei, inclusiv domnului director al SRI căruia, cu respectul cuvenit, îi solicit şi pe această cale aprobarea ieşirii la raport.Dată fiind necesitatea respectării cadrului legal privitor la condiţiile de acces la informaţiile clasificate, rog Comisia să-mi confirme în scris, înainte de audiere, dacă în integralitatea componenței sale este abilitată să ia act de informaţiile deţinute, în totalitate sau în parte, în baza principiului necesităţii de a cunoaşte prevăzut de actele normative în domeniu”.
 
Dan Badea

Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu

Aşa cum am promis, în urmă cu ceva timp, deschid dosarul CRESCENT. Scopul dezvăluirilor care vor urma este de a demonstra o afirmaţie făcută de mine, în urmă cu nouă ani, dar contrazisă public, sub jurământ, de general colonel (r) Mihai Caraman, medaliat de KGB pentru succesele lui, din anii ’60, împotriva NATO, rectivat ca Director al Serviciului român de Informaţii Externe în perioada 1990-1992.
In 1970, Dan Voiculescu era sublocotenent
In 1970, Dan Voiculescu era sublocotenent
Afirmaţia mea a fost următoarea: „Imperiul creat de Voiculescu îşi are fundaţia infiltrată de fondurile Securităţii„. Justificarea acestei afirmaţii este că toată averea lui Dan Voiculescu provine din relaţia firmei Crescent (pe care a condus-o, iar apoi a preluat-o temporar, zice el) cu Securitatea

Caraman a contestat ceea ce am spus, declarând că afirmaţia mea este „o pură fantezie”. După deschiderea arhivei comerciale a ICE Dunărea, sunt în măsură să-l contrazic pe kgb-istul Mihai Caraman.

Dan Voiculescu este o creaţie a Securităţii ceauşiste, un partener în spirit dar şi în acte al acesteia. 
Un colaborator apropiat. Un om pe mâna căruia Securitatea a putut raporta îndeplinirea planului la contracte externe. Un om de bază al unei unităţi militare acoperite a fostului DSS, înfiinţate în 1982 printr-un decret clasificat cu Strict Secret de Importanţă Deosebită, UM 0107, adică ICE Dunărea.

Pentru a justifica acest demers sunt obligat să fac, însă, un nou  

Autodenunţ:

Articolul care l-a scos din uniforma pe "generalissimul" Dan Voiculescu! (pag1)
Articolul care l-a scos din uniforma pe „generalissimul” Dan Voiculescu! (pag1)
Articolul care l-a scos din uniforma pe "generalissimul" Dan Voiculescu! (pag 2)
Articolul care l-a scos din uniforma pe „generalissimul” Dan Voiculescu! (pag 2)

Aşadar, în urmă cu mulţi ani, am avut un proces cu Dan Voiculescu.

Eram publicist-comentator la Evenimentul Zilei şi pentru că Nistorescu, directorul ziarului, avea un război personal cu Dan Voiculescu, mi-a cerut să scriu un material despre patronul Intact. Mi-a dat nişte documente, mi-a spus să le „traduc” în limbaj accesibil opiniei publice şi să le public. Am scris atunci materialul „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (foto sus).

Documentele publicate erau nişte telexuri transmise de Voiculescu proprietarului de carton al Crescent, John Edgington, căruia îi cerea să rezerve, pe numele sotiei sale (Sofia), a fiicelor (Camelia şi Corina) şi a unei însoţitoare (Anca Gheorghe) bilete de avion şi camere de hotel în câteva capitale europene (Istanbul, Atena, Paris, Roma, Viena). Voiculescu îşi trimitea familia în vacanţă, prin Europa, şi voia să fie sigur că  va avea cel mai frumos sejur. Iată documentele:

Voiculescu cere, in 1986, in plin regim dictatorial, conditii de NABAB pentru neamurile lui cu cefe rosii. Cui ii cere? "Paravanului" plasat, ca SEF, in fruntea CRESCENT!
Voiculescu cere, in 1986, in plin regim dictatorial, conditii de NABAB pentru neamurile lui cu cefe rosii. Cui ii cere? „Paravanului” plasat, ca SEF, in fruntea CRESCENT!
"Paravanul" John Edgington executa intocmai si la timp comanda "generalissimului", care pentru fraieri trecea drept un biet turnator ordinar al securitatii!...
„Paravanul” John Edgington executa intocmai si la timp comanda „generalissimului”, care pentru fraieri trecea drept un biet turnator ordinar al securitatii!…
Asta se întâmpla în 1986, în plină dictatură a lui Ceauşescu. Românii făceau atunci foamea, stăteau la cozi interminabile pentru a putea cumpăra, pentru ciorbă, ghiare de pui, sau copite de porc, supranumite „adidaşi”, iar Dan Voiculescu solicita cazare pentru neamurile lui, „într-un hotel foarte bun” de pe Champs-Elysee, sau din centrul Romei şi Vienei. Pentru cei care n-au trăit acele vremuri, mai trebuie precizat că niciun român nu putea să-şi permită un sejur, de acest tip, în Europa de Vest, fără să aibă legături strânse la vârful PCR sau al Securităţii. Fără să fie, adică, unul de-al lor.

Am scris, aşadar, textul, convins că Dan Voiculescu a fost un răsfăţat al Epocii de Aur. Şi astăzi sunt convins de asta. Îmi amintesc că atunci, în 1986, student la Facultatea de Matematică fiind, mâncam zaţ (de cafea) pe pâine, iar un an mai încolo eram anchetat de Securitate pentru că scrisesem, revoltat, la Europa Liberă. În schimb, Voiculescu era cel mai important „partener” de afaceri al ICE Dunărea (UM 107), firma acoperită a fostului Departament al Securităţii Statului (DSS).

Eram, aşadar, îndreptăţit să scriu despre Voiculescu.
(Asta o ştia şi Nistorescu, un individ pe care Decembrie 89 l-a surprins ca trimis special al regimului în ţările arabe şi care, ulterior, s-a folosit de buna mea credinţă pentru a-şi regla conturile cu diverşi oameni de afaceri pe care îi şantaja. Astăzi el este multi-milionar în euro, iar eu încă nu ştiu cu ce o să-mi întreţin fiul admis la cea mai prestigioasa universitate din Londra).

Revenind la comanda primita de la directorul ziarului EvZ, in aceeaşi zi în care am primit documentele despre Voiculescu, Dan Cristian Turturică, redactor şef şi mâna dreaptă a lui Cornel Nistorescu, şi-a permis să adauge, în textul semnat de mine, ultima frază. Individul, cu un caracter nativ de slugă, intra, în calitatea lui de redactor şef, pe textele jurnaliştilor şi adăuga tot ce-i trecea prin cap. La mine a adăugat următoarea frază: „Cum de un angajat putea să-i solicite patronului să-i rezerve bilete de avion şi camere la hotel (musai cele mai bune!), pentru familie, numai un colonel de securitate, probabil, ne-ar putea spune!„. De ce colonel şi nu maior, sau general, n-am înţeles. Omul, adică Turturică, era limitat, credea că în Securitate cel mai mare grad era de colonel. Prostia lui avea să-l propulseze ulterior în diverse funcţii, el fiind şi azi bine apreciat de infractorii care au investit în presă, deşi pe toţi i-a ţepuit cum s-a priceput mai bine, de la Vîntu (Realitatea TV) la Adamescu (România liberă), via Christoforidis (Prezent).

După apariţia textului în presă, a urmat un proces pe care, cu sprijinul unei judecătoare corupte, sau imbecile, l-a câştigat Voiculescu. Poate şi pentru că am fost judecat la pachet cu Nistorescu, care, incapabil să scrie ceva real, îl acuza pe Dan Voiculescu, într-un editorial, că are capul ţuguiat (!), sau că e miliardar de carton.

Judecătoarea care a dat sentinţa se numeşte Diana Iuliana Pasăre.

Iată ce judecată de valoare a făcut, printre altele, „judecătoarea” lui Dan Voiculescu: „autorul articolului a folosit o expresie jignitoare, contestând calitatea de om de afaceri a reclamantului („afacerist”). Altfel spus, faptul că în loc de „om de afaceri”, i-am spus lui Dan Voiculescu „afacerist„, reprezintă, după mintea de bibilică a lui Pasăre, o jignire!

Să fii condamnat pentru că i-ai zis lui Dan Voiculescu AFACERIST, iată măsura justiţiei româneşti, cea care a decis astazi ca Sorin Ovidiu Vintu ne este un pericol public.

O judecatoare năimită (şpăguită), sau tâmpită a considerat ca l-am jignit pe tovaraşul turnator ordinar al Securitatii, Dan Voiculescu, numindu-l "afacerist"! Idioata in robă m-a condamnat, desi fiecare cuvant/expresie/propozitie/fraza erau corecte in textul scris de mine! Judecatoarea corupta sau tampita avea sa fie promovata apoi la Inalta Curte! Se numeste Diana Iuliana Pasăre!
O judecatoare năimită (şpăguită), sau tâmpită a considerat ca l-am jignit pe tovaraşul turnator ordinar al Securitatii, Dan Voiculescu, numindu-l „afacerist”! Idioata in robă m-a condamnat, desi fiecare cuvant/expresie/propozitie/fraza erau corecte in textul scris de mine! Judecatoarea corupta sau tampita avea sa fie promovata apoi la Inalta Curte! Se numeste Diana Iuliana Pasăre!

Judecătorul Diana Iuliana Pasăre a reţinut sensul peiorativ al expresiei folosite de mine şi, cum spuneam,  m-a condamnat. Nouă ani mai încolo, Pasăre avea să ajungă judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. Asta este încă o dovadă clară a faptului că mafioţii români controlează justiţia. Am fost obligat să plătesc, alături de Nistorescu, azi o ruşine a presei române, 265 milioane lei despăgubiri. Cum condamnarea a fost făcută „în solidar” cu publicaţia Evenimentul Zilei, portăreii s-au îndreptat, pentru a obţine aceşti bani, spre publicaţia respectivă.

Ulterior, aveam să aflu că avocatul meu în acel proces avea să devină pentru scurtă vreme avocat la Intact (firma lui Voiculescu), iar Nistorescu, un invitat de bază al postului tv Antena3 (firma lui Voiculescu). Şi asta în timp ce era un executant fidel al ordinelor lui Sorin Ovidiu Vîntu deci, evident, un milionar în euro.

Nedreptatea resimţită atunci, în condiţiile în care, ca ziarist, nu făcusem  altceva decât să prezint viaţa de huzur pe care şi-a permis-o familia unui român în plină dictatură ceauşistă, m-a făcut să-mi pierd încrederea în justiţia românească. Să iei pumni în ceafă de la nişte securişti este una, dar să-i iei de la un judecător tânăr este cu totul altceva. Mai ales dacă eşti pocnit contra cost.

Mai trebuie adăugat un amănunt: taxa de timbru (10%, parcă) pentru pretenţiile de 10 miliarde despăgubiri cerute de Voiculescu, pentru „reperarea” onoarei, a fost plătită de…Crecent Commercial & Maritime ltd.

Cele de mai sus reprezintă un preambul pentru ceea ce va urma şi nu vreau să existe comentarii cu privire la motivaţia dezvăluirilor mele.

O instanţă românească a decis că averea lui Voiculescu nu a fost „infiltrată” cu fondurile Securităţii, dar eu voi demonstra contrariul: toată averea lui Dan Voiculescu provine de pe urma acestei relaţii. El nu putea să aibă astăzi imperiul pe care îl are fără un parteneriat cu Securitatea. Dealtfel, acesta este şi motivul pentru care cel mai important om din firma Crescent era Dan Voiculescu, şi cea mai importantă filială a Crescent era cea din România.

(Va urma)

Dan Badea

Atac mediatic împotriva României: Folosindu-se de un blogger-tonomat al lui Vîntu, alogenul Dan Voiculescu atacă brandul turistic al României

ată cu cât îşi vând ţara sclavii lui Voiculescu-Felix: 250 dolari
Iată cu cât îşi vând ţara
sclavii lui Voiculescu-Felix: 250 dolari

Televiziunea lui Dan Voiculescu a lansat astăzi cel mai dur atac la adresa României, venit din interiorul ţării. Scopul atacului este sabotarea explicită a acţiunii de promovare a României, acţiune aflată în desfăşurare în China.

Argaţii lui Felix, obsedaţi de creşterea alarmantă a notorietăţii (pozitive) a ministrului Elena Udrea, sunt în stare de orice, chiar şi de terfelirea imaginii ţării lor.

Astfel, cu câteva minute înainte de lansarea la Shanghai a brandului turistic al României, ocazionat de Ziua României din  cadrul EXPO 2010, postul tv anti-românesc Antena 3, avându-l ca invitat în studio pe Ciutacu şi la telefon pe un anume Cristian Dorombach, a declanşat grave acuzaţii de furt intelectual comise de cei care au realizat logo-ul brandului turistic al României. Un element grafic prezentat în logo-ul de prezentare realizat la comanda Ministerului Turismului, adică o frunză, ar fi fost preluat de pe un site oarecare.

Frunza pe roţi
Frunza pe roţi
atac6
„Proiectul pe care l-au furat astia de la Ministerul Turismului si l-au pus la noi ca si brand de tara (sic!) se numeste Change Transport si se refera probabil la un transport public mai ecologic, site care va fi lansat in vreo 30 de zile. Dar e bine ca l-am furat noi, ne putem lauda cu el ca fiind original” – scrie Dorombach pe blogul său.
Logoul turistic al României lansat la Expo 2010, Shanghai
Logoul turistic al României lansat la Expo 2010, Shanghai
Individul, folosit drept coadă de topor „independentă” în cadrul atacului împotriva României, nu este nici pe departe un străin de moguli sau tonomate, cum spunea ciutacul.

Dimpotrivă, el este unul dintre păstorii tonomatelor lui SOV, alias Nuş. Cristian Dorombach este project manager la Realitatea TV!

De altfel, cum singur recunoaşte, el a fost administrator IT (2000-2005) şi Inginer Multimedia (2005-2008), tot la Realitatea.net. Adică tonomat cu diplomă.

Coada de topor, sau tonomatul-blogger al lui Nuş
Coada de topor, sau tonomatul-blogger al lui Nuş

Este incredibil ca un astfel de individ, unul dintre cei mai vechi oameni din televiziunea lui Nuş, să fie considerat un blogger independent. Ca să nu mai vorbim de inepţia debitată de el, când vorbeşte despre un element ca despre un întreg.

În timp ce pe Antena3 Ciutacu spunea că, de data asta, hoţia a fost dezvăluită de un blogger fără legătură cu tonomatele sau mogulii, pe clona Antenei3, adică pe Realitatea lui Nuş, era invitat în direct chiar bloggerul „ne-tonomat” surprins la serviciu, pe moşia lui Vîntu.

tonomatul lui sov

Aşa arată o coadă de topor pe moşia lui Nuş
Aşa arată o coadă de topor pe moşia lui Nuş

Că avem de-a face cu o mare operaţiune de intoxicare, lansată prin mass media pentru a bloca sau trivializa lansarea cu succes a brandului turistic al României, este mai presus de orice îndoială. Pe de o parte, elementul grafic din logo-ul României este opera unei firme de renume internaţional specializată în aşa ceva, iar o eventuală încălcare a copyright-ului este responsabilitatea exclusivă a acelei firme, şi nu a ministerului condus de Udrea. În aceste condiţii, atacul furibund al coaliţiei mediatice, împotriva ministrului turismului nu se justifică. Pe de altă parte, s-a ajuns să se spună că avem “o Românie de 250 de dolari” (Antena3) sau că România a dat “850.000 de euro pe o frunză” (Realitatea TV), amestecându-se denigrarea ţării cu minciuni flagrante. Nu în ultimul rând, preluarea atacului de către Realitatea TV este uns emn că sincronizarea operaţiunii a fost gândită de echipa de exerţi în manipulare care coordonează, la vârf, cele două trusturi de dezinformare.

Scenariul lansării noului atac seamană cu acela în care celebra casetă prezentată de Răzvan Dumitrescu (Băsescu „lovind” un copil) fusese prelucrată şi plasată la RTV, via Gardianul, de oamenii  lui Patriciu. Acum, „frunza” furată a fost descoperită de tonomatul lui SOV şi plasată spre exploatare, via blogul tonomatului piticu.ro argaţilor lui Voiculescu.

„România este în centrul unui scandal internaţional de furt de proprietate intelectuală” ţipa Ciutacu, cu spume la gură, profitând de faptul că nu prea are cine să se sesizeze şi să-i sancţioneze pe sabotorii unui proiect care nu are legătură cu vreun partid politic ci doar cu partea economică şi cea de imagine a ţării.
Ţopârlanul care atacă România
Ţopârlanul care atacă România
Acesta este un exemplu concret de campanie de presă la comandă care aduce prejudicii României, dar este mai mult decât o vulnerabilitate, în sensul precizat în Strategia Naţională de Apărare a ţării, atât de hulită de alogeni. Culmea, dacă în documentul elaborat de CSAT se face referire la „fenomenul campaniilor de presă la comandă, cu scopul de a denigra instituții ale statului, prin răspandirea de informații false despre activitatea acestora”, nu se spune nimic de campaniile lansate pentru a denigra România şi imaginea ei. De ce? Pentru că aici nu avem de-a face cu o vulnerabilitate, ci cu o ameninţare la Securitatea Naţională.

A denigra imaginea ţării tale spunând că până şi brandul de ţară e rezultatul unui furt, sau că suntem un popor de hoţi este, cred eu, mai mult decât un atac politic. Este o gravă infracţiune care nu mai ţine de CNA, ci de Parchet.

tradatorul+voiculescu.jpg
turnătorul ordinar al Securităţii Dan VOICULESCU, comandantul Antenei3

Priviţi din nou imaginea de la începutul acestui material, citiţi ce scrie acolo, şi gândiţi-vă că patronul celor care au pus ştampila aceea, O ROMÂNIE DE 250 DE DOLARI, este vicepreşedintele Senatului României, Dan Voiculescu.

Mai grav este că, astăzi, când Mircea Geoană este în concediu, stăpânul sabotorilor României este al doilea om în stat!

Sper ca Parchetul să se autosesizeze!

Update: Evident, campania anti-românească lansată de Antena3 a fost continuată şi amplificată de Realitatea TV. Manipularea, aici, s-a dus pe alte coordonate şi cu alt logo: „Udrea, 850 de mii de euro pe-o frunză”. Asta au înţeles diversioniştii profesionişti că prinde la bizoni…Şi poate că au dreptate, pentru că prostia e contagioasă. Dacă te uiţi mai mult timp la informatorul Ioan Ghişe, molfăitul pnl din Braşov, rişti să te îmbolnăveşti.

Dan Badea

Dezinformarea zilei – Un fleac, au dat ceasul înainte: Astăzi este 22 decembrie!

Tonomatele lui Vîntu şi Voiculescu au deshumat astăzi, în Ghencea, PROSTIA. Aşa se face că, din acest motiv, vidanjele lor de sticlă decretează, mediatic, cu mândrie patriotică: astăzi este 22 decembrie 2010!…

Este incredibil ce ni se întâmplă.

Iată care este rezultatul dispariţiei jurnaliştilor de pe piaţa mass media.

Iată ce înseamnă să populezi două televiziuni cu tonomate, adică indivizi care pentru bani sunt capabili de orice.

Uitaţi-vă la televizor şi vedeţi rebuturile societăţii româneşti în toată splendoarea lor, astăzi, în ziua de graţie a Domnilor turnători alogeni Vîntu&Voiculescu, 22 decembrie 2010.

Realitatea_ceausescu

 

antena3_ceausescu

Uitaţi-vă la cele două imagini şi spuneţi dacă vedeţi vreo diferenţă! Uitaţi-vă la ora la care au fost transmise si spuneti dacă există în lumea asta vreo ţară în care două posturi de televiziune diferite să transmită, în acelaşi timp, acelaşi lucru. Dar nu o singură dată, ci mereu. Continuu. Zi de zi. Uitaţi-vă şi spuneţi dacă există ceva mai periculos pentru România zilelor noastre, decât Vîntu, Voiculescu şi armata lor de maimuţe urlătoare…

Uitaţi şi miza manipulării:

miza manipularii

Capisci?

Şi dacă tot este zi comemorativă, luaţi de aici, aici, sau aici,  ce aveti nevoie...Puteţi să luaţi şi de aici. Luaţi de unde vreţi pentru că, dacă vă mai interesează subiectul, vi se dă, dar asta nu înseamnă că mai sunteţi recuperabili…

Scapă cine mai poate!

PS: M-am pripit atunci când am afirmat că este corectă măsura introducerii  „campaniilor mediatice la comandă” şi a „presiunilor politice exercitate de presa de tip mafiot”, ca vulnerabilităţi, în cadrul noii Strategii Naţionale de Apărare. Ele nu sunt vulnerabilităţi, ci AMENINŢĂRI la securitatea naţională a României.

Dan Badea

Mafia politico-economico-mediatică a PSD-PNL

Mircea Geoana, presedintele PSD, sustine un discurs, in Bucuresti, miercuri, 21 mai 2008. Conducerea PSD s-a intalnit cu membrii si simpatizantii partidului. RAZVAN CHIRITA / MEDIAFAX FOTO
Mircea Geoana, presedintele PSD, sustine un discurs, in Bucuresti, miercuri, 21 mai 2008. Conducerea PSD s-a intalnit cu membrii si simpatizantii partidului. (RAZVAN CHIRITA / MEDIAFAX FOTO)

Coaliţia anti-Băsescu a creat şi consolidat, în ultimii ani, o imensă maşină de propagandă mediatică al cărei unic scop este acela de a-şi impune reprezentantul în fotoliul de la Cotroceni. Cum singurul mod prin care se poate realiza aceasta este scrutinul popular, mafia PSD-PNL s-a mobilizat în cea mai complexă operaţiune de manipulare a opiniei publice folosind, în acest scop, mass- media controlate precum şi sute de jurnalişti plătiţi pentru a executa ordinele mogulilor. Au fost aruncate în luptă posturi de televiziune, ziare, posturi de radio etc.
Au fost cumpăraţi lideri de sindicat şi folosiţi pe post de instigatori publici capabili să scoată în stradă, pe motive inventate sau populiste, mase mari de oameni care să creeze tensiuni şi false probleme, toate în scopul de a canaliza ura populaţiei împotriva lui Traian Băsescu. În timp ce mass- media au fost concentrate pe atacul constant împotriva „inamicului public” nr.1 al mafiei, baronii locali au prosperat prin hoţii inimaginabile ocolite de ochii jurnaliştilor vânduţi. Anii din urmă, în care PNL şi PSD au cântat aceeaşi melodie preluată întocmai de coriştii mass- media, au scos în faţă mafia transpartinică şi bicefală structurată pe cele două coloane coordonate de Viorel Hrebenciuc şi reprezentate de Mircea Geoană şi Crin Antonescu.

Fiecare a adunat în jurul său indivizi lipsiţi de scrupule care au penetrat toate structurile statului în scopul de a controla tot ce are legătură cu „inamicul public”. Unii s-au concentrat în jurul lui Vanghelie, iar ceilaţi în jurul lui Patriciu. Majoritatea celor aflaţi în staff-ul propagandistic al lui Antonescu s-a aflat pe statul de plată al Fundaţiei ILI a lui Dinu Patriciu. Păpuşarii celor două marionete, Geoană şi Antonescu, sunt reprezentaţi de Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dinu Patriciu.

mafia psd_pnl

Această construcţie diversionistă este reprezentată, grafic, în schema alăturată. Cum se observă, toată această maşinărie pare că se prăbuşeşte peste cetăţeanul de rând a cărui singură legătură cu realitatea politică se face prin intermediul presei controlate în proporţie covârşitoare de mafia politico-financiară PSD-PNL, presă care se interpune ca un paravan imens între populaţie şi manipulatori. Mai există totuşi speranţa că românii nu se vor lăsa păcăliţi într-o proporţie care să permită mafioţilor să preia controlul ultimei redute neatinse de corupţia endemică, Preşedinţia României.

Dan Badea

Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!

Nistorescu Razboivoiculescu costumCampania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag,  indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul vărsat la comun.

În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.

 Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam „sarcini” pe ambele „fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia „om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. „Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am „fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).

ORDIN semnat de Nistorescu: "TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!". Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!
ORDIN semnat de Nistorescu: „TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!”. Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!

Făceam parte din plutonul de execuţie al „mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.

Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.

L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a „hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.

Coperta cartii mele, Averea Presedintelui
Coperta cartii mele, Averea Presedintelui

Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.

Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind „execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000.  O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, „Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.

În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea „civică” numită ad-hoc „Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.

Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.

A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.

"ziarist independent" tinut intre dinti
„ziarist independent” tinut intre dinti

A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de „campanie” intitulat „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat „Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist„, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost „un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.

Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut „barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.

Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu

foto_rotaruTocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire  la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.

Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de „periculos”.

Astăzi el nu mai are decât valoare „istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.

„Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ

Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur.
Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA

O „greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. „Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.

De la „Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu

Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)

rotaru12

că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost „Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior „DUNĂREA”.

Document oficial de infiintare al Crescent - Cypru
Document oficial de infiintare al Crescent – Cypru
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea

Pentru cei care au uitat reamintim că „ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv „Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în „visteria” ţării. Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107. Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul „noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.

Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există 

O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa „Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet, în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.

Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu

În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de „Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este „Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA„, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : „Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), „Grivco SRL” (49, 1213 % ), „Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), „Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), „Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la „Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.

După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune „Antena 1”, cotidianul „Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei „Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. „Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv „a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la „Intact”-ul lui Voiculescu.

Faptul că la puţin timp de la „reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 un prim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al „secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de analizat „mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează „întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este „intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative.

DAN BADEA

Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria

Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). Daca Voiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.

Referitor la traseul textului prezentat mai sus, după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în „amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.

Tot maior aţi rămas?„, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria „Mr. Cornel Nistorescu”. „Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!„- mi-a răspuns.

M-a atacat apoi frontal: „Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?„…

Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?„- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul (vezi facsimil, jos) de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. „Uită-l şi ocupă-te de ăsta!„, mi-a mai zis. Documentul provenea din arhiva comercială, deci nu operativă, a ICE Dunărea.

document sie_dunarea

M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a  cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. „Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul „Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!„. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.

Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul „Deschideţi arhiva ICE Dunărea„, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!

deschideti dosarul dunarea

Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.

image-2007-12-3-2048540-41-emil-constantinescu-dezlantuie-impotriva-societatii-civile

harnagea ant 3

harnagea ant 3

Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.

S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei.

© Dan Badea

Maria Băsescu din G.ral Dona, „şopârla” bătrână a lui Andrei Bădin

Andrei Bădin a lansat pe blogul sau o noua “şopârlă” specifică tipului de manipulare kgb.ista cu care ne-a obişnuit marea familie Voiculescu. “O anumită Maria Băsescu este vecină în sectorul 1 al Capitalei cu Viorel Hrebenciuc” – zice Bădin. “Nu avem însă confirmarea că este soţia preşedintelui”, continuă el. “Până una alta, preşedintele ar trebui să ne facă o scurtă precizare: are legatură sau nu cu vila din str. General Dona nr.9 familia sa? Este sau nu o coincidenţă de nume?” – încheie interogativ angajatul trustului motănesc. În loc să verifice “informaţia” cu „vecina” lui Hrebe, cum îi stă bine unui ziarist care primeşte un pont, el o lansează pe net spre sfânta manipulare a bizonului care s-a dovedit că înghite pe nemestecate orice-i îndeşi în guşă.

Dacă ar fi verificat (la faţa locului sau în baza de date a poliţiei de pe net), ar fi observat că Maria Băsescu din str.General Nicolae Dona nr.9, sector 1 este născută în 24.04.1936, deci NU E.

O aprofundare a investigaţiei ar fi dus la concluzia că locatara din G.ral Dona nu are nici relaţii de rudenie cu familia preşedintelui Băsescu. Prin urmare, “şopârla” n-ar mai fi fost avortată în urechea bizonului. Numai că nu aceasta era intenţia autorului, ci dezinformarea prin manipulare.

În urmă cu un an el a lansat pe “blogul” familiei Voiculescu (Jurnalul Naţional) o “şopârlă” de acelaşi tip. Atunci era vorba însă de o anume “Elena Băsescu, singură”. Iată ce scria Bădin pe 19.03.2008: “Primarul Traian Băsescu a semnat în 2001 o repartiţie pentru o anume “Elena Băsescu, singură”. Jurnalul Naţional solicită Primăriei Capitalei să clarifice dacă persoana în cauză face parte sau nu din familia preşedintelui”. Recunoaşteţi stilul şopârlesc? Atunci, culmea, autorul dezinformării avea, în aceeaşi troacă, chiar şi răspunsul la întrebare, oferit de primarul Videanu, dar a preferat să publice textul din acelaşi motiv pentru care îşi justifica salariul: ciocolata la hectar, servită prin ventilator.

Şi când te gândeşti că numai în Bucureşti sunt peste 200 de ziarişti fără slujbă, unii dintre ei tocmai pentru ca au refuzat să mănânce acest fel de mancare…

basescu politie

Oricum, pentru că tot e deschis (de cinci ani) sezonul la vânătoarea lui Băsescu, îi ofer angajatului fiicei lui Felix, gratis, informaţia următoare: numai în Bucureşti erau înregistrate, în 2000 (anul e ales ca sa aiba patina vremii), 72 de persoane cu numele BĂSESCU, toate cazate în apartamente şi vile, deci nu socotim şi copiii străzii; dintre acestea, patru aveau prenumele MARIA, patru ELENA, două IOANA, una JENICA (orice om are o mamă) şi una prenumele de TRAIAN . Prin urmare, va putea sa lanseze 67 de şopârle grosolane (varani), dar identice, pe canalele greţoase ale familiei Voiculescu. Astea (şopârlele, desigur) numai din Bucureşti, că la nivel naţional e prăpăd. Îi urez succesuri.