Agentul VICTORIA (X): Marioneta Asztalos

Controversatele decizii ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, de la tentativa de interzicere a icoanelor în şcoli, la nesancţionarea declaraţiei de tip nazist a ministrului Cioroianu, ne-au determinat să privim cu mai multă atenţie la vârful piramidei CNCD.„Mai greşim şi noi, că suntem oameni!“, ne-a declarat neconvingător Csaba Ferenc Asztalos, preşedintele apendicelui guvernamental antidiscriminare.În urma investigaţiilor noastre, am descoperit că în spatele secretarului de stat, Asztalos, se află un munte de interese ale diasporei maghiare, el fiind integrat într-o schemă strategică destul de amplă în care, ca parte, figurează şi România.Printre aspectele care ne-au atras atenţia a fost şi plasarea sa în consiliul de administraţie de la Hotel Bucureşti, înainte de privatizare, obiectiv de care s-a arătat interesat, în perioada respectivă, şi Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei de spionaj maghiare din România până în 1990.Fost consilier al lui Marko Bela, Asztalos s-a specializat în probleme de apărare şi securitate, absolvind la „foc automat“ mai multe cursuri şi şcoli din domeniu, seria instruc- ţiei debutând cu un program de pregătire organizat la Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, trecând pe la centrul NATO de la Garmisch şi încheindu-se (deocamdată) cu absolvirea Colegiului Naţional de Apă- rare şi a Colegiului Superior de Siguranţă Naţională, chiar dacă nu mai ţine minte numele corect al ultimei instituţii absolvite, sau chiar dacă limba română este, pentru el, o limbă străină.Analizarea atentă a trecutului „profesional“ al preşedintelui CNCD evidenţiază o persoană pregătită pentru cu totul altceva decât funcţia vremelnică ocupată astăzi, un om crescut cu multă atenţie. De cine şi pentru ce, vom afla mai târziu. La fel, vom afla că această grijă vine şi din altă parte decât de la Bucureşti. Aşadar, secretarul de stat, Csaba Ferenc Asztalos, este un personaj la al cărui trecut parcă s-a lucrat cu dăltiţa.Soţia sa, Kozma Krisztina Kinga, este puntea de legătură cu filiala din România a gigantului imobiliar „Trigranit“, firmă în care sunt implicaţi direct şi primii doi oameni de afaceri din Ungaria.

Unul dintre administratorii de la Trigranit Romania este fostul diplomat maghiar Halasz Janos Pal, fost secretar al unei secţii maghiare din cadrul Tratatului de la Varşovia şi, ulterior, vreme de şapte ani, secretar I al reprezentanţ ei comerciale a Ungariei la Bucureşti.

Un viitor construit cu dăltiţa
Născut în 1974, în Baia Mare, Csaba Ferenc Asztalos a absolvit în 1992 secţia maghiară a liceului „Mihai Eminescu“ din Oradea, cu profilul filologie, iar ulterior, în 1997, Facultatea de Drept a Universităţii din Oradea. Oficial, după o „odihnă“ nejustificată (în CV-ul oficial) de doi ani, şi-a început activitatea profesională în funcţia de consilier juridic la firma unui prieten, General Broker Internaţional SA, o societate cu capital maghiar.

Tot în 1999, deci la vârsta de 25 de ani, el a devenit consilierul preşedintelui UDMR, Marko Bela, funcţie în care s-a menţinut până în 2002. De asemenea, tot atunci, tânăra speranţă a UDMR a participat la un prim-stagiu de pregătire la „Şcoala de vară“ de la Budapesta, organizată la Universitatea „Eotvos Lorand“. În anul 2000, tânărul C.F. Asztalos îşi începe instrucţia pe linie de apărare şi securitate prin participarea la un „program de pregătire“ organizat la Budapesta, de Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei.

Conform declaraţiilor sale, instrucţia ar fi vizat „probleme de integrare în NATO“, iar UDMR avea nevoie de specialiş ti în vederea viitoarei integrări a României în structurile euro atlantice. Acesta ar fi fost motivul pentru care tânărul Asztalos, alături de alţi 15-20 aspiranţi din UDMR, ar fi urmat acel curs. Evident, ni s-a mai spus, durata instrucţiei ar fi fost de…2-3 zile, perioadă care nu prea justifică deranjul autorităţ ilor maghiare. De reţinut însă locul, scopul şi organizatorul instrucţiei viitorului secretar de stat în Guvernul Românei.

În acelaşi an însă, Asztalos participă din nou la cursurile „Şcolii de vară“ de la Budapesta şi, pe principiul unde dai şi unde crapă!, este numit membru în Consiliul de Administraţ ie al societăţii „Bucureşti Turism“ SA. Cum se ştie, societatea respectivă avea în proprietate Hotelul Bucureşti, devenit a doua casă a parlamentarilor români, aşadar un obiectiv strategic. Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea implicarea în afacerea „Bucureşti-Turism“ a lui Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei maghiare din România dinainte de 1990, iar ulterior ambasador al Ungariei la Bucureşti.

Am consemnat deja, în cotidianul nostru, declaraţia unui fost lider sindical de la „Bucureşti Turism“ conform căreia, în perioada 1998-2000, Rudas Erno a făcut lobby atât pe lângă sindicalişti cât şi pe lângă conducerea administrativă a hotelului, în favoarea societăţii ungare „Danubius Hotels Group“, firmă interesată de preluarea pachetului majoritar de acţiuni ale societăţii bucureştene. Dacă legătura dintre Rudas Erno şi Csaba Ferenc Asztalos, via MAE ungar, ni s-a părut astfel destul de firească şi transparentă, nu de aceeaşi părere este şi Csaba Asztalos.

„Nu l-am cunoscut şi nu-l cunosc pe Rudas Erno. Oricum, la acea dată (anul 2000- n.n.) el nu mai era ambasador. Pe de altă parte, eu am fost acolo înainte de privatizare şi n-am stat decât aproximativ nouă luni“, ne-a declarat preşedintele CNCD. Aşadar, trecerea pe la Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, urmată de numirea în conducerea societăţii „Bucureşti Turism“ SA nu a fost decât o banală coincidenţă, iar legătura cu Rudas Erno nici nu există.

În discuţia avută cu Csaba Asztalos, odată ajunşi la subiectul Rudas Erno, secretarul de stat ne-a dat de înţeles că a citit cele scrise de noi, în „Interesul Public“, despre trecutul de spion al fostului diplomat maghiar şi a ţinut să precizeze, scurt, dar convingător: „Nu sunt spion!“. El a mai ţinut să adauge că în 2005, la numirea sa în funcţie, ar fi fost acuzat în presă că ar fi spion, ceea ce nu e adevărat. Noi însă nu l-am acuzat de o asemenea crimă pentru că e greu (chiar dacă nu imposibil) de ajuns la nomenclatorul ofiţerilor de informaţii de la Budapesta.

Instrucţie neabătută pentru apărare şi securitate
În 2001, CV-ul oficial al lui Csaba Asztalos nu consemnează nimic important, cu excepţia ieşirii din Consiliul de Administraţ ie al societăţii Bucureşti Turism. Anul următor însă, urmează un curs postuniversitar la Facultatea de Relaţii Publice şi Comunicare din cadrul SNSPA Bucureşti. Ulterior, părăseşte postul de consilier al lui Marko Bela şi este plasat de UDMR ca membru în colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Anul 2003 este, din nou, unul destul de mănos pentru pregătirea de specialitate a lui Asztalos. Devine doctorand în drept internaţional al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti şi pleacă din nou la „Şcoala de vară“ de la Budapesta. În acelaşi an, tânărul Asztalos primeşte o bursă şi o invitaţie pentru o lună de zile la Departamentul de Stat al SUA (Washington D.C.) în cadrul proiectului „Young leaders project on current social, political, and economic issues“. Întrebat cine şi de ce l-a propus pentru această bursă, Csaba Asztalos ne-a spus că nu ştie.

A fost invitat pur şi simplu de cineva de la Departamentul de stat. Nominal. Cum, la fel, în acelaşi an a fost invitat la Ierusalim, pentru zece zile, la Şcoala Internaţională pentru studierea Holocaustului „Yad Vashem“. Măi să fie! Aşadar, este numit de primulministru la CNCD, deci devine funcţionar guvernamental la combaterea discriminării, dar pleacă la Budapesta, Washington şi Ierusalim pentru diverse. În 2004 îşi face din nou bagajele, da de această dată pentru a pleca la Centrul European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall“ din Garmisch-Partenkirschen, unde se instruieşte vreme de zece săptămâni în probleme fără prea mare legătură cu discriminarea. Fiind un centru al NATO, pentru a putea participa la cursuri e nevoie de recomandări speciale, pe care Csaba Asztalos le-a primit.

Aici au studiat viitori miniştri ai Apărării, şefi de stat major al unor armate şi lideri politici ai unor state inclusiv din spaţiul ex-sovietic. Şi în cazul lui Asztalos studiile postuniversitare urmate la Garmisch, „Lideri pentru secolul 21“, erau cât pe ce să-l propulseze, anul următor, în funcţia de secretar de stat la Justiţie, dar înţelepciunea celor care au decis ca secretarii de stat să nu mai fie numiţi pe criterii politice i-a stopat la timp intrarea în ministerul condus de Monica Macovei. Evident, UDMR a dat „la loc comanda“ şi l-a propus în funcţia de preşedinte al CNCD, căptuşită atent cu rangul de secretar de stat.

Asztalos nu ştie ce-a absolvit
Cei care credeau că, odată numit în fruntea CNCD, tânărul Asztalos va avea mai puţin timp pentru studiul aprofundat al apărării şi securităţii, s-au înşelat. Un an mai târziu, în 2006, dă gata (adică absolvă) atât Colegiul Naţional de Apărare cât şi Colegiul Superior de Securitate Naţională. El a reuşit această performanţă datorită calităţii de demnitar care i-a permis să reducă la două săptămâni durata studiilor postuniversitare la Colegiul Superior de Apărare.

În acest mod, a avut timp să urmeze şi cursurile de la Academia Naţională de Informaţii, chiar dacă nu mai ţine minte cum se numeşte colegiul absolvit şi îl numeşte, oficial, „Colegiul Naţional pentru Securitate“. Or, colegiul de la ANI nu este „pentru Securitate“ pur şi simplu, aşa cum a fost cursul ţinut la Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta, sau cel de la Garmisch, ci pentru „Securitate Naţională“. Adică a României. Ceea ce poate fi greu de reţinut, sau de înţeles, pentru un membru UDMR care n-a votat Constituţia României, dar nu pentru un secretar de stat al guvernului de la Bucureşti. Este vorba despre acelaşi demnitar care a trecut limba română, în CV-ul oficial, la capitolul „limbi străine“.

Evident, este dreptul său, cu atât mai mult cu cât deţine şi alte funcţii pe linie de partid care-i justifică acest drept. Asztalos este membru fondator şi vicepreşedinte al Confederaţiei Tinerilor Maghiari din România, precum şi membru al Comisiei Statutare a UDMR.

Şcoala de vară, cuibuşor de nebunii şi progres
Dincolo de obsesia pentru studii de apărare şi securitate, Csaba Ferenc Asztalos a fost, cum spuneam, de cel puţin trei ori la cursurile Şcolii de vară de la Budapesta. De ce la Budapesta? „Deoarece acolo se organizează!“, ne-a răspuns. Deşi „şcoli de vară“ se organizează şi în România, cum e, spre exemplu, cea de la Sighet, probabil că la Budapesta nivelul de predare e mai avansat.

Pe vremea lui Erno Rudas, spre exemplu, şcolile de vară organizate la Budapesta pentru diaspora maghiară erau folosite pentru întărirea legă- turilor cu comunităţile din afara graniţelor, se invitau îndeosebi activişti cu poziţii sociale şi politice de interes pentru statul organizator şi, nu în ultimul rând, din rândul participanţilor era recrutată şi agentura de care era nevoie.

Asta se întâmpla însă pe vremuri pentru că, astăzi, la şcola de vară se se ţin prelegeri pe teme de interes, au loc dezbateri, iar noaptea se poate merge chiar şi la discotecile din centru. Cu toate astea, sau poate că tocmai de aceea, diaspora maghiară a rămas una dintre cele mai prestigioase din Occident, printre membrii acesteia existând importanţi oameni de legătură cu lumea politică şi financiară de pretutindeni.

Căsătoria de trigranit
Anul trecut, Csaba Ferenc Asztalos s-a căsătorit cu Kozma Krisztina Kinga, originară tot din Baia Mare. Soţia sa este acţionar unic al societăţii „Pannon Business Consulting“ SRL, înfiinţată în 2004 în Bucureşti. În plus, şi aici vine partea interesantă a preocupărilor sale, ea a fost angajată până de curând la societatea cu capital exclusiv maghiar, „ENTER H68“. Firma a fost înfiinţată în iulie 2005, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 37, iar acţionarii sunt Halasz Janos Pal (55%) şi Benedek Janka (45%), ambii de cetăţenie ungară.

Administratorul societăţii este primul dintre aceştia, Halasz Janos Pal, un personaj care ne-a atras în mod deosebit atenţia datorită trecutului său impresionant pe linie guvernamentală. Înainte de a prezenta câteva informaţii cu privire la trecutul lui Halasz Janos, precizăm că, prin intermediul societăţii „Enter H68“ SRL, el a pregătit înfiinţarea firmei „Trigranit Development Romania“ SRL, un colos în materie de dezvoltare imobiliară, implicat în afacerea Polus Cluj sau Constanţa şi în megaproiectul Esplanada din Bucureşti.

Recent, soţia lui Csaba Asztalos s-a transferat şi ea, pe funcţia de consilier financiar, la noua societate. În firma „Trigranit“, Halasz Janos Pal deţine funcţia de administrator alături de fostul ambasador al României la Londra, Dănuţ Marcel Ghibernea şi de Nyul Sandor. Cine este însă domnul Halasz?

Între Tratatul de la Varşovia şi afaceri de miliarde de euro
Halasz Janos Pal s-a născut în 4 septembrie 1948 la Cluj Napoca. Urmează cursurile şcolii primare şi gimnaziale la liceul „Matei Basarab“ din Bucureşti, şi începe cursurile liceale la Liceul „Ady Endre“, cu predare în limba maghiară. Ulterior, se transferă la Liceul cu predare în limba română „Nicolae Bălcescu“ din Gyula – Ungaria.

Urmează apoi cursurile Facultaţii de Comerţ Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice „Karl Marx“ de la Budapesta. În 1970 îşi începe activitatea ca ghid turistic şi translator/ interpret de limba română şi franceză. În perioada 1971-1973 lucrează ca interpret la institutul tehnico-ştiinţific din cadrul Ministerului Industriei Maşinilor şi Metalurgiei. Având în vedere cele ce aveau să urmeze, este posibil ca activitatea sa oficială în această perioadă, aceea de „interpret“, să fi fost de fapt una de acoperire.

În perioada 1973-1978 deţine funcţia de şef al serviciului de marketing şi de prospectare a pieţei internaţionale din cadrul societăţ ii maghiare „Chemimas“. Încă din primul an (1973), Halasz devine şi secretarul secţiei maghiare a industriei de maşini şi utilaje chimice din cadrul Tratatului de la Varşovia. Funcţia este extrem de importantă şi a plasa în această poziţie un tânăr de 25 de ani presupune a avea o încredere deosebită în fidelitatea acestuia, ceea ce, la vremea respectivă nu se putea obţine, de regulă, decât prin încadrarea acestuia într-unul dintre serviciile de informaţ ii maghiare.

Din 1978 Halasz Janos primeşte o nouă însărcinare şi devine şeful Diviziunii Sud-Est Europene din cadrul Ministerului Industriei Maşinilor şi Metalurgiei, unde răspunde de relaţiile cu Româ- nia, Albania, Cuba, Nicaragua, Angola şi Mozambic. Mai departe, în perioada 1983-1990, el este trimis cu misiune la Bucureş ti, unde ocupă poziţia de secretar I în cadrul reprezentanţei comerciale a Ungariei şi este coleg cu Erno Rudas.

După evenimentele din decembrie 1989, el se reîntoarce la Budapesta şi, în perioada 1990-1996, lucrează la Ministerul de Relaţ ii Economice Internaţionale, respectiv, Ministerul Industriei, Comerţului şi Turismului. În plus, în perioada 1993-1996, el a fost şi consilier la Oficiul maghiarilor din afara Ungariei (agenţie guvernamentală), precum şi consilier în cadrul a două fundaţii publice (Kesfogas Kozalapitvany şi Uj Kesfogas Kalapitvany).

În 1996-2001, îl regăsim ca şef al Diviziunii Europa de Sud-Est a reprezentanţelor comerciale ale Ungariei. De asemenea, în iunie 2001, devine şeful reprezentanţei ITD Hungary la Bucureşti, aceasta fiind Societatea Ungară de Interes Public pentru Promovarea Investiţiilor şi Comerţului (The Hungarian Investment and Trade Development Agency), înfiinţată în 1993 şi subordonată Ministerului Economiei şi Transporturilor din cadrul guvernului de la Budapesta. Este, de fapt, instituţia care dirijează afacerile externe ale Ungariei.

În perioada 2001-2003, Halasz mai deţine şi funcţia de şef al reprezentanţ ei firmei „Klitehnima“ la Bucureşti, precum şi pe cea de director general al firmei „RegioInvest“. Din 2001, este consilier în cadrul fundaţiei pentru studierea minorităţilor, Europai Osszehasonlito Kisebbesegi Kutatasi Alapitvany.

Din 2003 până în 2006, este director general al ITD Hungary la Bucureşti, iar din 2006, devine administrator al firmei „Trigranit Development Romania“, filiala unei societăţi care derulează afaceri de peste 8 miliarde de euro în peste 11 ţări din Europa Centrală şi de Est.

Hop şi Ghibernea
ghibernea dan12Dacă în cazul lui Rudas Erno, preşedintele CNCD a negat că l-ar cunoaşte, în cazul lui Halasz Janos Pal lucrurile au fost extrem de clare: „Îl cunosc şi chiar foarte bine!“ – ne-a declarat Csaba Asztalos. În definitiv, fostul diplomat maghiar este acum un respectabil om de afaceri, iar legătura dintre cei doi nu poate fi decât tot respectabilă. Că ea s-a făcut prin soţie, sau printr-o altă împrejurare contează mai puţin. Important e că există.

În afacere mai există însă şi un alt autohton, tot cu pedigree diplomatic, şi acesta este Dănuţ Marcel Ghibernea (foto – st., dr.), fost deputat PSD şi ambasador al României în Marea Britanie.

Şi el este un respectabil om de afaceri, dovadă că nu şi-a pierdut vremea degeaba la Londra.

Ghibernea este administrator la „Trigranit Development Romania“ SRL, firmă al cărei acţionar unic este un offshore din Nicosia-Cipru, „Trigranit Holding Limited“. De asemenea, el mai administrează şi societatea „Terrapaz Development Romania“ SRL, firmă ai cărei acţionari sunt alte două off-shoruri cipriote cu sediul în aceeaşi căsuţă poştală din Nicosia-Cipru în care se află sediul acţionarului majoritar de la „Trigranit Holding Limited“.

Nu în ultimul rând, Dănuţ Ghibernea mai controlează o altă societate din Voluntari, DG Management & Project SRL, firmă în care deţine 80% din capitalul social.

Cei mai bogaţi oameni de afaceri din Ungaria sunt în schema Trigranit
În privinţa afacerii centrale, „Trigranit“, Csaba Ferenc Aztalos ne-a declarat că firma are un capital canadiano-anglo-maghiar, deci nu exclusiv maghiar cum am bănuit noi. Este posibil, numai că am observat o migraţie suspectă a personalului de la agenţia guvernamentală maghiară ITD Hungary, via „Enter H68“, înspre Trigranit, operaţiune care a început imediat după ce birourile agenţiei guvernamentale au fost drastic restructurate, iar Halasz Janos Pal s-a implicat în administrarea noii firme.

A apărut în acest mod ipoteza, contrazisă de Csaba Asztalos, că în noua societate s-a investit şi capital maghiar de sorginte guvernamentală, strecurat prin intermediul unor persoane importante. „Nu ştiţi nimic!“, ne-a asigurat Csaba Asztalos după ce ne-a sugerat că, de fapt, capitalul investit în firma Trigranit Development Corporation (holdingul din care face parte şi filiala din România) aparţine unor nume grele din lumea financiară occidentală. Şi avea dreptate, pentru că în societatea Trigranit, înfiinţată în 1997, sunt într-adevăr nume grele.

Compania este condusă de Sandor Demjan, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Ungaria, iar fondarea acesteia s-a făcut ca urmare a unui joint-venture între două dintre companiile conduse de acesta şi compania TrizecHahn, firmă ce aparţine lui Peter Munk (foto st.), acţionarul majoritar al companiei imobiliare canadiene Trizec Properties.

Printre acţionarii de la Trigranit se mai află şi compania austriacă ImmoEast, dar şi nume precum Nathaniel Rotschild (fiul lordului Jacob Rotschild), copreşedinte al societăţii Atticus Capital, şi Sandor Csanyi, preşedinte al celei mai mari bănci din Ungaria, OTP Bank. Într-un clasament pe 2006 al celor mai bogaţi oameni de afaceri din Ungaria, primele două locuri au fost ocupate de Sandor Csanyi (328 milioane de euro) şi Sandor Demjan (292 milioane euro).

Unul dintre proiectele importante ale Trigranit Romania este, dincolo de Polus Center din Cluj, deja finalizat, proiectul Esplanada City Center din Bucureşti, o afacere cu o investiţie iniţială de un miliard de euro, care a primit deja sprijinul ministrului delegat pentru Lucrările Publice şi Amenajarea Teritoriului, Laszlo Borbely.

Concluzii provizorii
Iată cum, aruncând o privire mai atentă asupra biografiei oficiale şi a complexului relaţional în care s-a agăţat o tânără speranţă – întâmplător – a UDMR, care s-a grăbit să afirme că nu e spion, când noi îl întrebam cu totul altceva, descoperim preocupări, legături şi interese pe care nu le cunoşteam, dar care pun sub semnul întrebării adevă- ratele intenţii ale unor demnitari, foşti sau actuali, români sau de aiurea.
Şi mai întrezărim elemente ale unei strategii la care s-a lucrat încă din anii ‘60 în mod sistematic, mai ales în vest, unde a fost constituită o organizaţie mondială a diasporei maghiare şi au fost create sistematic puncte de sprijin politic, economic şi cultural. Pare a fi vorba de o continuitate firească a vechilor preocupări de după 1918, ale Budapestei, de a ţine diaspora aproape şi de a o folosi pentru obiective strategice naţionale ale urmaşilor lui Ştefan Cel Sfânt. Pare, pentru că tot la fel de bine poate fi un lung şi costisitor şir de coincidenţe nefericite.
Dan Badea

Interesul Public, 21 noiembrie 2007

Agentul VICTORIA (IX): Erno Rudas şi politica secretă a forintului la Bucureşti

Rudas Erno
Rudas Erno

Erno Rudas, fostul şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei în România, până în 1990 şi, ulterior, promovat ambasador la Bucureşti, s-a implicat în diverse afaceri dubioase şi a reuşit să atragă, astfel, în plasa relaţională diverşi politicieni români, cel mai important dintre ei fiind actualul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Am dezvăluit deja, în paginile cotidianului nostru, din 24 septembrie (vezi articolul „Primul-ministru Tăriceanu este asociat în afaceri cu un spion ungar“), relaţia de afaceri dintre Rudas Erno şi Tăriceanu.

Prezentăm, astăzi, alte conexiuni de afaceri ale spionului Rudas Erno, de această dată cu câţiva dintre „specialiştii“ camuflaţi în PNŢCD ai tristului Emil Constantinescu. Printre ei se află fostul şef al FPS, Radu Sârbu, fostul director general al societăţii „Bucureşti- Turism“ SA, în perioada 1998-2000, Mihail (Mişu) Gabriel Popescu şi urmaşul acestuia la conducerea aceleiaşi societăţi, Mihai Comănescu.

Afacerea care i-a adus la aceeaşi masă cu Rudas, pe cei trei pnţcd-işti, este privatizarea societăţii Bucureşti-Turism SA, firmă care avea în proprietate şi Hotelul Bucureşti. Conform unuia dintre liderii de sindicat din cadrul acestei societăţi, Rudas Erno a făcut demersuri atât pe lângă directorul general, cât şi pe lângă liderii de sindicat de la Bucureşti- Turism, pentru ca afacerea să fie încheiată cu firma Danubius Hotels Rt. din Ungaria.
De asemenea, conform unui document oficial, s-a intervenit inclusiv pe lângă şeful FPS de atunci, Radu Sârbu, care a fost sensibilizat să propună transferarea contractului de privatizare a societăţii bucureştene, de la firma Noni Voiaj Impex SRL, cea care preluase în 1999 pachetul majoritar de acţiuni la Bucureşti-Turism, la aceeaşi societate „Danubius Hotels“ RT.

Deşi demersurile n-au fost concretizate în forma dorită, Hotelul Bucureşti şi activele aferente au fost adjudecate de grupul de interese aflat şi în spatele societăţii din Ungaria, „Danubius“. Pionul central al grupului de interese vizat este cetăţeanul israelian Eliahu Rasin, iar derularea afacerii s-a făcut ca urmare a unui lung şir de ilegalităţi comise atât de reprezentanţii FPS-ului, cât şi de viitorii proprietari.

Hotelul Bucureşti a fost preluat de grupul Europe Israel
Societatea Bucureşti Turism SA a fost privatizată, în decembrie 1999, după ce combinaţia mai veche de privatizare cu firma franceză Pargest eşuase. Firma care a preluat de la FPS pachetul majoritar de acţiuni (66,18%) deţinut la Bucureşti Turism SA a fost Noni Voiaj Import Export SRL ce aparţinea formal lui Ionel Ruse. Licitaţia, deşi a fost îndelung contestată ulterior, datorită ilegalităţilor flagrante care au însoţit-o, a fost câştigată de un grup de interese reprezentat de israelianul Eliahu Rasin.

De la depunerea ofertelor pentru licitaţie şi până la semnarea contractului cu FPS, firma Noni Voiaj a fost preluată de off-shorul cipriot Desca Investment Ltd deţinut de Eliahu Rasin. Ulterior, la sfârşitul lui 2000, Noni Voiaj s-a transformat în Domino International Hotels SRL, iar controlul acestei societăţi a fost preluat, în etape succesive de către BEA Hotels Eastern Europe BV din Olanda. La rândul ei, Bea Hotels era deţinută de Elscint Ltd, firmă ce aparţinea Elbit Medical Imaging, parte, în fine, a grupului Europe Israel.

Cu un profit de mai multe milioane de euro, Eliahu Rasin a vândut apoi afacerea celor pentru care fusese pregătită. Astăzi, acţionariatul de la Bucureşti Turism este împărţit între Bea Hotels Eastern Europe BV(73,04%), SIF Transilvania (9,74%) şi alţi acţionari (17,22%). Cumpărată iniţial cu 25 de milioane de dolari, afacerea este evaluată azi, pe bursa Rasdaq, la peste 142 milioane de euro.

Rudas Erno a atentat la „pijamaua“ parlamentarilor români
Dezvăluirea implicării spionului Rudas Erno în afacerea „Hotel Bucureşti“ a fost făcută de către unul dintre foştii lideri de sindicat de la Bucureşti-Turism SA, Cornel Dan Nicolae. Iniţial, acesta a consemnat greşit numele personajului descris, anume Eric RUDOSH în loc de Erno Rudas. Ulterior însă el ne-a confirmat că e vorba de una şi aceeaşi persoană, confuzia pornind de la transcrierea greşită în limba română a numelui fostului ambasador al Ungariei la Bucureşti.

Conform datelor oferite de Cornel-Dan Niculae, implicarea lui Erno Rudas în afacerea „Bucureşti-Turism“ s-a făcut prin stimularea unora dintre reprezentanţii PNŢ-cd de la conducerea societăţii aflate în plin proces de privatizare. Cel mai vizibil dintre „capetele de pod“ utilizate în afacere de către Rudas este Mihail Gabriel Popescu, zis şi Mişu Popescu, un tânăr pnţcd-ist care avea să ajungă ulterior suspect de bogat.

De altfel, pentru a încheia bucla suspiciunilor şi a confirma dezvăluirile noastre recente referitoare la legătura otrăvită Rudas-Tăriceanu, fostul pnţcd-ist Popescu a devenit consilierul personal al ministrului liberal al Transporturilor, Ludovic Orban. Altfel spus, susţinătorul lui Erno Rudas din 1999-2000, în afacerea punctuală prezentată azi, se află în aceeaşi grupare politică penetrată la vârf de spionul Rudas.

Nu ştim care au fost culisele „racolării“ penalului Mişu Popescu de către fostul ambasador al Ungariei la Bucureşti, Erno Rudas. Cornel-Dan Niculae ne-a declarat doar că Mişu Popescu, directorul general de la Bucureşti-Turism, este cel care a insistat pe lângă liderii de sindicat de la Hotel Bucureşti să accepte o eventuală preluare a afacerii de către firma ungurească Danubius Hotels RT.

Este posibil ca lobby-ul făcut de Mişu Popescu pentru firma reprezentată de Rudas să fie unul dintre motivele numirii acestuia la conducerea Bucureşti-Turism. Că afacerea nu s-a perfectat însă sub această formulă, asta ţine probabil de confruntarea extrem de dură care a însoţit privatizarea Hotelului Bucureşti, sau, de ce nu, şi de vigilenţa serviciilor secrete.

Asta, deoarece miza afacerii era extrem de ridicată: dincolo de valoarea în sine a activelor scoase la vânzare, Hotel Bucureşti era şi a doua casă a parlamentarilor români. Or, a controla locul în care parlamentarii îşi pun pijamaua, e o cauză pentru care toate eforturile fostului şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei sunt perfect justificate.

Printr-un material transmis redacţiei noastre, fostul lider sindical Cornel-Dan Niculae ne-a prezentat modul în care s-a derulat, în realitate, privatizarea societăţii Bucureşti-Turism. Prezentăm mai jos fragmentul în care acesta descrie modul în care s-a intersectat, via Mişu Popescu, cu Erno Rudas.

Mişu Popescu, lobby-stul lui Rudas Erno şi Eliahu Rasin

Sindicatul Liber al Salariaţilor din SC Bucureşti-Turism SA a organizat, în ziua de 18 noiembrie 1999, ziua primei licitaţii pentru privatizarea pachetului majoritar de acţiuni de la SC Bucureşti-Turism SA, o mare manifestaţie de protest în faţa sediului Fondului Proprietăţii de Stat, deoarece în dosarul de prezentare nu au fost incluse clauzele de protecţie socială conţinute de Contractul Colectiv de Muncă, respectiv menţinerea salariaţilor pe o durată de minimum doi ani de la data privatizării.

Conducerea FPS a primit liderii manifestanţilor (pe Niculae Cornel-Dan, Bălmău Vasile, Romaniuc Nicolae, Duţă Viorel şi alţii) pe care i-au anunţat că licitaţia nu a fost adjudecată de singurul licitant ANA HOTELS şi cu care au convenit completarea dosarului de prezentare şi invitarea reprezentanţilor sindicatului la eventualele viitoare negocieri pentru semnarea contractului de privatizare.

Percepută ca o manifestaţie împotriva dlui George Copos (acţionar al ANA Hotels), care le-a şi reproşat acest lucru salariaţilor, în stradă, în faţa sediului FPS de pe strada Stavropoleos, ea a fost prezentată negativ la ştirile de la postul tv Antena 1. O delegaţie a Sindicatului de la SC Bucureşti-Turism SA, condusă de Niculae Cornel-Dan (vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Turism) şi Bălmău Vasile (preşedinte al Sindicatului Liber al Salaria- ţilor), salariaţi în cadrul Serviciului Tehnic al SC Bucureşti-Turism SA, a fost invitată la sediul FPS în ziua de 22 decembrie 1999, pentru a discuta textul privind protecţ ia socială ce urma a fi introdus în contract.

Aici l-au cunoscut pe israelianul Rasin Eliahu, prezent la negocieri, care s-a prezentat ca asociat al lui Ruse Ionel în firma Noni Voiaj, care adjudecase licitaţia din data de 14.12.2000. Separat, pe un culoar al FPS, Rasin Eliahu le-a spus celor doi lideri sindicali că participarea sa alături de Ruse Ionel în firma Noni Voiaj se datorează experienţei pe care o are în activitatea hotelieră în Ungaria, prin firma Danubius în care este asociat. Rasin le-a mai spus că s-ar bucura dacă aceştia, Niculae şi Bălmău, ar putea face în curând o vizită la Budapesta pentru a vizita hotelurile lanţului Danubius Hotels, pentru a se convinge de beneficiile privatizării Hotelului Bucureşti.

Aceştia i-au răspuns că principalele beneficii pentru salariaţi nu ar putea fi altele decât siguranţa locurilor de muncă. După ce, la 24.12.1999, a fost semnat contractul nr.4106 între Fondul Proprietăţii de Stat şi firma Noni Voiaj Impex SRL, privind vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al SC Bucureşti-Turism SA, la finele lunii ianuarie 2000, directorul general al SC Bucureşti-Turism SA, Popescu Mihai Gabriel, i l-a prezentat în Sala Mezanin a Hotelului Bucureşti pe cetăţeanul maghiar Rudas Erno liderului sindical şi vicepreşedinte al Asociaţiei PAS Niculae Cornel-Dan, luându-l prin surprindere pe acesta. Discutând între patru ochi, Rudas Erno i-a spus lui Niculae Cornel-Dan că este aşteptat la Budapesta pentru a vizita lanţul hotelier Danubius, entitate implicată în privatizarea SC Bucureşti-Turism SA, fiind alocat deja un fond de protocol pentru deplasare care se află în posesia sa, a dlui Rudas, ca mandatar al patronilor Danubius.

Niculae Cornel-Dan a declinat invita- ţia, motivând că un astfel de eveniment nu poate avea loc decât în mod public, printr-o invitaţie oficială, dar care nu poate veni către organizaţia sindicală din partea unei entităţi private, şi că singurul argument în faţa salariaţilor români ar fi modul în care Danubius s-a comportat cu salariaţii maghiari din hotelurile privatizate în Ungaria. Erno Rudas nu a mai insistat cu invitaţia sa, dar a lăsat o carte de vizită pentru a putea fi căutat, ceea ce nu s-a întâmplat. Peste câteva săptămâni, a sosit însă pe adresa Federaţiei Sindicatelor din Turism o invitaţie din partea organizaţiei similare din Ungaria, pentru ca sindicaliştii români să îi viziteze pe cei maghiari în vederea unui schimb de experienţă.

Preşedintele Federaţiei, dl Cilan Titus, l-a invitat să facă parte din delegaţia română ce urma să se deplaseze la Budapesta pe preşedintele Sindicatului Liber de la SC Bucureşti-Turism SA, Bălmău Vasile, dar şi acesta a declinat invitaţia, făcând legă- tura cu invitaţia ce i-o făcuse Rasin Eliahu la finele lui decembrie 1999, în sediul FPS. înainte de a lua decizia de a nu merge la Budapesta, Bălmău Vasile s-a consultat şi cu Niculae Cornel-Dan, care i-a relatat şi despre discuţia sa cu Rudas Erno, ca şi despre suspiciunile că acesta, fost ambasador al Ungariei la Bucureşti, ar putea fi agent străin însărcinat cu realizarea unor privatizări în România“.

FPS-istul Radu Sârbu a încercat şi el să sprijine Danubius

Într-o adresă oficială, din aprilie 2000, a administratorului Noni Voiaj Import Export SRL, Eliahu Rasin, către preşedintele FPS Radu Sârbu, prin care se încerca o justificare a întârzierii plăţii pachetului majoritar de acţiuni de la Bucureşti Turism, apare confirmarea implicării directe a şefului FPS de atunci în sprijinirea societăţ ii reprezentate de Rudas Erno.

Astfel, Eliahu Rasin îi reaminteşte lui Sârbu că într-un anumit context a propus patronilor Noni Voiaj Import Export transferarea contractului de preluare a societăţii Bucureşti Turism către firma ungurească Danubius Hotels Rt. „

Mai mult, la sugestia dvs. am acceptat ca această scrisoare de garanţie bancară să fie emisă în USD şi în acest sens aţi propus să analizăm posibilitatea transferului contractului către o societate străină de specialitate – DANUBIUS HOTELS RT din grupul CP HOLDINGS LTD. UK“ – afirmă Eliahu Rasin în scrisoarea către FPS. Asta înseamnă că activitatea de lobby a lui Rudas Erno în favoarea Danubius contaminase deja, la vârf, FPS-ul. Magnitudinea relaţiilor cuplului Rasin-Rudas o depăşise deja, spre exemplu, pe cea a relaţiilor autohtonului George Copos, expediat de altfel destul de rapid de la masa negocierilor pentru preluarea Hotelului Bucureşti.

Un alt susţinător al lui Rudas Erno a fost şi Mihai Comănescu, apropiat al lui Dan Adamescu. Comănescu a fost membru PNŢCD sector 3 şi director general la Bucureşti Turism SA, iar apoi a „fost director de imagine al lui Radu Sârbu în campania electorală din 2000“ – conform lui Cornel-Dan Niculae. Aceeaşi sursă mai afirmă că, în trecut, „ulterior vizitei lui Sârbu la Budapesta, vizită ce a stat la baza afacerii POLUS de la Cluj, Mihai Comănescu a urmat la Budapesta, în Ungaria, un „curs de diplomaţi“ de şase luni, în 1998“ – afirmă aceeaşi sursă.

Firma ATS primeşte sediu de la proprietarii israelieni ai societăţii Bucureşti-Turism SA

De implicarea lui Rudas Erno în afacerea „Bucureşti-Turism“ avea să beneficieze chiar şi firma lui Călin Popescu Tăriceanu, primul-ministru al României. Astfel, conform aceleiaşi surse, Automotive Trading Services SRL a primit, în 2005, un sediu chiar într-unul din activele deţinute de israelienii care au preluat Bucureşti-Turism SA. Este vorba despre un spaţiu situat în strada Lutherană (lângă Biserica Lutherană) şi care a găzduit fosta agenţie de turism a SC Bucureşti-Turism.

La două luni după ce această conexiune a fost făcută publică, afirmă aceeaşi sursă, firma ATS s-a mutat din acest sediu oferit de patronii israelieni. Iată ce afirma Cornel-Dan Niculae, într-o lucrare apărută în 2006, la editura Carpathia:

Principala afacere a primului-ministru este aceea de a fi importatorul oficial al autovehiculelor Citroen în România, prin firma sa, Automotive Trading Services. Din anul 2005, firma sa avea încă un nou sediu în Bucureşti, oferit de israelienii ce au înhăţat printr-o privatizare frauduloasă Hotelul Bucureşti, în chiar fosta agenţie de turism a SC Bucureşti-Turism SA, eliberată pentru renovare, chipurile, prin concedierea abuzivă a salariaţilor români.

(…) La două luni după apariţia primei ediţii a prezentei lucrări, firma lui Călin Tăriceanu s-a mutat din acest sediu oferit de patronii israelieni. Erno Rudas (este acelaşi personaj cu Eric Rudosh din lucrările noastre anterioare, nume cu care se prezenta ocazional la Bucureşti, promovând afaceri maghiaroisraeliene – n.a.) este posibilul răspuns al apropierii premierului Tăriceanu de israelienii de la Hotelul Bucureşti, un diplomat maghiar cu care liderul liberal vinde româ- nilor mărci sonore de motociclete străine, prin parteneriatul dintre Automotive Trading Services a dlui Tăriceanu şi acţionarul majoritar de la Outdoor Media, Erno Rudas, punându-se pe picioare firma lor, Clasic Motorcycles.

Este o afacere la care premierul chiar ţine, dacă ne aducem aminte de faptul că el, în calitate de premier, i-a cerut ministrului său de Finanţe, Vlădescu, să scadă taxele de înregistrare şi impozitele pentru motociclete în Codul Fiscal pentru anul 2007“.

Afacerea „Sovata“, controlată direct de la Budapesta

Implicarea firmei Danubius Hotels RT în afaceri hoteliere din Transilvania s-a făcut prin preluarea controlului societăţii Balneoclimaterica SA din Sovata. Ca şi în cazul afacerii penale de la Hotel Bucureşti, şi aici au existat acuzaţii privind privatizarea frauduloasă a staţiunii din Sovata.

Asta nu i-a împiedicat însă pe proprietarii ungari să-şi vadă de treabă şi să obţin profituri imense din exploatarea afacerii. Cum se ştie, în 2001, APAPS-ul condus de Ovidiu Muşetescu a vândut pachetul majoritar de acţiuni al societăţii Balneoclimaterica SA (82,17%) către societatea Salina Invest, controlată de afaceristul maghiar Ianos- Gyorgy Kurko, în tandem cu mai multe firme din Ungaria (vezi foto – Dr. Hetesy Zsolt, director general al serviciului de spionaj ungar, Információs Hivatal).

hetesy1
Dr. Hetesy Zsolt

Ca şi în cazul Hotel Bucureşti, când „la înaintare“ a fost plasat Ionel Ruse, privatizarea s-a făcut iniţial printr-un intermediar, Janos-Gyorgy Kurko, care avea să dispară ulterior din asociere. În cazul Balneoclimaterica, acţionarii iniţiali ai firmei care a preluat controlul pachetului majoritar de acţiuni (Salina Invest) au fost societăţile Corvinus Nemzetkozi Befektetesi (Ungaria) – 34,3%, Alfaterv – 2000 Epitoipari, Tervezo ES Fovallalkoza (Ungaria) – 8,04%, OCSI – Fuel (Miercurea Ciuc, controlată de Janos Kurko) – 24,39%, Civis Hotels (Ungaria) – 10,97%, Activ Konferencia Szolgaltato ES Tanacsado KFT (Ungaria) – 10,97, Danubius Szalloda ES Gyogyudulo RA (Ungaria) – 10,97% şi două pesoane juridice romane – 0,24%.

Astăzi controlul staţiunii Sovata este deţinut de Danubius Hotels RT, aceeaşi societate reprezentată în 2000 de Erno Rudas. Interesant este că fondul de investiţii Corvinus, care avea să vândă ulterior din acţiunile Balneoclimaterica SA chiar către Danubius, este controlat direct, în proporţie de peste 80%, de statul ungar. Conform informaţiilor publicate la mijlocul acestui an în „Budapest Business Journal“, grupul hotelier Danubius a ajuns să deţină 99,94% din acţiunile Salina Invest, proprietarul Balneoclimaterica SA Sovata, după ce a cumpărat un pachet de acţiuni de 43,5% (cu 6,4 milioane de euro), deţinut de societatea Corvinus (o subsidiară a Băncii de Dezvoltare ungare MFB).

tariceanuTranzacţia s-a făcut după ce, în 2006, Ovidiu Muşetescu a fost chemat să dea cu subsemnatul la Parchet pentru o acuzaţie mai veche lansată de Adrian Păunescu, personaj care afirmase încă din 2001 că Salina Invest este un „organism de creare de bani pentru agenţiile de informaţii de la Budapesta“. Este posibil ca implicarea autorităţilor române în aflarea identităţii reale a celor care stau în spatele afacerii Sovata să-i fi determinat pe oficialii de la Budapesta să-şi acopere mai bine intermediarii.

Cu toate acestea, nu poate fi trecută cu vederea implicarea directă a Guvernului Tăriceanu în favorizarea controversaţilor patroni de la Danubius Hotels RT, proprietarul Balneoclimaterica Sovata.

Nămolul de la Sovata, cadoul Guvernului Tăriceanu pentru Danubius
Societatea Danubius Hotels Group Rt., proprietarul staţiunii Sovata, a reuşit să obţină, anul trecut, un consistent cadou de la Guvernul Tăriceanu.

Astfel, în iunie 2006, prin intermediul Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale, a fost promovată o Hotărâre de Guvern, aprobată rapid de executiv, prin care s-a aprobat licenţa de concesiune pe o perioadă de 20 de ani, către societatea Balneoclimaterica SA a nămolului din Lacul Ursu (Sovata).Calin-PopescuTariceanu09

Cum se ştie, „Lacul Ursu şi arboretele de pe sărături“ sunt declarate monumente ale naturii, unicat în Europa el fiind unul dintre cele mai mari lacuri sărate helioterme din lume, temperatura acestuia ajungând în timpul verii până la 40-50 grade Celsius, la o adĺncime de 1,5 m. De asemenea, apele Lacului Ursu tratează cu succes bolile reumatologice şi ginecologice (sterilitate).

Deşi concesionarea activităţii de exploatare a nămolului de la Sovata a fost puternic contestată, inclusiv de Primăria Sovata, inclusiv datorită monopolului creat astfel, Guvernul Tăriceanu a declarat ritos, dar într-un limbaj de lemn, că afacerea „va contribui la dezvoltarea social-economică şi balneoturistică a zonei şi astfel se vor crea premisele de noi investiţii şi noi locuri de muncă, precum şi atragerea de venituri suplimentare la bugetul de stat“. Firma ungurească pentru care Rudos Erno făcea lobby în Bucureşti, a fost astfel servită.

Iată ce înseamnă să ai o relaţie de afaceri la vârful Executivului, dacă ştii să pierzi – în bilanţuri – când trebuie. Pentru că, nu-i aşa?, pierzi şi câştigi!

Dan Badea, Interesul Public, 28 octombrie 2007

Afaceri Radu Berceanu – FURĂ HOTELURILE BĂNIEI

Cele mai importante hoteluri de stat craiovene, ajunse, prin interpusi, la cheremul lui Radu Berceanu

Din declaratia de avere a lui Radu Berceanu reiese ca un craiovean ii datoreaza 200.000 de euro. Aceasta „datorie” ar ascunde controlul asupra hotelurilor Jiul, Minerva si Hanul Doctorului din Craiova, Panoramic din Calafat si Vila Vanatorul

Craioveanul, un apropiat al lui Nicu Gheara, se numeste Pompiliu Selea. El a fost bucatar si apoi gestionar la Hotelul „Jiul”. Selea a cumparat actiunile la societate atat pentru el, cat si pentru senatorul Berceanu, amenintand in numele lui Gheara

Berceanu a recunoscut ca suma din declaratia de avere reprezinta actiunile cumparate la societatea craioveana. El spune ca nu a stiut cum sa „legalizeze” imprumutul dat lui Selea si ca nu a stiut nimic despre presiunile exercitate asupra fostilor actionari

Familia Berceanu mai detine sase societati comerciale, doar una dintre ele fiind mentionata in declaratia de avere. In afaceri au intrat atat senatorul si sotia sa, cat si cei doi fii, Victor si Andrei, de 25, respectiv 22 de ani

Declaratia de avere a lui Berceanu mai contine o ciudatenie, legata de o tranzactie suspecta cu terenuri: el a vandut un teren familiei Anghel, cu 1,34 milioane euro, si a „plasat” 800.000 euro acelorasi persoane, „cu titlu de plata teren”

„Pompiliu Selea imi este prieten de 25 de ani si el mi-a propus aceasta afacere. Initial am cumparat actiuni pe numele lui, iar apoi direct. Am trecut in declaratia de avere ca-mi datoreaza 200.000 de dolari pentru ca n-am stiut cum altcumva sa mentionez.” (Radu Berceanu)

Cele mai importante hoteluri doljene au ajuns la mana senatorului Radu Berceanu, prin intermediul unui interpus, Pompiliu Selea, si ca urmare a unor „operatiuni” mai putin ortodoxe. Desi derulata la sfarsitul anilor ?90, cand Berceanu era ministru al industriilor, „afacerea” a devenit transparenta abia anul trecut, cand vicepresedintele Senatului a mentionat in declaratia de avere ca l-a imprumutat pe gestionarul de la SC Jiul SA Craiova, Pompiliu Selea, cu 200.000 de euro. Acum, dupa atat timp, Radu Berceanu recunoaste senin ca el se afla in spatele „afacerii Jiul”.
Vicepresedintele Senatului, PD-istul Radu Berceanu, a reusit sa puna mana pe cele mai importante hoteluri din Dolj, in urma unui plan conceput pe vremea cand inca era ministru al industriilor. Hotelurile Jiul, Minerva, Hanul Doctorului, toate din Craiova, Panoramic din Calafat, dar si Vila Vanatorul (situata pe malul lacului Giormane, localitatea Bratovoiesti) au ajuns sa fie controlate de Radu Berceanu in urma unor „operatiuni” incriminate de fostii angajati ca fiind cel putin suspecte. „Planul” a fost conceput pe vremea cand actualul vicepresedinte al Senatului era ministru al industriilor.

„Sa nu-ti calce vreo masina copiii!”
Fosti angajati ai lantului hotelier sustin ca acolitii ministrului, la vremea respectiva, Radu Berceanu, s-au folosit de tot soiul de intimidari pentru a-i determina sa-si vanda actiunile obtinute in urma privatizarii prin MEBO. Printre zvonurile lansate in mod intentionat s-a numarat si acela conform caruia preluarea de actiuni ar fi fost controlata de renumitul Nicu Gheara, prin interpusul sau Pompiliu Selea, de altfel fost bucatar, apoi gestionar la Hotelul Jiul. Pompiliu Selea era, in realitate, interpusul lui Radu Berceanu, fapt ce avea sa iasa la iveala ani mai tarziu. Cat despre Nicu Gheara, acesta nu avea nici o legatura cu ceea ce se intampla la sfarsitul anilor ?90 la Craiova.

Numai ca „soptirea” numelui lui Nicu Gheara le-a dat ocazia acolitilor lui Radu Berceanu sa fie si mai credibili, atunci cand lansau amenintari la adresa celor care refuzau sa-si vanda actiunile. De aici si pana la atentionari de genul „sa nu-ti calce vreo masina copiii” ? adresate celor care se impotriveau sa vanda actiunile ? nu a mai fost decat un pas. O recunosc multi dintre fostii actionari, dar sub protectia anonimatului, caci Radu Berceanu este inca un om pe cat de puternic in Romania, pe atat de razbunator. Nici fostul sef al Departamentului Tehnic al Hotelului Jiul, Mitica Lungu, nu neaga „incidentele”. Multi altii se tem, insa, sa vorbeasca.

Rand pe rand, angajatii si, implicit, actionarii SC Jiul si-au cesionat partile sociale ba pe scari, ba pe holuri, care cum a cedat presiunilor ? dupa cum recunosc ei insisi. Asa se face ca cesiunile nu s-au facut intr-o AGA a PAS, cum era normal si legal. Pana la urma, interpusul Pompiliu Selea a devenit actionar majoritar, a despartit lantul hotelier in patru holdinguri si a vandut, intr-un final, Hanul Doctorului.

Metoda dosarelor penale
In cazul altora, care nu au fost de acord sa-si cesioneze actiunile ca urmare a intimidarilor enuntate, s-a apelat la consacrata metoda a dosarelor penale. Este si cazul fostului director general al SC Jiul Craiova, Ioan Vasilescu. Acesta s-a ales cu doua astfel de dosare, chipurile pentru deturnare de fonduri. Politia a fost sesizata, cu privire la asa-zisa infractiune, de catre Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, institutie condusa, la vremea respectiva, de PD-istul Petre Gongu, acum consilier municipal craiovean din partea PSD. Acuzele s-au dovedit, intr-un final, nefondate, fiind solutionate de autoritati cu NUP. Directorul Vasilescu si-a cedat, insa, intre timp, actiunile, in favoarea interpusului Pompiliu Selea.

Fostul sef al Finantelor a apelat “la discutii”
Fostul director al DGFP Dolj, Petre Gongu, sustine ca nu-si aduce aminte nimic despre vreun dosar penal intocmit pe numele lui Vasilescu. Recunoaste, insa, ca l-a chemat pe fostul director si actionar majoritar al SC Jiul in biroul sau, „la discutii”. „Domnul Vasilescu nu mai era actionar majoritar, caci Pompiliu Selea cumparase foarte multe actiuni intre timp si devenise dumnealui actionar majoritar. Vasilescu refuza sa-i predea, insa, registrele actionariatului. L-am chemat pe Vasilescu sa discut cu dumnealui in urma unei reclamatii depuse de Selea”, sustine, acum, Petre Gongu.

Berceanu, incriminat de declaratia de avere
Restul hotelurilor sunt, in prezent, controlate oficial de fostul bucatar Pompiliu Selea. Legatura dintre Pompiliu Selea si Radu Berceanu este, insa, una oficiala, dupa cum reiese chiar din declaratia de avere a senatorului. Radu Berceanu a mentionat in acest act ca l-a imprumutat pe Pompiliu Selea cu 200.000 de euro. In declaratie nu se specifica, insa, nimic, despre detinerea vreunei actiuni la SC Jiul SA Craiova. Cert este ca lantul hotelier nu a ajuns in proprietatea angajatilor, asa cum s-a dorit, prin privatizarea de tip MEBO, ci in posesia unui personaj ? Pompiliu Selea ? pe care il leaga o stransa prietenie cu Radu Berceanu. Atat de stransa, incat senatorul i-a imprumutat 200.000 de euro.

Vicepresedintele Senatului recunoaste
Radu Berceanu recunoaste ca se afla in spatele SC Jiul SA si ca s-a folosit, initial, de Pompiliu Selea, pentru a cumpara actiuni, apoi a trecut la achizitionarea acestora pe cont propriu. Vicepresedintele Senatului sustine, insa, ca n-ar sti nimic despre presiunile exercitate asupra angajatilor-actionari ai SC „Jiul”, pentru a-si vinde dividendele: „Acum aud despre aceste chestiuni. Nu stiam nimic. Nici nu-mi vine sa cred mare lucru, caci n-aveau de unde sa stie ei (angajatii ? n.r.), atunci, cine dadea bani pentru actiuni”. Radu Berceanu mai spune ca „eu nu am facut, ca altii, afaceri cu statul. Eu am cumparat de la persoane private. Pompiliu Selea imi este prieten de 25 de ani si el mi-a propus aceasta afacere. Jiul fusese privatizat prin MEBO, iar fiecare angajat se considera patron si se fura totul de pe acolo. Initial am cumparat actiuni pe numele lui Pompiliu Selea, iar apoi direct. Am trecut in declaratia de avere ca-mi datoreaza 200.000 de dolari pentru ca n-am stiut cum altcumva sa mentionez”.

Lantul hotelier “Berceanu & Co”
Hotelul Jiul este situat in centrul Craiovei, la kilometrul zero, are trei stele si o capacitate de 197 de camere. Complexul dispune, de asemenea, de doua restaurante, doua baruri si piscina. Nici valoarea Hotelului „Minerva? nu este de neglijat. Acesta este situat pe Calea Unirii din Craiova, in zona ultra-centrala. In plus, constructia este una cu o valoare istorica deosebita. Minerva a fost ridicata intre anii 1898 ? 1903, in stil oriental-maur. Cat despre Hotelul Panoramic, acesta este situat pe malul Dunarii, la o aruncatura de bat de Vama Calafat. Hotelul are o capacitate de 47 de persoane. Vila Vanatorul este amplasata in statiunea Victoria, pe malul Lacului Giormane si are o capacitate de sapte camere. Interpusul lui Radu Berceanu, Pompiliu Selea, a instrainat Hanul Doctorului, o data ce a devenit actionar majoritar la societatea „Jiul? SA Craiova.

Cristian Vasilcoiu şi
Dan Badea

Text apărut în cotidianul Gardianul, 06 Mar 2006