Case pentru copiii de la Doi şi un Sfert

drajneanu002

Consiliul Local al Sectorului 3 a realizat o performanţă unică în istoria Administraţiei publice locale: a construit case pentru copiii de ştabi. Aceasta este singura explicaţie acceptabilă a unei hotărâri, adoptate recent, prin care edilii locali au schimbat peste noapte (într-un week-end!) criteriile de acordare a locuinţelor construite din bugetul primăriei. Au ajuns, astfel, în capul listei de priorităţi, tot soiul de beizadele ale unor oameni de afaceri, politicieni, chestori din Poliţie sau de la DGIPI, artişti etc etc.

Cel mai flagrant dintre toate aceste cazuri este al lui Daniela Diana Drăjneanu, nepoata fostului şef de la DGIPI din mandatul lui Dan Nica, Gelu Drăjneanu. Calităţile “deosebite” ale acestei tinere de doar 23 de ani au plasat-o pe locul trei (foto dreapta) al listei de priorităţi pentru obţinerea unei garsoniere, cu un total de 182 de puncte, la o diferenţă de 7 puncte de primul clasat şi de 152 de puncte de ultimul.

Faptul că Primăria Sectorului 3 s-a decis să construiască mai multe apartamente pentru tineri este lăudabil, dar asta nu poate fi valabil decât pentru cazurile sociale.

drajneanu001
Spre exemplu, bunul simţ spune că nu poţi să-i dai de la Primărie, cum a făcut-o ANL, casă ieftină construită pe banii comunităţii locale, unui milionar de-al lui Vîntu (Robert Turcescu), sau fiicei miliardarului Bucşaru. Asta deoarece în Sector sunt mii de oameni fără locuinţă, unii evacuaţi deja din fostele case retrocedate, alţii în curs de evacuare, alţii cu mulţi copii înghesuiţi într-o cameră cu chirie etc etc. Cu toate acestea, consilierii PD-L de la Sectorul 3, care deţin majoritatea în Consiliul Local, decid că pot beneficia de locuinţă de la primărie doar cei care, în principal, au salariul mare şi studii superioare. Îndeplinirea acestor două criterii este echivalentul a 100 de puncte, 70 pentru un salariu de peste 1361 lei şi 30 pentru studii superioare. În acelaşi timp însă, un chiriaş evacuat, sau care urmează a fi evacuat primeşte 15 puncte, iar un evacuat din imobilele retrocedate pe baza legilor 112/1995 sau 10/2001 primeşte 20 de puncte. Asta este invenţia de ultimă oră a şmecherilor PD-L de la sectorul 3 al Capitalei. Aşa s-a ajuns la dominarea listelor de priorităţi de persoane precum Drăjneanu.

Calităţi: fiică-nepoată-ofiţer la DGIPI

Care sunt calităţile “deosebite” ale tinerei Daniela Diana Drăjneanu, dincolo de satisfacerea criteriilor legale

chestor Gelu Drajneanu
chestor Gelu Drajneanu

sau, mă rog, legalizate parcă la ordin, de consilierii PD-L?

În primul rând este fiica din prima căsătorie a lui Florică Drăjneanu, fost şef al poliţiei Sectorului 3 din Capitală, iar apoi adjunct al şefului unei Diviziuni din DGIPI (fostul Doi şi un Sfert).

În al doilea rând este nepoata chestorului Gelu Drăjneanu (foto dreapta), fost prim adjunct al şefului IGPR, apoi consilier al ministrului Dan Nica şi Director al DGIPI până în 1 octombrie 2009.

În al treilea rând, mama ei, Teodora Mocanu (prima soţie a lui Florică) este referent la serviciul Autorizări din Primăria Sectorului 3.

În al patrulea rând, tânăra Daniela Diana este ea însăşi, cum altfel?,ofiţer la DGIPI. Cel puţin aşa rezultă din documentele depuse la dosar în care se precizează că este “poliţist” în cadrul MAI-DGIPI, cu un salariu de 1489 lei, adică 70 puncte. Ea a absolvit în 2008 Facultatea de ştiinţe economice, specializarea management, şi calităţile ei deosebite au impus-o printre “poliţiştii” de la fosta Doi şi un Sfert.

Tolerată în spaţiu şi timp

Drajneanu_Florica_200609-1

Tatăl tinerei Daniela Diana, calicul Florică Drăjneanu, şi-a păstrat pentru el, după divorţ, jumătate din apartamentul conjugal, de două camere, din strada Horbotei nr.4.
Acesta a fost locul în care a fost “tolerată” în spaţiu, atâţia ani, fiica ştabului de la IPI. Drept răsplată pentru asta, Daniela Diana a primit de la Primărie 15 puncte.

Faptul că tatăl şi unchiul ei sunt doi oameni suficient de bogaţi încât să-i poată asigura o garsonieră este mai presus de orice îndoială. O simplă parcurgere a ultimelor declaraţii de avere ale acestora este suficientă pentru a justifica afirmaţia făcută. Cei doi deţin vile, apartamente, conturi în bănci de zeci de mii de euro, firme, afaceri. Dacă fiica lui Florică a fost trimisă la primărie, pentru casă, fiul lui Gelu, e mare om de afaceri.

ASI

Astfel, el controlează firmele Dinamic Target Impex SRL, Laguna Door SRL (alături de Găluşcă Ionuţ Gheorghe) şi Laguna Trans SRL (alături de Andronescu Alexandru Vlad). Însuşi Gelu Drăjneanu, astăzi avocat la casa de avocatură a cumnatei sale, Carmen Mariana Drăjneanu, figurează la Recom ca acţionar al firmei ASI – Agenţie de Sprijin Investigativ SRL (foto stânga), alături de Perca Ilie şi Belciu Mădălin Alexandru. El a pătruns în firma celor doi în 2006, după ce aceştia i-au cedat nişte acţiuni. Interesant este faptul că în declaraţiile de avere ale lui Gelu Drăjneanu n-au figurat cele 6 părţi sociale(28, 57%) deţinute la ASI, fapt care ar fi trebuit să atragă autosesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

Revenind la Primăria S3 şi la casele acordate pe criterii originale, nu putem decât să-i felicităm pe consilierii PD-L pentru performanţa lor.

Să dai case la bogaţi, sau şmecheri, câtă vreme familii cu cinci copii stau în stradă, şi să-ţi motivezi alegerea prin aceea că dacă le-ai da si amărâţilor locuinţe ei n-ar avea bani de întreţinere, este o performanţă ce trebuia consemnată.

Dan Badea

DOI SI UN SFERT este avortonul Consiliului Siguranţei Naţionale

Bătălia pentru controlul serviciului de informaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor (DGIPI) a fost câştigată, în mandatul lui Dan Nica, de către gruparea condusă de Vanghelie-Hrebenciuc. Nu se ştie, la această oră, câte informaţii s-au scurs de la serviciul de poliţie politică la beneficiarul bicefal de la PSD, dar urmează să aflăm pe parcursul campaniei electorale deja declanşate.

Deşi implicarea DGIPI în astfel de activităţi a fost dovedită de numeroase ori prin dezvăluiri de presă (ultimul caz de notorietate este cel al procurorului Marian Sântion, fostul şef al DGA filat de ofiţerii DGIPI), iar informaţii de la această structură s-au scurs către diferiţi şmecheri din fruntea unor ziare, structura a supravieţuit şi a trebuit să vină, iată, un vanghelie, ca să readucă în atenţie pericolul reprezentat de accesul politicienilor, controlaţi de interlopi, la informaţiile adunate de lucrătorii săi. 

Iată, mai jos, în premieră, un document care confirmă faptul că, la începutul lui ianuarie 1990, Gelu Voican Voiculescu în cârdăşie cu fostul şef al Securităţii Municipiului Bucureşti, colonelul Gheorghe Goran au plănuit înfiinţarea Consiliului Siguranţei Naţionale. 

Pentru că nu le-a ieşit refacerea vechilor structuri, fără o selecţie riguroasă a cadrelor, ei s-au mulţumit să înfinţeze o „nouă” panama informativă cu vechea echipă de la Securitatea Municipiului Bucureşti şi de la Contrainformaţiile militare. Aşa a apărut UM 0215, structură numită iniţial Direcţia de Pază a Obiectivelor Politice şi avându-l în frunte pe colonelul Viorel Tache. 

Noua unitate, înfiinţată în cadrul Ministerului de Interne, a precedat apariţia Serviciului Român de Informaţii şi a rămas până astăzi o structură paralelă şi departe de menirea dată chiar de numele ei, adică aceea de „protecţie internă”. A fost şi a rămas un instrument politic aflat, până săptămâna trecută, sub controlul mafiei lui Vanghelie.

Iată, mai jos, o scurtă descriere a „accidentului” care a făcut posibilă înfiinţarea poliţiei politice puse în slujba FSN şi a noii nomenclaturi post-decembriste.

Aşa a creat Gelu Voican Consiliul Siguranţei Naţionale, urmaşul temutei Securităţi

La sfârşitul lui decembrie 1989, fostul Departament al Securităţii Statului (DSS) căpătase deja o nouă denumire: Consiliul Siguranţei Naţionale. Structura noului serviciu de informaţii al României era atunci, în concepţia celor care preluaseră puterea, aproximativ aceeaşi cu a fostului DSS, organigrama instituţiei suferind doar câteva modificări făcute din perspectiva controlului strict exercitat de Ministerul Apărării Naţionale. Cum se ştie deja, pe 26 decembrie 1989, prin celebrul decret al CFSN, generalul Nicolae Militaru era numit ministru al Apărării Naţionale, iar fostul DSS era trecut cu personal şi dotare în componenţa MapN. Şeful Consiliului Siguranţei Naţionale, numit pe 31 decembrie 1989, în aceeaşi zi cu arestarea fostului şef, general-colonelul Iulian Vlad, era nimeni altul decât Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al guvernului provizoriu.

GVV1_arhiva Dan Badea

Un document inedit (facsimil sus, pag.1), în posesia căruia am intrat, probează faptul că Voican intenţiona să păstreze la comanda “Siguranţei Naţionale Bucureşti” pe fostul comandant al “Securităţii Municipiului Bucureşti”, colonelul Gheorghe Goran.

Documentul este cu atât mai important cu cât, ulterior, deşi Consiliul Siguranţei Naţionale a rămas doar în faza de proiect, primul serviciu secret înfiinţat totuşi de Gelu Voican Voiculescu avea să fie compus din…subordonaţii colonelului Goran din SMB.

Este vorba despre faimoasa “Doi şi un sfert”, cea care purta indicativul UM 0215.

Infiinţată pe 1 februarie 1990, această structură de informaţii era în subordinea premierului şi controlată direct de Gelu Voican Voiculescu. Aici fuseseră preluaţi toţi lucrătorii de la SMB (236 ofiţeri) şi cea mai mare parte a celor epuraţi din Direcţia de Contrainformaţii Militare (450 ofiţeri), fără a se face, evident, nici o selecţie riguroasă cu privire la trecutul noilor cadre. Acesta este unul dintre motivele pentru care, ulterior, unitatea a fost implicată în toate marile acţiuni antidemocratice şi anticonstituţionale cunoscute sub formula de “poliţie politică”. Ele aveau să continue, constant, şi să rămână ca un stigmat definitiv, dar justificat, asupra acestei structuri.

O altă măsură importantă, luată de noul şef al Siguranţei, a fost decizia demiterii comandantului Centrului de Informaţii Externe , general locotenent Aristotel Stamatoiu, şi înlocuirea sa cu colonelul Ion Deaconescu. Cum se ştie însă, nici această decizie nu a fost dusă la capăt decât pe jumătate. Dacă Stamatoiu a fost demis şi trecut în rezervă, pe 6 ianuarie 1990, la conducerea Serviciului de Informaţii Externe, reînfiinţat oficial o lună mai târziu, a fost numit Caraman. Mihai Caraman.

Organigrama DSS_Dan Badea_Expres

Actul de naştere al Consiliului Siguranţei Naţionale mai conţine câteva propuneri care au fost apoi discutate şi cu generalul Gheorghe Logofătu din conducerea MapN, cel repartizat de generalul Nicolae Militaru (foto sus) să se ocupe de fostul DSS.

Conform unei mărturisiri pe care mi-a făcut-o generalul Militaru în 1994, adnotările de pe Organigrama fostului DSS (vezi facsimilul publicat de mine în săptămânalul EXPRES din 18-24 octombrie 1994) aparţin chiar generalului Logofătu şi ele au fost făcute în acord cu Gelu Voican Voiculescu.

Măsurile vizau soarta altor patru Direcţii din cadrul DSS: Direcţia a IV-a (Contrainformaţii Militare), Direcţia a V-a (Gardă), Direcţia a VI-a (Cercetări Penale) şi Direcţia Personal şi Învăţământ (Serviciul Independent Cadre, Învăţământ şi Organizare Mobilizare). Conform  primului Ordin creionat de noul şef al Consiliului Siguranţei Naţionale, Direcţia a IV-a urma să fie încadrată cu „ofiţeri MApN loiali revoluţiei”, cadrele Direcţiilor a V-a şi a VI-a sunt trecute în rezervă, „cu excepţia acelora care s-au dovedit a fi loiali prin misiunile îndeplinite” iar  ofiţerii trecuţi în rezervă de la „cercetări penale” urmau a fi înlocuiţi cu procurori. Interesant, aici, este faptul că unul dintre procurorii care au fost repartizaţi pentru scurt timp la această ultimă direcţie invocată (Cercetări Penale) a fost procurorul Dan Voinea, cel care avea să se ocupe apoi de Dosarele Revoluţiei.

GVV2_arhiva Dan Badea

„Ordinul nr.1 al şefului Consiliului Siguranţei Naţionale” are însă, cel puţin în varianta sa olografă, un final de
un cinism desăvârşit. Astfel, în ultimul său paragraf, Voican precizează: „ Se consideră intraţi în inactivitate, până la noi ordine” generalii Vlad Iulian, Vasile (Gheorghe) şi Bucurescu Gianu. Cinismul vine din faptul că „inactivitate” însemna, de fapt, pentru primii doi generali vizaţi „arest” (facsimil dreapta, pag 2).

Consiliul Siguranţei Naţionale nu a fost, din fericire, un proiect finalizat ca atare. În locul său aveau să apară trei noi servicii de informaţii, în următoarea ordine: Serviciul de informaţii al Ministerului de Interne („Doi şi un sfert” – 1 februarie 1990), Serviciul de Informaţii Externe (8 februarie 1990) şi Serviciul Român de Informaţii (26 martie 1990). Cum ultimele două dintre acestea aveau să se ocupe de securitatea naţională, primul a rămas exclusiv la mâna politicienilor aflaţi la guvernare, el fiind folosit în operaţiuni de poliţie politică.

Ultimul politician care a declarat în mod public faptul că a beneficiat de serviciile fostului „Doi şi un sfert”, ca poliţie politică, este Marian Vanghelie, cel care a controlat, de facto, în ultimele luni, Ministerul Administraţiei şi Internelor.

El încă mai ameninţa, zilele trecute, cu nişte „înregistrări” făcute, posibil la comandă politică, de lucrătorii DGIPI, urmaşul „Doi şi un sfert”. Intrarea acestor „informaţii” în posesia lui Vanghelie a fost deja confirmată în mod public, până acum, de Viorel Hrebenciuc şi Miron Mitrea.

Dan Badea

PS: Conform unei informaţii furnizate în urmă cu câteva minute, de către un profesionist în materie, Ordinul prezentat, în premieră, pe acest blog, a fost abrogat de către generalul Nicolae Militaru (ministrul Apărării de atunci) imediat ce a luat la cunoştinţă despre emiterea lui, şi a fost însoţit de interdicţia adresată lui Voican Voiculescu de a mai avea, începând din 3 ianuarie 1990, orice implicare pe zona fostului Departament al Securităţii Statului.

Mitrea confirmă dezvăluirile mele: interlopii lui Vanghelie s-au hrănit de la popota Poliţiei Politice înfiinţate de Gelu Voican Voiculescu

Miron Mitrea a confirmat, astăzi, că mafia lui Vanghelie a penetrat la vârf Ministerul Administraţiei şi Internelor. Declaraţia lui Mitrea, conform căreia Marian Vanghelie (dreapta, foto:Semper Fidelis)  a primit acces în arhiva Poliţiei Politice din România,  adică a Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă – DGIPI, coroborată cu prezentarea demisiei de către şeful acestei caracatiţe informative (Gelu Drăjneanu foto stânga), imediat ce ministrul Nica a fost remaniat, precum şi cu ieşirea de la guvernare, din acest motiv, a pionilor PSD, justifică toate afirmaţiile de fond făcute de mine în grupajul „Mafia lui Vanghelie…”. Evident, e de aşteptat ca tonomatele plătite de mafioţi să iasă pe sticle şi să-l atace pe Mitrea, la ordin, pe motiv că s-a dat de partea naţiunii.
Iată un fragment din prezentarea de către Mediafax a afirmaţiilor lui Mitrea:

mitrea_vanghelie

Senatorul PSD Miron Mitrea a declarat, vineri, la Realitatea TV, răspunzând unei întrebări, că crede că preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, „aşa cum a spus”, „are” arhiva fostului „Doi şi un sfert„, sau informaţii din aceasta.
El a fost întrebat, vineri dimineaţă, la Realitatea TV, dacă îşi menţine o afirmaţie făcută anterior la Realitatea FM, potrivit căreia Marian Vanghelie are arhiva DGIPI. Mitrea a explicat că a fost întrebat, la postul de radio, dacă Vanghelie deţine arhiva DGIPI . „Am spus că cred că da”, a declarat Mitrea, la Realitatea TV.

Mitrea a mai precizat că nu poate spune dacă Vanghelie chiar deţine întreaga arhivă, dar a apreciat că poate fi vorba de acces la informaţii din aceasta. El a spus că poate fi vorba de anumite casete, precizând că acest lucru poate fi înţeles chiar din unele afirmaţii publice ale liderului PSD Bucureşti Mitrea a mai spus că Vanghelie nu este singurul politician care are acces la informaţii din partea serviciilor secrete” (Mediafax)

În aceste condiţii, după ieşirea de la guvernare, reprezentanţii mafiei româneşti cu prelungiri răsăritene s-au refugiat exclusiv în Parlamentul României pe care îl domină şi de unde încercă să preia controlul tuturor pârghiilor societăţii româneşti.

Pentru a-l îndepărta pe Traian Băsescu, clanurile mafiote care controlează PSD şi PNL şi-au dat mâna şi sunt dispuse să facă şi să spună orice: au cumpărat cea mai mare parte a mass media româneşti cu „papagali” cu tot, îi controlează pe liderii de sindicat, deci controlează informaţia şi strada, au lansat campanii de manipulare la nivel naţional, susţinute de imbecili sau imbecilizaţi, precum apelul „Noi vrem respect!„, sau „Mişcarea de rezistenţă” şi pregătesc noi greve ca să-şi justifice lovitura de stat. Pentru că despre asta este vorba. Toată campania de manipulare plătită de Vîntu, Voiculescu şi Patriciu nu are altă finalitate.

Mai rămâne de văzut cât de lipsiţi de apărare sunt românii în faţa uriaşului val al dezinformării care a năvălit peste ei.

PS. Pentru cei care s-au născut mai târziu, reamintesc aici că DGIPI (UM 0968) este urmaşa celebrei „Doi şi un sfert” (UM 0215), singura structură postdecembristă născută cu scopul declarat de a obţine informaţii politice şi a le folosi pentru FSN, partidul lui Ion Iliescu din 1990. Înfiinţată de Gelu Voican Voiculescu în 1990, pe structura Securităţii Municipiului Bucureşti, „Doi şi un Sfert” a căpătat în ultimii 19 ani puteri discreţionare în domeniul informaţiilor şi a fost folosită în scopuri de poliţie politică.

©Dan Badea

Mafia lui Vanghelie: Interlopii vor să pună mâna pe serviciile de informaţii şi protecţie (I)

 

Vanghelie - BOND (foto: semperfidelis.ro)
Vanghelie – BOND (foto: semperfidelis.ro)

Schimbarea anunţată deja a lui Dan Nica, ministrul administraţiei şi internelor, readuce în atenţie marile jocuri de culise declanşate la începutul anului de către Marian Vanghelie, liderul interlopilor care doresc (şi au mari şanse) să controleze direct câteva servicii speciale: DGIPI, DGA, STS şi SPP.

Cum se ştie deja, schimbarea precipitată, de la începutul acestui an, a miniştrilor Oprea şi Dragnea s-a datorat bătăliei pentru controlul DGIPI, serviciul secret al MAI, de către cuplul Vanghelie-Hrebenciuc.

Scandalul numirii unui reprezentant cunoscut al interlopilor, în fruntea MAI, a fost evitat în ultimul moment de către PSD. Este vorba despre încercarea lui Vanghelie de a-l plasa la vârful ministerului pe generalul rezervist din SPP Cătălin Voicu, un parlamentar cu foarte multe „bube” şi cu periculoase conexiuni în lumea interlopă.

Interlopii lui Vanghelie atacă grupat la vârful MAI

Asupra lui Liviu Dragnea s-au făcut presiuni directe din partea lui Marian Vanghelie şi a lui Dumitru Iliescu (foto stânga), cel din urmă fiind unul dintre protectorii lui Cătălin Voicu. Implicarea lui Dumitru Iliescu (fost director al SPP în perioada 1990-1996) este justificată de legătura sa directă atât cu Voicu (fostul său subaltern de la SPP şi, ulterior, partener de afaceri) cât şi cu comisarul şef Ionel Georgescu, propus atunci la conducerea DGIPI.

Dincolo de orice alte legături directe, Iliescu şi Georgescu sunt amândoi din Strehaia, judeţul Mehedinţi. Pe de altă parte, Dumitru Iliescu n-ar fi străin de promovarea fostului poliţist de la Rutieră, Ionel Georgescu, personaj care a deţinut o poziţie importantă în DNA (în cadrul poliţiei judiciare) şi care ocupa atunci funcţia de adjunct al şefului Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA).

Şi celălălt membru al grupului Vanghelie, propus pentru funcţia de secretar de stat în MAI, generalul Mincu Silvestru, are un punct comun extrem de interesant cu Cătălin Voicu sau Dumitru Iliescu, acesta fiind reprezentat de … fraţii Cămătaru.

Relaţia Cămătarilor cu membrii grupului Vanghelie este, de altfel, de notorietate. La fel, tot de notorietate este apartenenţa grupului „Vanghelie” la celebrul “serviciu de informaţii” al PSD de la sfârşitul anilor 1990 (cum a fost numit de presa vremii), “Grupul Internaţional de Pază şi Protecţie” (GIPP) SRL .

Echipa de sforari condusă de primarul Sectorului 5 a făcut însă o gafă de proporţii prin insistenţa cu care a susţinut  impunerea lui Cătălin Voicu (foto dreapta, alături de Vanghelie, în stânga imaginii) la conducerea MAI. Nu s-a luat în calcul verificarea, obligatorie de altfel, a trecutului lui Cătălin Voicu. O scurtă documentare asupra acestuia a scos în evidenţă informaţii ce vizau implicarea lui în acţiuni de trafic de influenţă şi de favorizare a unor oameni de afaceri apropiaţi. Culmea, majoritatea acestor informaţii au transpirat din surse MAI, chiar din interiorul serviciului pe care grupul Vanghelie dorea şi doreşte să-l controleze.

Au apărut, în acest fel, motive serioase care l-au determinat pe Voicu să renunţe rapid la pretenţia de a mai ocupa personal funcţia de şef al MAI. Faptul că a renunţat, în ultimul moment la acest post, e o dovadă că l-a avertizat cineva să mai stea „o tură”. Pe de altă parte, o scurtă ocheadă aruncată mai atent peste „gardul” lui Voicu l-a obligat chiar şi pe Vanghelie să „roşească” şi să renunţe la a-l mai susţine, fapt care nu l-a oprit însă din asediul asupra MAI. Şi s-a văzut cum.

OPREA_e93
Gabriel Oprea

Astfel, ministrul numit atunci la interne, Gabriel Oprea, a fost schimbat pentru că l-a numit pe Virgil Ardelean („Vulpea”) la comanda DGIPI, iar Liviu Dragnea (foto stanga) pentru că nu l-a numit în locul „Vulpii” pe Ionel Georgescu, pionul echipei Vanghelie.

Am pierdut doi miniştri din cauza bomboanei otrăvite DGIPI. Liviu Dragnea a demisionat din cauza serviciului secret de la MAI, iar Dan Nica nu poate fi fericit cu asemenea bombă în buzunar la DGIPI„, a afirmat Miron Mitrea.

Ionel Georgescu
Ionel Georgescu

Mai departe, după venirea lui Nica în fruntea MAI, el l-a numit rapid pe Ionel Georgescu (foto stânga) în fruntea DGA (Direcţia Generală Anticorupţie) pentru că dacă nu controlezi direct informaţiile care intră în sistem, le poţi controla pe acelea care ar putea să ducă la deconspirarea „cârtiţelor” ce se află pe ştatul de plată al interlopilor. Şi aici nu este vorba numai despre poliţişti corupţi, adică despre şmecherii cu grade, ci şi despre cei din prefecturi, primării şi consilii judeţene.

Aşadar, faptul că Vanghelie şi Hrebenciuc au făcut tot posibilul să controleze Ministerul Administraţiei şi Internelor e cert. Dealtfel, în mare parte au şi reuşit. Ei şi-au plantat oameni cheie în funcţii importante. Intenţia celor doi lideri PSD a fost demascată însă, chiar şi din interiorul propriului  partid, de către Miron Mitrea:

Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie au ţinut neapărat să ia Ministerul de Interne, Viorel vorbind mereu despre Doi ş’un sfert, despre DGIPI. Argumentul era nevoia PSD de a avea un serviciu de informaţii, să avem informaţii, să ştim ce se întâmplă. Am spus atunci, spun şi acum chiar dacă îi supăr: era vorba de un grup care voia să controleze anumite dosare care se produc acolo. Ceea ce s-a întâmplat întotdeauna în România. Totdeauna partidele şi-au dorit să controleze viaţa politică prin modul în care se manevrează dosare. Vă spune un om trimis în judecată pe astfel de jocuri de dosare. Chiar dacă eu eram într-o asemenea situaţie, şi ei nu erau” a mai dezvăluit Mitrea, pentru Hotnews.

Cornel Şerban, cel numit, totuşi, în fruntea DGIPI şi-a „rupt gâtul” rapid, el fiind chiar la data numirii în atenţia procurorilor DNA. I-a urmat apoi Gelu Drăjneanu (foto dreapta), unul dintre procurorii implicaţi în instrumentarea dosarului Cămătarii, personaj acuzat atunci de a fi „sifonat” informaţii către lumea interlopă, dar care a negat vehement o astfel de posibilitate.

Cu toate acestea, există tot mai multe semnale că Vanghelie a preluat, discret, controlul DGIPI (fosta „Doi şi un Sfert”), adică perla coroanei, iar apoi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) din cadrul MAI.

Bătălia pentru preluarea SPP, STS şi pedepsirea generalului Pahonţu

A devenit deja o certitudine pentru oricine priveşte cu atenţie la ultimele
„ghiduşii” publice ale aceluiaşi cuplu cu preocupări diversioniste că reţeaua dirijată de ei intenţionează să preia controlul altor două structuri extrem de utile în bătălia politică din toamnă, dar şi de mai târziu.

Motivul raptului pus la cale este evident: pe de o parte, blocarea “scurgerii” de informaţii, către preşedintele României, despre demnitarii arondaţi mafiei PSD-PNL şi izolarea totală a acestuia în perspectiva campaniei electorale din noiembrie, iar, pe de altă parte, obţinerea accesului la informaţii confidenţiale şi/sau compromiţătoare despre demnitarii de stat şi despre înalţii funcţionari publici. Prin urmare, structurile vizate sunt Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) şi

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS).

Scenariul pus la cale de către grupul interlopilor reprezentat de cei doi politicieni are următoarele coordonate:

1.Crearea cadrului propice pentru promovarea în parlament a unor proiecte de lege ce vizează „confiscarea” serviciilor secrete vizate (SPP, STS) de către MAI; iniţiativa legislativă ar putea fi a senatorului Cătălin Voicu ( supranumit Naşul, omul de casă al generalului Dumitru Iliescu, fostul şef al SPP, şi al lui Marian Vanghelie) sau a unui alt aderent la grupul de tip mafiot reprezentat de acesta.
Proiectele de lege astfel promovate ar trece destul de uşor, cu voturile PNL şi PSD;

2.Trecerea SPP la Jandarmi – unde controlul este deţinut de finul lui Cătălin Voicu, Gheorghe Rizea (foto stânga)- şi a STS la DGIPI (fosta „Doi şi un sfert”)- controlată de Drăjneanu.

Gheorghe Rizea
Gheorghe Rizea

Una dintre mizele importante ale preluării SPP este „capul” directorului actual al serviciului, Lucian Pahonţu (foto dreapta). Acesta este vizat deoarece, după preluarea conducerii acestei instituţii a blocat scurgerile de informaţii despre demnitari, înspre interlopi şi a stricat marile jocuri ale unor paraziţi cu grade din cadrul SPP, printre cei obligaţi să-şi ia tălpăşiţa fiind chiar Gheorghe Rizea, şeful de azi al ..Brigăzii de Intervenţia a Jandarmeriei, fin al lui Voicu, fost consiler al lui Hrebenciuc, iar apoi al ministrului Nica.

şi

3.Modificarea componenţei CSAT prin introducerea în această structură a foştilor preşedinţi (Iliescu, Constantinescu) şi prim-miniştri (Roman,Văcăroiu, Năstase Ciorbea, Radu Vasile, Tăriceanu) ceea ce ar schimba complet raportul de forţe în favoarea PSD-PNL.

Perdele de fum
manipulare

Pentru a justifica necesitatea trecerii celor două servicii secrete sub controlul cuplului Vanghelie-Hrebenciuc, au  fost declanşate deja perdele de fum prin declaraţii publice, fără suport probator, cu privire la implicarea SPP şi STS în operaţiuni de poliţie politică.

Se invocă astfel, de către Viorel Hrebenciuc, în mod cu totul fals că, pe de o parte, SPP ar fi fost implicat în acţiuni de poliţie politică (“urmărirea lui Geoană”), iar, pe de altă parte, că STS ar fi fost şi el implicat în interceptarea discuţiilor din comisia Udrea.

(va urma)

Dan Badea

SPIONUL MÂNJIT

col. Vasile Muresan
cms.sef Vasile Muresan

În timp ce era urmărit penal, comisarul-şef Vasile Mureşan (foto stanga) a fost numit şeful filajului din Direcţia Generală de Investigaţii şi Protecţie Internă a MIRA

Comisarul şef Vasile Mureşan este liderul unei mişcări subterane din Direcţia Generală de Investigaţii şi Protecţie Internă (DGIPI – UM 0962) care a dus la schimbarea eşalonului II din această structură şi la transformarea ei într-un instrument subordonat comenzii politice.

Prezenţa sa în cadrul DGIPI a fost, până recent, un secret atât de bine apărat încât ofiţeri superiori din această structură nu cunoşteau care era motivul prezenţei lui Mureşan pe culoarele instituţiei. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care personajul a putut să desfăşoare nestingherit operaţiuni delicate.

Oficial, conform surselor publice, comisarul şef Vasile Mureşan a fost trecut în rezervă în 2006, după ce condusese mai multă vreme Secţia de Investigaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Maramureş din cadrul DGIPI. Conform surselor noastre însă, comisarul şef Vasile Mureşan nu a fost pensionat ci promovat în cel mai mare secret, ca director adjunct, la conducerea Diviziei de Ofiţeri Acoperiţi din cadrul DGIPI.

De aici, în octombrie 2007, el a preluat comanda Departamentului de Filaj al DGIPI, ocupând locul rămas liber după îndepărtarea din această funcţie a chestorului Terente Merce, deşi, în acel moment el se afla sub urmărire penală într-un dosar în care era acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă, aspect pe care îl vom dezvolta mai jos.

Aşadar, cel responsabil de filajul executat asupra procurorului Marian Sântion (foto dreapta),

procuror Marian Santion
procuror Marian Santion

fostul consilier al ministrului Cristian David, este chiar Vasile Mureşan. De altfel, într-o declaraţie publică făcută recent de un alt cadru mazilit din DGIPI (fostul prim-adjunct al şefului DGIPI, Constantin Dârnă), acesta a lăsat să se înţeleagă faptul că nu el a fost responsabil de supravegherea informativă a lui Sântion, deoarece altcineva era şeful Filajului.

Ei bine, pentru prima dată aflăm, azi, cine era cel vizat de Dârnă: comisarul şef Vasile Mureşan. Secretul păstrat în jurul acestui controversat personaj l-a făcut, astfel, imun faţă de privirile iscoditoare ale presei şi deci de tragerea sa la răspundere pentru cele întâmplate. De asemenea, aceeaşi discreţie l-a ajutat să-şi rezolve problemele deloc confortabile cu DNA-ul.

Printre protectorii lui Mureşan pot fi amintiţi Virgil Ardelean- fostul şef al DGIPI, Toma Zaharia – fostul secretar de stat la MI, Dan Gheorghe – fostul şef al UM0215 precum şi Petru Albu – actualul şef al DGIPI. Mai mult, aflăm, că pe lista prietenilor lui Mureşan se află chiar şi Mihai Răzvan Ungureanu, proaspăt propus pentru funcţia de şef al SIE.

Joaca de-a justiţia

Comisarul şef Vasile Mureşan a fost până luna trecută protagonistul unui dosar penal cu un traseu extrem de ciudat. În 2002, pe când era şeful SIPI Maramureş, împotriva lui s-a deschis un dosar penal în care era acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă. Alături de Mureşan, în aceeaşi cauză mai erau cercetaţi comisarul şef Birică Ştefan precum şi oamenii de afaceri Tătărescu Oprea Vasile şi Tătărescu Oprea Mihaela. Pe scurt, procurorii au efectuat cercetări cu privire la cazul preluării abuzive a unei societăţi, cu sprijinul comisarilor Mureşan şi Birică, de către unul dintre asociaţi, în condiţiile în care acţionarul majoritar al societăţii respective decedase.

Totul a început în 1998, când Teodor Lazăr Maruc, cetăţean american de origine română şi patron al firmei SC New York SRL, a decedat. Deşi acesta deţinuse 99% din acţiunile firmei, partenerul său Tătărescu Oprea Vasile a reuşit ca în scurt timp să preia controlul total al firmei, iar moştenitorii de drept ai defunctului au fost complet ignoraţi. Preluarea firmei de către Tătărescu s-a făcut cu sprijinul comisarului şef Birică Ştefan, de la poliţia economică Bucureşti. De asemenea, pentru preluarea ostilă a firmei NewYork SRL, omul de afaceri Tătărescu ar fi beneficiat şi de sprijinul direct al comisarul Vasile Mureşan, şeful de atunci al Poliţiei din Maramureş.

Soţia defunctului Teodor Lazăr a făcut plângere penală atât împotriva celor care preluaseră abuziv societatea controlată, până în 1998 de soţul ei, cât şi împotriva poliţiştilor Birică şi Mureşan. Lui Vasile Mureşan i s-a reproşat că n-a restituit un aşa-zis împrumut de câteva mii de dolari, dar şi faptul că ar fi făcut scăpate „trei arme de vânătoare şi două limuzine“ ce aparţinuseră fostului patron al New York SRL.

Din acest motiv dosarul instrumentat iniţial de procurorii militari, a fost declinat către PNA. Aici, după aproape trei ani de cercetări, timp în care împotriva lui Vasile Mureşan, şeful de atunci al secţiei UM0962 Maramureş, s-a declanşat urmărirea penală, procurorii au dat o primă soluţie în 2005. Evident soluţia a fost de neîncepere a urmăririi penale. Cel care a confirmat soluţia pusă de procuror în acest dosar a fost procurorul-şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul DNA, Vasile Drăghici. Numai că, împotriva acestei rezoluţii, soţia defunctului Lazăr a formulat o contestaţie.

După încă doi ani, pe 24 aprilie 2007, şeful secţiei I din cadrul DNA, procurorul Lucian Papici, a admis contestaţia făcută în dosar şi a dispus infirmarea primei soluţii şi continuarea urmăririi penale faţă de toate persoanele implicate în acest caz. Conform ordonanţei din 24 aprilie 2007, semnată de procurorul-şef Lucian Papici, comisarul-şef Birică Ştefan a propus, după moartea lui Teodor Lazăr, neînceperea urmăririi penale faţă de Tătărescu Oprea Vasile în dosarul în care defunctul îl acuzase că fură din firmă.

Mai mult, ofiţerul de poliţie s-a oferit să-l ajute pe Tătărescu pentru a recupera o serie de creanţe de la RATB în schimbul sumei de 2 miliarde de lei şi a unor bunuri materiale. Acelaşi ofiţer ar fi intervenit la trei comisari ai Gărzii Financiare a Municipiului Bucureşti, pe care a încercat să-i determine să întrerupă un control demarat la societatea comercială administrată de Tătărescu.

De asemenea, „în acelaşi dosar se efectuau cercetări şi faţă de comisarul-şef Mureşan Vasile, fost şef al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Maramureş, împotriva căruia Maruc Anişoara, soţia supravieţuitoare a lui Teodor Lazăr, a formulat plângere conform căreia ofiţerul ar fi primit de la aceasta diferite sume de bani pentru a-şi îndeplini anumite sarcini de serviciu“.

În aceeaşi rezoluţie, procurorul Papici afirmă că, „având în vedere faptul că procurorul s-a pronunţat printr-o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, deşi în dosar era începută urmărirea penală împotriva comisarului-şef Birică Ştefan, Tătărescu Vasile şi Tătărescu Mihaela (…) soluţia este netemeinică şi nelegală“. Toate acestea au reprezentat o parte dintre motivele pentru care Lucian Papici a dispus reluarea urmăririi penale asupra celor implicaţi în această afacere.

NUP după NUP pentru Mureşan

Dacă până aici lucrurile păreau clare, iar justiţia părea că-şi urmează cursul, câteva luni mai încolo avea să apară o nouă surpriză în dosarul lui Mureşan şi Birică. Nu ştim dacă surpriza are sau nu legătură cu poziţia deţinută, la secret, de Mureşan în structurile DGIPI. Ceea ce ne surprinde este faptul că în paralel cu reînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef Vasile Mureşan, acesta a fost promovat, tot în secret, la vârful Filajului din DGIPI.

La mai puţin de o lună de zile de la preluarea noii funcţii, procurorii DNA l-au scos pe Mureşan de sub urmărire penală. Rezultatele noului demers iniţiat de procurorul Papici în dosarul Mureşan&Birică sunt destul de clare. Astfel, conform unei adrese de la Biroul de Informaţii şi Relaţii Publice din DNA, „prin ordonanţa din data de 6 noiembrie 2007 dată în dosarul penal nr.5/P/2002 s-au dispus următoarele: neînceperea urmăririi penale faţă de două persoane pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, respectiv de dare de mită, întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat că faptele de corupţie nu există, din starea de fapt rezultând că suma de bani, reclamată ca mită, a fost dată în contextul unor relaţii de natură civilă; disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru infracţiunea de înşelăciune săvârşite de două persoane; disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului; constituirea unui nou dosar penal în care procurorii DNA efectuează acte de urmărire penală faţă de învinuitul Birică Ştefan, ofiţer de poliţie în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită“.

Deşi numele persoanelor implicate nu sunt făcute publice, avem informaţia că una dintre persoanele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este comisarul şef Vasile Mureşan. Aşadar, după două NUP-uri date în acelaşi dosar, actualul şef al Filajului din 0962 s-a pus la adăpost de eventualele contestaţii. Numai că, ţinând cont de mişcările din acest dosar, este destul de greu de admis că Vasile Mureşan nu a profitat de poziţiile deţinute în DGIPI pentru a influenţa cursul cercetărilor.

Pentru a ridica suspiciunile ce planează asupra anchetei procurorilor, ar fi trebuit ca Vasile Mureşan să fie suspendat din orice funcţie publică din care ar fi putut influenţa mersul cercetărilor, chiar dacă împotriva sa nu se declanşase şi acţiunea penală. Având însă în vedere că, oficial, el n-ar mai fi ocupat vreo funcţie publică, aşa cum s-a anunţat în 2006, această condiţie părea, până azi, aberantă câtă vreme se ştia că poliţistul a fost trecut în rezervă.

Numai că, iată, el nu era rezervist, ci influenţa la greu, din poziţia în care îl plasase Virgil Ardelean, activitatea uneia dintre cele mai importante structuri de informaţii din România. Prin urmare putea influenţa, că doar trăim în România, şi decizia procurorilor anticorupţie. Nu ştim dacă a făcut-o sau nu, dar din informaţiile privind trecutul său putem concluziona că ar fi fost capabil de o asemenea influenţă.

Cumetrii şi relaţii în medii de interes

Cel care l-a sprijinit constant şi l-a promovat pe comisarul şef Vasile Mureşan este chestorul Virgil Ardelean (foto), zis „Vulpea“. Operaţiunea de camuflare a activităţii lui Mureşan, după 2006, a fost, evident, coordonată de Virgil Ardelean.

VULPEA
„VULPEA”

Pe de altă parte, un alt protector influent al lui Mureşan a fost Toma Zaharia, cel care l-a ascuns, pentru o vreme, în 2001, în structurile centrale ale Ministerului de Interne şi, ulterior, l-a trimis, precum „lupul printre oi“, la comanda UM0962 Maramureş.

Conform unor surse din Maramureş, Toma Zaharia ar fi, de fapt, naşul de cununie al soţilor Vasile şi Gabriela Mureşan. Lanţul cumetriilor nu se opreşte aici. Conform unei alte surse, familiile Vasile Mureşan şi Dan Gheorghe (fostul şef al UM 0215) au cununat-o pe adjuncta lui Nini Săpunaru şi fosta şefă a vămii din Baia Mare, Cornelia Negruţ. De asemenea, în vara trecută, Vasile şi Gabriela Mureşan i-au cununat pe Dora (Vaideş) şi Dan Pârcălab, directorul cotidianului „Gazeta de Maramureş“, personaj implicat în celebrul dosar penal de şantaj „Trustul Gazeta“.

Legătura lui Mureşan cu Dan Pârcălab era una atent construită în timp, fostul şef al IPJ Maramureş fiind, conform declaraţiei unui om de afaceri maramureşan, una din sursele folosite de ziariştii din „Trustul Gazeta“. În rechizitoriul întocmit în dosarul „Gazeta“ se susţine că Adrian Filip, om de afaceri şi preşedinte al PSD Vişeu de Sus, „a afirmat că inculpaţii Man Liviu, Mureşan Aurel şi învinuitul Avarvarei Adrian obişnuiau să vină în zona Maramureşului, iar el era obligat să organizeze mesele la restaurant pentru cei trei şi invitaţii acestora.

Cu aceste ocazii a aflat de la învinuitul Avarvarei Adrian că acesta culege informaţii despre diferite persoane prin intermediul foştilor săi colegi din poliţie sau actuali poliţişti. În acest sens, persoana vătămată a aflat de la învinuit că în judeţul Maramureş sursele de informare erau Mureşan Vasile, fostul şef al IPJ Maramureş, şi Andreica Nicoară, fost şef Poliţia Borşa“. Aşadar, din informator, comisarul-şef Mureşan a devenit, cum altfel, naş.

Conform unei alte surse, Gabriela Mureşan, soţia fostului şef al IJP Maramureş, a fost şi ea angajată în poliţie, în subordinea soţului său. Fostă chelneriţă, nevasta lui Mureşan ar fi fost angajată la IJP Maramureş, ar fi lucrat o perioadă la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul poliţiei economice, serviciu aflat sub comanda lui Augustin Bărbos. Acesta este, din 2007, şeful UM 0962 Maramureş.

El mai este, cum altfel?, finul aceluiaşi comisar-şef Vasile Mureşan. Peste toate acestea reamintim, dacă mai este nevoie, că actualul şef al lui Vasile Mureşan, dar şi al DGIPI, Petru Albu, este tot maramureşan.

Trecutul negru al lui Mureşan

Absolvent al Şcolii „Alexandru Ioan Cuza“ în 1985, Vasile Mureşan a deţinut mai multă vreme funcţia de şef al Inspectoratului de Poliţie Maramureş (1996- 2000), apoi pe cea de director adjunct al Direcţiei Organizare, Mobilizare, Operaţii a Ministerului de Interne şi, din 2002, a fost şeful serviciului secret DGIPI Maramureş. Presa a consemnat foarte multe acuzaţii extrem de grave aduse lui Mureşan, însă, de fiecare dată, protecţia de care s-a bucurat din partea şefilor săi a fost impecabilă.

Mahărul aflat azi pe lista scurtă a ministrului Cristian David (foto) a fost acuzat de protejarea unor reţele mafiote existente inclusiv în poliţie, de patronarea unei reţele de poliţişti care se ocupa cu înmatricularea ilegală a autoturismelor, de implicarea în acţiuni de crimă organizată, cazurile prezentate de presă fiind destul de numeroase. Prezentăm mai jos dezvăluirea unor aspecte din trecutul lui Mureşan, aşa cum au fost consemnate de ziaristul Cornel Sabou.

„Colonelul Vasile Mureşan percepea anumite «taxe de protecţie» chiar de la oameni de afaceri locali! Avea nişte slugi (în uniformă de poliţist) care băteau periodic anticamerele marilor afacerişti maramureşeni inventând tot felul de pretexte pentru a stoarce de pe aceştia bani (valută). Nu pot să vă spun câţi oameni au fost astfel şantajaţi şi nici cât timp au plătit aceştia pentru protecţia pe care le-o oferea Mureşan… dar pot să vă dau un exemplu concret (vor urma şi altele).

Prin 1996, omul de afaceri Călin Petruşca (clasat an de an în Top 300, patron la firma „Siromex“), important membru al PNL într-o vreme (a fost şi consilier local în perioada 2000-20004 – ministrul Remeş i-a fost contabil), ştiind că sunt în conflict cu Mureşan (în urma articolelor pe care eu le publicam frecvent în presă), m-a chemat să-mi destăinuie o problemă pe care o avea cu acesta. La el la birou s-a prezentat un subofiţer din partea şefului IJP şi a cerut, nici mai mult nici mai puţin, decât 10.000 de dolari! Pretextul era – cică – organizarea unui flagrant! Mureşan îi transmitea lui Petruşca faptul că poliţia – săraca de ea! – nu avea de unde lua aceşti bani pentru a organiza flagranturi.

Argumentul era penibil, deoarece toată lumea ştie că Poliţia poate procura, pentru asemenea acţiuni, orice fel de sumă de la Banca Naţională! „îţi dai seama Cornel, am refuzat să dau banii ăştia“ mi-a spus Petruşca. Omul de afaceri nu vroia să cedeze la şantajul lui Mureşan. Am mers mai departe, şi m-am prezentat la Mureşan pentru a verifica informaţia. Şeful IJP a recunoscut că a trimis pe cineva la Petruşca pentru a cere aceşti bani şi s-a justificat cu aceleaşi argumente penibile (nevoia de bani pentru flagrant).

Apoi, fără nici o legătură cu ceea ce discutasem, Mureşan s-a arătat disponibil să-mi pună la dispoziţie tot felul de date interesante din dosarele pe care Poliţia le instrumenta pentru a le publica eu în exclusivitate. Au fost mai multe asemenea „cazuri“… îmi amintesc acum de un cadru M.Ap.N care violase o vacă (după publicarea materialului în „Ziua“, Florin Călinescu preluase subiectul şi-l tratase în emisiunea sa „Chestiunea Zilei“!), de o bandă de traficanţi de droguri prinsă în flagrant pe terasa hotelului „Mara“ din Baia Mare etc… Am simţit că Mureşan dorea să compenseze oarecum tăcerea mea din „cauza“ şantajului la Petruşca prin oferirea de asemenea exclusivităţi“.

Cum a ajuns „lupul“ Mureşan paznic la stână

Ziaristul Cornel Sabou a devenit cunoscut mai ales după ce, în urma unui proces de calomnie, a fost încarcerat pentru 45 de zile şi a fost nevoie de intervenţia CEDO pentru a i se face dreptate. Referitor la acel episod, ziaristul Sabou a făcut o dezvăluire şocantă cu privire la modul de lucru al comisarului-şef Mureşan, şeful de atunci al IJP Maramureş.

„Este vorba de arestarea mea din 1998, după condamnarea la 10 luni închisoare (proces câştigat de mine ulterior la CEDO). Într-o zi m-am prezentat din nou la Mureşan în birou… Devenisem, între timp, proprietarul unei Agenţii regionale de Presă, Transpress se numea…

I-am predat o casetă audio în care era o înregistrare făcută de un mafiot local. Se vorbea cu un colonel (Bota) despre înmatricularea ilegală a unor maşini străine aduse (furate?) din vest. Bota ăsta trebuia să se ocupe de acte, iar individul trebuia să-l mituiască. S-au convenit chiar şi tarifele (inclusiv o ladă de bere şi un cartuş de ţigări!).

N-am să vă plictisesc acum povestindu- vă cum a ajuns caseta aceea la mine… L-am rugat să facă o verificare şi să-mi comunice rezultatul (în spiritul vechii noastre colaborări „fructuoase“, nu-i aşa?). M-a asigurat că voi primi răspunsul a doua zi. A doua zi m-a arestat!“…

Portretul făcut, mai jos, de Sabou lui Vasile Mureşan, deşi poate fi considerat subiectiv, merită citit cu atenţie. Iată o prezentare, destul de plastică, a lui Vasile Mureşan:

Poliţist maramureşan de „excepţie“ şi „excepţional“!; 

poate chiar cel mai deştept, mai ambiţios şi mai capabil poliţist – fost miliţian din Maramureş, fiindcă mai nimeni din poliţia judeţului nu a mai avut o asemenea ascensiune fulminantă pe scara ierarhică precum Mureşan: în 1989 era un simplu locotenent, gura târgului spune că el era ofiţerul de serviciu în IPJ Maramureş când cu evenimentele din 22 decembrie ‘89, iar coincidenţa a făcut ca doar, după trei ani, în 1993, Mureşan să ajungă în funcţia de inspector-şef al IPJ!; 

căci «funcţia bate gradul», nu-i aşa?;

apropo despre avansările în grad ale lui Mureşan, fără cuvinte, precum Făt- Frumos, mai mereu avansat la «excepţional», până la colonel plin!;

a ajuns ulterior şi prin fotolii foarte înalte din conducerea centrală a MAI şi – ştiţi povestea cu lupul paznic la stână? – a ajuns la un moment dat să fie pus şef tocmai la UM 0962 Maramureş, adică să conducă «doi ş‘un sfert»-ul judeţean, adică să conducă exact unitatea care supraveghează activitatea poliţiştilor maramureşeni, adică să investigheze atunci când unii poliţişti ai IPJ-ului calcă pe bec: atunci când unii iau mită, ţin dosare grele la «naftalină», anchetează ani la rånd vreun caz limpede ca lumina zilei, protejează politicieniinfractori şi capi ai lumii interlope etc.; 

oare ştie cineva câţi poliţişti corupţi din IPJ Maramureş au fost descoperiţi în perioada în care Vasile Mureşan a condus IPJ şi, respectiv, «doi ş‘un sfert»? – iar dacă totuşi ştie cineva, să spună public!;

şi încă ceva despre colonelul Mureşan, un mizilic, acolo: cei mai hâtri spun că poliţistul nr.1 al Maramureşului ar putea râde ironic auzind porecla «Năstase – Patru Case» sau ar putea râde chiar în hohote dacă ar auzi pe cineva afirmând că, pe vremea când el era şeful IPJ, «mafia pădurilor» din Maramureş a prosperat mai ceva ca niciodată!!!; 

nu e adevărat, fiindcă «mafia pădurilor» chiar atunci s-a născut în Maramureş, nederanjată de nimeni din poliţie, la fel cum este şi astăzi, când IPJ Maramureş e condus de comisarul-şef Ioan Isac! – dar cu precizarea că Isac încă este un «puişor» pe lângă celebrul şi rutinatul colonel Vasile Mureşan

Dan Badea

Interesul Public, 4 decembrie 2007

Al patrulea bilet

Inculpatul Dinu Patriciu, prim-ministrul din umbra al Romaniei, a şutat puternic de trei ori, saptamana trecuta, in gardul de la Cotroceni. Mai intai a iesit pe un post de televiziune si l-a atacat direct pe Traian Basescu, apoi a lansat, prin doua ziare controlate, documentul ce purta „infama” rezolutie de respectare a legii, semnata de presedintele Basescu, iar in cea de-a treia zi, ca lovitura de gratie data cu bocancul valid al lui Tariceanu, si-a plantat un fost consilier in functia de sef peste toate departamentele din subordinea premierului.

Fost consilier al lui Patriciu, dar si al cuplului Emil Constantinescu – Mugur Ciuvica, noul prim-consilier Dorin Marian (foto, centru) este un adversar vechi al lui Traian Basescu si va incerca sa echilibreze balanta de forte de pe frontul Victoria-Cotroceni. Deocamdata insa, prin chiar simpla sa numire in dreapta lui Tariceanu, Dorin Marian a echilibrat scorul in razboiul biletelor dintre cele doua palate. Si el s-a dovedit a fi, cum vom vedea, un sforar la fel de priceput ca si Tariceanu in protejarea unor interese de gasca, prin interventii flagrante si abuzive pe langa autoritatile statului.

Desi nu este o noutate, „biletul” lui Dorin Marian reprezinta o mostra evidenta de trafic de influenta sau de amestec flagrant al politicului in justitie, documentul fiind descoperit intr-un dosar penal, alaturi de un alt „bilet” semnat de tristul presedinte (pe atunci) Emil Constantinescu.

Dorin Marian: Draga Vulpe, asculta comanda la mine!

8293_poza

Cel de-al patrulea bilet (foto sus), intrat in scena prin numirea recenta a lui Dorin Marian in functia de prim-consilier al premierului, cu rang de secretar de stat, a fost emis chiar de catre acesta pe 20 august 1997. La acea vreme, Dorin Marian era consilier al presedintelui Emil Constantinescu pe probleme de aparare si siguranta nationala.

Sensibilizat de o doamna de la o firma cu probleme, consilierul prezidential de atunci a redactat un „bilet” oficial, cu antet si semnatura, prin care i-a ordonat sefului Politiei Capitalei, colonelul Virgil Ardelean (zis Vulpea), sa rezolve „urgent, corect si eficient” cazul doamnei si sa fie tinut la curent cu derularea cercetarilor.

Inainte de a prezenta continutul exact al biletului, mentionam ca doamna care l-a impresionat pe Dorin Marian se numeste Anca Mihaela Dumitrescu si era, alaturi de celebrul Stefan Riza, unul dintre actionarii societatii „Liberty” SRL, suspectata ca ar fi adus imense prejudicii statului.

Iata biletoiul adresat „domnului colonel Virgil Ardelean – seful Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti”: „Va trimit, spre competenta cercetare urgenta si luarea masurilor (indesc.) legale, memoriul numitei Dumitrescu Anca Mihaela. Avand in vedere imensitatea prejudiciului reclamat, cat si posibilitatea sustragerii valorilor si bunurilor pe timpul cercetarilor, va rog sa implicati in acest caz cadre foarte bine pregatite si in care aveti incredere ca vor solutiona corect si eficient cazul. De asemenea, va rog sa ma informati periodic asupra avansarii cercetarilor. Cu stima, Dorin Marian, consilier prezidential”. Urmeaza stampila si semnatura.

Virgil Ardelean executa intocmai si la timp

Inregistrat, o saptamana mai incolo, la serviciul economic al Politiei Capitalei, biletul sefuletului de la Cotroceni, purtator de putere prezidentiala, a fost ulterior trecut pe ordinea de zi a unui anume colonel Mihai, prin rezolutia pusa de Virgil Ardelean, pe data de 5 septembrie 1997: „Col. Mihai – sub coordonarea dvs. nemijlocita, o echipa de specialisti ai serviciului organizeaza si desfasoara cercetarea acestei urgente; rog multa operativitate si profesionalism (…)”.

Urmarea acestei interventii de la varf a fost cea fireasca. „Specialistii” lui Ardelean au instrumentat cazul si l-au trimis mai departe procurorilor, incepand astfel odiseea celebrului caz de coruptie „Riza-Liberty”, devenit mandria Cotroceniului de atunci. Evident, Stefan Riza, colegul si asociatul doamnei Dumitrescu, avea sa fie arestat (1998), apoi eliberat, apoi din nou arestat (2000), apoi iar eliberat, dupa care a urmat jocul cu dosarul la toate capetele posibile, pana in zilele noastre, in functie probabil de taria biletelelor aruncate in joc.

Intre timp insa, in acelasi caz, au intrat in vizorul conducerii Parchetului General si magistratii, si politistii care au intarziat solutionarea lucrarii, patru dintre ei fiind cercetati de un coleg si, evident, gasiti nevinovati de musamalizarea afacerii. In iunie 2000, cand a fost trimis in judecata pentru inselaciune si evaziune fiscala, Stefan Riza era acuzat de prejudicierea statului cu suma de 8 milioane de dolari, pe baza unei expertize contestate. Ce se stie cu certitudine este ca totul s-a musamalizat, iar presa, care a dezvaluit itele acestui caz, si-a racit tusul de pomana.

Conform „Jurnalului National“, care a prezentat pe larg acest caz, cei care au intocmit si aprobat rechizitoriul din dosarul penal nr. 532/P/1999 (procurorul Lucian Papici, procurorul-sef Flavius Craznic si procurorul general adjunct Mircea Zarie) au scos-o de sub urmarire penala pe doamna Dumitrescu, pila lui Dorin Marian, si l-au aruncat in groapa cu lei doar pe Stefan Riza. Acesta insa, ca sa iasa basma curata, ar fi aruncat in joc, conform altui cotidian, aproximativ 500.000 de dolari si 22 de avocati, unul dintre acestia fiind insusi celebrul Antonie Iorgovan.

Biletul lui Dorin Marian e mai ingalbenit ca al lui Tariceanu

Disputa din cazul Riza paleste insa in fata biletelului de la care a pornit tot circul penal, intins pe trei mandate prezidentiale. Descoperit in martie anul trecut de colegii de la „Jurnalul National“, in dosarul penal nr.532/P/1999 (volumul 1, fila 132), unde era depus, culmea!, ca proba, biletul lui Dorin Marian n-a impresionat la acea data pe nimeni. Asta, deoarece Traian Basescu nu prezentase inca biletelul galben de la Tariceanu, prin care era intrebat daca nu se intereseaza la justitie de soarta inculpatului Dinu Patriciu, iar Dorin Marian isi vedea linistit de „apararea si siguranta” personala a afacerilor, alaturi de Catalin Harnagea.

Acum insa, dupa ce Dan Voiculescu si Dinu Patriciu au iesit la razboi cu gloante oarbe, transformate de presa in adevarate ghiulele, manaria lui Dorin Marian, proaspat consilier al lui Tariceanu, seamana aproape perfect cu interventia premierului pentru majoritarul de la Rompetrol. Chiar daca nu incepe cu „Draga Vulpe”, traficul de influenta transpira prin toti porii hartiei ingalbenite de ani. Grija deosebita manifestata in 1997 de Dorin Marian pentru alegerea „cadrelor” („foarte bine pregatite si in care aveti incredere”) si supravegherea atenta a desfasurarii de forte politienesti („sa ma informati periodic asupra avansarii cercetarilor”) spune totul despre demersul consilierului Dorin Marian pentru cauza unei doamne care nu se numeste „armata”, „justitie” sau „politie”, ci Anca Mihaela Dumitrescu.

Pila consilierului Dorin, felicitata si incurajata de presedintele Emil Constantinescu

Pentru ca demersul sa capete un sens, aceiasi jurnalisti curiosi, de la „Jurnalul National“, au mai descoperit in dosarul penal al lui Stefan Riza un al doilea biletel, semnat insa nu de Dorin Marian, ci de insusi presedintele Emil Constantinescu. Este vorba de o felicitare transmisa aceleiasi Anca Mihaela Dumitrescu pe 8 martie 2000, data la care doamna respectiva avea statutul de invinuit in acelasi dosar penal cu Stefan Riza.

Iata continutul felicitarii semnate de Emil Constantinescu: „Inceputul primaverii este in mod traditional momentul in care gandurile noastre se indreapta cu recunostinta catre cele carora le datoram totul, incepand cu viata. Stiu ca traiul unei femei in Romania zilelor noastre nu este intotdeauna usor si, cu siguranta, a fi manager in aceste vremuri de pionierat economic este la fel de dificil. Daca sensibilitatea si devotamentul sunt atribute dintotdeauna ale femeii, dumneavoastra, Doamna, le intregiti acum cu competenta si capacitate de decizie si faceti din aceasta dubla performanta un act de curaj, pentru care aveti intreaga mea admiratie. Fie ca este vorba de eforturile prea adesea ignorate ale mamei, sotiei si fiicei sau raspunderea de a-i conduce pe altii spre bunastarea unei economii cu adevarat europene, vreau sa stiti ca puteti oricand conta pe respectul si intregul meu sprijin. Doresc mult ca aceasta primavara sa aduca roadele in care ne-am pus cu totii speranta”.

Fie ca a fost o simpla felicitare multiplicata pentru toate doamnele „manager” ale patriei, fie ca a fost o adresa personala, scrisorica presedintelui Emil Constantinescu, dublata de munca procurorilor sarguinciosi, i-a adus destinatarei, trei luni mai incolo, „roadele in care ne-am pus speranta”: scoaterea de sub urmarire penala si trimiterea in judecata a evazionistului Riza, lucrat de „specialistii” “foarte bine pregatiti” si „de incredere” ai supusului Virgil Ardelean, aflat sub comanda vigilenta a „sefului” Dorin de la Cotroceni. Documentul de mai sus a fost descoperit, spun ziaristii de la „Jurnalul National“, tot in dosarul penal al lui Stefan Riza, volumul 3, fila 33.

Care scor?

Contra-biletelele aruncate in lupta de adversarii lui Traian Basescu contin rezolutii prin care presedintele solicita „analiza” si „rezolvare legala”, conform fisei postului. Aceasta constatare o poti face insa doar daca nu ti-ai conectat axonii neuronilor la vreunul dintre grupurile de interese deranjate de Traian Basescu. „Rog analizati aceasta scrisoare si dispuneti masuri in conformitate cu interesele guvernului (deci nu ale lui Dinu Patriciu sau ale doamnei Anca! – n.n. CB) si, daca este posibil, cu interesele economiei nationale” (deci nu ale Rompetrol sau Liberty SRL – n.n. CB) – ii transmitea Traian Basescu ministrului Codrut Seres pe un memoriu al ALRO.

Cea de-a doua rezolutie, mai scurta decat prima, „rog analizati si rezolvare legala”, nici nu mai trebuie comentata. Asta daca, fireste, axonii sunt corect pozitionati, iar dendritele n-au luat-o razna.

In schimb insa, biletelul galben al lui Tariceanu, prin care-si indemna presedintele sa vorbeasca anchetatorilor despre Patriciu cu semn de intrebare („Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”), nu poate fi altfel interpretat decat ca o rugaminte de a face dracului ceva „sa-l salvam pe patron”. Si cu un singur neuron se poate constata acest lucru.

Tot la fel se observa, cum am aratat, si in cazul biletului redactat de Dorin Marian acum un secol, pe vremea in care Vulpea era seful Politiei Capitalei, iar Emil Constantinescu era presedinte de tara. In aceste conditii, acceptand ca doi este egal cu doi, despre care scor o fi vorba?

Consiglierul Dorin Marian

Geologul Marius Dorin Marian din Gherla a devenit cunoscut dupa ce a fost numit, la sfarsitul lui 1996, consilier prezidential pe probleme de aparare si siguranta nationala. In 2000, pentru sase luni, Dorin Marian a fost seful Administratiei Prezidentiale, iar ulterior a condus campania electorala a CDR 2000 cu rezultatele cunoscute. In timpul mandatului lui Emil Constantinescu, personajul n-a iesit in evidenta decat prin aroganta cu care trata problemele importante si, evident, prin imixtiuni de genul celei de mai sus, ca sa nu mai vorbim de tigareta II, o afacere in care numele i-a fost pomenit cam de prea multe ori.

In tot acest timp, el a avut o foarte buna colaborare cu seful SIE, Catalin Harnagea. In 1999, datorita atributiunilor de serviciu, el a inregistrat o convorbire telefonica purtata cu Traian Basescu pe care l-a provocat la o discutie despre arestarea prefectului de Brasov, Ioan Opris. Cativa ani mai incolo, inregistrarea a ajuns la Ciuvica, care a dat-o la gazeta.

In februarie 2000, surse de peste Ocean informau ca acelasi Dorin Marian i-ar fi pregatit lui Teodor Melescanu o surpriza de proportii cu ocazia vizitei acestuia in SUA. Surpriza ar fi constat intr-un dosar, real sau contrafacut, plasat diasporei, din care rezulta ca Teodor Melescanu ar fi fost ofiter de securitate. Din anumite motive insa, dosarul n-a mai fost valorificat, iar Melescanu a aflat totusi de actiunea care i se pregatise.

Imediat dupa alegerile din 2000, Dorin Marian a devenit anonim, dar a fost recuperat rapid, impreuna cu Catalin Harnagea, de omul de afaceri Dinu Patriciu, generos de altfel cu detinatorii de informatii. Oficial, nu se stie ce a facut el pentru magnatul petrolului, dar se stie cu certitudine ca si-a incasat banii pentru serviciile aduse. La fel si Harnagea. Tot oficial, in 2001, el a fost consilier pentru dezvoltarea afacerilor Rompetrol Group in Sudan.

Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.

Presa a publicat deja o ilustrata in care Dorin Marian aparea alaturi de Dinu Patriciu si de viitorul terorist Omar Hayssam. De asemenea, scandalul Patriciu a scos la iveala si alte modalitati prin care Dinu Patriciu a alimentat conturile cuplului Dorin Marian-Catalin Harnagea, cum a fost cazul Fundatiei Institutul pentru Libera Initiativa (ILI) in contul careia au intrat peste 100 de miliarde de lei, bani suspectati a proveni din infractiuni comise de catre grupul de crima organizata condus, conform procurorilor, de Dinu Patriciu.

Culmea, printre cei arondati grupului Patriciu, avea sa se numere, alaturi de Dorin Marian, si Teodor Melescanu – membru in Consiliul Director al Fundatiei ILI. Cand e vorba de bani, nu prea mai conteaza dosarul.

Dorin Marian si Harnagea, afaceristi de succes pe piata informatiilor

In paralel cu activitatea depusa in slujba lui Dinu Patriciu, Dorin Marian (foto stanga) s-a dezvoltat si pe orizontala, printr-o interesanta retea de firme in care si-a luat ca principal asociat pe fostul sef al SIE, Catalin Harnagea (foto dreapta).

Cuplul „specialistilor” in informatii a infiintat firmele „Instant Consulting” SRL (infiintata in 2005), „ICAR Energy” SRL (2005), „Oltenia Motors” SRL (2003), „ICAR Business Research” SRL (1992) si „International Trust Consulting” SRL (2002).

Activitatea de baza a ramas consiglierea sau consultanta pentru „afaceri si management”. Separat, Dorin Marian figureaza doar in firmele „Technic Glass” SRL (2001) si „Mara Automobile” SRL (2005). Prin societatea ICAR Consulting SRL, cei doi controleaza si firma pentru realizarea si furnizarea de programe, RCD Solutions SRL, infiintata in 2001. De asemenea, el a mai avut o firma, „Nicolas Home Agency Top” SRL, infiintata in 2002, al carei obiect de activitate era publicitatea, societate care a fost lichidata.

O asociere interesanta a celor doi „specialisti” ai informatiilor se regaseste in firma „International Trust Consulting” SRL, ai carei actionari sunt nume grele din fostul FPS. Este posibil ca, prin aceasta societate, cei 18 actionari sa fi intentionat sa dea consigliere la tot poporul. Printre ceilalti actionari ai firmei se afla Radu Sarbu, fostul sef al FPS, insotit de o armata de fosti directori din FPS: Adrian Mavrochefalos (fostul fps-ist sef de la Braila), Ovidiu Furnica (seful de la Constanta), Mihai Stolojanu (Bucuresti), George Vodislav (Sibiu), Nicolae Cirica (fost director de vanzari), Radoslav Iovanovici (seful de la Caras Severin) etc. etc.

„Suntem o firma care exploatam informatiile economice pe care le detin asociatii. Atat Harnagea, cat si Dorin Marian au avut acces la acest tip de informatii, care pot fi exploatate, evident, daca nu lezeaza securitatea statului. Ma refer la informatile comerciale”, declara Radu Sarbu, in urma cu cativa ani, despre motivele asocierii cu cei doi consiglieri.

Revenirea unuia dintre ei la treburile tarii, dupa ce si-a golit probabil sacul cu informatii, este de aceea extrem de dubioasa. Sa vrea Dorin Marian doar sa-si incarce bateriile informative, sa aiba patria nevoie de priceperea sa sau sa fie doar o miscare a unui pion pe tabla de operatiuni a celuilalt cuplu, Tariceanu-Patriciu? Ramane de vazut in zilele imediat urmatoare.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

Revista PREZENT, 20 februarie 2007

Gherilele miliţienilor lui Blaga

blaga_antena3_ro_90672500

Zilele trecute s-a declanşat o campanie de presă virulentă împotriva şefului Direcţiei Generale Anticorupţie din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Marian Sîntion (foto dreapta).

Marian Santion (foto: romanialibera.ro)
Marian Santion (foto: romanialibera.ro)

Atacurile vin ca urmare a rezultatelor consemnate de procurorul anticorupţie în bătălia cu bizonii din sistem, rezultate evidenţiate recent şi de ministrul Vasile Blaga. De la înfiinţarea acestui organism, care permite ministrului să facă ordine în propria ogradă, au fost deranjaţi foarte mulţi dintre corupţii din minister, iar de la o vreme au intrat în panică şi capii internelor, îngrijoraţi de încăpăţânarea lui Sîntion de a nu face rabat de la principiile înscrise în fişa postului.

Există semnale că atât şeful Jandarmeriei, cât şi şeful Corpului de Control al minstrului Blaga se află în atenţia DGA, ca să nu mai vorbim de şefuleţi speriaţi de de ceea ce li s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat.

Pe de altă parte, procurorul Sîntion este victima unei conjuncturi generate de dezvăluirile dintr-un cotidian central, cu privire la modul scandalos prin care ziaristul Dan Cărbunaru a fost înregimentat în poliţie, ca şef al unei direcţii centrale, cu un grad mult prea mare pentru umerii săi, pentru ca, la scurt timp, să fie din nou avansat în funcţie şi grad.

Mai mult, el a intrat în conflict cu alte structuri din MAI, după ce a încercat să centralizeze informaţiile publice din MAI. Folosindu-se de plângerile unui ofiţer DGA înlăturat din sistem pe motive de incompatibilitate, dar şi de foamea de publicitate a unor capi ai DNA, două cotidiane centrale au fost atrase în bătălia bizonilor din MAI contra lui Sîntion. Unul dintre acestea este, evident, chiar ziarul de la care a plecat Dan Cărbunaru pentru a face carieră poliţienească.

Civilul Cărbunaru a fost năpădit de grade

dan carbunaruUn cotidian central (Gardianul) a dezvăluit recent informaţii privind ascensiunea fulgerătoare a unui fost ziarist la conducerea unei direcţii centrale din MAI.

Este vorba despre Dan Cărbunaru, fost ziarist la “Gândul” şi încadrat în MAI, cu gradul de inspector principal, direct din viaţa civilă.

Autorii materialului de presă au analizat condiţiile legale ale acestei încadrări şi au ajuns la concluzia că legislaţia a fost uşor siluită de dragul lui Cărbunaru. Un an mai încolo însă, pe 1 decembrie 2006, Dan Cărbunaru a fost avansat, la excepţional, la gradul de subcomisar de poliţie “cu toate că nu trecuse, cum spune ordinul intern al ministrului, jumătate din perioada minimă de 3 ani de la acordarea gradului anterior”.

Jurnalistul Jean Dănuţ Cărbunaru a fost încadrat, la vârsta de 27 de ani, în octombrie 2005, direct din viaţa civilă ca inspector principal de poliţie şi director al Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice (DIRP). Gradul de încadrare în Poliţie este, pentru cei care nu au „spate“, de subinspector şi pot ocupa o funcţie de execuţie, pe perioada de probă de 6 luni. O funcţie de conducere, cum este aceea de director în Aparatul Central al MAI, se ocupă cu respectarea prevederilor Ghidului Carierei Poliţistului, care stipulează condiţiile minime, obligatorii şi cumulative, condiţii pe care Dan Carbunaru nu le îndeplinea la momentul numirii în funcţie. De altfel, MAI a recunoscut ca s-au facut derogari prin ordin al ministrului. Directorul DIRP este o funcţie de chestor cu două stele, iar gradul minim pentru această funcţie este de comisar-şef. Cărbunaru era doar inspector principal. Abia pe 1 decembrie 2006, printr-o altă scamatorie, Vasile Blaga l-a avansat pe Cărbunaru, < >, în gradul de subcomisar, în dispreţul miilor de poliţişti care lucrează în operativ” – scriau ziariştii de la Gardianul.

Dezvăluirile privind avansarea abuzivă a lui Cărbunaru au fost urmate de publicarea unei note interne comisă chiar de subordonaţii acestuia, prin care conducerea ministerului era sfătuită să pună “batista pe ţambal” şi să nu răspundă semnalelor din presă. Iată un fragment din rezoluţia pusă de oamenii lui Cărbunaru pe Nota internă amintită :”recomandăm evitarea unei atitudini polemice cu publicaţia în cauză. Această recomandare este argumentată atât de caracterul singular al acestei voci mediatice, profilul publicaţiei, cât şi a cotei de audientă deţinute la nivelul pieţei media centrale”. Cu alte cuvinte, nu ne interesează semnalele negative de presă dacă nu aveţi tiraj de sute de mii de exemplare, sau nu ne interesează adevărul dacăel este spus doar într-o singură publicaţie.

Doi şi-un sfert intră pe fir

În urma acestor dezvăluiri însă, în minister au început convulsiile. Astfel, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, condusă de Virgil Ardelean (zis Vulpea), a început să facă investigaţii interne privind scurgerile de informaţii către presă. Aceasta în condiţiile în care dezvăluirile cu privire la presupusele “abuzuri pozitive” comise de conducerea MAI în cazul Dan Cărbunaru, anume încadrarea acestuia în MAI pe un grad superior şi avansarea suspect de rapidă la gradul următor, erau publice.

Mai mult, ofiţerii din subordinea lui Virgil Ardelean au trecut la investigaţii (abordări individuale directe şi discrete) în rândul jurnaliştilor din preajma autorilor dezvăluirilor, pentru a-i trage de limbă cu privire la intenţiile şi eventualele jocuri de culise puse la cale. Pe de altă parte, există informaţii că şi Dan Cărbunaru împreună cu Dan Valentin Fătuloiu au demarat propria anchetă pentru a afla cine se află în spatele iniţiativei dezvăluirilor din presă şi cine a plasat informaţiile “fierbinţi” către ziarişti.

Recent, într-o discuţie privată, Dan Cărbunaru ar fi declarat: “Pe băieţii ăia, ca jurnalişti îi înţeleg, asta este meseria lor, dar cei din sistem care au coabitat cu ei îşi vor rupe gâtul!”. Pe de altă parte, contactându-i pe autorii articolelor de presă care au dezvăluit manevrele din cazul Cărbunaru, aceştia au declarat că şi ei au semnale despre “luptele aprige” care se duc în MAI, după dezvăluirile publicate, dar că nu vor deocamdată să ofere mai multe amănunte.

Referitor la Dan Cărbunaru, ziariştii afirmă că în spatele informaţiilor publicate nu se află nimeni din sistem, fiind vorba doar de un demers publicistic bazat pe o stare de fapt neobişnuită, rezultată şi documentată exclusiv din informaţii publice. Mai mult, au spus aceştia, există şi informaţii conexe provenite din mediul politic, dar care nu au fost date publicităţii.

Dai în Cărbunaru şi suferă Sîntion

Dan Cărbunaru însă, l-a identificat deja, ca prezumtiv autor moral al anchetelor din Gardianul, pe şeful Direcţei Generale Anticorupţie, Marian Sîntion. În acest sens, surse apropiate şefului IGPR ne-au declarat că după ce Dan Fătuloiu a fost chestionat de ziarişti cu privire la relaţia sa apropiată cu Dan Cărbunaru, în biroul acestuia au intrat, ca invitaţi, Bogdan Chireac, redactorul şef al cotidianului Gândul, şi Dan Cărbunaru, fost ziarist la Gândul.

Întâlnirea a avut loc în ziua în care pe posturile de televiziune s-a difuzat informaţia cu privire la trecutul său, de posibil informator al securităţii, aflat în atenţia CNSAS. Nu se ştie ce au discutat cei trei, dar, la câteva zile după inaugurarea noului sediu al DGA, când Vasile Blaga a lăudat conducerea direcţiei lui Marian Sîntion, atât prin rezultatele anti-corupţie, cât şi în planul promovării imaginii publice a ministerului, prin DGA, în ziarul Gândul a fost declanşată campania împotriva lui Marian Sîntion.

Evident, autorii materialelor publicate sunt foştii colegi ai lui Cărbunaru. Mai mult, informaţiile care stau la baza dezvăluirilor, au fost mai întâi publicate în serial pe un site patronat de controversatul Francisc Tobă şi de soţia sa, Daniela Tobă. Pe site-ul lui Tobă sunt opt episoade ale unor “dezvăluiri” făcute de un anume comisar Adrian Iancu, zis Corrado Cattani, care, supărat fiind că a fost dat afară de conducerea DGA din motive de incompatibilitate cu statutul de ofiţer de informaţii, plus probeme grele cu CNSAS, a făcut plângeri penale împotriva conducerii DGA, plângeri care, deşi se află în lucru la Parchet, au devenit publice pentru a forţa mâna procurorilor prin presiuni mediatice.

Hop şi Andreescu!

Anghel Andreescu (foto: evz.ro)
Anghel Andreescu (foto: evz.ro)

Posibilele conflicte dintre Cărbunaru şi DGA, respectiv dintre Adrian Iancu şi DGA, s-au mulat perfect pe intenţiile secretarului de stat Anghel Andreescu, supărat şi el pe şeful DGA din mai multe motive. În primul rând, DGA i-a făcut dosar penal colonelului Constantin Lecu, fostul şef al Direcţiei logistică din cadrul Jandarmeriei române, doar ce urmează a fi trimis în instanţă.

Pe de altă parte, surse din MAI spun că Anghel Andreescu ar fi informat, discret, conducerea Jandarmeriei, cu privire la faptul că DGA are în lucru un dosar ce-l priveşte pe însuşi Costică Silion, şeful Jandarmeriei. Într-adevăr, atât, DGA cât şi DNA, au în lucru un astfel de dosar, chiar dacă cei de la DNA nu recunosc oficial acest lucru.

Costică Silion este suspectat şi cercetat pentru fals în declaraţia de avere, construcţia unui gard la casa din apropierea Bucureştiului, acordarea de prime substanţiale atât sieşi, cât şi adjuncţilor săi, pentru “aportul” adus integrării României în UE, tolerarea unor grave fapte de corupţie privind organizarea exemenelor subofiţerilor de jandarmi care doreau să devină ofiţeri, folosirea bunurilor mobile ale jadarmeriei în folos personal, folosirea jandarmilor în termen pentru rezolvarea unor probleme private etc.

Deşi cercetarea unor asemenea posibile infracţiuni este în fişa postului DGA, se pare că lui Anghel Andreescu nu-i convine o asemenea stare de fapt. Prin urmare, în urmă cu două săptămâni, când a simţit că lanţul se strânge la vârful Jandarmeriei, Andreescu a semnat, cu de la sine putere, un referat prin care a trimis Corpul de Control al ministrului să facă verificări în documentele de anchetă ale Direcţiei Generale Anticorupţie. Cum şeful direct al celor trimişi să controleze DGA este Constantin Manoloiu (zis “Groparu”, de la modul în care îngroapă rezultatele controalelor), se impune o întrebare de bun simţ: Anghel Andreescu ştia, sau nu, că printre documentele ce urmau să fie cercetate de controlorii săi se află şi o speţă privindu-l chiar pe Constantin Manoloiu?!

Acuzaţiile apărute recent în presă, la adresa lui Marian Sîntion, vizau şi modul în care a decurs această acţiune de control ordonată de Andreescu. S-a afirmat că Sîntion, şeful DGA, şi-ar fi bătut joc de reprezentanţii corpului de control, pe care i-a ţinut la poarta instituţiei dar că, ulterior, ar fi admis totuşi, pentru puţin timp, accesul unuia dintre ei în sediul DGA; şi acesta a fost apoi trimis la plimbare. Reacţia a fost justificată prin faptul că referatul de control nu era semnat de ministrul Vasile Blaga, singurul în măsură să dispună un astfel de control la DGA. Prin urmare, semnătura lui Anghel Andreescu nu avea decât, cel mult, valoarea unei intimidări.

Remus Şpan revine

Un al treilea motiv pentru care Anghel Andreescu nu vede cu ochi buni acţiunile DGA ţine mai degrabă de sentimente de remus span1“paternitate” decât de profesionalism. Este vorba despre condiţiile în care a fost îndepărtat Remus Şpan, actualul său şef de cabinet, din fruntea DGA, condiţii surprinzător de asemănătoare cu acelea care au dus la înlăturarea comisarului petiţionar Adrian Iancu.

Cum se ştie deja, Remus Şpan a fost destituit din funcţia de director adjunct al DGA de ministrul Blaga “ca urmare a implicării acestuia în activităţi incompatibile cu funcţia deţinută şi cu specificul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea. Ministrul Administraţiei şi Internelor a fost informat de structurile specializate ale statului cu privire la existenţa unor date care probează faptul că directorul adjunct al DGA a intervenit pe lângă mai mulţi procurori în favoarea unor poliţişti cercetati pentru comiterea unor infracţiuni.

Aceste informaţii, care fac obiectul unei anchete a Departamentului Naţional Anticorupţie, nu pot fi date publicităţii înainte de încheierea cercetarilor” – s-a arătat într-un comunicat al MAI. Evident, personajul şi-a găsit apoi un post în cabinetul secretarului de stat Anghel Andreescu, chiar dacă presa a dezvăluit implicarea lui în fapte grave de corupţie, mai ales în perioada în care ocupase funcţia de şef al UM 0962 Satu Mare.

Revenind, atacurile împotriva şefului DGA îşi găsesc “motivaţie” şi în acţiunea “caziere pentru Spania”, caz când ofiţerii DGA, sub coordonarea directă a ministrului de interne şi împreună cu procurorii DNA, au descins, în noiembrie 2006, la Direcţia de Evidenţă Operativă şi Cazier Judiciar din IGPR unde au făcut percheziţii şi au reţinut două persoane. Asta este de presupus că l-a deranjat direct pe Dan Fătuloiu, ca să nu vorbim şi de alţi şefuleţi din poliţie, administraţie sau politică (vezi cazurile Prisăcaru, şpaga din hotelul băcăuan al lui Iacubov, şpaga prin mandat poştal de la Craiova, cazul vameşilor de la Otopeni etc etc.).

Diferenţa specifică din MAI

Ca şi în cazul atacului la vârful SPP, declanşat la sfârşitul lunii trecute, şi aici se doreşte de fapt decapitarea DGA şi preluarea controlului acestei direcţii de către indivizi care să ştie să negocieze nivelul şpăgii din MAI, defalcat pe funcţii, grade, sau cumetrii.

Numai că, deocamdată, la conducerea MAI se află Vasile Blaga, un personaj suficient de inteligent pentru găsi modalitatea de a stăpâni ieşirile kamikaze ale gherilelor din interior, având în vedere că MAI şi DGA sunt monitorizate cu stricteţe de Comisia Europeană, de ambasadele din Marea Britanie şi Spania, organisme care au implementat şi finanţat programul anticorupţie din MAI. Nu întâmplător sloganul DGA, “Noi facem diferenţa!”, este acelaşi cu sloganul MI5.

Chestor general Nicolae Berechet – zis “Nemuritorul”

BERECHET

A fost şeful miliţiei municipiului Curtea de Argeş (1974-1980), şeful serviciului judiciar la Inspectoratul de miliţie al judeţului Argeş (1980-1985), şeful miliţiei municipiului Piteşti (1985-1990), Şeful Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş (1990-1993), adjunct al Inspectorului general al Poliţiei şi şef al Direcţiei generale a poliţiei judiciare din Inspectoratul General al Poliţiei (1993-1997), Inspector general al Poliţiei (decembrie 1997- ianuarie 2001), secretar de stat pentru logistică în Ministerul Administraţiei şi Internelor (ianuarie 2001 – aprilie 2005) şi secretar general al MAI din 25 aprilie 2005.
Obs. Este naşul de cununie al lui Dan Valentin Fătuloiu.

Chestor principal de poliţie Dan Valentin Fătuloiu – zis “Finu”, zis “Harry Potter”

Până în 1994 nu are experienţă în miliţie/poliţie demnă de a fi consemnată în CV-ul oficial. A fost apoi şef al Inspectoratului de poliţie judeţean Dâmboviţa (1994-1997), şef al Inspectoratului de poliţie al judeţului Argeş (1997-2000), şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti (2000-2002), director adjunct al DGCCOA din cadrul IGPR (2004-2005) şi din 2005 este şeful Poliţiei Române (IGPR), în locul chestorului şef Dumitru Sorescu.
Obs.

Nicolae Fatuloiu (foto: evz.ro)
Dan Valentin  Fatuloiu (foto: evz.ro)

A fost numit şeful poliţiei din Argeş după ce naşul său, fostul şef al Inspectoratului de poliţie Argeş, a devenit şeful poliţiei române.În timpul mineriadei din 1999, de la Costeşti, a cerut forţelor de poliţie din Argeş să nu intervină, lăsându-i doar pe jandarmi să rezolve problema. Fătuloiu a fost destituit de la conducerea poliţiei municipiului Bucureşti pe motive de incompetenţă, după ce ministrul Daniela Bartoş a fost jefuită în centrul capitalei.

Chestor general Anghel Andreescu – zis “Ologu”

Până în 1990 a fost ofiţer specialist III şi şef de catedră şi şef de stat major la Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de poliţie “Nicolae Golescu” Slatina (1984-1990), a fost apoi şef de stat major la Centrul de studii postuniversitare a MAI (1990-1997), comandant al brigăzii mobile de jandarmi Bucureşti (1997-1998), director al SPP (1998-1999), comandant al Jandarmeriei române (1999-2001), director la Centrul de studii postuniversitare (2001-2005) şi din ianuarie 2005 este secretar de stat şi şeful departamentului ordine şi siguranţă publică din MAI, în locul chestorului şef Toma Zaharia.

Obs. A fost schimbat din funcţia de şef al SPP după scandalul Ţigareta II. Când a fost şeful Jandarmeriei române i-a avut printre subordonaţi pe Constantin Lecu şi pe Costică Silion, ambii aflaţi ulterior în atenţia şefului Direcţiei Generale Anticorupţie, Marian Sîntion.Înainte de alegerile din 2000, Anghel Andreescu a fost “sprijinit” de Tudor Cerapin (prim-adjunctul său) şi de alţi “binevoitori” să se transfere la Centrul de studii postuniversitare din Olteniţei.

Manevrele lui Dan Cărbunaru

Fost ziarist la cotidianul “Gândul”, Dănuţ Cărbunaru a fost activat în MAI în octombrie 2005, cu gradul de inspector principal, şi numit în fruntea Direcţiei de Comunicare şi Relaţii publice din acest minister. Este finul lui Gelu Drăjneanu şi prieten cu Dan Valentin Fătuloiu.

După numirea lui Fătuloiu în funcţia de şef al IGPR, Gelu Drăjneanu, primul adjunct, şi-a dat demisia şi a stat o scurtă perioadă la DGCCOA; a fost apoi invitat de Marian Sîntion, directorul DGA, să preia funcţia de prim-adjunct al acestei direcţii. Conform unor informaţii din interiorul MAI, Gelu Drăjneanu a fost determinat să iasă la pensie în urma presiunilor lui Anghel Andreescu şi Dan Valentin Fătuloiu.

În locul lui, la Direcţia Generală Anticorupţie, ca prim adjunct al lui Marian Sîntion a venit Remus Şpan, care, culmea, fusese acuzat de grave fapte de corupţie. El nu a reuşit să rămână decât câteva luni în acest post şi a fost trecut apoi ca şef de cabinet al lui Anghel Andreescu.

La numirea lui Dan Cărbunaru în fruntea Direcţiei de comunicare şi relaţii publice din MAI, devenită recent direcţie generală, şi-au dat concursul Vasile Blaga, Nicolae Berechet şi, se pare, Corneliu Alexandru, şeful soţiei ex-ziaristului. Corneliu Alexandru, fost ofiţer la UM 0962, a fost numit în locul lui Florin Sandu, în 2005, la conducerea Direcţiei de Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale.

Dan Cărbunaru a intrat rapid în conflict cu DGA, Poliţia de Frontieră, Autoritate apentru Străini şi unele IPJ-uri, pe marginea comunicării publice. Concret, Cărbunaru a încercat să centralizeze informaţia de la structurile subordonate aparatului central, blocând astfel iniţiativa şefilor de unităţi de a-şi gestiona singuri propria imagine.

Există informaţia potrivit căreia, după ce s-a văzut şef al direcţiei de imagine a MAI, Cărbunaru a încercat să creeze stări conflictuale între mai mulţi capi ai internelor şi un exemplu în acest sens este conflictul mocnit creat între Nelu Pop, şeful Poliţiei de Frontieră, şi Dan Valentin Fătuloiu. Dealtfel, una dintre cele două persoane, care a priceput manevra lui Cărbunaru, refuză să-l mai salute pe acesta. În paralel, Cărbunaru l-a sfidat pe Nicolae Berechet, unul dintre susţinătorii săi, în momentul în care Direcţia Comunicare a devenit Direcţie Generală şi a trecut din subordinea acestuia, în subordinea directă a ministrului Vasile Blaga.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

Text publicat parţial în Revista PREZENT, 13 februarie 2007