©Documente inedite: Lista „TERORIŞTILOR” din decembrie 1989

După ce Nicolae Ceauşescu a lansat ipoteza că, la Timişoara au acţionat elemente teroriste, care au incitat populaţia să iasă în stradă, formula a fost preluată, după 22 decembrie 1989, de Ion Iliescu şi de complicii săi. De această dată însă, „teroriştii” care, conform lui Iliescu, „trăgeau din toate poziţiile”, erau inventaţi de autorii loviturii de stat coordonaţi de Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu şi Ion Iliescu. Deşi au trecut 20 de ani de la evenimentele din Decembrie, autorii diversiunii teroriste de atunci au rămas pe poziţii, refuzând să recunoască marea manipulare pe care au generat-o, în pofida faptului că procurorii militari au clarificat de multă vreme fenomenul terorist. Concluzia anchetatorilor a fost clară: cei care au acţionat după 22 decembrie 1989 au fost militari români sau cetăţeni care au primit arme şi trimişi să tragă, aiurea, pe străzi sau prin locuinţe. Teroriştii au fost inventaţi deoarece, pe de o parte, armata avea nevoie să-şi justifice prezenţa pe străzi, iar, pe de altă parte, apariţia unui pericol iminent la securitatea cetăţenilor muta accentul şi atenţia de pe locul lăsat liber de Ceauşescu, pe îndepărtarea pericolului nou apărut. „Teroriştii” lui Iliescu au acoperit, astfel, lovitura de stat militară dată de fostul prim secretar de la Iaşi în complicitate cu Victor Athanasie Stănculescu. Recent, deşi nimic nu-l mai împiedica să recunoască adevărul despre evenimentele de după 22 decembrie 1989, Victor Athanasie Stănculescu a reluat falsa teorie a existenţei teroriştilor. Într-un interviu pe care l-a dat istoricului Alex Stoenescu, Victor Stănculescu, cel pe care Nicolae Ceauşescu l-a numit la comanda Armatei imediat după sinuciderea lui Vasile Milea, a reluat tema teroriştilor. El a spus că „teroriştii” au fost agenţi ai KGB şi GRU care au tras atât la Timişoara, cât şi la Bucureşti. Mai mult, a mai zis Stănculescu, peste 1000 de terorişti au fost prinşi atunci de armată iar apoi au fost puşi în liberate.

Fenomenul terorist a avut două componente. Componenta externă, sovietică, şi componenta internă, a celor care au acţionat ca oameni care, văzând că regimul a fost răsturnat, trebuiau să facă reacţia la această acţiune. Teroriştii prinşi la noi, la Armată, şi dovediţi au recunoscut că au plecat şi ofiţeri din unităţi. (…) Au dispărut un timp şi pe urmă au revenit în unităţi. Şi nu se ştie ce au făcut în timpul ăsta.(…)Eu am avut în mână lista cu 1.015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare – a declarat Victor Athanasie Stănculescu

Teoria existenţei „teroriştilor”, repetată obsesiv în ultimii 20 de ani de către cei vinovaţi pentru crimele de după 22 decembrie 1989, este falsă, iar lista invocată de Stănculescu este o invenţie ca atâtea altele. Nici el şi nici Ion Iliescu nu pot să justifice altfel cei peste 1000 de morţi înregistraţi după fuga lui Ceauşescu şi cei câţiva mii de răniţi, cum, la fel, nu pot justifica altfel asasinarea soţilor Ceauşescu. Celebra listă cu „terorişti de adevărat” nu conţinea „terorişti” ci persoane reţinute de armată sau „revoluţionari” din motive ce sfidează orice logică. Unii au fost reţinuţi pentru că priveau în sus, alţii pentru ca priveau într-o parte, alţii pentru că erau înarmaţi (tot de către autorităţi), alţii pentru că n-aveau documente asupra lor, alţii pentru că erau nebuni etc etc. Pe lista respectivă erau ofiţeri ai fostei securităţi, disidenţi (Dumitru Iuga), cetăţeni străini, hoţi, răniţi etc etc. Iată mai jos, în premieră, cum, arăta o astfel de listă şi cine erau „teroriştii” de care aveau atâta nevoie complicii lui Iliescu . Este vorba despre o listă ce conţine 463 de persoane reţinute atunci în Bucureşti, ca „terorişti”, şi puse apoi în libertate deoarece nu s-a reţinut nimic în sarcina lor.

©Dan Badea

img001

img002

img003

img004

img005

img006

img007 img008

img009

img010 img011

img012

img013 img014

img015 img016

img017 img018

img019 img020

img021 img022

img023 img024

img025 img026

img027 img028

img029 img030

img031 img032

img033 img034

img035 img036

img037 img038

img039 img040

img041 img042

img043 img044

img045 img046

img047

img048

img049

Dan Badea

Cozmin Guşă şi diversiunea “cotorul pierdut”, sau rătăcirile unui impostor de profesie

Cozmin Guşă a lansat, zilele trecute, o nouă diversiune anti-Băsescu, în scopul de a demonstra că nu numai americanii nu-l mai vor la Cotroceni pe actualul Preşedinte, dar nici ruşii ideologii de la Kremlin. Deşi diversiunea are mai degrabă un efect contrar celui pe care şi l-au propus autorii, ea merită privită cu atenţie pentru a observa mai bine tehnica manipulării.

Ca să lanseze diversiunea amintită, Guşă a folosit unul dintre instrumentele puse la dispoziţie de Sorin Vîntu, anume Academia Caţavencu. Mai întâi el a făcut în aşa fel ca unul dintre jurnaliştii de la revista lui Vîntu să intre în posesia “cotorului” unui bilet de avion folosit la întoarcerea sa de la Moscova, datat 11 septembrie. Trecem peste faptul că nu se precizează nicăieri anul în care a fost emis acel bilet, jurnalistul mergând „la sigur” că anul este 2009(!).

Totuşi, e absurd să creadă cineva că Guşă şi-a aruncat la gunoi tichetul de călătorie Moscova-Bucureşti, care a fost recuperat de un binevoitor, şi care, la rându-i, s-a dus cu el rapid la revista mogulului. De ce ar fi fost cineva interesat de faptul că Guşă, un fost traseist politic trecut în “rezervă” şi cu afinităţi cunoscute pentru ruşi, ar fi vizitat Moscova?

gusa moscova

Un român care susţine interesele Rusiei în România, culmea!, împotriva intereselor româneşti (vezi alianţa cu Serghei Baburin), se numeşte “trădător” sau, după caz, “agent dublu” (atunci când are ordin să facă asta), iar vizita acestuia la Moscova este firească, deci nu constituie un subiect de presă. Ei bine, tocmai firescul unei astfel de situaţii l-a determinat pe Guşă să regizeze povestea cu “cotorul pierdut” la coşul de gunoi, un pretext credibil pentru a lansa o nouă declaraţie publică diversionistă.

Făcătura, însă, pute de la o poştă. Mesajul transmis de aventurierul şi papagalul de serviciu al mafiei româno-ruse, este acesta: Băsescu nu mai trebuie să fie ales preşedinte al României. Adică nimic nou, pentru că această dorinţă a mafioţilor reiese din aproape fiecare ştire prezentată pe posturile tv ale mogulilor Vîntu şi Voiculescu.

Pentru a fi credibil, Guşă lansează o nouă dezinformare menită să-i justifice demersul. “Dacă Traian Băsescu nu va mai conduce România în 2010, în mod clar South Stream va trece şi prin România şi România va intra pe circuitele de gaze naturale” afirmă impostorul. “Informaţia” plasată de Guşă naivului de la Caţavencu este o preluare, în regie proprie, a declaraţiei făcute, cu două săptămâni înainte, pentru Hotnews, de purtătorul de cuvânt al Gazprom, Serghei Kuprianov.

Cel mai interesant, în declaraţia regizată a impostorului, este motivul “central” al vizitei sale la Moscova: obţinerea de informaţii! “Mă informez!”- a afirmat el. Ca şi când ar fi un veritabil om de afaceri, sau un politician de vârf, Cozmin Guşă declară, pentru revista lui SOV: “Am făcut la Moscova cam acelaşi lucru pe care l-am făcut la Washington şi acelaşi lucru pe care l-am făcut în 2004 atât la Washington, cât şi la Moscova. 2004 – an electoral, dacă nu aţi remarcat!”.

Aşadar, Marele Guşă sugerează că a mers cu misie la Moscova, cum, la fel, ar fi mers şi la Washington. Dacă în 2004 era, totuşi, reprezentantul unui partid important, deci ar fi avut ce căuta în cele două capitale, acum el este un no name, un amărât de lobby-ist, deci nu putea face „acelaşi lucru” pe care l-a făcut cu cinci ani înainte. El are un renume atât de prost încât nici măcar Geoană nu-l recunoaşte ca şi consilier. Impostorul, care-l imită aici pe Silviu Brucan, îşi dă, evident, o importanţă uriaşă, câtă vreme nivelul lui de “penetrare” la Moscova sau Washington este unul nesemnificativ.

Contactele lui Guşă sunt la nivelul drojdiei societăţii ruse sau americane. “Guşă nu are contacte de nivel nici la Moscova şi nici la Washington. Asta e sigură 100%. E de râsul lumii o astfel de ipoteză…Poate bâjbâie, aşa, pe la subsol, dar el din asta trăieşte!” susţine un cunoscător fin (şi autorizat) al acestui tip de relaţii.

Guşă s-a lăudat într-adevăr în urmă cu câţiva ani, pe când era politician de doi bani, că realizează o alianţă cu şovinistul Serghei Baburin, liderul formaţiunii ruseşti “Puterea Poporului”, un susţinător al mafiei transnistrene şi al refacerii sferei de influenţă a fostei Uniuni Sovietice. Nu se ştie însă ce s-a ales de înţelegerea dintre “partidul” (un fel de-a spune) lui Guşă şi mafioţii ruşi. Cert este că ea a fost, chiar şi ca simplă ipoteză de lucru, o idee pe cât de toxică, pe atât de antinaţională.

Serghei Baburin
Serghei Baburin

E posibil însă ca Guşă să fi urmărit, mai degrabă, apărarea intereselor mafiote din Transnistria ale patronilor lui . E posibil şi ca el să reprezinte, aşa cum s-a afirmat în presă, interesele FSB-ului, continuatorul instituţionalizat al KGB-ului. Relaţia lui (ne)“ortodoxă” cu ruşii pe care i-a cunoscut  îl priveşte, cu condiţia să i-o destăinuie soţiei, lui Virgil Măgureanu, sau generalului Constantin Rotaru. Atunci însă când foloseşte această relaţie pentru a-i manipula pe români, Guşă devine impostor. Adică se dă drept altcineva. Cum s-a tot dat în ultimii ani şi românii l-au mirosit şi l-au trimis pe centura politicii, alături de restul partidului, adică de chestia aia care vorbeşte mult şi prost.

În fine, revenind la culisele diversiunii, se poate spune că ea a fost desăvârşită prin invitarea acestuia la televiziunea lui Voiculescu. Acolo, în direct, Guşă a prezentat din nou teoria anti-Băsescu, aşa cum i-a fost comandată de tovarăşii de campanie. El nu putea apărea la Realitatea TV pentru că impostura ar fi fost prea uşor de observat. La fel ca şi Sorin Roşca Stănescu, Cozmin Guşă are sarcina să combată “independent”. Şi pentru că am amintit de SRS, povestea “cotorului pierdut”, ca şi a mesajului despre Băsescu transmis, chipurile, de siloviki lui Putin, a fost publicată şi pe site-ul acestuia.

Astfel, Băsescu a mai câştigat câteva sute de susţinători, dar nu din “prostime” că, vorba lui Guşă, nu lor li se adresează mesajul “Moscovei”…

©Dan Badea

O laudă, cu tâlc, de la Sorin Roşca Stănescu: „Un amestec exploziv numit Dan Badea”

Dinu-Patriciu-Rosca-Stanescu-Traian-Basescu1

Sorin Rosca Stănescu mă uimeşte din nou. Diversionist de mare clasă, el fiind, de departe, cel dintâi manipulator din presa română, SRS publică astăzi pe site-ul său un text despre mine şi acest blog. Un text de câteva rânduri în care, aparent, mă laudă şi îsi invită amicii să urmărească blogul meu. Iată-l:

Un ziarist vertical si un blog de mare forta. Iata un amestec exploziv. A fost atat de deranjant pentru politicienii vremii, incat i-au facut tot ce se putea pentru a-l marginaliza. Manipulandu-i, in acest sens, chiar si pe unii jurnalisti. Ceea ce posteaza astazi pe site Dan Badea se cuvine sa intre in atentia celor care nu se feresc de marile adevaruri. Motiv pentru care atrag atentia asupra adresei blog-ului sau: http://badeadan.blogspot.com

Nota lui Roşca, intitulată “Un amestec exploziv numit Dan Badea”, nu este însă, nici pe departe, o laudă.

rosca blog1

Cum să lauzi pe cineva care, cel putin speculativ, a demonstrat că eşti plătit (de ruşi) pentru a susţine politica Moscovei şi, deci, pentru a-l ataca pe Traian Băsescu?

Cum să-i faci reclamă, tu, luptător declarat anti-Băsescu, unuia care consideră că Traian Băsescu este suficient de catâr ca să nu facă înţelegeri cu mafioţii şi mogulii pe care-i reprezinţi?

lovin

Ultimele mele postări referitoare la Sorin Roşca Stănescu au fost destul de dure la adresa lui şi m-aş fi aşteptat la o reacţie pe măsură. Care nu a venit.

Culmea, au mai fost şi alţi jurnalişti cu experienţă, unul dintre ei fiind Tiberiu Lovin, pe blogul său (foto dreapta), care au remarcat argumentele folosite de mine pentru justificarea demersurilor filo-ruse ale lui Roşca Stănescu.

Titlul Notei m-a dus cu gândul, mai întâi, la ultima diversiune(azi demontată deja) a lui Roşca, cea privind vapoarele cu explozibili aduse de Mircea Băsescu din Tailanda şi retrimise apoi, peste mări, în beneficiul “teroriştilor”.

Ce-o fi vrând să spună, prin “amestec exploziv”?- m-am întrebat. Nu cumva o sa lanseze povestea că “amestecul exploziv” aflat pe vasul sosit în portul Constanţa a fost, de fapt…Dan Badea? Care apoi a fost ascuns în depozitul nepoatei Preşedintelui? Şi care, tocmai de aceea, e un susţinător al lui Băsescu?

Lăsând gluma deoparte, mărturisesc faptul că nu am înţeles, iniţial, de ce mă laudă Roşca. Orice s-ar spune, el nu este tâmpit. Tot parcursul său de până acum o dovedeşte. Nu este nici masochist, pentru că niciodata nu i-a plăcut să ia pumni în cap, ba chiar, mai degrabă, preferă să moară cu tine de gât. În fine, el nu este nici ziarist de investigaţii, pentru că a alterat toate subiectele abordate până acum, de la Iliescu-KGB, la Băsescu-terorişti. În schimb, cum spuneam, este un profesionist al diversiunii. Şi atunci, în aceste condiţii, ce vrea Roşca de la mine, m-am întrebat?

blog rosca 2

Aveam să înţeleg câteva minute mai încolo, după ce Nota publicată pe site-ul său s-a transformat în …delaţiune, printr-o singură trăsătură de condei: trimiterea din finalul notei nu mai era la blogul meu, ci la un anume articol de pe acest blog (vezi foto stânga, ultimul rând). 

Este vorba despre o analiză mai veche făcută de mine pentru revista Bilanţ şi intitulată Averea lui Traian Băsescu. Aşadar, nu blogul meu era interesant, ci materialul în care demonstram că, luat la bani mărunţi, Traian Băsescu nu poate justifica nişte venituri.

basescu-cowboylarge1

De ce o fi recurs la o adevărată parabolă, doar pentru a-şi trimite admiratorii la o mai veche analiză de-a mea, mi-e greu să pricep. Textul meu era public, din el s-au alimentat toţi detractorii preşedintelui Băsescu (cel mai recent fiind Marius Oprea, în cartea  – aflată în lucru – despre trecutul Preşedintelui), prin urmare SRS putea să-mi ceară acordul să-l preia, cu citarea sursei, şi i-l dădeam.

M-aş fi aştepat, totuşi, ca pe blogul său, Sorin Roşca Stănescu să publice, în primul rând ultimele materiale postate de mine şi care-l vizează direct: “Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu sute de mii de dolari. Acum boicotează vizita lui Băsescu în SUA” şi “Diversionistul Sorin Roşca Stănescu, între banii de la Vagit Alekperov şi “Banda celor 10 spioni CIA””. N-a făcut-o. Ca şi mine, l-a ales pe Băsescu. Este şi motivul pentru care l-am trecut în blogroll.

Morala

Când te laudă Sorin Roşca Stănescu ai grijă că, de fapt, îl atacă pe Traian Băsescu!

© Dan Badea

Maria Băsescu din G.ral Dona, „şopârla” bătrână a lui Andrei Bădin

Andrei Bădin a lansat pe blogul sau o noua “şopârlă” specifică tipului de manipulare kgb.ista cu care ne-a obişnuit marea familie Voiculescu. “O anumită Maria Băsescu este vecină în sectorul 1 al Capitalei cu Viorel Hrebenciuc” – zice Bădin. “Nu avem însă confirmarea că este soţia preşedintelui”, continuă el. “Până una alta, preşedintele ar trebui să ne facă o scurtă precizare: are legatură sau nu cu vila din str. General Dona nr.9 familia sa? Este sau nu o coincidenţă de nume?” – încheie interogativ angajatul trustului motănesc. În loc să verifice “informaţia” cu „vecina” lui Hrebe, cum îi stă bine unui ziarist care primeşte un pont, el o lansează pe net spre sfânta manipulare a bizonului care s-a dovedit că înghite pe nemestecate orice-i îndeşi în guşă.

Dacă ar fi verificat (la faţa locului sau în baza de date a poliţiei de pe net), ar fi observat că Maria Băsescu din str.General Nicolae Dona nr.9, sector 1 este născută în 24.04.1936, deci NU E.

O aprofundare a investigaţiei ar fi dus la concluzia că locatara din G.ral Dona nu are nici relaţii de rudenie cu familia preşedintelui Băsescu. Prin urmare, “şopârla” n-ar mai fi fost avortată în urechea bizonului. Numai că nu aceasta era intenţia autorului, ci dezinformarea prin manipulare.

În urmă cu un an el a lansat pe “blogul” familiei Voiculescu (Jurnalul Naţional) o “şopârlă” de acelaşi tip. Atunci era vorba însă de o anume “Elena Băsescu, singură”. Iată ce scria Bădin pe 19.03.2008: “Primarul Traian Băsescu a semnat în 2001 o repartiţie pentru o anume “Elena Băsescu, singură”. Jurnalul Naţional solicită Primăriei Capitalei să clarifice dacă persoana în cauză face parte sau nu din familia preşedintelui”. Recunoaşteţi stilul şopârlesc? Atunci, culmea, autorul dezinformării avea, în aceeaşi troacă, chiar şi răspunsul la întrebare, oferit de primarul Videanu, dar a preferat să publice textul din acelaşi motiv pentru care îşi justifica salariul: ciocolata la hectar, servită prin ventilator.

Şi când te gândeşti că numai în Bucureşti sunt peste 200 de ziarişti fără slujbă, unii dintre ei tocmai pentru ca au refuzat să mănânce acest fel de mancare…

basescu politie

Oricum, pentru că tot e deschis (de cinci ani) sezonul la vânătoarea lui Băsescu, îi ofer angajatului fiicei lui Felix, gratis, informaţia următoare: numai în Bucureşti erau înregistrate, în 2000 (anul e ales ca sa aiba patina vremii), 72 de persoane cu numele BĂSESCU, toate cazate în apartamente şi vile, deci nu socotim şi copiii străzii; dintre acestea, patru aveau prenumele MARIA, patru ELENA, două IOANA, una JENICA (orice om are o mamă) şi una prenumele de TRAIAN . Prin urmare, va putea sa lanseze 67 de şopârle grosolane (varani), dar identice, pe canalele greţoase ale familiei Voiculescu. Astea (şopârlele, desigur) numai din Bucureşti, că la nivel naţional e prăpăd. Îi urez succesuri.

Bileţele „scuipate“ la ordin de „Agentul Victoria“

Premierul Călin Popescu Tăriceanu nu este primul demnitar român care a declarat „porţi deschise“ pentru spioni la Palatul Victoria.

Cele câteva exemple „clasice“ dezvăluite de noi în seria publicistică „Agentul Victoria“, dintre care se detaşează net Dennis Deletant şi Erno Rudas, sunt doar vârful aisbergului.

Presa centrală, controlată în proporţie covârşitoare de interese politico-financiare, a preferat să evite subiectul lansat de noi şi să slujească interesele unor patroni, aflate în conflict flagrant cu interesul public. Cei vizaţi însă n-au reacţionat cum era firesc, ci s-au pripit să caute în altă parte sursa dezvăluirilor. Şi-au spus că informaţiile publicate de noi, e drept, de primă mână, nu pot fi cunoscute şi „lansate“ decât de SRI sau SIE. Şi au atacat SRI, cu toate „tunurile“ din dotare.

Au declanşat, ca replică, dar şi ca pe o perdea de fum, scandalul bileţelelor, folosindu-se de o „răpitoare de noapte“ cu numele „Glaucidium passerinum“ („ciuvica“).

(foto: baricada.wordpress.com)
(foto: baricada.wordpress.com)
CIUVICA
CIUVICA

Asta se întâmpla pe 23 septembrie, iar noi prezentaserăm doar cazurile „Marius Oprea“ şi „Dennis Deletant“.
A doua zi după „atac“, pe 24 septembrie, s-au trezit însă cu ditamai spionul ungar în ogradă şi, complet năuciţi, au luat-o de la capăt, neştiind de unde li se trage. Dacă în spatele dezvăluirilor s-ar fi aflat SRI-ul, cum îngăima unul dintre cei vizaţi de noi, atunci, în mod logic, după „ghiuleaua“ cu desconspirarea „Grupului de Evidenţă“, ar fi trebuit ca SRI-ul să dea „la loc comanda“ şi să-şi adune „răniţii“. Asta în caz că ghiuleaua nu era una de manevră.

Or, „Interesul Public“ şi-a continuat dezvăluirile, ceea ce însemna, la fel de logic, că tartorul era altul. Şi atunci? Cine să fie adevăratul autor? SIE? E posibil să fi zăbovit o vreme şi asupra acestei noi variante de răspuns deoarece, după „episodul Rudas-Tăriceanu“, în SIE a apărut la un moment dat îngrijorarea că s-ar putea ca de la ei să fi fost o scurgere necontrolată de informaţii. Şi unii, şi alţii s-au lămurit însă rapid că nici SIE nu era vinovatul.

Adresa falsificata de CIUVICA
Adresa falsificata de CIUVICA

Să fie atunci Asociaţia Morală a Foştilor Securişti, anunţată public de Talpeş, ca paravan pentru sifonarea unor documente cu care a plecat de la Cotroceni? Le-a luat ceva vreme, o săptămână întreagă!, până au găsit o nouă explicaţie, din păcate la fel de falsă, şi, după ce s-au repliat, au rostit în cor numele preşedintelui. Au recurs aşadar la varianta de serviciu. A fost ca în bancul cu cei doi miliţieni care, găsind un mort pe strada Edgar Quinet şi neştiind cum să scrie numele străzii în procesul-verbal, l-au mutat pe Academiei, ca să-şi uşureze munca.

Era 1 octombrie, iar noi dezvăluiserăm deja „afacerea Rudas-Tăriceanu“, o poveste care îi dădea frisoane celui din urmă. Aşadar, şi-au spus „dalmaţienii“, cine decât Traian Băsescu putea să ştie ceea ce nici ei nu ştiau, luaţi separat? Şi, printr-o nouă şarjă de bileţele, au mutat accentul de pe SRI, dovedit ca „mână moartă“, pe Traian Băsescu, transformând totul într-un joc de ping-pong Victoria-Cotroceni. Evident, au avut grijă să atragă de partea lor şi atenţia PSD-ului, introducându-l în scenă, gratuit, şi pe simpaticul Ponta. Această categorie de indivizi care au uitat că mai există şi un al treilea combatant, „Interesul Public“, merită toată atenţia noastră.

Pentru astăzi le-am pregătit o „poveste“ din care nu se ştie dacă vor înţelege mare lucru. Mizăm însă pe inteligenţa cititorilor noştri care s-au săturat de conduita duplicitară a unor persoane cocoţate pe baricadele societăţii civile, de unde s-au erijat în moraliştii naţiunii, tocmai pentru a încerca să se desprindă de tenebrele trecutului care le dau frisoane, tulburându-le conştiinţa şi impingându-i la excese periculoase, de negare a propriei matrice identitare naţionale.

Continuăm dezvăluirile, cu „Micul nostru Pino“, în scopul de a atrage atenţia contraspionajului naţional asupra mizei pe care Guvernul o reprezintă pentru serviciile de informaţii străine, oricare ar fi acestea, deoarece statele responsabile îşi fundamentează politica lor externă pe o profundă cunoaştere, îndeosebi prin mijloace secrete, a membrilor guvernelor actuale şi viitoare, a liderilor şi personalităţilor proeminente din partidele cu şanse de a accede la putere, neezitând să încline şi balanţa puterii, atunci când interesele le-o cer.

Dan Badea

Interesul Public (înainte de a fi preluat de generali rezervişti din SIE), 08 Octombrie 2007