Silovikii lui Putin sunt la posturi: spionaj la Washington şi dezinformare, pe mâna lui Vîntu&Voiculescu, la Bucureşti (Update)


manipulare2

Posturile de televiziune ale lui Vîntu şi Voiculescu au prezentat, zilele trecute, cu mare satisfacţie, citate de pe un site de aşa-zise „ştiri” despre o aşa-zisă încălcare a libertăţii presei din România prin introducerea, în proiectul pentru Strategia Naţională de Apărare (elaborat de CSAT şi transmis spre aprobare Parlamentului), a unor noi vulnerabilităţi. Concret, este vorba despre „campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituții ale statului, prin răspândirea de informații false despre activitatea acestora” şi „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obținerii de avantaje de natură economică sau în relația cu instituții ale statului„.

Cum am arătat deja, în mai multe rânduri, acestea („campaniile”, „presiunile”) sunt practici cunoscute ale trusturilor mass-media controlate de Vîntu şi Voiculescu. După opinia mea ele sunt, însă,  mai mult decât simple vulnerabilităţi, sunt chiar ameninţări la adresa securităţii naţionale. De ce? Pentru că eu nu cred că aceste campanii sunt exclusiv de origine internă („amenințările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile și obiectivele naționale de securitate”- se afirmă în documentul citat). Cel puţin în cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu, ale cărui relaţii cu mafia rusă, deci cu Kremlinul, sunt extrem de strânse.

putin fsb
Pe de altă parte, o nouă dovadă a faptului că presa de tip mafiot, promovată de Vîntu&Voiculescu, este o ameninţare la securitatea naţională a României vine tocmai din…Franţa. Atenţia asupra acestui aspect mi-a fost atrasă de o analiză a lui Traian Ungureanu, postată pe blogul personal. TRU a publicat, recent, un punct de vedere pertinent cu privire la ultima campanie diversionistă lansată de vuvuzelele PNL, conduse de Renate Weber, în Parlamentul European, despre „grija deosebită” pe care liberalii o manifestă pentru „libertatea” presei mogulilor (din România). Fostul jurnalist de la BBC dar şi de la Cotidianul lui Vîntu, a semnalat că, pe 9 iulie 2010, vuvuzelele PNL au  interpelat Comisia Europeană cu privire la prigoana la care ar fi supusă mass-media românească de către Putere.Ulterior interpelării, pe 13 iulie 2010, ca la comandă, câteva vehicule informaţionale interesate, din Franţa şi Marea Britanie, au preluat întocmai şi la timp mesajul transmis de rusofilii lui Weber. France24 a atacat pe o temă, L’Express a copiat pe aceeaşi temă, un jurnalist pe blogul său de pe Financial Times (similar Vox Publica) pe o alta, The Telegraph pe o alta. Toate în aceeaşi zi lipsită, altfel, de evenimente deosebite. Coincidenţă? Nicicum!

L'express
L’Express preia, probabil contra cost, difuzarea reportajului apărut pe France24
blog ft
 Jurnalistul Chris Bryant publică, tot pe 13 iulie, un material pe blogul său găzduit de site-ul Financial Times, deşi toată presa română a citat, ca sursă, nu blogul, ci publicaţia Financial Times
Elena Udrea_Telegraph
The Telegraph preia o temă a vuvuzeleleor lui Vîntu şi Voiculescu (pantofii cu toc pentru sinistraţi), dar şi o mai veche dezinformare lansată de Die Welt despre Elena Udrea (invenţia despre bikini). Pentru jurnaliştii de la această publicaţie, specialişti în dezinformare, oricum nu mai contează…

Revenind, aşa se face că, zilele trecute, trusturile de presă ale lui Vîntu&Voiculescu au prezentat, la unison, citate generoase din sursele externe. După ce au epuizat articolul comandat jurnalistului de la Financial Times, sau pe cel din The Telegraph, vuvuzelele au citat copios dintr-un reportaj despre încercarea Puterii de a pune, chipurile, botniţă presei, material apărut pe site-ul France24.

L_express A3

 Antena 3 preia dezinformarea L’Express
The Telegraph _ A3
france24 A3
Prezentând concluzii eronate, conform cărora „mass media din România (şi nu „mass-media de tip mafiot„, cum era normal!) este considerată un atac la adresa securităţii naţionale„, site-ul menţionat face, evident, jocurile lui Vîntu şi ale celor aflaţi în spatele său. Adică al silovikilor ruşi ai lui Putin, singurii interesaţi de acest tip de dezinformare.

Un alt argument că prostiile debitate de jurnaliştii de la France24 n-au fost întâmplătoare, sau accidentale, ţine chiar de recentul scandal de spionaj declanşat la sfârşitul lunii trecute în SUA. Cum se ştie deja, un jurnalist de la Washington Post (Jerry Marcon) a lansat, într-un articol referitor la reţinerea şi expulzarea de către autorităţile americane a unui presupus spion rus, Alexey Karetnikov, o dezinformare menită să atragă în scandal şi numele României.

fsb_neobit

Observând că pe pagina se de pe Facebook rusul a scris că, anterior sosirii sale în SUA, lucrase la firma Neobit, jurnalistul a conchis că firma era una românească. Asta deşi oricine poate constata că firme cu acest nume sunt în mai multe ţări din Europa, inclusiv în Rusia. Mai mult chiar, agenţia americană de ştiri Bloomberg a atras atenţia că o firmă ce poartă numele OOO Neobit există în Rusia şi că pe site-ul acesteia se afirmă că lucrează pentru FSB (urmaşul KGB), Ministerul rus al Apărării Naţionale etc., iar printre clienţii săi se află chiar…Universitatea din Sankt Petersburg absolvită de Alexey (foto dreapta).

„The Facebook page of a person identified as Alexey Karetnikov shows that he is married and graduated from St. Petersburg State Polytechnic University in 2009. He worked for a company called “Neobit” in addition to Microsoft, according to the Facebook page. A St. Petersburg-based software developer called OOO NeoBIT lists Katernikov’s university among its partners and the Federal Security Service, the main successor to the Soviet-era KGB, among its clients, according to the company’s website” – se afirmă pe Bloomberg.

Neobit_facebook

În acelaşi timp, firmele Neobit din România (Bucureşti şi Cluj) au negat orice legătură cu rusul. Deşi s-a presupus iniţial că jurnalistul american avea o confirmare din altă sursă pentru afirmaţia că Neobit era firmă românească, s-a dovedit că nu era aşa. Cum este greu de crezut că americanul e prost, sau neglijent, înseamnă că a plasat minciuna în mod intenţionat, cu un scop anume. O zi mai încolo însă, după ce lucrurile s-au clarificat, în sensul că Alexey nu avea nicio legătură cu România, site-ul de ştiri France24.com continuă manipularea.

Astfel, compilând după mintea lui afirmaţii făcute de Washington Post şi Bloomberg, presupusul jurnalist de la France24.com, Sebastian Seibt, afirmă că firma românească Neobit la care a lucrat Alexey Karetnikov ar putea avea, „conform agenţiei de ştiri financiare Bloomberg„, legături cu o altă companie cu acelaşi nume din Sankt Petersburg.

„On the other hand, his Facebook profile reveals that, after studying at the Saint Petersburg Polytechnical University, he worked for NeoBit, a Romanian company that specialises in business information technology. According to US financial news organisation Bloomberg, this small corporation could be linked to another company with the same name in Saint Petersburg, which counts the Russian defence minister and chief of Russia’s Federal Security Service (FSB), which replaced the now-defunct KGB, as members”- zice el.

Ori, cum pe site-ul Bloomberg nu se face nicio referire la România, asta înseamnă că aşa-zisul jurnalist Seibt scrie fie după ureche, fie după dictare. Cum aceasta era, însă, a doua dezinformare referitoare la România, lansată de France24 la interval de două zile, e greu de crezut că şi ea e întâmplătoare. Prin urmare ne aflăm în aceeaşi situaţie în care site-ul francez ar fi proprietatea lui Vîntu, a lui Voiculescu, sau a silovikilor lui Putin.

Marius Oprea
Marius Oprea
Mirel Bran
Mirel Bran

Revenind la reportajul difuzat de France24 pe 13 iulie, mai trebuie adăugat că printre autorii acestuia se află doi jurnalişti apropiaţi de PNL. Ei sunt Mirel Bran şi Jonas Mercier.

Concret, Mirel Bran (foto stânga) este un apropiat încremenit în proiect de-al lui Marius Oprea (foto dreapta), sinecurist şi membru de vază al PNL. Bran a scris chiar o carte elogioasă despre cel numit de el „vânător de securişti”, carte numită „La Roumanie vingt ans après – Le chasseur de la Securitate” („România după douăzeci de ani – Vânătorul Securităţii”) şi l-a susţinut intens pe liberal în războiul împotriva lui Vladimir Tismăneanu.

Dealtfel, cum se ştie, Oprea a fost şi a rămas un răspândac al intereselor celor susţinuţi de Vîntu şi Voiculescu. Mai mult, el a fost unicul consilier al lui Tăriceanu căruia i s-a interzis accesul la secretele de stat, refuzându-i-se certificatul ORNISS şi asta nu doar din motive de alcool. Mirel Bran, corespondent al ziarului comunist „Le Monde” a înfiinţat în Bucureşti agenţia de presă Tadami Press, pe care o controlează 100%. Soţia lui, Tatiana Niculescu-Bran, a fost redactor şef al BBC World Service.

Mercier
Mercier

Pe de altă parte, Mirel Bran împreună cu Jonas Mercier (foto stânga) au realizat, anul trecut, un film la fel de elogios despre…”vânătorul de securişti” Marius Oprea. Nu în ultimul rând, acelaşi Jonas Mercier, care a petrecut mai multe luni în România, a fost promovat în trecut de Money Expres, al lui SOV. Astea sunt doar două dintre cozile de topor folosite, când e cazul, de mafia de la Bucureşti şi nu numai, pentru că mai sunt şi altele (trei dintre ele sunt Valentina Pop, Bojan Pancevski, Von Christoph B. Schiltz – despre care am scris AICI)

Aşadar, pornind de la o afirmaţie corectă cu privire la pericolul real pe care-l reprezintă, pentru România, mass media de tip mafiot controlate de persoane lipsite de scrupule precum Sorin Ovidiu Vîntu sau Dan Voiculescu, constatăm că indivizi pe care ne-am obişnuit să-i numim tonomate sunt ascunşi precum şobolanii, peste tot, şi activaţi, unul câte unul, atunci când interesele antiromâneşti o cer.

 

Dan Badea

Cozmin Guşă şi diversiunea “cotorul pierdut”, sau rătăcirile unui impostor de profesie

Cozmin Guşă a lansat, zilele trecute, o nouă diversiune anti-Băsescu, în scopul de a demonstra că nu numai americanii nu-l mai vor la Cotroceni pe actualul Preşedinte, dar nici ruşii ideologii de la Kremlin. Deşi diversiunea are mai degrabă un efect contrar celui pe care şi l-au propus autorii, ea merită privită cu atenţie pentru a observa mai bine tehnica manipulării.

Ca să lanseze diversiunea amintită, Guşă a folosit unul dintre instrumentele puse la dispoziţie de Sorin Vîntu, anume Academia Caţavencu. Mai întâi el a făcut în aşa fel ca unul dintre jurnaliştii de la revista lui Vîntu să intre în posesia “cotorului” unui bilet de avion folosit la întoarcerea sa de la Moscova, datat 11 septembrie. Trecem peste faptul că nu se precizează nicăieri anul în care a fost emis acel bilet, jurnalistul mergând „la sigur” că anul este 2009(!).

Totuşi, e absurd să creadă cineva că Guşă şi-a aruncat la gunoi tichetul de călătorie Moscova-Bucureşti, care a fost recuperat de un binevoitor, şi care, la rându-i, s-a dus cu el rapid la revista mogulului. De ce ar fi fost cineva interesat de faptul că Guşă, un fost traseist politic trecut în “rezervă” şi cu afinităţi cunoscute pentru ruşi, ar fi vizitat Moscova?

gusa moscova

Un român care susţine interesele Rusiei în România, culmea!, împotriva intereselor româneşti (vezi alianţa cu Serghei Baburin), se numeşte “trădător” sau, după caz, “agent dublu” (atunci când are ordin să facă asta), iar vizita acestuia la Moscova este firească, deci nu constituie un subiect de presă. Ei bine, tocmai firescul unei astfel de situaţii l-a determinat pe Guşă să regizeze povestea cu “cotorul pierdut” la coşul de gunoi, un pretext credibil pentru a lansa o nouă declaraţie publică diversionistă.

Făcătura, însă, pute de la o poştă. Mesajul transmis de aventurierul şi papagalul de serviciu al mafiei româno-ruse, este acesta: Băsescu nu mai trebuie să fie ales preşedinte al României. Adică nimic nou, pentru că această dorinţă a mafioţilor reiese din aproape fiecare ştire prezentată pe posturile tv ale mogulilor Vîntu şi Voiculescu.

Pentru a fi credibil, Guşă lansează o nouă dezinformare menită să-i justifice demersul. “Dacă Traian Băsescu nu va mai conduce România în 2010, în mod clar South Stream va trece şi prin România şi România va intra pe circuitele de gaze naturale” afirmă impostorul. “Informaţia” plasată de Guşă naivului de la Caţavencu este o preluare, în regie proprie, a declaraţiei făcute, cu două săptămâni înainte, pentru Hotnews, de purtătorul de cuvânt al Gazprom, Serghei Kuprianov.

Cel mai interesant, în declaraţia regizată a impostorului, este motivul “central” al vizitei sale la Moscova: obţinerea de informaţii! “Mă informez!”- a afirmat el. Ca şi când ar fi un veritabil om de afaceri, sau un politician de vârf, Cozmin Guşă declară, pentru revista lui SOV: “Am făcut la Moscova cam acelaşi lucru pe care l-am făcut la Washington şi acelaşi lucru pe care l-am făcut în 2004 atât la Washington, cât şi la Moscova. 2004 – an electoral, dacă nu aţi remarcat!”.

Aşadar, Marele Guşă sugerează că a mers cu misie la Moscova, cum, la fel, ar fi mers şi la Washington. Dacă în 2004 era, totuşi, reprezentantul unui partid important, deci ar fi avut ce căuta în cele două capitale, acum el este un no name, un amărât de lobby-ist, deci nu putea face „acelaşi lucru” pe care l-a făcut cu cinci ani înainte. El are un renume atât de prost încât nici măcar Geoană nu-l recunoaşte ca şi consilier. Impostorul, care-l imită aici pe Silviu Brucan, îşi dă, evident, o importanţă uriaşă, câtă vreme nivelul lui de “penetrare” la Moscova sau Washington este unul nesemnificativ.

Contactele lui Guşă sunt la nivelul drojdiei societăţii ruse sau americane. “Guşă nu are contacte de nivel nici la Moscova şi nici la Washington. Asta e sigură 100%. E de râsul lumii o astfel de ipoteză…Poate bâjbâie, aşa, pe la subsol, dar el din asta trăieşte!” susţine un cunoscător fin (şi autorizat) al acestui tip de relaţii.

Guşă s-a lăudat într-adevăr în urmă cu câţiva ani, pe când era politician de doi bani, că realizează o alianţă cu şovinistul Serghei Baburin, liderul formaţiunii ruseşti “Puterea Poporului”, un susţinător al mafiei transnistrene şi al refacerii sferei de influenţă a fostei Uniuni Sovietice. Nu se ştie însă ce s-a ales de înţelegerea dintre “partidul” (un fel de-a spune) lui Guşă şi mafioţii ruşi. Cert este că ea a fost, chiar şi ca simplă ipoteză de lucru, o idee pe cât de toxică, pe atât de antinaţională.

Serghei Baburin
Serghei Baburin

E posibil însă ca Guşă să fi urmărit, mai degrabă, apărarea intereselor mafiote din Transnistria ale patronilor lui . E posibil şi ca el să reprezinte, aşa cum s-a afirmat în presă, interesele FSB-ului, continuatorul instituţionalizat al KGB-ului. Relaţia lui (ne)“ortodoxă” cu ruşii pe care i-a cunoscut  îl priveşte, cu condiţia să i-o destăinuie soţiei, lui Virgil Măgureanu, sau generalului Constantin Rotaru. Atunci însă când foloseşte această relaţie pentru a-i manipula pe români, Guşă devine impostor. Adică se dă drept altcineva. Cum s-a tot dat în ultimii ani şi românii l-au mirosit şi l-au trimis pe centura politicii, alături de restul partidului, adică de chestia aia care vorbeşte mult şi prost.

În fine, revenind la culisele diversiunii, se poate spune că ea a fost desăvârşită prin invitarea acestuia la televiziunea lui Voiculescu. Acolo, în direct, Guşă a prezentat din nou teoria anti-Băsescu, aşa cum i-a fost comandată de tovarăşii de campanie. El nu putea apărea la Realitatea TV pentru că impostura ar fi fost prea uşor de observat. La fel ca şi Sorin Roşca Stănescu, Cozmin Guşă are sarcina să combată “independent”. Şi pentru că am amintit de SRS, povestea “cotorului pierdut”, ca şi a mesajului despre Băsescu transmis, chipurile, de siloviki lui Putin, a fost publicată şi pe site-ul acestuia.

Astfel, Băsescu a mai câştigat câteva sute de susţinători, dar nu din “prostime” că, vorba lui Guşă, nu lor li se adresează mesajul “Moscovei”…

©Dan Badea