Actul de naştere al speculantului Sorin Ovidiu Vîntu: bişniţa şi falsul intelectual nesancţionat

crertificat ovidiu vintu1Un document vechi de 15 ani, care reconstituie modul în care Sorin Ovidiu Vîntu şi-a exersat nepedepsit talentele de bişniţar cu certificate de proprietate, reprezintă dovada dispărută a complicităţii autorităţilor de atunci cu creierul operaţiunii FNI. Afacerea care avea să păgubească peste 300.000 de români cu peste 3000 miliarde lei a fost posibilă datorită experienţei infracţionale acumulate de Sorin Ovidiu Vîntu în perioada 1992-1995. Asta deoarece primul mare tun financiar al acestuia nu a fost FNI, ci uriaşa operaţiune comercială ilicită a speculantului de la începutul anilor ’90.

Documentul în posesia căruia tocmai am intrat este un raport transmis, la începutul lui 1995, Parchetului General, de către comisarul general de atunci al Gărzii Financiare, colonelul Gică Dănilă. Raportul însoţeşte două dosare ce totalizează 140 de file şi în care se află dovezile concrete ale infracţiunii de fals intelectual de care se făceau vinovaţi doi mari bişniţari ai acelei vremi: Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Fischer.

Deşi comisarii Gărzii Financiare constataseră încălcarea flagrantă a legii de către cei doi, procurorii Parchetului General aveau să facă dispărute probele care i-ar fi adus lui Sorin Vîntu o pedeapsă de maximum cinci ani de puşcărie, adică exact perioada în care s-a derulat escrocheria FNI.

Context speculativ: Marea cuponiadă

certif propr0011

 

certif propr0022

Românii au primit de la stat, în 1991, certificate de proprietate nenominale care i-au transformat în “patronaşi” minusculi la diverse societăţi comerciale. Valoarea acestor titluri nu conta decât “la pachet”, adică atunci când se adunau cât mai multe în cât mai puţine mâini.

Primii care au pus în practică această idee au fost Sorin Ovidiu Vîntu, un obscur om de afaceri din Roman şi un protejat al lui Viorel Hrebenciuc, şi cetăţeanul german Dan Fischer. Amândoi au început să cumpere masiv, pe la colţuri şi prin pieţele oraşelor din România, carnete cu certificate de proprietate. Se crease, atunci, o piaţă subterană a acestor certificate, Sorin Vîntu devenind rapid creierul acestei “burse” ilegale.

certificate de proprietate
certificate de proprietate

Pentru a-şi “legaliza” bişniţa agresivă de până atunci, Sorin Vântu a înfiinţat în 1994, în Splaiul Unirii nr.6, Bursa Gelsor SA Bacău – Filiala Bucureşti, cu birouri de lucru în camerele 202-203 din Hotelul Dorobanţi.

Administratorul firmei a fost Sorin Ovidiu Vîntu. Era ultima dată când avea să mai apară, oficial, administrator în vreo societate comercială. Funcţia fiind una…”puşcăriabilă”, el avea s-o plaseze unor paravane dispuse să rişte, în schimbul unor mari sume de bani, cum avea să fie Ioana Maria Vlas.

Revenind, conform propriilor declaraţii, Sorin Vîntu ajunsese să deţină atunci aproximativ şase milioane de certificate de proprietate, adică mai mult de jumătate din cele emise de statul român. Tot el spunea că afacerea din acest tip de bişniţă, (el îi spunea intermediere sau operaţiune speculativă) îi aducea zilnic un milion de dolari.

certif propr0033

 

certif propr0044

În paralel, Dan Fischer a înfiinţat şi el, ca asociat unic şi administrator, societatea Invesco Capital SRL Bucureşti, firmă care deşi a intrat în afacerea cu certificate de proprietate pentru a ascunde, de fapt, operaţiuni de spălare de bani.

Un control declanşat de comisarii Gărzii Financiare la sediile celor două societăţi, Bursa Gelsor şi Invesco Capital, a dus la descoperirea şi sancţionarea provizorie capilor operaţiunii.

Deşi absolvent de liceu, Sorin Ovidiu Vîntu era acuzat de fals…intelectual

Dan Fischer
Dan Fischer (fost Dan Francu)decedat in iulie 2012

În urma verificărilor făcute de comisarii Gărzii financiare la sediul firmei administrate de Sorin Vîntu s-a descoperit că acesta reuşise să intermedieze preschimbarea sau vânzarea a peste 140.000 de carnete cu certificate de proprietate doar de la firma lui Dan Fischer (foto dreapta), Invesco Capital SRL.
În perioada iunie octombrie 1994 Filiala Bucureşti a SC Bursa Gelsor SA, în urma operaţiunilor de preschimbare sau vânzare către diverşi clienţi a certificatelor de proprietate, a încasat de la acelştia comisioane în sumă de 158.636.000 lei care nu au fost înregistrate la venituri şi, respectiv, în profitul societăţii. În acelaşi timp, filiala a înregistrat pe cheltuieli suma de 75.936.160 lei, fără suport legal, neexistând nici o documentaţie de justificare a acestor cheltuieli. Operaţiunile d emai sus cu consecinţe în denaturarea rezultatelor financiare, reflectate şi în balanţele de verificare, constituie fapta prevăzută şi sancţionată de art.40 din Legea nr.82-1991 (fals intelectual – nn), răspunderea revenind administratorului Vîntu Sorin Ovidiu. (…) Subliniem că această faptă a fost săvârşită în contextul în care activitatea de intermediere cu certificate de proprietate s-a desfăşurat fără temei legal(…)” – s-a consemnat în raportul semnat de comisarul general Gică Dănilă.

certif propr0055

În acelaşi timp, Dan Fischer, care cumparase şi el peste 131.000 carnete certificate de proprietate, le-a depus la propria firmă şi le-a vândut apoi către societatea lui Vîntu, fără a avea dreptul legal să facă aceste operaţiuni în nume propriu. Pe de altă parte, el şi-a împrumutat societatea cu peste 5 miliarde lei, bani negri , adică fără justificare legală şi pe care i-a scos apoi, rapid şi curaţi, din firmă.

Pentru aceste fapte, dar şi pentru altele, comisarul general Gică Dănilă a cerut Parchetului general cercetărilor cu privire la infracţiunea de fals intelectual documenatată în cazul lui Sorin Vîntu şi al lui Dan Fischer.

Dosarul avea să dispară apoi, rapid, de la Parchet, după ce Vîntu a vândut fictiv firma către Ioana Maria Vlas, a recuperat-o apoi după trei luni şi a înfiinţat imediat la Constanţa, SOV Invest. Era iulie 1995 şi începea Operaţiunea FNI.

Pedeapsa pentru falsul intelectual, prevăzută de art.238 CP era de la şase luni la cinci ani, dar Sorin Vîntu nu avea timp de pierdut. Şi, graţie amicilor din PSDR, nu l-a pierdut.

Dan Badea

Intoxicare INSOMAR & CCSB: Casele de sondaj ale mogulilor au repetat scenariul de anul trecut

 

Nici "ei nu mai ştiu câţi sunt"...
Nici „ei nu mai ştiu câţi sunt”…

Institutele de sondare a opiniei publice, folosite de Alianţa Grivco pentru a manipula electoratul dar şi pentru a forţa repetarea scrutinului, au aplicat aceeaşi stratagemă din 2008, ceea ce ar trebui să le descalifice şi să le scoată de pe piaţă pentru totdeauna.

În decembrie 2008, la alegerile parlamentare, strategia PSD a fost aceeaşi. Şi atunci exit-poll-urile au fost măsluite pentru a manipula electoratul dar şi pentru a forţa anumite alianţe post-electorale pentru formarea noului guvern. Astfel, conform INSOMAR, Alianţa PSD+PC a fost creditată cu 36 % pentru Camera Deputaţilor şi 35,7 pentru Senat, PDL cu doar 30,8% pentru Camera Deputaţilor şi 31,7 Senat, iar PNL cu 20,4% pentru Cameră şi 19,8% pentru Senat.

În realitate, rezultatul final a fost că PSD şi PDL au fost  „umăr la umăr” (PSD a obţinut cu 3 procente mai puţin decât spunea INSOMAR iar PDL cu aproape 3 procente mai mult, ajungându-se chiar ca, în final, PDL să aibă un parlamentar în plus!), iar scorul PNL a fost cu două procente mai mic. Aşadar, PSD şi PNL au fost „umflate” de sondorii lui Sorin Vîntu cu cinci procente!

Explicaţia denaturării premeditate a rezultatelor a fost oferită de diverşi lideri PSD mai târziu, printre ei fiind Mitrea, Hrebenciuc şi Alin Teodorescu. Ei au dezvăluit că PSD a avut două echipe de negociere a formării noului guvern, una condusă de Mitrea care a negociat cu PDL, iar alta în care se afla Alin Teodorescu şi care a negociat cu liberalii. Prin „umflarea” procentajului real al PSD si al PNL şi micşorarea celui obţinut de PDL se crea senzaţia că PSD si PNL au împreună aproape 60% şi se dădea, aparent, dreptul la constituirea unei  majorităţi confortabile pentru liniştea lui Hrebenciuc
Cum se ştie însă, aripa condusa de Mitrea a avut succes, iar PSD a acceptat să formeze guvernul cu PDL şi nu cu liberalii asa cum îşi dorea Hrebe and Co.

La alegerile prezidenţiale de duminică, s-a repetat aceeaşi strategie: INSOMARUL lui Vîntu a umflat din nou procentajul lui Geoană, cu 3,6 procente! Geoană era dat câştigător cu 51,6%, iar Băsescu ar fi obţinut 48,4%. În final, manevra oamenilor lui SOV, la care s-au aliat mercenarii de la CCSB, ai lui Dan Voiculescu, a fost infirmată de BEC care l-a dat câştigător pe Traian Băsescu cu 50,33%, deci la o diferenţă de 0,6% de contracandidatul său. Ghinionul Alianţei Grivco a fost că, după lecţia de anul trecut, a existat inspiraţia de a se comanda şi un sondaj făcut de CSOP-IRES (Muşetescu şi Dâncu) care a dat peste cap jocul caselor de sondaj ale celor doi moguli, exit-poll-ul furnizat de CSOP-IRES fiind aproape identic (la diferenţă de şapte sutimi!) cu rezultatul final: 49,6% Geoană, 50,4% Băsescu.

vantu hrebe

De această dată însă, scenariul imaginat de Hrebenciuc în cârdăşie cu mogulii a avut scopul de a pregăti o „alternativă” pentru cazul în care Geoană ar pierde alegerile. „Alternativa” era exact aceea care a fost pusă deja în practică, adică argument pentru afirmaţia că alegerile au fost fraudate şi deci, pentru contestarea lor.

Mafioţii nu se dezmint, ei fiind dispuşi să facă orice este posibil pentru a anula rezultatul alegerilor din 6 decembrie.

Dan Badea

Diversiune ratată: „Action plan”, sau programul de acţiune al PSD, era o intoxicare

Manipulare1

Un cunoscut şpăgar de la o publicaţie centrală (să-i spunem B.), durduliu şi specialist în intoxicări mass media,  în pestă porcină şi gripă aviară (de unde a încasat, pe sub masă, sume impresionante), apropiat de doi şi un sfert dar şi de Sorin Vîntu, Vanghelie şi Hrebenciuc, a încercat ieri, fără succes, să lanseze pe piaţă o diversiune tipică mediului din care face parte.

Dorind să-i întindă o nouă capcană preşedintelui Băsescu dar şi să-i compromită pe anumiţi jurnalişti de investigaţie, B. i-a contactat pe câţiva, direct sau prin intermediari, şi le-a oferit spre publicare un document fabricat în „laboratoarele” lui Hrebenciuc, după modelul „casetei trucate”.

IMG_2060

Documentul, intitulat „Action plan„, ar fi, chipurile, o  „Sinteză” în nouă pagini a principalelor acţiuni ce urmează a fi desfăşurate de PSD, pe o perioadă de şase luni. Scris parcă de Vanghelie, cu idei puţine dar fixe, documentul nu are nimic deosebit în conţinut, poate cu excepţia unui fragment de la pagina şase, paragraful intitulat „Relaţia cu partenerii externi„. Fragmentul e plasat strategic, conţine informaţii reale cu privire la intenţiile PSD şi ale mercenarilor străini care lucrează pentru Geoană, dar e un mesaj otrăvit care, dacă ar fi fost preluat ca atare de jurnalişti şi, apoi, de preşedinte în discursul său, ar fi fost un bun prilej de contraatac din partea liderului PSD.

„Relaţia cu partenerii externi. Deblocarea rapidă a achiziţiilor de echipamente militare va satisface obligaţiile faţă de partenerii americano-israelieni. Dereglementarea pieţii de energie şi materii prime va satisface interesele partenerilor, iar obligaţiile faţă de partenerii din Germania şi UE vor fi onorate prin deblocarea retrocedărilor, deblocarea Fondului Proprietatea şi deblocarea privatizărilor coroborate cu facilităţi fiscale pentru companiile agreate din acest spaţiu”

IMG_2065

Fiecare din informaţiile de mai sus poate fi o temă de campanie, dar, în acelaşi timp, o capcană pentru cel care şi-o asumă. Însoţit de o legendă credibilă (documentul ar fi fost sustras din cabinetul lui Hrebenciuc, după ce a fost fotografiat pe ascuns) si plasat fie direct, fie prin e-mail, materialul de intoxicare al PSD nu şi-a atins scopul. Pentru a ilustra şi prostia crasă de care au dat dovadă diversioniştii plătiţi de PSD, amintesc doar faptul că, înainte ca materialul să ajungă la mine, am fost sunat (apelantul a fost D.) şi întrebat care este adresa exactă a blogului meu pentru că s-a zvonit că acolo a fost publicat documentul PSD. Derbedeii, incapabili să accepte că mai sunt şi profesionişti pe lumea asta, erau siguri că voi muşca momeala.

Aşadar, fără a pricepe care este diferenţa dintre jurnaliştii lui Vîntu sau Voiculescu şi jurnaliştii profesionişti ca mine sau ca aceia „testaţi” ieri, şpăgarul B. a eşuat în încercarea sa de intoxicare. Dacă şi autorii diversiunii „caseta trucată” procedau ca mine, adică să verifice înainte de a lansa un subiect, presa română nu era pusă la index aşa cum este acum. Este cazul ca, după 6 decembrie, indiferent de câştigătorul alegerilor, tonomatele şi infractorii de presă să fie înlăturaţi pentru totdeauna din breaslă.

Dan Badea

DOI SI UN SFERT este avortonul Consiliului Siguranţei Naţionale

Bătălia pentru controlul serviciului de informaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor (DGIPI) a fost câştigată, în mandatul lui Dan Nica, de către gruparea condusă de Vanghelie-Hrebenciuc. Nu se ştie, la această oră, câte informaţii s-au scurs de la serviciul de poliţie politică la beneficiarul bicefal de la PSD, dar urmează să aflăm pe parcursul campaniei electorale deja declanşate.

Deşi implicarea DGIPI în astfel de activităţi a fost dovedită de numeroase ori prin dezvăluiri de presă (ultimul caz de notorietate este cel al procurorului Marian Sântion, fostul şef al DGA filat de ofiţerii DGIPI), iar informaţii de la această structură s-au scurs către diferiţi şmecheri din fruntea unor ziare, structura a supravieţuit şi a trebuit să vină, iată, un vanghelie, ca să readucă în atenţie pericolul reprezentat de accesul politicienilor, controlaţi de interlopi, la informaţiile adunate de lucrătorii săi. 

Iată, mai jos, în premieră, un document care confirmă faptul că, la începutul lui ianuarie 1990, Gelu Voican Voiculescu în cârdăşie cu fostul şef al Securităţii Municipiului Bucureşti, colonelul Gheorghe Goran au plănuit înfiinţarea Consiliului Siguranţei Naţionale. 

Pentru că nu le-a ieşit refacerea vechilor structuri, fără o selecţie riguroasă a cadrelor, ei s-au mulţumit să înfinţeze o „nouă” panama informativă cu vechea echipă de la Securitatea Municipiului Bucureşti şi de la Contrainformaţiile militare. Aşa a apărut UM 0215, structură numită iniţial Direcţia de Pază a Obiectivelor Politice şi avându-l în frunte pe colonelul Viorel Tache. 

Noua unitate, înfiinţată în cadrul Ministerului de Interne, a precedat apariţia Serviciului Român de Informaţii şi a rămas până astăzi o structură paralelă şi departe de menirea dată chiar de numele ei, adică aceea de „protecţie internă”. A fost şi a rămas un instrument politic aflat, până săptămâna trecută, sub controlul mafiei lui Vanghelie.

Iată, mai jos, o scurtă descriere a „accidentului” care a făcut posibilă înfiinţarea poliţiei politice puse în slujba FSN şi a noii nomenclaturi post-decembriste.

Aşa a creat Gelu Voican Consiliul Siguranţei Naţionale, urmaşul temutei Securităţi

La sfârşitul lui decembrie 1989, fostul Departament al Securităţii Statului (DSS) căpătase deja o nouă denumire: Consiliul Siguranţei Naţionale. Structura noului serviciu de informaţii al României era atunci, în concepţia celor care preluaseră puterea, aproximativ aceeaşi cu a fostului DSS, organigrama instituţiei suferind doar câteva modificări făcute din perspectiva controlului strict exercitat de Ministerul Apărării Naţionale. Cum se ştie deja, pe 26 decembrie 1989, prin celebrul decret al CFSN, generalul Nicolae Militaru era numit ministru al Apărării Naţionale, iar fostul DSS era trecut cu personal şi dotare în componenţa MapN. Şeful Consiliului Siguranţei Naţionale, numit pe 31 decembrie 1989, în aceeaşi zi cu arestarea fostului şef, general-colonelul Iulian Vlad, era nimeni altul decât Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al guvernului provizoriu.

GVV1_arhiva Dan Badea

Un document inedit (facsimil sus, pag.1), în posesia căruia am intrat, probează faptul că Voican intenţiona să păstreze la comanda “Siguranţei Naţionale Bucureşti” pe fostul comandant al “Securităţii Municipiului Bucureşti”, colonelul Gheorghe Goran.

Documentul este cu atât mai important cu cât, ulterior, deşi Consiliul Siguranţei Naţionale a rămas doar în faza de proiect, primul serviciu secret înfiinţat totuşi de Gelu Voican Voiculescu avea să fie compus din…subordonaţii colonelului Goran din SMB.

Este vorba despre faimoasa “Doi şi un sfert”, cea care purta indicativul UM 0215.

Infiinţată pe 1 februarie 1990, această structură de informaţii era în subordinea premierului şi controlată direct de Gelu Voican Voiculescu. Aici fuseseră preluaţi toţi lucrătorii de la SMB (236 ofiţeri) şi cea mai mare parte a celor epuraţi din Direcţia de Contrainformaţii Militare (450 ofiţeri), fără a se face, evident, nici o selecţie riguroasă cu privire la trecutul noilor cadre. Acesta este unul dintre motivele pentru care, ulterior, unitatea a fost implicată în toate marile acţiuni antidemocratice şi anticonstituţionale cunoscute sub formula de “poliţie politică”. Ele aveau să continue, constant, şi să rămână ca un stigmat definitiv, dar justificat, asupra acestei structuri.

O altă măsură importantă, luată de noul şef al Siguranţei, a fost decizia demiterii comandantului Centrului de Informaţii Externe , general locotenent Aristotel Stamatoiu, şi înlocuirea sa cu colonelul Ion Deaconescu. Cum se ştie însă, nici această decizie nu a fost dusă la capăt decât pe jumătate. Dacă Stamatoiu a fost demis şi trecut în rezervă, pe 6 ianuarie 1990, la conducerea Serviciului de Informaţii Externe, reînfiinţat oficial o lună mai târziu, a fost numit Caraman. Mihai Caraman.

Organigrama DSS_Dan Badea_Expres

Actul de naştere al Consiliului Siguranţei Naţionale mai conţine câteva propuneri care au fost apoi discutate şi cu generalul Gheorghe Logofătu din conducerea MapN, cel repartizat de generalul Nicolae Militaru (foto sus) să se ocupe de fostul DSS.

Conform unei mărturisiri pe care mi-a făcut-o generalul Militaru în 1994, adnotările de pe Organigrama fostului DSS (vezi facsimilul publicat de mine în săptămânalul EXPRES din 18-24 octombrie 1994) aparţin chiar generalului Logofătu şi ele au fost făcute în acord cu Gelu Voican Voiculescu.

Măsurile vizau soarta altor patru Direcţii din cadrul DSS: Direcţia a IV-a (Contrainformaţii Militare), Direcţia a V-a (Gardă), Direcţia a VI-a (Cercetări Penale) şi Direcţia Personal şi Învăţământ (Serviciul Independent Cadre, Învăţământ şi Organizare Mobilizare). Conform  primului Ordin creionat de noul şef al Consiliului Siguranţei Naţionale, Direcţia a IV-a urma să fie încadrată cu „ofiţeri MApN loiali revoluţiei”, cadrele Direcţiilor a V-a şi a VI-a sunt trecute în rezervă, „cu excepţia acelora care s-au dovedit a fi loiali prin misiunile îndeplinite” iar  ofiţerii trecuţi în rezervă de la „cercetări penale” urmau a fi înlocuiţi cu procurori. Interesant, aici, este faptul că unul dintre procurorii care au fost repartizaţi pentru scurt timp la această ultimă direcţie invocată (Cercetări Penale) a fost procurorul Dan Voinea, cel care avea să se ocupe apoi de Dosarele Revoluţiei.

GVV2_arhiva Dan Badea

„Ordinul nr.1 al şefului Consiliului Siguranţei Naţionale” are însă, cel puţin în varianta sa olografă, un final de
un cinism desăvârşit. Astfel, în ultimul său paragraf, Voican precizează: „ Se consideră intraţi în inactivitate, până la noi ordine” generalii Vlad Iulian, Vasile (Gheorghe) şi Bucurescu Gianu. Cinismul vine din faptul că „inactivitate” însemna, de fapt, pentru primii doi generali vizaţi „arest” (facsimil dreapta, pag 2).

Consiliul Siguranţei Naţionale nu a fost, din fericire, un proiect finalizat ca atare. În locul său aveau să apară trei noi servicii de informaţii, în următoarea ordine: Serviciul de informaţii al Ministerului de Interne („Doi şi un sfert” – 1 februarie 1990), Serviciul de Informaţii Externe (8 februarie 1990) şi Serviciul Român de Informaţii (26 martie 1990). Cum ultimele două dintre acestea aveau să se ocupe de securitatea naţională, primul a rămas exclusiv la mâna politicienilor aflaţi la guvernare, el fiind folosit în operaţiuni de poliţie politică.

Ultimul politician care a declarat în mod public faptul că a beneficiat de serviciile fostului „Doi şi un sfert”, ca poliţie politică, este Marian Vanghelie, cel care a controlat, de facto, în ultimele luni, Ministerul Administraţiei şi Internelor.

El încă mai ameninţa, zilele trecute, cu nişte „înregistrări” făcute, posibil la comandă politică, de lucrătorii DGIPI, urmaşul „Doi şi un sfert”. Intrarea acestor „informaţii” în posesia lui Vanghelie a fost deja confirmată în mod public, până acum, de Viorel Hrebenciuc şi Miron Mitrea.

Dan Badea

PS: Conform unei informaţii furnizate în urmă cu câteva minute, de către un profesionist în materie, Ordinul prezentat, în premieră, pe acest blog, a fost abrogat de către generalul Nicolae Militaru (ministrul Apărării de atunci) imediat ce a luat la cunoştinţă despre emiterea lui, şi a fost însoţit de interdicţia adresată lui Voican Voiculescu de a mai avea, începând din 3 ianuarie 1990, orice implicare pe zona fostului Departament al Securităţii Statului.

Mafia lui Vanghelie: Finul Gheorghe Rizea, şeful mascaţilor, pe mână cu interlopii (II) – UPDATE

383076_234745173260295_1247740419_n

Un al doilea membru important al clanului Vanghelie, cu subordonare şi legături vechi în lumea interlopă, este chiar şeful “mascaţilor” din România, colonelul Gheorghe Rizea.

Numirea acestuia în fruntea Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei (BSIJ), “Vlad Ţepeş”, este, astfel, una dintre cele mai flagrante dovezi că interlopii controlează deja un sector extrem de important din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI). De ce? Pentru că orice intervenţie împotriva vreunui interlop sau a vreunui clan din lumea interlopă va fi cunoscută, de regulă şi cu 24 de ore înainte, de către Rizea, deci de către Naşul Voicu şi, mai departe, de către Marian Vanghelie&Co.

Gheorghe Rizea
Gheorghe Rizea

 

Există astfel riscul ca interlopii, care cotizează unde trebuie, să nu fie niciodată găsiţi acasă de către mascaţi, indiferent ce şi câte crime au comis. Iată de ce inconştienţa unor politicieni corupţi pune în pericol, în cel mai înalt grad, siguranţa şi securitatea cetăţeanului român.

Deşi informaţiile privind trecutul lui Gheorghe Rizea sunt, la liber, atât în presă cât şi în blogosferă, doar interesele de tip mafiot care guvernează MAI au făcut ca acest personaj să ocupe o atât de importantă poziţie în Jandarmeria română. Responsabil de această numire este nimeni altul decât proaspătul revocat din fruntea MAI, Dan Nica.

luptator ACVILA, in decor
luptator ACVILA, in decor

Imediat ce a preluat şefia BSIJ, Rizea a reuşit să desfiinţeze Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie (GSPI) din MAI, ACVILA, o echipă de elită compusă din profesionişti antrenaţi şi pregătiţi să intervină în orice condiţii şi împotriva oricărui infractor de pe teritoriul ţării (foto dreapta – luptător în aşteptarea ordinului de intervenţie). Miza desfiinţării grupului ACVILA este, pe de o parte, dorinţa lui Rizea de a prelua comanda şi controlul total al luptătorilor respectivi şi, pe de altă parte, o răzbunare mai veche faţă de fostul şef al Brigăzii de Intervenţie a Jandarmeriei, generalul Lucian Pahonţu, şeful de azi al SPP.

Cine şi al cui este Gheorghe Rizea?

col Gh. Rizea inspectandu-si subordonatii
col Gh. Rizea inspectandu-si subordonatii

Gheorghe Rizea (foto sus, stânga) este, înainte de toate, finul mafiotului Cătălin Voicu – Naşul. Am prezentat, în prima parte a acestui material, câteva informaţii despre acest Voicu, un „logănar” universitar ajuns azi senator în Parlamentul României şi vicepreşedinte al comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Rizea recunoaşte, oricând, că îi e dator pe viaţă Naşului Voicu:

 

Gh Rizea pe câmpul de luptă, aşteptând ordinul mafiotului Voicu
Gh Rizea pe câmpul de luptă, aşteptând ordinul mafiotului Voicu

„Este naşul meu şi aş merge pentru el şi în Iad dacă mi-ar cere, pentru că ştiu că m-ar aduce înapoi. El m-a mai adus înapoi din morţi de două ori”

O descriere pe cât de scurtă pe atât de sugestivă, a lui Rizea, a fost publicată pe site-ul Semper Fidelis şi sună astfel:

seful BSIJ este un sofer plutonier din MApN, transferat la SPP, racolat de mafia lui Mitica Iliescu si Catalin Voicu (al carui fin a devenit intre timp), avansat ofiter fara studii, ulterior lipindu-se de o diploma Bioterra. Nu cunoaste nici macar o limba straina, nu poate articula doua fraze coerente, dupa cum s-a putut vedea la televizor, si si-a impuscat propriul ciine care, nemaisuportind sa fie chinuit, si-a castrat stapinul„. (adică l-a lăsat fără coaie!)

Tare, nu? Dacă un singur rând de mai sus este adevărat, atunci individul nu are ce să caute într-o funcţie de o asemenea importanţă. Asta într-o ţară normală, nu într-una în care structurile mafiote controlează politicul, sau agramatul Vanghelie controlează până şi Ministerul Învăţământului.

Originar din Costeşti-Argeş, Gheorghe Rizea devenea în 1990 şofer MApN, după ce a absolvit Şcoala de Subofiţeri şi Maiştri Militari de Tancuri Auto din Piteşti. Iată cum descriu colegii săi, refugiaţi pe Semper Fidelis, primii ani ai ascensiunii lui Rizea:

„În acelaşi an (1990) este facut pachet si expediat, prin detasare, la USPP (actualul SPP), obtinind la prima sa apreciere de serviciu calificativul BUN. In mica structura de mercenari de atunci si-a gasit repede jucarii pe masura cerebelului sau, reusind in mai putin de un an sa fie impuscat accidental in git, in poligonul de tragere, de catre un coleg pe care se apucase sa-l trozneasca. In 1992 este transferat la SPP (meapenistii rasuflind usurati ca au scapat de el) si in 1994 este avansat la gradul de plutonier. Este perioada in care talentele sale de bataus si recuperator sint observate de conducere si colegi. Cine conducea la acea vreme SPP? Mitica Iliescu. Corect, Dumitru Venicius Iliescu (foto stânga). Cine mai misuna (mai precis se rostogolea) colegial prin institutie? Catalin Voicu!”

Ulterior, Gheorghe Rizea devine aghiotantul lui Nicu Anghel, noul şef al SPP. La Cotroceni se schimba garda, venise Emil Constantinescu, iar şmecherii din subordinea lui Dumitru Iliescu trec în economia de piaţă, le recuperări, trafic de informaţii, pază şi protecţie etc etc. Cătălin Voicu trece, astfel, în rezervă, iar Rizea este tras „pe linie moartă”. În 1999, Naşul şi Finul termină în tandem Facultatea de Drept din cadrul Univeristăţii Bioterra. Devenit intelectual, Gheorghe Rizea trece rapid la metehne specifice mafiei ţigăneşti: recuperări, şantaje, ameninţări, loviri, tentativă de omor şi alte grozăvii. Au existat, la acea vreme, mai multe plângeri penale înaintate atât de colegi de-ai lui din SPP, cât şi de asociaţi în firme cu membri ai reţelei de tip mafiot în care era angrenat ofiţerul. Cazurile sunt deja de notorietate.

Iată, ca mostră, un fragment din declaraţia lui Cornel Donişan, un fost maior SPP care a fost stâlcit în bătaie şi torturat de Gheorghe Rizea şi Ciprian Sora, celebrul luptător de K1.

Gheorghe Rizea, la antrenament, pozându-se in ninja, după ce un câine l-a lăsat fără ouă
Gheorghe Rizea, la antrenament, pozându-se in ninja, după ce un câine l-a lăsat fără ouă

 

Maiorul Donişan s-a adresat organelor de cercetare penală acuzându-i pe cei doi mardeiaşi că au acţionat la ordinul generalilor Dumitru Iliescu (la acea dată consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu) şi Dumitru Ciobanu, fost şef al contrainformaţiilor din SIE.

„Ghemuit de durere de la coastele rupte, aproape fara cunostinta, am fost sugrumat cu antebratele pana aproape mi-am pierdut rasuflarea. Am fost amenintat cu moartea, cu distrugerea. Ciprian Sora (foto stânga) a scos un cutit din buzunar si m-a amenintat ca ma omoara. M-am aparat de cutit ridicand mana stanga, moment in care am fost taiat la mana. Din cap imi curgea sange, nu credeam ca voi supravietui bataii si le-am spus ca voi face tot ce-mi cer pentru a-i determina sa nu ma omoare. Mi-au luat ceasul si bratara si tot ce aveam in buzunare”

Ulterior, o altă victimă, Gheorghe Tiron, a depus plângere la poliţie acuzându-i pe aceeiaşi indivizi de pătrundere cu forţa în societatea pe care o administra, de ameninţări, injurii şi de sustragerea de documente de către membrii clanului Dumitru Iliescu (neamuri şi mardeiaşi, doi dintre cei din urmă fiind Gheorghe Rizea şi Ciprian Sora).

Gheorghe Rizea, sntrenandu-se cu un subordonat
Gheorghe Rizea, antrenandu-se cu un subordonat

O descriere a sistemului şi stilului de lucru al lui Gheorghe Rizea şi al acoliţilor săi o face un anume Nicolae Bara, fost director de marketing al uneia dintre firmele clanului. Nicolae Bara a adresat un memoriu, în decembrie 2005, generalului de brigadă Lucian Pahonţu, directorul SPP.

Subsemnatul Bara Ionel Nicolae, cu domiciliul in Bucuresti (…), va aduc la cunostinta urmatoarele fapte in legatura cu Rizea Gheorghe, cadru SPP :

„L-am cunoscut pe Rizea in anul 2000, cind acesta era garda de corp al doamnei Iulia Dobrin si responsabil cu securitatea fabricii Tricorelon, situata pe soseaua Trafic Greu. Un prieten al meu – Istrate Ion – originar ca si Rizea din orasul Pitesti, lucra in acelasi dispozitiv pe post de adjunct al serviciului de paza. Cu aceeasi ocazie l-am cunoscut pe Sora Ciprian, apropiat lui Rizea, care era responsabil cu pregatirea fizica a angajatilor dispozitivului de paza. In acelasi an Rizea ne-a pus in legatura pe mine si pe Istrate Ion cu Toader Florian, spunindu-ne ca acesta doreste sa infiinteze o firma privata de paza. Dupa o perioada de discutii, in anul 2001, am pus impreuna bazele firmei Grup Guard Bucuresti SA. Istrate Ion a fost “numit” de catre Rizea ca director executiv, iar concubina lui Istrate ca actionar cu 20%. Eu am ocupat functia de director marketing. Intre timp Rizea se intorsese in cadrul SPP, dar avea in continuare influenta in cadrul noii firme, dat fiind ascendentul pe care-l avea asupra lui Istrate Ion. Rizea se lauda permanet ca nasul sau de cununie este Catalin Voicu, un personaj foarte puternic la Cotroceni, ce detinea functia de consilier prezidential pe probleme de ordine publica si paza.

Datorita acestei legaturi de familie, Rizea ne-a asigurat de protectia lui in cazul unor eventuale controale ale IGP-ului si de sprijinul sau in obtinerea de contracte. Tot Rizea a conceput si realizat materialul publicitar pentru Grup Guard. In acest scop a venit la sediul nostru insotit de unul din subalternii sai din SPP, avand armament si echipament din dotarea SPP. Pentru aceste servicii, Istrate Ion ii oferea lunar diferite sume de bani. Istrate Ion m-a trimis de citeva ori la domiciliul lui Rizea pentru a-i inmana plicuri ce contineau intre 3 si 7 milioane lei vechi. In aceasta perioada Rizea Gheorghe s-a mai ocupat cu obtinerea aprobarilor necesare infiintarii firmei Anaconda Security SA, in beneficiul unui investitor pe care nu il cunosc. La realizarea materialelor publicitare pentru aceasta firma (film si pliante), Rizea a folosit de asemenea subordonati si echipament-armament din cadrul SPP. Interesul lui Rizea pentru domeniul show-business s-a mai materializat dealtfel si intr-un videoclip pentru trupa pop Candy. De asemenea, in 2002 a realizat un alt material publicitar pentru una din firmele de paza controlate de Dumitru Iliescu. Actiunea a avut loc in incinta fabricii de mobila Armob din soseaua Andronache, cu concursul intregii echipe SPP de interventie antitero aflata in subordinea sa, plus dotarea aferenta. Mentionez ca si la Tricorelon, cu ocazia inaugurarii serviciului de paza, Rizea a realizat o demonstratie de lupta in genul celor pe care le facea in cadrul SPP. La acea filmare, in prezidiul spectator a asistat alaturi de patronii fabricii si d-ul Voicu Catalin, nasul lui Rizea, figura acestuia aparand in materialul brut al filmarii. Tot in perioada “Tricorelon”, stiu ca Rizea impreuna cu unul din angajatii pazei au batut un politist care a avut nefericita idee de a controla legalitatea amplasarii dispozitivului de paza. Incidentul a fost rapid musamalizat in urma unui telefon pe care Rizea l-a dat nasului sau.

185203_130629907005156_3385125_n

Spre sfirsitul anului 2002 am depistat o serie de nereguli grave in contabilitatea firmei Grup Guard. Am cerut in repetate rinduri lui Istrate Ion si lui Toader Florian sa-mi dea lamuriri, dar acestia amanau tot timpul sedinta generala a actionarilor. La inceputul lunii februarie 2003 urma sa ma deplasez in Ungaria unde avea loc reuniunea anuala a IBSSA (International Bodyguard and Security Services Association). I-am anuntat pe Toader si Istrate ca la intoarcerea mea voi angaja un expert contabil care sa faca o evaluare externa a contabilitatii, urmind ca ilegalitatile sa fie scoase la lumina. Toader si Istrate mi-au spus ca cel mai bine ar fi ca eu sa plec din firma si sa cedez actiunile in favoarea unui nou actionar pe care urma sa-l indice Rizea. Toader mi-a explicat ca date fiind bunele sale relatii cu Rizea, cu generalul Pitulescu (care i-a cedat lui Toader nr-ul auto B-01-AAA), cu seful Politiei Capitalei – dl Tutilescu (caruia i-a renovat apartamentul din soseaua 11 iunie si biroul de la Politia Capitalei) si cu prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, Iacob Marius (care intervenea pe langa adjunctul IJP Ilfov – Haisan- la orice problema a lui Toader), orice demers de-al meu pe cale legala va fi stopat. Mi-a subliniat si faptul ca sotul contabilei Grup Guard si Grup Construct (Suciu Liliana) este ofiter de politie cu functie importanta in departamentul de imagine al IGP. In urma refuzului meu de a ceda, am fost sunat de catre Rizea care mi-a pus in vedere “sa nu fac valuri” si sa plec din firma, aducandu-mi aminte cata putere are nasul sau, cat de usor imi poate “fabrica un dosar” si cat de repede mi se pot intimpla “accidente”.

Dupa intoarcerea mea de la Budapesta, ma aflam – pe data de 13 februarie 2003 in jurul orei 20 – la restaurantul Irish Pub de la Piata Unirii in compania d-lui colonel (cred SRI) Anghel Ion. I-am povestit acestuia intreaga situatie, cerind un sfat competent. Dl Anghel l-a sunat pe Charlie (colonel SPP Gheorghe Marinescu) invitand-ul la discutie. In timpul discutiei, am fost sunat de catre Rizea care mi-a cerut sa vin la sediul firmei Grup Guard pentru a-mi “explica” ce trebuie sa fac in urmatoarele zile si in ce conditii trebuie sa parasesc firma. Stiam ce inseamna “explicatiile”, caci Rizea impreuna cu Sora Ciprian mai dadusera cu putin timp in urma niste “explicatii” de o rara violenta unui alt actionar al unei firme de paza (caz mediatizat de ziarul ZIUA in anul 2002). Atunci, dl Anghel l-a sunat de pe telefonul meu pe Rizea si s-a recomandat ca fiind avocatul meu. I-a cerut lui Rizea explicatii in legatura cu amestecul sau in problemele unei firme private, amintindu-i acestuia incompatibilitatea cu functia de ofiter SPP. L-a atentionat pe Rizea ca aceasta situatie va ajunge la urechile directorului Naghi. Rizea a inceput sa urle si sa injure, spunind intr-un limbaj colorat ca in cadrul SPP el este intangibil, ca chiar daca directorul Naghi ar afla de aceste lucruri, nu se vor lua nici un fel de masuri. Rizea a precizat ca Naghi este doar o marioneta ghidonata de Dumitru Iliescu si de nasul sau Voicu Catalin. Ne-a amenintat ca ne va pune droguri in masini si va aduce zece martori care sa confirme ca santem traficanti de droguri. A spus ca-i rupe picioarele d-lui Anghel si ca-l arunca de la fereastra daca-l prinde in biroul lui Naghi, etc. Toata aceasta discutie a fost ascultata si de Charlie. Dupa incheierea discutiei, d-ul Charlie a spus ca el este prea mic pentru a lua vreo initiativa impotriva lui Rizea si ca toti angajatii SPP stiu ca Rizea este protejat la nivel inalt de persoanele amintite. Atunci am aflat si eu ca de fapt nasul lui Rizea – Voicu Catalin – este reprezentantul SPP in CSAT. Dl colonel Anghel a sunat in acel moment la biroul directorului Naghi si a cerut secretarei acestuia o intrevedere urgenta pentru a doua zi la prima ora.

In zilele urmatoare, d-ul Anghel mi-a povestit cum a decurs intrevederea cu directorul Naghi: Anghel l-a sunat pe Rizea din biroul sefului SPP pentru ca acesta sa se convinga personal de lucrurile povestite. A urmat aceeasi discutie, aceleasi afirmatii in acelasi limbaj. Dl Naghi a spus ca-l poate da afara din SPP pe Rizea, dar ca “ar fi pacat” caci Rizea si Sora Ciprian “sant baietii nostri” si sant foarte buni luptatori. A tinut sa-si intareasca spusele aratindu-i d-lui Anghel poze cu Rizea si Sora “in actiune”. D-ul Naghi a promis atunci ca Rizea nu se va mai amesteca in afacerea Grup Guard.

Cu toate acestea, Rizea a avut in continuare mana libera in ceea ce priveste Grup Guard. La scurt timp el a facut o sedinta generala cu toti angajatii Grup Guard, anuntandu-i ca el ”il reprezinta pe cel mai puternic om din serviciile de informatii din Romania” si ca din acel moment intreaga activitate a Grup Guard va fi coordonata de el. In luna mai a anului 2003 am depus la Parchetul Buftea plangerea penala cu numarul 15391 (cu o completare in anul 2004, depusa la Parchetul de pe langa Inlata Curte de Casatie si Justitie). Au urmat doua expertize contabile care arata clar infractiunile in forma organizata savarsite de Toader si Istrate cu complicitatea unor firme din orasul Brasov controlate de cetateni din Republica Moldova (Cerpo srl, Domo Consulting srl), a directorului Sucursalei BCR Otopeni (Apopei Daniel), a unui inspector din Directia Finantelor Publice Brasov (Calaican Laurentiu – Fincont srl), etc. Am primit in continuare amenintari cu moartea, atat eu cat si familia mea (tatal meu a depus o plangere la Sectia 11 Politie in acest sens). Toader si Istrate au cumparat prin intermediul lui Rizea firma Anaconda Security SA si au preluat peste noapte toate contractele si toata dotarea Grup Guard. Desi dl Belcaru de la directia Paza si Ordine a IGP a fost sesizat in aceasta privinta, “verificarile” pe care le-a facut au trecut sub tacere realitatea. Nici sesizarile privind cazierul “curat” pe care l-a obtinut Istrate Ion prin intermediul lui Rizea nu au avut urmari. Multumita acestui cazier alb Istrate este acum actionar al Anaconda Security SA alaturi de familia sa si de fosta secretara a Grup Guard. Am sesizat aceste aspecte tuturor autoritatilor competente ale statului. Se pare insa ca nimeni nu are curajul sa ancheteze acest nucleu de criminalitate organizata cu ramificatii in zonele inalte ale puterii.

Gheorghe Rizea, la coafor
Gheorghe Rizea, la coafor

In anii care au trecut, am asteptat inlaturarea directorului Naghi si deparazitarea SPP. Schimbarea recenta la varful SPP mi-a dat curajul de a face cunoscute aceste lucruri unei conduceri preocupate cu adevarat de eficacitatea si eficienta, precum si de onoarea institutiei. Sper ca de data aceasta nevoia de dreptate, a mea si a multor altora, sa nu ramana o vorba goala. Cred ca e timpul sa se puna capat fricii pe care Naghi si protejatii sai au indus-o in interiorul si exteriorul SPP. In acest sens, intentionez sa depun la Parchetul Militar o plingere impotriva lui Rizea Gheorghe. Va pot pune oricand la dispozitie documente, pentru a va oferi o perspectiva completa asupra subiectului”.

După acest memoriu, dar şi după alte informaţii ajunse la noua conducere a SPP, cu privire la isprăvile lui Rizea, acesta a fost obligat să-şi ia tălpăşiţa. La data plecării din sistem era nici mai mult nici mai puţin decât şeful serviciului CONTRATERORISM (!!) din SPP. A înfiinţat, ulterior, în 2008, o firmă de protecţie şi pază, Black Wolf Security Consulting. În acelaşi an a devenit „consilierul” personal al celuilat cap al clanului, deputatul Viorel Hrebenciuc.

66582_394056893995788_60507057_n

La începutul lui 2009, după numirea lui Dan Nica în funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor, Gheorghe Rizea a fost plasat de clanul Vanghelie în funcţia de consilier al ministrului pe probleme de ordine publică. De aici,cu ajutorul unui alt general de poveste (acuzat inutil de corupţie), Costică Silion, şeful Jandarmeriei române, Rizea a preluat BSIJ.

Rizea, in operatiunea de compromitere a Unitatii de Elită ACVILA
GHEORGHE Rizea, in operatiunea de compromitere a Unitatii de Elită ACVILA

Prima măsură, cum am arătat deja, a fost să desfiinţeze grupul ACVILA, elita forţelor de intervenţie din MAI. Ca să discrediteze acest grup de profesionişti şi să justifice oarecum trecerea luptătorilor respectivi în subordinea sa, Gheorghe Rizea a făcut celebrul spectacol televizat în care a arătat naţiunii diverse materiale găsite în magazia ACVILA (schiuri, clăpar, prezervative etc etc- foto dreapta). Operaţiunea i-a reuşit de minune,el având sprijinul necondiţionat al lui Dan Nica, un individ a cărui misiune era cât pe ce să fie încununată cu succes. Noroc cu decizia de revocare.

Cioclul ACVILA (CU FES)
Cioclul ACVILA cu fes şi „breloc” in picioare, la microfon

Cât de importantă era misiunea pusă pe umerii lui Nica rezultă din luările de poziţie ale clanului Vanghelie după revocarea ministrului Administraţiei şi Internelor, susţinut la scenă deschisă de Ion Iliescu şi Adrian Năstase, adică de doi dintre cei mai importanţi protectori ai mafiei româneşti.

In finalul acestui episod prezint un scurt film documentar despre profesioniştii de la ACVILA, grup desfiinţat de gaşca Nica&Rizea&Silion&Voicu&Iliescu&Vanghelie&Co. dar de care avem atâta nevoie…

(Va urma)

UPDATE: 1.Pe site-ul Semper Fidelis a apărut astăzi, orele 15:38 următoarea veste: „Informaţie pe surse: Rizea figurează de ieri internat în spital„. S-o fi speriat de aruncarea peste bord a celor din interiorul MAI, care l-au pus acolo unde se află (Nica&Silion)? Că eu n-am spus nimic nou…Sau, mă rog, aproape nimic.
UPDATE 2. Un cititor imi semnaleaza că, în seara asta Gheorghe Rizea ar fi fost demis. Iată mesajul, postat la Comentarii: „bursa zvonurilor de seara spune ca, microbul GR fost demis…Doamne ajuta…s-a mai dus unul…felicitari Dane„. Informaţia nu e confirmată din alta sursă, deci, deocamdată e doar un zvon plăcut urechii.

©Dan Badea

Mafia lui Vanghelie: Interlopii vor să pună mâna pe serviciile de informaţii şi protecţie (I)

 

Vanghelie - BOND (foto: semperfidelis.ro)
Vanghelie – BOND (foto: semperfidelis.ro)

Schimbarea anunţată deja a lui Dan Nica, ministrul administraţiei şi internelor, readuce în atenţie marile jocuri de culise declanşate la începutul anului de către Marian Vanghelie, liderul interlopilor care doresc (şi au mari şanse) să controleze direct câteva servicii speciale: DGIPI, DGA, STS şi SPP.

Cum se ştie deja, schimbarea precipitată, de la începutul acestui an, a miniştrilor Oprea şi Dragnea s-a datorat bătăliei pentru controlul DGIPI, serviciul secret al MAI, de către cuplul Vanghelie-Hrebenciuc.

Scandalul numirii unui reprezentant cunoscut al interlopilor, în fruntea MAI, a fost evitat în ultimul moment de către PSD. Este vorba despre încercarea lui Vanghelie de a-l plasa la vârful ministerului pe generalul rezervist din SPP Cătălin Voicu, un parlamentar cu foarte multe „bube” şi cu periculoase conexiuni în lumea interlopă.

Interlopii lui Vanghelie atacă grupat la vârful MAI

Asupra lui Liviu Dragnea s-au făcut presiuni directe din partea lui Marian Vanghelie şi a lui Dumitru Iliescu (foto stânga), cel din urmă fiind unul dintre protectorii lui Cătălin Voicu. Implicarea lui Dumitru Iliescu (fost director al SPP în perioada 1990-1996) este justificată de legătura sa directă atât cu Voicu (fostul său subaltern de la SPP şi, ulterior, partener de afaceri) cât şi cu comisarul şef Ionel Georgescu, propus atunci la conducerea DGIPI.

Dincolo de orice alte legături directe, Iliescu şi Georgescu sunt amândoi din Strehaia, judeţul Mehedinţi. Pe de altă parte, Dumitru Iliescu n-ar fi străin de promovarea fostului poliţist de la Rutieră, Ionel Georgescu, personaj care a deţinut o poziţie importantă în DNA (în cadrul poliţiei judiciare) şi care ocupa atunci funcţia de adjunct al şefului Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA).

Şi celălălt membru al grupului Vanghelie, propus pentru funcţia de secretar de stat în MAI, generalul Mincu Silvestru, are un punct comun extrem de interesant cu Cătălin Voicu sau Dumitru Iliescu, acesta fiind reprezentat de … fraţii Cămătaru.

Relaţia Cămătarilor cu membrii grupului Vanghelie este, de altfel, de notorietate. La fel, tot de notorietate este apartenenţa grupului „Vanghelie” la celebrul “serviciu de informaţii” al PSD de la sfârşitul anilor 1990 (cum a fost numit de presa vremii), “Grupul Internaţional de Pază şi Protecţie” (GIPP) SRL .

Echipa de sforari condusă de primarul Sectorului 5 a făcut însă o gafă de proporţii prin insistenţa cu care a susţinut  impunerea lui Cătălin Voicu (foto dreapta, alături de Vanghelie, în stânga imaginii) la conducerea MAI. Nu s-a luat în calcul verificarea, obligatorie de altfel, a trecutului lui Cătălin Voicu. O scurtă documentare asupra acestuia a scos în evidenţă informaţii ce vizau implicarea lui în acţiuni de trafic de influenţă şi de favorizare a unor oameni de afaceri apropiaţi. Culmea, majoritatea acestor informaţii au transpirat din surse MAI, chiar din interiorul serviciului pe care grupul Vanghelie dorea şi doreşte să-l controleze.

Au apărut, în acest fel, motive serioase care l-au determinat pe Voicu să renunţe rapid la pretenţia de a mai ocupa personal funcţia de şef al MAI. Faptul că a renunţat, în ultimul moment la acest post, e o dovadă că l-a avertizat cineva să mai stea „o tură”. Pe de altă parte, o scurtă ocheadă aruncată mai atent peste „gardul” lui Voicu l-a obligat chiar şi pe Vanghelie să „roşească” şi să renunţe la a-l mai susţine, fapt care nu l-a oprit însă din asediul asupra MAI. Şi s-a văzut cum.

OPREA_e93
Gabriel Oprea

Astfel, ministrul numit atunci la interne, Gabriel Oprea, a fost schimbat pentru că l-a numit pe Virgil Ardelean („Vulpea”) la comanda DGIPI, iar Liviu Dragnea (foto stanga) pentru că nu l-a numit în locul „Vulpii” pe Ionel Georgescu, pionul echipei Vanghelie.

Am pierdut doi miniştri din cauza bomboanei otrăvite DGIPI. Liviu Dragnea a demisionat din cauza serviciului secret de la MAI, iar Dan Nica nu poate fi fericit cu asemenea bombă în buzunar la DGIPI„, a afirmat Miron Mitrea.

Ionel Georgescu
Ionel Georgescu

Mai departe, după venirea lui Nica în fruntea MAI, el l-a numit rapid pe Ionel Georgescu (foto stânga) în fruntea DGA (Direcţia Generală Anticorupţie) pentru că dacă nu controlezi direct informaţiile care intră în sistem, le poţi controla pe acelea care ar putea să ducă la deconspirarea „cârtiţelor” ce se află pe ştatul de plată al interlopilor. Şi aici nu este vorba numai despre poliţişti corupţi, adică despre şmecherii cu grade, ci şi despre cei din prefecturi, primării şi consilii judeţene.

Aşadar, faptul că Vanghelie şi Hrebenciuc au făcut tot posibilul să controleze Ministerul Administraţiei şi Internelor e cert. Dealtfel, în mare parte au şi reuşit. Ei şi-au plantat oameni cheie în funcţii importante. Intenţia celor doi lideri PSD a fost demascată însă, chiar şi din interiorul propriului  partid, de către Miron Mitrea:

Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie au ţinut neapărat să ia Ministerul de Interne, Viorel vorbind mereu despre Doi ş’un sfert, despre DGIPI. Argumentul era nevoia PSD de a avea un serviciu de informaţii, să avem informaţii, să ştim ce se întâmplă. Am spus atunci, spun şi acum chiar dacă îi supăr: era vorba de un grup care voia să controleze anumite dosare care se produc acolo. Ceea ce s-a întâmplat întotdeauna în România. Totdeauna partidele şi-au dorit să controleze viaţa politică prin modul în care se manevrează dosare. Vă spune un om trimis în judecată pe astfel de jocuri de dosare. Chiar dacă eu eram într-o asemenea situaţie, şi ei nu erau” a mai dezvăluit Mitrea, pentru Hotnews.

Cornel Şerban, cel numit, totuşi, în fruntea DGIPI şi-a „rupt gâtul” rapid, el fiind chiar la data numirii în atenţia procurorilor DNA. I-a urmat apoi Gelu Drăjneanu (foto dreapta), unul dintre procurorii implicaţi în instrumentarea dosarului Cămătarii, personaj acuzat atunci de a fi „sifonat” informaţii către lumea interlopă, dar care a negat vehement o astfel de posibilitate.

Cu toate acestea, există tot mai multe semnale că Vanghelie a preluat, discret, controlul DGIPI (fosta „Doi şi un Sfert”), adică perla coroanei, iar apoi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) din cadrul MAI.

Bătălia pentru preluarea SPP, STS şi pedepsirea generalului Pahonţu

A devenit deja o certitudine pentru oricine priveşte cu atenţie la ultimele
„ghiduşii” publice ale aceluiaşi cuplu cu preocupări diversioniste că reţeaua dirijată de ei intenţionează să preia controlul altor două structuri extrem de utile în bătălia politică din toamnă, dar şi de mai târziu.

Motivul raptului pus la cale este evident: pe de o parte, blocarea “scurgerii” de informaţii, către preşedintele României, despre demnitarii arondaţi mafiei PSD-PNL şi izolarea totală a acestuia în perspectiva campaniei electorale din noiembrie, iar, pe de altă parte, obţinerea accesului la informaţii confidenţiale şi/sau compromiţătoare despre demnitarii de stat şi despre înalţii funcţionari publici. Prin urmare, structurile vizate sunt Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) şi

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS).

Scenariul pus la cale de către grupul interlopilor reprezentat de cei doi politicieni are următoarele coordonate:

1.Crearea cadrului propice pentru promovarea în parlament a unor proiecte de lege ce vizează „confiscarea” serviciilor secrete vizate (SPP, STS) de către MAI; iniţiativa legislativă ar putea fi a senatorului Cătălin Voicu ( supranumit Naşul, omul de casă al generalului Dumitru Iliescu, fostul şef al SPP, şi al lui Marian Vanghelie) sau a unui alt aderent la grupul de tip mafiot reprezentat de acesta.
Proiectele de lege astfel promovate ar trece destul de uşor, cu voturile PNL şi PSD;

2.Trecerea SPP la Jandarmi – unde controlul este deţinut de finul lui Cătălin Voicu, Gheorghe Rizea (foto stânga)- şi a STS la DGIPI (fosta „Doi şi un sfert”)- controlată de Drăjneanu.

Gheorghe Rizea
Gheorghe Rizea

Una dintre mizele importante ale preluării SPP este „capul” directorului actual al serviciului, Lucian Pahonţu (foto dreapta). Acesta este vizat deoarece, după preluarea conducerii acestei instituţii a blocat scurgerile de informaţii despre demnitari, înspre interlopi şi a stricat marile jocuri ale unor paraziţi cu grade din cadrul SPP, printre cei obligaţi să-şi ia tălpăşiţa fiind chiar Gheorghe Rizea, şeful de azi al ..Brigăzii de Intervenţia a Jandarmeriei, fin al lui Voicu, fost consiler al lui Hrebenciuc, iar apoi al ministrului Nica.

şi

3.Modificarea componenţei CSAT prin introducerea în această structură a foştilor preşedinţi (Iliescu, Constantinescu) şi prim-miniştri (Roman,Văcăroiu, Năstase Ciorbea, Radu Vasile, Tăriceanu) ceea ce ar schimba complet raportul de forţe în favoarea PSD-PNL.

Perdele de fum
manipulare

Pentru a justifica necesitatea trecerii celor două servicii secrete sub controlul cuplului Vanghelie-Hrebenciuc, au  fost declanşate deja perdele de fum prin declaraţii publice, fără suport probator, cu privire la implicarea SPP şi STS în operaţiuni de poliţie politică.

Se invocă astfel, de către Viorel Hrebenciuc, în mod cu totul fals că, pe de o parte, SPP ar fi fost implicat în acţiuni de poliţie politică (“urmărirea lui Geoană”), iar, pe de altă parte, că STS ar fi fost şi el implicat în interceptarea discuţiilor din comisia Udrea.

(va urma)

Dan Badea

Maria Băsescu din G.ral Dona, „şopârla” bătrână a lui Andrei Bădin

Andrei Bădin a lansat pe blogul sau o noua “şopârlă” specifică tipului de manipulare kgb.ista cu care ne-a obişnuit marea familie Voiculescu. “O anumită Maria Băsescu este vecină în sectorul 1 al Capitalei cu Viorel Hrebenciuc” – zice Bădin. “Nu avem însă confirmarea că este soţia preşedintelui”, continuă el. “Până una alta, preşedintele ar trebui să ne facă o scurtă precizare: are legatură sau nu cu vila din str. General Dona nr.9 familia sa? Este sau nu o coincidenţă de nume?” – încheie interogativ angajatul trustului motănesc. În loc să verifice “informaţia” cu „vecina” lui Hrebe, cum îi stă bine unui ziarist care primeşte un pont, el o lansează pe net spre sfânta manipulare a bizonului care s-a dovedit că înghite pe nemestecate orice-i îndeşi în guşă.

Dacă ar fi verificat (la faţa locului sau în baza de date a poliţiei de pe net), ar fi observat că Maria Băsescu din str.General Nicolae Dona nr.9, sector 1 este născută în 24.04.1936, deci NU E.

O aprofundare a investigaţiei ar fi dus la concluzia că locatara din G.ral Dona nu are nici relaţii de rudenie cu familia preşedintelui Băsescu. Prin urmare, “şopârla” n-ar mai fi fost avortată în urechea bizonului. Numai că nu aceasta era intenţia autorului, ci dezinformarea prin manipulare.

În urmă cu un an el a lansat pe “blogul” familiei Voiculescu (Jurnalul Naţional) o “şopârlă” de acelaşi tip. Atunci era vorba însă de o anume “Elena Băsescu, singură”. Iată ce scria Bădin pe 19.03.2008: “Primarul Traian Băsescu a semnat în 2001 o repartiţie pentru o anume “Elena Băsescu, singură”. Jurnalul Naţional solicită Primăriei Capitalei să clarifice dacă persoana în cauză face parte sau nu din familia preşedintelui”. Recunoaşteţi stilul şopârlesc? Atunci, culmea, autorul dezinformării avea, în aceeaşi troacă, chiar şi răspunsul la întrebare, oferit de primarul Videanu, dar a preferat să publice textul din acelaşi motiv pentru care îşi justifica salariul: ciocolata la hectar, servită prin ventilator.

Şi când te gândeşti că numai în Bucureşti sunt peste 200 de ziarişti fără slujbă, unii dintre ei tocmai pentru ca au refuzat să mănânce acest fel de mancare…

basescu politie

Oricum, pentru că tot e deschis (de cinci ani) sezonul la vânătoarea lui Băsescu, îi ofer angajatului fiicei lui Felix, gratis, informaţia următoare: numai în Bucureşti erau înregistrate, în 2000 (anul e ales ca sa aiba patina vremii), 72 de persoane cu numele BĂSESCU, toate cazate în apartamente şi vile, deci nu socotim şi copiii străzii; dintre acestea, patru aveau prenumele MARIA, patru ELENA, două IOANA, una JENICA (orice om are o mamă) şi una prenumele de TRAIAN . Prin urmare, va putea sa lanseze 67 de şopârle grosolane (varani), dar identice, pe canalele greţoase ale familiei Voiculescu. Astea (şopârlele, desigur) numai din Bucureşti, că la nivel naţional e prăpăd. Îi urez succesuri.

Averea lui Miron Mitrea

Pana la inceputul acestui an, liderul PSD Miron Mitrea parea deasupra legii. Atat presa centrala, cat si Justitia l-au protejat de-a lungul anilor, desi au existat destule informatii despre modul discretionar in care a gestionat banii publici din pozitia detinuta in guvernul Adrian Nastase.

Pentru a inchide gura presei, Mitrea a folosit sume imense de bani, din fondurile de publicitate constituite la nivelul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, respectiv Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, fonduri pe care le-a dirijat preferential catre ziarele ce puteau dezvalui politica de jaf, practicata la varful guvernului Nastase. La fel, Justitia a fost strict controlata politic prin numirea si mentinerea in functiile-cheie a unor persoane obediente si cointeresate in respectarea indicatiilor de partid.

Scandalul contractelor de publicitate, ca forma mascata pentru cumpararea tacerii sefilor de ziare din presa centrala, a fost declansat in 2004 de “Evenimentul zilei” dupa ce, ca urmare a politicii editoriale anti-Nastase a cotidianului, publicitatea de stat fusese drastic redusa in paginile acestuia. Justitia a reactionat si ea, timid si cu destul de mare intarziere, Miron Mitrea fiind azi cercetat in dosarele Zambaccian si Baneasa, in asteptare fiind cazurile Bechtel si Televiziunea MTC Constanta.

Biografie
Miron Mitrea s-a nascut pe 8 august 1956 in Sighisoara, judetul Mures. Este casatorit, din 2001, cu Manuela Mitrea, fosta Gheorghita, si are patru copii din cele doua casatorii anterioare: Cosmin, Simona-Irina, Vlad-Dan si Miron-Tudor. Sotia sa, mai tanara cu sapte ani, are si ea un baiat, Cristian Alexandru, din prima casatorie. Inainte de a fi nevasta lui Mitrea, Manuela a fost sef de birou senatorial si, din decembrie 2000, deputat pe listele PSD Mehedinti. Miron Mitrea a absolvit, in 1981, Facultatea de Transporturi din cadrul Politehnicii Bucuresti. Dupa ce si-a facut stagiatura ca inginer la SUGTC Constanta, el a devenit sef de atelier la Intreprinderea de Utilaj Greu pentru Constructii (IUGC) Autobaza Uzina Bucuresti.

In ianuarie 1990, devine membru fondator al Sindicatului Soferilor din Romania si al primei confederatii sindicale postdecembriste din Romania, Fratia. In perioada 1991-1995 este presedinte executiv al CNSLR Fratia, functie din care orienteaza politica sindicala in favoarea intereselor PDSR. In perioada 1995-1996 este ales vicepresedinte al PDSR, iar dupa Conferinta Nationala din noiembrie 1995 devine secretar general al partidului.

In anul 1996, este ales deputat pe listele PDSR Vrancea, iar din 1997 devine membru in Biroul Executiv Central al PDSR. Dupa alegerile generale din noiembrie 2000, Miron Mitrea este ales din nou deputat pe listele PDSR Vrancea, iar, in decembrie acelasi an, este numit ministru al lucrarilor publice, transporturilor si locuintei. In 2001, este ales vicepresedinte al PSD. Din decembrie 2004, Mitrea se afla la al treilea mandat de deputat ales pe listele PSD Vrancea, astazi ocupand functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor. Pentru merite deosebite in partid, el a fost decorat de Ion Iliescu cu “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler.

Mitrea are de justificat 276.000 de euro

Averea lui Miron Mitrea, la fel ca a tuturor demnitarilor care s-au imbogatit ca urmare a functiilor detinute, nu poate fi justificata din salariu. Acesta este motivul pentru care in toate cazurile, fara exceptii, apar “mostenirile” de la rude, treceri fictive ale unor proprietati pe numele unor prieteni de incredere, transferuri in conturi din strainatate etc. Si in cazul lui Miron Mitrea, ca si in cel al lui Adrian Nastase sau Dan Ioan Popescu, rudele sau apropiatii sunt chemati sa justifice o avere pe care nimeni, in afara celor implicati, nu o considera justificata. Fostul ministru al transporturilor, care a gestionat sute de milioane de euro si sub ministeriatul caruia s-au dat cele mai mari tunuri financiare – cazul Neculaiciuc (foto stanga)/CFR, fiind doar unul dintre exemple – nu putea sa ramana sarac.

Cand hranesti si cresti milionari in euro, cu fonduri de la buget, nimeni nu crede ca pe tine te hranesc mama, bunica sau matusa, chiar daca actele dovedesc acest lucru. In cazul lui Miron Mitrea, spatele este asigurat de mama acestuia, la fel cum, in cazul lui Nastase, incredibilele matusi nonagenare derulau afaceri de sute de mii de euro si se hraneau cu pesmeti si ceai de sunatoare.

Desi averea reala a lui Mitrea ramane un secret bine pazit, am incercat totusi, ca un mic exercitiu, o aproximare a averii afisate si declarate de Miron Mitrea, folosind chiar instrumentele justificative puse la dispozitie de acesta. Concluzia provizorie la care am ajuns este ca, chiar si in aceste conditii, Mitrea a cheltuit mai mult decat a castigat si, culmea, a mai pus si ceva parale in banci.

Astfel, daca veniturile estimate pentru perioada 1990-2005 se ridica, in exercitiul nostru, la aproximativ 990.000 de euro, cheltuielile au fost de aproximativ 1,2 miliarde euro. Asta, in conditiile in care familia Mitrea evalueaza, spre exemplu, la cinci milioane de lei, un ceas Doxa din aur sau un ulei pe panza semnat Octav Bancila. Ca situatia sa fie si mai incordata, dupa ce a cheltuit mai mult decat i-au permis veniturile, Miron Mitrea a mai avut puterea sa depuna in banci peste 66.000 de euro.

Prin urmare, in exercitiul facut de noi, Mitrea ar avea de justificat aproximativ 276.000 de euro, suma care reprezinta o avere pentru oricare dintre noi, in conditiile in care salariul mediu pe economie nu depaseste 200 de euro lunar. Astfel, ca sa strangi o asemenea suma ai nevoie de 1.380 de luni, adica de 115 ani. Asta, evident, cu conditia sa nu ajungi demnitar in guvernul Nastase, caz in care colecta e asigurata in cateva ore.

Oficial, toate veniturile lui Miron Mitrea provin din salariul de lider sindical (cinci ani), deputat (cinci ani) si ministru (patru ani). Dupa 2001, la salariul acestuia s-a adaugat salariul de deputat al sotiei precum si castigurile acesteia ca notar public numit abuziv, cum se stie, fara vechimea legala precum si fara sustinerea examenului prevazut de lege.

Venituri din salarii: 183.000 euro

Desi, la inceputul anilor ’90, salariul unui lider de sindicat nu era mai mare decat un salariu obisnuit, apreciem ca in anii in care Mitrea a folosit portavocea prin pietele Capitalei, veniturile salariale, pe stat de plata sau pe langa acesta, au fost de aproximativ 4000 de euro anual, adica de 28.000 de euro in perioada 1990-1996. Ulterior, ca deputat, a avut un salariu mediu anual de 8.500 de euro, adica de 34.000 de euro. Dupa 2001, ca ministru al transporturilor salariul mediu a fost de 9.300 euro, ceea ce inseamna alti 37.200 euro.

Salariul sotiei, in perioada 2001-2004, a fost de aproximativ 35.000 de euro, iar veniturile acesteia din activitatea de notar public, in perioada 2003-2005, au fost de aproximativ 25.000 de euro, ea declarand, in anul fiscal 2004, venituri de 9.898 de euro. La acestea, se adauga salariile obtinute de cei doi soti anul trecut, adica aproximativ 24.000 de euro. In concluzie, veniturile salariale ale familiei Mitrea, in perioada 1990-2005, au fost de aproximativ 183.000 de euro.

Venituri din vanzari – 807.000 euro

Conform declaratiilor de avere depuse dupa 2003, Miron Mitrea a vandut un apartament, o vila si un autoturism Audi A4 cu o vechime de trei ani. Mai intai au disparut din declaratia sa de avere, cea de la sfarsitul lui 2004, o vila de 321,5 mp a carei valoare de impozitare era, in 2003, de aproximativ 70.000 de euro. La inceputul lui 2004, deputatul PSD Eugen Arnautu a cumparat de la Miron Mitrea, cu 460.000 de euro, o vila situata in strada Aviator Ion Marasescu nr. 14 din carierul Domenii si s-a declarat satisfacut de acest pret, ceea ce presupune ca imobilul fusese subevaluat in declaratia de avere a lui Mitrea.

Este posibil ca acest imobil sa fie cel cumparat de Mitrea in 1999 cu o suma neprecizata. Banii obtinuti din aceasta vanzare nu se regasesc in declaratia de avere, de la sfarsitul lui 2004, a fostului ministru al transporturilor, singura urma a unor bani nejustificati fiind un depozit bancar de 50.142 de euro. In 2004, Mitrea a mai vandut un Audi A4 a carui valoare era de minimum 15.000 de euro. Un an mai tarziu, in 2005 a vandut un apartament de 76,84 mp cu o valoare declarata de 52.000 de euro.

Viorica Mitrea (foto stanga), mama lui Miron Mitrea a vandut si ea, in 2004, o vila cu doua etaje situata in strada Erou Iancu Nicolae din Baneasa. Cumparatorul a fost Marius Opran, finul lui Adrian Nastase, iar suma declarata de Mitrea ca pret al tranzactiei a fost de 280.000 de euro.

Dincolo de aceste tranzactii, presa a consemnat si o ciudata declaratie a lui Viorel Hrebenciuc, conform careia acesta ar fi achizitionat de la Miron Mitrea, in 1998, jumatatea unui imobil de 200 mp situat in strada General Dona nr. 17 din Capitala. Numai ca, in acte, Mitrea n-a figurat niciodata ca proprietar in acel imobil, aflat in plin proces de revendicare. Hrebenciuc a mers chiar mai departe in declaratii, afirmand ca Mitrea i-ar fi asigurat si cealalta jumatate a imobilului dupa ce i-ar fi gasit proprietarului (familia Vesa) o alta locuinta.

“Eu am cumparat jumatate din casa de la Miron Mitrea. In acelasi timp, ca sa pot sta si in partea lui Vesa, Miron i-a gasit locuinta lui Vesa in alta parte. A fost casa parintilor lui Miron. Cand legea o sa-mi permita sa cumpar, o sa cumpar si partea lor din casa” – a declarat public Viorel Hrebenciuc. Avand insa in vedere ca situatia imobilului amintit este in litigiu, proprietarul de drept, o nepoata a lui Jean Bart, contestand decizia prin care acesta a fost vandut de catre stat in 1996, nu luam deocamdata in calcul si aceasta tranzactie.

“Cosul zilnic” – 276.000 de euro

Atat ca lider sindical, cat si ca lider al PDSR, respectiv PSD, Miron Mitrea a afisat intotdeauna un nivel de trai peste medie, a schimbat mai multe autoturisme, a calatorit peste hotare, si-a pastrat in intretinere patru copii, si-a schimbat nevasta, cu asumarea unei nunti de lux la Vila Lac 1 de la Snagov, unde nasii de cununie au fost sotii Elena si Dan Ioan Popescu, nu ocoleste restaurantele de lux, prin urmare cheltuielile lunare sunt pe masura.

Estimam ca, in perioada 1990-1996, aceste cheltuieli au fost de aproximativ 1000 de euro lunar, in perioada 1997-2000 au fost de 1.500 de euro lunar, iar dupa 2001 de cel putin 2.000 de euro lunar. In concluzie, suma minima cheltuita pe nevoile casnice primare ale lui Mitrea si ale familiei sale a fost de 276.000 de euro.

Achizitii imobile si auto – 884.000 euro

Conform ultimei declaratii de avere, Miron Mitrea detine un teren de 138,52 mp in strada Dr. Lister nr. 65

vila mitrea
si o vila de 317,69 mp la aceeasi adresa, imobile cumparate in 2004. Valoarea totala de impozitare a celor doua imobile este de 2,405 miliarde lei (70.000 euro). Valoarea de piata a acestora este insa de noua ori mai mare, adica de aproximativ 638.000 de euro, vila fiind evaluata de agentii imobiliari la aproximativ 500.000 de euro. In 2001, el si-a cumparat un autoturism Audi A4 a carui valoare este de aproximativ 30.000 de euro, masina care n-a mai aparut in declaratia de avere a sotilor Mitrea, din decembrie 2004.

Apar in schimb doua autoturisme achizitionate in leasing, o Toyota RAV4 si un Peugeot 307. Un an mai tarziu, dispare si Peugeotul, Mitrea declarand doar autoturismul Toyota pe care l-a achizitionat in leasing de la Eurial Leasing SRL. La sfarsitul anului trecut suma ramasa de achitat pentru acest autoturism era de 16.989 euro. Asta inseamna ca a achitat pana atunci aproximativ 13.000 de euro. In anul 1999, Miron Mitrea a cumparat o vila de 321,5 mp a carei valoare de impozitare era, in 2003, de 2,549 miliarde lei (67.877 euro). Vila, situata in strada Aviator Ion Marasescu, avea o valoare de piata de aproximativ 250.000 de euro si avea sa fie vanduta, la inceputul lui 2004 cu o suma aproape dubla.

In 2001 Miron Mitrea a demarat lucrarile de renovare la o vila care i-ar fi apartinut mamei sale, imobil situat in strada Erou Iancu Nicolae nr. 37D din Baneasa-Pipera. Lucrarile de renovare la acest imobil, facute in 2001 cu firma Vertcon, cea care a construit pentru Adrian Nastase imobilul din strada Zambaccian, ar fi costat, conform declaratiilor lui Mitrea, 3,5 miliarde lei, adica aproximativ 135.000 de euro.

Achizitii de bijuterii si tablouri – 36.000 euro

Dupa 1990, Miron Mitrea a strans, ca furnica, o multime de obiecte din metale pretioase, bijuterii, obiecte de arta si de cult, precum si aproximativ 100 de tablouri. Valoarea totala a acestor obiecte, estimate de Miron Mitrea impreuna cu sotia sa, este de 1,26 miliarde lei. Astfel, capitolul argintarie, in care intra peste 50 de piese, in majoritate, pahare, sfesnice, tavi, bomboniere etc., este evaluat la 199 milioane lei, dintre care 159 milioane lei au fost achitati dupa 1990. In aceasta suma, sunt incluse si patru ceasuri ale caror preturi sunt puse in gluma.

Astfel, un ceas barbatesc Doxa din aur este evaluat la 5 milioane lei, un ceas de dama Hublot din aur are pretul de 6,5 milioane lei, un ceas Longines din 2001 este socotit la 5 milioane lei, iar un ceas Piaget la 4,5 milioane lei. De asemenea, o tabachera din aur are, conform lui Mitrea, valoarea de 15 milioane de lei.

La capitolul bijuterii, situatia este si mai evazionista, lista bijuteriilor fiind cu mult mai lunga decat cea facuta de Securitate, in 1978, cand i-au fost confiscate bunurile lui Pacepa. In cele peste 100 de obiecte din aur, garnisite cu perle si pietre pretioase, sunt incluse, ca in pestera lui Ali Baba, 27 de inele, 31 perechi de cercei, 19 lanturi si lantisoare din aur masiv, 16 bratari, 10 ace de cravata, mai multe perechi de butoni de aur si altele.

Toate acestea au fost evaluate de sotii Mitrea la 473 milioane lei, din care pretul celor achizitionate dupa 1990 este de 426,3 milioane lei. Daca obiectele de arta si cult sunt evaluate la aproximativ 200 milioane lei, tablourile lui Mitrea depasesc, la capitolul bun simt, orice asteptari. Astfel, cele peste 100 de acuarele si picturi pe panza sau carton sunt evaluate la 539 milioane lei, din care cele cumparate dupa 1990 se ridica la 480 de milioane. Mostrele de pret sunt fara comentarii, cata vreme oricine isi da seama ca ramele acestora costa mai mult decat panzele.

Iata cateva exemple: “Flori de liliac”, semnat Octav Bancila, ulei pe panza – 5 milioane lei; “Iarna pe ulita”, semnat Dumitru Ghiata, ulei pe panza – 20 milioane lei; “Case Iarna”, semnat Lupse, ulei pe panza – 2 milioane lei; “Interior”, semnat Constantin Piliuta, ulei , ulei pe carton – 7 milioane lei; “Barci”, semnat Iosif Iser, penita – 1,5 milioane lei; “Cai pe pajiste”, carbune, semnat Schwitzer Cumpana, carbune – 1,5 milioane lei.

Economii – 66.370 euro

Ca orice demnitar care se respecta, Miron Mitrea si-a rulat banii prin mai multe conturi el avand deschise, la sfarsitul anului trecut, nu mai putin de 8 conturi la trei banci importante. La Citibank, avea trei conturi in dolari SUA si unul in euro, deschise in 2004-2005, cu urmatoarele sume: 11.000 dolari, 22.029,58 dolari, 1.083,86 dolari si 20.201,87 euro. La Banc Post avea conturi de 14.579,82 RON, 1.566,18 dolari si 25.183,24 RON. De asemenea, el mai avea un cont de 20.000 RON la BRD. In total, sumele din conturi bancare se ridica la 66.370 euro.

Unul dintre dosarele in care Miron Mitrea este cercetat pentru abuz in serviciu contra intereselor publice si nerespectarea hotararilor judecatoresti a fost redeschis, luna trecuta, de Parchetul General. Este vorba despre un schimb de terenuri intre Societatea Nationala Aeroportul International Bucuresti Baneasa SA (AIBB) si sotii Camelia si Iulian Bogdan Nastase, tranzactie care a pagubit societatea de stat cu 11 milioane de euro. Mai mult, terenul in suprafata de 2,3 ha facea obiectul unui litigiu intre AIBB SA si societatea Aviatia Utilitara SA, aceasta din urma aflandu-se de mai multi ani intr-un proces de revendicare a unei suprafete de 9 ha de teren aflat in proprietatea AIBB SA, teren din care facea parte si parcela instrainata cu aprobarea conducerii Ministerului Transporturilor.

Afacerea, aflata azi in atentia procurorilor, a fost perfectata in ultimele zile ale guvernarii Nastase, pe 13 decembrie 2004, cand, pe baza mai multor documente printre care si o nota semnata de Sorin Stoicescu, seful Directiei Generale Aviatie Civila din Ministerul Transporturilor, un teren de 2,3 ha din Baneasa evaluat la 11,2 milioane de euro, a fost schimbat cu un teren de 2,4 ha din comuna Voluntari-Ilfov evaluat la 10.000 de euro.

Nota amintita, trimisa conducerii de atunci a AIBB, avea urmatoarea mentiune scrisa de Sorin Stoicescu:
Domnul M. a fost de acord cu acest mod de solutionare. Rog declansati procedura legala”. Cazul a intrat in atentia procurorilor si persoanele implicate in aceasta tranzactie, cu o singura exceptie, au intrat sub urmarire penala. Exceptia a fost “domnul M.”, nimeni altul decat ministrul Miron Mitrea care, pe 23 mai 2005 a fost scos de sub urmarire penala printr-o ordonanta semnata de procurorul Ilie Mihai Eduard. Ulterior, pe 14 aprilie 2006, judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au anulat ordonanta semnata de procurorul Ilie Eduard si au dispus retrimiterea cauzei la Parchetul General in vederea inceperii urmaririi penale impotriva lui Miron Mitrea, chiar daca acesta a negat implicarea in afacere.

Renovare cu firma lui Sechelariu

Miron Mitrea este urmarit penal de procurorii anticoruptie in dosarul Zambaccian, sub acuzatia de luare de mita si obtinere de foloase necuvenite de la Irina Jianu, fostul sef al Inspectoratului de stat pentru siguranta in constructii din cadrul Ministerului Transporturilor. Mitrea a angajat firma Vertcon SRL ce apartinea Irinei Jianu, pentru renovarea uneia dintre locuintele mamei sale, Viorica Mitrea, locuinta situata pe strada Erou Iancu Nicolae nr. 37 D din cartierul Baneasa – Pipera. El este anchetat ca ar fi beneficiat gratuit de lucrarile de extindere si renovare a vilei din Baneasa, el oferind in schimb Irinei Jianu, coordonatorul lucrarilor, un post important in Ministerul Transporturilor. Mitrea a negat insa acuzatiile, afirmand ca el a platit cu 3,5 miliarde lei lucrarile realizate de firma Vertcon.

MTC TV Constanta – 6 milioane de dolari pentru prietenul Burci

O alta afacere parafata de Miron Mitrea, care a pagubit bugetul de stat cu 6 milioane de euro, este infiintarea televiziunii MTC TV Constanta. Cazul, dezvaluit in 2002 de Traian Basescu, este deja de notorietate si se afla in atentia procurorilor de mai multa vreme. Raspunsul de atunci al lui Mitrea, la acuzatiile aduse de Traian Basescu a fost ca acesta este “o haimana politica”. Ulterior, au fost scoase documentele care probau jaful initiat de Mitrea in cardasie cu Adrian Nastase si in beneficiul lui Cristian Burci.

Astfel, in mai 2001, printr-o hotarare de guvern (HG nr. 451), se infiinta SC “Maritime Training Centre Television” SA Constanta (MTC TV) pe scheletul unei televiziuni locale de apartament din cadrul Centrului de Perfectionare a Personalului din Marina Civila. Guvernul Nastase a decretat, in plus, ca MTC TV este o televiziune “de interes strategic”

prin care se urmarea “oficial” “mediatizarea la nivel national prin diferite relatii contractuale a activitatilor specifice Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei” (MLPTL).

In iulie 2001, intre MTC TV si patru regii subordonate MLPTL (CFR SA, CFR Marfa SA, Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta si Compania Nationala Aeroportul International Otopeni SA) s-a incheiat un contract pe trei ani de asociere in participatiune, prin care companiile de stat se obligau sa vireze in conturile televiziunii “strategice” aproximativ 8 milioane de dolari.

Cu o saptamana inaintea incheierii acestui contract a fost semnata o asociere a MTC TV cu firma lui Cristian Burci, Global Media SA, societatea in conturile careia trebuia virate, in trei zile de la incheierea contractului, milioanele de dolari si care urma sa primeasca 55% din profituri. Ulterior, dupa retragerea din afacere a Aeroportului Otopeni, 5,9 milioane de dolari (164,4 miliarde lei) au fost virati de MTC TV in conturile unei firme-paravan a lui Cristian Burci, Romanian Investment & Development (RID), inregistrata in paradisul fiscal New Jersey. Cererea de a vira banii in conturile RID a fost facuta de Global Media pe 27 iunie 2001.

Un an mai tarziu, in conturile firmei-paravan a lui Cristian Burci mai erau doar 183.100 lei. Intre timp, cu exceptia a doua ore de programe proprii, televiziunea lui Mitrea & Burci transmitea programele Prima TV. Cei 5,6 milioane de doalri au fost cheltuiti de Cristian Burci, conform propriilor sale declaratii, pentru cumpararea de spatii de publicitate la Pro TV, Antena 1 si Prima TV. Hotia guvernamentala a ramas, pana azi, nepedepsita.

vila din Austria a lui Miron Mitrea
vila din Austria a lui Miron Mitrea (bonus)

 

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.20, mai 2006