Odiseea Crescent (5): ”Arestați-l pe DAN VOICULESCU!”: În 1990 ”Crescent” a înghițit ”Dunărea”, iar ”Conturile lui Ceaușescu” sunt, de fapt, ”Conturile lui Dan Voiculescu și ale SIE”!

UPDATE: Am postat pe pagina mea de Facebook toate documentele referitoare la relația CRESCENT – ICE DUNĂREA (Serviciul 4 – compensare) inclusiv opisul acestora, documente provenite din Arhiva Comercială a ICE Dunărea, desecretizată deja și aflată la Arhivele Naționale.

Din păcate, cineva mi-a atacat site-ul și mi-a distrus toate documentele și fotografiile postate inainte de 17 februarie 2013! Un atac murdar, ce vine în continuarea celor de până acum (care au fost coordonate  direct, prin reclamații și comenzi de familia Mirela și Mihai Iacob , familie ce patronează societatea DRAMIRAL MEDIA GRUP, editorul ziarului Curentul – condus de Mirela Iacob). De această dată nu mă pronunț asupra atacatorului, deși știu cine este. (!)

– Pentru că m-am săturat de câte prostii spun ziariștii de sticlă, pe tema generic numită ”Conturile lui Ceaușescu”, am decis să pun aici, cap la cap, niște informații care să le înlesnească discursul și să înțeleagă toți cum stau lucrurile cu această poveste veche de 23 de ani –

voiculescu1

O întâmplare petrecută în urmă cu mai  bine de un deceniu coroborată cu alte informații adunate ulterior, duc la o posibilă rezolvare a marii enigme postdecembriste referitoare la așa zisele ”CONTURI ALE LUI CEAUȘESCU”, conturi care, în realitate, n-au existat. Ceaușescu n-avea nevoie de conturi, ca Marcos sau alt dictator, pentru că el că stăpânea totul fără a fi însă proprietar pe nimic.

ceausescu-10

Conturile lui Ceaușescu erau de fapt, după opinia mea, Conturile lui Dan Voiculescu – parte din Conturile Securității.

Întâmplări și declarații aparent disparate recompun astăzi o ipoteză logică, dar de-a dreptul șocantă, în cazul în care se va și dovedi a fi adevărată: Imperiul lui Dan Voiculescu este construit pe relația cu ICE Dunărea, iar apoi pe cadavrul fostei unități acoperite a CIE, ascunse, după desființarea din 1990, nu în Romtehnica, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ci în burta societății Crescent-Cipru, o altă firmă acoperită și ea, a aceluiași Serviciu român de Informații Externe. Cel puțin așa afirma – când era în viață – unul dintre foștii șefi ai CIE, chiar cel care a înființat ICE Dunărea în 1982.

Sigur, pentru astfel de afirmații Dan Voiculescu a fost, este, și va fi dispus să dea în judecată pe oricine le-ar face, mai puțin pe cei care l-au controlat direct, secret și legal. A făcut-o deja, de-a lungul anilor, a câștigat procese, înclusiv cu Băcanu, pe vremea în care acesta încă nu devenise sclavul unor interese mărunte, dar n-a reușit să bată logica elementară a faptelor.

A câștigat chiar și cu mine un proces, pentru că i-am zis securist și Nabab al Epocii de Aur, ba mai mult, am avut tupeul să-i spun în față că imperiul său ”își are fundația adânc infiltrată cu conturile Securității”. În acel proces, început pe vremea în care eram la Evenimentul Zilei, iar ziarul era de top, atunci, nu cum a  a juns astăzi, și în care mi-am permis să-l calomniez sugerând că ar fi fost securist (!), sau ”afacerist” (termenul a fost considerat jignitor față de tovarășul Voiculescu, de către judecătoarea Diana Iuliana Pasăre, ajunsă ulterior, evident!, la Înalta Curte de Casație și Justiție – o judecătoare iresponsabilă care a făcut de rușine Justiția românească, condamnând un ziarist că i-a spus securistului securist!), sau chiar NABAB AL EPOCII DE AUR, pentru că își permitea în plină dictatură a lui Ceaușescu să-și trimită neamurile (fiicele, nevasta și guvernanta) peste tot prin Europa, să le cazeze la cele mai bune hoteluri, iar de aceste sejururi să se ocupe, la ordinul său, chiar directorul general al Crescent, John Edgington, un papagal englez plasat de fațadă în fruntea unei societăți sub acoperire, Crescent, a câștigat peste 330 milioane lei. Bani buni pentru vremea aceea în care judecătorii erau corupți până în măduva oaselor de la mîna cu care încasau șpaga. Cum poți condamna un jurnalist, altfel decât luând șpagă, sub acuzația că l-a numit securist pe securistul Dan Voiculescu, sau afacerist, pe afaceristul Dan Voiculescu? Iată că s-a putut, detaliile picante ale cazului fiind prezentate de mine în materialul ”Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu”

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. Au apărut ipoteze noi, iar banii lui Voiculescu nu pot condamna ipotezele. Asta deoarece nu poți condamna logica, oricâți bani ai pune în joc.

Deocamdată, informațiile importante adunate pînă acum, referitoare la Voiculescu-Crescent, ar fi următoarele:

1. Dan Voiculescu a fost numit, în 1982, directorul reprezentanței Crescent-Grecia din București, la cererea, chipurile, a unui libanezo-grec numit Fouad Sanbar, așa-zisul patron al Crescent-Grecia. Numirea lui s-a făcut prin transfer de la ICE Vitrocim, la Oficiul ARGUS (fir[tooltip tiptext=”null”]Tooltip[/tooltip]mă acoperită a Securității, aflată în coordonarea Direcției a III-a), condus de colonelul Dragoș Diaconescu.
 
2. În 1984, Dan Voiculescu este numit director general al reprezentanței Crescent-Cipru (denumirea exactă este CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (CYPRUS) LTD), un off-shore al aceluiași Fouad Sanbar, conform declarațiilor oficiale. Voiculescu avea mână liberă să decidă asupra tuturor afacerilor Crescent-Cipru și a filialelor sale din Austria (Eisenstadt) sau din oricare altă parte a lumii.

3. Firma Crescent-Cipru a fost preferata Securității românești, prin unitatea militară ICE Dunărea, în comerțul exterior, ajungând, spre exemplu ca în 1987 să dețină monopolul importului de alumină al României, afacere supervizată personal de Nicolae Ceaușescu.

4. Crescent-ul lui Voiculescu a fost, pentru ICE Dunărea (CIE), principalul beneficiar al exporturilor de ciment, uree, produse metalice, aluminiu.

5. Pentru a înțelege cât de importantă a fost firma Crescent pentru Securitatea română, via ICE Dunărea, prezint câteva date furnizate de cei care au pătruns în arhivele ICE Dunărea: în 1988, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT-Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale; tot în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE DUNĂREA a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale ROMÂNIEI; în 1989, ICE DUNĂREA (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT – Cipru 49,94% din volumul său total de export li aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale etc etc.

6. Afacerile ICE Dunărea-Crescent au fost realizate fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS, aspect care contravine flagrant practicii curente a ICE DUNĂREA și naște întrebări referitoare la avantajele părții române. Conform procurorilor, ”această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform regulilor epocii – prin operațiuni AVS.

7 În arhivele ICE Dunărea, de la SIE, au fost descoperite, de către procurori, ”indicii conform cărora firma Crescent-Cipru a fost proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public  de constituire a fost dublat de un act juridic secret)”

8. Naș Leon, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid a declarat, conform informațiilor furnizate de mine în ”Averea președintelui”, că firma CRESCENT a fost o societate mixtă româno-cipriotă.

Nas Leon002
Informații consemnate din declarațiile lui Naș Leon, adjunctul șefului Gospodăriei de Partid, veteranul acelei instituții unde era angajat din 1946!

9. Același demnitar din fruntea Gospodăriei de Partid a mai declarat că societatea CRESCENT -Cipru a intrat  în competiție cu Oficiul Economic ”Carpați” (ce deținea ICE Carpați) instituție a Gospodăriei de partid, Crescent fiind chiar favorizată, în 1987, în competiția cu firma PCR, ICE Carpați . Culmea, această favorizare ne-a adus atunci un prejudiciu de peste 2,8 milioane de dolari. Asta deși, cum am dezvăluit în Averea președintelui, toți banii rezultați din această operațiune a Oficiului Carpați erau depuși într-un cont distinct de la BRCE, contul 134, cont la dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, iar în 1987 Crescent a deținut monopolul la importul de alumină.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari” – rezumam eu, într-un articol din 1998, informațiile prezentate de un inspector general din Ministerul Finanțelor îngtr-o Notă din februarie 1990.

Iată mai jos și documentul original,  se demonstrează că SECURITATEA a fost, atunci, în 1987, mai tare decât PARTIDUL COMUNIST. Firma CRESCENT  a fost, adică, mai tare decât ICE CARPAȚI! – în dauna statului român.

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) - un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) – un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român - pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român – pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!

10. Au fost identificate, în arhiva operativă a ICE Dunărea cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol), ridicând mari semne de întrebare cu privire la posibila sa apartenență a ICE Dunărea (!)

11. CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989).

12. John Edgington – unul dintre ”proprietarii” CRESCENT menționați în actul public de constituire a firmei a declarat în 1989, în fața unei persoane din conducerea Băncii Centrale a  Ciprului, că societatea CRESCENT este proprietatea lui Nicolae Ceaușescu (vezi lucrarea mea, ”Averea președintelui”) și că el nu mai are nimic de a face cu această societate; se pare că această declarație ar fi fost menționată de către persoana respectivă pen coperta dosarului bancar; de altfel, în 1990, acel dosar nu se mai afla la locul obișnuit, ci în seiful Guvernatorului Băncii centrale a Ciprului! – declara avocatul Ion NESTOR în 1990, în urma unei deplasări făcute în mod special pe tema fondurilor deturnate, în Cipru, Grecia și Austria în perioada 8-18 mai 1990;

13. În posesia comisiei experților canadieni s-a aflat o scrisoare a lui John Edgington adresată reprezentanței din București, prin care, în calitate de Proprietar al Crescent, afirma că ar fi semnat un formular de transfer al acțiunilor Crescent în alb, într-un singur exemplar, pe care l-ar fi încredințat reprezentantului din București, adică lui Dan Voiculescu, deși Fouad Sanbar a afirmat contrariul, anume că formularul în alb i-a fost înmânat lui și l-a completat cu numele său în ultima săptămână din decembrie 1989

Pe lângă acestea au apărut și alte informații care necesită însă o prezentare mai în detaliu.

Așadar,

14. Dan Voiculescu s-a opus în anul 2000 declasificării de către CSAT a arhivei ICE Dunărea și cercetării de către procurori a documentelor din acea arhivă aflată la SIE. El a atacat, inclusiv prin organul său de presă, Jurnalul național, Hotărârea CSAT pe care a declarat-o ilegală, anunțănd cu litere de o șchioapă: CSAT ÎNCALCĂ LEGEA!

După cum se știe, Consiliul Suprem de Apărare a Țării CSAT) a decis, în 17 august 2000, la cererea șefului SIE de atunci, Cătălin Harnagea, declasificarea arhivei ICE Dunărea, o unitate militară (UM 0107) ce acționa sub acoperirea unei întreprinderi de comerț exterior. Mai mult, s-a decis și verificarea arhivei de către doi procurori special desemnați (unul dintre ei fiind Ovidiu Budușan). ”Pentru verificarea modului în care s-au încheiat și derulat contracte, convenții sau alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar susceptibile că au adus prejudicii maeriale și financiare statului român, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție va desemna doi procurori  care să studieze arhiva fostei Întreprinderi de Comerț Exterior ”Dunărea”. verificările vor avea regim de confidențialitate până la deschiderea oficială a dosarelor penale privind activitățile penale derulate în cadrul Întreprinderii de Comerț Exterior ”Dunărea” (Art.2).

hotarare CSAT Dunarea
Hotărârea CSAT privind declasificarea arhivei ICE Dunărea, publicată de ziarul lui Dan Voiculescu, Jurnalul Național

Decizia semnată de președintele de atunci al CSAT, Emil Constantinescu, se baza pe o adresă a șefului SIE în care se afirma că ”pe parcursul activității desfășurate, prin Întreprinderea de Comerț Exterior ”Dunărea”, s-au încheiat și derulat contracte, convenții, alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar, care au adus prejudicii materiale și financiare statului român”.

prejudicii rez din arhiva ice dunarea
Sesizarea Directorului SIE către secretarul CSAT, din 1 august 2000

Deși n-a pierdut niciodată vreo ocazie de a se arăta deschis cercetărilor privind relația CRESCENT cu conturile generic numite ”ale lui Ceaușescu”, în fapt fiind conturi ale fostei Securități, Dan Voiculescu s-a opus categoric deschiderii arhivei ICE Dunărea, societate din relația cu care el și-a construit un adevărat imperiu economic într-un timp extrem de scurt.

material jurnalul pag 1 pag 2 jurnalul

Asta nu înseamnă decât că el s-a temut ca nu cumva să se afle ceva ce i-ar periclita poziția deținută în cadrul propriilor afaceri. De ce s-ar teme cineva de o verificare din partea unor procurori a arhivei comerciale a unei firme a Securității, sau chiar a arhivei operative a acesteia?!  Pentru că o astfel de cercetare ar duce la aflarea unor secrete ce trebuie apărate. În fapt, e vorba despre secretul lui Polichinelle: CRESCENT nu-i aparține lui Voiculescu, ea fiind, și după opinia mea, o firmă cel puțin mixtă a Securității, dacă nu în totalitate a fostei DSS. Iată, așadar, unde conduc toate informațiile care s-au adunat în ultimii 23 de ani despre relația Dunărea-Voiculescu-Crescent.

Toate informațiile despre adevărata relație a lui Voiculescu cu Crescent se află, (ori s-au aflat, dacă generalul Rotaru nu a pătruns în arhivele operative ale ICE Dunărea) în arhiva de la SIE a ICE Dunărea. Este opinia mea și ea se bazează pe mai multe argumente prezentate în materialele Odiseea Crescent (II) și Odiseea Crescent (III) de pe acest site, dar și în alte materiale publicate.

Iată ce declara Dan Voiculescu în cartea sa ”Adevărul despre CRESCENT” (publicată în anul 2001, când Ion Iliescu, noul președinte al Romțniei, a decis anularea hotărîrii anterioare de declasificare a arhivei ICE Dunărea, deci a resecretizat arhiva operativă!), referitor la pleașca de zeci sau sute de milioane de dolari care i-ar fi căzut pe cap, după ce unui arab (Mikhael Fouad Sanbar) i-ar fi căzut capul – la propriusub tirul gloanțelor pe o stradă din Grecia.

A apărut un testament al acestuia (Fouad Sanbar – nota mea), care a intrat în vigoare în anul 1995 (în timpul guvernului Văcăroiu – nota mea), o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament “initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar” – scrie Dan Voiculescu în cartea sa de povestiri.

 carte voiculescu001

Povestea cu arabul care, după moartea sa, i-ar fi lăsat moștenire lui Dan Voiculescu, o firmă a cărei valoare este de zeci sau sute de milioane de euro, în condicarte voiculescu002țiile în care el avea o soție necăjită și doi copii handicapați, este o snoavă pe care o poți crede doar dacă ești sub influența alcoolului sau ai primit un ordin în acest sens. Nu cred că există cetățean arab, sau ne-arab, întreg la minte care să pună mai presus de Allah sau Dumnezeu și familie, pe Dan Voiculescu.

Prin urmare, testamentul de care vorbește Dan Voiculescu în cartea sa este o poveste de adormit vigilența Fiscului român sau chiar a Justiției române, care ar putea ancheta, spre exemplu, cum a intrat o firmă acoperită a fostei Securități (Crescent), deci a statului român, înființate departe de țară, în posesia unei persoane private.

Este posibil și ca ipoteza mea să fie o simplă aiureală, dar este a mea și mi-o susțin. Asta pentru că nu există o altă explicație reală a transferului acțiunilor și capitalului social al firmei Crescent către Dan Voiculescu, un simplu angajat al firmei, chiar dacă a deținut poziția de director general al reprezentanței din București a acesteia.

Raportul procurorilor care au cercetat arhiva ICE Dunărea ridică mari semne de întrebare cu provire la legalitatea tranzacțiilor, sugerând chiar că, așa cum arătat la punctul 7, Crescent ar putea fi o firmă românească. Iată, mai jos, pentru cei care n-au avut acces la el, raportul întocmit atunci de procurorul Ovidiu Budușan după vizita aprobată de CSAT în arhiva operativă a ICE Dunărea, raport din care am reținut doar partea referitoare la Crescent:

3. CRESCENT – Cipru

 „Din verificările efectuate referitor la parteneri de afaceri ai ICE “Dunărea” – în colaborare cu care aceasta a derulat contracte de valori  foarte mari – a fost identificată firma CRESCENT –Cipru. Aceasta a beneficiat în 1989 de livrări masive de ciment pe diferite relații (Spania, Republica Dominicană, Algeria), uree, produse metalice, aluminiu. Firma CRESCENT-Cipru a reprezentat pentru ICE “Dunărea” principalul beneficiar al exporturilor vizând produsele amintite, cu urmărirea și derularea livrărilor fiind însărcinate trei din cele șase servicii ale celei din urmă (3,4 și 6).

În urma evaluărilor exporturilor de ciment corespunzătoare anului 1986 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri în care valoarea mărfurilor livrate să nu fi fost încasată de la partenerul extern. Debitele au fost stinse în toate cazurile prin achitarea anticipată a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. S-au consultat în acest sens dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozițiile de plată), extrasele de cont și notele contabile aferente (Anexa nr. 8).

În vederea stabilirii participării firmei Crescent-Cipru la realizarea volumului de afaceri al ICE “Dunărea”, a fost efectuată o evaluare a contractelor și a livrărilor efectuate în anii 1988-1989 de către compania românească în favoarea celei cipriote, prin intermediul Serviciului 6, – ciment și materiale de construcții – stabilindu-se următoarele (Anexa 9):

–           în 1988, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale

–           în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 40%

din totalul exporturilor de ciment ale României (total export ciment 1988 – 3.325 mii tone/ Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/Crescent Cipru 1988 – 1.324.740 tone).

–           În 1989, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT  Cipru 49,94% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

–           în 1989, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 26% din exporturile de ciment ale României (total export ciment 1989 – 1893,2 mii tone/Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/ Crescent Cipru 1989 – 493.227 tone)

–           în 1989, ICE “Dunărea” și CRESCENT Cipru încheiaseră contracte privind exportul a 1.380 mii tone ciment, reducerea la o treime a cantităților livrate datorându-se anulării unor contracte în derulare în contextul evenimentelor politice de la sfârșitul anului 1989 (Anexa nr.10)

Întregul volum de afaceri menționat mai sus a fost realizat fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS (aspectul contravine flagrant practicii curente a ICE “Dunărea” și naște întrebări referitoare la avantajele reale ale părții române. Această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform epocii – prin operațiuni AVS. Beneficiarul/beneficiarii acestor acțiuni nu au fost identificați).

Ca și în cazul firmei DOBIAS – Austria, există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic de constituire era dublat de un act juridic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (Precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid, conform cărora CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă, și declarația lui JOHN EDGINTON, unul dintre “proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia “CRESCENT” este proprietatea lui “CEAUȘESCU” (surse publice).

În același context, merită menționat faptul că relația dintre directorul sucursalei CRESCENT-Cipru (firmă străină, conform actelor publice de constituire) la București, DAN VOICULESCU, și ICE “Dunărea” a fost una foarte specială și atipică. Astfel, s-au identificat cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol). De asemenea, cu ocazia primirii în anul 1988, de către ICE “Dunărea” a titlului de “Erou al Muncii Socialiste”, VOICULESCU expediază o telegramă prin care felicită firma parteneră în numele său și al colectivului CRESCENT (firmă străină!) pentru distincția primită.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe de altă parte, firma CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989). (Anexa nr. 9)

Pe lângă volumul mare de afaceri derulat cu firma CRESCENT – Cipru, o altă modalitate de favorizare evidentă a firmei cipriote consta în practicarea de către ICE “Dunărea” – în cadrul relațiilor contractuale directe stabilite cu aceasta sau a celor în colaborare cu alte foste Întreprinderi de Comerț Exterior – a unor niveluri de prețuri preferențiale. În acest sens a fost identificat un proiect de raport al Curții Supreme de Control Financiar, încheiat la fosta ICE “METALIMPORTEXPORT”. În acesta se consemna că, “din analiza și controlul efectuat a rezultat că reducerile de prețuri făcute la propunerea și de către directorul METALIMPORTEXPORT, Ghiță Constantin, la contractele încheiate cu firmele EZZ și CRESCENT nu sunt justificate”. Constatarea este argumentată, în raportul amintit, prin descrierea ilegalităților comise, fiind menționate și acelea de fals și uz de fals (fapte penale). Documentul este încheiat cu mențiunea “ICE “DUNĂREA” a participat la contractarea și derularea tuturor contractelor (…), iar la capitolul “propuneri” se menționează “propunerile se vor face dup discutarea proiectului de raport” (Dosar 871, Serviciul 4).OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4. Neîncasarea unor sume datorate de către firma CRESCENT – Cipru, aferente exporturilor de tablă, țevi și oțel beton

În urma evaluării exporturilor de tablă, țevi și beton efectuate de către ICE “Dunărea” în favoarea firmei CRESCENT-Cipru există suspiciunea cu privire la neîncasarea unor livrări efectuate cu precădere la sfârșitul anului 1989.

Astfel, dintr-o notă de convorbire din 25 martie 1989, la care au participat Dan Voiculescu și conducerea ICE “METALIMPORTEXPORT”, împreună cu ofițerul Popoiu Ioan de la ICE “DUNĂREA”, rezultă că Dan Voiculescu a cerut să se extindă termenul de plată convenit inițial cu  cele două firme românești la 120 de zile d ela livrarea mărfii. Partea română a acceptat propunerea cu efect imediat, promițând să întocmească ulterior nota de aprobare a MCECEI. De aici pornesc deficiențe legate de ultimele livrări efectuate în 1989 pentru care nu există nici o dovadă că s-a realizat plata (Nu există facturi, note de realizări, declarații vamale de export sau alte probe care să probeze plata). Astfel:

a)         Nava RASELTINA a părăsit portul Constanța la 5 octombrie 1989, cu 3000 tone tablă, destinația SUA, contract CRESCENT.

b)         Nava ILFOV a părăsit portul Constanța la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone oțel beton, destinația SUA, contract CRESCENT.

c)         Nava MUNZUR  a părăsit portul Constanța la 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone oțel beton, destinația destinația Turcia, contract CRESCENT.

d)         Nava DIMIS a părăsit portul Constanța la 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tablă, destinația SUA, contract Crescent.

e)         Nava MUNZUR a părăsit portul Constanța la 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oțel beton, destinația Turcia, contract CRESCENT.

f)         Nava CALAFAT a părăsit portul Constanța la 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oțel beton, destinația Egipt, contract CRESCENT

g)         Nava TELEGA  a părăsit portul Constanța la 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone țevi, destinația Canada, contract CRESCENT.

h)         Nava FĂGĂRAȘ a părăsit portul Constanța la 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone oțel beton, destinație SUA, contract CRESCENT.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 5. Neîncasarea unor comisioane confidențiale convenite a fi plătite de către firma CRESCENT-Cipru

 Din evaluarea operațiunilor AVS derulate împreună cu firma CRESCENT-Cipru au fost identificate cazuri în care comisionul confidențial convenit a fi plătit de către firma cipriotă în favoarea ICE “DUNĂREA” nu a fost transferat integral acesteia din urmă.

Astfel, în nota informativă referitoare la desfășurarea unei întâlniri ce a acut loc între D. Teodoru, reprezentantul firmei Crescent-Cipru și Alexandru Voinic, de la ICE “DUNĂREA” (dosarul operațiunii AVS “ALUMINA”) se precizează că, în cadrul discuției “(…) s-au făcut referiri la problema transferului de dolari comunicat (…). S-a reamintit promisiunea făcută în anul 1997, luna februarie că, dacă se va perfecta operațiunea de aport valutar, atunci se vor remite circa 100.000 dolari. Operațiunea s-a derulat, și în contul respectiv s-a remis o sumă mult mai mică. Domnul D. Teodoru a precizat că s-au făcut transferuri în mai multe părți și că nu au mai rămas fonduri disponibile. Totuși, Alex. Voinic a menționat că el a fost foarte supărat că nu s-a respectat promisiunea făcută inițial și ar fi mai bine dacă s-ar analiza din nou situația deoarece, pentru viitor, el nu se va mai preocua pentru perfectarea de afaceri cu firma Crescent. Dl. Teodoru a promis că va discuta cu Dl. D. Voiculescu și, probabil, vor reveni asupra acestui subiect”.

Din verificarea documentelor identificate până în prezent în arhiva operativă, rezultă că acțiunea “ALUMINA” a fost închisă fără să se încaseze întreaga sumă convenită – 100.000 USD – ci doar 27.690 USD. Nu s-a putut stabili destinația finală a diferenței de 62.310 USD, datorată de către firma cipriotă societății “DUNĂREA”.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 12.Ion Iliescu, imediat ce a ajuns președinte al României, a resecretizat arhiva ICE Dunărea!

De asemenea, nu există o altă explicație logică (dacă o excludem pe cea a interesului național) a intervenției din anul 2001 a lui Ion Iliescu,  protectorul lui Dan Voiculescu, care a decis blocarea anchetei declanșate printr-o decizie a CSAT, cu un an mai devreme, asupra arhivei ICE Dunărea, și resecretizarea acesteia. Iar ipoteza ”interesului național” în resecretizarea arhivei Dunărea nu poate fi decât aceasta: Firma Crescent, partenerul favorit de afaceri al ICE Dunărea, a fost o firmă a Securității, deci a statului român, iar capitalul reinvestit al acesteia, după 1990, regăsit în imperiul lui Dan Voiculescu este un capital de stat. Asta ar însemna ca GRIVCO – constituită pe structura și cu oamenii de la ICE Dunărea – dar și Intact să fie, de fapt, firme ale statului român cu care a fost cadorisit Dan Voiculescu, firul roșu al Securității în societatea românească de ieri și de astăzi. Ceea ce pare absurd. Sau nu?!…

Deocamdată, tot ce s-a demonstrat din legendele care au însoțit parcursul lui Dan Voiculescu a fost, în primul rând,  statutul său de turnător ordinar al Securității, fapt care, în realitate, este unul pozitiv din perspectiva imensei mize aflate în joc: păi dacă a fost un informator ordinar al Securității, cum mai putea să fie el patronul român, ales tot de Securitate – e drept, de o parte a Securității, adică de CIE, Securitatea externă -, pentru o firmă grecească preluată de la un arab și reînființată apoi în paradisul fiscal din Cipru, în 1982, cu puțină vreme înainte de înfințarea la București a unei societăți surori, ICE Dunărea ?!

Desigur, în iunie 2005, după ce s-a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea, care nu conținea partea operativă a relațiilor dintre Dunărea și Crescent, Voiculescu s-a declarat de acord cu aceasgtă decizie, încercând să arate cât de fericit este el că, astfel, se va demonstra că nu a fost securist sau beneficiar al unor conturi ceaușiste. Printr-o declarație publică de un cinism desăvârșit, asemănătoare celei prin care a renunțat la calitatea de senator pentru că nu i-ar fi convenit nu știu ce lege neadoptată, când el o făcea pentru că îi ajunsese lațul dosarului ICA la gât, cazul fiind aproape de finalizare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dan Voiculescu s-a arătat satisfăcut de decizia desecretizării informațiilor de doi lei scoase de la SIE (arhiva comercială a ICE Dunărea)

Biroul e presă al Partidului Conservator este împuternicit, astăzi, 22 iunie, să dea publicităţii următoarea declaraţie de presă a preşedintelui Dan Voiculescu:

 “Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că, în următoarele două săptămâni, arhivele ICE Dunărea ar putea fi declasificate prin transferul de la SIE la Arhivele Naţionale.  Sper din suflet ca acest lucru, vehiculat deocamdată în presă,  să se întâmple în realitate.  Este o veste foarte bună că societatea civilă va avea acces liber la un trecut asupra căruia planează multe semne de întrebare.  Personal, doresc ca prin această măsură să se confirme o dată pentru totdeauna adevărurile pe care le-am susţinut mereu cu fermitate şi în apărarea cărora am fost nevoit să deschid numeroase acţiuni în justiţie: nu am fost ofiţer de Securitate, nu am nici o legătură cu presupusele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu şi nu am păgubit statul român prin neplata unor mărfuri către fosta ICE Dunărea.  În acest context, cer autorităţilor competente ca, la momentul desecretizării, să se pronunţe public, transparent şi categoric asupra acuzelor ce mi-au fost aduse.  În calitatea mea de senator şi de lider al unui partid parlamentar, solicit un răspuns clar, fără echivoc, la toate aceste acuze legate de persoana mea, lansate în special în presă.  Prin toate acestea, doresc să nu rămână nici o umbră de bănuială asupra trecutului meu, astfel încât să pot considera închis un subiect care mi-a lezat profund onoarea şi imaginea publică ani de-a rândul” – declara Voiculescu prin intermediul Biroului de Presă al Partidului Conservator.

15. Generalul Nicolae Pleșiță, fost șef al CIE: ICE Dunărea a fost folosită și în munca informativă!

doc002

Informația furnizată de Pleșiță este extrem de importantă în clarificarea relației speciale Dunărea-Crescent. Fost șef al CIE în perioada 1980-1984, generalul Nicolae Pleșiță, a declarat că a înființat ICE Dunărea (1982) nu numai pentru activități de comerț exterior ci ”și ca bază de  lansare a operațiunilor proprii de informații. (…) Dunărea a contribuit substanțial la munca informativă, lansând operațiuni valabile și în viitor. (…)Iată de ce ”declasificarea arhivelor” de la Dunărea ar fi iresponsabilă. Nu vom permite să se umble la acele documente fiindcă afectăm siguranța națională” – a declarat fostul șef al Centrului de Informații Externe (umbrela unității militare acoperite  – UM 0107 –  sub numele ICE Dunărea.doc003

Având în vedere faptul că partenerul principal al ICE Dunărea a fost Dan Voiculescu prin Crescent, declarația lui Pleșiță poate sugera că Voiculescu a fost folosit și în astfel de operațiuni, ceea ce i-ar putea contura o poziție importantă în cadrul aparatului, iar titulatura de turnător ordinar, cu care a fost stampilat definitiv și pe bună dreptate de către CNSAS, pare a fi doar o latură nesemnificativă a activității securistice a lui Felix sau Mircea, sau cum l-or mai fi legendat ofițerii cu care a lucrat Voiculescu. Altfel nu se explică de ce s-a opus el deschiderii arhivelor ICE Dunărea, declanșate în 2000 de CSAT.

16:Pleșiță:  După ce a fost desființată, în 1990, ICE Dunărea s-a ”reîncarnat” în Crescent

Dcă mai adăugăm o informație lansată în cadrul unui interviu de Nicolae Pleșiță, avem deja o imagine mai apropiată de realitate asupra trecutului atît de controversat al ”turnătorului” Dan Voiculescu. ”Crescent este colacul de salvare din ce-a mai rămas din ”Dunărea”. Imediat după 1990, generalul Militaru, șeful nostru după revolta populară, a transformat decretul de corecție într-un decret de protecție”.

pag 238 plesita

O afirmație a aceluiași Pleșiță, ce părea pînă astăzi o aiureală, dezvăluie, de fapt, cui aparținea Crescent: STATULUI ROMÂN! Iată textul care susține această ipoteză șocantă chiar și pentru unul ca mine care a urmărit cu atenție fenomenul.

Sediul ”Dunării” era pe strada Varșovia, devenit apoi sediul FSN. ”Și-așa trebuie desființată Dunărea”, a zis Petre Roman, pus pe demolare. Militaru i-a chemat pe cei din fosta conducere a întreprinderii și s-a convins că situația era mult mai serioasă. A pus piciorul în prag și a oprit demolarea când a văzut cât de folositoare era firma pentru țară. Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern. I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea. – A fost o privatizare legală? – întreabă autorul interviului, Patrichi. – Nici o privatizare. A fost doar schimbare de denumire. Atât. Era sub umbrela Armatei și nu s-a putut atinge. Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO” 

Așadar, a spus Pleșiță, adică acela care a înființat ICE DUNĂREA (el era șeful CIE în 1982, cand s-a înființat Dunărea, unitate militară cu acronimul 0107), ICE Dunărea a fost desființată formal, ea continuându-și existența sub acoperirea CRESCENT.

Textul de mai sus, apărut în lucrarea ”Ochii și urechile poporului” – Convorbiri cu Nicolae Pleșiță (autor Viorel Patrichi), are o importanță extraordinară pentru înțelegerea enigmei apartenenței Crescent.

Analizând afirmațiile generalului Pleșiță descoperim ceea ce Dan Voiculescu, dar și un întreg serviciu de informații, au ascuns vreme de atâția ani.

După opinia mea (aștept oricând contra-argumente) afirmațiile făcute de Pleșiță se mulează perfect pe istoricul Crescent, dar confirmă și declarațiile anterioare sau ulterioare făcute de oficiali români sau chiar de angajați ai Crescent, explicând chiar și enigma traseului colonelului Rotaru (Constantin) care a lucrat la ICE Dunărea în perioada 1986-1990, apoi s-a transferat la SIE unde a stat, oficial până în 1993, apoi a trecut la INTACT SA (trustul de presă al lui Dan Voiculescu Crescent) ca director general în perioada 1994-1998, iar apoi a revenit la SIE, prin înaintare la gradul de general și numit prim-adjunct al șefului SIE, Cătălin Harnagea.

rotaru1

Așadar, Constantin Rotaru, cel care în 1990 a avut curajul să mergă la ministrul Apărării de atunci, kgb-istul Nicolae Militaru, pentru a-i spune despre importanța ICE Dunărea (Pleșiță:Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern”), avea să fie apoi unul dintre oamenii de bază ai lui Dan Voiculescu în înființarea imperiului media care avea să se transforme, un deceniu mai târziu, prin intermediul Antena 3, în cel mai important instrument de dezinformare din România pootdecembristă.

Sigur, explicația oficială dată de generalul Rotaru trecerii sale pe la conducerea mass-media voiculesciene (INTACT), urmată de reactivarea cu onoruri și grade la SIE, a fost aceea a unei întreruperi temporare a muncii de ofițer de informații, prin trecere în rezervă, intrarea în afaceri apoi ca simplu civil, urmată de reactivarea sa ca ofițer în Seviciul pe care-l părăsise cu ani în urmă. Ca să-l crezi pe Roataru însă, ai nevoie de cel puțin o sticlă de vodkă înghițită dintr-o singură sorbitură! Trebuie, adică, să fii beat, sau să n-ai habar de logica elementară.

I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea” – a mai afirmat Pleșiță. Inițial am crezut că moșul bate câmpii, pentru că, gândeam eu, Crescent exista din 1980, deci afirmația lui era un non-sens. Numai că Pleșiță n-a spus-o la propriu, ci la figurat. Sigur că el știa de existența Crescent încă din anii în care a aprobat toate operațiunile comune Crescent-Dunărea, deci nu putea să facă o asemenea confuzie cum a lăsat să se înțeleagă în interviul dat lui Patrichi. Prin urmare, dacă nu se senilizase (și nu părea deloc senil în anul 2000), el a spus, în  realitate, după opinia mea, că societatea CRESCENT a preluat prerogativele ICE DUNAREA, atât în plan economic, cât și informativ.  Or așa ceva nu putea fi posibil decât dacă firma Crescent era a  SIE, deci a statului român.

Și mai spune ceva extrem de interesant, Pleșiță: ”Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO”. Luată ca atare, afirmația lui Pleșiță pare o aberație. Cum să-l pună Nicolae Văcăroiu pe Dan Voiculescu director la Crescent când el era deja director al reprezentanței din România a acestei firme încă din 1982? Aberant, nu? Ei bine, nu este chiar așa de aberant dacă adăugăm aici că Dan Voiculescu a devenit patronul (”director” – zice Pleșiță) Crescent chiar în timpul guvernului Văcăroiu (1992-1996), adică în 1995, atunci când cel despre care se spunea că este patronul Crescent, arabul Fouad Sanbar (ucis prin împușcare pe stradă!) i-a lăsat firma, prin testament, lui Dan Voiculescu, să o stăpânească până la sfârșitul vieții lui, urmând ca apoi să-i transforme toate activele în cash și să împartă banii rezultați (deja, conform datelor de la ONRC, Crescent a fost oficial devalizată, capitalul ei fiind folosit la înființarea imperiului Grivco-Intact al lui Voiculescu!) angajaților Crescent și membrilor familiei sale. De asemenea, ca să crezi această afirmație, ai nevoie să bei, dintr-o sorbitură, nu una, ci două sau chiar trei sticle de vodkă!

În concluzie, dacă Pleșiță nu minte, atunci CRESCENT a devenit continuatoarea ICE Dunărea (deja foarte mulți angajați de la Dunărea au fost recuperați, la vedere, de Dan Voiculescu în firmele sale), prin urmare este o firmă a statului român. Cum Pleșiță este mort, el nu mai poate răspunde însă de afirmațiile sale…

Numai că:

Așa cum am arătat mai sus ( vezi punctul 7) în anul 2000, când cei doi procurori au fost desemnați să cerceteze arhiva ICE Dunărea, în urma unei decizii oficiale a CSAT de desecretizare a acesteia, una dintre afirmațiile făcute de oamenii legii a fost și aceasta: ”există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public de constituire era dublat de un act jurisic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de partid, conform cărora ”CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă” și declarația lui JOHN EDGINGTON – unul dintre ”proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia ”CRESCENT este proprietatea lui CEAUȘESCU” (surse publice)

Cele 16 argumente prezentate susțin, cel puțin formal, ipoteza apartenenței CRESCENT- Cipru la fost Securitate. Poate că astfel s-ar putea explica angajarea ca director general la INTACT SA, în perioada 1994-1998,  a fostului director adjunc al ICE DUNĂREA, colonelul Constantin Rotaru care este posibil să fi încercat să ”separe apele”, dându-i Cezarului ce era al Cezarului și păstrând pentru SI(N)E ce era al SIE.  Ar putea fi o explicație cum, la fel, ”transferul” lui Rotaru la INTACT ar putea însemna preluarea controlului și restructurarea imperiului lui Voiculescu de către patronul său real, adică SIE.

Văzând însă palatul uriaș în care locuiește Dan Voiculescu, cu un living de pe care poate decola un avion, dar și averea sa imensă plasată deja fiicelor sale, mă îndoiesc de faptul că statul român poate fi așa de bogat încât să-și permită un asemenea lux.

palatul lui voiculescu

Prin urmare, e posibil ca atât Pleșiță, cât și procurorii (chiar dacă unul dintre ei este celebrul Ovidiu Budușan, astăzi avocat) care au sugerat că societatea Crescent este a statului român, ca să nu mai vorbim de paravanul englez, Edgington, pus de fațadă în fruntea Crescent (folosit însă cu succes ca să-i procure lui Voiculescu în anii 80, pentru cele două odrasle, locuri de cazare în hoteluri dintre cele mai scumpe aflate în marile capitale ale Europei), n-au știut ce vorbesc.

E posibil.

Cum, tot la fel, e posibil ca ei să fi dezvăluit nimic mai mult decât Secretul lui Polichinelle.

Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, trebuie reamintit aici că toate anchetele de la începutul anilor 90, privind fondurile deturnate din bugetul de stat de către camarilla lui Nicolae Ceausescu, s-au blocat în anchetarea firmei CRESCENT, devenită un TABU pentru oricine încerca să ancheteze jaful comunist.

17. PISTA CRESCENT: ”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu) sugera unul dintre cei care au fost plătiți de guvernul român în 1990, să descopere fondurile deturnate de Ceaușescu (se spunea) din bugetul statului român.

Detain Dan Voiculescu (Arestați-l pe Dan Voiculescu)!
”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu)! – fragment din Raportul R al investigatorilor canadieni

În ”Averea Președintelui”, apărută în 1998 la editura Nemira, am dezvăluit conținutul Raportului secret R întocmit de experții canadieni, care au investigat mai multe piste ce puteau duce la deturnări importante de fonduri de către acoliții lui Ceaușescu.

Reamintesc aici, PISTA CRESCENT, pe care am mai prezentat-o, în rezumat, într-un articol publicat în Evenimentul Zilei din data de 1 iunie 1998, inclusiv situația la care se ajunsese după ce s-a încercat anchetarea CRESCENT. Ea era aceeași cu care aveam să ne confruntăm la  mai bine de un deceniu mai încolo, când același CRESCENT (dar cu alt stăpân la cârmă) rămânea la fel de misterios și secretizat chiar și pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

coperta Averea Presedintelui

CRESCENT – locul unde s-au impotmolit cercetarile oficiale privind conturile lui Ceausescu

(material apărut în Evenimentul Zilei de Luni, 01 Iunie 1998)

Observație: la acea dată încă mai credeam că au existat Conturile lui Ceaușescu. Prin urmare, sintagma ”Conturile lui Ceaușescu” trebuie citită drept ”Conturile Securității”, sau, după gust, ”Conturile lui Dan Voiculescu”

 evz006

Încheiem astăzi prezentarea unora dintre elementele controversate care s-au constituit în piste de cercetare, în vederea recuperării fondurilor deturnate din patrimoniul statului român de către acoliţii lui Ceauşescu. Imaginea de ansamblu a generoaselor conturi ale lui Ceauşescu este prezentată pe larg, alături de documente senzaţionale inedite, în cartea „Averea preşedintelui” de Dan Badea, carte aflată în curs de apariţie la Editura Nemira. Regimul Iliescu a blocat aflarea adevărului privind conturile lui Ceauşescu, făcând tot posibilul pentru a acoperi urmele lăsate de gaşca de partid şi de stat decapitată strategic în decembrie 1989. Românii au fost jefuiţi sistematic de şmecheri aflaţi în fruntea ţării său de complicii lor.Banul public a servit aceloraşi interese de gaşcă şi s-a depozitat la temelia unor averi nejustificate. Cărăuşii valutari ai lui Ceauşescu şi-au văzut mai departe de treabă sub combinezonul omului de afaceri al tranziţiei şi pe filierele bătătorite ale Securităţii. Proiectul secret R, baza de lucru a experţilor străini angajaţi în descoperirea conturilor lui Ceauşescu, conţine 33 de piste pe care s-a mers în încercarea de recuperare a banilor publici deturnaţi în depozite secrete. CRESCENT este una dintre acele piste impuse de experţii canadieni.

Două au fost problemele principale care urmau a fi rezolvate în urma investigaţiilor.Prima se referea la descoperirea unor posibile deturnări de fonduri în urma cărora statul român ar fi fost prejudiciat.A doua era cea a apartenenței, vizând aflarea adevăratului proprietar al Crescent.

Teoria specialiştilor canadieni

Experţii canadieni au pornit de la informaţiile privind funcţionarea reprezentanței Crescent din România, care s-a bucurat de o „relaţie privilegiată” cu firmele româneşti. Toate relaţiile cu firme străine au fost însă atent controlate de Securitate şi nu se cunoaşte vreun caz de favorizare a unei firme străine fără ca Securitatea lui Ceauşescu să nu fi avut vreun câştig din această.

„Pista (proiectul) „Crescent”, fundamentală pentru experţii canadieni, a fost blocată şi aşa a rămas vreme de 8 ani.

Prezentăm câteva dintre informaţiile care i-au determinat pe câţiva specialişti recunoscuţi în domeniul fraudelor financiare să suspecteze compania Crescent şi să sugereze chiar, în 1990, arestarea lui Dan Voiculescu (!).

Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT

Proiectul era centrat în jurul ipotezei conform căreia compania Crescent este, de fapt, proprietate românească. Veniturile firmei pe primele 8 luni ale lui 1989 au fost estimate la 97 milioane de dolari.

Crescent a fost înregistrată în Grecia, dar şi în Malta. La Comisia Interdepartamentală exista un document (o scrisoare) în care se preciza că detaliile legate de adevăratul proprietar al companiei se afla la oficiul din Bucureşti.

Persoanele ce urmau a fi intervievate erau: John Edgington, Dan Voiculescu, Teodoru Dumitru, Ion Catoi, Gheorghe Anca, Necula Gheorghe.

Băncile implicate în derularea unor operaţiuni ale Crescent erau: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria; Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgia; MISR Romanian Bank; Manufacturer’s Hanover Trust Company; Frankfurt Bukarest Bank; Societe Generale.

La Societe Generale fusese deja identificat un cont al Crescent, cel cu nr. 020221. Sursa informaţiei era un telex, aflat la comisie, din partea lui Sandvik Internaţional în Bucureşti, telex în care se afirmă că trebuie plătit un comision de 1 544 000 coroane suedeze (aprox. 275 000 dolari) către Crescent. În planul de lucru al canadienilor era detaliat şi planul concret al investigaţiei ce trebuia continuata. Din lipsă de spaţiu nu-l putem reproduce, dar semnalăm o propunere înscrisă în acesta: „Detain Dan Voiculescu (SWM’s suggestion)”. În traducere, asta înseamnă : „Arestaţi-l pe Dan Voiculescu (sugestia lui SWM)„.

La proiectul Crescent au mai fost ataşate şi informaţiile obţinute din alte două piste: „Vitrocim” şi „Jamil Zamel”.

Pista „Vitrocim” vizează o potenţială deturnare de fonduri prin Morgan Bank din New York. Suma deturnată ar fi fost de 158 milioane de dolari, bani rezultaţi în urmă a doua tranzacţii cu ciment ale ICE Vitrocim. Bănuit de deturnarea fondurilor amintite era un membru al familiei Ceauşescu. Prima tranzacţie fiind realizată în perioada 1979-1982, printre cei care ar fi putut da informaţii comisiei era indicat Dan Voiculescu, fost salariat la Vitrocim. În cercetările iniţiate erau vizate băncile Morgan Bank, Midland Bank şi BRCE. Apare şi firma „Alvare Group”, proprietatea unui american cubanez „cunoscut ca având relaţii cu crima organizată, client în afacerile cu ciment”.

Pista „Jamil Zamel” vizează tot o posibilă deturnare de fonduri. Este vorba de o sumă de 250 de mii de dolari pe care libanezul Jamil Zamel ar fi primit-o de la Crescent „pentru o muncă pe care n-a făcut-o”, asta în condiţiile în care primea, oricum, un salariu de 3000 de dolari pe lună. Jamil Zamel avea o firmă de transport maritim înregistrată în Anglia (Nottingham), o casă în Bucureşti pe care a putut-o cumpăra (!) şi conturi în Austria şi Turcia. Un bilanţ al firmei lui Zamel a fost făcut, în martie 1987, de către John Duncan Howard Edgington (Eisenstadt -Austria), patronul de faţadă al Crescent, personaj care doi ani mai devreme apărea ca secretar al firmei lui Zamel. De asemenea, se pare că unul dintre cele 3 pachete de acţiuni ale firmei aparţinea societăţii Crescent. Şi, pentru că lucrurile să fie şi mai încâlcite, „compania ar fi fost dizolvata în 6 decembrie 1989”. Cei care puteau (pot) da relaţii erau: Jamil Zamel, Presură (de la ICE Dunărea), Rania Hatidimitriu şi Dragoş Diaconescu (Oficiul Argus). Din câte se cunoaşte, aceste informaţii cât se poate de concrete nu au fost verificate până la ultimul detaliu şi nici toate persoanele presupuse a fi implicate nu au fost intervievate. Secret de stat degeaba

În problema apartenentei, teoria canadienilor era că proprietarul firmei Crescent ar fi fost Nicolae Ceauşescu deşi, conform raportului Comisiei Guvernamentale (Isărescu), această teorie n-a fost susţinută „cu date concrete (documente sau declaraţii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic)”.

O deosebită importanta în conturarea teoriei canadienilor privind proprietarul companiei Crescent a avut-o întâlnirea cu Fouad Sanbar (personaj intens asociat cu firma Crescent) la hotelul „Intercontinental” din Atena (Grecia), pe 12 mai 1990. Deşi rezultatele acestei întâlniri secrete n-au fost făcute publice, ele au fost avute ulterior în vedere de către toţi cei desemnaţi de oficialităţile romane să găsească, chipurile, fondurile deturnate din patrimoniul statului.

Prezentăm astăzi rezumatul unui document care, vreme de opt ani, a fost dosit de autorităţile romane implicate în acoperirea marilor deturnări de fonduri ce se presupune că au avut loc înainte de decembrie 1989.

Potrivit unei NOTE întocmite de avocatul Ion Nestor, în perioada 8-18 mai 1990 (prezentată în original în materialul ”Odiseea Crescent (II)”), acesta împreună cu Rod Stamler (membru al echipei canadiene) s-au deplasat în Cipru, Grecia şi Austria pentru a obţine informaţii referitoare la compania Crescent. Iată rezultatul documentarii echipei aflate în slujba guvernului de atunci al României:

1. Nicosia (Cipru), 8-12 mai 1990

John Edgington, proprietarul aparent („beneficial owner”) al Crescent, era cunoscut aici ca fiind „reporter”, iar la Londra ca „inginer electronist”. În decembrie 1989, Edgington i-a spus unei persoane din conducerea băncii centrale a Ciprului ca societatea Crescent este proprietatea lui Ceauşescu şi că el nu mai are nimic de-a face cu această societate. Afirmaţia ar fi fost menţionată de către bancherul cipriot pe coperta dosarului bancar al companiei Crescent, dosar care la data documentarii echipei „nu se mai afla la locul obişnuit, ci în seiful guvernatorului băncii centrale a Ciprului”;

De înfiinţarea companiei Crescent în Cipru (1984) s-a ocupat firma de expertize şi revizii contabile Coopers & Lybrand (filiala Cipru). Directorul acestei firme a afirmat că proprietarul Crescent este John Edgington, iar directorul adjunct a spus, a doua zi, că proprietarul este Fouad Sanbar; afirmaţiile au fost făcute şi în prezenţa lui Polakis Sarris, un avocat cipriot care a sprijinit investigaţia de aici a echipei conduse de Rod Stamler. Bâlbâiala celor de la Coopers & Lybrand a părut foarte suspectă, cu atât mai mult cu cât ei nu aveau voie să dezvăluie numele adevăratului proprietar fără acordul acestuia;

Dintr-o copie a „recapitulaţiei bilanţului societăţii Crescent pe anul 1988”, obţinută pe cale „strict confidenţială”, s-a constatat o situaţie total diferită faţă de cea cunoscută în România. „Bilanţul atestă sume importante aflate în disponibil în conturi (circa 10 mil $)”. S-au obţinut două rânduri de acte privind înregistrările Crescent de la registrul de comerţ, unele menţionându-l pe Dan Voiculescu drept director, iar celelalte nu.

2. Atena (Grecia), 12-15 mai 1990

La hotelul „Intercontinental” din Atena, Rod Stamler, Polakis Sarris şi Ion Nestor au avut o întrevedere „amicală” cu Fouad Sanbar care a acceptat să discute despre Crescent. Discuţia a fost consemnată de R. Stamler. La întâlnirea fixată pentru a doua zi, Sanbar a revenit asupra promisiunii de a semna stenograma consemnată de Stamler, enervându-se şi negând cele declarate anterior. A părăsit hotelul afirmând că, pe viitor, nu va mai discuta cu reprezentanţii guvernului roman.

Iată ce a afirmat Sanbar, pe 12 mai 1990:

Dan Voiculescu nu a fost niciodată director al societăţii Crescent din Cipru ;

Cifră de afaceri a firmei Crescent a fost de 200 milioane de dolari anual (deşi din informaţiile deţinute era de 500 mil. $ anual, iar din bilanţul oficial depus în Cipru de doar 20 mil. $);

Societatea Crescent din Austria (Eisenstadt) a fost înstrăinata în ultima parte a lui decembrie 1989 (!!!), fără plată vreunui preţ, întrucât imobilul ar fi fost grevat de o ipoteca;

Edgington a fost prezentat drept proprietar beneficiar al Crescent – Cipru după care a semnat un formular de taansfer al acţiunilor în alb, într-un singur exemplar pe care l-a înmânat lui Sanbar care, la rândul lui, l-a încredinţat avocaţilor săi din Londra, unde documentul a rămas tot timpul (deşi în posesia comisiei se afla o scrisoare adresată de Edgington în calitate de proprietar al societăţii „Crescent”, reprezentantei din Bucureşti „în care se afirmă în mod limpede că formularul de transfer al acţiunilor în alb ar fi fost încredinţat reprezentantului din Bucureşti”, Dan Voiculescu);

Sanbar a preluat oficial controlul asupra Crescent la sfârşitul lui decembrie 1989 (!!!)

3. Viena (Austria), 15-18 mai 1990

S-a luat destul de greu legătura (telefonic) cu Edgington, care n-a acceptat o întâlnire cu echipa din România, afirmând că el nu mai are nimic comun cu societatea Crescent. Canadienii au prezentat, la sfârşitul lui iunie 1990, într-un raport adresat ministrului de atunci al justiţiei, Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent, solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru că acest caz să poată fi rezolvat în instanţă. Cereau, se pare, exact ceea ce erau acuzaţi că nu dăduseră. Iată, mai jos, un fragment din raportul canadienilor în care este expusă situaţia referitoare la compania Crescent:” (…) Această companie presupusă a fi străină (deţinută de străini) a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de anchetă că rezultat al informaţiilor pe care le-am obţinut cu succes în România prin intervievare. Informaţiile astfel obţinute au fost completate de către noi cu eforturi de cercetare în afară României (…)În timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punct de vedere al cercetărilor, este foarte clar că procedura de acţionare în justiţie la tribunalele din Bucureşti a rămas nerezolvată până astăzi. Nu are sens să continuăm ancheta până când nu se clarifică strategia juridică şi nu se stabileşte o direcţie de acţiune care să permită că dovezile să fie prezentate justiţiei eficient şi în timp util. Trebuie să ne reluăm ancheta asupra Crescent Commercial cât de curând posibil, dar numai dacă echipa se va bucura de sprijinul şi angajarea deplină a Guvernului României„.

Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema.

Istoric (oficial) al companiei Crescent

În iunie 1991, problema Crescent a revenit în atenţia guvernanţilor României. Atunci, Mugur Isărescu a solicitat sprijinul SRI cu privire la firma Crescent şi la reprezentanţa acesteia din Bucureşti. El i-a cerut lui Virgil Măgureanu să dispună verificarea arhivelor fostei DSS şi să-i comunice datele obţinute „precum şi orice informaţii cu privire la activitatea lor actuală”. Cererea era astfel motivată:

Din verificările efectuate până în prezent de experţi în România, cât şi în străinătate, rezultă că firmă şi reprezentanta acesteia ar fi avut o poziţie privilegiată în anii 1984-1989 şi a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme româneşti şi în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare” (Adresa nr. 2008/6.06.1991).

Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT
Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT

Din studierea raportului şi a documentelor comisiei Isărescu nu rezultă însă că această cerere ar fi fost profesional onorată. Iată ce informaţii a reuşit să afle Guvernul României, prin reprezentanţii lui oficiali, la sfârşitul secolului XX, despre o firmă controversată:

Crescent a fost înfiinţată în noiembrie 1980, în Grecia. La începutul lui ianuarie 1982, un „funcţionar particular” numit Fouad Sanbar, cu împuternicire de la nevastă-sa şi însoţit de un „salariat” de la ICE Vitrocim, s-a prezentat la Oficiul ARGUS din Bucureşti şi a solicitat deschiderea unei reprezentante aici. Sanbar a primit rapid autorizaţia pentru reprezentanță şi l-a numit ca director general pe Dan Voiculescu. Din 1984, Biroul Crescent din Bucureşti „reprezintă exclusiv interesele firmei Crescent din Cipru”, tara în care firma, deşi înregistrată, nu-şi putea desfăşura activitatea (?). Firma Crescent „folosea conturi în valută la filialele unor bănci străine din Bucureşti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.”. Cifră de afaceri a fost de peste 1 miliard de dolari (în 7 ani), iar profitul anual de „câteva milioane de dolari”, date – spune comisia – confundate de presă.

„Informaţiile” de mai sus au fost tot ceea ce o comisie guvernamentală a putut etala după doi ani de cercetări. Oficial, nu s-a spus nimic despre ceea ce individualiza Crescent-ul, despre motivele reale ale suspectării acestei firme şi nu a alteia. S-a tăcut, probabil, nu pentru că nu s-a ştiut ce reprezentase Crescent, ci pentru că se crease deja o clică financiară care trebuia protejată şi încurajată să prospere. Guvernul devenise guvernanta pentru toţi cei implicaţi în rostuirea fondurilor deturnate pe vremea lui Ceauşescu. S-a dat totuşi o nuanţă de preocupare faţă de problemă.

Presa, atât din ţară, cât şi de aiurea, zgâriase destul de adânc subiectul „conturi secrete” şi deja se iţea, prin crăpături, luciul borcanului cu fonduri. De aceea probabil s-au dat asigurări că investigaţiile vor continua.

Această pistă (Crescent – n.n.) trebuie verificată, spunea raportul Isărescu, printr-un complex de investigaţii în străinătate, atât asupra problemei priorităţii (proprietăţii ?- n.n.) bunurilor firmei, cât şi asupra posibilităţii folosirii conturilor acesteia şi ale celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, Statele Unite ale Americii, Malta, Anglia şi Egipt pentru deturnarea unor fonduri în valută din patrimoniul statului. La aceste investigaţii vor putea fi avute în vedere şi documentele folosite de firma în procesele intentate unor ziare în ţară şi străinătate, prin care se susţine că nu ar fi avut nici o legătură cu Securitatea sau fondurile lui Ceauşescu şi că articolele din presa sau filmul prezentat de compania canadiană de televiziune CBC ar conţine numai defăimări şi calomnii la adresa sa (…). Una dintre problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea, în alb, de către John Edgington, despre care se susţine că ar fi proprietarul firmei Crescent-Cipru, a unor formulare de transfer de acţiuni, în care, în eventualitatea decesului sau, urma să se înscrie numele noului proprietar de către executorul testamentar. Aceste informaţii sunt cuprinse atât într-o adresa oficială a firmei, cât şi în raportul experţilor canadieni.

Nimic nu era nou. Nu se făcuse şi nici nu avea să se facă un pas în plus pentru clarificare. Cui şi de cine îi pasă? După ce comisia Isărescu predase ştafeta comisiei Dragoş Luchian, datele erau aceleaşi. Vreme de trei ani oficialii romani nu fuseseră capabili să verifice o firmă.

Afacerea Crescent – ICE Metalimportexport – dovada favorizării inexplicabile a Crescent

Dintr-o NOTĂ semnată pe 20.02.1990 de un reprezentant al Ministerului Finanţelor (V. Baghina) rezultă că în 1987 firma Crescent a avut monopolul importului de alumina al României pe anul 1987. Prezentăm în continuare detaliile acestei ciudate afaceri, consemnate de V.B, afacere în care o firmă presupusă străină a fost favorizată în România, într-o competiţie cu firma Partidului Comunist Roman, ICE Carpaţi.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari.

Cine avea interesul şi puterea să facă intenţionat o afacere cu o asemenea pierdere pentru partea romană? Cine era Crescent de a reuşit acapararea monopolului în importul de alumina al României anului 1987?

Aceeaşi întrebare a pus-o şi Liviu Turcu, un ofiţer din fosta Securitate refugiat  SUA, într-o scrisoare adresată, la sfârşitul lui 1992, comisiei Luchian. Referindu-se la relaţia Securitate – Crescent, Turcu a însămânţat îndoială cu privire la concluziile comisiilor Pop-Isarescu-Luchian afirmând: „În condiţiile unui regim totalitar, în care întregul comerţ exterior se afla sub controlul strict al unui dictator şi al DSS, poate o firmă străină să ajungă la cifre de afaceri de 1,5 miliarde de dolari (un important procent din totalul operaţiunilor de import-export românesc) fiind, în acelaşi timp, lăsată să facă practic ce vrea? Şi dacă directorul acestei companii este şi cetăţean roman, iar restul aparatului de stat şi de comerţ exterior este infiltrat cu ofiţeri şi colaboratori, se poate vorbi cu nonşalanţă de totală ignoranţa cu privire la amestecul Serviciului de informaţii în activităţile comerciale ale firmei respective?

Este cunoscut ca Nicolae Ceauşescu avea la dispoziţie, la BRCE, celebrul cont 134 alimentat din afacerile cu aluminiu ale României. Este contul a cărui evidenta n-a putut fi consultată de experţii canadieni, BRCE refuzând (!?) colaborarea cu guvernul în această privinţă. Dacă acest cont se afla la dispoziţia directă a lui Ceauşescu, şi el era alimentat ca urmare a afacerilor cu aluminiu, este de presupus că şi aceste afaceri se bucurau de o atenţie superioară şi, deci, că nu suportau concurenţa. Lucrurile, după cum am văzut, n-au stat însă aşa. Firma Crescent a făcut concurenta O.E. Carpaţi în aceste afaceri.

fragment din declarația lui Naș Leon, referitoare la Crescent și Dan Voiculescu

„Crescent a fost o societate mixtă romano-cipriota”, afirma Leon Nas în 1990, deşi Dan Voiculescu, directorul general al Crescent (Bucureşti), n-a susţinut niciodată această versiune. Această firmă este, de fapt, „buturugă mică” a conturilor lui Ceauşescu”.

***

Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum...
Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum…

Asta spuneam în 1998.

Astăzi sunt convins că firma Crecent a fost într-adevăr ”buturuga mică ” a a celor conturi, pentru că a răsturnat percepția despre o avere care, de fapt nu era a lui Ceaușescu ci a lui Dan Voiculescu și SIE.

Și pentru a nu rămâne datori istoriei, trebuie să-i dăm Cezarului ce este al lui și să spunem că legenda Conturilor lui Ceaușescu a fost ca în bancul cu bicicleta. Este adevărat că Dictatorul a avut conturi, dar nu erau sute de milioane sau miliarde de dolari, ci de zeci de mii de lei, și nu erau secrete, ci la vedere, și nu erau în străinătate ci în țară, și nu proveneau din deturnări de fonduri, ci din diurnele încasate de el cu ocazia deplasărilor în afara țării. Banii lui s-au adunat rublă cu rublă, leva cu leva, zlot cu zlot etc etc, pînă la colosala sumă de exact 76.633,4 lei, în noiembrie 1987.

Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei

Doi ani mai târziu, conturile sale s-au umflat nițel, ajungând la 84.666,47 lei, bani cu care Dictatorul putea să-și achiziționeze, ca proprietar, ultimul model de Dacia 1310!

Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei

În paralel însă, conturile lui Dan Voiculescu sunt imposibil de calculat. După opinia mea, la care am dreptul conform constituției, pentru banii pe care Dan Vofederatia romana de businessiculescu i-a investit în cele peste 30 de societăți înființate ca ciupercile după 1989, ar fi trebuit arestat de tot atâtea ori. E doar o opinie personală. Poate fi și o judecată de valoare exprimată de un ziarist care știe ce spune.

Să aduni sute de milioane de euro în câțiva ani, sau să investești miliarde de lei în firme la începutul anilor 90 este, pentru  un cetățean român al acelor vremi o infracțiune prin definiție. Este, după opinia mea, alooo! – vorba unui amic din hiperspatz,  infracțiunea în starea ei pură.

Numai că, în realitate, nu logica așezării argumentelor în text contează, ci existența dovezilor concrete ale săvârșirii unei infracțiuni.  Dovezi care, chiar dacă s-au găsit în arhiva SIE, au fost acoperite și ascunse pentru zeci de ani, ceea ce face ca astăzi, Dan Voiculescu să-și permită să controleze o mașinărie teribilă de dezinformare a populației, aparat compus din agenți de influențare care le-au luat mințile inclusiv părinților mei.

Comparativ cu averea lui Ceaușescu, pe care dacă-l scuturai bine, găseai bani pentru cel mult achiziționarea unei Dacii 1310 cu bord CN, Dan Voiculescu a fost și a rămas un nabab, atât al Epocii de Aur, cât și al Epocii de Bronz care i-a urmat. Cum el și-a donat mare parte din avere fiicelor sale, averea a devenit deja una de familie.

Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc
Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc

E o avere greu de măsurat pentru că de la 100 de milioane de euro în sus nici nu mai are rost să numeri… Firmele lui Dan Voiculescu pot fi găsite în articolul meu anterior de pe acest site – Rețeaua de firme și coacționarii lui Dan Voiculescu – Crescent, din anul 2001. Ulterior, Crescent-Cipru avea să dispară din majoritatea acestor societăți… (Maurul își făcuse datoria…)

Dan BADEA

Dan Voiculescu în careul de ași al lui Vasile Blaga

UPDATE (23 martie, orele 21.00): Alegerea lui Vasile Blaga în fruntea PDL confirmă ceea ce am scris mai jos. Dan Voiculescu și USL nu l-au curtat fără succes pe „buldog”. PDL-ul a intrat astăzi, NEOFICIAL, în Alianța GRIVCO!

 TRAIAN BĂSESCU: ADIO, PD-L!...

TRAIAN BĂSESCU: ADIO, PD-L!…

Vasile Blaga a fost asociat în afaceri, vreme de câțiva ani, cu șeful filialei Crescent Austria, Walter Redl, și cu reprezentantul TehnoforestExpertImport SA la Agenția Economică Română de la Viena.

Dan Voiculescu prezideaza sedinta Comisiei parlamentare de ancheta constituita ca urmare a propunerii de suspendare a presedintelui Traian Basescu, la Palatul Parlamentului, in Bucuresti, miercuri, 21 martie 2007. BOGDAN BARAGHIN / MEDIAFAX FOTO
Dan Voiculescu prezideaza sedinta Comisiei parlamentare de ancheta constituita ca urmare a propunerii de suspendare a presedintelui Traian Basescu, la Palatul Parlamentului – 21 martie 2007. BOGDAN BARAGHIN / MEDIAFAX FOTO

Crescent Austria era controlată de Dan Voiculescu, iar în 2002, când Blaga împreună cu soția sa au făcut o infuzie de capital de 800 milioane lei, GRIVCO era unul dintre acționarii filialei conduse de același Walter Redl.

Cum Crescent era firma Securității, altfel nu se explică relația privilegiată cu ICE Dunărea (UM 0107), se înțelege de ce Blaga a devenit azi șeful unui partid politic.

Iată de ce Blaga este atât de agreat de Alianța Grivco. Pentru că este unul de-al lor. La fel ca tovarășii lui (”primi-vice”),  masonii trădători Frunzăverde și Stănișoară…

Vasile Blaga e ultimul din tagma lui care încă n-a trădat oficial PDL-ul. Deocamdată. Neoficial însă el este de aceeași teapă cu masonii trădători Sorin Frunzăverde și Mihai Stănișoară, două cocote masculine din careul de ași ascuns în mânecă de Vasile Blaga. Buldogul. Cel care n-a câștigat în viața lui o competiție în mod democratic. Și cum ”mâna”, la decartare, trebuie să fie întreagă, al patrulea as al grupării este nimeni altul decât Dan Voiculescu, celebrul moștenitor al Crescentului, mașina de făcut bani a Securității ceaușiste prin intermediul ICE Dunărea.

Cum a ajuns Vasile Blaga în ”cercul încrederii” lui Dan Voiculescu este o întrebare la care doar puțini dintre noi cunosc răspunsul. Cert este că a ajuns atît de aproape de Voiculescu și de interesele sale fundamentale încât și-a luat alături, pentru a-și rotunji averea și a deveni și el un mic nabab, pe unul dintre cei mai importanți agenți ai Crescent din străinătate, un individ numit Walter Redl. Nimeni altul decât șeful Crescent din Austria, filială cu sediul în Eisensdadt. Iar asta nu pe vremea în care nu știa

ce face, ci la începutul anilor 2000, atunci când tot omul știa cine este Dan Voiculescu și cum joacă el poker pe banii Crescent, adică ai statului român pentru că firma Crescent nu era a lui tat-su, chiar dacă juniorul Felix o moștenise pe durata întregii sale eternități.

Așadar, Vasile Blaga, actualul lider al portocaliilor a stat liniștit în barca lui Dan Voiculescu până a fost prins și a fost obligat să tragă la mal și să coboare, cel puțin de văzul lumii. Este unul dintre motivele pentru care nimeni din tabăra USL, c u atât mai puțin din zona Grivco nu l-au călcat în picioare până acum, nu l-au avut în vizor și nu l-au atacat în vreun fel, considerându-l, dimpotrivă, un tovarăș de nădejde pentru un dialog constructiv.

Ca și Dan Voiculescu, Vasile Blaga este, după opinia mea, o rană deschisă, purulentă, pe corpul democrației românești. Prietenii lui Blaga (Frunzăverde și Stănișoară – oportuniști și trădători în sine și pentru sine) s-au dus deja la sânul lăptos al lui Voiculescu chiar dacă, de formă, ei s-au înscris în PNL și nu în partidul de buzunar al lui Voiculescu, asociat oficial cu PNL-ul lui Antonescu.

Buldogul buldogește voiculește la fel cum Frunzaverde penelește voiculește.  Obs. A se citi expresia ”conturile familiei dictatorului” drept ”conturile lui Dan Voiculescu și SIE”
Buldogul buldogește voiculește la fel cum Frunzaverde penelește voiculește.
Obs. A se citi expresia ”conturile familiei dictatorului” drept ”conturile lui Dan Voiculescu și SIE”

După această scurtă introducere, să scoatem actele pe masă.

Mai întîi a fost Securitatea. Dan Voiculescu a apărut ulterior, ca o necesitate înțeleasă. A fost pus stăpân peste Crescent-reprezentanța din București, firma de casă a Securității, prin intermediul ICE Dunărea, firmă despre care mulți au spus că era a lui Ceaușescu, deși eu cred că era doar a CIE. Ca și Voiculescu la București, Walter Redl a fost numit șeful Crescent Austria, filială cu sediul în Eisenstadt, localitate unde ar fi dorit să ajungă Marin Ceaușescu, înainte cu puțin timp de a muri prin spânzurare în condiții extrem de suspecte.

În 2002, an important pentru dezvăluirea noastră, Crescent Austria avea, printre acționari și firma GRIVCO, cea care avea să preia după 1990, după opinia mea, sarcinile și structura fostelor CRESCENT și ICE DUNĂREA.

Dealtfel, trebuie spus că Walter Redl a jucat, înainte de 1990 un rol extrem de important pentru Crescent Austria, el fiind, conform unei surse aflate mai sus pe lanțul trofic din care făcea parte micuțul Redl, șeful operațiunilor acelei filiale, adică exact omul care pe lângă operațiunile comerciale asigura, atunci când era nevoie, ”logistica” (adică bani ”curați”, paravan pentru servicii, transferuri financiare către terți, autoturisme etc) pentru grupa operativa a CIE de la Viena. Ca să vezi ciudățenie!

Am dezvăluit deja, cu ceva vreme în urmă, cum cadorisea Voiculescu cu autoturisme Crescent, grupa operativă a CIE de la Viena, sperând că vor păcăli astfel, cu mașini ”civile”, contraspionajul austriac. Au sperat, desigur, în van.

Așadar, după ce ”divinitatea” a creat, în ordinea necesităților, mai întîi Securitatea, apoi pe Voiculescu, iar apoi pe Walter Redl, s-a gândit că n-ar strica să-l lanseze la nivelul solului și pe Blaga. Pe Vasile Blaga, fost director la o întreprindere mecanică până în 90, apoi revoluționar, apoi prefect de Bihor pentru vreo trei ani și mai apoi, desigur, pentru încă trei ani șeful vameșilor din Oradea (director general al DRV Oradea), adică șef peste cei mai corupți dintre români, dacă nu-i socotim pe parlamentari. Ulterior a urcat pe scara pregătită pentru unul ca el, devenind într-un târziu, ministru de interne. Șef peste polițiști, adică peste indivizii aceia în uniformă care dau cu caschetele de pământ când nu le convine ceva, iar Blaga îi aplaudă pentru asta.

Ca să perfecteze relația cu Voiculescu, Vasile Blaga a mers pînă într-acolo încât și l-a luat ca asociat într-una din numeroasele sale firme că, deh!, vameșii fac bani, iar cu banii se fac firme si, inapoi, cu firmele se fac bani. Firma în care s-a asociat cu șeful locotenentul din Austria al lui Voiculescu se numește CONFORT ASTRA IMPORT EXPORT SA.

Iată dovada asocierii:

CONFORT ASTRA IMPORT EXPORT SA

Judet :BIHOR, Localitate :ORADEA

Nr. inmatriculare :J5/838/1991

Stare firma :functiune

Cod fiscal :63858

Cod SIRUES :51875232

Telefon :417376

Adresa :STR. IOAN CIORDAS nr. 1

Ultima actualizare la RC :03-JAN-02

________________________________________

Capital social subscris (total lei) :1728500000

– din care : 1.727.320.000 lei 2000 $ USA

Capital varsat (total lei):1205000000 – din care : 1203820000 lei 2000 $ USA

________________________________________

Participare straina la capital – din care : 14620000 lei

2000 $ USA

________________________________________

Obiecte de activitate declarate:

– P 5030 Comert cu piese si accesorii pentru autovehicule

________________________________________

Date despre asociati:

persoane fizice

1) Nume:POPESCU GABRIEL ALIN

Cod numeric personal:1750517054671

Act identitate:BI/GR /143204 /POL. ORADEA /12/23/1994

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :17-MAY-75

Locul nasterii :ARAD/ARAD

Adresa :Str. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Total aport (lei) :100000000

Nr. total actiuni / parti sociale :1000

Procent beneficii si pierderi :6 %

 

2) Nume:POPESCU NICOLAIE

Cod numeric personal:1441205054700

Act identitate:CI/XH /177327 /POL. ORADEA /10/24/2001

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :05-DEC-44

Locul nasterii: PONOARELE JUD. MEHEDINTI

Adresa :Str. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Total aport (lei) :812700000

Nr. total actiuni / parti sociale :8127

Procent beneficii si pierderi :44 %

Total aport natura (lei) :164625850

– din care :

aport natura (lei) :164625850

 

3) Nume:BLAGA VASILE

Cod numeric personal:1560726052137

Act identitate:CI/XH /160982 /POL. ORADEA /06/25/2001

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :26-JUL-56

Locul nasterii: PETRILENI/BIHOR

Adresa :Str. CLOSCA nr. 33

Total aport (lei) :400000000

Nr. total actiuni / parti sociale :4000

Procent beneficii si pierderi :23.13 %

 

4) Nume:BLAGA VIOLETT MARGARETA

Cod numeric personal:2560709052136

Act identitate:CI/XH /173303 /POL. ORADEA /09/21/2001

Localitate :ORADEA

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Data nasterii :09-JUL-56

Locul nasterii :SATU-MARE JUD. SATU-MARE

Adresa :Str. CLOSCA nr. 33

Total aport (lei) :400000000

Nr. total actiuni / parti sociale :4000

Procent beneficii si pierderi :23.13 %

 

5) Nume:REDL WALTER

Cod numeric personal:0

Act identitate:PA/A /0027950 /Aut. Austriece /04/03/1996

Localitate :LAXENBURG – AUSTRIA

Judet :

Cetatenie :AUSTRIACA

Domiciliu :AUSTRIA

Data nasterii :16-MAY-45

Locul nasterii :LONITZBERG – AUSTRIA

Adresa :KARL SCHREIWEISGASSE nr. 2

Total aport (lei) :7900000

– din care :

aport (lei) :7310000

aport ( $ ) :1000

Nr. total actiuni / parti sociale :79

Procent beneficii si pierderi :1.78 %

Total aport natura (lei) :1764500

– din care :

aport natura (lei) :1764500

 

6) Nume:DESPA ION

Cod numeric personal:1510522400080

Act identitate:PA/ /02606345 /POL.BUCURESTI /05/06/1997

Localitate :VIENA – AUSTRIA

Judet :

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :AUSTRIA

Data nasterii :22-MAY-51

Locul nasterii :BAIA DE ARAMA JUD.MEHEDINTI

Adresa :BUCHENGASSE nr. 40/2/6

Total aport (lei) :7900000

– din care :

aport (lei) :7310000

aport ( $ ) :1000

Nr. total actiuni / parti sociale :79

Procent beneficii si pierderi :1.87 %

Total aport natura (lei) :1764500

– din care :

aport natura (lei) :1764500

Nu are asociati persoane juridice

Nu are asociati tip lista

________________________________________

Date despre administratori

1) Nume: POPESCU NICOLAE

Cod numeric personal:1441205054700

Judet :BIHOR

Cetatenie :ROMANA

Domiciliu :ROMANIA

Localitate: ORADEA

Adresa: Str. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Puteri: CONF.ART.9,10 DIN STATUT

Calitate / Functie:administrator / nespecificata

Data nasterii: 05-DEC-44

Locul nasterii:PONOARELE JUD. MEHEDINTI

Data incepere mandat: 14-NOV-01

Data expirare mandat:14-NOV-05

Nu are administratori juridici

________________________________________

 

 

 

 

Nu are filiale / sucursale / subunitati

________________________________________

Date despre fondul de comert

1) Denumire:MAGAZIN DE DESFACERE

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:Str. MIMOZEI nr. 9

Telefon:

Fax:

Telex:

2) Denumire:PARC AUTO

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:Str. SUCEVEI nr. 24

Telefon:

Fax:

Telex:

3) Denumire:MAGAZIN+DEPOZIT

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:Str. MARESAL ION ANTONESCU nr. 129 bloc M 1

Telefon:

Fax:

Telex:

4) Denumire:BIROU ADMINISTRATIV

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:STR. ARMATEI ROMANE nr. 12 ap. 1

Telefon:

Fax:

Telex:

5) Denumire:ATELIER DE REPARATII AUTO

Judet :BIHOR

Domiciliu :ROMANIA

Localitate:ORADEA

Adresa:STR. VADULUI nr. 18

După cum se poate constata, Redl și Blaga, la care se adaugă nevasta portocaliului-șef de azi, Violett, erau tovarăși de afacere în timp ce Redl conducea și Crescentul din Austria. Iată și dovada acestei afirmații:

Informații dintr-o bază de date oficială despre Crescent Commercial & Maritime Gesellschaft mbH - Austria, în acționariatul căreia apare Voiculescu - GRIVCO, iar managementul este asigurat de herren WALTER REDL - asociatul lui VASILE BLAGA

Informații dintr-o bază de date oficială despre Crescent Commercial & Maritime Gesellschaft mbH – Austria, în acționariatul căreia apare Voiculescu – GRIVCO, iar managementul este asigurat de herren WALTER REDL – asociatul lui VASILE BLAGA

 

Secretele lui Blaga, pag1 (Bilant, 2005)
Secretele lui Blaga, pag1 (Bilant, 2005)

Dealtfel, în urmă cu câțiva ani, eu am dezvăluit ac

Marile secrete ale lui Blaga, pag 2
Marile secrete ale lui Blaga, pag 2

eastă anomalie, afirmând chiar că ”în anul 2002,Vasile Blaga a participat la

majorarea capitalului social al firmei Confort Astra Import Export SA din Oradea.

Societatea, care se ocupa de comert cu piese si accesorii pentru autovehicule, apartinea unui fost nomenclaturist local al PCR, Nicolae Popescu, secretar cu probleme economice in PD Bihor. Alaturi de Popescu, in actionariatul de la Confort Astra mai figurau Ion Despa (un var al lui Popescu, stabilit in Austria) si Walter Redl (cetatean austriac). Cei doi oameni de afaceri fusesera invitati in 1992 de catre Popescu pentru a face o infuzie de capital in societatea oradeana, precum si pentru a beneficia de facilitatile la plata impozitului, aferente unei societati mixte romano-austriece”. Mai mult, adăugam eu,  ”conform unui articol din presa oradeana, Ion Despa a lucrat pana in 1989 la Agentia Economica romana din Viena, ca reprezentant al ICE TehnoforestExportImport (oops!), putand fi deci suspectat de legaturi cu fosta Securitate.

Walter Redl era si este directorul general al filialei Crescent din Austria (Crescent Commercial &Maritime Ges.m.b.H), societate care apartine grupului Grivco al lui Dan Voiculescu. Desi apropierea dintre un lider PD si directorul general al uneia dintre societatile liderului PUR, Dan Voiculescu, parea o asociere contra naturii, Vasile Blaga a intrat destul de usor in afacere. Cu opt sute de milioane de lei, sotii Blaga au preluat, fiecare, cate 23,13% din capitalul social.” – spuneam eu pe vremea în care nimeni nu citea ce spun.

Acum o spun din nou. E treaba lor dacă citesc. A portocaliilor.

Că nu e o simplă poveste de campanie, iată și o urmă mai veche lăsată în presa vremii.

 Articol din presa vremii - Bihoreanul 2002

Articol din presa vremii – Bihoreanul 2002

 Dan Badea

Averea Dracului: ICE DUNAREA, firma acoperită a Securității (III)

doc001

Cea mai importantă firmă acoperită a fostului DSS, inclusă în organigrama serviciului de informații externe de atunci (CIE), încadrată exclusiv cu ofițeri și subofițeri din cadrul Securității a fost ICE DUNĂREA, societate care avea să contribuie la plata datoriei externe a României cu aproximativ 4 miliarde de dolari.

Cea mai importantă firmă așa-zis ”străină” cu care a colaborat ICE Dunărea a fost CRESCENT – societate condusă exclusiv de Dan Voiculescu.

Spun ”firmă așa-zis ”străină””deoarece a fost înregistrată în străinătate, dar a fost predată apoi prin testament, după uciderea așa-zisului patron, lui Dan Voiculescu cu condiția s-o stăpânească pe întreaga durată a vieții sale, iar faptul că a fost condusă exclusiv de Dan Voiculescu, el având puterea totală de decizie în toate afacerile firmei ,este deja demonstrat și recunoscut chiar de către Fouad Sanbar (așa-zisul patron, sau patronul de fațadă al Crescent).

Mentionez că Dan Voiculescu este singurul motiv pentru care mă mai preocupă, astăzi, ICE Dunărea sau orice altceva legat de conturile fostei securități. Aceasta deoarece acest individ este, după opinia mea, cel mai mare rău care s-a abătut asupra României postdecembriste, iar trecutul lui tenebros trebuie privit cu multa atenție.VOICULESCU 1

El a transformat presa română în cel mai eficient instrument de manipulare împotriva intereselor naționale și a ridicat dezinformarea la nivel de artă, o artă la care nici Stalin n-a putut visa,  și tot el a transformat Parlamentul României într-o instituție populată cu cei mai corupți dintre români. A condus și  conduce, cred eu, SISTEMUL care se opune democratizării și modernizării României.

Așadar, voi reaminti ori de câte ori va fi nevoie că imperiul lui Dan Voiculescu s-a creat exact pe această relație dintre ICE Dunărea și Crescent, adică pe relația de afaceri cu Securitatea. Deși oficial, în dosarele securitații interne, el apare că ar fi fost doar un turnător ordinar, nu se știe cum figurează el în dosarele securității externe (CIE_SIE). Până a ajunge însă la episodul Crescent (despre care am mai scris anterior), să vedem cu ce se ocupa ICE Dunărea.

Reiau așadar un articol mai vechi de al meu, pe care îl completez cu documente inedite, parte dintre ele aparute in cartea mea, AVEREA PRESEDINTELUI.

coperta Averea Presedintelui

Iată, mai jos textul apărut în 1998, documentele atasate fiind insa inedite, prezentate aici in exclusivitate:

I. C. E. DUNAREA

”ICE Dunarea a fost o intreprindere de comert exterior a Securitatii, infiintata in octombrie 1982 (prin Decretul C.S nr.382/ 15.10.1982) si lichidata in apr. 1990 (prin H.G. nr.435/ 25.04.1990).

A facut parte din UM 0544-C.I.E (Centrul de Informatii Externe) si era identificata prin codul UM 0107.

A fost condusa, in ordine, de gen. mr. Aristotel Stamatoiu, gen.lt. Epifanie Amohnoaie, col. Gheorghe Badita și col. Constantin Gavril. In 1989 avea 137 de angajati dintre care 115 ofiteri.

A avut 6 servicii operative, un serviciu de navlosire si un compartiment special pentru vanzari armament. A efectuat activitati de import-export atat in nume propriu, cat si in colaborare cu celelalte ICE-uri. Colaborarea a fost, evident, impusa. A facut diverse intermedieri pe baza de comision si actiuni valutare speciale.

Oficial, se stiu foarte putine despre dimensiunea reala a implicarii acestei unitati a Securitatii in operatiunile valutar-financiare dirijate de Ceausescu si colaboratorii lui. Intreprinderea a fost lichidata cu o graba suspecta de guvernul Roman.

DUNAREA a fost mai intai trecuta in subordinea Ministerului Apararii Nationale. Pe 26 decembrie 1989, in urma decretului nr.4 semnat de Ion Iliescu, DSS si „toate unitatile din subordine” treceau la MApN. Fiind o unitate (0107) aflata in schema CIE (0544) din DSS, ICE Dunarea era „inghitita” provizoriu de ICE Romtehnica. Daca presa nu dezvaluia atunci aspecte controversate din activitatea Dunarii, suntem convinsi ca nici n-ar fi fost nevoie sa fie lichidata, pentru ca nu asta era intentia noilor stapani.

In perioada ianuarie – martie 1990, o echipa de control compusa din specialisti ai MCE, MF, MApN si BRCE a verificat intreaga activitate a ICE Dunarea.

 DUNAREA001

DUNAREA002

DUNAREA003DUNAREA004DUNAREA006 DUNAREA007 DUNAREA008

Primul Raport informativ, postdecembrist, despre ICE Dunarea, ajuns pe masa ministrului Justitiei, Teofil Pop. Raportul fusese cerut in vederea stabilirii eventualelor deturnari de fonduri de care era suspectata ICE Dunarea.
Primul Raport informativ, postdecembrist, despre ICE Dunarea, ajuns pe masa ministrului Justitiei, Teofil Pop. Raportul fusese cerut in vederea stabilirii eventualelor deturnari de fonduri de care era suspectata ICE Dunarea.

Pe 25 aprilie 1990, ICE Dunarea a intrat oficial in lichidare „in scopul evitarii unor paralelisme in activitatea intreprinderilor de comert exterior” (HG nr.435). Comisia de lichidare avea sa constate ca Dunarea fusese o intreprindere extrem de eficienta, ca aici toate a operatiunile s-au incadrat in indicatorii de preturi si eficienta economica planificati sau aprobati.

Oficial, pentru perioada 1982-1989, s-au constatat urmatoarele:

a. Volumul contractelor de export derulate in nume propriu sau in colaborare, inclusiv operatiuni de barter, compensatie si contrapartida, a fost de 4, 59 miliarde dolari;

b. S-au incasat 4,36 miliarde dolari cash din exporturi (inclusiv operatiuni de barter, contrapartida, compensatie)

c. Disponibilitatile in valuta constituite au fost contabilizate numai in conturi deschise la BRCE, ICE Dunarea neavand conturi la banci straine.

Intrebarile ulterioare asupra Dunarii au ramas insa fara raspuns. Fusese o firma a Securitatii iar documentele verificate nu spuneau, in realitate, decit ce scria pe ele. Cine garanta ca n-a existat o dubla contabilizare a lor? Nu era dubla si subordonarea Dunarii? (MCE si MI)

Afaceri cu diamante

Prezentam un exemplu concret care justifica indoiala noastra. E vorba de un aspect referitor la exportul de diamante artificiale al ICE Dunarea. Un referat intocmit la inceputul lui 1990, semnat de doi specialisti si dosit dupa cum cereau vremurile.

„In luna ianuarie 1990, ICE Mefin a preluat de la ICE Dunarea activitatea referitoare la importul si exportul de diamante. In perioada discutiilor ce au precedat preluarea activitatii, ICE Mefin a fost contactata de firma A.D.C.(Anglia), partener de afaceri prioritar pe aceasta relatie. Firma a pretins livrarea deindata a diamantelor artificiale ce au constituit obiectul unuoi contract incheiat cu ICE Dunarea.

ICE Mefin a luat legatura cu Uzina de diamante artificiale Dacia ( ce a functionat in directa subordunare a DSS, iar in prezent este subordonata, potrivit afirmatiiloer conducerii Mefin, Comandamentului pompierilor militari), rezultind ca este executata deja comanda firmei ADC. In aceste conditii s-a dispus livrarea diamantelor, iar firma ADC a platit suma de 20 mii $ SUA.

Pentru a verifica realitatea platii, un lucrator din cadrul ICE Mefin s-a deplasat la ICE Dunarea constatind ca in contractul ce i-a fost prezentat la aceasta din urma unitate, pretul prevazut era de 26 mii $ SUA. Revenind la sediul ICE Mefin, in timpul discutiilor purtate cu conducerea acesteia, au fost chemati prin telex de firma ADC si li s-a comunicat ca din greseala nu s-a trimis suma de 26 mii $, ci doar 20 mii $ SUA.

DUNAREA010 DUNAREA011

Coroborind aceasta situatie cu imprejurarea ca, cu ocazia unei recente vizite la Bucuresti (dupa Revolutie), dl. Jak Luntzer, patronul firmei ADC, a prezentat un inscris (o fotocopie) emanat de la Directia Europa Occidentala (director Pirvutoiu), din care rezulta ca MCECEI a aprobat ca ICE Dunarea sa scindeze sumele obtinute din exporturi in doua categorii cu doua destinatii diferite, deci din coroborarea acestor doua elemente se poate trage concluzia ca ICE Dunarera incheia fie doua contracte, unul in care se trecea pretul real si se incheia in strainatate, si un al doilea in care se trecea un pret mai mic si care era inregistrat in tara, fie, situatie mai greu de admis, ca sumele obtinute din derularea contractului incheiat cu partenerul strain au luat calea a doua conturi diferite.

Intrucit dl. Luntzer si-a anuntat vizita la ICE Mefin, s- a solicitat conducerii sa abordeze in cadrul discutiilor si aceasta chestiune.

Apare ca necesara si verificarea inscrisului la MCECEI, Directia Europa Occidentala, in care scop se va lua legatura cu actualul director Manolache.”

 DUNAREA016

Expertii straini care au cautat fondurile deturnate de Ceausescu & Co au avut informatii ca ICE Dunarea „a fost folosita pentru deturnare de fonduri din Romania”. In Planul „R” ei au inscris atit rezultatul documentarii la care avusesera acces pana atunci (mai 1990) cit si anumite ipoteze de lucru. Iata rezultatele lor la acea data:

„Conturile „Dunarii” de la BRCE, potrivit Serviciilor Secrete (?):

47.21.015.300-9 – $ US (Cont aparut deja in presa – R.L/6.08.’94, n.n.)

47.21.427.300-2 -DM

47.21.437.301-6 – DM

49.11.046.300-7 – $

48.69.715.300-9 – $ US

In aceste conturi au fost inregistrate, se pare, un mare numar de plati facute de companii de transport maritim catre autoritati portuare din Constanta sau de aiurea. Exista suspiciunea ca platile ascundeau cu totul altceva.

Un cont mai aparte era 48.69.715.314-0 – silingi austrieci. Acest cont ascunde numeroase tranzactii cu Dunarea si Dobias in Austria. Banca prin care intrau majoritatea sumelor in acest cont era Donau Bank. O parte din aceste plati au fost achitate pe loc in silingi austrieci sau marci germane lui Nathan Skalet (cetatean austriac, Pasaport nr. Pp 416431). Tranzactiile au fost aprobate de David Vasile, director adjunct. Potrivit lui Constantin Istrate, Skalet vorbeste doar romana si rusa.

Raport R Dunarea001 Raport R Dunarea002

Raportul R - un rezumat al raportului expertilor canadieni care au cercetat deturnarile de fonduri ale regimului Ceausescu
Raportul R – un rezumat al raportului expertilor canadieni care au cercetat deturnarile de fonduri ale regimului Ceausescu

Rodica Vlaicu de la BRCE (Serviciul Special 46) a fost foarte suparata pentru ca unul dintre membrii comisiei (CS) a intrat in posesia acestor conturi. Ea a explicat ca sumele din acest cont au rezultat din vanzari catre Uniunea Sovietica de bunuri care au fost reetichetate. Ideea a fost ca sovieticii sa fie obligati sa plateasca bunurile nu in ruble, ci in valuta forte. Din exporturile facute de Dunarea in 1984 au rezultat 754 milioane $.

Documentele justificative au fost vazute de un membru al echipei canadiene (C.S.), dar nu i s-a permis sa le copieze.

Pe 28 aprilie 1990, actele de la BRCE, legate de Dunarea, erau in asa fel amestecate incit nu puteau fi extrase prea repede a afirmat C.I.

O prima concluzie era ca tranzactiile au fost mixate cu tot felul de alte afaceri ale bancii. Totusi, afirmatiile de mai sus nu se potrivesc cu rapoartele despre Dunarea puse deja la dispozitia comisiei.

Documentatia de la BRCE, desi fusese promisa, nu a ajuns la comisie.

Contul OBORE

In iulie 1990, de exemplu, soldul la zi al unui cont deschis cu 5 ani in urma era de 1.334 588, 14 dolari SUA. Numarul contului era 47.11.940.350-8 iar ca titular era trecut numele OBORE. Contul fusese descoperit in primele luni ale lui 1990 de catre expertii canadieni si inscris la capitolul „comisioane secrete”. Lipsa datelor de la BRCE i-a impiedicat sa mearga insa mai departe pe aceasta pista, numita de ei „QUINSHUN”. Informatiile adunate se refereau la deturnarea a 108 000 dolari, in urma unui export de transformatoare in Turcia facut prin Electroimportexport (EIE). „Contractul a fost de peste 20 milioane dolari, iar agentul turc Mustafa ONGUN (de la „Indel”) a primit un comision in functie de vanzari. La finalizarea contractului, EIE se pare ca datora lui M. Ongun 108 000 dolari. Banii ar fi fost deturnati intr-un anumit cont de la BRCE (47.11.940.350-8) apartinand, se pare, ICE Dunarea. Persoanele care pot da relatii sunt: M. Ongun, Rodica V. (BRCE) si Aristide BUTUNOIU (cel care l-a inlocuit, se pare, pe Ongun). Din investigatii s-a aflat ca au existat agenti care plateau comision la Dunarea, comision numit de Suzanne Wolfe bacsis pe invers”.

 Raport R Dunarea004

De-abia in 1991, Mugur Isarescu, presedinte al comisiei guvernamentale cerea blocarea acestui cont. Din adresa lui Isarescu am aflat ca firma care deschise contul in cauza fusese inchisa in… 1988. Iata continutul acelei adrese catre BRCE, semnate de Mugur Isarescu: „In vederea clarificarii provenientei unor sume realizate de reprezentanta firmei „QUINSHUN ENTERPRISES LIMITED” deschisa la Bucuresti in perioada 1981-1988, rugam sa blocati temporar contul 47.11.940.350-8, in care se pastreaza disponibilul ramas dupa incetarea activitatii acesteia”( Adresa Nr. 2001/19.02.1991).

Desi ICE Dunarea fusese de mult lichidata, iar oficial aconturile in valuta de la BRCE fusesera inchise cu sold zero inca din mai 1990″, exista, iata, cel putin un cont dosit, de prasila .

Epilog

Chiar daca, oficial, problema „Dunarea” a fost inchisa, ea nu este nici pe departe clarificata. Guvernele care au „acoperit”-o, lipsite de orice raspundere, vor trebui sa dea totusi niste explicatii, daca i se va nazari vreodata unei autoritati, interesate in aflarea adevarului, sa le ceara. La doi ani dupa lichidarea Dunarii, de exemplu, Comisia Isarescu avea mari greutati in priceperea unor socoteli oficiale care spuneau ca in contul ICE Dunarea se mai gasisera, la 22 dec. 1989, 1,2 milioane de dolari.

Tot neclara parea si afirmatia din raportul de lichidare al ICE Dunarea care spune ca in urma controlului „nu a reiesit ca din acestea (cele 4,59 miliarde dolari rezultate din exporturi- nn) ar fi fost transferate sume in valuta in exterior, in eventuale conturi ale dictatorului„. Prin urmare, „se impune a se analiza – spune raportul comisiei Isarescu – destinatia unor sume de milioane cedate la balanta de plati pe baza unor decrete speciale, in care se mentiona ca preluarea se face fara restituirea valutei sau a echivalentului in lei„. De regula, au observat specialistii lui Isarescu, preluarea la balanta de plati a unor astfel de sume in valuta, de la unitatile exceptate se facea cu titlu de imprumut, sau cu plata echivalentului in lei.DUNAREA014

Prima si
Prima si ultima pagina a unei Situatii a incasarilor cash la balanta de plati externe ale ICE Dunarea utilizate pe baza de acte normative in perioada 1982-februarie 1988

N-a fost explicat pana azi ce rost avea cedarea unor sume deloc neglijabile in CONT SPECIAL PREZIDENTIAL de la BRCE, si nici ce destinatie s-a dat acestor depozite. In 1986, de exemplu, ICE Dunarea a cedat suma de 45 milioane dolari in „contul special prezidential” de la BRCE, in baza unui „decret fara rambursare”( 234/25.12.86).

Dan BADEA,

Material apărut, partial, în cotidianul Evenimentul Zilei din 29 Mai 1998, pag.18 (Facsimilele sunt inedite)

 

Averea Dracului – afaceri și comisioane confidențiale prin firmele Securității (II)

Ceaușescu nu a avut conturi secrete. Au existat însă conturi secrete pe care le-au preluat, în parte, cei care au devenit miliardarii tranziției.

Aceasta este concluzia la care am ajuns nu numai eu, ci și alți cercetători care au căutat urmele așa-ziselor conturi ale lui Ceaușescu. Asta nu înseamnă însă că problema conturilor secrete este una rezolvată. Nicicum.

Altfel, oameni ca Dan Voiculescu sau alții din aceeași stirpe a securiștilor ordinari n-ar fi putut progresa într-un an cât alții într-un secol.

Astăzi voi relua aici un material mai vechi, referitor la problema comisioanelor confidențiale care alimentau, ulterior, diverse conturi ale fostului regim, dar și problema desființării firmei ICE Dunărea (UM 0107) – unitate acoperită a fostului DSS, încadrată exclusiv cu ofițeri și personal din fosta Securitatea, dar cunoscută ca o firmă de comerț exterior. Partenerul de afaceri privilegiat al ICE Dunărea a fost…Dan Voiculescu, prin firma Crescent. Iată de ce eu refuz să cred că Dan Voiculescu a fost doar un tornător ordinar al Securității și îi înțeleg mâhnirea cu care spune că n-a fost informator. Sau…doar informator. Până  a ajunge însă la Crescentul lui Voiculescu, despre care am mai scris AICI, AICI și AICI, postez  un material pe care l-am scris în urmă cu mulți ani, fragment din cartea ce avea să apară la editura Nemira, Averea Președintelui

coperta Averea Presedintelui
Averea Președintelui, Edit. Nemira, 1998, autor Dan Badea

Rezultă, în plus, din materialul și documentele atașate (aici – în exclusivitate), că societatea ARGUS, cea care, oficial, era doar un oficiu banal din cadrul camerei de Comerț și Industrie a RSR ce repartiza personal autohton pentru reprezentanțele firmelor străine la București, se ocupa în realitate cu obținerea de comisioane confidențiale și, așa cum avea să dezvăluie presa străină, cu falisficare profesonistă de documente contra comisioane. Șeful oficiului ARGUS, col. Dragoș Diaconescu un securist (CIE)-afacerist notoriu, care a preluat și aplicat ulterior lui decembrie 1989, vechile practici de la ARGUS, a fost arestat recent în afacerea fraudelor bancare descoperite la sfârșitul anului trecut de profesioniștii DIICOT (vezi, pe larg, AICI).

De menționat că la acea dată și eu credeam că Nicolae Ceaușescu a avut conturi secrete, fiind victima dezinformării celor care au preluat, pe cont propriu, controlul unora dintre afacerile importante ale statului român. 

doc001

Averea Dracului” (II) – afaceri si comisioane confidentiale prin firmele Securitatii

Inca o sursa de alimentare a conturilor secrete ale familiei regimului Ceausescu:

Comisioanele confidentiale

O importanta sursa de fonduri valutare, exploatata la maximum de agentii asa-zis economici ai lui Ceausescu, a fost comisionul. Atit in tara cit si in afara ei, s-au obtinut sume imense din intermedieri pe cit de secrete, pe atit de profitabile. Obtinerea de comisioane a fost transformata de regimul Ceausescu intr-o operatiune valutara speciala prin care s-au alimentat conturi mai mult sau mai putin cunoscute. Confidentialitatea majoritatii comisioanelor a fost pastrata cu strictete si, este de presupus, bine controlata. Pista comisioanelor confidentiale n-a fost batatorita de comisiile care s-au ocupat cu cercetarea deturnarilor de fonduri, desi au existat destule elemente care au semnalat scurgeri masive de fonduri rezultate din acesta practica. Pina acum, o prezentare a modurilor de obtinere a comisioanelor confidentiale, imaginate de sistemul comunist, a fost facuta de fostul ofiter de securitate Liviu Turcu, intr-o scrisoare deschisa adresata comisiei senatoriale (Dragos Luchian), comisie n-a avut insa vreun rezultat notabil. Iata citeva dintre caile de obtinere a comisioanelor confidentiale ezvaluite de Liviu Turcu :

a. Obtinerea de comisioane confidentiale cu prilejul negocierilor contractelor comerciale de import – export in tara si strainatate; de regula aceste comisioane erau asigurate prin protocoale  confidentiale, separate de contractele propriu-zise, si se depuneau pe numele ICE-ului ce derula contractul, intr-un cont colector de la BRCE aflat sub controlul compartimentului AVS din CIE . Dirijarea banilor intr-un cont al DSS era treaba directorului BRCE si a sefului Departamentului secret din banca(Serviciul 46-nn). Existau 5 conturi colectoare la BRCE.

b. Tranzactii comerciale cu produse ne-romanesti pe piata internationala. Au fost implicate firmele : TERRA, DELTA, TRAWE, ICE DUNAREA, ICE ROMTEHNICA, ICE CARPATI.

c. Replasarea de marfuri de origine straina ca marfuri romanesti pe piete in care detinatorii reali ai marfii erau contingentati.

d. Obtinerea de comisioane confidentiale pentru permiterea trasnzitarii de marfuri straine si indigenizarea acestora.

e. Parteneriatul comercial cu tarile in curs de dezvoltare a caror legislatie financiara le limita scoaterea de sume in valuta forte in exterior sau interzicea detinerea de conturi in strainatate, prin crearea de catre partea romana de depozite si conturi, fie la BRCE sau la alte banci din strainatate.

Exemple de actiuni aducatoare de comisioane: ICE Masinexportimport – 300 000 dolari

Intre ICE Masinexportimport si firma italiana INNOCENTI s-a incheiat un contract de livrare a unui grup de masini necesar IMGB. Contractul, in valoare de 11mil. dolari, fusese aprobat in 1978 si stabilea termenul de livrare la 3 ani.Dupa expirarea acestui termen, desi patrtea italiana avea masinile gata, importul a fost sistat din cauza interdictiilor generale impuse atunci importurilor de catre politica vremii. Dupa o pauza de doi ani, partea romana a reluat tratativele cu italienii, care oricum nu mai aveau alte posibilitati de desfacere pentru grupul de masini necesar IMGB. Profitand de aceasta situatie, romanii au cerut un comision de 700 000 dolari, ca sa cumpere ceea ce tot ei comandasera. Italienii, neavand incotro, au acceptat. S-a facut insa o intelegere privind plata comisionului, asa incit in contul partii romane au fost virati cu acte doar 400 000 dolari, restul ajungand in alta parte. Unde?doc002

Partenerul italian a afirmat ca diferenta de 300 000 dolari a fost achitata „in imprejurari cunoscute de Maravela Ionel, directorul de atunci al ICE Masiniexportimport„. Maravela insa, impreuna cu derulatorul contractului, Nicolae Popescu, au solicitat „cu duritate” celor curiosi „sa nu se amestece in aceasta problema„. Si nu s-au amestecat. In 1990, destinatia celor 300 000 dolari era „neelucidata”.

ARGUS – Comisioane cu sacul

Oficiul Argus a fost, ca si Dunarea, o „firma” a Securitatii. O anexa. Se ocupa oficial cu asigurarea de personal pentru reprezentantele societatilor straine din Romania. Taxa orice firma straina si se vara metodic in orice afacere aducatoare de valuta. Era specialista in comisioane confidentiale. L-a avut ca director pe celebrul Dragos Diaconescu, despre a carui implicare in scufundare navei LUCONA (care avea la bord o moara de macinat minereu de uraniu) s-au spus destule ; Argus ar fi intocmit documentele fictive pentru transportul efectuat de Lucona, documente folosite ulterior la incasarea primelor de asigurare.

Șeful ARGUS, col (r) Dragoș Diaconescu, un securist ca toti securistii care au atentat la Securitatea Nationala a României. Un șmecher din gașca celor de teapa lui Dan Voiculescu
col (r) Dragoș Diaconescu, un securist ca toti securistii care au atentat la Securitatea Nationala a României. Un șmecher din gașca celor de teapa lui Dan Voiculescu (foto 2012)

Argus a avut conturi deschise atit la BRCE cit si la filialele unor banci straine din Bucuresti (Societe Generale si Manufacturer’s Hanover Trust). Cu toate acestea nu se stie nimic despre cercetarile comisiilor (investite sa caute fondurile deturnate) asupra acestei firme. Nu s-a spus nimic despre ARGUS. Daca si cum a fost desfiintata. Daca presa a tacut, oficialii n-au spus nimic.

Mentionam mai jos citeva dintre gainariile valutare ale oficiului condus de Dragos Diaconescu, pentru a ne lamuri asupra usurintei cu care se puteau construi fonduri ce puteau primi apoi orice destinatie.

In 1982, intre firmele ICE Geomin si Marc Rich (Elvetia) s-a perfectat o intelegere privind valorificarea de catre firma din Elvetia a unor produse ramase in urma a doua actiuni de cliring ale partii romane (cu India si Pakistan). Intelegerea consta in plata unui comision catre Geomin, taxa ce reprezenta 1,25% din beneficiul rezultat. In afacere a intervenit insa Argus, prin Dragos Diaconescu, care a cerut sa participe si el la incasarea a 50% din comision. Prin Talpos de la MCECEI, Argus a devenit parte la contractul cu Marc Rich, incasind astfel aproximativ 100 000 dolari/anual din aceasta afacere. Valuta era virata de ICE Geomin in contul Argus de la BRCE (cont # 47.23.227.300-4).geomin

In 1983, Louis Drasinovert, angajat roman al firmei germane Hoechst Aktiengesellschaft-RFG, a fost acuzat intr-o prima faza” de spionaj in favoarea Germaniei. Oficiul Argus, responsabil de soarta si apucaturile angajatului roman, s-a dat ranit si a solicitat firmei Hoechst daune in valoare de 460 000 de marci. Firma germana, care avea contracte de export cu ICE Danubiana, a achitat suma ceruta din debitele (datoriile) pe care firma romaneasca le-a avut ca importator al produselor sale.

Desi Danubiana a achitat intreaga suma, Oficiul Argus a informat firma germana ca n-a primit decit exact 136.568 DMW (decizia de plata nr.5959/14.12.1983). Diferenta de peste 320 mii marci, desi a fost incasata de Oficiul Argus, nu a fost confirmata; ea a fost scazuta insa de firma germana din datoria ICE Danubiana. In 1990 nu se stia in ce scopuri fusesera folosite cele 320 mii marci. Si nici de catre cine. Conturile in care Argus a cerut firmei germane sa vireze banii au fost cel de la BRCE (nr. 47.11.091.300-4) si cel de la Manufacturer’s Hanover Trust (nr. 700/284). Firma Hoechst a mai fost tapata de bani si de catre aunele ICE-uri” care i-au solicitat confidential, pentru deschiderea acreditivelor, comisioane cuprinse intre 7-10 % din valoarea acreditivelor, sume care nu mai erau restituite.

doc007

doc008

alt exemplu:

metallgesell001

metallgesell002

metallgesell003

metallgesell004

metallgesell005
documente inedite din arhiva Comisiei Guvernamentale pentru cercetarea fondurilor deturnate din averea statului, comisie condusă de Mugur Isărescu

Sume nefacturate

Sumele achitate de firmele straine oficiului Argus pentru participare (chiar si pentru neparticipare – cazul firmei italienesti Giole) la TIB nu erau facturate. Nu se stie unde ajungeau banii de la Argus. Dragos Diaconescu dadea dispozitie unor ICE-uri, care exportau diverse produse, sa depuna o parte din valoarea marfii in alte conturi decit cele pe care intreprinderile respective le aveau la BRCE. Erau conturi ale Securitatii? Ale Partidului? Ale lui Diaconescu? Nu stim. Stie ex-directorul CONFEX, tov. Poparlan.doc009

La fiecare livrare de marfa din Romania, foarte multe firme straine achitau un comision in conturi ale securitatii. De exemplu, firma germana Hallerman achita in contul 47.21.44.73.00-4 („ES”) un comision de 0,5% din valoarea marfii, ceea ce insemna zeci de mii de dolari. Basca taxa de participare la TIB. Fondurile necontrolate se  adunau astfel bucatica cu bucatica.

Firma BBI-Anglia (firma greceasca) a depus in 1985 o suma intr-un cont al Argus de la Societe Generale-Bucuresti. Contul avea numarul 20183. E o dovada ca Argus nu avea conturi in valuta numai la BRCE. Nu stim ca aceste conturi de la filialele unor banci straine din Bucuresti sa fi fost verificate.doc010

Implicarea directorului ARGUS, Dragos Diaconescu in „Afacerea Sulina” a fost confirmata de Gheorghe Voinoiu de la „RUM CAWO” – Liechtenstein. D. Diaconescu ar fi „mijlocit aranjamentul de depozitare a reziduurilor”, fiind implicat si in incasarea unei parti din taxele de depozitare a acestora.doc013

Dan BADEA (Material apărut în cotidianul Evenimentul Zilei din 29 Mai 1998, pag.18 – cu excepția facsimilelor care sunt inedite)

***

Adaug articolului publicat de mine în 1998, un document care demonstrează stilul utilizat înca de pe atunci de securistul Dragoș Diaconescu, azi ajuns  la pușcărie pentru practici similare, el fiind acuzat de către patronul unei societăți elvețiene (Cevora Panama) de deturnări de fonduri, falsuri, dezinformări etc. Iată, mai jos documentele prezentate aici în exclusivitate:

cevora panama001
un Referat ce confirmă deturnările de fonduri comise de Dragoș Diaconescu și jefuirea reprezentanței din București a unei firme străine ( CEVORA SHIPING TRAIDING AND INVESTMENT INC – ELVETIA)
cevora panama002
acuzatiile lui Marcel Werner, patronul societății jefuite de securiștii lui Diaconescu, transmise prin telex șefului Argus
cevora panama003
pag.2 a telexului de mai sus
cevora panama004
extras de cont de la BRCE al firmei CEVORA SHIPING TRAIDING AND INVESTMENT INC – ELVETIA

OBS: Toate documentele ce insotesc acest material provin din arhiva comisiilor care s-au ocupat cu cercetarea deturnarilor de fonduri din perioada regimului Ceausescu.

Partea despre ICE DUNAREA, care completa acest articol va fi publicata separat, deoarece va fi insotita de alte documente inedite, ce vor aparea in exlusivitate pe acest site.

(va urma)

Dan Badea

 

Dacă ratează lovitura de stat, Vîntu şi Voiculescu se apropie sigur de puşcărie

maimuta12

Ieri s-au făcut, pe parcursul întregii zile, ultimele pregătiri pentru circul politico-sindical de astăzi. Au defilat pe la televizoarele mogulilor Vîntu şi Voiculescu mutrele triste ale unor looseri politici precum Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Constantin Dudu Ionescu, Victor Surdu şi Călin Popescu Tăriceanu, sau ale unor infractori de drept comun precum celebrul Miron Cozma. Toţi au cântat aceeaşi arie populistă a răului imens adus României, chipurile, de Traian Băsescu şi guvernarea Boc. Tonomatul Răzvan Dumitrescu, o unitate de măsură a prostiei din presa româneasscă (personal, n-am cunoscut un jurnalist mai idiot decât el, în toată cariera mea de peste 20 de ani) a pus următoarea întrebare, în direct: ar putea să fie scoşi, mâine, prin manipulare, oamenii la miting? O asemenea întrebare pusă de un manipulator de profesie nu poate decât să provoace ilaritate…Râs. Şi silă faţă de un asemenea diversionist.

Huliganul penal din Valea Jiului, invitat special de Răzvan Dumitrescu în direct, pe postul RTV, a afirmat chiar că Traian Băsescu este singurul responsabil de mineriadele din 1990, 1991 şi 1999, după ce acelaşi fost puşcăriaş susţinuse, în urmă cu mai mulţi ani, că vinovat de venirea minerilor fuseseră Iliescu sau Roman.

Iată, mai jos, câteva ipostaze ale salariaţilor lui Vîntu sau Voiculescu, trimişi pe teren sau prin studiouri să incite populaţia la revoltă:
1

 

2 3

Toată ziua, dezbaterile pe tema mitingului din 19 mai au fost însoţite de aceleaşi imagini instigatoare cu hărmălaia de săptămâna trecută în care nişte pensionari loviţi de streche, care îşi clănţăneau dinţii de plastic în faţa palatului Cotroceni, forţau nişte gărduleţe mobile apărate de cinci-şase jandarmi plictisiţi, cu burtă.

Mai mult, Vintu şi-a trimis soldăţeii în piaţa Victoriei sau în Piaţa Universităţii ca să anunţe că „mâine” (adică astăzi) vor veni 60.000 de oameni ca sa-şi strige nemulţumirea şi, poate, sa schimbe guvernul Boc.

Anunţul oficial al PSD, făcut atât prin traseistul rusofil Victor Surdu, fost director pe România al concernului Lukoil, cât şi prin Victor Ponta, preşedintele PSD, conform căruia partidul comuniştilor va susţine manifestarile şi revendicările sindicatelor nu mai trebuie comentat. Implicarea PSD în lupta sindicală face parte din arsenalul politic al acestui partid, liderii de sindicat fiind, în marea lor majoritate, o adevărată „pepinieră de cadre”. Pe de altă parte, majoritatea mitingiştilor scoşi prin pieţe sunt şi ei cadre de nădejde ai PSD-PNL, atunci când nu sunt nişte rătăciţi inocenţi prin urbe.

11

Eu unul am recunoscut deja printre bugetarii care protestau azi în faţa guvernului o poamă psd-istă care se tot manifestă de peste 20 de ani: Valeriu Smadu (foto dreapta), un aşa-zis revoluţionar al PSD care a funcţionat o vreme ca şofer la o ambasadă a României iar apoi a rămas, deşi incompetent de felul lui, funcţionar al MAE. Nu ştiu cine sunt tovarăşii de revoltă ai mitingistului, dar nu pot fi decât nişte paraziţi care se tem pentru posturile lor.

Sorin Ovidiu Vîntu are motivele lui să susţină o lovitură de stat de tip mineriadă, sau de catifea, orice, numai să dispară Boc şi Băsescu. El are mari probleme cu fiscul şi justiţia, în urma mai multor tunuri date de-a lungul anilor, ultimul fiind cel privind ramburasarea unei TVA de peste 60 milioane de euro.

vintu hitru

La fel, acelaşi instigator mai are de dat explicaţii cu privire la fuga şi susţinerea financiară în străinătate a lui Nicolae Popa, cel care a ridicat în numele său fonduri imense de la FNI (inclusiv banii cu care s-a înfiinţat BID) şi care are de executat o pedeapsă de 15 ani închisoare. Procurorii au depistat deja contul din care Sorin Ovidiu Vîntu a ordonat transferul unei sume de peste 40.000 de euro pentru susţinerea sejurului infractorului Nicolae Popa în Jakarta, Indonezia. Extrădarea infractorului nu mai e decât o chestiune de săptămâni, iar Sorin Vîntu are deja interdicţie de a părăsi România.

Disperarea mogulului a fost evidentă în momentul în  care l-a turnat în direct şi la o oră de vârf pe Traian Băsescu, în timpul ultimei campanii electorale, atunci când a afirmat că a avut o întâlnire cu el într-o parcare din afara Bucureştiului. Cunoscut ca un tip care nu vorbeşte despre relaţiile lui, sau care nu-şi toarnă partenerii, Sorin Vîntu a dovedit atunci că poate fi şi turnător. Numai că a fost un turnător mincinos, deoarece el n-a spus întregul adevăr.

Geoana_la_Vintu_acasa_in_strada_Paris

Mi se pare siderant după 2004 când la ora trei dimineaţă m-am întâlnit în parcare la Tâncăbeşti cu domnul Băsescu, ferindu-ne de securitatea domnului Adrian Năstase, după cinci ani de zile să ajung în aceeaşi situaţie, să mă feresc să mă întâlnesc cu prietenii” – a declarat Vîntu, după ce avusese o întâlnire de pomină cu prezidenţiabilul Mircea Geoană .

El fixase acea întâlnire cu Traian Băsescu, care se întorcea de la Sinaia, dar întâlnirea n-a mai avut loc deoarece Băsescu s-a răzgândit în ultimul moment.

vintu la tribunal2

De ce a minţit mogulul nu e greu de priceput…Era singura modalitate prin care, după mintea lui, putea să mai repare imaginea lui Geoană. N-a reuşit. Cum se ştie, Geoană a pierdut, iar Vîntu şi-a băgat aproape toate firmele în faliment, de la Gardianul, la Petromservice.

Şi s-a înţeles apoi cu ruşii lui Putin şi ai lui Igor Smirnov pentru a lansa o nouă maşinărie de manipulare numită Publika Tv în Moldova. Cum se ştie, trainer-ul jurnaliştilor lui Vîntu de la Publika a fost nimeni altul decât…Andreea Creţulescu, cunoscuta manipulatoare de la RTV. La Bucureşti, Vîntu a lansat o altă oficină rusească, numită „Puterea”…

Dan si Mirela Voiculescu
Dan si Mirela Voiculescu

Miliardarul-informator Dan Voiculescu, la fel. Slujbaşii lui, care pătează sticla televizorului continuu, de câţiva ani, au susţinut acelaşi iureş instigator sperând  că mâine va lua sfârşit epoca Băsescu.

Un politician ratat cum este Dan Voiculescu, care s-a îmbogăţit de pe urma relaţiei Crescent cu fosta Securitate, care a fost dovedit ca turnător de ultima speţă a Securităţii pentru că şi-a turnat până şi rudele apropiate şi care a intrat în Parlamentul României exclusiv pentru că şi-a pus armata de maimuţe în slujba PSD, speră şi el că va reveni la putere şi că va scăpa de dosarele penale în care este implicat, singur sau alături de fiică-sa. Deşi a cumpărat mulţi judecători la viaţa lui, a făcut-o în momente favorabile politic, atunci când la putere se aflau prietenii si Iliescu sau/şi Năstase. Acum, cu Băsescu la Cotroceni, îi pică destul de greu să umfle contul unui judecător, pentru că nu ştie cine şi când îi poate lua urma. Este, de aceea, la fel de disperat ca viitorul lui tovarăş de palier din penitenciar, Sorin Vîntu.

În ceea ce-l priveşe pe Voiculescu, i-am rezervat o mare surpriză: voi publica pe acest blog câteva sute de documente INEDITE din arhiva fostei unităţi acoperite a Departamentului Securităţii Statului, ICE Dunărea (UM 0107), documente ce probează legătura dintre firma condusă de el pe vremea lui Ceauşescu, Crescent, şi firma Securităţii.
Iată un opis, doar de la un Serviciu (6) din cadrul ICE Dunărea, şi câteva mostre:

regsistru1

……….

serv 6 ultima fila

 

 

exemplu

 

nota1
Documentele de mai sus arată cum se stabilea, la nivel de ministru, intermedierea prin Crescent (firmă condusă de Dan Voiculescu, dar care a fost infiintata, dupa opinia mea, tot de Securitate) a operaţiunilor de comerţ exterior ale României ceauşiste.
Surpriza e cu atât mai mare cu cât o judecătoare cumpărată de acest individ m-a condamnat să-i plătesc lui Felix câteva sute de milioane de lei tocmai pentru că am afirmat, în urmă cu vreo zece ani, că Voiculescu ăsta, supranumit informatorul Felix, a avut relaţii cu Securitatea. Păi ce dovadă mai clară de relaţie cu Securitatea poate fi, alta, decât relaţia de parteneriat în afaceri cu acea instituţie? Nu mai vorbesc de calitatea lui de informator ordinar, care şi-a turnat neamurile…

Şi atunci nu înseamnă că judecătoarea aia care a dat verdictul în defavoarea jurnalistului, adică a mea, a fost cumpărată de miliardar? Şi dacă a cumpărat un judecător, şi a văzut că e bine pentru el şi neamurile lui cu cefe roşii, asta nu înseamnă ca va încercă să cumpere orice judecător? Sigur că exact asta înseamna! Doar că la Cotroceni nu mai e Iliescu şi la Palatul  Victoria nu mai e nepotul mătuşii Tamara. Aşa se se explică promovarea continuă a unor maimuţe-marionetă precum Firea, Gâdea, (Mircea) Badea, Bădin, Ciutacu, Radu Tudor sau alţii…Trebuie să existe cineva care să susţină şi mafia politico-financiară a PSD-PNL!…

Căldură mare monşer, vorba lui Vîntu, căldură mare!…

Dan Badea

Dan Voiculescu – Felix este turnător cu acte

turnatorul
Turnatorul

Curtea de Apel Bucureşti a decis, astăzi, că Dan Voiculescu – „Felix” a fost turnător al Securităţii ca „poliţie politică”, după ce a respins contestaţia acestuia la verdictul CNSAS din 2006. Instanţa a confirmat astfel că turnătoriile lui Felix au contribuit la „instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste” precum şi la „suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului„.

Dacă decizia va rămâne definitivă, după recursul pe care îl va înainta Felix, atunci colaboratorul fostei Securităţi va avea mari probleme nu numai de imagine ci şi de cod penal.

Cum se ştie, Voiculescu şi-a construit imperiul tocmai pe colaborarea firmei aşa-zis cipriote „Crescent”  (reprezentate de el) cu fosta Securitate, via ICE Dunărea (UM 0107). Deşi colaborarea sa cu Securitatea era de notorietate, a fost nevoie să treacă douăzeci de ani pentru ca o instanţă să confirme acest adevăr. Numai că, dacă toţi ne-am aşteptat ca patronul ciutacilor să fie general de securitate, iată că deocamdată se dovedeşte doar că a fost un neisprăvit de turnător care, zice el, ciripea ca să câştige şi el o pâine („Lucrând în comerţ exterior eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine când mă întrebau de un cetăţean străin ce e cu el să spun ce ştiu despre el” – a declarat turnătorul).

Nota Voiculescu1_arhiva Dan Badea1

Nota Voiculescu 2_arhiva Dan Badea

Voiculescu a fost însă atât de decăzut moral încât, aşa cum s-a dovedit în instanţă, şi-a turnat chiar şi o rudă apropiată, verişoara Paraschiva Silaghi. Mai mult, chiar şi sora acesteia, Mikaela Kallberg, a declarat că părinţii ei au fost arestaţi tocmai în urma unei turnătorii a stimabilului Voiculescu.

„Tatăl meu i-a povestit lui Dan Voiculescu că, dupa plecarea mea în Suedia, au facut ordine în camera mea, găsind o bancnotă de 100 de coroane suedeze ruptă. La doua zile dupa aceea, s-au prezentat la părinţii noştri două persoane civile, însoţite de Dan Voiculescu, şi au cerut direct: Scoateţi imediat valuta pe care o deţineti în casă. Au predat (n.r. – parinţii) bancnota de 100 de coroane suedeze ruptă şi au fost pe loc arestaţi”, a declarat Mikaela Kallberg în cerere de intervenţie din dosarul Voiculescu.

turnatoria Voiculescu_arhiva Dan Badea1

felix_arhiva Dan Badea1Recrutat ca informator în 1970, sub numele conspirativ „Mircea”, turnătorul şi-a făcut „mâna”, mai întâi, pe sportivi (boxeri şi hocheişti), relatând despre „contactele şi schimburile de pachete între sportivi români şi cei străini (cu prilejul campionatelor de box din 1969), despre schimbările de valută, etc.”, despre hocheiştii pe care îi însoţea, ca translator, în afara ţării, despre parteneri de afaceri, rude etc. Ulterior, în 1973, turnătorul a fost recrutat şi trecut în reţeaua informativă a Direcţiei a III-a (Contraspionaj) sub numele Felix.

El ar fi fost abandonat însă, ca informator, un an mai încolo. În decizia CNSAS se precizează că “la data de 27.01.1974 se propune abandonarea informatorului Felix, motivată de primirea în PCR la data de 15.01.1974 şi de faptul că la data respectivă, Direcţia a III-a nu avea un obiectiv concret pe lângă care să poată fi dirijat”. Numai că, trei ani mai târziu, în 1977, Dan Voiculescu încă-şi mai semna turnătoriile cu numele conspirativ Felix (vezi foto). Ceea ce înseamnă că el nu a  fost abandonat de Securitate, decât, poate, formal.

CM_Voiculescu1_arhiva_Dan_Badea
CM Voiculescu3_arhiva Dan Badea1
La poziţia 18 s-a consemnat transferul lui Dan Voiculescu ca Director la Oficiul Argus, o firmă acoperită a fostei securităţi din  cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie, iar la poziţia 20 el este promovat în funcţia de Director General

Totuşi, dacă el a fost ABANDONAT CA INFORMATOR, iar în 1984 avea să devină director general din partea ARGUS (vezi foto sus) al reprezentanţei firmei „străine” Crescent Commercial & Maritime, care a derulat afaceri de zeci de milioane de dolari cu ICE Dunărea (firma acoperită a fostei Securităţi) , peste câţi ani vom afla dacă nu cumva, între timp, Felix a devenit ofiţer acoperit al structurilor fostului DSS?

Dan Badea

Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!

Nistorescu Razboivoiculescu costumCampania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag,  indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul vărsat la comun.

În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.

 Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam „sarcini” pe ambele „fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia „om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. „Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am „fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).

ORDIN semnat de Nistorescu: "TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!". Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!
ORDIN semnat de Nistorescu: „TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!”. Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!

Făceam parte din plutonul de execuţie al „mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.

Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.

L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a „hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.

Coperta cartii mele, Averea Presedintelui
Coperta cartii mele, Averea Presedintelui

Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.

Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind „execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000.  O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, „Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.

În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea „civică” numită ad-hoc „Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.

Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.

A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.

"ziarist independent" tinut intre dinti
„ziarist independent” tinut intre dinti

A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de „campanie” intitulat „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat „Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist„, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost „un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.

Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut „barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.

Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu

foto_rotaruTocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire  la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.

Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de „periculos”.

Astăzi el nu mai are decât valoare „istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.

„Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ

Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur.
Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA

O „greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. „Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.

De la „Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu

Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)

rotaru12

că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost „Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior „DUNĂREA”.

Document oficial de infiintare al Crescent - Cypru
Document oficial de infiintare al Crescent – Cypru
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea

Pentru cei care au uitat reamintim că „ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv „Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în „visteria” ţării. Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107. Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul „noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.

Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există 

O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa „Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet, în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.

Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu

În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de „Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este „Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA„, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : „Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), „Grivco SRL” (49, 1213 % ), „Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), „Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), „Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la „Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.

După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune „Antena 1”, cotidianul „Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei „Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. „Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv „a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la „Intact”-ul lui Voiculescu.

Faptul că la puţin timp de la „reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 un prim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al „secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de analizat „mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează „întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este „intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative.

DAN BADEA

Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria

Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). Daca Voiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.

Referitor la traseul textului prezentat mai sus, după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în „amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.

Tot maior aţi rămas?„, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria „Mr. Cornel Nistorescu”. „Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!„- mi-a răspuns.

M-a atacat apoi frontal: „Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?„…

Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?„- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul (vezi facsimil, jos) de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. „Uită-l şi ocupă-te de ăsta!„, mi-a mai zis. Documentul provenea din arhiva comercială, deci nu operativă, a ICE Dunărea.

document sie_dunarea

M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a  cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. „Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul „Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!„. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.

Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul „Deschideţi arhiva ICE Dunărea„, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!

deschideti dosarul dunarea

Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.

image-2007-12-3-2048540-41-emil-constantinescu-dezlantuie-impotriva-societatii-civile

harnagea ant 3

harnagea ant 3

Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.

S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei.

© Dan Badea